EUROPA IN SEC 20

ROSU RAZVAN
CLASA A 11 A D

Începând din sec. al XIX-lea, conflictul est-vest a fost prezentat deseori ca o divergenta între
civilizatia „asiatica” si cea „vestica”, iar de la Revolutia rusa din Octombrie si o data cu
participarea SUA la politica lumii din 1917, conflictul a fost sustinut, a inspirat teama sau a fost
prezentat ca o lupta decisiva între capitalism si comunism, între pluralism si totalitarism, între
sistemul liberal democrat si cel socialist de stat.

În mod paradoxal, la scurt timp dupa cel de al doilea razboi mondial si ca o consecinta a
acestuia, imperiile europene – imperiile învingatorilor – se dezintegrau. În timp ce primul razboi a
dezmembrat imperiile din Europa, cel de al doilea a facut acelasi lucru cu imperiile asiatice si
africane ale europenilor. Recucerirea independentei Etiopiei, retragerea englezilor din India, esecul
puterilor europene de a reinstala în Asia de Sud si chiar experientele africanilor au contribuit la
aparitia solicitarilor inexistente si uneori violente de independenta care au silit Marea Britanie,
Franta si Olanda sa cedeze în Asia si apoi în Africa. Acestea au fost urmate de Belgia si, în cele din
urma, de Portugalia si Spania. În decurs de o generatie de la sfârsitul razboiului, numarul de state
independente din lume s-a triplat. Noile state independente erau sarace sau foarte sarace – lipsite
de resurse, de educatie, de muncitori calificati, de servicii profesionale si standarde, de experienta
în guvernare si în cunoasterea lumii. Se asteptau sa ajunga repede sa nu mai fie sarace, dar multe
dintre ele au fost lovite de probleme multiple: instabilitate politica, migratie, explozie demografica
fara precedent s.a.

„Războiul rece“ a generat modificări la nivel mental. Cultura europeană va cunoaşte o

evoluţie sinuoasă, marcată de diferenţele ideologice dintre capitalism şi comunism. Cuceririle
tehnice ale secolului XX vor fi subordonate idealurilor politice. În acest context, familia se va
repoziţiona în cadrul societăţii adoptând modele hibride.

SEMES TRUL I

Nr. Tema Săpt. Bibliografie

crt.
1 „La Belle Epoque“ 1 Narcis Dorin Ion, Bucureşti. În căutarea micului Paris.
– context istoric. Editura Tritonic, Bucureşti, 2003.
2 Noţiunea de 2 http://lsb.scu.edu/~dklein/papers/PdfPapers/Liberalanti-
„imperialism“. imperialism.pdf
Delimitări
terminologice şi
încadrarea spaţio-
temporală.
3 Constituirea 3 N. Ciachir, Istoria politica a Europei de la Napoleon la Stalin,
blocurilor politico- Bucuresti, 1998.
militare, cauză
majoră a Primului
Război Mondial?
4 Tratatul de la 4-5 Carpentier, J., Lebrun, Fr. (coord.), Istoria Europei,
Versailles şi Humanitas, Bucureşti, 1997.
 revizionismul.
5 Revoluţia bolşevică 6-7 Gh. Buzatu, România cu şi fără Antonescu, Iaşi, Editura
din Rusia. Moldova, 1991.
6 Ascensiunea lui 8-9 Milza Pierre, Berstein Serge, Istoria secolului XX. Lumea
Hitler. Societatea intre razboi si pace (1945-1973), vol. 2, Bucuresti, 1998.
germană
interbelică.
7 Politica de 10 Hobsbawm Eric, Secolul extremelor, traducere Anca-Irina
„appeasement“ Ionescu, Bucuresti, 1944. 
franco-britanică.
8 Cultura europeană 11- Milza Pierre, Serge Berstein, Istoria secolului XX. Sfarsitul
în perioada 12 lumii europene. 1900-1945, vol. I, Bucuresti, 1998.
interbelică.
9 România Mare, 13 Iacob, Gh., Iacob, Luminiţa Modernizare-europenism.
stat european sau România de la Cuza-Vodă la Carol al II-lea, Editura
balcanic? Universităţii “Al.I.Cuza”, Iaşi, 1995.
10 Ştiinţa şi tehnica în 14- Paul Johnson, O istorie a lumii moderne, 1920-2000,
prima jumătate de 15 Bucureşti, 2003
secol.
11 Colaborarea 15- Milică Moldoveanu, Polonia, în vol. Regimurile fasciste şi
germano-sovietică 16 totalitare din Europa, Editura Militară, Bucureşti, 1980.
în timpul celui de-
al Doilea Război
Mondial.
12 Marile Puteri şi 17- Maria C. Brateanu, “Acordul Churchill-Stalin din 1944”,
noile frontiere ale 18 Bucuresti -Editura Corint,2002.
Europei.
 

CONŢINUTURI

1. „La Belle Epoque“ – context istoric.

În ultimul sfert al secolului al XIX-lea şi până la primul război mondial, Europa a cunoscut
o perioadă de pace şi relativă bunăstare, numită "La belle epoque", perioadă în care a apărut şi
curentul "Art Nouveau".
1. Noţiunea de „imperialism“. Delimitări terminologice şi încadrarea spaţio-temporală.

Imperialismul este o politică de extindere a controlului autorității asupra unor entități

străine, având ca scop lărgirea sau menținerea unor imperii, atât prin cuceriri teritoriale cât și
prin metode indirecte precum controlul politic sau economic al altor țări. Termenul este folosit
pentru a descrie și politica unei țări de menținere a controlului asupra unor colonii, indiferent
dacă acea țără se autodefinește sau nu drept imperiu.
1. Constituirea blocurilor politico-militare, cauză majoră a Primului Război Mondial?
Antanta a fost un bloc creat cu puțin timp înainte de primul război mondial și format din
Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus. Romania adera si ea la Antanta in 1916. Blocul a
fost victorios în Primul Război Mondial, cu excepția Rusiei care a ieșit din război în 1917.
Puterile Centrale (în limba germană: Mittelmächte) au fost națiunile Germaniei, Austro-
Ungariei, Imperiului Otoman și Bulgariei, care au luptat împotriva Aliaților (Antantei) în
timpul primului război mondial. Numele acesta a fost dat deoarece cele cinci națiuni erau
localizate între Imperiul Rus la răsărit și Franța și Regatul Unit la apus.
1. Tratatul de la Versailles şi revizionismul.
Revizuirea teoriilor istorice este un act normal. Știinta nu are o condiție statică. Atunci când
cercetările găsesc noi dovezi, sau când specialiștii descoperă erori în vechile teorii, acestea sunt
fie schimbate, fie abandonate. Un document precum cel semnat de statele participante la primul
Război Mondial nu putea face excepţie de la această regulă.
1. Revoluţia bolşevică din Rusia.
Evenimentul istoric cunoscut sub denumirile de Revoluția din Octombrie sau de Revoluția
Bolșevică, a fost lovitura de stat prin care bolșevicii au preluat puterea cu forța de la guvernul
socialist al lui Kerenski, și care a inaugurat a doua fază a Revoluției Ruse din 1917. Lovitura de
stat a fost organizată de bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și e considerată prima
revoluție comunistă din secolul al XX-lea, revoluție bazată pe ideile lui Karl Marx.
2. Ascensiunea lui Hitler. Societatea germană interbelică.
Adolf Hitler, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist, cancelar al Germaniei
din 1933, iar din 1934 conducător absolut („Führer”) al Germaniei, a fost unul din cei mai cruzi
dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere în 1933, liderul mișcării naziste Hitler a dus o
politică de pregătire și de declanșare a celui de Al Doilea Război Mondial, precum și de punere
în aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor
"indezirabili", precum și de lichidare a adversarilor politici.
3. Politica de „appeasement“ franco-britanică.
Conciliatorismul este o strategie prin care, una dintre părți, în schimbul păstrării stării de pace,
face concesiuni unei alte părți. Anglia și Franța au făcut concesiuni majore Germaniei în 1938
cu ocazia Înțelegerii de la München, sacrificând un aliat mic, Cehoslovacia. Această atitudine
nu i-a asigurat lui Hitler câștigurile pe care și le dorise, dar l-au făcut încrezător că poate obține
tot ceea ce mai dorește în viitor fără să provoace un conflict european.
4. Cultura europeană în perioada interbelică.
Cultura  europeană a secolului al XX-lea a fost influenţată de schimbările în modul de  viaţă şi
mentalitatea oamenilor, produse de Primul Război Mondial.  Trăsăturile  culturii interbelice au
fost:  protestul faţă de război, faţă de uniformizare şi  tehnicizare;  căutarea unor noi forme
artistice;   apariţia  culturii de masă ş.a. În literatură, arte plastice, muzică şi  filosofie au
apărut noi curente, ca: expresionismul;   dadaismul;   suprarealismul;  abstracţionismul ş.a.
5. România Mare, stat european sau balcanic?
Marea Unire a transformat România într-un stat mijlociu, un factor de stabilitate în sud-estul
Europei. Necesitatea unei delimitări de eticheta de „stat balcanic“ a fost una necesară şi
binevenită în cadrul contextului politic dificil din perioada interbelică.
6. Ştiinţa şi tehnica în prima jumătate de secol.
Faptul ca secolul XX s-a bizuit foarte mult pe stiinta nu trebuie prea mult argumentat.
Tehnologia bazata pe teoria stiintifica avansata si pe cercetare a determinat "boom"-ul
economic din lumea dezvoltata. 
7. Colaborarea germano-sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În perioada 1939 – 1941, cât a durat pactul germano-sovietic arhivele scot la iveala excepţionala
colaborare între nazişti şi comisarii politici sovietici şi între tehnocraţia celor două popoare. Cu
petrolul şi materiile prime din URSS, Hitler a câştigat Blitzkrieg-ul din vest cuceriind Norvegia,
Danemarca, Belgia, Olanda şi Franţa. Atacul din 21 iunie 1941 l-a luat prin surprindere pe
Stalin, deoarece i-a făcut toate poftele materiale şi secrete „prietenului” Hitler.
8. Marile Puteri şi noile frontiere ale Europei.
Cordialitatea dintre aliatii din timpul razboiului a disparut rapid, mai ales din momentul in
care ambitiile sovietice in Europa de Est au devenit evidente. Prezenta victorioasei Armate
Sovietice(Rosii) a fost decisiva pentru a impune in Polonia, Bulgaria, Romania, Ungaria, fosta
 Iugoslavie si Albania guverne de orientare comunista, care au reusit apoi sa suprime orice
opozitie. Aceste tari ,,satelit ” erau atent controlate de URSS. Democratiile occidentale au
sesizat in acest fapt planul de dominatie mondiala al miscarii comuniste condusa de sovietici.
Pericolul parea cu atat mai mare cu cat existau partide comuniste si in ,,lumea libera (non-
comunista) ”.

SEMESTRUL AL II-LEA

1 Instaurarea comunismului 19- Nicolas V. Riasanervesky, “O istorie a Rusiei”, Iasi, Ed.

3 în Europa. Reacţii adverse.
1 Proletcultismul şi
4 societatea românească.
1 Opinia publică occidentală
5 şi comunismul: partizanat
sau adversitate?
1 „Războiul rece“ şi cultura
6 europeană.
1 Zidul Berlinului:
7 simbolism şi reprezentări.
1 Mitul „generaţiilor
8 sacrificate“ de către
sistemele totalitare.
1 Anglia, un „cal troian“ al
9 Europei?
2 Crizele economice ale
0 secolului XX: o paralelă
istorică.
2 Globalizarea, provocarea a
1 societăţii contemporane.
2 Migraţia umană: cauze,
2 intensitate, consecinţe.
2 Internetul de la aplicaţie
3 militară la mod de viaţă.
2 Ecumenismul, o soluţie de
4 criză spirituală?
2 „Think green“, religia
5 viitorului?
2 Pluralizarea modelelor
6 familiale în Europa
contemporană
20 Institutului European .2000, traducere de Arta
Voronciuc 
20- Jean-Francois Soulet, “Istoria  comparata a statelor
21 comuniste din 1945 pana in zilele noastre”, Iasi, Editura
Polirom 1998, traducerea de Silvia Albisteanu si Ana
Zbarcea. 
22- Zbigniew Brzezinski, Marele eşec. Naşterea şi moartea
23 comunismului în sec. XX,  Cluj-Napoca, 1993
24- Fischer-Galati, Stephen, Europa de Est şi Războiul rece,
25 Iasi, 1996.
26 Adrian Pop, Tentatia tranziţiei. O istorie a prăbusirii
comunismului în Europa de Est, Bucureşti, 2002
27 Ghiţă Ionescu, Comunismul în România, Bucureşti,
1994
28 Jenkins, Ph., O istorie a Statelor Unite, Editura Artemis,
Bucureşti, 2002.
Tindall, G.B., Shi, D.E., America. O istorie narativă, vol.
I-II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
29 Aglietta, Michel.Macroeconomie financiară: Finanţe,
creştere şi cicluri. Crizele financiare şi reglarea monetară.
Bucureşti: Coresi, 2001
30 Boia Lucian, Sfarsitul lumii. O istorie fara sfarsit,
Bucuresti, 1999.
31 Muntean, A., Psihologia dezvoltării umane, Editura
Polirom, Iaşi, 2006.
32 THOVERAN, Gabriel, Comunicarea politica azi.
Editura Antet, Oradea, 1996.
33 Gheorghe Petraru, Misiologia Ortodoxă. Revelaţia divină
şi misiunea Bisericii, Editura Panfilius, Iași, 2002
34 Radu Preda, “Ecologia. Un capitol de teologie socială”,
în Mircea Gelu Buta (coord.), Teologie şi ecologie (=
Medicii şi Biserica 5), Renaşterea, Cluj-Napoca, 2007,
pp. 123-156.
35 Elisabeta Stănciulescu, Sociologia educaţiei familiale,
Editura Polirom, Iaşi, 2002

9. Instaurarea comunismului în Europa. Reacţii adverse.

 Dupa al II-lea razboi mondial lumea a fost impartita dupa expresia  lui Jdanov in doua
lagare: lagarul comunist si cel capitalist.In fiecare lagar exista o super putere: SUA si
URSS. Este inexact sa socotim conferinta de la Ialta, momentul exact al impartirii lumii
in zone de influenta.”Spiritul de la Ialta” a existat si inainte de Ialta.Aparut la Teheran,
unde a fost definit  conceptul de ocupare militara care trebuia sa determine zona de
influenta, ideea a fost hotarata de Churchill si de Stalin in mai 1944, apoi a fost
confirmata la 12 oct. 1944, odata cu “aranjamentul” dintre cele doua parti. Conferinta a
avut loc inainte de terminarea razboiului si in momentul in care operatiunile militare
erau favorabile sovieticilor.Armata Rosie inainta prin Polonia pana la Oder la cca 100 de
km de Berlin si ocupa in acelas timp Budapesta. Lordul Gladwyn Jebb declara: Ialta a
fost ocazia URSS-ului sa inghita Europa de Est ”au inghitit-o dar nu au
digerat-o”.
10. Proletcultismul şi societatea românească.
Atitudinea față de problemele artei și culturii in România, urma modelul comunist care
respingea întreaga moștenire culturală a trecutului, susținând că ea nu este utilă
poporului, și propaga ideea creării unei culturi "pur proletare", a unor opere artistice
inspirate numai din procesul de producție, reflectat adesea în mod simplist și
vulgarizator.

11. Opinia publică occidentală şi comunismul: partizanat sau adversitate?

Publicistul şi politologul britanic John Laughland este unul din autorii care nu numai că
pun sub semnul întrebării teza necesităţii istorice a globalismului, dar chiar afirmă că
acesta nu reprezintă altceva decât o reminiscenţă şi o reanimare a doctrinelor şi a
dezideratelor influenţate de comunism. Paradoxal este că responsabil pentru acest lucru
nu este nimeni altul decât Vestul. În articolul On Marxism, apărut în săptămânalul
conservator britanic The Spectator, John Laughland documentează teoria potrivit căreia,
în urma căderii Zidului Berlinului a avut loc o contaminare a societăţii occidentale cu
virusul revoluţiei permanente. Autorul identifică în discursul şi în acţiunile unor oameni
politici din Occident principii de factură „marxist-leninistă” deghizate în haine
conservatoare.
12. „Războiul rece“ şi cultura europeană.
Zidul ridicat in timpul Razboiului Rece a dominat relatiile Est-Vest dupa al Doilea
Razboi Mondial si pina in 1989, blocind si obturind inclusiv perspectiva asupra artei.
Cortina de fier a separat Europa si pe plan artistic, fiind marcata de oportunism,
carierism si servilism. In fapt, toate cartile scrise pina acum despre arta secolului al XX-
lea sint pura maculatura; pe de o parte, ele uzurpa realizarile importante ale artei est-
europene, tratindu-le din perspectiva tendintelor vestice, pe de alta, ignora pur si simplu
o buna parte din ele. Arta europeana a secolului al XX-lea s-a scris pina acum dintr-o
perspectiva unica, anume din perspectiva vestica a Razboiului Rece.
13. Zidul Berlinului: simbolism şi reprezentări.
Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania
Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei
comuniste insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea câtorva
evadați intens mediatizată. Liberalizarea politică de la sfârșitul deceniului al nouălea,
asociată cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la relaxarea restricțiilor la trecerea
frontierei est-germane, care au dus în cele din urmă la demonstrații de masă și căderea
guvernului comunist.
14. Mitul „generaţiilor sacrificate“ de către sistemele totalitare.
Definiţie cu carcarter definitiv? „Cei care s-au născut imediat după cel de-al doilea
război mondial, care au prins un pic de Beatles și Rolling Stones, dar cărora până la
 urmă comunismul le-a fărâmat orice ideal pe la începutul anilor ’80. Acești oameni sunt
oamenii gri. Sunt părinții noștri. Sunt cei ai căror ochi zâmbesc trist“.
15. Anglia, un „cal troian“ al Europei?
Anglia a incercat sa adere la Piata Comuna (mai tirziu UE), dar a fost blocata de Franta
(in mod personal de generalul Charles de Gaulle). La inceputul anilor '70, dupa moartea
generalului Charles de Gaulle, Anglia a reusit sa adere la Piata Comuna (mai tirziu UE).
Incă de la inceput, Anglia a reusit sa faca opinie separata fata de UE, intarind
convingerea ca apartenenta Albionului la EU are menirea de a slabi pozitia UE in lume.

16. Crizele economice ale secolului XX: o paralelă istorică.

Comentatorii economici occidentali au subliniat deja similitudinile între problemele de
acum ale instituţiilor bancare si de credit din Statele Unite si Marea Criză din anii 1929-
1933. În secolul XX a existat, în mod cert, o legătură între crizele economice si războaiele
„calde“. Marea Criză din anii ’30 a fost urmată la scurt timp de cel mai devastator
război din istorie. Dacă Marea Criză din 1929-1933 are ca termen de comparaţie cel de-
al Doilea Război Mondial, atunci crizele economice din ultimele două decenii (criza
financiară din Extremul Orient din 1997, criza economică din Argentina, criza din
Mexic si, nu în ultimul rând, actuala stare de febră a economiei mondiale generată de
situaţia din Statele Unite ale Americii) seamănă cu conflictele militare desfăsurate în
ultimul timp (războaiele din Afganistan si Irak, cele din fosta Iugoslavie, cel din
Georgia).
17. Globalizarea, provocarea a societăţii contemporane.
Globalizarea este termenul întrebuințat pentru a descrie un proces multicauzal care are
drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni
din ce în ce mai ample asupra societăților și problemelor din alte părți ale globului. O
dezbatere intre national si universal in contextul globalizarii este mai mult decat
binevenita.
18. Migraţia umană: cauze, intensitate, consecinţe.
Deplasările masive, într-o perioada relativ redusă, creează situaţii sociale ale căror
consecinţe trag primele semnale de alarmă, generând ideea unei anumite reglementări a
imigraţiei în ansamblu. 
19. Internetul de la aplicaţie militară la mod de viaţă.
In conditiile Razboiului Rece, realizandu-se importanta strategica a informatiei si a
calculatoarelor, in anul 1968, in SUA a aparut ideea crearii unei retele de calculatoare.
S-a dorit realizarea unei structuri formate din calculatoare aflate in diferite puncte din
SUA si care sa fie interconectate in asa fel incat, in caz de razboi sau de calamitate
naturala, nici unul dintre calculatoare sa nu ramana izolat.
20. Ecumenismul, o soluţie la criza spirituală contemporană?
Ecumenismul, ca idee, a aparut la mijlocul sec. XIX în Anglia si America, propunându-si
sa uneasca diferitele confesiuni crestine ce se autointituleaza gresit "biserici". Mai
târziu, în 1948, la Adunarea de la Amsterdam, s-a hotarât fondarea asa-numitului
"Consiliu Mondial al Bisericilor", cu sediul la Geneva. Termenul de ecumenism a fost
introdus la Congresul de la Edinburgh (Scotia) în 1910, Congres al organizatiei I.M.K.A.
condusa de cunoscutul lider francmason John Mott (1865-1955) care a si prezidat
lucrarile acestui congres.
21. „Think green“, religia viitorului?
Ecologia serveşte în momentul de faţă drept pretext sau catalizator în dialogul
interreligios, după cum reiese dintr-un articol al lui Louis Vaillancourt, profesor la
Facultatea de teologie din cadrul Universităţii Sherbrooke, Canada. Din 1970, cele două
variante au contribuit, în măsuri diferite, la sensibilizarea Vestului din punct de vedere
ecologic. Creştinismul a insistat asupra componentelor etice, teologice şi spirituale ale
 problematicii ecologice, în timp ce noile mişcări cultural religioase, precum New Age, au
acordat o importanţă centrală, în faptă şi în spirit, ecologiei.
22. Pluralizarea modelelor familiale în Europa contemporană
Accentuarea proceselor de disolutie a familiilor, aparitia familiilor monoparentale, a
altor tipuri de uniuni conjugale decât cuplul legitimat oficial - au dus la precaritatea
economica si sociala a unor tipuri de familii, precaritate ce face necesar sprijinul
statului, creste numarul copiilor afectati de divort si separari, creste numarul de familii
monoparentale (si a celor aparute ca urmare a nasterilor ilegitime), creste numarul
familiilor recompuse. 

OBIECTIVE SPECIFICE

Înţelegerea şi reprezentarea timpului şi a spaţiului în istorie

Cunoaşterea şi interpretarea surselor istorice
Investigarea şi interpretarea faptelor şi a proceselor istorice
Înţelegerea şi utilizarea adecvată a limbajului de specialitate 
Stimularea curiozităţii pentru studiul istoriei şi dezvoltarea atitudinilor pozitive faţă de sine şi faţă
de ceilalţi

ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

 construirea de axe cronologice, grafice şi tabele sinoptice; 

 elaborarea unui comentariu folosind o cronologie prestabilită;
 compararea de hărţi care prezintă acelaşi spaţiu istoric.
 exerciţii de lectură critică a diferitelor tipuri de surse istorice;
 utilizarea dicţionarelor, a culegerilor de documente, a enciclopediilor pentru înre gistrarea
referinţelor bibliografice;
 comentarea influenţei unor descoperiri istorice asupra faptelor istorice.
 utilizarea de surse de informare diferite pentru analiza unui fapt sau proces istoric;
 folosirea de surse istorice pentru identificarea aspectelor vizibile şi a celor as cun se ale
schimbărilor;
 discuţii în grup pentru realizarea planului unei cercetări.
 asumarea rolului unei personalităţi şi realizarea unor comentarii şi dialoguri ale acesteia.

STANDARDE curriculare de performanţă

OBIECTIVE CADRU STANDARDE
1. Înţelegerea şi S.1 Utilizarea informaţiilor
reprezentarea timpului provenite din hărţi şi axe
şi a spaţiului în istorie cronologice în comentarea
unui fapt istoric
2. Cunoaşterea şi S.2 Folosirea de surse istorice
interpretarea surselor multiple pentru a comenta un
istorice eveniment şi/ sau un proces
istoric
3. Investigarea şi S.3 Identificarea unor analogii
interpretarea faptelor şi între evenimente din trecut şi
 a proceselor istorice situaţii prezente
S.4 Comentarea elementelor
comune şi a dife ren ţelor legate
de mai multe fapte istorice
4.  Înţelegerea şi utilizarea S.5 Prezentarea unor fapte şi
limbajului de procese istorice fo losind
specialitate modalităţi diferite de
comunicare
S.6 Raportarea critică la
opiniile altora şi revizuirea
propriilor opinii în funcţie de
context