FIŞĂ 

 DE  LECTURĂ
Opera lirică
 
Titlul operei literare: „Leoaica tanara, iubirea”
Autorul: Nichita Stanescu
Opera face parte din volumul: O viziune a sentimentelor
Editura: Editura pentru Literatură
Anul apariţiei volumului: 1964
Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului:
Nichita Stănescu s-a născut la Ploieşti la 31 martie 1933, „dintr-un ţăran român venit
la oraş şi dintr-o rusoiacă”, după cum mărturisea poetul. Urmeaza Liceul „Sf. Petru şi Pavel”
din Ploiesti și apoi Facultatea de Filologie la Universitatea din București. Debutează la revista
„Tribuna”, apoi lucrează la mai multe ziare și reviste, între care „Romania liberă”, ”Gazeta
literară” și “Luceafarul”. În 1975 primește premiul internațional „Herder” pentru poezie.
Nichita Stănescu moare la 13 decembrie 1983, fiind înmormântat la cimitirul Belu.

Alte opere ale autorului:

 Necuvintele, 1969, Editura Tineretului
 Un pământ numit România, 1969, Editura Militară
 În dulcele stil clasic, 1970, Editura Eminescu
 Poezii, 1970, Editura Albatros
 Belgradul în cinci prieteni, 1972, Editura Dacia

Genul literar: liric
Specia literară: arta poetica
Versificaţia:
 
 Strofe: 3
 Versuri: 24
 Tipul de rimă: imperfecta
  Măsura versurilor: variabilă( 3-10 silabe)
        
Eul liric:
Eul liric este omniscient si omniprezent marcandu-și prezenta prin verbe si pronume la
persoana I precum „mi-a sărit în față”, „mă pândise” ,„m-a mușcat de față”. Acesta isi
exprima sentimentele profunde pe parcursul discursului liric structurat in 3 secvente in care
sentimentul iubirii cuprinde fiinta umana fiind vazuta in raport cu timpul: in prima secventa
iubirea este un sentiment predestinat si patrunde brutal in viata eului poetic, in a doua
secventa se arata schimbarea universului sub ochii indragostitului si renasterea fiintei
acestuia, iar ultima secventa descrie iubirea ca un sentiment ce se perpetueaza in timp, o
constanta existentiala.

Figuri de stil :
Structura “Leoaica tânără, iubirea” reprezinta o metaforă a iubirii ce sugereaza
intensitatea sentimentului de iubire, agresivitatea și vitalitatea.
Epitetul cromatic “Colții albi” avand rol in creionarea agresivitatii.
Prin enumerația “Când mai larg, când mai aproape” eul liric oscileaza si traieste
sentimente contradictorii, relatia cu Universul exterior difera in functie de intensitatea iubiri.
 Comparația “Se făcu un cerc...ca o strângere de ape” face trimitere la primordii, la
momentul despărţirii pământului de fluidul creator
Metafora „ curcubeu taiat in doua” este o metafora a privirii care „tasneste”, sugereaza
bucuria nesperata a eului lirirc. Curcubeul este un simbol al sperantei si al optimismului. De
asemenea, curcubeul simbolizeaza puntea de trecere catre fericire aducand eul liric in lumea
beatitudinii.
Metafora „desert in stralucire” sugereaza pustietatea eului liric de dinainte, insa si
faptul ca iubirea confera stralucire, vitalitate sufletului.
Repetiția “Înc-i vreme, și-ncă o vreme...” prezinta alunecarea din trezent in viitor si
din viitor in eternitate a eului indragostit.

Imagini artistice :
Prima strofa prezinta aparitia sentimentului de iubire prin imagini artistice vizuale si
tactile : ,,Coltii albi mi i-a infipt in fata / m-a muscat, leoaica, azi, de fata" ce sugereaza
spontaneitatea, faptul ca iubirea l-a luat prin surprindere, pe nepregatite.
In a doua strofa imaginea vizuala „privirea-n sus tisni,/curcubeu taiat in doua” și
imaginea auditiva „ şi auzul o-ntâlni/ tocmai lângă ciocârlii” creioneaza un tablou al naturii.
In a treia strofa prin imaginea vizuala „ Mi-am dus mâna la sprânceană,/la tâmplă şi la
bărbie” eul poetic observa schimbari la nivelul perceptiei propriului eu, mana, tampla si
barbia constituind motive ale cunoasterii prin vaz, ale contemplatiei si cunoasterii prin
intermediul logosului.

Titlul operei literare (structură, semnificaţie):

Titlul analitic este exprimat printr-o metafora în care imaginea sugerează extazul
poetic la apariția neașteptată a iubirii, văzute sub forma unui animal de pradă agresiv, „leoaica
tậnarặ”, explicată chiar de poet prin apoziția „iubirea”. Adjectivul tânără exprimă, în plus,
caracterul inefabil al iubirii.

Mesajul operei:
Iubirea şi poezia declanşează mari schimbări sufleteşti. Fecioara însetată de iubire,
debordând de feminitate, se aruncă asupra iubitului cu graba unei neiniţiate, ca un animal de
pradă. Apoi, când bărbatul este înrobit de vraja ei, femeia se mişcă viclean, folosindu-şi
intuiţia şi experienţa pentru a juca jocul iubirii.

Impresii personale:
Poezia oferita spre interpretare transmite puternice semtimente de regret fata de trecerea
ireversibila a timpului, totodata se contureaza sinapsa dintre tinerete si iubire, creionand o
posibila legatura a erosului cu frumusetea etapei din viata omului, ce-mi trezeste sentimente
de nostalgie punandu-mă in locul fiintelor de hartie.

Opinii critice / Referinţe critice:

Eugen Simion: "Exista un amestec ciudat de forte în fiinta lui Nichita Stanescu: un
respect aproape religios pentru poezie si o supunere aproape cinica fata de real. [...] Nichita
Stanescu reprezintã un mod specific de a fi poet în lumea noastra. E greu sa-i afli un model in
literatura anterioara."