Referat

Tema: Noţiunea regimului penitenciar şi

funcţiile lui de bază. Formele regimului
penitenciar.

Chişinău 2021.
 Cuprinsul

1. Introducerea
2. Conţinutul
I. Noţiunea de sistem penitenciar
II. Domeniul dreptului penitenciar
III. Sensurile social-juridice ale sintagmei pedeapsa închisorii
3. Formele regimului penitenciar:

I. Penitenciarul de tip deschis

II.Penitenciarul de tip semiînchis
III.Penitenciarul de tip închis
 Introducerea

Termenul „regim” provine din limba franceză – „régime”, ceea ce

înseamnă mod de viaţă al unei persoane concrete sau al unui grup de
persoane. Astfel, regimul de executare a pedepsei, specific pentru
condamnaţii la un anumit tip de pedeapsă, semnifică modul lor de viaţă
şi reflectă conţinutul acestei pedepse.
Prin drept penitenciar se înţelege acea subramură de drept ce
cuprinde ansamblul normelor de drept prin care se reglementează
executarea pedepsei cu închisoarea. Cum această pedeapsă se execută
într-un penitenciar, ramura de drept a fost numită drept penitenciar,
care însumează normele de drept ce reglementează executarea
pedepsei cu închisoarea şi toate sancţiunile de drept penal (măsuri de
siguranţă şi măsuri educative) ce implică o restrângere a libertăţii. În
ultimele decenii dreptului penitenciar i se dă un sens şi mai larg, anume
cuprinde totalitatea normelor de drept privind executarea pedepselor
(pedepse principale, complementare, accesorii) şi a celorlalte sancţiuni
de drept penal (măsuri de siguranţă şi măsuri educative).
 I. Noţiunea de sistem penitenciar
Creatorul sistemului penitenciar modern este considerat J. Haward,
englezde origine. Acesta, în urma unor studii, cercetări şi a propriei
experienţe a propus o reformă a închisorilor, pornind de la ideea că cei
privaţi de libertate trebuie să fie ţinuţi închişi în locuri igienice şi să li se
creeze condiţiile minime pentru a putea fi recuperaţi de societate.
Această concepţie mai umană a inspirat legislaţiile penale din ţările
europene, astfel că s-a început îmbunătăţirea regimului de detenţie prin
instaurarea unor măsuri de “regenerare morală” a celor aflaţi în detenţie
şi construirea de închisori care să ofere acestora condiţii cât mai umane.
Elementele principale care definesc noţiunea de “sistem penitenciar”
sunt cele privind modalitatea de executare a privaţiunii de libertate şi
tratamentul aplicat celor aflaţi în spatele gratiilor.

Penitenciarele, ca instituţii specializate cu atribuţii privind organizarea şi

asigurarea executării pedepsei cu închisoarea şi a măsurilor de executare
preventivă, trebuie să aducă o însemnată contribuţie în tratamentul
celor condamnaţi şi resocializării lor pentru a deveni elemente utile
societăţii.
Un rol important în acest sens trebuie acordat respectării drepturilor
omului, consemnate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

II. Domeniul dreptului penitenciar

Dreptul penitenciar are menirea de a stabili regimul de executare a

pedepsei închisorii şi totodată mijloacele de utilizare a acestui regim.
În cadrul domeniului Dreptului Penitenciar trebuie să stabilim mai întâi
semnificaţia termenului “tratament penitenciar”, care desemnează
reacţia socială împotriva persoanelor ce comit fapte care vin în
contradicţie cu legile societăţii.
Importanţa Dreptului Penitenciar constă în faptul că el luptă împotriva
infracţionalităţii şi a criminalităţii.

III. Sensurile social-juridice ale sintagmei pedeapsa

închisorii
Pedeapsa închisorii se aplică tuturor celor care au săvârşit
fapteantisociale şi care sunt condamnate de legile penale. Trebuie
specificat faptul că pedeapsa închisorii presupune în primul rând un rău,
iar în al doilea rând, –o suferinţă.

Pedeapsa închisorii este un rău pentru că:

1. Persoana privată de libertate este nevoită să accepte indivizi aflaţi sub

influenţa răului şi a infracţionalităţii.
2. Persoana privată de libertate este inclusă într-un sistem de relaţii
viciate, unde brutalităţile de tot felul şi forţa fizică reprezintă aproape
singurul mijloc de a se ajunge la om.
3. Făcând o radiografie în mediul penitenciar, se poate constata faptul
că, oamenii penetraţi de rău sunt cei care impun celorlalţi semeni, aflaţi
în detenţie, principiile pe care trebuie sa le respecte cu multă stricteţe.
4. Mentalitatea infracţională din mediul penitenciar are consecinţe
negative asupra psiho-fizicului individului.
5. Oricât de mult s-a încercat ca mediul penitenciar să fie transformat
într-un mijloc de educaţie, acest lucru nu s-a putut realiza.
Astfel, de multe ori penitenciarul devine un loc unde cel condamnat
dobândeşte mai multe deprinderi caracteristice lumii cu predispoziţii
infracţionale.

Pedeapsa închisorii este o suferinţă pentru că:

1. Trebuie acceptată necondiţionat supraaglomerarea din camerele de

detenţie.
2. Trebuie acceptată atmosfera tensionată din mediul în care persoana
este nevoită să-şi petreacă existenţa o perioadă de timp.
3. Apar mustrările de conştiinţă care îl tulbură neîncetat, căci închisoarea
rămâne în sufletul celui privat de libertate şi după ce îşi ispăşeşte
pedeapsa.
4. Încet, dar sigur personalitatea celui condamnat este diminuată atât de
mult încât, de multe ori, este distrusă.
 Formele regimului penitenciar

I. Penitenciarul de tip deschis:

În penitenciarele de tip deschis execută pedeapsa persoanele
condamnate pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă. Condamnaţii
sînt deţinuţi fără pază, dar sub supraveghere, în scopul prevenirii
comiterii noilor crime şi delicte, precum şi asigurării îndeplinirii de către
condamnaţi a obligaţiunilor lor.
Regimul iniţial de detenţie este destinat pentru deţinerea condamnaţilor
sosiţi pentru prima oară în penitenciar după rămînerea definitivă a
sentinţei. Ei sînt deţinuţi în încăperi complet izolate, care, în perioada de
la stingere pînă la deşteptare, se încuie. În intervalul de timp de la
deşteptare pînă la stingere condamnaţii se pot deplasa liber pe teritoriul
penitenciarului, în limitele stabilite de administraţia penitenciarului. La
expirarea termenului de 3 luni din ziua intrării în penitenciar,
condamnaţii pot fi transferaţi la regimul comun de deţinere, luîndu-se în
considerare perioada ţinerii lor în carantină.
Cu permisiunea administraţiei penitenciare, condamnaţii pot să se
deplaseze fără supraveghere în afara penitenciarului, dacă acest lucru
este necesar în legătură cu munca executată, instruirea sau în legătură
cu survenirea unor situaţii personale excepţionale. Pot să expedieze
scrisori şi să primească pachete cu provizii, colete, banderole, să utilizeze
banii şi să aibă întrevederi fără nici o restricţie. În acelaşi penitenciar, la
regim de resocializare, pot fi deţinuţi condamnaţi bărbaţi şi femei.

II.Penitenciarul de tip semiînchis:

În penitenciarul de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele
condamnate la închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi
grave săvîrşite cu intenţie. Condamnaţii sînt deţinuţi sub pază şi
supraveghere permanentă. La regim iniţial sînt deţinuţi condamnaţii
veniţi în penitenciar după rămînerea definitivă a
sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi complet izolate. Condamnaţii
beneficiază de plimbări zilnice cu durata de 1 oră.
La expirarea termenului de 6 luni din ziua intrării în penitenciar, însă nu
mai mult de o treime din durata pedepsei, condamnaţii pot fi transferaţi
în regim comun de deţinere, luîndu-se în considerare perioada ţinerii lor
în carantină
În regimurile de deţinere comun şi de resocializare, condamnaţii, în
perioada de la stingere pînă la deşteptare, sînt ţinuţi în încăperi complet
izolate, care se încuie. În intervalul de timp de la deşteptare pînă la
stingere, ei se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului, în limitele
stabilite de administraţia penitenciarului.

III.Penitenciarul de tip închis:

În penitenciarul de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate
la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de
grave, precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie
recidivă. Condamnaţii sînt deţinuţi sub pază şi supraveghere
permanentă.
La regim iniţial sînt deţinuţi condamnaţii veniţi în penitenciar după
rămînerea definitivă a sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi complet izolate,
care sînt încuiate permanent. Condamnaţii beneficiază de plimbări
zilnice cu durata de 1 oră.
La expirarea termenului de 9 luni din ziua intrării în penitenciar,
condamnaţii pot fi transferaţi la regim comun de deţinere, luîndu-se în
considerare perioada ţinerii lor în carantină.
În regimul comun de deţinere, condamnaţii, în perioada de la stingere
pînă la deşteptare, sînt ţinuţi în încăperi complet izolate, care se încuie.
În intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere, ei se pot deplasa
liber în zona locativă şi în încăperile de uz comun ale secţiei cu regim
comun.

Bobliografia.
1.https://www.google.com/url?
sa=t&source=web&rct=j&url=https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag
_file/Notiunea%2520si%2520functiile%2520principale%2520ale
%2520regimului%2520de%2520detentie
%2520.pdf&ved=2ahUKEwi8oIbL383wAhW_gP0HHdQeDEoQFjAAegQIBB
AC&usg=AOvVaw2wa30wVwHSvwv1XaIzf1RO

2.https://www.google.com/url?
sa=t&source=web&rct=j&url=http://tinread.usarb.md:8888/tinread/fullt
ext/pop/pop_drept_penitenciar.pdf&ved=2ahUKEwi8oIbL383wAhW_gP
0HHdQeDEoQFjADegQIChAC&usg=AOvVaw1R-XgQTZAxWIDTnTaJPdTX

3.https://www.google.com/url?
sa=t&source=web&rct=j&url=http://www.legis.md/cautare/downloadpd
f/85413&ved=2ahUKEwjqxYzLlc7wAhVGCRAIHViSDlYQFjAMegQIChAC&u
sg=AOvVaw08RACp4NJ9cakrk_qA78EE