Iftodi Mihaela-Andreea

MG RO, an II, seria B, grupa 15

Endocarditele bacteriene: semne clinice, tratament

Endocardita bacteriană este o boală determinată de infecția endocardului cu diferite

bacterii; este o boală infecțioasă mai puțin frecventă, cauzată, în majoritatea cazurilor, de
bacterii provenite din alte părți ale organismului sau introduse în organism în cursul unor
manevre medicale. Aceste microorganisme pătrund în fluxul sanguin și se atașează, de cele
mai multe ori, la nivelul unor arii lezate ale endocardului parietal, ale valvelor cardiace,
aparatului subvalvular sau ale unui vas de sânge, cu formare de leziuni vegetante şi ulcerativ-
necrotice.
Endocardul reprezintă tunica internă a cordului, ce căptușește încăperile inimii,
trecând fără întrerupere de la atrii spre ventricule, acoperind și valvulele, cordajele tendinoase
și mușchii papilari. Endocardul de la nivelul atriilor se continuă cu intima venelor, iar la
nivelul ventriculilor, cu intima arterelor. Este constituit din endoteliu, format dintr-un epiteliu
pavimentos simplu așezat pe o membrană bazală, un strat subendotelial și un strat
subendocardic, alcătuite ambele din țesut conjunctiv lax.
Majoritatea endocarditelor bacteriene sunt determinate de streptococi si stafilococi
(70%), îndeosebi streptococi viridans și Staphyloccocus aureus. Alți agenți etiologici ai
aceste afecțiuni sunt Streptococcus pneumoniae și Neisseria gonorrhoeae, bacilii gram-
negativi (Escherichia coli, Proteus spp., Klebsiella spp., Enterobacter spp.), agenții patogeni
din grupul HACEK, Pseudomonas aeruginosa.
În funție de evoluția clinică, endocarditele bacteriene se clasifică în 2 categorii:
 Acute: inflamații exsudative și proliferative a endocardului ce survin pe valve
cardiace normale, de obicei au o evoluție rapidă și agresivă, cauzate de agenți
bacterieni virulenți precum Staphyloccocus aureus;
 Subacute: inflamații exsudative și proliferative a endocardului ce survin pe valve
cardiace lezate (valvulopatii dobândite sau congenitale), prezintă o evoluție lentă, de
câteva luni și sunt determinate cel mai adesea de germeni cu virulență redusă, de
exemplu streptococi viridans.
Debutul endocarditei poate fi brusc (în endocardita acută, simptomele apar în câteva
zile) sau insiduos (în endocardita subacută, simptomele apar în câteva săptămâni sau chiar
luni), în funcție de agentul microbian cauzal și de existența unor probleme cardiace
favorizante.
Semnele clinice constau în manifestări generale, semne cardiace și extracardiace.
Manifestările generale sunt reprezentate de alterarea stării generale, cu cefalee, mialgii,
atralgii, dorsalgii joase, astenie, inapetență, scădere ponderală, dificultăți în respirație, tuse
persistentă, paloare, frisoane, transpirații excesive. Febra este cel mai comun semn al
afecțiunii, fiind foarte ridicată în formele acute (39-40C°) iar în formele subacute rămânând
moderată și neregulată.
Semnele cardiace sunt date, în principal, de valvulopatia cronică preexistentă sau de
defectul congenital cardiovascular pe care s-a grefat infecția și de valvulita ulcero-vegetantă
caracteristică afecțiunii. Insuficiența cardiacă se dezvoltă frecvent atât în cursul evoluției
bolii, cât și după eradicarea infecției, fiind principala cauză de deces la bolnavii la care s-a
obținut tratarea endocarditei bacteriene. Un alt simptom des întâlnit este murmurul cardiac –
zgomot perceput cu ajutorul stetoscopului care apare între bătăile obișnuite ale inimii, fiind
adesea cauzat de fluxul de sânge turbulent. El poate fi de două tipuri: funcțional (numit și
murmur nevinovat sau benign) și structural (cunoscut și sub numele de murmur patologic).
Printre semnele extracardiace se numără:
 Embolii arteriale: se localizează cel mai frecvent în splină, rinichi, artere cerebrale,
coronare;
 Peteșii;
 Noduli Osler: noduli dureroși, de culoare roșie-violacee, localizați de obicei la nivelul
pulpei degetelor, aparuți în puseuri ca o consecință a endovascularitei;
 Pete Roth: mici hemoragii retiniene;
 Hemoragii subunghinale liniare „în aşchie” de culoare roşu închis;
 Leziunile Janeway: leziuni eritematoase, dureroase, de mici dimnensiuni (1-4 mm
diametru), cu contur neregulat, ușor proeminente, dar cel mai adesea plane, ce apar pe
palme și tălpi;
 Edeme la nivelul membrelor și abdomenului;
 Semne de co-afectare renală: pot fi prezente de la începutul bolii în endocardita acută
(insuficiență renală) și în cursul evoluției sale în endocardita subacută
(glomerulonefrită difuză, neînsoțită de hipertensiune arterială);
 Splenomegalia: consecință a intervenției mecanismelor imunologice în starea
infecțioasă;
 Manifestări neuro-psihice: somnolență, delir, pareze, paralizii.
Fără tratament, infecția lezează valvele inimii și perturbă fluxul sanguin normal,
declanșând o serie de complicații ce amenință viața pacientului. Examenul clinic urmat de
testele de diagnostic depistează cauza endocarditei. Investigatiile de laborator includ analiza
markerilor inflamației și analiza microbiologică a sângelui (hemocultura) pentru depistarea
agenților patogeni din sânge, cea din urmă fiind și cea mai importantă metodă de diagnostic.
Examenul CT, RMN, ecografia cardiacă sunt de asemenea investigații utile pentru
diagnosticul endocarditei.
Scopul tratamentului este eradicarea completă și cât mai rapidă a infecției. Acesta
presupune administrarea de antibiotice cât mai precoce, în doze eficiente și pe o perioadă
suficientă de timp. De asemenea, se apelează și la intervenția chirurgicală, pentru eliminarea
materialului infectat și drenarea abceselor. Vor fi administrate prioritar antibiotice cu efect
bactericid.
Înainte de rezultatul hemoculturilor se impune instituirea tratamentului rapid (cu o
posibilă așteptare de 2-3 zile în cazurile subacute), cu asociere de antibiotice în doze mari,
administrate pe cale parenterală (asociere sinergică între aminoglicozide și beta-lactamine sau
glicopeptide - utilă pentru obținerea activității bactericide și scurtarea duratei tratamentului
pentru infecțiile cauzate de streptococii orali și eradicarea microorganismelor care pun
probleme de rezistență antibacteriană, ex.: Enterococcus spp.). Astfel, se recomandă:
 În Endocardita infecțioasă a valvelor protetice (artificiale): beta-lactamine sau
vancomicină + gentamicină (cel puțin 6 săptămâni), cu tulpină bacteriană sensibilă.
 În Endocardita infecțioasă a valvelor native subacută: penicilina G (sau altă beta-
lactamină) + gentamicină (2-6 săptămâni).
 Tratamentul după pozitivarea hemoculturii constă în administrarea antibioticelor
potrivit sensibilităţii la agenţii patogeni, cu doza și durata tratamentului în funcție de agentul
patogen și tipul de endocardită bacteriană.
Doza zilnică de antibiotic trebuie să fie suficient de mare, iar concentrația acestuia în
sânge trebuie să fie de cel puțin 4 ori mai mare decât cea minimă bactericidă.
Aprecierea eficienței tratamentului cu antibiotice se face clinic și prin probe de laborator.
În cazul eficienței sale, temperatura scade treptat, normalizandu-se după 4-7 zile, bolnavul își
recapătă pofta de mâncare, câștigă în greutate iar apariția emboliilor este oprită.
Aproximativ jumătate din pacienții cu endocardite infecțioase necesită tratament
chirurgical, din cauza complicațiilor severe frecvente. Se practică înlocuirea aparatului
valvular afectat sau corectarea anomaliilor congenitale pe care s-a grefat infecția.
În concluzie, endocardita bacteriană este o boală cu prognostic rezervat și mortalitate
ridicată și necesită o atentă supraveghere, care va fi efectuată de către medicul de familie în
colaborare cu cardiologul și microbiologul.

Bibliografie:
 BUIUC, Dumitru T., Microbiologie Medicală: ghid pentru studiul și practica
medicinei, ediția a VI-a, Iași, editura ”Grigore T. Popa”, 2003
 https://www.medichub.ro/reviste/medic-ro/endocardita-infectioasa-cauze-forme-clinice-
diagnostic-tratament-si-prevenire-id-341-cmsid-51
 https://ro.scribd.com/doc/137414627/ENDOCARDITELE-BACTERIENE
 https://medicina-interventionala.ro/afectiuni/endocardita-cauze-simptome-tratament/
 https://www.csid.ro/boli-afectiuni/boli-infectioase/endocardita-infectioasa-cauze-simptome-
tratament-preventie-17821176#cap2