LVŒAFÀRVL

REVISTĂ CULTURALĂ, LITERARĂ ŞI ARTISTICA

DIRECTOR: AUREL COSMA JUNIOR

Vechea Cetate a Timişorii. Catul Bogdan.

A N U L I. Nr. 3. — M A R T I E 193 5.
 Inloercerta delà baici.
Imagini Anatoliene
de ION DRAGU
Nu-s mulţi ani de când o călătorie delà
Constantinopol la Angora era o adevărată
expediţie. Azi, din clipa când, în gara
Haidar Paşa a Scutari-ului, te sui în con­
fortabilul wagon-lits ce goneşte măreţ pe
şinele noui ale căilor ferate anatoliene, că­
lătoria e o plăcere biciuită de aspectele
ţinutului.
Coasta asiatică a Marmaralei ţi-arată,
până spre Sabangea, tablouri voioase şi
severe, aride şi cultivate, cu un soi de
graţie ideală pe care nimic nu o va putea
răpi ţinutului, cu vile şi chioşcuri ascunse
între platani, sălcii şi dafini, cu căsuţe
roşii şi albe între ţărm şi co'ine, asemenea
unor cuiburi tainice atârnate de ghirlande,
cu minarete delicate între chiparoşi şi pini
dantelând cerul plin de lumină. Pătrunzi în
Anatolia tot mai adânc şi peisagiul ia alt
aspect.
Coline pietroase cu tufişuri sălbatice,
munţi chinuiţi şi inegali, spaţii fără mar­
N. GrigaieEcu.
gini severe, de o măreţie sdrobitoare, stepe
de un verde stins când au vegetaţie pe ele,
de un galben roşcat când pământul se arată
gol, drumuri alcătuind ades unicul detaliu
al tabloului, sfâşieri ale solului, soi de râuri
secate ale căror cotituri cuprind ici colo
insule în care cresc ienuperi, rând pe rând
lărgite apoi îngustate până în clipa când,
ca nişte fire rumene, ele taie în depărtare
tonul uniform al platourilor spre a dispare
în imensitate, — totul te odihneşte de stră­
lucirile orbitoare ale Turciei Bosforului. Nu
lâncezeala te cuprinde aici, ci simţi că în­
tinderile aspre sunt elocvente, că ele îţi
grăesc.că nu traesti decât cu condiţia să
lupţi.
Spre Marmara şi Egee, munţii îngrămă­
diţi p a r a scălda ca nişte valuri ce mor
pe ţărm. In imensitatea paşnică marea e
ca o brazdă lucioasă între Europa şi Asia.
Focuri ard pe coapsele munţilor şi fumul
care se urcă încet, învârtindu-se, parc'ar fi
 jertfele pământului păgân in vremurile Ilia-
dei. Troia se odihnea in câmpia ce se vede
acolo ştearsă în ceaţa depărtării. Spaţiile
ce ondulează poartă hume istorice : Mysia,
Bythinia, Galaţia. Pare că porneşti în su-
sul cursului veacurilor, că oprit pe creasta
evurilor priveşti legendele cum se ridică,
se însufleţesc la viaţă, îşi dau mâna şi a-
lunecă ca o teorie antică.
Ici albăstreşte un lac, colo altul luceşte
în cupa lui ; mai departe un altul pare o
placă de argint. In depărtare câmpiile Ana-
toliei fug sub fierbânţeala zilei. Lumea cla­
sică se întinde delà un orizont la celălalt;
planşetele Andromahei s'au auzit în văile
acestea şi par'că vezi Troianele, cu părul
despletit, tărâte în robie înapoia carului lui
Agamemnon, al lui Ulisse, sau al fiului lui
Achille. Apoi imagini mai serioase ies din
depărtările severe : Apostolul Paul călca
marile întinderi de nisip spre ţărmul mării
aceleea, mergând din biserică în biserică
să reînsufleţească credinţă atunci când Sf.
Duh îl împingea şi când trist de tot relua
calea Ierusalimului unde-1 aşteptau durerile.
Scena aceasta păstrează încă ceva eroic
şi o sumbră măreţie. Mari amintiri, mari
orizonturi, impresii austere. Mintea rătă­
ceşte obosită ; un soi de covârşire stranie te
cuprinde, pe tine străin, apăsându-ţi sufletul.
Când, pe măsură ce înaintezi în inima
Anatoliei, priveşti pământul aspru, eri pus­
tiu, azi în parte muncit, pierzându-se până
la ultimele orizonturi, pare că revezi ma­
rile migraţiuni ale popoarelor şi înţelegi
noua existenţă de muncă eroică a Turci­
lor. Călare pe limita a două continente,
Anatolia e o parte din marele ţinut epi­
sodic şi dramatic care a stabilit îm trecut
tradiţiunea spaţiului. Dacă tradiţia timpu­
lui leagă generaţiile de generaţii, tradiţia
spaţiului leagă ţinuturile de ţinuturi. Ana­
tolia, în ariditatea platoului ei, a fost un
drum sortit să poarte rase risipite pe ni­
sipul ei ca acea figură terestră a tribului
care e oaza, rase având rostul şi locul lor
în strategia universală a istoriei, nu ca să
rămână drept o curiozitate vie a trecutului, ci
să servească de legătură între Asia şi Europa.
Când platoul se ridică până la poalele
unui masiv arid, adieri vii şi salubre te
întâmpină. Stepa are emanaţii sănătoase,
tăcerea şi izolarea dau forţe sufletului şi
omul îşi sporeşte energia vitală păşind pe
acest pământ slobod privirii, tare ca fierul,
pe care trec adieri restauratoare. Nu ştiu
ce atracţie gravă se exală, sub cerul clar,
din întinderea fără verdeaţă şi fără flori :
e farmecul evocator al vieţii nomade, azi
legată de ogor, e explozia forţelor şi dom­
nia independenţei.
Dintr'un atare tablou vast şi gol, cea
mai mică trăsătură ia valoare. Să nu vă
închipuiţi că severitatea priveliştei se tra­
duce prin sărăcia culorilor. Dacă liniile
sunt aspre, nuanţele păstrează estompări
de un farmec ales. In fond există în lume
un mare vrăjitor contrastul. Ceeace se
;
numeşte în regiunea aceasta un isvor, e o
băltoacă mică ori un pârâiaş ca mii altele
aiurea. Aici nu-s o mie, ci numai unul şi
tufişul de trestie pe care-1 întâlneşti ori
unde şi-1 calci în picioare în ţara ta, e
aici de o stranie frumuseţe.
Iată variaţiile priveliştii : un grup de
oameni făcând cărămizi pe marginea unei
mocirle, nişte muncitori lucrând la terasa-
mentul căii ferate, în apropierea unor cor­
turi cenuşii, o caravană de cămile pier­
zându-se spre ultimele perspective ale so­
lului rigid, un car rustic tras de bivoli şi
lăsând să se audă melodia barocă a roţi­
lor neunse, o casă de piatră a g ă ţ a t ă pe
o culme colţuroasă ca un cuib de vultur,
a g ă ţ a t pe o stâncă, un sat cu colibe de
piatră sprijinite de ceeace pare a fi res­
turile unui val roman, cu bătrâni fumând
în prag ciubucul şi tineri stând drepţi şi
mlădioşi, privind energic, dominatori,
calea ferată, cu o femeie ce trece legă­
nată în pasul unui măgar, purtând cu o
gravitate senină un copil în braţe ca în-
tr'un soi de fugă în Egipt, cu turme de SCRIITORI UITAŢI
berbeci căutând cununa de verdeaţă a
unui pământ care-şi recapătă fecunditatea
sub fierul plugului apăsat de mâna neobo­ Calistrat Hogaş
sită a plugarilor lui Gazi Kemal Atatürk de AUREL SA VELA
cu ogoare desţelenite păzite, ca de nişte
pândari, de sborul circular al uriaşilor vul­ Lucru de ispravă a făcut editura „Cartea
turi roşiatici, cu o fântână care, în fundul Românească", turnând în tipar elegant scrie­
rile lui Hogaş : Pe drumuri de munte.
unei vâlcele, ascunsă sub platani, varsă
Amintiri dintr'o călătorie. Căci, ne-a adus
apa în rigolele irigaţiei, adăpând pământul aminte de unul dintre minunaţii povestitori
sortit grădinăritului, în vreme ce ramuri moldoveni, cari nici după o trecere de a-
se îmbată parcă de apă şi de soare. Roata proape două decenii delà săvârşirea sa din
se învârteşte în cântec melancolic, apa viaţă n'a ajuns să fie cunoscut nici cetito­
rilor de literatură, — nici mai cu seamă
curge paşnică şi egală. In oaza-i încadrată
— „marelui public", deliciosului nostru
de pante aspre, grădinarul, asemenea unei mare public...
statui de bronz, priveşte din adăpostul Această izolare o fi fost ea determinată
lui pe potecile largi şi capricioase desem­ de influenta obişnuită a intelectualilor ro­
nate de fantezia celui ce le suie călare mâni faţă de muncitorii creerului, or pur şi
sau de ciobanul care le calcă cu pasul simplu, un semn a cumplitei ostilităţi a no­
său distrat. Iar în lungul căii ferate, pe rocului, ostilitate de care s'au izbit în exis
şoseaua pietruită, ducându-şi în car ne­ tentele lor mulţi dintre scriitorii de remar­
cabilă superioritate ? Cum astăzi „cuconu
vasta şi copiii, ţăranul turc, scoborâtor din Calistrat" hodineşte pentru vecie în ţinti-
cuceritorii Bizanţului, se duce să schimbe rimul Borzogheanu din Piatra-Neamţ, în
pustiul în câmpuri de grâu şi orz. vecinătatea Bistriţei, în cuprinsul strejuit de
Cozia, Cernegura şi Pietricica, această dis­
cuţie nu mai are alt rost, altă însemnă­
Green tate decât aceea a unui penibil document
ce trebue adăugat la cartea altor mari ne­
— După Verlaine — dreptăţiţi.
Flori, fructe, frunze, ramuri *
ş i - o inimă senină
Ti-aduc în dar, un suflet Calistrat Hogaş s'a născut în Tecuci (Au­
ce-aş vrea să-ti fie drag... gust 1849) ca fiu al protopopului Gheor-
Să nu-l sfăşii, iubito, ghe Dimitriu a cărui soţie Mărioara, era
c u mâna ta cea fină, fiică de spătar bârlădean.
Iar o c h i i tăi de vise
să nu-l privească 'n vag. Calistrat şi-a luat numele de Hogaş după
străbunii săi vechi răzeşi moldoveni.
Sunt încă plin
de roua
ce vântul dimineţii A studiat la Academia Mihăileană din
A pus-o 'n Hori de ghiată Iaşi, alături de Coco Dimitrescu, Conta,
pe fruntea mea de foc... Lambrior, Gh. Panu, A. D. Xenopol, o ple­
Mă laşi tu lângă tine
să simt odihna vieţii
iadă de colegi eminenţi cari după cum se
Şi să visez în preajmă-ti ştie, au ocupat locuri de onoa e în viaţa
doar clipe de noroc ? culturală a Românilor. In 1869, când s'a în­
fiinţat gimnaziul „Petru Rareş" din Piatra
Pe sânul tău
cel tânăr
să-mi reazăm capul iară, Neamţ, Calistrat Hogaş a fost numit pro­
Că l-ai vrăjit aseară fesor şi director. Buna societate din acest
c u sărutări cereşti... oraş l'a spulberat însă curând din sânul ei
Să-l laşi să-şi potolească şi profesorul Calistrat Hogaş a fost nevoit
furtuna lui uşoară
Să dorm şi eu o clipă
ca timp de câţiva ani să funcţioneze prin
cât tu te odihneşti. Tecuci, Iaşi, Alexandria, de unde isbuti în
LEONTIN IUESCU sfârşit să se înapoieze la Piatra-Neamţ, unde
s'a putut aciua până la sfârşitul vieţii. (Vor fi
interesante desigur, tribulaţiile lui Hogaş
prin aceste oraşe. Un biograf meticulos va
binemerita delà toţi admiratorii lui Hogaş
dacă le va studia şi le va încadra în po­
vestea vieţii).
In August 1917, pe când se afla în Ro­
man, lucrând la masa cu vrafuri de cărţi,
manuscrise şi corecturi, acest amant pa­
sionat al naturii şi al singurătăţii, care a
fost Calistrat Hogaş, acest Titan iubitor al
bătrânilor codri ai Neamţului, fu răpus de
fulgerul morţii. Creerii, nervii şi inima lui
Calistrat Hogaş, s'au stins, s'au irosit au
dispărut, iar osemintele sale, zac în cimi­
tirul oraşului Piatra, pe zona în care au
fost înmormântaţi aşa de timpuriu, profe­
sorul Stamatin şi pictorul Aurel Băeşu. Omul
care cutreera regiunile înflorite ale jude­
ţului Neamţ lăsându-se desmierdat de bri­
zele curate ale munţilor, sfătui id cu lo­
cuitorii acestui ţinut ca nişte vechi prie­
teni, „cuconu Calistrat", nu mai este. Par'că
nici n'a fost. Dar scrisul acestui nobil boem
viguros, înzestrat cu o sericasă cultură cla­
sică şi cu o fantazie multiformă, a rămas.
Suntem convinşi că, pe măsură ce va trece
vremea, valoarea lucrărilor lui Calistrat
Hogaş va creşte, va fi tot mai preţuită.
Şi dacă în viaţă, excelentul povestitor mol­
dovean, n'a beneficiat de nici o sărbăto­
rire, n'a avut nici o decoraţie şi n'a ascul­
tat nici un discurs de laudă, este foarte
probabil că, timpul care cu triajul său în­
cet dar sigur, aşează pe fiecare la locul
ce i se cuvine, nu va nesocoti dreptul ce-1
are la admiraţie şi recunoştinţa viitorimei
Calistrat Hogaş.
* din trupul ciuntit al vreunei frânturi sau
Meleagurile pe unde a vagabondat au­
torul volumurilor In munţii Neamţului, le
cunoaştem iar tipudat prinse în plimbările
sale solitare, trăesc şi astăzi. încă trăesc...
Exemplare ca : Florica, părintele Iovinadie,
cuconul Ioniţă Hrisanti, părintele Ghermă-
nuţă, n'au dispărut. Şi dacă într'o bună zi
clienţii literari ai lui Calistrat Hogaş nu se
vor mai putea găsi decât în lumea fanto­
melor, cărţile scriitorului pietrean vor măr­
turisi despre dânşii cu sinceritate şi umor.
se vor înfăţişa mereu încadraţi în popasuri
vrăjite de munţi, de păduri şi isvoare, or
hălăduind prin cuprinsuri din Mănăstirile
Neamţului. Vor fi prezintaţi în toate resor-
turile lor sufleteşti, aşa tura a ştiut să-i
înfăţişeze autorul :
Aoea părintele Ghermănută ceva din
firea şopărlii, pe care acum o vezi, acum
no vezi, şi ia-i urma dacă poli, când
vrai să-i pui bătui pe coadă... Şi eu cred
că pădurile au suflet şi, în sufletul lor,
dragoste de mamă pentru toate vietăţile,
ce se adăpostesc la umbra ocrotitoare a
sânului lor; şi fiindcă părintele Ghermă­
nută păşise demult spre starea de vietate
a pădurilor, apoi şi pădurea cu brazii săi
uriaşi, cu vânătă încremenire a stâncilor
sale, cu aşternutu-i moale şi ruginiu de
foi uscate şi seci, cu neagra şi frageda
putrejune a vreascurilor sale, părea cu­
prinsă de clipa vie a unui fior de ocro­
titoare dragoste în calea grăbită şi subi
paşii mărunţi ai părintelui Ghermănută...
Subt mersul său uşor nici vreascurile,
nu trăsneau, şi nici aşternutul moale şi
ruginiu de foi uscate şi seci nu foşnea
subt lunecarea-i cotigită de şopărlă mlă­
dioasă; ţesătura deasă a crengilor împân­
zite păstra totdeauna o spărtură îngustă,
prin care părintele Ghermănută se stre­
cura ca suveica printre ite ; iar când firul
subtire şi cafeniu al persoanei sale se a-
lătura pe lângă grosimea seculară sau
luneca prin dreptul înălţimii ameţitoare a
oreunui brad încremenit pe temeliile sale,
părintele Ghermănută se mistuia, pentru
o clipă, ca sorbit, ca înghiţit parcă de
triunchiul mohorât al uriaşului codrilor...
De câte ori nu-l vedeam, iarăşi, pe pă'
rintele Ghermănută înfiripândwse în zare,
ca isvönt, ca răsărit, ca eşit parcă la lw
mină, cu comanac şi cu rasă, cu tot, acum
de subt scoarta sură a vre unui fag, acum
al vreunui crâmpeiu rămas în picioare, pe
urma unui brad răsturnat alăturea de
vreme sau de vijelii!...
Dacă în cursul existenţii, Calistrat Ho­
gaş a fost un refuzat al destinului, scrisul
său poartă marca unui real talent şi este
imposibil ca opera acestui pribeag al ţinu­
tului Neamţ să fie trecută în bric-bracul
literar unde zac spre veşnică uitare văl­
măşagul etichetelor literare care odinioară
au plăcut marelui public.
încă odată „Cartea Românească", publi­
când lucrările lui Calistrat Hogaş a oferit
culturii noastre o importantă operă.
 Cioban cu oile. N Grigorescu.

Jurnalul men

Reveriile feeriei albe

— Peisagiu de iarnă —
de LUCIA JAR

E vânt nebunatic, şi'n neastâmpăr nebun cad luie fiinţa şi să-mi umple singurătatea?..
valurile de luigi albi... Din odaia caldă îi privesc Privesc cum ninge... Din uriaşa sită a cerului se
prin geam. Pomii, îngreunaţi de strălucitoarea po­ cern fără preget, fulgi delicati şi neastâmpăraţi, ce
doabă a iernii, se frământă neputincioşi, se sbu- dăntuiesc gratics, fugărindu-se în valuri diafane.,
ciumă, se sbat, lă ând jertfă mici ramurele ce nu stoluri albe de fluturi imaculaţi, ce par cuprinşi
se pot împotrivi jocului capricios şi violent al fur­ de nevroză erotică, urmărindu-se şi contopindu-se
tunii. pe pământul pe care l-au acoperit cu hermina lu-,
Ascult înfiorată sueratul ascuţit, prelung, plân­ minoasă a efemerei lor fiinti, lată-i prinşi în ghir­
gător, pe care sărmanele ramuri, brutalizate de lande fragile pe pomi ale căror ramuri sub greu­
furtună, îl scol jalnic, învinse; apoi aud foşnirile tatea lor rece, au luat ondulări leneşe, ce-fi amin­
lor spontane, agitate, nervoase sau resemnat tesc mlădierile graţioase ale sălciei. Buchete de -
încete sau rare, după cum sbuciumul neastâmpă­ flori candide, cu scânteieri repezi de artificii, bu­
chete ce par flori de lămâiă pe aşternutul alb de
rat al vântului, le răscoleşte, le împrăştie, le fră­
mireasă al iernii, s'au prins pe ramurile stufoase
mântă. Bătăi cu degete rigide de ramuri îngheţate,
ale brazilor din grădină, prefăcându-i în moşnegi
loviri ce se succed în luciul geamului, cu sgomot
domoli şi sfătnşi. ale căror trecătoare bărbi albe
neliniştitor şi făgăduielnic, de parcă mi'ar bate
se vor topi la cele dintâi priviri ale tui Phoebus,
cineva nerăbdător la fereastră... Sunt atât de în­
fiorată, încât ridic mereu capul, ca la o chemare. Iată, pe un colt de geam, giuvaere minunate, pe \
Dar cine şi-a a d u s aminte de mine, de s'a pornii care natura, cu o dărnicie de Cressus, le-a arun­
să mă cheme cu atât neastâmpăr ? Nu-i nimeni.... cat nepăsătoare. Cristale sclipitoare, în -forme neaş--
E pôate sufletul tău, care îşi caută, îndărătul gea­ teptat de capricioase, uimesc şi încântă .ochiul
mului meu, tovarăşul de odinioară ? Sau gându­ prins de vraja contemplării lor. Iată natum, sub :
rile, tale au pornit, can alte vremuri, în stoluri în­ sărutarea rece a fulgilor, transformată în vestală,:
viorate -de văpaia dorului nestăpânit, să-mi învă­ învăluită pudic în vestmânt neprihănit Ca o a-
 d o u a Salomee, firea şi-a aruncat graţios şi negli­ n u n a t e i grădini, complice tuturora, fiindcă nu-îa
jent valurile de fulgi albi, ca să danseze valsul nimănui.
iernii.... Umbre anonime, aruncaţi vraja fermăcătoarelor
De ce s'a astâmpărat atât de repede vântul ? neadevăruri, cu viata scurtă de floare, ce îmbată
A c u m ninge frumos, liniştit, ca şi a f u n c i . . . îfi mai repede şi părăseşte uşor.
aduci aminte? N u - i c r e d , n u - i credeţi. Ei ştiu să mintă aşa de
De ce mă copleşeşte atâta tristeţe când privesc frumos, iar noi îi credem atăt de uşor !...
neastâmpărul continuu şi dantelat, de-o candoare Ninge frumos, liniştit, ca şi atunci, cândva ..
ce mă doare şi mă linişteşte în acelaş timp? Dece Iti mai aduci aminte, tu ?.. .
fugărealasglobie şi'neastâmpărată a fulgilor, jo­
cul lor oioi şi sburdalnic ca anii copilăriei, nu-mi
pat
din
alunga
ce în ce mai
melancolia
mult?
profundă
Poate
ce mă
fiindcă feeria
stăpâneşte
albă
Zădărnicie
de-aîară îmi strecoară 'în suflet mireasma învălu­ Luna-şi d e s p l e t e ş t e p e s t e zări argintul,
itoare a amintirilor ? /fi aminteşti, seara îngheţată
su fie t u - m i în n o a p t e a a s t a - i i a s c ă ;
de Ianuarie, când ne-am purtat siluetele anonime
prin frumosul parc, cu alei uniformizate sub mân­ cerul s o m n o r o s o g e a n ă - ş i c a s c ă ,
gâierea stăruitoare a iernei ! Mi-aduc aminte de undeva, a'nceput s ă crape greu
pomii ce-şi deschisese braţele primitoare, făcând pământul.
c u l c u ş noianului de steluţe fine, cu înfăţişări ciuda'
te şi neverosimile, ce păreau creaţia îndrăzneaţă a S t i n g e r e a celor dintâi s t e l e
unei imaginaţii prea fantazîste . . . Ascultam cum
c o c o ş i i a u î n c e p u t s'o c â n t e r a r ;
marmora neînstimată a zăpezii, gemea înciudată
că paşi pângăritori îi răpesc virginitatea cinstei.
m ă d u l a r e l e - m i s u n t plumb, o b o s i t e ,
Priveam cum sticleau, scănteeri spontane, zăpada grele
aruncată neglijent în buchete albe, pe arbuşti în­ şi p e c i n e a ş t e p t încă î n z a d a r ?
gheţaţi sub vestmântul lor de sărbătoare. Auziam
ţipătul scurt, ca o scrâşnire de revoltă, ce se năş­ Cu risipă d e lumină
tea şi murea cu fiecare pas al nostru. îmi amin'
tese şi de masa de piatră, acoperită cu un covor
când î n c e p zorile,
gros de vată, pe care nici-un visător nu-şi scrise­ c i n e v a îmi strigă n u m e l e în l i n ă .
se încă numele. Te-ai apropiat şi ai scris numele Prietene, auzi:
meu. au început să prohodească ciorile!
O, Leo, nu ştiam că pe efemera spumă DORIAN GROZDAN
albă, găsiseşi numelui meu un loc tot atât de pu­
ţin statornic ca şi în inima ta. Priveam amândoi,
tăcuţi, cele
ce ne înconjura,
patru litere,
de
copleşiţi
măreţia
de vraja
odihnitoare in
splendorii
care
Peisaj basarabean
se îmbrăcase natura, ascultând şi înţelegând nu­
Iarna a cernit p e ' n t i n d e r i pâclă
mai noi, bucuria tacerei pe care sufletele noastre
stăpâne de frumos o născuse în acele momente B e l ş u g de v a t ă c a e r e p e Nistru
de linişte caldă, învăluitoare şi înviorătoare. Sub cerul de c e n u ş ă şi s t i c l ă
Sub lumina blondă a becurilor depe alei, zăpa­ Prohod de corbi c e c r o n c ă n e s c sinistru.
da devenise aproape fosforescentă, luminând prin
sclipirile de diamante ale cristalelor ei. Un şfichi de g e r g o n i t de v â n t din s t e p ă ,
Vezi, Leo ? Bucuria prezentului, pentru mine în­ A ' m p o d o b i t copacii ca de n u n t ă
seamnă farmecul trecutuluL Cu promoroacă 'n lacrimă măruntă
Pentru tine, s'au topit toate aceste fermecătoare Şi n i n g e d e s şi s t ă şi iar î n c e p e .
amintiri, tot aşa cum se va topi, la cele ditai zâm­
bete de soare, feeria albă de-afară. Şi-acum, ca Din umbre n o a p t e a îşi c r o e ş t e h a i n a ,
atunci, perechi visătoare trec pe aceleaşi alei al­
P e frontieră t r e c e - u n grănicer
be, depanând eterna minciună a făgăduintilor ce
nu se vor împlini. Zâmbete şi lacrimi, dureri şi Mânat de crivăţ, încolţit d e g e r ,
bucurie, speranţă şi resemnare, ca azi şi ca'ntot- Ş i - u n c â n e latră d i n c o l o 'n Ucraina.
deauna, vor fi purtate pe tăcutele cărări ale mi- Soroca D . IOV
 Sărbători
veneziene
Farmecul Veneziei şi mirajul ei încântător ce
atrage atâta lume nu consistă numai în nenumă­
ratele ei colturi pitoreşti şi în splendoarea minu­
natelor palate de odinioară, ci deopotrivă şi în
viata ei plină de vibraţiile şi fastul sărbătorilor ei
tradiţionale.
In aceste zile oraşul Dogilor îşi traeste clipele
de grandoare ale vremilor trecute. Festivităţile po­
pulare desfăşurate într'un cadru religios dă un
aspect cu totul deosebit şi original sărbătorilor
veneziene.
Astfel „La Festa del Redentore" este una din
cele mai frumoase ş i impresionante sărbători. In
feeria nopţii acestei zile galegiantele şi gondolele
împodobite cu lampioane multicolore, dau o viziune
magnifică Lagunei şi canalurilor.
0 altă sărbătoare, uitată de mai bine de şase
secole, „La Festa delle Marie", a fost reînviată în
anul acesta de regimul fascist.
In timpurile de demult, în fiecare an se obiş­
nuia ca în ziua de 2 Februarie, să fie conduse la
altarul bisericii „San Pietro di Castello" câte două.
sprezece fete din cele mai frumoase, mai sărace
şi mai oneste ale Veneziei, cari erau cu ocazia
aceasta dotate de guvernul republicei. Delà 1379
aceste festivităţi au început să ia alte aspecte şi
alte ritualuri până ce cu timpul au dispărut cu
totul.
Din iniţiativa organizaţiei .Dopolavoro Provin­
ciale" din Venezia, a c e s t e frumoase tradiţii şi o-
biceturt a u fost reînoite. In ziua întâmpinării Dom­
nului, când Italienii serbau „La festa della Purifi­
cazione di Maria", douăsprezece mirese, alese din
diferitele cartiere ale Veneziei, au fost conduse la
altarul aceleaşi biserici ca şi in trecut, iar după
celebrarea cununiilor au fost primite la Patriarhie.
Fiecărora din ele li s'a oferit dar de nuntă un
mic aranjament de mobilier şi alte lucruri casnice.
Astfel a fost reînviată „La festa delle Marie",
cele douăsprezece perechi fiind acompaniate la
biserică de veselia sinceră a populaţiei.
Bineînţeles această veche tradiţie veneziana n'a
mai fost celebrată cu fastul de odifiioară, ci cu un
sentiment mult mai profund şi mai cald de soli­
daritate umană.

MARY COSMA
 O dimineaiă de vară. N. Grigorescu.

Marele ziarist
— Amintiri despre Constantin Bacalbaşa - -
de LEONTIN ILIESCU

Până în cele din urmă zile ale vieţii ca să înfrunte vitregiile nevrozei de după
sale planetare, la postul de răspundere răsboiu şi ironiile arivismului grăbit şi
a stat. Pire intransigentă în indepen­ agresiv de astăzi.
denţa sa, Constantin Bacalbaşa a proiec­ Un om simplu mi-a povestit deunăzi
tat raze de nobleţe pe ecranul scrisului o faptă, care descopere un suflet supe­
cotidian. După o activitate întinsă de zi rior. Se votase legea care da drept fe­
la zi, vreme de peste o jumătate de veac meilor să voteze la comună şi după pro­
s'a stins zâmbind în faţa morţii, după mulgarea ei, atunci când se hotărâse noui
cum zâmbitor de mândrie a stat şi în alegeri comunale la Bucureşti, Constantin
faţa vieţii. Bacalbaşa s'a dus să-şi facă datoria de
Marea frescă a presei se îmbogăţeşte cetăţean.
cu încă un erou din pleiada idealiştilor Femeile, cu drepturi conferite de lege,
cari au luminat prestigiul gazetăresc. multe din ele din simpla curiozitate ce
Erou — pentru că a stârnit în tradiţia le-o inspira noutatea, s'au dus la vot.
de cinste sufletească a generaţiei sale, Coadă lungă ca în vremuri de grea cum­
martir — pentrucă a suferit, s'a jertfit, pănă. Cavalerismul ofiţerilor de gardă era
 simpatic femeilor alegătoare, care puteau dea şi simţea el cu tinereţea unui suflet
pătrunde mai cu uşurinţă în sala de vot- totdeauna primăvăratic, îndemnurile scri­
Constantin Bacalbaşa era cel din urmă sului său au magnetizat multe suflete
din coadă. şi au întărit în credinţa lor multe con-
Un votant admirator al marelui de­ ştiinţi româneşti.
funct, atrage ofiţerului de gardă luarea A fost sincer când a scris la D r e p ­
aminte asupra faptului că un cetăţean de t u r i l e O m u l u i şi la L u m e a N o u ă , ca
rasa lui Constantin Bacalbaşa nu trebue şi la A d e v ă r u l , după cum a fost om
lăsat să aştepte prea mult. de convingere şi atuncia când şi-a pus
Ofiţerul, dându-şi seama de situaţie, talentul său, prin coloanele U n i v e r s u ­
învită pe Bacalbaşa să pătrundă cu pre­ lui, în slujba mare a evangelici româ­
cădere în sala de vot. neşti. Caustic şi incisiv, dar simplu şi
Foarte senin şi mândru, Constantin drept, biciuia ca să îndrepteze, făcea
Bacalbaşa mulţumeşte ofiţerului de gardă operă de chirurgie socială ca să împie­
şi cetăţeanului de bunele lor intenţiuni, dice înrăutăţirea organismului social.
dar refuză poftirea cu aceste vorbe ră­ lată pentru ce noi, profesionişti — ca
mase adânc sădite în sufletul celui care şi el — ai scrisului cotidian, venim să
mi-a povestit întâmplarea : prindem lumina din fântâna gândirii sale
—„Vă mulţumesc, domnilor, dar să-mi româneşti, apă vie de care neamul nostru
daţi voe să mi păstrez rândul, căci votul are astăzi nevoe mai multă ca oricând.
meu n'are mai multă însemnătate de cât Plămădit sub specie aeternitatis
votul orişicărui alt cetăţean". din substanţa betonată a generaţiei sale,
Ce minunată şcoală de etică electorală Constantin Bacalbaşa, va trăi sub cu­
şi civică din partea acestui fruntaş al pola nemuririi în lumina ziarismului
presei, într'adevăr mare şi bun ! Câţi activ, dinamic şi constructiv.
dintre cei sgomotoşi. ca boloboacele goale, Pe ogorul presei noastre, alături de
dar îndrăzneţi în raport cu superlativul cei doi fraţi cari au cinstit ziarismul ca
mărginirii lor, nu s'ar fi grăbit să im­ şi el, Constantin Bacalbaşa va rămâne
pună intrarea lor în sala de vot, trecând desigur, coloană de foc spre călăuzirea
cu impertinentă chiar peste consemnul noastră, a epigonilor, pe drumul întor-
disciplinar al ofiţerului de gardă. Ei, dar tochiat şi nesigur al viitorului neliniştit.
tocmai -această lipsă de rectitudine în Să-i cinstim deci amintirea cu puri­
viaţă ne ucide imperativul moral care ar tatea sufletească a acelora cari înţeleg
trebui să ne fie dreptar în toate acţiu­ că, odată cu el, s'a stins o lume mai
nile noastre. Dacă fie care dintre noi bună şi mai dreaptă de cât cea de âzi.
şi-ar păstra rândul şi nu s'ar socoti co­ In fresca scrisului cotidian Constantin
borât pe sine ca hârzobul din cer, în ca­ Bacalbaşa va rămâne, pe bună dreptate,
zul acesta ar trăi şi pe meleagurile noa­ marele ziarist.
stre rânduiala omului potrivit la loc
potrivit.
Şi totuşi, nu trebue să desnădăjduim.
Pilda lui Constantin Bacalbaşa e dina-
mică şi cuceritoare de inimi. Aşa cum
scria el, pe tâlc bătrânesc, de pe culmea
unei strălucite profesiuni — în care cei
mai aleşi mor jertfiţi — aşa cum gân­

I n s u l e l e
însemnări
de ION TOTU
Două tendinţe, deopotrivă de tari, îşi îm­
part fiinţa noastră.
Una, conservatoare, legată de trecut,
ecoul acelui substrat intelectual pe care
strămoşii noştri ni l-au transmis şi care,
departe de a fi înăbuşit de eforturile suc­
cesive ale civilizaţiei, culturii şi ştiinţei,
sparge din când în când învelişul acestora,
împletind firul lui ancestral, firului subtil,
scânteetor al nouilor concepţii. Şi nu ara­
reori, amestecul acesta de superstiţii şi
visări turburi îngreuie pasul care se stră-
due să înainteze şi opreşte braţul care se
ridică schiţând gestul eliberării.
Cealaltă, în continuă evoluţie, sburând
alături cu timpul, flămândă de adevăruri şi
orizonturi noui, un fel de Jidov rătăcitor al
sufletelor neliniştite, chinuite de umbra tai­
nică, înfricoşătoare, care veghează la ca­
pătul oricărui drum pământesc.
împinşi de ea, suntem oricând gata să
pornim pe căi pe cari le-am vrea ilimitate,
Frederic Chopin.
ORIZONTURI ROMANTICE
B a 1e a r e
de călătorie
uitând că nu suntem înzestraţi pentru a-
ceasta, că viaţa noastră este lucrul cel mai
limitat de pe lume.
E de amintit cuvintele unui mare cunos­
cător de oameni din antichitate, care mu­
rind la vârsta de 90 ani, spunea tuturor
celor din jurul său :
„Regret că mor tocmai atunci când în­
cepusem să fiu înţelept".
E un joc dureros al naturei de a ne fi
înzestrat cu o atât de bogată, variată şi
nesecată putere de realizare, închisă însă
în durata infimă a unei clipe. Cu cât cu­
noaştem mai mult, cu atât mai profunda
mai covârşitoare, este senzaţia de efemer
pe care o simţim, sbătându-ne între cele
două infinituri: trecutul şi viitorul.
Şi când cartea, — munca cercetărilor, —
refuză să ne dea clipa de repaus necesară
fiinţei noastre istovite de măcinarea zilni­
că, atunci cu toată puterea, cu tot entu-
siasmul, ne aruncăm în necunoscutul atră­
gător al acelor evadări, numite călătorii.
Este drept că noi cei de azi, putem fi
lipsiţi de unele din calităţile cari formau
călătorul de acum 2—300 sau mii de ani.
Aceia, mai întâi de toate, trebuiau să
aibă în ei plămădeala de adevăraţi eroi.
Nouă, civilizaţia şi technica modernă ne
pun la îndemână tot ce poate mulţumi şi
uşura cerinţele cele mai rafinate.
Evident că acest confort a tăiat mult
din farmecul şi pitorescul călătorilor de
odinioară.
Parcursurile nesfârşite, în trapul mono­
ton şi blând al cailor sau asinilor ori că­
milelor, nesiguranţa care te pândea la fie­
care pas şi care ascuţea plăcerea de a te
simţi singur faţă în faţă cu natura imensă,
misterioasă, tăinuitoare de surprize, popa­
surile pe înnoptate prin hanurile tăcute şi
suspecte, în sfârşit toată gama de infinite,
insesisabile nuanţe, pe care o prezintă fi­
rea, ochilor îndrăgostiţi de ea.
Cine nu-şi mai aduce aminte, de unele
nopţi de demult din depărtata copilărie,
când strânşi în jurul mesei, în timp ce lam-
pa atârnată de tavan îşi cernea lumina
palidă peste capetele celor adunati în cerc,
bătrânii vorbeau cu veneraţie şi uimire de
alţi bătrâni înaintaşi de ai lor, cari reuşi­
seră să facă drumul, până la Ierusalim.
Şoapta înceată şi gravă a părinţilor noş­
tri ne povestea, cu religiozitate, peripeţiile
drumurilor lungi, răsplătite însă prin ferici­
rea de a fi văzut ceeace majorităţii oa­
menilor nu Ie e îngăduit să le privească
decât cu ochii imaginaţiei.

Să pornim deci ajutaţi de această splen­

didă facultate a noastră, într'o călătorie pe
Mediterană.
Epocile prielnice pentru a naviga pe a-
ceastă apă sunt sfârşitul primăverei sau în­
ceputul toamnei.
Nimic mai recreativ, mai reconfortant,
ca zilele luminoase în care nu auzi alt
sgomot decât şopotul infinit al valurilor.
Mintea ţi se odihneşte şi se destinde.
Gândurile şi ele capătă ceva din calmul
şi puritatea orizonturilor vaste.
Nici un sbucium, nici o ambiţie.
E o adevărată narcotizare a concepţiilor
şi sentimentelor de până eri.
* ţimea cărora mai durează parcă o slabă, o
* •f •
Puţine sunt călătoriile care să se bucu­
re de darurile naturii, ca Arhipelagul Ba-
learelor, cari sunt asemeni unui colţ de
pământ făgăduit, sub frumuseţea unui cer
albastru pe care niciodată nu îndrăsnesc
să se avânte umbrele mohorîte ale norilor.
Apărate de vânturile delà nord.'şi delà sud,
au adevărate păduri de portocali şi de lă­
mâi, iar din pricina nenumăratelor isvoare
şi rîuleţe, solul nu cunoaşte niciodată se­
ceta.
Mi s'au arătat acolo măslini cari au sute
de ani de viaţă şi, în timp ce la noi cri­
văţul urlă împrăştiind oroarea şi pustiul
gerurilor cumplite, acolo înfloresc migdalii.
Cea mai mare dintre baleare, Majorca,
e şi cea mai frumoasă şi cea mai populată.
in fundul golfului ei, care are forma unei
potcoave, etajată pe ţărmul muntos, e ca­
pitala Palma.
Pitorească şi poetică privelişte, încercui­
tă de zidul secular al cetăţii de odinioară.
E aproape seară când ajungem în faţa ei.
Pe fondul scăldat în nuanţele blânde şi
delicate ale amurgului, piscuri sălbatece
de munţi, colţuri uriaşe de stâncă, pe înăl-
George Sand.
f jarte slabă urmă de lumină, îşi conturea­
ză viguros formele variate.
De o sălbatecă şi măreaţă fantezie, năs­
cută în urma cine ştie căror uriaşe frămân­
tări cosmice, dau o notă de solemnă şi
gravă frumuseţe peisagiului de eternă pri­
măvară.
Pe coastele lor, păduri de platani co­
boară până în valul mării.
Imagina înclinată a crestelor lor, cari
poate număra sute, mii de ani, neobositele
valuri se trudesc zadarnic să o smulgă
pentru a o duce în depărtarea luminoasă
şi tainică a mării.
Din mijlocul crenelurilor medievale, vâr­
furi de clopotniţe se înfig ascuţite, ima­
teriale în atmosfera tot mai voalată a în­
noptării.
Când debarcăm în portul plin de sgomot
şi mişcare, ne atrag atenţia figurile au­
tohtonilor, pe cari e viguros întipărită ca­
racteristica popoarelor arabe. Arabii au lă­
sat urme neşterse pe acest tărâm de gră­
dini fermecătoare.
Sângele african pulsează în vinele lo­
cuitorilor.
 Slabi, agili, gata oricând să scoată pum­
nalul ascuns în brâul lat, viaţa pentru ei
n'are adesea nici greutatea unui fulg.
Vendeta, e practicată pe o scară întin­
să. Adesea unui salut i se răspunde cu
arma, şi chiar dialectul lor are ceva din
săloătecia şi asprimea moravurilor.
* mă şi găsesc în faţa camerei ce-mi e des­
* *
într'o trăsurică arhaică trasă de un cal
mărunt şi iute, pornesc în căutarea unui
adăpost
Ţărmuri dantelate din Minorca.
Vizitiul, figură pură de arab, cu un fel
de turban în jurul capului, văzându-mă
străin, dar fără să conceapă totuşi că n-aşi
putea să cunosc limba catalană, îmi dă di­
ferite lămuriri. Dar cuvintele cu sonorităţi
bizare, cu toată buna mea voinţă, rămân
fără răspuns.
După un timp, se convinge însă de gre-
şala lui şi tace.
Prin semne, caut să-1 lămuresc că am
întâi de toate nevoe de un adăpost.
In trapul sglobiu al calului, străbatem
câteva străzi sucite şi slab luminate, apoi
dăm într'un bulevard destul de larg, având
de oparte şi de alta, clădiri occidentale.
In faţa unuia din acestea, ne oprim. Ba­
gajul îmi este smuls cu o repeziciune ui­
mitoare şi fără să-mi dau bine seama cum,
tinată.
20 de minute mai târziu scobor iar în
stradă. Părăsesc bulevardul şi fără să în­
treb, la întâmplare, pornesc pe străzi din
ce în ce mai înguste, mai tainice. Din loc
în loc, câte un felinar împrăştie o lumină
palidă, bolnăvicioasă.
Umbre tăcute trec pe lângă mine şi adesa
câte o privire puţin sigură, puţin priete­
nească, îmi este aruncată din treacăt.
Tăcerea care domneşte prinde cu timpul
să mă impresioneze.
înţeleg, că tot mai mult mă rătăcesc, mă
pierd din oraşul nou şi totuşi persist în
hotărirea mea.
Mă las în voia hazardului.
Lui îi sunt recunoscător, fiind că el, mai
ales în călătorii, mi-a prilejuit cele mai plă­
cute surprize, cele mai profunde emoţii es­
tetice şi spirituale.
Cine a călătorit, cunoaşte, de sigur, bu­
curia aproape copilărească, pe care o sim­
ţi, de a trăi, necontrolat, fără ţintă precisă,
fără teama timpului fărâmiţat de limba
neobosită a ceasornicului, sperând că poa­
te la capătul drumului necunoscut vei găsi
o fărâmă de ideal, fie datorit omului sau
naturii, în contemplarea căreia să simţi o
purificare, o regenerare morală şi sufle­
tească.
Numai noi, cei cari reuşim să ne ducem
să gustăm farmecul odihnitor al acestor
evadări, ştim ce comoară de puteri crea­
toare sunt ele.
Continuam deci să rătăcesc.
Aş fi crezut poate că visez, dacă sgo-
motul sec al espadrilelor nu mi-ar fi rea­
mintit că sunt într'unul din cele mai pi­
toreşti şi caracteristice colţuri meridionale.
La un moment dat uliţa îngustă al cărui
fir îl urmam, prinse să urce : un urcuş în
pantă dreaptă, anevoioasă.
In aoreola turbure a felinarelor, casele
joase, strânse una într'alta mă împresurau
tăcute, tainice şi găurile negre care le ţi­
neau loc de fereşti, se pironeau asupra mi
ca nişte orbite goale, monstruoase.
 Deasupra cerul se desfăşura imens, mag­
nific, străbătut de licăriri fugitive.
Din pricina limpezimei atmosferei, stelele
păreau uimitor de aproape de pământ.
Pe neaşteptate, sgomote de voci, sunete
răsleţe de coarde, îmi atraseră atenţia.
Erau poate mai mult de două ceasuri de
când rătăceam şi iată că hazardul, divini­
tatea aceasta plină de fantezie şi atât de
binevoitoare călătorilor, n'avea să-şi des-
mintă nici acum încrederea de care se bu­
cura.
Deodată, drumul se înfundă.
înaintea mea se deschide un gang lumi­
nat de puternice becuri etectrice. Pereţii
lui sunt din blocuri enorme de piatră şi,
din loc în loc, stâlpi uriaşi îi susţin bolta
armonioasă. Apoi, ca în minunea celor o
mie şi una de nopţi, mă găsesc în faţa
unei privelişti pe care nu o putem găsi
decât numai pe pânzele lui Giorgione, unde
peisagiile pătrunse parcă de o lumină supra­
naturală, plutesc în farmecul neperitor al
locurilor pe care le întrevedem uneori în vis.
înălţimea, pe care mă aflam, înainta dea­
supra mării.
O stâncă de proporţii uriaşe, atârnată
parcă deasupra valurilor Atmosfera trans­
:
Austeritatea, pioşia, sacrificiul altor vre­
muri sunt şterse şi peste prăbuşirile atâtor
idealuri, ea cântă în vocile tinerilor aşezaţi
înaintea meselor albe, svâcneşte impetuoa­
să în sângele femeilor, splendide exemplare
de perfecţiune plastică, pe care la fiece
pas le întâlneşti mlădioase, svelte, cu pie­
lea bronzată, având o vagă asemănare cu
chipurile pictate în unele temple de pe
pământul fierbinte al Africei.
*
Cele mai strălucitoare frumuseţi naturale
le vezi în vecinătatea mării.
Adesea ai impresia a te găsi în una din
minunatele grădini suspendate, cu care se
mândreau popoarele orientale din depăr­
tata antichitate.
Mai ales grotele, care ar extaz'a deo­
potrivă pe geolog şi pe artist : adevărate
labirinte. săpate cu o maestrie neîntrecută
de natură şi în care murmurul mării deş­
teaptă prelungi şi ciudate ecouri.
Stoluri de păsări nocturne umplu tăcerea
vastă a galeriilor suprapuse, de freamătul
mătăsos al sutelor de aripi.

lucidă, aproape fosforescentă. Miriadele de

stele se reflectau atât de perfect pe su­
prafaţa netedă şi liniştită a Mediteranei,
încât îţi părea că un al doilea cer îşi des­
făşura sub tine infinitul stropit cu aştrii.
In stânga şi în dreapta, printre pâlcuri
de plante exotice, al căror frunziş lat era
într-o legănare, se aflau mesele unuia din
cele mai căutate şi mai cu faimă res­
taurante.
Rămăşiţe mutilate, triste, de zidiri, se
ridicau din loc in loc şi cum iedera se că­
ţăra de ele îmbrăţişându-le, învăluindu-le
în frăgezimea verdeţei ei, îţi făcea impre­
sia unei tinereţi miloase care să strădue
să ascundă goliciunea jalnică, dureroasă,
a bătrâneţei batjocorite de timp şi oameni.
Pe locul acela fusese o însemnată mâ­
năstire franciscană şi marele înţelept, fi­
losof şi martir, Ramon Lull, cel a cărui a-
mintire o vom găsi în toate colţurile Ba-
learelor, va fi meditat poate în vreuna din
chiliile ei !
Azi, viaţa scânteietoare, frenetică în goa­
na ei neobosită, multiplă, infinit de variată
în forme şi aspecte, schimbă, transformă
Insula Majorca.
totul. U n colt d i n p a r c u l p u b l i c al o r a ş u l u i P a l m a ,
 Mănăstirea Valdemosa, e un splendid
monument al arhitecturei din secolul al
XV-lea.
Mult m'a impresionat o căsuţă aşezată pe
o stâncă joasă, atât de aproape de mare,
că spuma valurilor albeşte granitul temeliei.
Aici, se spune, că şi-a petrecut George
Sand anii idilelor ei cu Chopin şi Alfred
de Musset.
Pe pereţi sunt
atârnate por­
tretele în li-
I tografie a ce­
lor doi atât de
senzitivi ar­
tişti şi a fe-
meiei vigu­
roase, energ'-
ce, atât de vi­
rilă în manie­
ra de a seri.
Prin ferestre­
le înguste, ra­
zele soarelui
pătrund, îm
prăştiind un
svon de bucu-
1 rn in camera
I tăcută, cu zi­
Alfred d e M u s s e t . duri albe şi în
1 lui, acest episod e raza, care străbătând
carepar'că mai durează o urmă din parfumu
învechit, turburător, al unei epoci de mult
dusă.
Visuri de iubire, idealuri fragile lumi­
noase, pe care bietele inimi, conştiente de
neantul spre care sunt purtate, caută să şi
le făurească, să uite în vrajba lor, obsesia
chinuitoare a bătrâneţii şi a morţii.
Iubirea ! Din vremi imemoriale şi până
acum ea continuă să împletească firul ilu­
ziilor ei în jurul scurtelor noastre vieţi,
împiedicând uneori, născând însă adeseori,
adevărate şi nesecate forţe creatoare.
In toate graiurile, din toate unghiurile
lumii, oamenii au strigat spre ea şi în do­
rinţa de a o simţi cât mai aproape de ei,
au căutat să o materializeze, să-i încătu­
şeze divinitatea fermecătoare în cele mai
de preţ marmore şi bronzuri.
Astarteea ! Militta ! Freia j Afrodita ! Pe
aripi de vânturi, pe valuri de ape, pretu­
tindeni ea a apărut la strigarea omenească
şi pretutindeni, zâmbetul ei a adus alina­
rea durerilor şi uitarea morţii.
In contemplarea ei, un Platon, Socrate,
Pitagora, au găsit formulele adevărurilor
eterne.
In viaţa marilor creatori, ea a fost clipa
în care aceştia şi-au concretizat puterea
de gândire şi realizarea.
Dacă la prăbuşirea vechei lumi, cultul
ei a fost cel care a suferit mai mult, a fost
înfierat mai mult, este fiindcă cu tot fana­
tismul nouilor întemeietori de credinţi, zâm­
betul ei a continuat să lumineze caliciul
florilor, unda izvoarelor.
Pentru a nu-i auzi chemarea, care vi­
brând se înălţa de sub sfărămăturile idea­
lurilor prăbuşite, acei aprigi şi neînduple­
caţi premergători, primii părinţi ai Biseri-
cei, se ascundeau prin pustiuri, prin groa­
za şi întunerecul sepulcrelor.
Nu lupţi cu înverşunare, decât numai
împotriva cuiva sau a ceva, care nu aş­
teaptă decât o clipă de slăbiciune, spre a
te aduce iar în robia lui ?
Fiindcă fără farmecul iubirii, viaţa lumii
ar fi mohorîtă ca o zi lipsită de soare, în­
suşi creştinismul a primit-o în sânu-i, sub
figura duioasă, vrednică de iertare, a Mag-
dalenei, muceniţa care nu pregetă să ştear­
gă cu părul ei de aur, picioarele Celui mai
bun şi mai curat dintre fiii oamenilor.
In atmosfera evangheliilor, străbătută de
suflul covârşitor al abnegaţiei şi sacrificiu­
cenuşiul cetelor, îşi cerne mângâierea în
haosul turbure al patimilor şi înfrângerilor
omeneşti.
Cine ar mai avea curajul să răsfoiască
Vechiul Testament, în care vocile proroci-
lor întovărăşite de trăsnetele Sinaiului ră­
sună înfricoşătoare, dacă ici şi colo, dea-
pururi tinere, suave în slăbiciunea lor,
n'ar răsări o Agar, Ester, Ruth şi chiar
Dalila ?
Capitala celei mai mari dintre Baleare
po edă şi o bibliotecă bogată, în care am
rătăcit o zi, timpul neîngăduindu-mi mai
mult.
11 dosul geamurilor de cristal, manus­
crisele şi volumele de mare valoare îţi în­
cântă privirea, — Manuscrisele, din cari
o uşoară pulbere se ridică atunci când le
desfaci, au slovele aproape şterse, albite
de vreme, încât cu greu le poţi descifra.
Unele din copertele cărţilor sunt adevă­
rate capete de artă, cizelate şi încrustate
cu pietre preţioase.
 in multe, găseşti desemne şi picturii pe
cari sârguitorii călugări cărturari, de acum
câteva sute de ani, se străduiau să le
execute în atmosfera tăcută şi mistică a
chiliilor.
Tot în apropierea Capitalei, aşezată în
mijlocul unui peisaj, aşa cum uluitoarea
fantezie a naturei de acolo ştie să-l împo­
dobească, se află interesantul muzeu din
Raxa.
Obiecte de tot felul, statui, baso-relie-
furi, picturi, statuete, bibelouri, arme. Idoli
scurţi, pântecoşi, cu rânjete fioroase, ne
evoacă Extremul Orient, cu atmosfera lui
de fabuloase şi fantastice mituri, unele
grave şi fine în calmul lor hieratic, allele
stângaci modelate, însă atât de brutale în
precizia şi asigurarea amănuntelor trupeşti
încât nu şti dacă sunt opera unui copil cu
porniri rele sau ale unui geniu dement,
î!i desvălue complexul care forma pe pre
istoricul locuitor al tav.rnelor.
Câteva baso-reliefuri reprezintă scene din
cultul Dianei sângeroase, divinitate care
acum mii de ani, trebue să se fi bucurat
de un mare cult în aceste insule stân- Privelişti e x o t i c e din i n s u l a Mejorca

coase.
Acest muzeu, în cercetarea căruia ceasu­
rile mi-au trecut fără să le simt, e aşezat
pe panta uşor înclinată a unui munte.
Din mijlocul grădinilor orânduite în te­
rase, privirea înbrăţişa livezele bogate de
măslini şi migdali.
* Suspinul uriaş al miilor de valuri, cari
* .*
Seara cu un mic vapor de curse, pără­
sesc ţărmurile stâncoase ale insulei Major­
ca, pentru a merge la Minorca.
Sunt aproape singur pe vapor, afară doar
de o pereche de îndrăgostiţi, care şi ei,
desigur, vor să guste calmul îmbătător al
unei nopţi pe apă.
Se vede însă că nici splendoarea cerului,
nici a mării, nici vraja atmosferei ţesută
parcă din văpăi, nu întrece în frumuseţe
ceeace Amorul pusese în ochii amânduro­
ra, căci lacom privirile lor se căutau, ne-
mai vrând să vadă altceva.
într'un colţ, un bătrân marinar, cu lu­
leaua strânsă în colţul gurii, proptit pe
un stâlp al balustradei, hipnotizat de su­
verana frumuseţe a naturei, privea neclin­
tit, lacom îndrăgostit. Zeci de ani de si­
gur, el contemplase acelaş peisaj, care
însă, pentru el, îşi desvăluia de fiecare
dată ceva nou.
O nuanţă, o şoaptă, un parfum, care nu
era acel de eri şi care nu va rămâne ia­
răşi ca cèl de mâine !
Simţeam, aveam convingerea nestrămu­
tată, că nimic nu l-ar fi putut distrage din
contemplare.
asemeni unor monstruoase reptile marine,
alergau încălecând unele peste altele, din
infinitul tainic, înfricoşător, al mării, pose­
da pentru el, fără îndoială, vraja legenda­
relor sirene.
Imi voi aminti, multă vreme, figura lui
slabă, cu trăsături viguroase, cu pielea ca
bronzul învechit şi care avea o stranie a-
semănare cu una întrezărită cu o zi înainte
pe un baso-relief fenician.
Şi mai ales privirea, privirea aceea în­
cărcată de religiozitate, adoraţie şi fa­
natism.
Cea mai frumoasă şi perfectă femeie nu
cred să smulgă vreodată iubitului ei o ase­
menea privire !
* *
Nu e încă ziuă când ajungem la Mahon
Aşezat în terasă, în faţa unui golf liniş­
tit, nenumăratele rămăşiţe de ziduri şi for-
tiîicaţii din trecut, care-1 împrejmuesc, îl Intru târziu, nu se mai desluşeşte decât
invălue în atmosfera caracteristică acestor doar o culme de munte, pe care razele
insule, în care cavalerismul medieval a cu­ matinale, resfrângându-se o fac să strălu­
noscut epoci înfloritoare. cească deasemeni unui uriaş con înroşit.
De oparte şi de alta, cât cuprinzi cu Apoi, orice urmă de pământ dispare şi
ochiul, dealungul ţărmului, grădini acope­ noi, încrezători, dornici de necunoscut, îna­
rind vârfurile stâncilor, par uriaşe balcoa­ intăm invăluiţi în dubla splendoare a ce
ne înflorite, atârnate deasupra mării. rului şi a mării.
Ca şi Majorca, aceeaşi bogăţie de arbori
şi plante. Mai ales fructele au o savoare
minunată, provenind poate din natura vul­
canică a terenului sau din emanaţiunile să­
rate ale mării.
Mahon e un oraş mort.
In port nici o mişcare şi printre blocu­
rile enorme care îi pavează străzile, nu e
rar să vezi crescând muşchiul şi alte ier­
buri.
Şi aici găsim o bibliotecă frumoasă, în N. Grigorescu. Arătură.
care multe volume sunt unicele exemplare
din lume.
Ceeace dă, în adevăr, o notă originală Luceafărul de dimineaţă
acestui oreş şi pe care nu am întâlnit-o
Din înălţimi, pe-ale firmamentului cărări
nicăeri, îl formează aşa zişii cântăreţi —
improvizatori, reminiscenţe a barzilor de Pe unde numai gândurile noastre pot să sboare
odinioară. Imprăştii darnic raze de lumină şi cântări
Spre lumea care te priveşte, visătoare.
Ii vezi sub umbra câte unui platan, şe-
zând jos, cu picioarele încrucişate sub ei, Nenumărate generaţii şi-au croit un drum
după obiceiul oriental, plimându-şi alene In contemplarea ta, spre nobilă chemare,
degetele pe coardele unui fel de chitară, Ai fost mereu, făclia lor prin negură şi fum
povestind într'o vorbire prelungă, cântată, Limanuri noui le-ai arătat în depărtare.
întâmplări duioase ori înfricoşătoare, acte
eroice, iubiri supranaturale. In fiecare dimineaţă străjueşti pe cer
Cerc în jurul lor, trecătorii se strâng, îi Privind pe bietul om cum îşi croeşte soarta
ascultă şi ades câte o jumătate zi, ei o Şi strălucind, îl farmed cu cerescul tău mister
trec astfel. Până norocul iarăşi îi deschide poarta.
Obrajii femeilor se îmbujorează şi ochii D. STĂNCULESCU
bărbaţilor se fac mai strălucitori. La in­
tervale, câte o mână duce sfios un colţ de
batistă la ochi. Amurg
Scene care într'adevăr te emoţionează şi
te poartă cu mult, cu mult în urmă, când Planari de spuză şi vată
mijloacele de legătură între oameni erau deasupra oraşului mut,
mai grele şi când vre'un biet peregrin, a- amurgul coboară din zarea lungă şi lată,
ducător de veşti din depărtare, era încon­ coboară tăcut.
jurat şi ascultat cu evlavie şi recunoştinţă.
* Trec ciocli pe străzi de asfalt,
* * prin tăceri lâncezite;
A treia zi, în zori cu un vapor părăsesc undeva, pare că plânge un cartier
şi Minorca. cu străzi adormite.
In faţa mea, marea se deschide lumi­ Planari de souză stelară,
noasă, ispititoare, vrăjitoare meştere în mi- cerul, gene de somn şi-a întins,
raju-i şi farmecu-i suveran. amurgul coboară, coboară,
Buchete de flori par insulele în urma
suflete, peste paharul durerii am plâns.
noastră.
DORIAN GROZDAN
Mai mici, tot mai mici.
 Biserica de lemn din Povârgina
Epoca de refacere materială şi morală a
Banatului, după izgonirea Turcilor, mai
clar şi mai impresionant se reflectează în
acele modeste bisericuţe de lemn, datând
în mare parte din sec. VUI-lea, cari au
scăpat contactului, voit sau impus, cu civili­
zaţia occidentală.
Restaurarea economică şi culturală se
făcuse cu paşi relativ repezi, Austria având
tot interesul să dea împrejurări prielnice
de trai coloniştilor germani cu care a îm­
pânzit Banatul în tot decursul sec. XVIII-lea.
Acestora le-a făcut şcoli şi le-a zidit bi­
serici de piatră cari au devenit după aceea
modele de arhitectură religioasă pentru
băştinaşii, predispuşi dealtcum de a imita
orice ar fi putut să contribue la accen-
B i s e r i c a d e l e m n d i n P u v â r g i n a : Exterior.
tuarea firii lor de oameni mândri, de chia­
buri făloşi.
Astfel biserica de lemn, care cu puţine
excepţii, a format arhitectura generalizată
în cursul veacurilor, va dispare încetul cu
încetul fiind înlocuită cu începere îndeosebi
de I. MILOIA
de pe la sfârşitul veacului al XVIII-lea de
construcţii de piatră.
Această înoire se întâmplă mai cu seamă
unde elementul german a intrat sub o for­
mă sau alta. Astfel în judeţul Timiş-Toron­
tal a fost colonizat grosul Germanilor a-
gricultori, în Caras au fost aduşi, iarăşi,
Germani la lucrul minelor sau sub chipul
ofiţerului şi subofiţerului regimentului de
graniţă.
Numai judeţul Severin a scăpat, parţial,
de oaspeţii nechemaţi, îndeosebi în partea
din spre Răsărit şi anume dealungul Be-
gheiului.
Conform situaţiunii acestor colonizări şi
răspunzând intensităţii mai mult sau mai
puţin accentuate a operei de „germani-
zare", în Timiş-Torontal avem astăzi 8 bi­
serici de lemn, în Caras 5, iar restul de 35
se găsesc toate în regiunea mai săracă,
mai puţin dorită de coloniştii g e r m a n i : pe
porţiunea delà Lugoj şi până la graniţa
ardeleană, adecă pe cele două versante ale
Begheiului.
Aceste biserici au fost studiate de sub­
semnatul în cursul ultimilor ani iar mate­
rialul adunat va fi publicat — poate — în
curând.
Şi până atunci prezint una dintre cele
mai caracteristice biserici de lemn, pentru-
că sintetizează, atât prin structura ei cât
şi prin cadrul de peisaj, adevăratul şi cel
mai specific tip din această serie.
Este vorba de biserica din comuna Po­
vârgina (jud. Severin, plasa Făget) situată
pe malul drept al Begheiului între coline
şi dealuri acoperite cu bogăţie de vegetaţie.
Satul este locuit de oameni nevoiaşi :
tipul satului sărac care nu s'a învrednicit
nici măcar de un preot propriu, ci este ad­
ministrat de un preot din al treilea sat.
Biserica, izolată de sat, domină crucile
cimiterului înşirate pe o coastă rapidă,
profilându-se în acelaşi timp şi asupra satului
îngrămădit într'o scoică de vale.
Cine ar bănui că la acest punct igno­
rat şi greu accesibili îndeosebi în zile plo­
ioase, se găseşte unul dintre cele mai în­
semnate monumente de artă bănăţeană !
Căci dacă biserica este de dimensiuni mi­
nuscule, neprezintând trecătorului grăbit
 că pe lângă materialul „nenobil" din care
a fost construită, totuşi biserica se prezintă,
măcar în armonia părţilor constitutive, cu
o alură de aleasă şi bineechilibrată formă.
Interiorul, ne va apare ca o revelaţie de
bun gust, de nebănuită podoabă de artă şi
în acelaşi timp de înaltă semnificaţie mo­
rală prin gestul unui ţăran ctitor, care în
vremuri de protivnice împrejurări sociale a
construit din banii proprii acest lăcaş de
închinare.
Pereţii interiorului afumaţi de mucurile
de lumânare sunt pictaţi pe întreaga lor
suprafaţă cu scene din Biblie încadrate în
evoluţii de viţă de vie sau în motivele de­
corative ce, la acest loc ascuns, marchează
încă legătura cu bisericile Hunedoarei cari
la rândul lor ne apropie de izvorul de ins­
piraţie : centrul de artă al Argeşului.
Şi covorul minunat compus din culori
estompate de timp, cari străbat şi prin stra­
tul de praf şi fum, se întinde impresionant
de liniştitor pentru ochi şi suflet, peste
bolta de scânduri rău ghiluite şi peste bâr­
ne nu prea savant încheiate... Jin şi fără
izbucniri ca şi un condac îngânat de o
B i s e r i c a d e l e m n din P o v â r g i n a : Exterior.
voce pricepută în uşoarele modulaţiuni ale
nici o atracţiune cu exterioriul său de bârne
hodorogite, cu atât mai interesantă este
podoaba de pictură a interiorului realizată
de mâna — măiastră pe acele timpuri —
a lui Gheorghe Diaconovici, tatăl marelui
dascăl bănăţean: Constantin Diaconovici-
Loga.
Nu vom face o descriere tehnică a ex­
teriorului ci ne vom limita a spune că bi­
sericuţa are următoarele dimensiuni : lun­
gime 9,36 m. ; lărgime 5,55 m. ; înălţimea
acoperişului 5,30 m. ; înălţimea turnului
11,20 m.
Oricine îşi va da seama de proporţiile
de jucărie ale acestui juvaer de artă ţără­
nească, construit în bârnă de stejar şi aco­
perit cu şindrilă.
Stilul construcţiei este barocul ; acel ba­
roc ce din ru început impus, mai târziu
împrietenit cu sufletul Bănăţenilor, a de­
venit stilul naţional al Românilor ortodoxi
din această regiune.
In fapt stilul ca atare se evidenţiază
doar în planul longitudinal al construcţiei
şi în turnul deasupra căruia domină mo-
dulaţiuni de toruri baroce.
In ori ce caz nu se poate spune că si­
B i s e r i c a d e l e m n din P o v â r g i n a : Portretul ctitorului l e a n M e d e s c u
lueta nu este ţinută într'o linie elegantă, şi
 melodiilor stranii bătrâneşti. Un roş, ce-a conovicî pe care trebue să o presupunem
fost cândva aprins, dar căruia timpul i-a destul de bogată, fiind dânsul considerat
măcinat tăişul, se îngână cu un ocru cald, ca unul dintre cei mai de seamă artişti ai
cu un albastru ce dă în gri, sau negru, cu epocei ce cuprinde a doua jumătate a sec.
verdele pajiştei sau al viţei de vie, for­ XVIII. Dovadă pentru aceasta este şi îm­
mând acea superioară armonie cromatică prejurarea că deşi originar din Sredişte şi
pe care numai timpul o ştie combina pe domiciliat în Vârşeţ, totuşi este apreciat şi
paleta-i încărcată cu praf de patină. chemat Ia distanţe mari şi însărcinat cu
Figurile sfinţilor privesc cu acel accent lucrări dealungul văii Begheiului, care nor­
de mirare caracteristic vechii picturi, cu mal ar fi trebuit să stea sub esclusivul mo­
ochi mari, în atitudini câteodată stângace, nopol al şcoalei de pictori din Lugoj, în­
dar cu gesturi cu atât mai vorbitoare — floritoare la această epocă.
delà locul unde i-a plăsmuit artistul : ai Cu atât mai mare este valoarea acestei
impresia — când biserica este plină — bisericuţe, înfăţişându-ne o lucrare nealte­
că figurile de pe pereţi se contopesc cu rată şi relativ bine păstrată a lui Gheorghe
ascultătorii vii ai slujbei, atât sunt de a- Diacono viei, despre care până acum trei-
proape, atât sunt de coborâţi pereţii şi atât patru ani nu se ştie altceva decât că a
de joasă bolta. fost elev în atelierul de pictură al tatălui
Ca stil său. Interi­
Gheorghe orul acestei
Diacono- biserici va
v i c i mar­ putea servi
ch e a z ă şi ca punct
punctul de de plecare
tranziţie în­ în indenti-
tre pictura ficarea vii­
veche bi­ toare a lu­
zantină şi crărilor lui
cea occi­ Gh. Diaco-
dentală. novici, n e ­
Ieşit din cunoscute
şcoala ta­ încă.
fani-so, Di­ Pisania,
aconul ba­ caligrafată
sile, cel care pe peretele
a venit în nord al al­
Banat îm­ tarului ne
preună cu procură
50 de fa­ date pre-
milii, din *~ " "BU-rTca de lemn din ina : iconostasul. ţioase :
Tismana
„Această sfântă biserică de nou sa făcut
Olteniei pe la 1730 şi care a înfiinţat o
şi sa împodobit precum sa... supt împă­
„şcoală de dăscălie* şi o „şcoală de zu­
răţia împăratului Iosef al doilea prin bla-
gravi" la Sreditea-mare (azi Jugoslavia),
goslovenia preaosfinţitului episcop Sofro-
acest pictor a călcat pe urmele tatălui său,
nie al Timişului, fiind protopop Petru Pe-
realizând o artă ce în elementul iconogra­
trovici a Sarazului şi preot paroh loan
fic, în grupare, în gesturi şi atitudini este
loanovici din Făget, ctitor loan Medescu
încă bizantină, dar care sub raportul cons­
ce sau numit Constandin şi Dumitru Chi-
trucţiei feţei şi a draperiei, înţelese prin
ricescu fiind chinez Petru Păcurariu aju­
adevărul volumului, şi prin degradări de
tând şi Petru Diacovici din Fabrică, sau
tonuri, introduce curentul occidental în pic­
sfinţit la anul 1785 septembre şi am zugră­
tura locală.
vit eu Geòrgie Diacovici din Vâr şef sau din
Foarte puţine sunt lucrările ce ni s'au Sredişte".
păstrat din creaţiunea lui Gheorghe Dia- (Urmează după acest text un pomelnic de
nume, probabil membri familiei lui Medescu).
Un cuvânt încă despre portretul ctitorului.
Ctitori ţărani vor fi fost numeroşi în
timpurile vechi, despre aceştia însă n'avem
decât rare indicaţiuni precise. Iar portrete
de ctitori nu s'au găsit decât în două bi­
serici, în aceasta şi în cea din Zold, con­
struită şi pictată ceva mai înainte.
In biserica din Zold ne apare un ţăran,
un chinez, înfăţişat în portret cu atributul
puterii : bastonul de chinez, portret realizat
de o mână mai stângace. In schimb por­
tretul lui Ion Medescu merită toată aten­
ţiunea atât pentru calitatea picturii cât şi
pentru figura înfăţişată.
Compoziţia portretului este uşoară, linia
curgătoare mlădioasă şi umbrele puse cu
chibzuinţă dau mişcare şi viaţă acestei lu­
crări ce iese din comunul realizărilor con­
venţionale.
Iar figura lui Ion Medescu este figură de
adevărat bănăţean : mândru în privire, si­
gur pe sine şi fălos în „ţoalele" de sărbă­
toare : „cioareci" şi „durut" de şubă, şi
cizme cu bumbi auriţi.
Ca document etnografic acest portret are
o deosebită importanţă, mai cu seamă
dacă ne gândim că din secolul al XVIII-lea
avem foarte puţine înfăţişări — fie pictură
sau stampă — ale portului băştinaşilor.

Pictura bizantină
din catedrala română unită a Lugojului.
O p e r a p i c t o r u l u i V i r g i l S i m o n e s c u — I c o n o s t a s u l b i s e r i c i i şi c e l e l a l t e t a b l o u r i —
Compoziţiile religioase.
de Dr. ALEXANDRU NICOLESCU
Episcopul Lugojului

Catedrala română unită din Lugoj a fost poalele ei. într'o zonă inferioară, în câte
pictată de pictorul bănăţean Virgil Simo­
nescu, absolvent al Academiei de belle-arte
trei panouri, sunt de-a stânga privitorului,
din München. După şase ani de muncă, mi­ figurile lui Avram, Ilie şi losif, iar la dreapta
nunata operă piciurală a fost terminată a lui Iacob, Moisi şi Eliseu, încadrând Ia
acum câteva luni. In numărul trecut al re­ mijoc pe Isus Cristos şăzând ca Arhiereu
vistei am publicat unele detalii despre a-
ceastă pictură, iar acum vom da în conti­
pe tron, a cărui trăsături trădează o bu­
nuare câteva consideraţii asupra artei bi­ nătate nemărginită. Figurile venerabile ale
zantine ce împodobeşte catedrala din Lugoj. celor 6 patriarhi şi proroci, sunt de-o rară
De când cu erezia iconoclaştilor, iconos­ expresivitate. Relev în mod special, figura
tasul alcătuieşte în pictura bizantină din lui losif egipteanul, vicefaraonul Egiptului,
interiorul bisericii, o parte foarte însem­ în hainele sale de cel mai înalt funcţionar
nată. Erezia iconoclaştilor a fost un impuls după rege. Ce frâmos e când arta ţine
ca această parte a interiorului bisericii să cont de istorie, de realităţile istorice !
ia o amploare din ce în ce mai mare în In zona imediat următoare sunt 7 pa­
scurgerea veacurilor până în zilele noas­ nouri, cu scene din viaţa Mântuitorului
tre. Astăzi, o biserică bizantină nici nu se La mijloc dominând învierea din morţi a
poate închipui fără iconostas. lui Isus, iar de-a dreapta şi de-a stânga
Iconostasul nostru din Lugoj este re­ ei, în succesiune cronologică, Naşterea
marcabil şi ca execuţie tehnică, întrucât a Mântuitorului cu închinarea păstorilor, Bo­
eşit din vestitele ateliere artistice ale Vie- tezul Mântuitorului în Iordan delà loan,
nei şi a costat câteva sute de mii, în vre­ Intrarea în Ierusalim, Schimbarea Ia faţă
muri de pace. De când însă pictorul nostru pe muntele Taborului. înălţarea la ceruri,
a înlocuit vechile picturi de pânză, lipite a aceluiaşi Mântuitor şi Pogorîrea Spiri­
pe tablă de lemn, cu noile picturi în nu­ tului Sfânt. Cum vedeţi, reprezintă ciclul
măr de 29, de atunci mărirea iconostasului sărbătorilor principale de peste an ale
s'a potenţat în măsură nebănuită. In vâr­ Domnului nostru Isus Cristos : sărbătorile
ful iconostasului tronează crucea cu Maica împărăteşti.
lui Isus şi loan de o parte şi de alta, la Fiindcă nu putem descrie toate tablourile
ca să nu obosim pe cetitor, voiu remarca care animă acest trup în urma energiei
numai câteva din ele. înainte de toate native ce I-s'a dat din izvoarele vieţii ve-
fixez învierea Domnului. Mântuitorul nostru cinice ce rezidă în dânsul — se ridică în
Isus Cristos este zugrăvit cu o forţă ex­ mijlocul aureolei de lumină şi flăcările
traordinară, ca învingător al morţii : Ubi iadului, de unde a ieşit biruitor, flăcări
est, mors, victoria tua ? ţinând într'o mână cari se preling la picioarele Sale, sunt şi

B o l t a Catedralei din L u g o j pictată d e Virgil Simonescu.

viguros steagul ce fâlfâie, ondulează bi­ ele par'că un reflex al trecerii mărirei Dom­
ruitor în vânt, cu o încordare a întregului nului în împărăţia umbrelor morţii. Uitân-
trup a muşchilor mâinilor şi picioarelor şi du-te la acest triumfător de esenţă di­
a pieptului — vezi par'că puterea internă vină nu te miri de figura speriată până şi
â îngerului ce stă alături într'un colţ, şi
acelor trei soldaţi romani striviţi de te­
roare, culcaţi la pământ. E tot ce cunosc
mai frumos din istoria picturii bizantine,
pe care am studiat-o îndelung în manua­
lele lui Charles Diehl, Springer-Ricci etc.
Artistul a avut o viziune de sus atunci,
când ne-a vrăjit pe pânză acest tablou,
Nu mai puţin frumoase sunt cele trei ta­
blouri ale Schimbării la Faţă a Domnului,
a înălţării Sale la ceruri şi Scoborârii Spi­
ritului Sfânt peste sfinţii apostoli şi Maica
Domnului. Nu cunosc sentimente sufleteşti
mai bine exteriorizate ca în aceste ta­
blouri, scoţând în relief partea dramatică
a sentimentelor sufleteşti agitate de un
vânt puternic de pasiuni nobile, fiind ade­
vărate „Stimmungsbilder", în înţelesul an­
tic al cuvântului.
Cel ce vrea să se convingă, n'are decât
să privească, să vină să vadă, şi să-mi
dea dreptate deplină. Nu mă pot opri
asupra detailurilor. Ţin să relev numai,
că sentimentele sufleteşti ale chipurilor de
pe tablourile noastre nu sunt cu nimic in­
ferioare acelora zugrăvite în celebrele
înălţări la ceruri a Maicii Domnului cu
grupul apostolilor la bază, a celorlalţi
mari pictori. Zona ultimă o formează cele
4 tablouri principale, cu figura blândă de
moşneag potolit şi cuminte a arhiereului
Nicolau delà Mira Lichiei, a Maicii Dom­
nului cu Pruncul Isus în braţă, figură atât
de delicată şi suavă care-şi sărută cu gin­
găşie pe cap Pruncul divin, aşezat pe ge­
nunchii ei. Rară gingăşie de mamă, Isus
Cristos, aşezat pe tron, cu figura blândă
mustrătoare de arhiereu şi Sf. loan Bote­
zătorul, cu privire fulgerătoare şi cu bra­
ţele încordate şi muşchii violent contrac­
taţi stigmatizând drept pui de viperă pe
fariseii plini de venin şi ură. Tronurile pe
cari stau Domnul Cristos, Maica Domnului
şi arhiereul Sî. Nicolae, sunt de aur, în­
crustate cu perle şi pietre scumpe şi fon­
dul scânteiază de aur pur, în care se ză­
resc cruci multiplicate la nesfârşit. Se şi
cuvenea ca tablourile acestea principale să
întunece, prin podoabă şi strălucire, restul
picturilor. Numai cupola închipuind raiui,
le întrece în măreţie şi bogăţie.
Să trecem în zbor rapid la Sfânta
Sfintelor, la absida, înaintea căreia se
află : Tè hâgion Bima, — tribunalul Dom-
nului, conform concepţiei sfinţilor părinţi
răsăriteni. Zic : tribunal, — pentru că re­
zidă pe altar aievea Judecătorul viilor şi
al morţilor, în sf. Euharistie, sub vălul
pâinii şi al vinului. Nu spune de altfel Sf.
Apostol Pavel : „Cel ce mancă din pâinea
aceasta şi bea din vinul acesta în mod
nevrednic, judecatăloru-şi mancă şi b e a ? "
Si nu se dă astăzi lupta pentru şi în con­
tra Iui Cristos tocmai în jurul Euharistiei ?
Nu această dogmă diferenţiază spiritele?
Să ne ocupăm acum de pictura din altar !
Sus pe bolta absidei, într'o aureolă de
curcubeu încântător, purtată de 4 îngeri
canefori ce plutesc în aer, este Spiritul
Sfânt în chip de porumb din fiinţa căruia
emană raze şi limbi de foc, care inundă
întreaga boltitură. O dublă coroană con­
centrică de Heruvimi şi Serafimi anturează
a treia persoană din Sf. Treime. S'a zu­
grăvit aci Simbolul : Spiritul Sfânt, pentru
că hramul bisericii catedrale este tocmai
Pogorârea Sfântului Spirit la Rusalii.
Dar mai fermecătoare sunt picturile din
cele două zone inferioare. In prima zonă
remarcăm, în absidiola altarului, nobila
figură a împărătesei Cerurilor, pe Hagian
Theotokon, în paludamente imperiale, cu
pruncul Divin în braţe—flacantă, în atitu­
dine reverenţioasă de doi îngeri. Vin spre
Ea, de două părţi, în procesiune de ado­
rare, neasemuit de frumoasele figuri, ex­
presivele figuri ale Evei, Iuditei, Esterei,
— de o frumuseţă răpitoare aceste, în
haine luxoase regale, — Măriei, Anei şi
Sarei, — trădând toate smerenie şi reve-
rinţă în faţa Aceluia, care, tronând sub ün
baldachin, ne-o arată inscripţia sugestivă,
că este gloria Ierusalimului, mărirea mare
a poporului nostru. Unii din vizitatorii bi­
sericii noastre susţin, că artistul pictor s'a
întrecut pe sine însuşi, tocmai în zugră­
virea acestei scene de închinare a femei­
lor reprezentative din Vechiul Testament
înaintea Maicii Domnului, care le-a liberat
şi pe ele şi înălţat. Eu nu vreau să mă
declar. Se va declara, poate, critica obiec­
tivă de mai târziu. Destul, că scena
aceasta e de o putere evocatoare unică.
In zona inferioară a păreţilor altarului
este zugrăvită „Cina cea de Taină" din
foişorul cel de sus din Ierusalim. Vedem
pe Mântuitorul nostru Isus Cristos cu faţa
transfigurată, ridicat în picioare, ţinând
într'o mână pâinea şi în cealaltă potirul,
plin de duioşie rară, melancolică, aşa cum
ni-L zugrăveşte sf. loan în evanghelia sa
la cina cea de taină- De-o parte şi de
alta Mântuitorul este umbrit de pro­
tecţia alor 2 îngeri cu ripizi în mână, cari
adie lin în jurul Lui. Apostolii vin unui
câte unul, şase de o parte şi şase de alta
despărţiţi prin coloanele foişorului cum şi-1
închipuie fantezia pictorului artist. Toţi au
o aureolă în cap, afară de Iuda întunecat
la haină şi ia faţă. Aş cuteza să fau o
afirmare, că chipul, figura şi întreaga
atitudine a apostolilor în momentul de a se
apropia de dumnezeieştile şi sfintele prea­
curatele şi de viaţă făcătoarele lui Dum­
nezeu taine, nu este cu nimic mai infe­
rioară, ca expresivitate, ca dramatism, ca
simţire sufletească ce să trădează în toată
persoana lor, decât statuile apostolilor aşe­
zate în naia bisericii Iui San Giovanni La-
terano din Roma. Fireşte, că : „omnis
-
comparatio Claudicat '. Altul e momentul
prins de pictorul nostru şi altele, sunt mo­
mentele prinse de sculptorul roman. Fiecare
în felul său a creiat o operă superioară
de artă, o operă nemuritoare. Fondul ta­
bloului cu colinele şi casele şi chiparoşii
oraşului sfânt, măresc numai efectul su­
fletesc.
Deasupra porţilor delà vestiar şi sa­
cristie sunt zugrăvite în bust figurile ma­
rilor doctori ai bisericii, apuseni şi răsări-
teni, sf. Augustin şi Ambrozie, sf. Vasile
şi loan gură de aur, cari toţi au scris
despre liturghie şi despre sf. Euharistie.
Şi, însfârşit, ca o complectare a ansam­
blului, urmează pe peretele de miază­
noapte şi miazăzi, chipul în mărime na­
turală a Iui Melchisedec : „Tu eşti preot
în veac după rânduiala lui Melchisedec"
şi jertfa lui Avram, când 1-a jertfit pe fiul
său Isac, prototipul Celui jertfit pe Cruce.
Aceasta ar fi zugrăvirea picturii bise­
ricii redată în culorile şi nuanţele de cu­
lori ale graiului aşternut pe hârtie cu slova
tiparului. Dacă am reuşit să dau o palidă
ideie despre frumuseţea bisericii catedrale
împodobite cu această pictură aleasă, voiu
fi mulţumit de satisfacţia cetitorilor acestei
reviste.
într'o descriere sumară ca aceasta, fi­
reşte, am omis să notez multe. N'am pu­
tut releva frumuseţea decoraţiilor geome­
trice, de cari e plină biserica. N'am putut
să pomenesc de varietatea uimitoare a cru*
cilor, cel puţin 12 variaţii, pe care le-a
revărsat artistul nostru pe întreg câmpul
întinderii tablourilor. N'am putut să po­
menesc de arabescurile, feuillages-urile,
postes-urile, Chapelets-urile, ghirlandele,
Rinceaux-urile, ruban-unirele, tresele, en-
trelacs-urile şi alte zeci şi zeci de amă­
nunte din decoraţia pereţilor şi boitelor
bisericii, flori, palmieri, chiparoşi, acan-
huşi, cactuşi care îi dau atâta strălucire
acestui templu care-ţi aduce aminte de
dictonul : „Omnis gloria eius abintus".
Sub conducerea savantă a lui Charles
Diehl, a lui Springer-Ricci, Ferretti, Taf-
rali delà Universitatea din laşi şi a lor
alţi autori, am ţinut să studiez amănunţit
arta bizantină, mai ales pictura ei, şi re­
cunosc şi constat cu mândrie pentru ţara
şi neamul meu, că nici în epocile de aur
ale picturii bizantine depe vremea lui Ius-
tinian şi a dinastiei macedonene, nici la
Mistra, Dafne sau sf. Sofia şi sf. Dumitru
din Salonic, Kahrie-Djiamy; Constantinopol,
nici în bisericile-grote din Siria, Capado-
cia, nici la Chiev şi Novgorod, nici la
Studeniţa în Jugoslavia, nici la Boiana în
Bulgaria, la sfântul Nicolae Domnesc delà
Curtea de Argeş din România nici în bi­
sericile cu pictură bizantină din Italia
sau — ca să o amintesc şi pe aceasta —
nici în chipurile din liniaturile greceşti,
păstrate în diferite muzee, în chipurile sta-
vrotecelor çe ne-au rămas ca urme glo­
rioase ale artei bizantine, şi însfârşit, chi­
purile reproduse în mătăsurile orientului
sau în ivoriu şi marmoră, cu figuri şi chi­
puri mai frumoase şi mai alese ca în pic­
tura catedralei din Lugoj, zic eu unul n'am
văzut. Am călătorit şi eu destul în viaţă,
am străbătut multe ţări şi mări, şi pot
afirma cu linişte sufletească, că pictura
catedralei noastre poate sta alături de cele
mai frumoase picturi din lumea creştină.
Cred, că critica obiectivă îmi va da drep­
tate. E chestie de timp şi de răbdare.
Ţin să mulţumesc redacţiunei revistei,
că mi-a dat prilej să scriu acest articol
destul de lung, ca să am putinţa de-ă
arăta cetitorilor ei, că se munceşte şi la noi
ca şi aiurea pentru mărirea lui Dumnezeu
şi înălţarea sfintei noastre biserici şi pe
calea artelor frumoase, ..^
 Trupa teatrală a bănăţeanului
George A. Petculescu.
— Contribuţii la cunoaşterea teatrului românesc din secolul trecut
Teatrul românesc ce se juca în Ardeal
şi Banat pe vremea dominaţiunilor străine
se reducea la puţinele turneie ale artiştilor
din Vechiul Regat şi la reprezentaţiile fă­
cute în diferitele centre româneşti de di­
letanţii din localitate. Populaţia româneas­
că din oraşe se ducea la teatrele germa­
ne, cari aveau un caracter mai permanent,
decât trupele ambulante ce veneau din Ro­
mânia.
ldeia teatrului românesc trăia mai cu
seamă Ia sate, unde dascălii se trudeau
să organizeze cu prilejul diferitelor sărbă­
tori ale anului „concerte" şi
„petreceri" cu piese teatrale
şi monoloage.
Timpurile erau atât de vi­
trege pentru neamul nostru,
încât realizarea unui teatru ro­
mânesc permanent părea im­
posibilă. Şi totuşi, s'a găsit un
pantofar bănăţean, care lăsân-
du şi meseria, s'a apucat să
facă teatru românesc, ajungând
să formeze şi o trupă tea­
trală permanentă, cu care a
trecut în Ţara Românească şi
a cucerit mulţi lauri de glorie.
Acest idealist bănăţean,
George Augustin Petculescu,
era dotat nu numai cu talent
de artist, dar şi cu un spirit
de organizare deosebit, reuşind
să-şi înjghebeze o trupă teatra­ C e orge Auguslin Petculescu
lă de 14 actori, să-şi facă
apoi o garderobă evaluată la vreo mie de
florini şi să-şi adune o bibliotecă, fără vreo
subvenţie, ci numai cu ajutorul încasărilor
delà reprezentaţii.
Cu câtă chibzuinţă îşi făcea Petculescu
planurile de organizare a teatrului său, se
vede şi din proiectul elaborat de el pentru
înfiinţarea unui teatru românesc permanent
pe seama Românilor din Austro-Ungaria,
care nu se putu însă realiza din cauza su­
mei prea mari de 34.000 de florini ce re­
de AUREL COSMA junior
clamau cheltuielile de funcţionare şi de în­
treţinere a trupei şi a teatrului.
Totuşi, entuziasmul sufletului său 1-a în­
curajat ca să facă o încercare destul de
îndrăzneaţă pentru timpul acela.
In 1877, întorcându-se din Oltenia, a ce­
rut guvernului maghiar autorizaţia de a
juca în diferitele oraşe ale Ungariei cu mo­
desta sa companie teatrală de câţiva mem­
bri ce a format-o la Lugoj.
*
George Petculescu s'a născut Ia 11 Oc­
tombrie 1852 in Reşiţa Tatăl său, Toma
Petcu, mutându-se în 1860 la
Lugoj, tânărul George absolvă
şcoala primară din acest oraş,
apoi întră ca ucenic la un
pantofar obţinând, după stagiul
meseriei, titlul de calfă.
L Firea lui neastâmpărată şi
I dornică de artă teatrală 1-a
1 îndemnat într'o zi să părăseas-
'. că atelierul de pantofărie a
I „maistorului Pera" şi să se ia
I după o trupă de teatru ambu­
lantă ce a trecut în Oltenia. A
fost angajat ca lipitor de afi­
şe, apoi a debutat în roluri
mai mici, făcându-şi încetul cu
încetul instrucţia artistică ne­
cesară, ca să ajungă în 1874
să interpreteze roluri mai im­
portante în teatrul Iui G. Po
pescu.
(1852—1889)
După înapoierea sa la Lugoj, George Pet­
culescu a obţinut în vara anului 1878 din
partea ministerului de interne maghiar
concesiunea nr 30178 din 18 Iulie 1878, prin
care a fost autorizat să joace teatru ro­
mânesc în toate oraşele Ungariei în afară
de Budapesta. Concesiunea avea valabili­
tate numai până la finea anului, dar ea se
reînoia din an în an prin intervenţia sub­
prefectului de judeţ la ministerul internelor.
După primirea concesiunei, Petculescu a
început să-şi formeze trupa sa teatrală, cu Poate trupa aceasta nu era la acelaş ni­
rare a dat reprezentaţii la Lugoj, precum vel artistic, ca şi teatrele străine, cari se
şi în alte oraşe pe unde şi-a făcut turneul. făceau în Ardeal şi Banat pe vremea sa, to­
Ca asociat îl avea pe A. C. Dobriceanu. tuşi este de remarcat faptul, că un om cu
Trupa lui Petculescu a dat reprezentaţii suflet mai mare, cum era George Augus­
în următoarele oraşe după cum urmează : tin Petculescu, şi dotat fără îndoială şi cu
Lugoj, Bocşa-montană, Oraviţa, Bozovici, talent, a reuşit să realizeze cu modestele
Buteni, Pecica, Mehadia, Turnu-Severin, sale puteri, fără nici un sprijin sau ajutor,
Haţeg, Semlac, Orăştie, Hunedoara, Alba- cel dintâi teatru românesc permanent pe
Iulia, Blaj, Sibiu, Braşov, Făgăraş, Abrud, seama Românilor de sub stăpânirea ma­
Roşia-montană, Câmpeni, Hălmaj, Baia de ghiară.
Criş, Timişoara, Sânnicolaul-Mare, Nădlac,
Soborşin, Lipova, Siria, Beiuş, Turda, Şom-
cuţa-mare, Deva, Năsăud, Gherla, Ciacova
precum şi în alte centre româneşti, despre
cari nu s'au mai găsit informaţii sau date.
Compania lui Petculescu se compunea
din societari şi gajişti.
Intre numele artiştilor îi g ä ä m pe : loan
Petrişor, George Iovi, Mihail Petrescu, An­
ton Dobriceanu, George Mihailescu, Toma
Alexandrescu, dna Alexandrescu şi dna Iu-
lia Dobriceanu apoi pe domnişoarele Ve­
ronica Halmăjan şi Versavia Angelescu.
Repertoriul teatrului Petculescu era mare. N. G i i g o r e s c u . întoarcerea delà păşune.

A montat peste 50 de piese teatrale, dra­

me, comedii, melodrame şi chiar operete.
Majoritatea lor erau cu subiect naţional is­
toric sau eroic. A avut mari succese cu
piesele teatrale reprezentând biruinţele ar­
matei române asupra Turcilor Ia Griviţa.
Mandolina
In oraşele unde erau şcoli româneşti, — După Verlaine —
reprezentaţiile luau proporţii mai mari, da­
torită elevilor români cari îndeplineau cu Cântăreţi de serenade
bucurie şi cu mândrie rolurile de figuranţi. Şi frumoase-ascultătoare
Teatrul lui Petculescu a funcţionat până îşi spun vorbe goale fade.
în primăvara anului 1889. Directorul trupei, Printre ramuri căntătoare.
atins de o tuberculoză contractată în timpul
sbuciumatelor sale turneie, a fost nevoit E Tircis, Aminta sfântă,
să se retragă la Lugoj, unde a şi murit în
Şi e vajnicul Citandru,
ziua de 6 Decembrie 1889 şi a fost înmor­
E şi Danois care-i cântă
mântat în cimitirul istoric al Lugojului,
Unei crude un vers tandru.
alături de marii scriitori bănăţeni Victor
Vlad Delamarina şi loan Popovici Bănă-
ţeanu. Cu veşti scurte de mătasă
Şi rochii lungi cu coada 'n vale
Cât de frământat era sufletul plin de în­ Eleganta lor voioasă
sufleţire şi de ideal al lui George Petcu­
Şi, umbrele albastre, pale,
lescu, o arată următoarele cuvinte pe cari
le-a scris înainte de moarte pe portretul
său făcut în 1886 de pictorul I. Stoica : Valvărtej fac în fiorul
„ F o s t - a m Directorul primei Societăţi Lunii — roz de trandafir —
de Teatru Român din Ungaria şi Tran­ Mandolina'şi spune dorul,
silvania, p e t r e c â n d o v i a ţ ă amară delà Unui freamăt de zefir.
1870, până la finea vieţii m e l e " . LEONTIN ILIESCU
 Muzica românească de după război
Epoca muzicei romantice a avut darul
să ademenească şi pe unii din marii ei
creatori în ţinuturile noastre. Astfel cercu­
rile muzicale româneşti abea dacă au de­
păşit vechimea celor 10 decenii. In 1844
Robert Schumann dă un concert la Iaşi ;
în 1846 îl găsim pe genialul Franz Liszt
la Bucureşti, după ce a vizitat şi unele
centre din Transilvania.
„O scrisoare*) a lui Tolstoi, pe atunci
ofiţer în armata de ocupaţie rusă, ne zu­
grăveşte Bucureştii de la 1854 ca centrul
unei vieţi muzicale foarte bogate. Nenu­
măraţi muzicanţi străini se aşează în Mun­
tenia şi Moldova şi mulţi dintre ei, sau
dintre urmaşii lor vor juca mai târziu un
rol în istoria muzicei româneşti : Wachman
— tatăl, Caudella — tatăl, Wiest, Flech­
tenmacher ş. a. Printre preţioasele date din
cartea d-lui Octavian Beu (Franz Liszt în
ţara noastră) găsim următoarele străduinţi
din viaţa muzicală a acestei epoci. Muzi­
ca românească pe acele vremuri se afla în
faşe, sau mai bine zis era în forma unui
diletantism cu suficient avânt pentru o des­
voltare normală. Din desvoltarea aceasta
desprindem mai târziu opera de bineface­
re a maestrului ieşan Gavril Muzicescu, pe
teren coral — bisericesc.
Aceste însemnări pe răbojul muzical ro­
mânesc vor putea porni numai de aici pen­
tru a zugrăvi muzica românească de după
război, acel product muzical care ne-a dat
şcoala nouă românească.
De pe timpul lui Muzicescu şi delà Mu­
zicescu încoace vedem o mână de oameni
străduindurse a crea un repertor de cân­
tece corale. Astfel la 1900 se poate vorbi
şi Ia noi de coruri în senzul artistic al cu­
vântului, iar creaţiile pieselor corale tind
tot mai mult de cântecul popular.
Aşa ne este cunoscut Kiriac, Vidu şi Mu-
reşanu, ca să amintesc numai pe cei mai
reprezentativi din epoca aceasta — şi
pentru a ţine seama de cele trei regiuni,
Vechiul Regat, Banat şi Ardeal, a căror
product muzical a fost abundent.
Gruparea acestor compozitori de cânte­
ce populare şi armonizatori de coruri ro-
*) C. B r e i l o i u : M u z i c a Românească
Cricuri).
de FILARET BARBU
mâneşti se desvoltă pe îndelete, dar per-
zistent, formând publicul nostru de înainte
de răsboi. Aceştia dau posibilitatea de
viaţă muzicei româneşti, ei sunt aceia cari
o sprijinesc în practicare, creiază primii
„consumenţi muzicali", după cum duc la
înflorire şi viaţa editorilor de muzică pur
românească. Putem deci spune fără reci-
tenţe că muzica simfonică în România îna­
inte de război a fost pasivă, dacă nu chiar
inexistentă. George Enescu, întemeietorul
simfoniei româneşti şi-a executat la 1906
prima simfonie în cele mai mari centre
din Europa şi din America, ceace nu în­
seamnă că publicul auditor românesc a
luat cunoştinţă în întregime de succesele
celui mai genial compozitor român. — Nu.
Publicul românesc era format pentru mu­
zica corală şi se recruta din clasa bur­
gheziei.
Muzica nouă, întrucât se putea ea des­
volta până atunci sub mantia modernismu­
lui, a aparţinut snobismului românesc, pe
care la'şi putea asemăna întrucâtva cu
acel din Rusia-ţaristă. Nici Rusia n'a avut
un trecut de pronunţată evoluţie în muzi
că. Ceiace în Rusia s'a făcut prin Gliuka,
părintele muzicei ruseşti, iar mai târziu
prin apaiiţia grupului celor „cinci", se face
la noi de un singur om, de George Enes­
cu, deoarece el este primul compozitor care
dă un avânt muzicei româneşti, ridicându-o
la nivel apusean, şi meşteşugind astfel sim­
fonia românească.
Despre o oarecare orientare în stilul po­
lifonic şi despre şcoala nouă românească
se poate vorbi deci abia după populariza­
rea creaţiilor simfonice ale lui George Enes­
cu. Dar până la această fericită epocă,
mai avem de înregistrat şi evenimentul
care se petrece îndeosebi în părţile ciscar-
pantine, unde vedem că folclorul românesc
este redat şi în încercări de piese muzi­
cale, ca o continuare a primei operete ro­
mâne a mult regretatului Ciprian Porum-
bescu. Este timpul străduinţelor bănăţea­
nului Tiberiu Brediceanu, care începând din
1894 notează şi cele mai variate cântece,
jocuri şi doine din Banat şi Ardeal — şi
eăre la 1908 îşi reprezintă piesa lirică „La
(Cele Irei
Şezătoare". De reţinut este faptul că Ti-
 beriu Brediceanu culfge cu doi ani mai
înainte decât compozitorul maghiar Bela
Bartok cântecele româneşti din Maramureş.
O importantă dată pentru istoria muzicei
româneşti.
Tiberiu Brediceanu este deci unul dintre
acei compozitori români care ia delà înce­
put cântecul popular ca pe cel mai curat
şi sănătos lirism existent la creaţia muzi­
cală. Astăzi se vede la mai toate popoa­
rele europene cu câtă predilecţie studiază
muzica populară, reîmprospătând prin aceas­
ta arta muzicei universale, cu mai multe
posibilităţi de alegere în tehnică, stil şi
estetică. Muzica lui Tiberiu Brediceanu se
răsfrânge asupra Vechiului Regat tocmai
în primii ani de după război. Străduinţele
folcloristului bănăţean găsesc aprobarea
unanimă a maestrului Enescu care încă în
prima sa rapsodie dă acelaş semnal: spre
o şcoală naţională de muzică românească.
Culegerile lui Tiberiu Brediceanu se în­
tâlnesc cu colecţiile de folclor ale lui
Kiriac şi Brăiloiu — şi astfel muzica bă­
năţeană se uneşte pentru acelaş scop cu
muzica vechiului regat, înfiinţând cu un
ceas mai de vreme Societatea Compozito­
rilor români (1920).
In legătură cu aceste manifestări de
artă românească şi în raport cu valoarea
artistică a cântecului românesc tre bue sub­
liniată şi activitatea celor doi compozitori
care — am putea spune — prin influen­
ţele absorbite şi asimiliate Ia şcoala ger­
mană, prin personalitatea lor creatoare ar
putea fi priviţi ca reprezentanţii muzicei
clasice române, deşi şcoala germană în
care s'au instruit era pe acele timpuri sub
realizarea creaţilor muzicale ale lui Joh.
Brahms. Aceştia sunt George Dima şi loan
Scărlătescu, la a căror creaţii putem adău­
ga şi unele din compoziţiile de muzică vo­
cală ale Iui 1. Bohociu.
Cei dintâi mai au şi meritul de a fi pri­
mii profesori de armonie şi compoziţie a
conservatorului din Cluj, prima instituţie de
artă muzicală românească din Ardealul
desrobit, care deasemenea contribue în mă­
sură largă la educaţia muzicală a publicu­
lui transilvănean de după război şi împre­
una cu opera română clujană este elemen­
tul cel mai mobil al propagandei muzicale
româneşti.
Astfel avem deja o icoană a situaţiei de
după război, deşi intrarea în viaţa norma­
lă — artistică a progresat încet. încă nu
ne-am format un public începător de artă,
iar clasa biurocratică din care este format
în mare parte auditoriul delà oraşe, n'a fost
în stare să facă un pas hotărâtor, care să
dea o pulsaţie manifestărilor muzicei culte
româneşti. — Iată prin urmare rostul ce­
lor cinsprezece ani delà unire, iată dar
care au fost preocupările de până astăzi a
Societăţii compozitorilor români, împreună
cu ale societăţilor permanente de muzică,
de teatru, iar în ultimii ani, de radio ro­
mânesc.
Astfel şcoala nouă românească, a cărei
şef este George Enescu, s'a format delà
război încoace în trei grupe, trei generaţii
de propovăduitori de muzică cultă româ­
nească. Garda veche, începând cu Dima şi
Scărlătescu trece în revistă toate lucrările
maeştrilor Castaldi, Cuclin şi Stan Goles-
tan, iar generaţia dominantă, compozitorii
de muzică simfonică numără printre cei mai
cunoscuţi pe : Nona Otescu, Al. Alexan-
drescu, M. Jora, Al. Zirra, G. Brăiloiu, G.
Enacovici, St. Popescu, Andricu, T. Rogal-
ski, S. Drăgoi, M. Negrea şi G. Nottara,
pentru a încheia cu generaţia tineră, din­
tre cari amintesc numai pe cei mai cunos­
cuţi şi anume Zeno Vancea, C. Silvestri,
V. Ijac şi P. Constantinescu.
In literatura corală însemn pe continua­
torii celor de mai sus amintiţi: Cucu, Chi-
rescu, Ghica Comăneşti, Oancea, Borgo-
van, Bena, Hubic, Givulescu şi alţii din
generaţia mai tânără.
Pentru a scoate în evidenţă muzica de
după război, pentru a zugrăvi evoluţia fi­
rească a muzicei româneşti de astăzi va
trebui să ţinem seama de compozitorii mu­
zicei simfonice şi de cele câteva creaţii de
opere româneşti. Această creaţie de muzică
cultă n'are prin urmare la bază epoca clasi-
co-romantică a vremei sale, ci izvorâtă din
perlele cântecului popular şi al pieselor
corale româneşti, deşi în toiul diferitelor
curente ale muzicei moderne universale în­
cearcă să dezlege problema acestui stil
muzical pe bază naţională. — Nici unul
dintre ei nu privesc naţionalul ca pe o
ciudată caracteristică locală, sau curiozi­
tate etnografică, ci se străduiesc în privin­
ţa aceasta cu tot elanul şi cunoştinţele lor
spre o izbândă finală. Deci influenţele cul­
turale pentru compozitorii noştri nu sunt
imitaţiile formelor învăţate (sau chiar dacă
sunt, se luptă pentru debarasarea lor), ci
mai mult contribuţii necesare şi importan­
te la formarea personalităţii lor artistice.
Un aspect declamatorie, o atmosferă armo­
nică, un colorit instrumental, sau unele
abrumperi pătimaşe orchestrale nu sunt
dovezi suficiente de reciprocitate, sau afi­
nitate cu muzica din a cărei şcoală au ră­
sărit nouii meşteşugari ai cântecului ro­
mânesc.
Dezvoltarea muzicei simfonice la noi se
face pe două c ă i : 1) naţional-populară
cu predilecţia pentru ritmul şi cantilena
dansurilor şi doinelor româneşti, 2) pe ca­
lea individualităţii artistice, unde elemen­
tul naţional, deşi nu primează, totuşi con­
stitue o oare care bază la desvoltarea po­
lifoniei moderne. In direcţia primei îi ve­
dem că se exprimă cu competinţă majori­
tatea compozitorilor nostru, dintre cari S.
Drăgoi, M. Jora, C. Brăiloiu şi M. Negrea
ne-au dat suficiente dovezi.
Dar valorificarea aptitudinilor compozi­
torilor noştri o vedem şi pe terenul crea­
ţiilor de teatru mnzical : opera. In genul
acesta noi suntem mai fericiţi ca celelalte
popoare europene, la cari stilul operei a
devenit o nouă problemă. Caracterul sin­
tetic al operei ca formă a schimbat între­
gul mers al acestui gen : Când muzica,
când poezia, când perceperea unui stil, sau
naturalizarea acestui stil evoluează în aşa
măsură, încât delà sine se pune întrebarea
când se va statornicii stilul şi forma ope­
rei moderne ?
„Năpasta" lui Drăgoi a dat cel mai o-
portun răspuns în privinţa aceasta. Atât
stilul, cât şi forma muzicală a operei ro­
mâneşti trebue să poarte pecetea naţiona­
lului, trebue să fie inspirată din bogăţia
imensă a folclorului nostru muzical. Dar
până când există vecinica criză a librete-
telor, problema textelor teatrului — liric
(inclusiv opereta), libretul, care dă putere
de viaţă muzicei, nu vom obţine succesul
dorit — şi ce e mai important : nu vom
putea acapara publicul pentru operele ro­
mâneşti. — Dovada cea mai bună ne-o
dau însuşi cei câţiva compozitori moderni,
cari mai nou sunt autori de balete şi pie­
se pantomimice. Aceştia nu au nevoe să
fie la modă cu lucrările lor. Dacă în apus
acest gen mut de teatru-muzical este en
vogue, nu înseamnă că şi românii trebue
să-I adopte. România încă nu are un pu­
blic suficient pentru creaţiile autohtone ale
muzicei de scenă, iar în baletul românesc,
fie cât de românesc atât ca formă de ex­
primare muzicală, cât şi ca fond teatral,
fiţi siguri — că nu urmăreşte tendinţele
creatoare ale autorului român, ci va urmări
cu ochiul spectatorului de reviste mişca­
rea graţioasă a dansatoarelor de balet,
distribuind jerbe de surâsuri la fiecare fi­
gură mai nostimă şi aplaudând cu frene­
zie fiecare tablou vivant.
In consecinţă muzica de după război,
va evalua numai după gradul de iuţime
prin care se va face educaţia publicului
auditor. Pentru o evoluţie firească şi pen­
tru atingerea acestui scòp, va trebui în
prima linie să umplem golul productului
muzical autohton, să formăm treapta mij­
locie în arta muzicală, să încurajăm ope-
r e t a acel gen minor de muzică de teatru,
4
fără de care nu se va putea nici când
complecta şirul consumenţilor de muzică
cultă.
Ne plângem mereu de lipsa acestui gen
dar nu vedem nici unde justificarea plân­
gerii noastre. Delà Ciprian Porumbescu ne-a
rămas opereta „Crai Nou", care decenii
de-a rândul a fost cântată şi răscântată la
mai toate ocaziile de manifestare muzicală
— românească. Ea ne-a dat cel puţin
nouă, transilvănenilor, gustul pentru teatru,
ne-a deschis orizonturi noui, ne-a făcut să
apreciem folclorul din cântecele noastre şi
din punct de vedere artistic. Nu mai pu­
ţin şi bucovineand Flondor, cum şi bucu-
reşteanul Ionel Brătianu, cari sunt primii
autori de operetă românească. Opereta îm­
bie publicului subiect şi muzică uşoară şi
variată. Muzica ei este prin urmare
simţită şi invenţioasă. O operă chiar
dacă-i mediocră poate să aibe o inîluinţă,
o putere de acţiune şi impresiune asupra
publicului — şi este prin urmare asigurată
în existenţă. Opereta însă trebuie să poarte
pecetea unei inspiraţii adevărate, trebuie
să fie desăvârşită, departe de aşa zisă mo­
dă a standardului, ori a şlagărului ordinar,
pentru a putea rămâne. Mă gândesc la o-
pereta românească, care va trebui creată
şi din punct de vedere al subiectului, care
cere şi delà libretist o muncă cinstită şi
literară, pentru a putea sta în serviciul e-
voluţiei muzicei culte, respective pentru a
putea modela şi astfel îmbogăţi şirurile
publicului nostru de mâine.
 ä

Tuonici
Cronici m o l d o v e n e curând o revistă culturală cu colaborarea celor mai
distinse p e n e din întreaga (ară. Intre colaboratori
Tradiţia Culturală a Iaşilor, se asigură de pe a c u m c ă vor fi : M. Sadoveanu,
Ciclul Minervei. Scriitorii laşului. M. Codreanu, Ionel Teodoreanu, Gh, Topirceanu,
Opera doctorului P. Zosin. Ion Botez, Octav Botez, etc. to/i ieşeni.
Suntem deci în aşteptarea nouei publicatiunî
Litere — Arte.
c a r e v a c o n t i n u a , s e z i c e , a c t i v i t a t e a revistei „Viata
d e : C. Săteanu R o m â n e a s c ă " , a d e c v a t ă î n s ă actualităţii.
V e c h e a capitală a Moldovei este un oraş e m i n a ­
*
m e n t e traditional. De aceia, dacă nu ş i - a putut * *
p ă s t r a reputaţia p e care a avut-o pe vremuri c a Se anunţă d e a s e m e n e a reapariţia revistei d e s o ­
un centru important ciologie, pedagogie şi psicologie „Minerva" sub
pentru v i a t a e c o n o m i c ă conducerea d l u i prof.
a M o l d o v e i , el a ră­ P e t r u Andrei, fost s u b ­
m a s c o n s t a n t în ceia- s e c r e t a r d e stat la Ins­
ce priveşte viata cul­ trucţie. Pentru a au­
turală. E s t e notoriu c ă gura fondul n e c e s a r a-
un o r a ş în p r o s p e r i t a t e cestei publicatiuni care
economică progresea­ a a v u t u n r ă s u n e t şi în
z ă şi în r a m u r a c u l t u ­ străinătate şi care va
rală. apare din nou şi cu
laşul a trecut însă colaborarea somităţilor
în a n i i d i n u r m ă , prin străine, c u s u m a r e re-
grele c i i z e economice, dactiuni în limbile e u ­
astfel că şi s t a r e a lui ropene, d. Petru An­
c u l t u r a l ă e s t e în m a r e drei a o r g a n i z a t în A u l a
suferinţă. Universităţii un ciclu
Pentru a înviora şi de conferinţe bilunare.
v i a t a e c o n o m i c ă şi prin Prima conferinţă inau­
ea viata culturală, s'a gurală a (inut-o d. C
pornit din sînul Uni­ Rddufescu-Motru, pre­
versităţii o a c ţ i u n e p u ­ şedintele „Societăţii d e
t e r n i c ă în a c e s t e d i r e c F i l o z o f i e c a r e a vorbit
tiuni. D e o c a m d a t ă lup­ în fata intelectualităt'i
ta a î n c e p u t — o luptă La joc. ieşene despre „Noua
de idei şi de revedincări plauzibile — pentru Octav Băncile spiritualitate" demons­
egalarea Universităţii i e ş e n e cu nivelul celei din Bu trând c ă p o p o r u l r o m â n în c ă u t a r e a u n e i n o u i di­
c u r e ş t i . E a v a c o n t i n u a în toate r a m u r i l e de acti­ rective, e v o l u i a z ă s p r e principiul românismului —
v i t a t e s o c i a l ă şi p r e c u m s e anunjă. vom a v e a în c u e l i m i n a r e a oricăror c u r e n t e extremiste. A doua
conferinţă a desvoltat-o prof. Ion Botez, decanul
Facultăţii de Liiere (ratând despre „Democraţia p o n d e n t ă a fost p u b l i c a t ă d e /. £ Torotttiu M mo­
Engleză". Vor continua în a c e l a ş ciclu d n i i prof. numentala sa operă Studii şi Documente Literare
/. Petrovici, I. Iordan, Octav Botez, M. Ralea şi d. — „Junimeadin care au apărut patru volume
Petru"Andrei, care va vorbi despre Lenin. mari u r m â n d c a ele s ă fie complectate cu alte
* d o u ă . D a r la Iaşi m a i e x i s t ă d o u ă figuri venerate
1
G r a n d i o a s ă a fost primirea şi instalarea noului d i n ver-hea p l e i a d ă a . . J u n i m i i ' p e c a r e l e . a t n m e n ­
Mitropolit Nicodem al M o l d o v e i şi S u c e v e i făcută ţionat în p r i m u l n u m ă r a l „Luceafărului" şi care
în p r e z e n t a î n a l t e l o r autorităţi bisericeşti, a miniş­ s u n t d-nii : C . Meissner şi A. C. Cuza.
trilor, a p a r l a m e n t a r i l o r şi a tuturor c l a s e l o r s o c i a l e . D. C. Meissner a p u b l i c a t , în parte o s e r i e d e a-
A c e a s t ă înaltă recepţie creştinească a dat loc unui mintiri j u n i m i s t e , iar d. A. C. Cuza continuă a pu­
i m p u n ă t o r c o r t e g i u r e l i g i o s c a r e s e m ă n a prin g r a n ­ b l i c a î n .Convorbiri Literare" o serie d e inspiraţii
d o a r e c u c o m e m o r a r e a Sinodului delà Niceia, fes­ p o e t i c e d i n a n i i tineri, dintre care menţionăm mi­
tivităţi r e l i g i o a s e c e a u a v u t l o c în t o a m n a anuki n u n a t a „Glossă" în g e n e m i n e s c i a n î n s ă , cu totul
1925 în p r e z e n t a întregei familii r e g a l e , tot la Iaşi- contrarie atmosferei pesimiste.
A c e s t o r serbări creştineşti vor urma, la finele F i i n d c ă v o r b i m d e , , J u n i m e a ' " şi d e o p e r a d-lui
a n u l u i ş c o l a r , mari s e r b ă r i c u l t u r a l e : pentru c o m e ­ I. E. Toroutiu e oportun să c o n s e m n ă m aci apari­
m o r a r e a c e n t e n a r u l u i L i c e u l u i şi A c a d e m i e i Mihăi- ţia r o m a n u l u i j u n i m i s t „Mite" a d-lui Eugen Lovi-
lene, adică a actualului Liceu National şi a Uni­ nescu, a cărei sorginte s e g ă s e ş t e în c o l e c ţ i a atât
versităţii, p r e c u m şi c o m e m o r a r e a ş c o a l e i Normale d e p r e ţ i o a s ă a ,,Studiilor şi Documentelor Literare"
S u p e r i o a r e d e fete „Mihai Sturdza" care dease- m a i s u s citate, (vol. IV. omagial Iui Eminescu şi
meni împlineşte un veac de e x i s t e n t ă . La a c e s t e Xenopol).
serbări s e a s o c i a z ă A c a d e m i a d e Arte Frumoase, *
c a r e la a c e a d a t ă î m p l i n e ş t e 7 5 d e a n i d e fiinţare. V ă m a i amintiti d e o p e r a c e l e b r ă a l u i R o u s s e a u ?
In a c e s t s c o p s e fac serioase pregătiri pentru c a De minunatele sale Conhsiuni? Sau de ope­
laşul să sărbătorească în apogeu viata culturală ra s c i i i t o r u l u i g e r m a n Knigge , . U m g a n g mit Men­
pe care a desfăşurat-o sub cei din urmă domnitori schen"? De aceste două valoroase şi neîntrecute
ai M o l d o v e i , s u b î n ţ e l e p t u l R e g e Carol I, s u b glo­ manuale, manuale filosofice educative pentru
riosul Rege Ferdinand I, c a r e c a un testament a toată omenirea ?
lăsat dorin[a c a l a ş u l s ă r ă m â i e c e a m a i m a r e c e ­ In g e n u l a c e s t o r scrieri d-rul P. Zosin a tipărit
tate c u l t u r a l ă a r o m â n i s m u l u i — şi sub actualul o p r e a i n t e r e s a n t ă lucrare: „Calea unei vieti", care
Rege Carol II, c a r e c o n t i n u ă cu sfinţenie dorinţa e s t e n u n u m a i a u t o - b i o g r a f i a u n u i filosof p o z i t i v i s t ,
testată d e p ă r i n t e l e S ă u . dar un adevărat îndrumător al tinerimii n o a s t r e î n
aceste a n e v o i o a s e zile de luptă pentru e x i s t e n t ă ,
• A d o p t â n d u n c o p i l d e suflet, d r u l Zosin ii a ş t e r n e
Din timpul c â t a c o n d u s ministerul instrucţiei,
c a l e a vieţii p u n â n d u - i în fată toate greufäjile c e
d. prof. /. P e f r o u i c i a a s i g u r a t f o n d u l n e c e s a r pentru
l e p o a t e î n t â m p i n a o m u l în diferitele p e r i o a d e ale
a ş e z a r e a în fa[a universităţii ieşene a busturilor
vrâstei. Lucrarea este presărată din capitol în ce*
c e l o r trei mari filosofi : Maiorescu, Conta şi Xeno-
pilot c u s p o v e d a n i i interesante, dar totodată cu
pol. S'a [inul c o n c u r s şi sculptorii care sau pre­
observajiuni menite a călăuzi în viitor, a sfătui, a
zentat a u d e p u s m a c h e t e l e lor u r m â n d c a juriul s ă
î n d e m n a şi a î n c u r a j a .
decidă.
„Calea unei Vieti" s e c e t e ş t e ca o o p e r ă m o r a l ă ,
Astfel l a ş u l v a cinsti şi va eterniza memoria
filosofică, e d u c a t i v a şi r e c r e a t o a r e . §i e a va avea
a c e s t o r trei mari cugetători, care tustrei a u fost
i n c o n t e s t a b i l u n a d â n c e c o u în t o a t e c e r c u r i l e c a r e
m e m b r i i m a r c a n t i ai „Junimii". V a fi d e c i o s ă r ­
s u n t a b s o r b i t e şi îngrijorate d e p e d a g o g i a societăţii
bătorire n u n u m a i a a c e s t o r ilustratiuni p r o f e s o r a ­
le şi filosofice d a r şi a c e l o r m a i distinse ilustra­ noastre.
tiuni d i n v e c h e a p l e i a d ă a „Junimii*' i e ş e n e .
*
Scriitorii i e ş e n i s u n t în p l i n ă a c t i v i t a t e . A ş a bu­
Şi a p r o p o s d e „ J u n i m e a " :
n ă o a r ă p o e t u l G. T o p î r c e a n u p r e p a r ă u n r o m a n t l i n
D e p e u r m a n e u i t a t u l u i lacob Negruzzi au rămas
v i a j a s i h a s t r i l o r d e prin m ă n ă s t i r i l e M o l d o v e i şi a
toate m a n u s c r i s e l e , c o r e s p o n d e n t a şi diferite a c t e ş i
t e r m i n a t î n a c e l a ş t i m p o l u c r a r e în l i m b a f r a n c e ­
d o c u m e n t e referitoare l a f a i m o a s a s o c i e t a t e c a r e a
z ă d e s p r e „Râsul şi Legea comicului".
determinat în t a r ă c e l m a i p u t e r n i c c u r e n t cultural
T â n ă r u l dar t a l e n t a t u l p o e t G. L e s n e a şi-a a d u ­
şi literar. E l e s e află în p ă s t r a r e a c o l o n e l u l u i M,
nat o parte d i n p o e z i i l e s a l e într'un volum „Cân­
Negruzzi locuitorul s ă u testamentar.
tec deplin" în care s e afirmă ca c e l dintâi cântă­
Parte d i n a c e a s t ă extrem de interesantă cores­
reţ al Morţii...; p e c a r e n i m e n i n'a c â n t a t - o atât de
i m p r e s i o n a n t c a d â n s u l , fără a fi câtuşi d e pu[in D e c u r â n d a m a v u t la Iaşi, c h i a r în l o c a l u l A c a ­
lugubru. d e m i e i d e Arte Frumoase, o expoziţie colectivă a
Alti doi scriitori i e ş e n i , strămutaţi î n s ă la Bucu­ tuturor pictorilor şi sculptorilor i e ş e n i , c u "care pri­
reşti, a u î m b o g ă ţ i t literatura n o a s t r ă cu două ro­ lej s'a d i s t i n s pictorul-profesor Troteanu care a ex­
m a n e o r i g i n a l e : d. Demostene Botez c a r e n e - a dat p u s pentru p r i m a o a r ă la Iaşi, dsa fiind binecu­
, . G h i o c u l " , r o m a n în c a r e s u n t z u g r ă v i t e c â t e v a c a ­ n o s c u t în c e r c u r i l e artistice d i n B u c u r e ş t i .
racteristice figuri i e ş e n e şi d. M. Sevastos, directo­ V o m a v e a în c u r â n d o e x p o z i ţ i e a m a r e l u i p i c t o r

rul „Adevărului Literar" care a p u s în circulaţie Octav Băncilă, c l a s i f i c a t d e p e n e c o m p e t e n t e şi d e

n o u l s ă u r o m a n „Camioneta Verde". specialişti c a cel mai mare colorist al epocii de
fată, şi în a l e c ă r e i a tablouri s e oglindesc episoa­
de sociale contemporane.
A c t i v i t a t e a m u z i c a l ă a fost a c c e n t u a t ă fn ultimi­
le s ă p t ă m â n i prin c o n c e r t e l e d e c a m e r ă al socie.
iă[ii m u z i c a l e „Melo" şi prin c o n c e r t u l s i m f o n i c c e a
a v u t l o c la T e a t r u l N a t i o n a l s u b b a g h e t a m a g i c ă a
m a e s t r u l u i A . Ciolan nrofesor al C o n s e r v a t o r u l u i şi
neîntrecut dirijor.
Nu m a i puţin e s t e a c c e n t u a t ă a c t i v i t a t e a Teatru­
lui N a t i o n a l u n d e directorul său d. Em. Serghie
imprimă o activitate sănătoasă despre care v o m
v o r b i în c r o n i c a viitoare.

Cronica Olteniei

Un teatru vechiu care

Robul pământului.
La a c e s t e noutăţi literare ar
r o m a n e l e p e c a r e le p r e p a r ă
Ionel Teodoreanu, Sandu
a d o p ţ i u n e d. M. Zamfirescu,
Teatrului N a t i o n a l d i n l a ş i .
Ar trebui s ă i n s i s t ă m şi
l i c e . Din l i p s ă d e spajiu n e r e z u m ă m . '
se duce
de VIRGIL MOLIN.
împrejurări triste perpetuează actualita­
tea teatrului craiovean, — unul din cele mai
vechi din ţară, — într'o tragică problemă
de „a fi sau a nu fi".
Se pare că teatrul nostru îşi traeste ul­
timile zile. Huluit şi măcinat de boicotul
publicului, ros de starea anarhică dinăun­
tru, cu actori cari nu au ce mânca, fiindcă
de astă-toamnă nu au luat măcar acon­
turi din salarii şi trăesc din polul împru­
mutat delà prieteni, — Teatrul Naţional din
Craiova va solda după 80 şi ceva de ani,
cu lichidarea fatală.
Şi ce frumos trecut are Teatrul nostru,
Octav Bâncilă.
ce capital de năzuinţi artistice, câte gene­
trebui să adăugim
raţii de mari actori a crescut Teatrul Na­
d-nii M. Sadoveanu,
ţional din Craiova.
Teleajen şi i e ş a n u l prin
Prilejul reflexiilor de faţă ne îndeamnă
directorul d e s c e n ă al
să aruncăm o privire retrospectivă asupra
trecutului înscris cu pagini de glorie î n e -
voluţia artei dramatice româneşti.
asupra activităţii a r t i s -
In anul fermentărilor sociale şi naţionale,
în faimosul 1848, câţiva tineri bucureşteni
se refugiază aci ia Craiova din Capitala In cei peste 80 de ani, rampa Teatrului Na­
angajată în revoluţie şi încătuşată de ocu­ ţional din Craiova, creşte sau luminează
paţia rusească. Printre aceşti tineri erau şi talente ca Ştefan Velescu, I. Tănescu,
doi slujitori ai Thaliei, actorii CotacheMi- Theodorini, Gr. Manolescu, divina Aristiţa
hăileanu şi C. Serghie. Ajunşi la Craiova Romancescu, Ion Anestin, Poenaru, Gabrie-
Mihăileanu simte nevoia de „a face teatru"' lescu şi alţii, din cari câţiva contimporani
şi vocaţia de director de companie. Anga­ consacraţi şi mult apreciaţi, iar directorate
jează câţiva amatori şi cu un ansamblu re­ de înaltă conpetinţă şi autoritate, ca ace­
lativ bun şi cu autorizaţia în buzunar, Mi­ lea ale lui Emil Gârleanu, ş. a.
hăileanu deschide stagiunea în şcoala cea Prin votul corpurilor legiuitoare delà
mare, vechiul colegiu, peste care timpurile 1892, teatrul craiovean se transformă în
au construit Colegiul Naţional Carol I de Teatru Naţional, subvenţionat de stat. Delà
astăzi. Aceasta se petrecea în anul 185o, această epocă teatrul craiovean se emanci­
iar „Baba Hârca" este vodevilul deschiză­ pează într'un centru de radiaţiune artistică,
tor de stagiune. de inepuizabil izvor de energii şi talente
dramatice.
Toate acestea până nu au venit declinul.
Astăzi Teatrul Naţional din Craiova este
un vestigiu al unor vremuri trecute.
La colţ de stradă actorii neplătiţi din
toamna trecută, printre cari figuri alese
întru ale teatrului, îşi plâng nenorocirea,
iar deasupra Teatrului adăpostit în clădirea
altora, cântă cucuveaua.

In a c e s l
Colegiul Carol 1
e d i f i c i u e s t e a d ă p o s t i t d e p r e z e n t teatrul n a i i o n a l al
Viaţa religioasă la Sibiu
Craiovei.
de Z. SANDU
începutul a prins. Boerimea Băniei s'a
amuzat şi a cerut cât mai mult teatru. Nimic nu se poate asocia cu atâta a-
Câţiva boeri, în frunte cu Filişeanu, fac dâncime de manifestările cotidiane şi de
colectă, adună creiţarii boerimei şi ridică atmosfera statornică a oraşului Sibiu ca
un teatru propriu, — din scânduri — pe un trăirea religioasă. In această cetate de scaun
teren viran din centru. Aceasta, fiindcă din al mitropoliei noastre, în citadela neînfrântă
clădirea colegiului au fost daţi afară de a ortodoxiei de dincoace de Carpati se
Vlădica, care aflase de femeile îmbrăcate transmite, cu sârg şi în toată puritatea lui
în draci şi cari apar pe scena şcoalei. sfinţitoare, din generaţie în generaţie, du­
Stagiunea 1851-52 se deschide cu mai mult hul curat al Evangeliei lui Hristos, duh
alai, cu festiva piesă Mihai Viteazul, a cărei imprimat Sibiului prin rodnica păstorire a
montare a necesitat 120 galbeni, sumă mare neuitatului mitropolit Andrei Şaguna. Din­
pe acele vremuri. Boerime i se antrenează. In tele neîndurător al vremii, înfrăţit cu o ten­
1854, un boier veritabil, Petre Oprean, ia dinţă streină de sufletul ortodox al nea­
chiar direcţiunea teatrului.angajeazâ pe The­ mului românesc şi cu o sforţare de a ruina
odorini ca director artistic. Teatrul e în e- o tradiţie atât de veche cum e cea religi­
pocă de prosperitate, dar ocupaţia ruseas­ oasă, n'a putut clinti, aproape cu nimic,
că provoacă o mică panică, iar în revelionul ceeace sălăşlueşte atât de adânc în viaţa
anului 1856, un incediu provocat de îm­ acestui oraş.
bulzeala seratei dansante, mistue baraca Deşi, cu vremea, s'au aciuit şi pe aici
din scânduri a Teatrului, ceace a fost în câţiva sectari cari lucrează neîncetat spre
definitiv un eveniment cu consecinţe bune, a dobândi prozeliţi din rândurile drept-
căci la 1857 se construeşte o nouă clădire, credincioşiior, totuşi, frontul credincioşilor
care cu mici şi mari transformări a servit continuă a dura compact. Ceeace înseamnă,
drept lăcaş al Teatrului Naţional până la că ortodoxismul nu se desminte cu nimic
1926, când a căzut pradă focului. în Sibiu şi că o f e r ă / ş i azi, întreaga lui
 avere duhovnicească celor ce aleargă în Cronica Lugojului
căutarea ei.
Un fapt de netăgăduit în toate acestea Bănăţenii de azi:
rămâne să fie atribuit preoţimii locale şi Dr. A u r e l E. P e t e a n u
mitropolitului Nicolae. Căci, dacă nu s'ar
afla toiagul păstoresc în mâna unui vlă­ de: Grigorie Bugavin
dică atât de cult, de priceput şi de ener­ C o n d i ţ i i l e de Irai ale
gic, cum este mitropolitul Nicolae şi dacă Banatului s a u schimbat
acest ierarh n'ar fi secondat de un stat odată cu zorile despri-
major clerical poti ivit vremilor, singură măverii existentei noas­
tradiţia religioasă poate n'ar fi în stare să tre c a p o p o r , d u p ă mi­
opună stavilă în calea duhului de înnoiri lenara şi g l a c i a l a n o a p ­
dăunătoare. Insă, prin grija acestora, sluj­ te a robiei. T r ă i m într'un
bele divine se oficiază cu fastul cuvenit, climat social.
cucernicia stăruie în făptuirile credincio­ Proeminentele figuri
şilor, tainele Bisericii se administrează cu a l e trecutului nostru, a c e i
toată conştiinţiozitatea, iar predicile ins­ c o l o ş i cari au fost m o -
tructive şi educative sunt rostite în fiecare cioneştii, bredicenii, tri­
Duminecă şi sărbătoare. b u n u l Eftimie Murgu, a u
Desigur, din rândul faptelor religioase nu
poate îi uitată activitatea ziditoare pe care r o m â n e s c — c ă c i e r o m â n e s c în c i u d a tuturor p r e ­
o desfăşură studenţii teologi delà „Andre­ sărărilor d e c o l o n i ş t i m a g h i a r i şi şvabi înfipţi, c u
iana". Un cuvânt de laudă este mult prea m u l t ă t a c t i c ă , în c o r p u l b ă n ă ţ e a n , spre a-1 îmbol­
puţin lucru, pei-tru a încrusta aici tot ceea­ n ă v i şi a-i strica f r u m u s e ţ e a sa românească, — o
ce înseamnă această şcoală de înaltă cul­ directivă de via[ă b a z a t ă pe menţinerea trează a
tură şi educaţie religioasă. Dar şirul de atenţiei tuturor asupra specificului de c u l t u r ă şi
preoţi crescuţi şi îndrumaţi în cadrul activi­ c i v i l i z a ţ i e r o m â n e a s c ă , ce-1 a r e poporul de aici.
tăţii ei, stă mărturie grăitoare. A u fost r e g i o n a l i s t i îndârjiţi, dar r e g i o n a l i s m u l lor
Vechiul ziar „Telegraful Român", îşi face a fost d e n u a n ţ ă pur p o l i t i c ă — n u în s e n s u l e l e c l o .
şi azi datoria de organ oficial al Arhiepis­ ral al c u v â n t u l u i — s p r e a f o r m a u n suflet omogen
copiei de Alba-Iulia şi Sibiu şi de element şi o g â n d i r e c o m u n ă . B ă n ă ţ e n i i lui A l e x a n d r u M o -
evangelizator. Sub îndrumarea părintelui c i o n i i , nu a u fost divizaţi în partide p o l i t i c e .
Dr. D. Stăniloae şi prin pana câtorva os­ Spiritul a c e s t o r vremi a r ă m a s şi a z i . El justifică
tenitori sârguincioşi şi pricepuţi, vechiul atitudinea bănăţeanului fată de celelalte pro­
ziar al lui Şaguna intră şi azi prin casele v i n c i i . Nu e l o c u l s ă a m i n t e s c nici g r e ş e a l a g u v e r ­
multor intelectuali din localitate şi zideşte n e l o r R o m â n i e i Mari d e a n e g l i j a specificul sufle­
sufletele. tului românesc bănăţean şi a-1 subordona unor
„Revista Teologică", „Viaţa Ilustrată'', principii cari tind spre d i s t r u g e r e a lui, de dragul
ambele sub conducerea d-lui rector Nico­ altor principii utopice cum ar fi de exemplu
lae Colan, constituiesc doi pioni vrednici crearea u n u i s i n g u r tip d e r o m â n .
nu numai prin condiţiunile tehnice în care Intre b ă n ă ţ e n i i d e azi, cari înţeleg perfect de
apar, nici numai prin regularitatea nedes- bine starea lucrurilor Dl. Dr. Aurel E. Peteanu
minţită a apariţiei, ci, mai ales, prin pute­ o c u p ă un Ioc d e frunte.
rea cu care adâncesc problemele de teo­ Prin v a s t a s a a c t i v i t a t e p u b l i c i s t i c ă a propovădui
logie şi de viaţă creştină. înfrăţirea specificului culturii româneşti bănăţene
Să mai încrustăm şi altceva caracteristic cu produsul celorlalte provincii, spre a se curma
vieţii religioase a Sibiului ? E „Oastea hotarul dintre „ n o i şi v o i " n u printr'o tendinţă d e
Domnului", societate de trezire religioasă, n o u ă s u b j u g a r e , ci prin e m u l a r e a c u l t u r a l ă socială,
cu mai mulţi membri decât oricare altă m o r a l ă şi e c o n o m i c ă . — lată p r o b l e m a . De aiurea
societate românească, de orice categorie. s'a c r e z u t c ă B a n a t u l în c e i p e s t e o m i e d e ani d e
Dar despre rostul ei mai adânc şi despre j u g s'a pierdut în b e z n a unei quasi desnajionali-
roadele ce culege, nu e locul să vorbim aici. zări. Greşită părere. B a n a t u l , în c e i u n a m i e şi m a i
încheind, adăogăm prinosul nostru pentru b i n e a n i d e jug, nu s'a î n c o v ă i a t nici o c l i p ă s u b
religiozitatea pură şi înălţătoare, ce sălăş­ p o v a r a robiei lui. Şi grea a fost a c e a s t ă povară.
luieşte în Sibiul tuturor năzuinţelor frumoase. T e n a c i t a t e a sufletului r o m â n e s c . I n s ă n u a putut fi
d o b o r â t ă nici c â n d . Ori cari ar fi fost opresiunile. Cronica Timişorii
A m g e m u t o m i e d e a n i şi a m răbdat ca s ă pu­
tem striga c â n d a v e n i t c e a s u l : „Vrem
ră conditiuni".
Unirea fă­
Şcoala de Arte Frumoase
Şi c u r i o s lucru, b ă n ă ţ e n i i a u r ă m a s şi d u p ă Uni­ din Timişoara
rea c e a M a r e , r e g i o n a l i s t i . D a regionalisti în sen­
sul e m u l ă r i i c u c e l e l a l t e p r o v i n c i i . A c e s t a d e v ă r îl de Ş t e f a n G o m b o ş i u
c o n f i r m ă perfect d e b i n e îndârjita lor o f e n s i v ă î m ­
potriva p o l i t i c i a n i z ă r i i regionalismului. Instituţiile de cultură, a căror bază e
U n luptător în a c e a s t ă o f e n s i v ă e şi Dl. Dr. Au­ pusă din imperativul unei necesităţi şi cari
rel E. Peteanu. Dsa a căutat să tină permanent îşi definesc rostul lor prin însăşi rezultatele
c o n t a c i c u c e l e l a l t e provincii, printr'un s c r i s î m p r ă ş ­ ce le dau ; aceste instituţii nu numai că
tiat pretutindeni ; a pornit o c a m p a n i e de valorifi­ au dreptul la viaţă, dar îşi vor păstra şi
carea Banatului. continua această viaţă peste toate greută­
A c a s ' la el a î n c u r a j a t t a l e n t e l e în p r e ţ i o a s a re­ ţile şi nevoile ce le întâmpină. Este spiri­
vistă „ S e m e n i c u l " , a c ă r e i director a fost, a s t i m u ­ tul superior, predominant, ce ţinteşte spre
lat şi dirijat totalitatea manifestărilor culturale, viitor şi caută mereu să amplifice viaţa
noastră culturală, acest spirit le menţine
In z i a r e l e c a r e a p a r a i c i la n o i , p u b l i c i s t u l Aurel
mărindu-le posibilităţile de desvoltare. Dar
E. P e t e a n u , a î m b r ă c a t h a i n a u n u i ziarist d e r a s ă ,
o luptă, o activitate intensă şi fără şovă­
o d a t ă c u p s e u d o n i m u l A . P. Codreanu. Nu a fost
ieli, îndeosebi pe teren cultural, are totuşi
p r o b l e m ă d e b ă n ă t e n i s m s ă n u fi g ă s i t în D s a u n
nevoie şi de alte mijloace. De mijloace, să
interpret a d â n c c u n o s c u t o r al c a u z e i .
zicem materiale, cari uşurează şi netezesc
Peste multe obstacole a trebuit să treacă până
drumul, făcând să dispară acele griji mă­
ce a ajuns să nimicească falşa o p i n i e c r e a t ă în
runte, cari stânjenesc acţiunile, încetinesc
largul R o m â n i e i - M a r i , d e s p r e Banat. Dar a învins-
activitatea atunci când trebuie să te ocupi
Prin a c t i v i t a t e a D s a l e a p u s o piatră la t e m e l i a
şi de ele.
măreţului palat al consolidării noastre n a t i o n a l e ;
înfrăţirea r e c i p r o c ă a s p e c i f i c u l u i e t n i c al fiecărei O instituţie care în acest colţ al ţării a
provincii. fost reclamată de imperioase nevoi, este
Dl. Dr. A u r e l E. P e t e a n u e profesor şi directorul
Şcoala de Arte frumoase din capitala Bă­
Liceului „Coriolan B r e d i c e a n u " din Lugoj. — Ge­
natului, înfiinţată acum zece ani la Cluj, a
fost strămutată la Timişoara unde se gă­
neraţiile d e elevT cârî î-au trecut prin mâini au
seşte în al doilea an de funcţionare. Dacă
a v u t fericirea s ă g ă s e a s c ă î n D - s a u n m o d e l a t o r d e
greutăţile materiale în cari s'a abătut
suflete. M a n u a l e l e d e istorie, i c o a n a unor v o e v o z i
această instituţie au stânjenit mult desvol-
n e i s p r ă v i ţ i , f ă c u t ă d u p ă c h i p u l şi a s e m ă n a r e a unei
tarea ei, nu i-au putut însă curma activi­
p r o g r a m e a n a l i t i c e i m b e c i l i z a t ă d e creerul m a i ştiu
tatea. Datorită profesorilor ei, conştienţi de
e u c ă r u i „ a n t i i r e d e n t i s t " — a u z i tu, s ă nu-Ji proslă­
rolul ce trebuie să-1 aibă o asemenea şcoală
veşti trecutul că faci „ i r e d e n t i s m ' ' — a u fost ş i
în Ardeal şi Banat, nu numai că manifes­
s u n t i n s u f i c i e n t e pentru e d u c a ţ i a social-românească
tările artistice şi au luat un remarcabil
a elevilor. P r o f e s o r u l Aurel E. P e t e a n u , a ridicat
avânt, dar s'a creat acea fortăreaţă de a-
v o e v o d a l e l e v r e m i i în o c h i i e l e v i l o r lui, la î n ă l ţ i m e a părare şi contrabalansare a elementului
unde trebue să stea, s p ă l â n d ruşinea cel pujin minoritar. Şi aci, cu părere de rău, trebuie
partial, a celor ce dirijează educata tineretului să amintin un lucru : pe când capitala ţării
român. noastre a refuzat şi cel mai mic sprijin
Istoria B a n a t u l u i a g ă s i t în D - s a u n d e s g r o p ă t o r . acestei instituţii ; serioase ajutoare veneau
„ D i n g a l e r i a marilor dispăruţi ai Banatului'', sunt şi vin şi astăzi, de peste hotare să spriji-
cursuri c e ar f a c e c i n s t e u n e i universităţi populare nească acţiunile şi activitatea culturală a
a i c i la noi, d u p ă c u m a m m a i s c r i s u n d e v a . minoritarilor. Să ne gândim care a trebuit
A c e s t e rânduri s u n t scrise cu prilejul remiterii
să fie efortul instituţiei în această dublă
d e c o r a ţ i e i „Ofiţer al A c a d e m i e i f r a n c e z e " d e către
luptă. Pe de o parte lupta pentru intensifi­
Dl. M. A . D u p r o n t , delegatul guvernului francez.
carea vieţii artistice şi opunerea dârză în
Solemnitatea decorării dlui P e t e a n u s'a d e s f ă ş u ­
faţa acelei acţiuni, străine şi de spiritul şi
rat V i n e r i , 15 Februarie i 935. în sala teatrului
de interesele noastre. Pe de altă parte lupta
municipal din Lugoj,
cu nevoile şi greutăţile materiale. Cei ce
 opinează împotriva acestei instituţii, luând
ca termeni de comparaţie şcolile din Bu­
cureşti şi Iaşi, sunt absolut greşiţi. Nici ca
organizare programatică, nici ca local co­
respunzător Bucureştii şi laşul nu stau mai
strălucit ca Timişoara, decât doar prin fa­
vorurile ce le au, prin bugetele lor să zi­
cem îndestulitoare. E adevărat, şcoala din
Timişoara nu are nici favoruri nici buget,
dar are o datorie. O datorie creata prin
iupta ei de câţiva ani şi impusă de supe­
rioare interese culturale şi naţionale. Iată
de ce această instituţie nu poate să capi­
tuleze aşa de uşor, ori care ar fi greutăţile
ce i-se pun şi de ce luptă cu atâta încă-
păţinare să-şi prelungească viaţa. Că
această instituţie — privită din acel punct
de vedere care o pune în justa ei valoare —
nu a întrat până acum în preocupările
celor de sus, è destul de regretabil. Dar
e explicabil, fiindcă la noi interesele au
o convergenţă prea dăunătoare — spre
centru — în loc să radieze în toate păr­
ţile şi mai ales spre punctele periclitate
ale ţării.
Dacă Şcoala de Arte Frumoase s'a lup­
tat la Cluj cu grele nevoi, trăind aproape
numai din taxele şcolare, am îi nedrepţi
când am spune că la Timişoara a întâm­
pinat aceleaşi greutăţi.
Bănăţenii au primit-o cu entusiasm şi
încredere. Primăria Municipiului i-a acor­
dat subvenţii. Iar atunci când ajunsese
în declin, Primăria şi Prefectura locală
şi-au luat, — în faţa ministrului instruc­
ţiunii, — angajamentul de a o susţine. Ges­
tul e demn de toată aprecierea, trebuie
însă sâ facem aci o mică paranteză şi să
spunem că, promisiunea nu a fost încă
îndeplinită.
Problema Şcoalei de Belle Arte din Ti-
mişioara nu e numai o problemă locală,
ci una din interese mult mai largi şi toţi
aceia cari sunt în măsură să-i dea o mână
de ajutor, ar trebui să lase la o parte
orice ezitare; Nu sunt nici motive şi nici
timpul de a sta la îndoială şi de a pre­
cupeţi valoarea şi importanţa acestei in­
stituţii. Dacă această şcoală momentan se
găseşte în faţa unui mare semn de între­
bare, este tocmai din cauza nehotărârii
în care continuă să rămână cei ce i-ar
putea da sprijinul. Este necesar şi se im­
pune prin datoria cetăţenească şi de buni
români, că atât autorităţile locale cât şi
t Asociaţia Academiei Artelor Frumoase"
Timişoara să-şi spună ultimul cuvânt. Dar
acest cuvânt să fie bine chibzuit, integru,
căci altfel va urma o destrămare, ruşi­
noasă pentru mândria Bănăţenilor şi pentrn
interesele culturale din acest punct peri­
clitat al ţării.
Orice neînţelegere să fie înlăturată prin
reciprocă îngăduinţă. Să se limpezească
încurcăturile şi confuziile prin bună înţe­
legere, şi unicul scop să fie consolidarea
acestei instituţii, punând deasupra oricăror
divergenţe un interes superior.
La moartea lui
loan Bianu
d e Melentie Sora
Academia Română a îmbrăcat haină d e doliu,
l o a n B i a n u , — b i b l i o t e c a r u l şi fostul ei p r e ş e d i n t e
— a trecut h o t a r u l l u m i i m a t e r i a l e , în s e a r a z i l e i
d e 13 F e b r u a r i e , în v â r s t ă d e 7 9 a n : .
O m c u t e m e i n i c e sTüaff, f ă c u t e Ia B u c u r e ş ţ L - ş i
c o m p l e c t a t e a p o i la M i l a n o şi P a r i s , l o a n B i a n u , —
c a r e s'a identificat în v i a t ă c u a s p i r a ţ i i l e c u l t u r a l e
şi i d e a l u r i l e e t n i c e a l e n e a m u l u i , — s'a r e m a r c a t ,
î n c ă d e t â n ă r , c a strălucit profesor d e l i m b a şi lite­
ratura r o m â n ă Ia l i c e u l : ^ S r _ S a v n " _ d i n B u c u r e ş t i .
Prin n e o b o s i t ă m u n c ă , el şi-a sporit atât d e m u l t
bogajia s a sufletească. încât delà m o d e s t a catedră
s e c u n d a r ă a a j u n s s ă urce c u v r e d n i c i e c a t e d r a
d c ! î e r a t i j r ă v e c h e la U n i v e r s i t a t e .
Dar p e n e o s t o i î u T c e r c e t ă t o r literar, n u Fa putut
c u p r i n d e integral nici largul orizont al Universităţii.
Bibliografii p a s i o n a i . s i . h a r n i c scriitor, a b i n e m e ­
ritat s ă t r e a c ă şi pragul A c a d e m i e i R o m â n e , în c a ­
drul căreia, a deţinut, c u a c e e a ş i v r e d n i c i e a p r o a p e
toate atribuţiile î n c e p â n d c u c e a d e s e c r e t a r g e n e ­
ral şi p â n ă la fotoliul d e p r e ş e d i n t e .
 M u n c a i-a fost răsplătită cu prisos, căci loan liti şi îngroziţi singuri d e m i z e r i a , din care nu mai
B i a n u , — d e ş i , strict luat, n u a fost un creator, — pot e v a d a . C â n d şi c â n d licărirea unei sperante,
a j u n g e în rândurile „ n e m u r i t o r i l o r " prin h ă r n i c i a s a , p o p o s i t ă în sufletul lor î n t u n e c a t d e c h i n u l u n e i zi,
prin p e r s e v e r e n t a p u s ă în s t u d i i l e sale literare, în c a a p o i a d o u a zi, s ă s e s t i n g ă frântă d e rolul n e ­
cercetările f ă c u t e a s u p r a c r o n i c e l o r şi ale vechilor prevăzut. „Biroul d e p l a s a r e " înfiinţat de un nau­
cărţi b i s e r i c e ş t i . fragiat al viejii, îti f i l m e a z ă s c e n e d i n v i a t a acelo­
Psaltirea S c h e i a n ă ; psaltirea lui D o s o f t e i u ; pre­ ra c e s u n t în c ă u t a r e a u n e i p â i n i , în dorinţa d e a
d i c i l e lui A n t i m l v i r e a n u l . . . sunt d e s g r o p a t e şi d ă ­ nu î n c h e i a o zi, m a i f l ă m â n d c a ieri. Oameni ne.
ruite literaturii r o m â n e d e p r i c e p u t u l cercetător de căji(i dar r e s e m n a ţ i , cari înfruntă c u d â r z e n i e v i a t a
h r i s o a v e prof. B i a n u . aşa c u m e dată. 0 p â i n e , o h a i n ă c ă l d u r o a s ă şi un
C o l e c ţ i a d e b a s m e şi p o e z i i p o p u l a r e ale româ­ c u l c u ş pentru o n o a p t e , l e e s t e t o a t ă bucuria vie­
nilor m a c e d o n e n i , d i n Bilolia — C r u ş o v a , a căror ţii lor.
e d i ţ i e a fost î n s o ţ i t ă d e p r e ţ i o a s e n o t i l e e x p l i c a t i v e Cetind a c e s t roman, ai impresia că l u m e a ar
indică pe profesorul de vocaţie. p u t e a fi m a i b u n ă d a c ă şi-ar î n t o a r c e ochii sufle­
Revistele." „ C o l u m n a lui Traian", „Analele Aca­ tului spre a c e ş t i d e s m o ş t e n i t i şi nu s p a t e l e c u m îi
d e m i e i " , p r e c u m şi „Revista n o u ă " a a v u t în l o a n este obiceiul.
B i a n u u n p e r m a n e n t şi v a l o r o s c o l a b o r a t o r .
Originar d i n T r a n s i l v a n i a , — F ă g e t u l d e p e Târ-
n a v e —; l o a n B i a n u a fost n u n u m a i martor ci u n
Tr. T o p l i c e a n u şi A t a n a s i e P o p o v i c i t t :
preţios c o l a b o r a t o r , al acelei fericite g e n e r a ţ i i d e Istoria literaturii r o m â n e
mari barbati, cari prin m u n c a şi jertfa lor a u c o n ­ (Editura autorilor)
tribuit la g l o r i o a s a a s c e n z i u n e a Românilor spre
Autorii a u î n ţ e l e s neces.tatea unui manual de
i d e a l u r i l e lor n a t i o n a l e şi c u l t u r a l e .
istoria literaturii r o m â n e , c a r e s ă sintetizeze crono­
O m u l cărţii, scriitorul, este adesea ispitit spre
l o g i c scrisul r o m â n e s c şi s ă v i n ă în ajutorul e l e v i ­
l u m e a ireală a visurilor.
lor, d e m u l t e ori desorientati. Avem manuale de
In m i j l o c u l p r e o c u p ă r i l o r interne s u f l e t e ş t i , lite­
literatură r o m â n ă , d o c u m e n t a t e p e s t e p u t i n ţ a d e în«
rare şi c u l t u r a l e , l o a n B i a n u a rămas însă omul
t e l e g e r e a e l e v i l o r dar n ' a v e m o conduită d e înţe­
real, c u r e m a r c a b i l s i m t d e o r g a n i z a t o r şi g o s p o d a r .
l e g e r e între profesor şi autor. U n a s p u n e profesorul
A c e s t s i m j p r a c t i c , s'a d o v e d i t de m a r e prêt in
la c a t e d r ă şi a l t a s c r i e a u t o r u l în m a n u a l . Şi t o c m a i
a c t i v i t a t e a lui, atât de îndelungată, în s e r v i c i i l e
aici e meritul d-lui Tr. T o p l i c e a n u c a r e este pro­
prestate la A c a d e m i e .
fesor d e l i m b a r o m â n ă . Şi-a adunat materialul pre­
El a r ă m a s binevoitorul şi priceputul ghid, în
dat î n c l a s ă , 1-a s i s t e m a t i z a t şi I-a d a t e l e v i l o r şi
toate c h e s t i u n i l e cari p u n e a u v i a t a A c a d e m i e i , d e l à
în tipar. O p e r ă d u b l ă , m a i a l e s c ă l u c r a r e a p r e z i n ­
cele mai înalte şi complexe probleme culturale-
tă o s i n t e z ă j u d i c i o a s ă pentru fiecare scriitor ro­
literare şi p â n ă Ia c e l e m a i m ă r u n t e şi m e t i c u l o a ­
mân, un rezumat bine precizat pentru fiecare e p o ­
se chestiuni de gospodărie.
c ă a s c r i s u l u i r o m â n e s c şi u n m i j l o c d e document
Datorită a c e s t e i orientări, e r a v i u s i m ţ i t ă p r e z e n ­
c a r e a s u p r a o p e r i l o r literare î n s e m n a t e din trecutu
ta lui la lucrările Academiei.
nostru, c u m rar g ă s i m în alte manuale.
M o a r t e a lui l o a n B i a n u a z g u d u i t profund inimi­
le tuturor R o m â n i l o r , f i i n d c ă prin s ă v â r ş i r e a lui î n ­ Această lucrare, pe lângă că va constitui un
t r e a g a cultură r o m â n e a s c ă a pierdut p e u n u l dintre a u x i l i a r preţuit şî p e n t r u profesori dar t r e b u e c e t i t ă
c e i m a i a c t i v i şi însufleţiţi a p o s t o l i ai s ă i . şi d e i n t e c l u a l i i români, c e se simt o a r e c u m înde­
părtaţi d e trecutul literar a l n e a m u l u i nostru. D e a -
R o m â n i i d i n a c e s t c o l t d e tară i a u parte c u sin­
ceritate Ia d u r e r e a g e n e r a l ă şi îşi p l e a c ă c u p i e t a ­ c e i a şi pentru r e u ş i t a a c e s t e i lucrări, o r e c o m a n d ă m
te s t e a g u l cernit al d o l i u l u i lor, a p r i n z â n d în su­ tuturora.
f l e t e l e lor l u m i n a e t e r n u l u i p r i n o s d e recunoştiinjă.
Dr. Virgil Popoviciu: Din lumea
orbilor
Cronica cărţilor {Ed. autorului)
d e : GH. ATANAS1U 0 broşură d e o î n s e m n ă t a t e c o v â r ş i t o a r e pentru
P a n a i t I s t r a t e : „Biroul d e p l a s a r e " ştiinţă.
(roman). Ed. Cartea Româneescă Ca m e d i c o c u l i s t n u s'a m u l ţ u m i t n u m a i c u cer­
Viate redată simplu, limpede d e u n tragic ome­ c e t ă r i l e pur m e d i c a l e c i s'a e x t i n s şi în l u m e a lor
n e s c , c e înfioară. O a m e n i , cari trec prin v i a t ă , umi­ î n t u n e c o a s ă a sufletului. A p ă t r u n s î n v i a t a lor, răs-
colindu-le sufletul, cercetâr.du-le d o r i n l e l e şi e f e c - „ c o r p " c u d o u ă întrebuinţări în e p i g r a m ă . Corp d e
t e l e l e d u c a t i e i c e o c a p ă t ă în i n s l i t u t e l e s p e c i a l e . Or­ femeie, corp de armată.
bii prin infirmitatea lor, e u nevoie de ajutorul şi S a u ironia fină, c u o c a z i a u n u i b a n c h e t :
sprijinul s o c i e t ă ţ i i . Cererea lor n u e f o r m u l a t ă c a o
A m constatat, mirat
milostire, c a c e v a c a r e t r e b u e s ă s e r e a l i z e z e d i n - Că-i pentru prima dată
tr'o m i l ă , ci dintr'o necesitate socială. Ei trebue Când poşta „chemată"
pregătiţi pentru v i a ( ă c a s ă p o a t ă l u a l u p t a în v i a ­ Răspunde imediat.
tă, alături d e semenul ce se bucură d e l u m i n a o-
chilor. Aici stă meritul dlui Dr V . P o p o v i c i u c ă a G â n d i t i - v ă d e c â t e ori p e zi s u n t e m nevoiţi s'o
d e s c h i s o c ă r ă r u ş ă în sufletul lor, a p ă t r u n s s ă Ie c h e m ă m şi c u c â t e î n t â r z i e r e n e răspune» 1
c u n o a s c ă d o r i n ţ e l e şi s ă a d u c ă pentru forurile c o m ­ A l t ă e p i g r a m ă , c a r a c t e r i s t i c ă în c e p r i v e ş t e ironia
p e t e n t e principii d e o r g a n i z a r e s o c i a l ă şi e d u c a t i v ă socială.
pentru orbi. C i n e s e i n t e r e s e a z ă d e p r o b l e m a orbi­ De două ori în viată
lor l a n o i în tară, p o a t e g ă s i în broşura dlui Po­ Mi-a fost greaţă,
poviciu fragmente d u i o a s e din această lume, lip­ De lăptărie
sită d e v e d e r e . în copilărie,
şi la primărie.
M. Ar. Dan : Drăcovenii (epigrame) Aii p r i c e p u t ? E v o r b a d e l ă p t ă r i a c o m u n a l ă . ,
R â s u ş o r c a o fluturare de vis şi arc d i n a c ă ­
Şi u n a c a r e s e î n c h e i e c u o m o r a l ă :
ruia î n c o r d a r e fulgeră săgeţi cu implantări asemă­
Prefer să stau o viată beat
nătoare a acului d e albină. Picătură d e otravă ino­
Decât, bolnav un ceas în pat.
f e n s i v ă . Ustură, t r e c e şi l a s ă în u r m ă regretul c ă ,
nu ai arma, să-i răspunzi c u a c e e a ş i măsură. Si a ş a a m p u t e a î n ş i r a o mulţime de epigrame
A s t e a s u n t e p i g r a m e l e lui M. Ar. D a n . din acest v o i a m cu a c e i a ş i p u t e r e d e e x p r e s i e iro­
I z v o r â t e dintr'un spirit p ă t r u n z ă t o r , c a r e v e d e d i n ­ n i c ă şi u s t u r ă t o a r e dar c a r e t r e c e şi I a s ă in u r m ă d o a r
c o l o d e c o m u n , c a r e r ă s c o l e ş t e sufletul s ă - i g ă s e a s ­ z â m b e t e . Pentru e p i g r a m i s t u l M. A r - D a n , c ă r u i a îi
c ă ş u b r e z e n i a şi m e n i t e s ă le s c o a t ă în v i l e a g , a ş a putem spune „maestru" n'avem decât dorinţa să
c u m s c o t i un g h i m p e d i n p i c i o r u l g o l al c o p i l u l u i . a p a r ă c u al d o i l e a volum, c u stăruinţa s ă nu fie
A {ipat, a stors o l a c r i m ă şi Ia urmă a rămas cu a ş a sgârcit, c u a t â t e a m a n u s c r i s e , c e t i t e în c e n a c l u l
u n z â m b e t m u l ţ u m i t . N'a fost n i m i c ! C r e d e m . . . . literar, „Altarul cărţii" s a u uitate prin c i n e ştie ce
Câteodată are accente mai puternice, d e răs- s a l t a r e . E l e trebuie s ă v a d ă l u m i n a tiparului şi c r e ­
vrătire, a ş a c u m ai p u n e Ia colt u n c o p i l o b r a s n i c , dem că ne va î n ţ e l e g e atât cetitorii c â t şi dânsul
după cum e epigrama aceasta J de ce.

Unui epigramist.
Nu încerc cu epigrame să te'ntrec GR. POPIŢI : Cântece din fluier.
— Si asta nu fi-o s p u n c u ură —
Cu gravuri de Catul Bogdan. Editura Li­
Am observat la tine „Spirit sec"
De aceia te consider., secătură. brăriei „Cartea Românească" Timişoara.
D a r a c e s t e a forte rar. E p i g r a m e l e D l u i M. A r - . D a n N ' a ş p u t e a s ă p r e c i z e z d e c e n u pot rămâne, de
s e c a r a c t e r i z e a z ă prin fi n e t ă şi a u o n o t ă g e n e r a l ă c e l e m a i m u l t e ori, c â n d a m î n a i n t e o o p e r ă d e a r t ă
d e u m o r s ă n ă t o s . Cetindu-Ie, nu te poti opri s ă n u n u m a i între g r a n i t e l e cari o f i x e a z ă . In cazul de
râzi d e m u l t e ori, p â n ă la l a c r i m i , b u c u r o s d e cu­ fată la fel. A u t o r u l C â n t e c e l o r , scape-mă cu vede­
p e l e ce-ti fur f r ă m â n t a r e a g â n d u r i l o r . A s c u l t â n d u - l e rea. N e a s t â m p ă r u l m e u , s u b z o d i a l i m b a j u l u i frivol,
chiar din gura s a , ai i m p r e s i a s f ă t o s u l u i fdin po­ ar fi b i n e c a r a c t e r i z a t j d a c ă . i s'ar s p u n e c ă e s i m p ­
veşti, care a venit cu sacul plin d e g l u m e şi d e tom de n e r v o a s ă ftizie i n t e l e c t u a l ă . M â n a t d e b o a ­
snoave. lă e firesc d e c i s ă e v a d e z d i n c o l i v i a operii, i n d i ­
D e s p r i n d e m c â t e v a din volumui „Drăcovenii". ferent c ă e în c a p u l s a u la sfârşitul scării d e v a l o r i
Pentru u n g e n e r a l d e c o r p d e a r m a t ă , c a r e a c ă ­ c a r e te u r c ă s p r e azururi literare, pentru a căuta
z u t p e g â n d u r i privind o f e m e i e : o z o n u l î-nviorător şi prin ţinuturile î n v e c i n a t e c u l o ­
„Privind la corpul ei suav cul d e pelerinaj cerebral. Atitudinea m e a cred c ă
Gîndeşte generalul grav merită c o m p l i m e n t u l d e superficialitate. E î n s ă în
De ce n'am eu de comandat e a u n dor a b u n d e n t şi n a t u r a l c a r e te f a c e s ă p u i
Un „corp" atât de înarmat! c o p c i i , punti d e l e g ă t u r ă a d i c ă , între c e a c u m a ştii
O b s e r v a j i î n t r e b u i n ţ a r e a e x p r e s i e i atât d e figurată şi între zăcămintele din subconştientul capitona
 r u p i e s e a s i m i l a t e d e j a . B u c h e t e l e n o f d e idei nu ire- P o e z i a lui Gr. Popiţi s e l i p s e ş t e d e cârjia ,,vre­
b u e s c privite şi î n g r o p a t e s u b c a p a c u l c l i p e i izola­ mii". S o b r u a t i n s ă d e i m a g i s m (lepra p o e z i e i m o d e r ­
te. Eie s e r e v i n d e c ă asocie.te. Nu potrivit v a l e n ţ e l o r niste), c u v o c a b u l a r situat, n i c i la p o a l e l e , n i c i în
create de o imaginară chimie estetică scolastic sau vârful d i c ţ i o n a r u l u i , e a îşi a s v â r l e p o l e i u l d e aur
p r o f e s i o n a l d e c o r a t ă c u d u i u m d e reguli. In primul p e s t e o fiinţă, c a r e - i m a n d a t a r u l f r u m o s u l u i î n s u ş i :
rând p e n t r u c ă arta î n t r e c e volumul celor mai gi­ p ă c u r a r u l . Cu drept c u v â n t a i p u t e a s p u n e c ă a m ­
g a n t i c e formuli. E a e s t e pur şi s i m p l u c u r e n t , flux, b i a n t a lui r e d i s p e n s e a z ă d e b e n e f i c i i l e c o n d e i u l u i ,
perpetuă provenienţă din lumi plasate peste bor- c ă î n c e r c â n d s ă - l z u g r ă v e ş t i rişti s ă faci c o p i i infi.
d e l e , c ă o r i c u m o c u p â n d u . t e d e el c o m i ţ i u n b a n a l
d j r i , p e s t e margini, p e s t e c e ne închipuim că ve­
p l e o n a s m . Gr. P o p i ţ i î n s ă s e d o v e d e ş t e fericit a u x i ­
d e m şi n u s e p r e t e a z ă l a m ă s u r ă t o r i c u decilitrul.
liar al p ă c u r a r u l u i , c r o n i c a r a u t e n t i c şi m a i p r e s u s
Ar fi şi a b s u r d şi în g e n u l r e a l i z ă r i l o r lui C e r v a n ­
departe d e e s e n t e diluate. Cine c u n o a ş t e viata stâ­
tes, s ă torni în diferite m ă r i m i de oale, vehementa
n e i îi a p r e c i a z ă aportul. T r ă e ş ' e în şirurile ,lui c ă ­
marină, cerul placid, e l e g i i l e în fa m i n o r . Întâiul
rora p a r c ă le r e p u g n ă c e a m a i s i m p l ă t e n t a t i v ă d e
fapt a ş t e p t a t d e l à vr'un viitor c o n g r e s u n i v e r s a l i n ­
meşteşug, duhul, conţinutul viu, Suntcărti a s e m e n e a
titulat al artei, ar fi s ă s e decrete că arta n'are
firului fără c u r e n t e l e c t r i c . In c â n t e c e d i n fluier o i l e
unităţi d e măsură. s e transpun a i e v e a :
D a r e l i m i n â n d d i n p r e o c u p ă r i e t a l o n u l d e aur s a u
p l a t i n ă c a r e la profesorii universitari î n s e a m n ă c ă u ­ In strunga cu gardul de-o şchioapă
tarea pietrei f i l o s o f a l e în litere şi t o v a r ă ş e l e , multi in­ Din tate cu sfârcuri bătrâne
s i n u a c ă d e s c o p e r i n d astfel arta o e x p u i arbitrarului. S'aciupă viata ce vine
A i c i l a s g l o n t u l intenjiunilor m e l e cari m ' a u silit la ...In strunga cu gardul de-o şchioapă
prezentele peregrinări s ă s e d e s c a r c e în plin c o d r u (Napraor)
d e păreri p r e c o n c e p u t e . C â n d consumi concertele
şi versurile când vrei s ă le umpli c u ceeace
ori c o n ţ i n u t u l pânzelor pictate, n u te interesează
g r ă e s c , a u c u r e n t u l d e p l i n al e x i s t e n t e i .
c o m p o n e n t a lor,dozajul, mărunţişurile culinare. Atun­
U n alt e x e m p l u d i n p o e z i a „ A m i a z i " t r ă d e a z ă v e -
ci a c c e p ţ i s a u r e p u d i e z i d u p ă î n d e m n u r i comandate
riditatea a c e s t e i afirmaţii:
d e „instinct". La n i c i u n c a z d e prescripţiile anumitor
Turma pe sub fagi e strânsă
reţete n e o şi ultra m o d e r n i s t e , bune ca îndreptar
De văpaie e cuprinsă
pe drumurile curentelor d e frumos etichetat.
Şi învinsă.
F e l i i l e d e artă s a t u r ă i n c o n t e s t a b i l o f o a m e p s i h i ­
c ă la c e i c e a u o r g a n e l e f o r m a t e pentru astfel de De sub lespedea umbrită
b u c a t e , La r â n d u l lor artele f o r m e a z ă fluvii c u v a ­ Apa proaspăt izvorîtă
lori i m p o n d e r a b i l e cari n e d e v i n n e c e s a r e p â n ă la E clocotită.
i n d i s p e n s a b i l . In a c e s t c a z ele alcătuesc elemente Şi din zarea albăstruie.
de hrană cerute nu cotidian ci din clipă'n clipă, a Trist cerşeşte-o prigoruie:
d o u a a p ă pentru a d o u a s e t e , funcţie, în sfârşit, fără Ploaie, ploaie.
d i m e n s i u n i ca gândul.
D e s i g u r c ă n u afli în strofele lui Gr. Popi[i, l u m i
create înadins pe meleaguri frumos artificiali­
Dincolo de'mpărătia vegetaţiilor sporadice, nea­ z a t e , P o e z i a Iui a r e u n s i n g u r s c o p - c r i t e r i u : s ă fie
părat c ă d o r i m oferta florei l u x u r i a n t e şi c o n t i n u i . a d e c v a t ă . A l t ă p o r n i r e fată d e m a t e r i a l u l prelucrat
D a r a i c i retina n u m a i î n c e a r c ă s ă d e s c o p e r e c o e ­ ar fi fost d e a d r e p t u l d e z a s t r u o a s ă . El t r e b u i a s ă v a ­
ficientul d i f e r e n t e l o r dintre s p e c i m e n şi specimen. d ă , s ă c o o r d o n e z e şi s ă cinetizeze o realitate s u ­
P e r s p e c t i v e l e s e î n c h i d şi s e d e s c h i d d u p ă tictacul p r a v i e ţ u i t o a r e d o a r în m e m o r i e . P e n t r u c e i ce cu­
s e c u n d e i . Critica a m u ţ e ş t e . D e altfel f i e c a r e parte nosc lâna caerului tors, firul poeziei lui Gr.
are rol d e o p o t r i v ă d e i m p o r t a n t s a u d e u m b r ă s a u d e Popiţi e în n o t ă . N'are nici e x c e d e n t e n i c i deficite.
p r o e m i n e n t ă în a n s a m b l u . G u s t u l s e despădurează G i a v u r i l e D l u i Catul B o g d a n dislinse, elegante-
d e to*i arbuştii c r e s c u ţ i în a v l i a bisericuţelor lite­ s u n t pentru a s p e c t u l v o l u m u l u i c e e a c e este culoa,
rare şi d i s t r u g â n d frontierele c h i n e z e , a c o r d ă d r e p ­ r e a p e obrajii petalelor.- atracţia.
tul la v i a t ă tuturor stilurilor fără c a s ă le aleagă Simbioza tălpii d e l i n o l e u m tăiat şi a c r e i o n u l u i
vârsta. Evident c ă maturitatea (fiindcă maturitate c u dâri v e r s i f i c a t o a r e s e d o v e d e ş t e într'adevăr no­
e s t e j d e s p r e c a r e v o r b e s c , n u m e r i c e r e l a t i v ă şi s u b rocoasă.
z e r o grad m e r c u r m i n t a l , neînţeleasă.
Nu-i n i m i c . T r ă i m s u b s e m n u l c l a s e l o r s o c i a l e şî ILIE I E N E A .
n e p l a c e s ă fim fărămi{ati în grupuri c a s t e l e l e p e cer.
 l a e A l b u . R e d a c ţ i a : T â r g u - M u r e ş , Str. M i h a i V i t e e .
z u l nr. 5. A d m i n i s t r a ţ i a : Str. K o g ă i n i c e a n u 3- A b o ­
n a m e n t u l p e a n pentru învăţători 100 L e i , pentru
c o m i t e t e l e ş c o l a r e şi a l t e c a t e g o r i i 120 L e i .
„BanatulLiterar", revistă l u n a r ă . D i r e c t o r : L u c i a n
C o s t i n , profesor la L i c e u l din C a r a n s e b e ş . R e d a c ţ i a
şi A d m i n i s t r a ţ i a la a d r e s a directorului. A b o n a m e n ­
tul p e a n 160 Lei, iar pentru instituţii 2 5 0 Lei.
„Fruncea", revistă b ă n ă ţ e a n ă . A p a r e s ă p t ă m â n a l .
Director: Ing. N i c o l a e I v a n . R e d a c ţ i a şi a d m i n i s ­
traţia : T i m i ş o a r a circ. V. Str. B a l t a V e r d e 2. A b o n a i
m e n t a l p e a n 200 Lei, în s t r ă i n ă t a t e d u b l u , p e j u m ă ­
tate d e a n 110 Lei. A b o n a m e n t d e sprijin 5 0 0 Lei.

Cărţi p r i m i t e :
ARON COTRUŞ: Moria", poezii. Varşovia 1935.
(Tipărite în capitala Poloniei, unde funcţio­
Revista Cercului Juridic Bănăţean nează poetul C otruş ca ataşat de presă pe
a împlinit trei ani lângă Legaţia noastră).
PETRU GHERGHINA: „Expansiunea maghiară în
A c u m trei ani, datorită stăruinţei dlui Dr. Alexan­ Banat până la lupta delà Mohăcs (1526) : Mo­
dru Marta, primpreşedintele Curţii de Apel, şi a nografie istorică. Editura ziarului „Glasul
dlui Vasile M. Theodorescu, primpreşedintele Tri­ Muncitorului român din Reşiţa-
bunalului Timiş-Torontal, s'a constituit la Timi­
MAXIMILIAN COSTIN „Şoimii patrupezi", Polemică
şoara „ C e r c u l Juridic b ă n ă ţ e a n " , c a r e şi-a desvol-
şi satire. Târgu-Mureş 1934.
tat activitatea sa în două direcţii : pe cale de con­
D. BRAHARU: Un colaborator al lui Şaguna, se­
ferinţe şi p e calea unei reviste juridice. In cadrul
cretarul de stat Gheorghe Ioanovici din Duleu
acestui cerc s'au întâlnii într'o frumoasă şi armo­
şi V a i p a Mare". Un studiu biografic al fos­
nioasă colaborare tofi magistraţii şi avocaţii din
tului deputat bănăţean Gheorghe Ioanovici
Banat.
(1821-1909).
Conferinţele juridice, ţinute aproape săptămânal D. BRAHARU : „Gheorghe Ioanovici şi Statutul
în sala de şedinţe a Baroului avocaţilor, pusă la Organic al bisericii ortodoxe din Ardeal".
dispoziţie spre acest scop de dl. decan Dr. Victor ION MIRCEANONU -.„împrumutul de conveisiune
Mercea, au adus servicii preţioase cunoaşterii di­ german 4%-1934"
feritelor probleme de drept. „Acordurile financiare delà Paris p e n t r u redu­
Iar „ R e v i s t a Cercului J u r i d i c B ă n ă ţ e a n " , a p d r u f ă cerea cuponului extern, 24 Iulie 1934".
lunar în câte 40 până la 60 de pagini în condiţii „La politique extérieure de la Roumanie'', Bu­
technice ireproşabile, a contribuit nespus de mult cureşti 1935.
la promovarea vieţii juridice la frontiera de vest Ş T E F A N S T O I C A N E 3 C U : „Mihail Roşu Martino-
a tării. viciu, dascăl bănăţean din secolul al XVIII-
l e a . " T i m i ş o a r a 1934. Biblioteca Asociaţiei în­
R e v i s t e c e apar : văţătorilor Bănăţeni, nr. 1.
AUREL COSMA JUNIOR : „Les problèmes actuels
„Viata Literară", r e v i s t ă d e informaţie critică, du régime représentatif" Bucureşti 1935, Moni­
literară şi artistică. R e d a c ţ i a : I. V a l e r i a n , Str. A g r i ­ torul Oficial şi imprimeriile Statului.
cultori 78. B u c u r e ş t i s e c . IV. A b o n a m e n t u l p e a n
100 Lei, pentru e l e v i 5 0 Lei, pentru autorităţi 1000
Lei, iar în străinătate 2 0 0 Lei.
„ G â n d R o m â n e s c " , revistă d e cultură editată de
Expoziţia Rodica Maniu
A s t r a . A p a r e lunar s u b c o n d u c e r e a unui c o m i t e t . Mult t a l e n t a t a pictoriţă de origine
R e d a c t o r : Ion C h i n e z u . S e c r e t a r d e r e d a c ţ i e : O l i m ­
p i u B o i t o ş - R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a : Cluj, C a l e a
b ă n ă ţ e a n ă , doamna Rodica Maniu, sora
Moţilor 76. A b o n a m e n t u l p e a n 2 0 0 Lei, pentru i n ­ p o e t u l u i Adrian Maniu, v a e x p u n e în
stituţii, autorităţi şi în s t r ă i n ă t a t e 4 0 0 Lei, iar p e n ­ s a l a D a l l e s din B u c u r e ş t i delà 3 Apri­
tru preoţi, profesori s e c u n d a r i , învăţători, s t u d e n t i lie 1935 până la sfârşitul l u n e i , o s e ­
şi e l e v i 150 Lei. E x e m p l a r u l 2 0 Lei.
rie de a q u a r e l e r e p r e z e n t â n d v e d e r i
„ B l a j u l " , r e v i s t ă l u n a r ă d e cultură. A p a r e s u b
îngrijirea unui c o m i t e t . S e c r e t a r d e r e d a c ţ i e : N i c o -
din Siria şi P a l e s t i n a , p i c t a t e cu o c a ­
l a e C o m ş a . R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a : Blaj, Str. z i a călătoriei pe care a făcut-o în L e ­
R e g e l e F e r d i n a n d 2 3 . A b o n a m e n t u l p e a n 180 Lei, v a n t îa vara anului t r e c u t . Odată cu
pentru instituţii, autorităţi şi s t r ă i n ă t a t e 3 0 0 Lei. e x p o z i ţ i a d-nei Rodica Maniu, v a e x ­
„Progres şi Cultură", revistă pedagogică, s o c i a l ă p u n e şi soţul ei, artistul pictor S.
şi literară. R e v i s t a A s o c i a ţ i e i învăţătorilor din j u d e ­ Mützner, p e s t e c i n c i z e c i de p e i s a g i i
ţul M u r e ş . A p a r e lunar, a f a r ă d e Iulie şi A u g u s t
s u b îngrijirea C o m i t e t u l u i A s o c i a ţ i e i . R e d a c t o r res­ şi viziuni din Ierusalim, Jaffa, D a ­
p o n s a b i l : Ion Butnaru, S e c r e t a r d e r e d a c ţ i e : N i c o - m a s c , Balbeck şi B e y r o u t h .
 LVCEAFĂRVL
revistă culturală, literară şi artistică
R e d a c ţ i a ş i a d m i n i s t r a ţ i a T i m i ş o a r a II. S t r . A u r e l C o s m a N r . 5.

CUPRINSUL:
Ion Dragu: Imagini Anatolicne 109
Leontin Iliescu: Green (poezie după Verlaine) Ill
Aurel Savela : Scriitorii uitaţi : Calistrat Hogaş 111
Lucia Jar: Reveriile feeriei albe 113
Dorian Grozdan: Zădărnicie (poezie) 114
D. Jov : Peisaj basarabean (poezie) 114
Mary Cosma: Sărbători veneziene 115
Leontin Iliescu: Amintiri despre Constantin Bacalbaşa 116
Ion Totu: Insulele Baleare (însemnări de călătorie) 118
D. Stănculescu : Luceafărul de dimineaţă (poezie) 124
Dorian Grozdan : Amurg (poezie) 124
/. Miloia : Biserica de lemn din Povârgina 125
Dr. Alexandru Nicolescu : Pictura bizantină din catedrala română uni tri
a Lugojului 128
Aurel Cosma junior : Trupa teatrală a bănăţeanului George A. Petculescu 133
Leontin Iliescu : Mandolina (poezie după Verlaine) 134
Filaret Barbu : Muzica românească de după război 135

CRONICI:
C. Săteanu : Cronici moldovene 138
Virgil Molin: Cronica Olteniei: Un teatru vechi care se duce 140
Z. Sandu: Viaţa religioasă la Sibiu 141
Grigorie Bugarin : Cronica Lugojului. Bănăţenii de azi : Dr. Aurel E. Peteanu 142
Ştefan Gomboşiu : Şcoala de arte frumoase din Timişoara 143

C A RŢ I ! Melentie Ş o r a : La moartea lui loan Bianu p a g . 144.; G h . A t a n a s i u : Cronica căr­

ţilor p a g . 145 ( P a n a i t Istrate: „ B i r o u l de p l a s a r e " r o m a n ; Tr. T o p l i c e a n u şi A t a n a s i e P o p o v i c i :
„Istoria literaturii r o m â n e " ; Dr. V i r g i l P o p o v i c i : „ D i n lumea o r b i l o r " ; M . A r . Dan: „ D r ă c o v e n i i " ) ;
llie lenea : „ C â n t e c e din f l u i e r " de Gr. Popiţi (recenzie) pag. 146. Cărţi p r i m i t e pag. 148.

pag. 148.

# 1 QVSn I n ' mn AM P e n t r u au'orităti, institujiuni si întreprinderi 1000 Lei p e a n . A b o n a m e n t u l d e sptijin d e l à

IQi Z4rll MJ%\ 06 Qui ^(X) L e i î n s u s . P e n t r u s t r ă i n ă t a t e a b o n a m e n t u l c o s t ă d u b l u . S e p o a t e p l ă t i a b o n a m e n t u l
şi pe j u m ă t a t e d e a n .