Tema I – Introducerea în studiul Dreptului penal

Noțiune, scop, sarcini.

Definiția dreptului penal - dreptul penal este o parte componentă a
sistemului de drept, formată dintr-o totalitate de norme juridice ce reglementează
relaţiile dintre stat şi infractor care apar din momentul săvârşirii unei fapte social
periculoase considerată drept infracţiune.

Dreptul penal aparține Dreptului Public, întrucât realţiile ce le

reglementează se stabilesc între stat şi între făptuitor sau persoana (infractor) care
este destinatar al normelor penale. Dreptul civil, dreptul familiei sunt ramuri ale
Dreptului Privat, deoarece obligaţiile de reglementare sunt relaţiile dintre persoanele
private.

Obiectul dreptului penal - raporturile sociale ce reglementează lupta

împotriva infracţiunilor, a faptelor penale ce se nasc între stat şi infractor, ca urmare
a săvârşirii unei infracţiuni, în vederea tragerii la răspundere penală a acestuia din
urmă prin aplicarea pedepselor şi a celorlalte măsuri penale.

DP are două funcții – preventiv/educativă și de combatere/sancționatoare.

Scopul dreptului penal – derivă din necesitatea apărării valorilor sociale.

Conform prevederilor art. 2 Cod Penal – „Legea penală apără, împotriva
infracţiunilor, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul
înconjurător, orînduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea
teritorială a Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga
ordine de drept”. Concomitent, are și scopul „prevenirii săvîrșirii de noi infracțiuni”.

Sarcinile dreptului penal – 1) contribuția la prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni; 2) asigurarea cadrului legal de realizare a funcției de apărare socială; 3)
asigurarea dezvoltării noilor valori și a relațiilor sociale.

Principiile Dreptului Penal – constituie niște idei directoare cu caracter

general care călăuzesc elaborarea și realizarea ordinii de drept penal. Deosebim
principii fundamentale și principii instituționale.

Principiul Legalității și Legalității incriminării – Conform prevederilor art.

3 Cod Penal (1) „Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni
nici supus unei pedepse penale, decît în baza unei hotărîri a instanţei de judecată şi
în strictă conformitate cu legea penală”. (2) „Interpretarea extensivă defavorabilă şi
aplicarea prin analogie a legii penale sînt interzise”.
Conform art. 22 din Constituția RM „Nimeni nu va fi condamnat pentru
acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos”.
 Conform Declarației Universale a Drepturilor mului și Cetățeanului
din 1789 – „nimeni nu poate fi pedepsit decît în virtutea unei legi, stabilită și
promulgată anterior infracțiunii și legal aplicată”.
Conform aceleiași Declarații „Nullum crimen sine legem, nula poena sine
lege”.

Principiul umanismului – Conform prevederilor art. 4 Cod Penal (1)

„ Întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar, persoana ca
valoare supremă a societăţii, drepturile şi libertăţile acesteia.”. (2) „Legea penală nu
urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni
nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau
degradante.”.
Ba mai mult, pornind de la ideea că scopul de bază a Legii penale și a
pedepsei penale este corectarea și reeducarea persoanei, dar nu osîndirea sau
sancționarea ei, constatăm că Dreptu Penal oferă inițial posibilitatea evitării
răspunderii penale și a pedepsei penale, dacă aceasta este posibil, considerente din
care identificăm mai multe instituții în acest sens, cum ar fi art. 55 Cod Penal
(liberare de pedeapsă penală cu atragere la răspundere contravențională).

Principiul Democratismului – conform art. 5 Cod Penal (1) „Persoanele

care au săvîrşit infracţiuni sînt egale în faţa legii şi sînt supuse răspunderii penale
fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte
opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere,
naştere sau orice altă situaţie”. (2) „Apărarea drepturilor şi intereselor unei
persoane nu poate fi realizată prin încălcarea drepturilor şi intereselor altei
persoane sau a unei colectivităţi”.

Principiul caracterului personal al răspunderii penale (vinovăției) –

conform prevederilor art. 6 Cod Penal (1) „Persoana este supusă răspunderii
penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie” (2) „Răspunderii
penale şi pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau
din imprudenţă o faptă prevăzută de legea penală”.
Conform prevederilor art. 21 Constituția RM – prezumția de nevinovăție
– „Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd
vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în
cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale”.

Principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale – conform

prevederilor art. 7 Cod Penal – (1) „La aplicarea legii penale se ţine cont de
caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat
şi de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală” (2)
„Nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale şi pedepsei penale pentru
una şi aceeaşi faptă”.

Izvoarele de Drept Penal.

 1. Legile sau legislația – stau la baza dreptului penal ca izvor, în
majoritatea țărilor lumii. Codul penal constituie actul juridic generalizator care
cuprinde într-o formă sistematizată toate normele legislației penale a țării. Primul cod
penal a fost elaborat în anul 1810 pe timpul lui Napoleon Bonaparte I, model care a
fost preluat ulterior de majoritatea țărilor.
2. Convențiile internaționale la care RM este parte semnatară – după
rectificare.
3. Hotărîrile Curții Supreme de Justiție – au titlu informativ, îndrumător.
4. Precedentul Judiciar – îl regăsim în sistemul de drept Anglo-Saxon.
5. Dreptul cutumiar – Africa, Asia – o totalitate de obiceiuri juridice, care
sunt generale și obligatorii și sunt sancționate de stat.
6. Dreptul Canonic – se regăsește în canoanele bisericești, stabilite de
biserică pe parcursul secolelor.
7. Dreptul musulman – sau șariatul, a apărut în Califatul Arab în sec. VII-X
ca parte componentă a islamului și este bazat pe normele Coranului.

Legătura Dreptului Penal cu alte ramuri de drept.

1. Legătura DP cu Dreptul Constituțional.
2. Legătura DP cu DPP.
3. Legătura DP cu Dreptul Contravențional.
4. Legătura DP cu Dreptul Civil și Dreptul Familiei.
5. Legătura DP cu alte științe juridice – Filozofia, Criminologia,
Criminalistica, Medicina Legală, Psihiatria Legală, etc.