1.

Accepțiuni privind intervenția profesională a funcționarului public cu

statut special.
Formarea în Intervenția Profesională urmărește adaptarea comportamentului și a
cunoștințelor dobândite de către polițiști la exigențele impuse de securitate, prin
respectarea valorilor și normelor pe care contează Poliția într-o societate modernă și
democratică. Având ca prioritate dominarea adversarului, polițistul trebuie să fie în
măsură să folosească nivelul de forță necesar pentru a face față amenințării și pentru a
păstra legalitatea. Acest concept acționează pentru o formare globală și coerentă,
distribuită conform principiilor și metodelor pedagogice moderne, orientate astfel în
vederea îndeplinirii misiunilor cotidiene, combinând cele trei necesitați: legalitate,
securitate, eficacitate.
În funcție de urgență și de mediul în care aceștia acționează, obiectivul este
dominarea adversarului prin negociere, prin descurajare și prin folosirea nivelului de
forță strict necesar, dobîndind astfel un avantaj mental și tactic asupra acestuia și
păstrând întotdeauna capacitatea de a rupe contactul și de a-și întări ripostă.
Polițiștii trebuie să fie în măsură să-și adapteze acțiunile în fața amenințărilor cu care
sunt confruntați, cu respectul strict al legii, reacționînd în funcție de circumstanțe prin:
 folosirea nivelului de forță strict necesar ;
 uzul de armă conform legislației în vigoare;
 legitima apărare recunoscută tuturor cetățenilor.
Obiectivul pregătirii în tehnicile de intervenție profesională este dominarea cu sau
fără armament a adversarului, pentru realizarea unui climat de ordine și siguranță în
societate. Pentru mai bună punere în practică a acestor tehnici este indicat ca această
pregătire fundamentală să aibă loc pe tot parcursul carierei de polițist, antrenamentul
debutînd cu pregătirea inițială a tuturor polițiștilor, ofițeri și subofițeri în cadrul
instituțiilor de învățământ ale MAI.
Pregătirea în domeniul intervenției profesionale urmează să aibă loc pe trei nivele:
-nivelul 1 : pregătirea tehnicienilor de intervenție profesională;
-nivelul 2 : pregătirea monitorilor de intervenție profesională și a monitorilor de
trecere a obstacolelor operaționale;
-nivelul 3 : pregătirea instructorilor de intervenție profesională;
3. Principii și reguli generale privind intervenția profesională a
funcționarului public cu statut special
Pe lângă aspecte de ordin tehnic ce trebuie soluţionate, activitatea poliţienească mai
presupune luarea în considerare a câtorva principii care reprezintă fundamentul
acesteia şi de care depinde în mare măsură reuşita activităţii poliţieneşti. Astfel, la
acest capitol s-au evidenţiat cinci principii fundamentale pe care se bazează şi care
sunt înrudite fiecărei intervenţii poliţieneşti.
1. Analiza situaţiei de fapt în împrejurările pregătirii sau comiterii propriu
- zise a faptelor antisociale.
constă în analiza şi luarea în calcul a tuturor împrejurărilor şi circumstanţelor referitor
la timpul, locul, personalitatea celor ce pregătesc sau comit fapte antisociale, prezenţa
persoanelor străine în preajma comiterii acesteia, existenţa şi gravitatea pericolului
potenţial.
Din punct de vedere structural situaţia de fapt ar cuprinde următoarele elemente:
a) teritoriul de competenţă;
b) populaţia;
c) situaţia infracţională şi cea contravenţională;
d) evenimentele şi acţiunile cu caracter politic, administrativ, economic, cultural-
artistic, sportiv şi tradiţional;
e) forţele şi mijloacele de care dispune poliţia, precum şi capacitatea lor de acţiune.
2. Adaptarea modalităţii de acţiune la cadrul juridic. 
Este de asemeni un principiu important al intervenţiei poliţieneşti deoarece această
intervenţie trebuie să se desfăşoare într-un cadru legal, iar sarcina poliţistului este de a
stabili cu obiectivitate contextul juridic în care acţionează ,în scopul adaptării
comportamentului şi modului său de acţiune în raport cu acest cadru juridic, fără însă a
pierde din vedere faptul că finalitatea acţiunilor sale înseamnă aplicarea legii în cazuri
concrete.
3. Stabilirea unei strategii de acţiune în împrejurările pregătirii sau
comiterii propriu-zise a faptelor antisociale. 
Presupune repartizarea concretă a sarcinilor şi metodelor adecvate de intervenţie
fiecărui poliţist care ia parte la o intervenţie concretă. Astfel, în timpul efectuării unei
intervenţii poliţieneşti pot fi repartizate şi realizate următoarele sarcini şi metode de
acţiune:
a) Protecţia. Poliţistul care înfăptuieşte această măsură este obligat să asigure
securitatea celui ce intervine, cât şi să supravegheze în permanenţă împrejurările
locului acţiunii
b) Legătura. Constă în asigurarea şi menţinerea legăturii între echipa de intervenţie şi
Unitatea de Gardă a unităţii de poliţie în care aceştia activează pe de o parte şi
asigurarea şi menţinerea colaborării între membrii echipei de intervenţie pe de altă
parte.
c) Intervenţia. Reprezintă funcţia care este încredinţată, de regulă, unuia sau mai
multor poliţişti cu experienţă avansată, bine pregătiţi fizic şi psihic, dinamici şi
încrezuţi în acţiunile proprii.Pentru reuşita acţiunilor sale poliţiştii care execută
intervenţii poliţieneşti trebuie să ţină cont de următoarele elemente:
- înainte de intervenţie se stabilesc modalitatea şi mijloacele de legătură, se
repartizează sarcinile fiecărui membru al echipei de intervenţie şi se reactualizează
consemnele pentru asigurarea securităţii proprii;
- poliţistul care intervine trebuie să evite întotdeauna să se plaseze între poliţistul care
asigură protecţia şi persoana asupra căreia se acţionează pentru a nu îngreuna
acordarea sprijinului;
- în timpul intervenţiei trebuie respectate sarcinile prestabilite pentru fiecare membru,
4. Modalităţi de intervenţie tactică în diverse situaţii.
Reieşind din gradul de risc şi pericolul pe care îl presupune fiecare modalitate de
intervenţie tactică, s-au conturat trei categorii tip de intervenţii:
 1. primul caz se referă la ambianţa obişnuită de lucru a poliţiei şi se conturează în
activitatea pe care poliţiştii o exercită zilnic în teren (patrulări, raiduri,
controale, verificări etc.), gradul de risc în astfel de situaţii fiind minim;
2. al doilea caz se referă la situaţiile de intervenţie care se efectuează faţă de
persoanele, ce dintr-un motiv sau altul par suspecte în comiterea faptelor ilegale
sau se ştie cu certitudine că acestea au comis deja asemenea fapte, respectiv în
cazul acestui tip de intervenţie gradul de pericol este mult mai mare decât în
primul caz;
3. cel de al treilea caz are în vedere modalităţile de intervenţie tactică asupra
persoanelor despre care se cunoaşte faptul că sunt infractori periculoşi sau
deosebit de periculoşi, evadaţi sau dezertori, respectiv gradul de risc este
maxim.
 
1. Actele normative care reglementează intrarea poliţistului în locuinţele cetăţenilor,
sediile instituţiilor, organizaţiilor, întreprinderilor de stat sau private
1. Potrivit Constituţiei Republicii Moldova statul garantează inviolabilitatea locuinţei.
„Domiciliul şi reşedinţa sînt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul sau
în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia”.
2. Potrivit art. 12 al Codului de procedură penală al Republicii Moldova „Inviolabilitatea
domiciliului este garantată de lege. În cursul procesului penal, nimeni nu este în drept să
pătrundă în domiciliu contrar voinţei persoanelor care locuiesc sau deţin sediu în ele, cu
excepţia cazurilor şi modului prevăzute de CPP RM.
Acelaşi articol alin. 2 prevede că „Percheziţiile, cercetările domiciliului, precum şi alte acţiuni de
urmărire penală la domiciliu, pot fi ordonate şi efectuate în baza unui mandat judiciar, cu
excepţia cazurilor şi modului prevăzute de prezentul cod. În cazul efectuării acţiunilor
procesuale fără mandat judiciar, organul abilitat să efectueze aceste acţiuni, imediat, dar nu mai
tîrziu de 24 de ore de la terminarea acţiunii, prezintă instanţei de judecată materialele respective
pentru controlul legalităţii acestor acţiuni”.
Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii.
Percheziţiile în timpul nopţii sînt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant[1].
Numai în scopul combaterii şi luptei cu criminalitatea, asigurarea securităţii publice, apărarea
vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, asigurării tragerii la răspundere penală a persoanelor care au
săvîrşit infracţiuni statul împuterniceşte, prin lege, poliţiştii cu dreptul de a intra în locuinţele
cetăţenilor, sediile instituţiilor, organizaţiilor, întreprinderilor publice sau private.

Potrivit Legii Republicii Moldova cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului în

realizarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul dispune de următoarea împuternicire: 
să intre sau să pătrundă, în modul stabilit de lege, utilizînd la necesitate mijloace speciale,
în orice încăpere sau proprietate în scop de curmare a infracţiunilor, urmărire a
persoanelor suspectate de comiterea infracţiunilor, a persoanelor care se ascund de
organele de urmărire penală, se sustrag de la executarea pedepsei penale, de la arestul
contravenţional sau dacă, în baza unor date suficiente, se ştie că în aceste localuri a fost
comisă sau se comite o infracţiune, precum şi în caz de calamităţi naturale şi în alte
împrejurări excepţionale care pun în pericol securitatea publică şi siguranţa persoanelor.
În dependenţă de scopurile şi motivele intrării poliţiştilor în locuinţele cetăţenilor, legislaţia
prevede următoarele condiţii de intrare:
1.                 Numai în timpul zilei, în perioada de timp de la ora 06.00 pînă la 22.00.
2.                 În orice timp al zilei şi nopţii, dacă se întrunesc unele condiţii.
 Astfel, conform Legii Republicii Moldova cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul
poliţistului poliţistul, în domeniul menţinerii, asigurării şi restabilirii ordinii şi securităţii
publice, protecţiei drepturilor şi a intereselor legitime ale persoanei şi comunităţii, dispune
de anumite atribuţii printre care şi cea de a verifica respectarea regulilor de şedere a
cetăţenilor străini şi a apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova, utilizînd, în acest
scop dreptul de intrare în locuinţele cetăţenilor pe timp de zi.
 Asigurarea supravegherii şi organizării controlului, potrivit legii, asupra deţinerii,
portului şi folosirii armelor şi muniţiilor , a materialelor explozive cu destinaţie
industrială şi pirotehnice, asupra modului în care se efectuează operaţiunile cu
arme, muniţii şi cu materii explozive, asupra funcţionării atelierelor de reparaţie a
armelor şi a tirurilor de tragere, precum şi asupra efectuării tragerilor
experimentale din arme, indiferent de forma de proprietate şi
destinaţie[4] - constituie motiv (temei) de intrare a poliţistului, pe timp de zi, în
locuinţele cetăţenilor, cu excepţia cazurilor cînd deţinerea acestor materiale în aceste
localuri, nu constituie o infracţiune.
În conformitate cu prevederile art. 199 CPP RM „Aducerea silită constă în aducerea forţată a
persoanei la organul de urmărire penală sau la instanţă în cazul în care aceasta, fiind citată, în
modul stabilit de lege, nu s-a prezentat fără motive întemeiate şi nu a informat organul care a
citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, iar prezenţa ei era necesară
Mandatul de aducere silită va cuprinde:
a) data şi locul emiterii;
b) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care dispune aducerea;
c) numele, prenumele şi domiciliul persoanei care trebuie să fie adusă;
d) data, ora şi locul în care persoana urmează să fie adusă;
e) motivul aducerii.
În acest caz aducerea silită a acestor persoane de asemenea poate servi ca motiv de intrare în
locuinţele lor.

Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că „poate fi supusă aducerii silite numai persoana participantă
la proces, pentru care este obligatorie citarea organului de urmărire penală sau instanţei, şi care:
-          se eschivează de la primirea citaţiei;
-          se ascunde de organul de urmărire penală sau de instanţă;
-          nu are loc permanent de trai.
Aducerea silită se efectuează în baza unei ordonanţe de aducere, eliberate de organul de
urmărire penală, sau a încheierii instanţei de judecată.
Persoana nu poate fi supusă aducerii silite în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor care nu suferă
amînare.
Nu pot fi supuse aducerii silite minorii în vîrstă de pînă la 14 ani, femeile gravide, persoanele
bolnave, starea cărora este confirmată prin certificat medical eliberat de o instituţie medicală de
stat.Aducerea silită se execută de către organele de poliţie.
2.  Motivele ce stau la baza intrării poliţistului în locuinţele cetăţenilor, sediile
instituţiilor, organizaţiilor, întreprinderilor de stat sau private
 
Motive ce legalizează aplicarea dreptului de a intra în locuinţele cetăţenilor pe timp de zi
între orele 7.00 şi 22.00:
1.      Controlul respectării de către cetăţenii străini şi apatrizi a regulilor de şedere pe teritoriul
Republica Moldova
2.      La examinarea diferitor documente (cereri şi plîngeri ale cetăţenilor, comunicări ale
organizaţiilor, întreprinderilor, instituţiilor ş. a., despre săvîrşirea infracţiunilor şi a încălcării
normelor de convieţuire);
3.      Ordonanţa procurorului despre aducerea silită în instanţa de judecată, în condiţiile art.199
CPP RM, a persoanelor incluse în lista prezentată instanţei, precum şi a persoanelor solicitate
pentru administrarea probelor noi sau suplimentare;
4.      Ordonanţa de aducere silită, eliberată de organul de urmărire penală sau încheierea
instanţei de judecată
5.      Prezenţa cererilor, scrisorilor organelor sau instituţiilor de stat (dispensarelor narcologice,
dispensarelor venerologice) despre aducerea persoanelor care suferă de alcoolism cronic,
narcomanie şi toxicomanie, de boli psihice şi venerice, sau a persoanelor infectate de virusul
imunodificitar (HIV-SIDA)  al omului.
Aşadar, Legislaţia în vigoare permite intrarea în orice timp al zilei şi nopţii (24 ore) în
locuinţele cetăţenilor, pe loturile de pămînt ce le aparţin, pe teritoriul şi în localul
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi să le cerceteze numai cînd sunt prezente
următoarele motive:
1.      necesitatea curmării sau preîntîmpinării infracţiunilor;
2.      urmărirea persoanelor suspecte de comiterea infracţiunilor, persoanelor care se sustrag de
la urmărirea penală, judecată, executarea pedepsei penale, de la arestul administrativ, de la
tratamentul obligatoriu de alcoolism cronic, narcomanie şi toxicomanie;
3.      existenţa unor date suficiente de a presupune că în aceste localuri s-a săvîrşit sau se
săvîrşeşte o infracţiune;
4.      în caz de calamităţi naturale ori tehnogene şi în alte împrejurări extreme care pun în
pericol securitatea publică şi securitatea personală a cetăţenilor. 

3.  Reguli şi principii de intervenţie poliţienească ce necesită a fi respectate în cazul

intrării poliţistului în locuinţele cetăţenilor, sediile instituţiilor, organizaţiilor,
întreprinderilor de stat sau private, în diverse împrejurări şi prin prisma respectării
drepturilor omului
 
În cazul prezenţei unuia din motivele ce legalizează dreptul poliţiştilor de a intra în locuinţele
cetăţenilor pe timp de este necesară prezenţa unei indicaţii sau autorizări din partea şefului
organului de poliţie
Trebuie de menţionat îndeosebi faptul că în aceste situaţii nu se permite intrarea forţată în
locuinţele cetăţenilor sau împotriva voinţei persoanelor ce locuiesc acolo.
Aici putem întîlni 2 situaţii:
a)        Proprietarul locuinţei (locatarul) sau a organizaţiei, instituţiei, întreprinderii
permite accesul poliţiştilor;
b)         Proprietarul locuinţei (locatarul) sau a organizaţiei, instituţiei, întreprinderii nu
permite accesul poliţiştilor.
În primul caz  funcţionarii de poliţie după declinarea competenţelor şi specificarea motivelor
temeinic justificate vor pătrunde în încăperea respectivă în prezenţa a 2 martori asistenţi luîndu-
se toate măsurile legale ce se impun Se recomandă
 înregistrarea în scris a consimţămîntului proprietarului sau chiriaşului pentru a exclude
contestarea legalităţii intrării în încăperea dată şi a activităţilor ulterioare desfăşurate de
poliţişti.
 Ulterior, funcţionarii de poliţie vor întocmi un proces-verbal, în care se consemnează :
locul şi data întocmirii, funcţia, gradul, numele şi prenumele poliţistului care l-a întocmit,
modul cum a fost sesizat, modul de intrare în locuinţă, constatările făcute şi măsurile
luate, martorii asistenţi şi datele lor de identitate. 
În al doilea caz, cînd proprietarul locuinţei sau alte persoane ce locuiesc în încăperea dată
împiedică intrarea funcţionarilor poliţiei în locuinţă în scopul exercitării atribuţiilor sale, aceasta
trebuie să le explice motivele şi necesitatea de intrare şi că ne subordonarea cu rea-voinţă
dispoziţiei sau cererii legitime a procurorului, a ofiţerului de urmărire penală, a ofiţerului de
informaţii şi securitate, a colaboratorului organelor afacerilor interne, a altei persoane, aflate în
exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de asigurare a securităţii statului, de menţinere a
ordinii publice şi de combatere a criminalităţii atrage după sine răspunderea contravenţională
prevăzută de art. 336 CC RM (Ne subordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a
colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept), fapt care justifică aducerea acestei
persoane în faţa organului de poliţie, inclusiv cu aplicarea forţei în caz de necesitate.
În cazul prezenţei unuia din motivele care justifică intrarea în orice timp al zilei şi nopţii
funcţionarii de poliţie au posibilitatea de a intra forţat în încăperile cetăţenilor, instituţiilor,
organizaţiilor, întreprinderilor fără a cere consimţămîntul persoanelor interesate, asigurîndu-se
prezenţa obligatorie a cel puţin 2 martori asistenţi.
În aceste cazuri se pricinuiesc pagube materiale şi morale, caz în care funcţionarii de poliţie vor
întocmi un proces-verbal, în care se consemnează următoarele: locul şi data întocmirii, funcţia,
gradul, numele şi prenumele poliţistului care l-a întocmit, modul cum a fost sesizat, modul de
intrare în locuinţă, constatările făcute şi măsurile luate, martorii asistenţi şi datele lor de
identitate. Despre toate cazurile în care colaboratorii poliţiei sînt impuşi de circumstanţe să
pătrundă forţat în locuinţe şi în alte încăperi ce aparţin cetăţenilor, instituţiilor, organizaţiilor,
întreprinderilor indiferent de forma de proprietate judecătorul de instrucţie este înştiinţat
despre aceasta în timp de 24 de ore pentru verificarea legalităţii activităţilor desfăşurate de
poliţişti.
Realizîndu-şi dreptul de a intra în locuinţele cetăţenilor, funcţionarii poliţiei trebuie să respecte
strict legislaţia în vigoare, să nu-şi permită acţiuni brutale în adresarea cu cetăţenii.
Cerinţele trebuie să fie expuse clar, într-o formă politicoasă, corectă, fără a tulbura liniştea în
clădirea respectivă. În acelaşi timp poliţiştii trebuie să acţioneze în aşa fel, ca să nu trezească
neliniştea sau curiozitatea altor cetăţeni. Ei trebuie să dea dovadă de o vigilenţă deosebită şi în
caz de necesitate să fie gata de a răspunde la o eventuală rezistenţă sau atac neaşteptat din
partea infractorilor.
Intrarea funcţionarilor de poliţie în locuinţele, încăperile de serviciu, ce aparţin ambasadelor şi
consulatelor străine, misiunilor diplomatice este interzisă.
Luînd în consideraţie că în asemenea cazuri se încalcă dreptul constituţional al cetăţeanului
despre inviolabilitatea locuinţei[6] şi însăşi, dreptul de proprietate a persoanei asupra locuinţei
sau dependenţelor acesteia, funcţionarii de poliţie se vor strădui să intre în locuinţele
cetăţenilor, sediile organizaţiilor, instituţiilor, întreprinderilor de stat sau private cu respectarea
strictă a limitelor şi condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare şi îndrumărilor de ordin tactic
menţionate anterior.
În cazul nerespectării limitelor şi condiţiilor de intrare funcţionarii de poliţie pot fi atraşi la
răspundere penală în conformitate cu prevederile art.179 „Violarea de domiciliu” Cod penal,
mate-rială (civilă) ori disciplinară după caz.