Sunteți pe pagina 1din 3

Beckham și Zidane sunt considerați "Galácticos"

În iulie 2000, Florentino Pérez a fost ales președinte al clubului.[29] Campania sa promitea să șteargă


datoria clubului de 270 de milioane de euro și să îi modernizeze facilitățile. Cu toatea acestea,
promisiunea electorală principală care i-a adus victoria lui Pérez a fost obținerea semnăturii lui Luís
Figo.[30] În anul următor, clubul și-a vândut într-un mod controversat terenul de antrenament și a
folosit banii pentru a începe asamblarea faimoasei echipe Galáctico, incluzând jucători
precum Zinédine Zidane, Ronaldo, Luís Figo, Roberto Carlos, Raúl și David Beckham. Este
discutabil dacă riscul a meritat, deoarece în ciuda câștigării Ligii Campionilor și a Cupei
Intercontinentale în 2002, urmată de campionat în 2003, clubul nu a reușit să obțină vreun trofeu
major în următoarele trei sezoane.[31] În vara lui 2003, imediat după câștigarea unui nou titlu în La
Liga, Florentino Pérez și consiliul de directori au refuzat să reînnoiască contractul
antrenorului Vicente del Bosque, iar după o dispută internă, au forțat căpitanul Fernando Hierro să
părăsească clubul. De asemenea ei au ignorat cererea lui Claude Makélélé de a i se mări salariul,
ca răspuns, Makélélé a cerut să fie transferat, și clubul l-a cedat la Chelsea FC. La încheierea
ferestrei de transferuri, Fernando Morientes a părăsit clubul fiind dat în împrumut la AS Monaco.
Real Madrid a adus un nou antrenor, pe Carlos Queiroz, iar la începutul sezonului 2006-2006 a făcut
noi achiziții importante, Julio Baptista (20 mln €), Robinho (30 mln €) și Sergio Ramos (30 mln €).
Însă succesele nu au început să apară, și Real a pierdut cu 0-3 rivalei FC Barcelona chiar pe
Santiago Bernabéu. La scurt timp, Real Madrid a fost eliminată din Liga Campionilor pentru al
patrulea an consecutiv, de data aceasta de către Arsenal, și pe 27 februarie 2006, Florentino Pérez
și-a dat demisia.[32]

Noul președinte Ramón Calderón (2006–2009)

Jucătorii lui Real Madrid celebrând cucerirea Supercopa de España 2008 în fața Valenciei

Ramón Calderón a fost ales președinte al clubului pe 2 iulie 2006, imediat numindu-i apoi pe Fabio
Capello ca antrenor principal și pe Predrag Mijatović ca director sportiv. Noul președinte, Calderon,
a venit cu ideea întineririi lotului, și astfel în scurt timp i-a vândut pe Beckham, Roberto
Carlos, Robinho și Ronaldo. În locul lor i-a cumpărat pe van Nistelrooy, Fabio
Cannavaro, Higuaín, Sneijder și Pepe. Real Madrid a câștigat titlul La Liga în 2007, pentru prima
dată în ultimii patru ani, dar Capello a fost demis, motivul fiind evoluția nestrălucită din Liga
Campionilor, unde Real iarăși a fost eliminată în optimile de finală. [33] Noul antrenor a fost numit
germanul Bernd Schuster. Cu neamțul pe bancă, Blancos au cucerit supercupa și și-au adjudecat
titlul în campionat înainte de final, astfel încât în „El Clasico” (jucat pe Bernabeu, scor 4-1),
Barcelona a fost nevoită să întâmpine noua campioană cu un coridor viu și aplauze. În sezonul
2007–08, Albii au câștigat campionatul național pentru a 31-a oară, realizând prima câștigare
consecutivă a titlului în ultimii 18 ani.[34] Totuși în Liga Campionilor evoluția la fel rămânea a fi
mediocră, Real din nou a fost eliminată în optimi, de data asta de către AS Roma cu scorul general
de 4-2. În 2009, în urma iscării unui scandal privind fraudarea alegerilor din 2006, Ramón Calderón
și-a dat demisia. Pe durata conducerii de patru ani a lui Calderón, Real a devenit de două ori
campioană și a câștigat o supercupă.

Revenirea lui Pérez și era Mourinho (2009-2013)


José Mourinho în 2010

Pe 1 iunie 2009, Florentino Pérez a fost reales în funcția de președinte al Real Madrid CF. [35]
[36]
 Pérez a continuat cu politica sa Galácticos, cumpărându-l pe Kaká de la AC Milan.[37] Apoi Real
Madrid a bătut recordul mondial la sume de transferuri atunci când l-a achiziționat pe Cristiano
Ronaldo de la Manchester United pentru suma de 93,3 mln €, zdrobind suma de transfer a lui
Zinedine Zidane.
José Mourinho ajunge la cârma echipei în mai 2010.[38][39] În aprilie 2011, un eveniment ciudat s-a
întâmplat, pentru prima dată în istorie, patru El Clásico urmau a fi jucate în intervalul a optsprezece
zile. Prima întâlnire a fost în campionatul Spaniei pe 17 aprilie, meci care s-a terminat 1-1 cu goluri
înscrise din penalty pentru ambele echipe. A urmat finala Copa del Rey 2010-2011, Real Madrid s-a
impus cu scorul de 1-0, iar apoi controversata dublă manșă din semifinalele Ligii Campionilor din 27
aprilie și 2 mai, soldată cu eliminarea Realului de către Barcelona cu scorul general de 3–1.

Cristiano Ronaldo, primul jucător din istoria La Liga, care marchează contra tuturor echipelor într-un singur
sezon

.
În sezonul La Liga 2011–2012, Real Madrid a câștigat campionatul, pentru a 32-a oară - record în
istoria La Liga și a terminat sezonul cu un număr record de 100 de puncte într-un singur sezon,
recordul de 121 de goluri marcate și diferența de goluri +89, și recordul de 16 victorii în deplasare și
32 victorii în total.[40] În același sezon, Cristiano Ronaldo devine jucătorul care a atins cel mai rapid
cifra de 100 de goluri în istoria campionatului Spaniei. Marcând 101 goluri în 92 de jocuri, Ronaldo a
surclasat-o pe legenda lui Real Madrid, Ferenc Puskás, care marcase 100 de goluri în 105 meciuri.
Ronaldo a stabilit un nou record la club, la goluri individuale marcate într-un singur an, el acumulând
60, și a devenit primul jucător care a marcat contra tuturor celor 19 echipe adverse din campionat
într-un singur sezon.[41][42]
Real Madrid a început sezonul 2012-13 cucerind Supercopa de España, după ce a surclasat-o pe
FC Barcelona prin regula golului marcat în deplasare, însă a terminat sezonul La Liga 2012-2013 pe
locul 2. Un major transfer al sezonului a fost aducerea lui Luka Modrić pentru circa 33 milioane £.
În Liga Campionilor, echipa a nimerit în „grupa morții” alături de Borussia Dortmund, Manchester
City și Ajax Amsterdam, și acumulând 10 puncte a terminat pe locul 2, în spatele Borussiei. În
optimile de finală Real a trecut de Manchester United, în sferturi a eliminat-o pe Galatasaray, și s-a
oprit pentru a treia oară consecutiv în semifinalele Champions League, unde a fost din nou
surclasată de Dortmund. După o înfrângere dezolantă în prelungiri în fața lui Atlético Madrid în
finala Copa del Rey 2013, la sfârșitul sezonului Florentino Pérez a anunțat despărțirea de Mourinho
prin "comun acord".[43][44] Mourinho s-a reîntors în Premier League la Chelsea, pe care a mai
antrenat-o între 2004 și 2007.

Era Ancelotti și „La Décima” (2013–2014)