FIŞĂ 

 DE  LECTURĂ
Opera epică
 
Titlul operei literare: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi
Autorul: Camil Petrescu
Opera face parte din volumul:
Editura:
Anul apariţiei volumului: 1930
Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului:
Camil Petrescu a fost nuvelist, prozator, eseist, publicist și dramaturg și a rămas
cunoscut în literatura noastră deoarece a pus capăt romanului tradițional și a inițiat romanul
modern. A debutat în revista „Facla”, în 1914, cu articolul „Femeile și fetele de azi” și s-a
semnat sub pseudonimul „Raul D”. Din 1920 participă la ședințele cenaclului „Sburătorul”
condus de Eugen Lovinescu, iar acum publică primele poezii în revista omonimă. Debutul
editorial și-l face cu un volum de „Versuri: Ideea”. În anul 1933, Camil Petrescu publică cel
mai valoros roman al său, unul dintre cele mai importante romane ale Modernismului
european: „Patul lui Procust”.

Alte opere ale autorului:

“Cei care plătesc cu viața” (1950);
“Un episod” (1957)
“Un luminiș pentru Kicsikem” (1925);
“Transcendentalia” (1931);
“Din versurile lui Ladima” (1932).
“Jocul ielelor” (1918);
“Act venețian” (1918-1946);

Genul literar: epic
Specia literară: roman modern subiectiv al experientei
Opera e structurată în: 2 parti și 13 capitole
Opera este scrisă în: proza
Locul desfăşurării acţiunii:  Piatra Craiului ,Valea Prahovei, Campulung, Bucuresti
Timpul desfăşurării acţiunii: primavara anului 1916
Naratorul :
Perspectiva subiectivă a romanului, realizată prin narațiune homodiegetică, este
asigurată de faptul că protagonistul devine narator , fapt sugerat de prezenta marcilor lexico-
gramaticale prin verbe si pronume de persoana I („eram”, „mine”) și, folosindu-se de
introspecție, își analizează cu luciditate gândurile și sentimentele. Întregul romanul se
transformă într-un monolog interior, pe parcursul acestuia protagonistul confesându-se și
descriindu-și stările sufletești și problemele sale de conștiință. Prin focalizare internă,
evenimentele sunt prezentate exclusiv din perspectiva personajului narator, iar din aceasta,
eroul se destăinuie, își analizează cu luciditate trăirile, zbuciumându-se între certitudine și
incertitudine, atât în plan erotic, cât și în planul tragediei războiului.

Personaje:
 Ștefan Gheorghidiu este un alter ego al autorului; reprezintă tipul intelectualului
inadaptat confruntat cu societatea burgheză a Bucureștilor secolului XX. Este student
la filosofie în momentul în care o întâlnește pe Ela, cea care îi va deveni soție. Numele
 ei apare târziu în roman. Personajul este descris în raport cu soția sa, făcând o analiză
asupra sa și asupra relației cu Ela după scena de la popotă. Gheorghidiu este detașat de
lumea pragmatică a acelei vremi, nu simte nevoia de a participa la viața socială. După
moartea unchiului Tache, moment ce va declanșa cearta pentru avere, el este indiferent
și supărat pe comportamentul Elei, implicată mult prea activ în acea împărțire a
moștenirii. El este interesat de idei, de lucruri abstracte, reprezentând o curiozitate
pentru celelalte personaje.
 Ela - soția lui Ștefan.
 Nae Gheorghidiu - unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan. Un deputat din Partidul
Liberal, acesta este descris ca fiind viclean și tăios, cu o mentalitate practică.
 Tache Gheorghidiu - unchiul cel bogat al lui Ștefan.
 Domnul Grigoriade - amantul presupus al Elei.
 Vasilescu Lumânăraru- este un afacerist care are legături cu Nae. Este întâlnit de
Ștefan atunci când cei trei dețin uzina metalurgică. Deși era stimat pentru calitățile
sale, Lumânăraru, care purta mereu ochelari și care își punea secretarul să-i citească
tot, îi destăinuie secretul său: el purta ochelarii pentru că era analfabet.

  Rezumat / Idei principale:

Ştefan Gheorghidiu este student la Filosofie şi se îndrăgosteşte de cea mai frumoasă
fată din Universitate, Ela, studentă inimoasă la Litere. Amândoi formează un cuplu fericit şi
idealist, până când tânărul moşteneşte o avere considerabilă din partea unchiului său. Statutul
lor social se schimbă, iar femeia iubită devine dintr-o făptură angelică o cochetă avidă după
faimă, aventură şi prosperitate materială. Ştefan Gheorghidiu, intelectual rasat, de o luciditate
cumplită, simte, în urma unei excursii la Câmpina, că Ela îl înşeală. Flirtul evident cu
jurnalistul Grigoriade îi confirmă bănuielile. Relaţia se destramă treptat. Este mobilizat în
rândurile armatei, în pragul izbucnirii Primului Război Mondial. Experienţa traumatizantă de
pe front, unde moartea e o prezenţă atât de tulburătoare, îl epuizează psihic şi în timpul unei
permisii, Ştefan Gheorghidiu îşi confirmă toate bănuielile referitoare la fidelitatea soţiei. La
finalul luptelor, când se întoarce în societatea civilă, îi lasă tot, de la cărţi la obiecte de preţ,
părăsindu-şi iubirea ideală, femeia îndrăgită atât de intens, visurile înflăcărate şi credinţa de a
găsi vreun sens existenţei.

Momentele subiectului:
 Expoziţiunea  romanului il prezinta pe Stefan Ghiorghidiu, potrivit jurnalului de front
al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in primavara anului 1916, contribuind la
amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei.

 Intriga este marcată în prima frază a capitolului al doilea, „Diagonalele unui

testament”, „Eram însurat de doi ani şi jumătate...”. Aici se deschide retrospectiva iubirii,
Gheorghidiu, student la Filozofie, s-a căsătorit cu Ela, o frumoasă studentă la Litere, orfană,
aflată în grija unei mătuşi. Iubirea lui se naşte ca un amestec de vanitate şi duioşie
Recunoaşte, mai apoi, că e vorba şi de orgoliu . Căsătoria le aduce un trai modest, dar
armonios până când o moştenire lăsată de unchiul avar, Tache Gheorghidiu, tulbură apele
familiei. Societatea mondenă capătă pentru Ela o importanţă primordială.

 Desfăşurarea acţiunii: Sub influenta unei verişoare a lui Ştefan, Ela este atrasă intr-o
lume mondenă, lipsita de griji, dar si de adevărate orizonturi, preocupată numai de modă,
distracţii nocturne sau escapade, lume in care ea se simţea uimitor de bine. In casa acestei
 verisoare cei doi cunosc un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei, domnul G. Stefan
observă ca Ela pare foarte fericită in preajma lui, ba mai mult, se straduia sa se afla mereu
alaturi de el. Stefan incepe sa fie din ce in ce mai suspicios ca ea l-ar putea insela. Ela se
prinde tot mai mult în mondenităţi, ceea ce atrage criza cuplului

 Punctul culminant : Totul culminează cu o excursie la Odobeşti de Sfinţii Constantin

şi Elena; când ea acordă atenţie specială domnului G. pe care Gheorghidiu îl bănuieşte că i-a
devenit amant. Înrolat pe front, cere două zile de permisie ca să-şi verifice bănuielile, fapt
nerealizat din cauza izbucnirii razboiului.

 Deznodământul : partea a doua cuprinde experienţa cunoaşterii morţii; imaginea

războiului este demitizată, frontul apare haotic, absurd, pretutindeni se întinde moartea, viaţa
e la cheremul hazardului, iar eroismul e înlocuit de instinctul supravieţuirii. Deprinderea
eroului din drama incertitudinii se face prin trairea unei experiente cruciale, mult mai
dramatice, aceea a razboiului la care Gheorghidiu participa efectiv, luptand pentru libertatea
Ardealului de sub ocupatia trupelor austro-ungare. Pe front Stefan Gheorghidiu este rănit. Se
intoarace in Bucuresti, in convalescenta. Acum Ela ii pare o straina. Isi da seama, cu
luciditate, ca oricand ar fi putut gasi alta la fel. Ii daruieste casele de la Constanta, bani,
absolut tot ce era in casa, de la obiecte de arta la carti , hotărăşte sa o părăsească si sa ii lase
„tot trecutul”

Moduri de expunere:
Naraţiune
„Ametind totul, aceasta iubire înflorea fara seaman, cum înfloresc salbatic, în luna
mai, nimfele lujerilor de crin.”

Dialog:
„ Cu ce drept sa ucizi o femeie care nu te mai iubeste? Nai decât sa te desparti. Dragosteai
frumoasa tocmai pentru ca nu poate cunoaste nici o silnicie. E preferinta sincera. Nu poti sami
impui sa te iubesc cu sila. Capitanul Floroiu, putintel, delicat si cu fata blondasters,
îmbatrânita
înainte de vreme, era de aceeasi parere.
Cum poti sa ai cruzimea sa siluiesti sufletul unei femei? Dreptul la dragoste e sfânt,
domnule... Da, da... si aci lungea mult, cu capul întors a necaz, în profil, pe cei doi "a". Îti
spun eu... oricând... unei femei trebuie sai fie îngaduit sasi caute fericirea”

Descriere :
„Capitanul Dimiu, comandantul batalionului, un soi de flacau ardelean, fara sa fie din Ardeal,
voinic, cu mustata balaie, regulata ca insigna de pe sapca cheferista, ceva mai mare însa,
aproba fara codire hotarârea juratilor...”

Monolog:
„Daca as fi spus asta ca opinie obiectiva, oamenii ar fi acceptato, poate,  dar era în
tonul meu, în ostentatia neologismelor, o nuanta de jignire si dispret, încât toti mau privit
mirati, nedeprinsi cu atitudini atât de putin  militaresti, iar capitanul
Corabu, întarâtat, dar stapâninduse, sa întors spre mine cu un fel de mica solemnitate acra de
magistrat. ”
 Caracterizarea personajului principal / a unui personaj  
preferat:  
 caracterizare directă
Se realizeaza prin autocaracterizare deoarece textul e scris la persoana I. Gheorghidiu
este suficient de lucid pentru a-si defini singur personalitatea. Orgoliul personajului se
manifesta mai ales prin portretul fizic pe care si-l realizeaza: „Treceam printre studentii bine.
Eram inalt si elegant.”. Acelasi orgoliu este si principala trasatura de caracter pe care si-o
descopera: „acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri”. Stefan e constient ca ceialalti
il vad ca pe un inadaptat, il considera rautacios si il ocolesc: „n-ai spirit practic… Cu Kant ala
al dumitale si cu Schopenhauer nu faci in afaceri nici o branza.” (unchiul Nae).

 caracterizare indirectă
Stefan Gheorghidiu este gelos si posesiv (scena de la Odobesti), dezinteresat de
valorile materiale, are demnitate (apara onoarea tatalui sau), este influentabilsi usor de
manipulat (unchiul Tache il atrage in afacerea cu armament). In relatia cu Ela, ea e privita
exclusiv din perspectiva naratorului-personaj. Astfel, lainceput, cand e indragostit, ii
realizeaza un portret angelic, spunand ca ea „ii lumineazaviata”. In final insa, cand iubirea
dispare, Ela i se pare o fiinta banala, respingatoare

Titlul operei
Titlul analitic al romanului indica cele doua prejudicii pe care Stefan Gheorghidiu va
incerca sa le amelioreze. Substantivul “noapte” indica trairea in constiinta si abolirea
principiului cronologic, iar cuvintele “prima” si “ultima” sunt granitele temporale ale unor
experiente pe care personajul principal al romanului le va trai si care ii vor modifica in cele
din urma viziunea: iubirea si razboiul.

 Vocabular
 fortificație= Construcție militară de apărare împotriva mijloacelor de luptă ale
inamicului și pentru a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de
luptă proprii
 vilegiatura=concediu, vacanta

Citate preferate
 “Pentru mine, dragostea aceasta era o lupta neîntrerupta, în care eram vesnic de veghe,
cu toate simturile la pânda, gata sa previu orice pericol.”
 “De vreme ce tu tot mori, e ciudat, dar preferi să fie când ataci și nu când fugi. Cred că
senzația aceasta împacă un sentiment fundamental: atacând, îți alegi tu, parcă,
moartea; urmărit de altul și ajuns din urmă, moartea ți-e impusă.”

Impresii personale 
Romanul m-a impresionat prin actiuea ce parea a fii simpla, ca mai apoi sa devina din
ce in ce mai complexa. Spre exemplu scena cand un grup de ofiteri din armata romana,
vorbesc despre un barbat ce si-a omorat nevasta si a fost achitat de catre tribunal. O scena
nesemnificativa aparent, insa aici autorul isi spune viziunea despre dragoste, viziune care si-a
pus semnificativ amprenta asupra propriei mele viziuni despre dragoste in final.

Note de lectură 
Opera mi-a trezit sentimente de curiozitate
Ceea ce impresionează este cursul actiunii
Surpinzător este momentul  ........................................................................................................
Demn de admirat este fragmentul în care  .................................................................................
Am admirat decizia lui Stefan Gheorghidiu de a pleca                                   
Am fost curios când Gheorghidiu observa ca Elei ii plac tendintele moderne
Aş vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că imi starneste curiozitatea de a descoperii
diferitul.
Nu aş  vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că societatea nu este suficient de
dezvoltata

Opinii critice / Referinţe critice: 

Nicolae Manolescu afirmă că romanele lui Camil Petrescu promovează un
„individualism radical”, prezentând „enigme menite să nu fie soluţionate”. „În acest caz,
putem afirma că singurele evenimente veritabile nu sunt acelea OBIECTIVE, ci acelea din
conştiinţa lui Gheorghidiu.”