Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A fost capitala Imperiului Roman. A fost construit pe şapte coline, împărţit în 14 regiuni şi
era străbătut de un râu. A fost centrul politic, administrativ, economic, religios şi cultural
al imperiului. Era un oraş exotic, aglomerat, cu cele mai somptuoase temple şi palate
luxuriante. Acest oraş a fost martor la faptele simple ale unor generaţii întregi de locuitori,
de la parade triumfale, inaugurări ale unor construcţii monumentale, ceremonii,
încoronări, lupte politice, asedii, descoperiri, tranzacţii, capodopere culturale, crime şi
comploturi. Era un oraş al divertismentului şi al modei care a prosperat de pe urma
comerţului. Bine întărit, poziţionat şi apărat, oraşul avea să-şi menţină gloria milenară,
respingând multe asedii inamice și rămănând cel mai mare oraş al creştinităţii. Acesta a
fost Constantinopolul, Noua Romă.
29 mai 1453. Constantinopolul (Istanbul de azi), oraşul prosper şi glorios de altă dată, este atacat
în valuri succesive de ieniceri de elită. Secţiuni din zidurile care păreau că vor străjui etern oraşul
erau distruse de tunurile de mare calibru din fier ale turcilor, super-armele de distrugere în masă
ale secolului XV. Chiar dacă trupele bizantine şi genoveze panicate erau copleşite de forţele
otomane, însuşi împăratul bizantin, Constantin al XI-lea, şi-a aruncat regalia purpurie şi a condus
ultimul atac de apărare, până când a fost doborât.
Constantinopolul este ocupat de forţele turceşti ale sultanului Mahomed al II-lea după 57 de zile
de asediu. La catedrala Hagia Sofia s-a desfăşurat ultima liturghie creştină, unde se refugiaseră
mulţi dintre cei care nu au putut contribui la apărarea oraşului, ca femei, copii şi bătrâni. Din
nefericire, nici catedrala n-a fost scutită de jaf căci invadatorii au spart uşile, sperând că cele mai
mari comori ale oraşului se aflau în catedrală. Catedrala a fost profanată şi jefuită, iar enoriaşii au
fost luaţi sclavi, femeile au fost violate, iar bătrânii şi copii au fost ucişi. Sultanul a ordonat
transformarea catedralei într-o moschee. Un ulama (învăţat musulman) s-a urcat pe amvon şi a
recitat Șahada. Păşind pe ruinele palatului Boukoleon, cunoscut ca Palatul Cezarilor, sultanul
Mahomed al II-lea a rostit cuvintele celebre:„Păianjenul ţese draperii în palatul Cezarilor;bufniţa
vesteşte ceasurile în turnurile lui Afrasiab”.
Ocuparea otomană a fost doar un capitol din îndelungata istorie a oraşului, cu momente de glorie
şi decandenţă. Căci ruinele cu vârste înaintate, cândva monumente grandioase ale acestui oraş
nemuritor, au multe istorisiri despre fapte măreţe şi momentele de cumpăna la care au fost
martore.
Împăratul, cu lancea în mâna, a trasat conturul suprafeţei oraşului ghidat de Isus . Legenedele au
avut un rol ideologic şi propagandistic.Au fost aduşi lucrători din toate părţile, precum şi
materiale, iar pentru înfrumuseţare, au fost folosite monumente păgâne din Roma, Atena,
Alexandria, Efes şi Antiohia. La lucrări au participat chiar 40 000 de goţi foederaţi.
Lucrările de construcţie a oraşului au început în noiembrie 324 şi s-au încheiat în 336, oraşul
fiind inaugurat pe 11 mai 330.Noul oraş, ca şi Roma, era străbătut de un râu-Lykos, a fost
construit pe şapte coline, împărţit în 14 regiuni, era ornamentat şi dotat cu clădiri publice,
devenind un oraş demn de statutul de metropolă imperială. Noul oraş nu avea însă prerogativele
vechii Rome, neavând pretori, tribuni sau chestori, ci doar un proconsul. Avea senatori cu titluri
de clarus, nu de clarissimus ca în Roma. Nu avea utilităţi şi servicii de almentare, poliţie, statui,
temple, canale, apeducte ca Roma. Marmura, coloanele, columnele, chiar şi uşile şi gresia au fost
confiscate din alte temple ale imperiului şi transportate la noul oraş. Multe dintre lucrările
artistice greco-romane au fost transportate pe străzile noului oraş. Împăratul a stimulat mutarea
multor cetăţeni în noul oraş, oferindu-le noilor locatari terenuri drept cadouri. Pe 18 mai 332,
Constantin a anunţat distribuirea gratuită de alimente către locuitorii noului oraş. 80 000 de raţii
de mâncare erau oferite zilnic din 117 de puncte de distribuire în întregul oraş. A adus
aristocraţia din Asia Mică să clădească palate în noul oraş. Constantin a numit noua piaţă
centrală al vechiului Byzantium ca Augustaeum, fiind pavată cu marmură. În piaţă se vindeau
manuscrise şi se executau pedepsele publice. Noul senat-curia a fost instaurat în basilica din
partea estică. În partea sudică a pieţei a fost construit marele palat imperial cu o intrare principala
ceremonială din bronz.
Palatul imperial era împărţit în:
Chalke (vestibul) care comunica cu exteriorul
Tricliniumul cu 19 paturi-sala de recepţie vastă, luminată de sus, dotată cu 19 paturi după
model roman în care se ţineau festivităţile şi ospăţurile de sărbători religioase
Palatul Daphne –cu trei oratorii
Biserica Sfântului Ştefan în care se celebrau căsătoriile imperiale
Kathisma-edificiu cu vestiare, sufragerii, săli de recepţie şi pentru gărzi
Palatul Porphyr
Apartamentele imperiale private
În complexul Palatului Imperial era Sala celor 19 paturi ce dată din secolul IV, fiind câte nouă
paturi de fiecare latura, această sala fiind utilizată pentru dineuri şi cine festive, aproape fiecare
sărbătoare civilă şi religioasă fiind urmată de un dineu la care participau şi invitaţii împăratului,
şi principala sală de desfăşurare a ceremoniilor, Sala de Aur, construită în secolul VI, semănând
cu Bazilica San Vitale, pereţii fiind împodobiţi cu aur, copacii decoraţi cu nestemate şi păsări de
aur ce cântau melodii, iar tronul din aur masiv era flancat de doi lei din aur, ca şi cum părea că
cobora treptat din cupola sălii, până ajungea la nivelul pardoselii.Principala Poartă a Palatului
Imperial era o poartă din bronz, fiind refăcută în secolele VI-X, deasupra fiind construită o
capelă. Până în timpul crizei iconoclaste, poarta era decorată cu portretul lui Hristos.
Lângă palat a fost construit Hipodromul pentru cursele de cai, echivalentul unui „stadion de azi”
care putea găzdui 80 000 de spectatori. Hipodromul avea o intrare principala în partea nordică,
partea monumentală. De o parte şi de altă erau grajdurile unde erau ţinuţi caii. În momentul în
care începea cursa, porţile erau deschise. Deasupra intrării monumentale erau trei cai de bronz
auriţi. Caii de bronz se află în prezent în Piaţa San Marco. Constantin a renovat Băile publice ale
lui Zeuxippus . La vestul intrării către Augustaeum a fost Million, monument ce măsură
distanţele în Imperiul Roman de Est. Partea centrală a Constantinopolului a fost utilizată pentru
construirea mănăstirilor şi multe locuinţe se aflau în zona ţărmului. Nu exista un sistem de
canalizare, de aceea tăbăcării aruncau pieile în mijlocul oraşului. Dinspre Augustaeum a fost
construit Strada Mese, dotată cu colonade. Coborând de pe prima colină şi urcând pe a doua
colină, strada traversa la stânga Pretoriumului sau curtea de judecată, se întindea apoi către
Forumul lui Constantin unde era a două clădire a Senatului şi o columnă cu o statuie aurită a lui
Constantin în postura zeului Helios, încoronat cu un halo cu şapte raze, cu privirea spre răsăritul
Soarelui (ceea ce ne arată că străvechea religie romană politeistă încă se mai menţinea). Turnul
lui Constantin cel Mare se afla pe stradă Mese, având formă circulară, împodobit cu statui.
Statuia lui Constantin s-a prăbuşit în urma unui cutremur . De aici, strada Mese se prelungea
către Forumul Taurului şi apoi spre Forumul Bovis, şi se termina pe cea de-a şaptea colină
Xerolophus şi către Poartă de Aur a Zidului Constantinian. Cisterna Basilică a fost construită
pentru a alimenta oraşul cu apă.
Un medalion figura la aceea vreme, ce prezenta busturile a două femei cu cască şi lauri (cele
două Rome, cea veche şi cea nouă), însă numai una purta sceptrul imperial. Noua Romă trebuia
să restabilească vitalitatea şi prosperitatea imperiului şi să menţină unitatea acestuia. Între
zidurile sale avea să se realizeze fuziunea elementelor romane, greceşti, orientale şi creştine.
Pe 11 mai, anual, aveau loc festivităţi de cerebrare a construirii oraşului, manifestate prin jocuri
la hipodrom, procesiuni în jurul unui car alegoric care transporta statuia împăratului, înălţată pe
coloana de porfir, construită pe timpul lui Constantin. Primul perfect al oraşului a fost Honoratus
care a preluat mandatul din 359 până în 361.
Noul oraş avea să poarte numele de Constantinopol-oraşul lui Constantin.
Teodora, văduva împăratului Teofilus, mort în 842, a jucat un rol că regent cât Mihai al III-lea
era încă minor. Mihai, când a preluat tronul în 856, a devenit recunoscut pentru beţiile sale.
Apărea în stare de ebrietate la hipodrom într-un car şi ridiculiza religia. A exclus-o pe Teodora
din palat, exilând-o la o mănăstire din Gastria. Mihai a fost asasinat în anul următor, iar Teodora
a fost eliberată, trăind în palatul Sfântului Mamas şi primind o reşedinţa rurală în Palatul
Anthemian.
În 860, din Kiev, Askold şi Dir, doi şefi varegi, au traversat Bosforul cu 200 de vase, devastând
mănăstirile şi alte proprietăţi din Insulele Prinţului. Oryphas, admiralul flotei bizantine, l-a alertat
pe împăratul Mihai care a respins invazia cu multă cruzime.
În anul 980, împăratul Vasile al II-lea a primit un cadou de la Prinţul Vladimir de Kiev:6000 de
războinici varegi.Vasile şi-a format astfel o gardă nouă, cunoscută ca Garda Varegilor,
recunoscută pentru ferocitate şi loialitate. În 1038 a fost dispersată în cartiere de iarnă în thema
Thracesiana după ce un vareg a încercat să violeze o ţărancă ce s-a apărat şi l-a ucis până la
urmă. Varegii i-au aplaudat gestul, oferindu-i posesiuni şi au expus corpul varegului violator
în public fără înmormântare. După moartea împăratului, varegii au jefuit palatele imperiale.
Cartea Eparhului, care datează din secolul al X-lea, oferă descrieri detaliate despre viaţă
comercială şi organizarea oraşului din acele vremuri. Negustorii erau organizaţi în corporaţii
supravegheate de Eparh, care se preocupă de chestiuni privind producţia, preţurile, importul şi
exportul. Fiecare ghildă deţinea monopol. În timpul crizei iconoclaste din secolele VIII-IX,
statui, icoane şi picturi creştine au fost distruse, inclusiv portretul lui Hristos de pe uşile porţii
Chalke. Constantin al V-lea a convocat conciliul din 754 în care condamnă venerarea icoanelor,
de aceea, de acum se pictau doar copaci, plante şi animale. Biserica Sfintei Fecioare din
Blachernae părea că a fost transformată într-un „depozit de fructe şi crescătorie de păsări”. După
moartea lui Leo al IV-lea în 780, împărăteasa Irina a legalizat venerarea icoanelor după cel de-al
doilea conciliu de la Niceea din 787. Criza iconoclastă a revenit în secolul IX, fiind rezolvată de
împărăteasa Teodora în 843 care a restaurat venerarea icoanelor. Relaţiile dintre Roma şi
Constantinopol se tot înrăutăţeau.
Palatul imperial a fost mărit de succesorii lui Constantin până în secolul XI, devenind un
complex de apartamente în care locuiau membrii familiei imperiale şi anturajul, biblioteci,
capele, biserici, birouri şi un penitenciar, decorat şi ornamentat de grădini şi terenuri de joc. În
secolul XI, clădirile aflate în cadrul complexului aveau 100 de hectare, fiind dificil de întreţinut,
Reşedinţa imperială a fost ulterior mutată la Palatul Blacherne. În secolul IX, împăratul Teofil a
construit palatul Bucco Leon.
Constantinopolul Comnenilor (1025-1185)
Populaţie:450 000 de locuitori
În secolul al XI-lea, după catastrofala înfrângere de la Manzikert a bizantinilor în faţa turcilor,
teritoriul imperiului s-a redus enorm. Papalitatea de la Roma şi Pariarhia de la Constantinopol s-
au separat definitiv. Sub dinastia comnenilor, Bizanţul şi-a mai revenit. Dar în anii 1090-1091,
pecenegii au atacat zidurile Constantinopolului. Împăratul Alexius I, cu ajutorul kipcakilor, i-a
anihilat pe invadatori. În 1096, participanţii la prima Cruciadă s-au întrunit în capitală pentru a
planifica cucerirea Ierusalimului.
Ioan al II-lea a construit mănăstirea Pantocratorului cu un spital ce era dotat cu 50 de paturi
pentru săraci. Cu restaurarea guvernului central, imperiul s-a îmbogăţit, dar totuşi, cantitatea
banilor în circulaţie a crescut dramatic. A fost construit Palatul Blachernae, cu lucrări rafinate de
artă. Comerţul a prosperat cu oraşele-state italiene. Comercianţi veneţieni veneau la
Constantinopol pentru a-şi vinde produsele şi chiar şi-au construit bresle în nordul Coastei de
Aur. În timpul domniei împăratului Manuel I Comnenul, numărul străinilor în oraş crescuse la
60-80 000. Oraşul cuprindea şi o mică comunitate de 2500 de evrei. După moartea lui Manuel I,
a urmat o perioadă de anarhie. Prinţesa latină Maria din Antiohia a acţionat ca regent pentru fiul
ei surogat. Favoriza negustorii latini şi marii aristocraţi. A fost înlăturată de Andronikos I
Comnenul având sprijin popular. A urmat o serie de masacre:zeci de mii de locuitori latini din
vest au fost ucişi, inclusiv femeile, bolnavii şi copii, şi locuinţe şi biserici au fost jefuite.
Cardinalul şi legatul papal, Ioan, a fost decapitat. Capul său a fost agăţat de coada unui câine şi
târât pe străzi.Câţiva ani mai târziu, însuşi Andronikos a fost depus şi predat mulţimii care l-au
torturat şi executat sumar pe Hipodrom. Pe plan artistic, mozaicurile erau tot mai realiste. Bucăţi
de fildeş portretizau animale viu colorate-lei, elefanţi, vulturi şi grifoni. Biserici şi capele din
Europa apuseană se inspirau după arta bizantină.
Constantinopolul în timpul exilului imperial (1185-1261)
Populaţie:200 000 de locuitori
Pe 25 iulie 1197, Constantinopolul a fost cuprins de un incendiu care a devastat cartierul latin şi
zona din jurul Porţii Droungaros de pe Coasta de Aur. În 1203, comandanţii unor armate de
cruciaţi ce trebuiau să se îndrepte spre orient, Filip de Suabia, Bonifaciu de Montferrat şi Dogele
Veneţiei, excomunicaţi de papă, au pus la cale jefuirea Constantinopolului. L-au susţinut pe
Alexius, fiul împăratului înlăturat, Issac. Dar Alexius al III-lea, nefiind pregătit şi neavând
experienţă, cruciaţii au ocupat Galata, au distrus apărarea Coastei de Aur şi au intrat în port.
Alexius a fugit, iar Alexius al IV-lea, noul împărat, a găsit trezoreria aproape goală. Neputând să
se ţină de promisiunile făgăduite cruciaţilor, în ianuarie 1204, protovestiaritusul Alexius
Murzuphlus a incitat la revoltă pentru a-l intimida pe împărat. Marea statuie a Atenei, creată de
Fidias în antichitate, a fost distrusă. În februarie, Alexius al IV-lea a fost închis şi executat, iar
Murzuplhus a preluat conducerea. A încercat să repare zidurile şi să reorganizeze viaţa socială,
dar trupele şi gărzile erau demoralizate . Cruciaţii au condus un alt atac pe 6 aprilie, dar fără
succes. Pe 12 aprilie au reuşit să atace Coasta de Aur. Alexius al V-lea a fugit şi el. Cruciaţii au
jefuit, terorizat şi vandalizat Constantinopolul trei zile. Caii din bronz de pe Hipodrom au fost
trimişi la Veneţia, la Basilica Sfântului Marcu. Statuia lui Hercule şi alte capodopore sculpturale
au fost distruse. Biblioteca Constantinopolului a fost distrusă şi lăcaşuri de cult au fost devastate
şi jefuite. Până şi mormintele împăraţilor din Biserica Sfinţilor Apostoli au fost vandalizate. Mii
de civili au fost ucişi cu sânge rece, iar femeile au fost violate. Se spune că au fost furaţi 900 000
de mărci din argint, care au fost împărţite între cruciaţi. Hagia Sofia a fost vandalizată de soldaţi
francezi şi flamanzi care dărâmau perdelele de mătase şi distrugeau cărţile sfinte şi icoanele. Unii
se îmbătau voioşi în altar şi o prostituată a fost pusă pe tronul patriarhului să cânte o melodie
franceză obscenă. Călugăriţele au fost batjocorite în mănăstirile lor. Dogele Veneţiei s-a instalat
la Palatul imperial. Pentru următorul secol, Constantinopolul a devenit reşedinţa Imperiului
Latin. Populaţia a scăzut masiv, oraşul a sărăcit şi a ajuns într-o stare deplorabilă, o treime din
populaţie ajungând să cerşească pe străzi. Numeroşi curteni, nobili şi clerici au fost exilaţi. Hagia
Sofia a devenit Patriarhia Latină a Constantinopolului. Zidurile erau tot mai slăbite de trecerea
timpului şi cutremure. Bronzul şi plumbul erau extrase de pe acoperişurile clădirilor abandonate.
Sculpturile monumentale şi alte capodopere artistice din metale preţioase erau topite pentru a fi
produse monede.
Constantinopolul avea să fie recapturat de bizantinii conduşi de împăratul niceean Mihai al VIII-
lea Palaiologos în 1261. Însă nimic nu mai avea să readucă oraşul la vremurile prospere şi
stabile.