Diagnosticul infectiilor cu streptococi

Familia : Streptococcaceae
Genul : Streptococcus
Specii importante : Streptococcus pyogenes = grup A - patogeni
Streptococcus agalactiae = grup B
Streptococcus viridans = potential patogeni ( in anumite conditii )
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus faecalis si Streptococcus faecium = grup D (enterococi - in flora
intestinala normala )
Streptococcus anginosus = grup F si G
Streptococi lactici = saprofiti

Caractere generale ale genului :

- contine coci GRAM+ , sferici sau ovali , dispusi cel mai frecvent in forma de lanturi , mai rar
sub forma de perechi . Dimensiuni de aprox 1 micron . Sunt imobili , nesporulati , pretentiosi nutritiv ,
catalazo- si oxidazo-negativi . Unii dintre ei sunt incapsulati . Sunt facultativ anaerobi
- infectiile streptococice la om => cele mai frecv. sunt cele de cai respiratorii (faringite ,
amigdalite si mar rar bronsite / bronhopneumonii ) +sinuzite , otite . Pot produce flegmoane , erizipel
( afectiune cutanata - piele rosie ) , flebite , endocardita bacteriana lenta ( S.viridans - apare la bolnavul
operat pe cord , ex. cei carora li s-au inlocuit valve cardiace ) pana la septicemii si soc toxic . De
asemenea pot produce si glomerulonefrite acute si una dintre bolile copilariei , scarlatina ( S.pyogenes
grup A - secreta o exotoxina )
=> streptococii de grup B produc imbolnaviri frecv. la nou-nascut
=> peste 90% din totalul anginelor (faringitelor) au origine streptococica
( angine eritematoase - angine rosii ) , deosebindu-se astfel de anginele stafilococice
=> peste 90% din infectiile streptococice sunt produse de streptococii de
grup A , pt ca acestia secreta enzime litice , ce produc focare secundare de infectie propagate din aproape
in aproape
=> infectiile cu streptococi sunt acute in prima faza ( cu puroi - infectii de
focar , la poarta de intrare in organism ), care se pot propaga apoi la distanta, cronicizandu-se . Frecventa
portajului ( purtatorilor ) nazofaringian este ridicat , la fel ca la stafilococi.
=> complicatiile unei infectii streptococice pot apare dupa 2-3 sapt.de
evolutie in conditii de tratament necorespunzator sau in lipsa acestuia . Cele mai frecvente : febra
reumatismala , reumatismul poliarticular acut , afectarea cardiaca ( cardita reumatismala ) manifestata sub
forma de endocardita , pericardita sau miocardita , sau pancardita ( cand afecteaza toate structurile
mentionate ) . Complicatia renala e reprezentata de glomerulonefrita difuza acuta poststreptococica.

Diagnosticul de laborator :
- bacteriologic => recoltarea prod. patologic ( secretii faringiene , de col uterin , cutanate , sange
( mai ales in septicemii si endocardite - pt hemocultura si pt reactii serologice tip ASLO ) , LCR , lichid
pleural )
=> transportul - cat mai rapid / cu mediu de transport de conservare , selectiv pt
streptococi ( mediul Pike , mediul Stuart )
=> exam.microscopic - se face pe frotiu GRAM din prod.patologic , pe care se
observa caracterele morfologice ale acestor coci
=> izolarea si cultivarea - streptococii sunt bacterii pretentioase , ce necesita un
mediu de imbogatire . Cultivarea pe medii solide duce la formarea celor 4 tipuri de colonii - S (smooth ) ,
R (rough ) , M , G ( glossy ) . Tulpinile virulente formeaza colonii de tip S , cele nevirulente de tip R .
Caracteristice pt streptococi sunt coloniile foarte mici , punctiforme , < 1mm. Pe mediile lichide de
cultura tulbura omogen mediul . Tulpinile nevirulente cresc si formeaza un mic depozit la fundul
eprubetei
- pe geloza sange observam hemoliza ( 4 tipuri de hemoliza :
hemoliza de tip beta ( totala , clara si imediata - produsa de streptococii de grup A , dar si de grup G ;
diametrul de hemoliza e mare comparabil cu colonia , care e mica ) , hemoliza de tip alpha ( partiala , are
o nuanta verzuie , produsa de "streptococii verzitori - S.viridans, S.pneumoniae " ) hemoliza de tip alpha
prim ( e o combinatie dintre primele 2 ) , hemoliza de tip gamma ( produsa de streptococii nehemolitici ,
grup D )
=> verificarea puritatii culturii obtinute - cu un frotiu colorat GRAM
=> identificarea streptococilor ( putem identifica familia prin reactia catalazei )
. Pt grupurile de streptococi putem face reactia la bacitracina ( pt streptococii de grup A ). Bacitracina e
un antibiotic activ pe germenii GRAM+ . Se insamanteaza un sector de geloza-sange pe care se aplica un
biodisc impregnat cu bacitracina . Se incubeaza la 37 de grade , 24h . Reactia e pozitiva atunci cand diam
zonei de inhibare a cresterii bacteriene e > sau = cu 10mm .
Pt streptococii de grup B se foloseste testul CAMP ( se insamanteaza un sector de geloza-
sange , pe care se aplica 2 discuri CAMP suprapuse . Aceste discuri contin beta-hemolizina stafilococica.
Prin insumarea celor 2 zone de hemoliza incompleta produse de beta-hemolizina , respectiv cea produsa
de streptococi , va rezulta o hemoliza completa in jurul biodiscului . Majoritatea celor de grup B secreta o
proteina difuzibila , numita factor CAMP , care actioneaza sinergic cu beta-hemolizina stafilococica,
producand in final liza eritrocitelor din mediul de cultura
Pt identificarea celorlalte grupuri se foloseste o reactie de coaglutinare cu trusa Streptic (care
contine serurile omologe anti-A , anti-B , etc. ) .
Pt grupul D se foloseste pt identificare testul bila-esculina . Enterococii tolereaza conc.mari de
bila ( pana la 40% ) . Pt.ei , testul va fi pozitiv . Practic ei hidrolizeaza esculina , rezultand glucoza si
esculetina , care reactioneaza cu citratul de fier introdus in mediu , ducand la colorarea neagra a mediului
Fermentarea zaharurilor este folosita pt identificarea streptococilor viridans .

Antibiograma se face mai ales pt streptococii de grup D . Nu se face pt cei de grup A , pt ca se

stie ca ei nu rezista la penicilina .
Diagnosticul serologic : cea mai intalnita reactie este reactia ASLO- anticorpi anti-
streptolizina O . SLO este un factor de virulenta ( antigen solubil ) . Reactia ASLO se bazeaza pe
capacitatea neutralizarii de catre anticorpi a unor efecte ale antigenului (efectul toxic , efectul litic, efectul
infectant) consecutiv intercombinarii lor specifice . SLO , pusa in contact cu eritrocite animale , va
produce liza eritrocitara . In organismul uman , daca un sistem este compus din streptolizina O, eritrocite
si serul unui bolnav purtator al unei infectii streptococice , hematiile nu se vor distruge din cauza
anticorpilor care neutralizeaza efectul SLO. Cu cat serul e mai concentrat in anticorpi , cu atat acesta va
inhiba efectul lizant al SLO la o dilutie mai mare a serului . Continutul de anti-SLO a serului se exprima
in UI/ml sau unitati TODD ( mai rar ) . In aceasta reactie se introduc 10 ml de sange venos , din care se
fac mai multe dilutii serice zecimale , SLO liofilizata si ser fiziologic . Se va citi ultima dilutie a serului
bolnavului in care nu se produce hemoliza , iar aceasta valoare ne indica titrul ASLO . Valorile normale
difera la adult fata de copil ( la adult e pana la 250 UI/ ml , iar la copil pana la 330 UI/ ml ). Titrul ASLO
creste in toate bolile streptococice, indiferent de gravitatea ei . In mod normal , titrul revine la valori
normale in 2-3 sapt , dar poate ramane crescut la cei care sunt candidati pt complicatii . Titrul ASLO ne
asigura doar un diagnostic retrospectiv ( el indica starea de imunitate antitoxica fata de toxinele
streptococului )
Evidente care sustin prezenta unei infectii streptococice :
- izolarea streptococului de grup A intr-o cultura din secretia faringiana
- o scarlatina recenta
 - cresterea titrului ASLO
In afara de anticorpii ASLO , mai putem decela anticorpii anti-proteina M ( MAP ) prin reactii
de latexaglutinare , anticorpii anti- DNA-za de tip B , anticorpii anti- CHO ( complex de
histocompatibilitate ) prin hemaglutinare , testul Streptozyme ( pt anticorpi care invelesc hematiile , cum
ar fi anticorpii anti-hialuronidaza , anti-streptokinaza , etc. )

Cu ce se trateaza bolnavii alergici la penicilina sau gravidele carora nu li se poate administra

penicilina ?