Solventi verzi

Solvenții sunt materiale auxiliare folosite în sinteza

chimică. Ei nu sunt o parte integrantă a compușilor din
cadrul reacției, dar joacă un rol important în producția
chimică și sinteză. De departe, cea mai mare cantitate
de "deșeuri auxiliare", în cele mai multe producții
chimice este asociată cu utilizarea de solvenți. Într-un
proces chimic clasic, solvenții sunt utilizați pentru
dizolvarea reactanților, extragerea și spălarea
produselor, separarea amestecurilor, curățarea
aparaturii de reacție și dispersarea produșilor pentru
aplicații practice. Prin urmare, ca parte a eforturilor
chimiei verzi, diferiți solvenți verzi au devenit
înlocuitorii celor clasici. Ideea de solvenți "verzi"
exprimă scopul de a minimiza impactul asupra
mediului care rezultă din utilizarea de solvenți în
producția chimică.
Apa – solvent universal in natura
Solvenții sunt utilizați în mod constant în numeroase
procese industriale și se estimează că generează
aproximativ 60% din totalul emisiilor industriale și 30%
din totalul emisiilor de compuși organici volatili la nivel
mondial. Implementarea proceselor industriale fără
solvenți reprezintă un deziderat. Însă, utilizarea
solvenților este aproape inevitabilă datorită rolului lor
esențial în dizolvarea solidelor, transferul de masă și
căldură, influențarea vâscozității și în etapele de
separare și purificare a elementelor chimice.
În sfera energiei pentru transporturile auto,
biocombustibilii sunt înlocuitorii de preferat pentru
combustibilii fosili. Etanolul, un biocombustibil bine-
cunoscut, se produce printr-o serie de procese de
fermentație. El se obţine din materii vegetale, inclusiv
din unele ierburi și din reziduuri de porumb. Totuşi,
etanolul nu este un combustibil grozav, deoarece:
nu se evaporă la fel de ușor ca benzina;
are doar aproximativ 70% din densitatea energetică a
benzinei;
are tendința de a atrage apa;
este acid la temperaturile de lucru ale motorului și
poate provoca coroziune;
necesită ca motoarele să fie adaptate corespunzător
atunci când se folosesc proporții mari de etanol.
Solvent preferat Solvent utilzat Solvent de
evitat
apa ciclohexan pentan
acetona metilciclohexan hexan
etanol toluen Di-izopril-eter
2-propanol heptan Dietil eter
Acetat de izopropil acetonitril cloroform
metanol 2- dimetilformami
metiltetrahidrofuran da
Tert-butanol Acid acetic dioxan
CO₂ DMSO benzen
CCl₄
piridina
Cercetătorii au propus două strategii principale pentru
dezvoltarea solvenților verzi:
 substituirea solvenților derivați din petrol cu solvenți
din resurse regenerabile;
 substituirea solvenților periculoși cu cei care prezintă
proprietăți mai avantajoase în ceea ce privește mediul
înconjurător, sănătatea și siguranța.
Având în atenție considerațiile menționate anterior, un
aspect ce merită menționat este acela că apa
reprezintă un important solvent verde, fiind deja utilizată
pe scară industrială, în principal, în procesele de
polimerizare în emulsie și hidrodistilare. Apa este non-
toxică, non-inflamabilă, inodoră, incoloră (făcând ca o
posibilă contaminare să fie ușor de semnalat),
disponibilă pe scară largă și ieftină. Mai mult, natura sa
polară facilitează, în multe cazuri, separarea
compușilor, și chiar și selectivitatea reacțiilor prin
solvatare diferențială. Utilizarea apei în procesele de
extracție poate contribui la producerea de extracte
sigure (fără urme de solvenți toxici), reduce prețul
proceselor de extracție și poate contribui la protecția
mediului.
Celula vie are cele mai complexe reacții chimice. Toate
aceste reacții apar în mediu cu 90% apă cu utilizarea
enzimelor care conțin, de asemenea, apă în structura lor
proteică.
Reacțiile anorganice sunt efectuate în general folosind
apă ca solvent.
Apa nu este preferată pentru reacțiile organice din cauza
solubilității slabe a majorității compușilor organici din
apă.
Reacțiile chimice înseamnă ruperea și formarea
legăturilor
Purificarea apei
Dupa scopul folosirii ei apa trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de puritate.
Apa pentru lucrarile de laborator
La efectuarea unor lucrari de laborator este necesara o apa pura. Pentru a purifica apa
in laborator se folosesc urmatoarele procedee:
Distilarea – procedeul are ca scop idepartarea substantelor dizolvate si consta in
fierberea apei si condensarea ei intr-un sistem de racire. Procesul poate fi facut de
doua ori si se obtine apa bidistilata.
Deionizarea – pentru a obtine o apa deionizata se folosesc schimbatori de ioni.
Electroosmoza – prin acest procedeu se obtine o apa de puritate f ridicata 10-6
conductibilitatea

Apa potabila
Pentru a fi buna de baut apa trebuie sa fie limpede, fara gust si culoare si fara
substante in putrefactie si bacterii; trbuie sa contina cantitati mici de saruri (NaCl,
NaHCO3,
Cele mai bune ape potabile sunt apele izvoarelor de munte.
Apa oraselor este purisicata prin diferite procedee:
-Sedimentarea se realizeaza prin adaugare de coagulanti – saruri de Al.

Al2(SO4)3·18H2O + 3 Ca(HCO3)2 →2 Al(OH)3+ 3CaSO4 + 6CO2 + 18H2O

- Filtrarea se realizeaza prin straturi de pietris si nisit care retin
aproape toate impuritatile. Microorganismele se retin printr-un
strat subtire de nisip numita membrana biologica
- Sterilizarea se realizeaza prin tratare cu clor (0,1-0,3mg/l),
hipocloridt de sodiu, cloramina, ozon sau prin iradiere cu radiatiii
UV.

Compozitia apei pure

H2O → H2 + ½ O2 ∆H = -286,4 KJ/mol
Raportul de combinare H:O este de 2:1 %vol; 1:8 % masa;
11,1%H2 si 88.9%O2.
Proprietatile fizice ale apei

-Apa este un lichid incolor in cantitati mici, in straturi mari

capata o culoare abastra –verzuie. Nu are miros si nici gust.
Densitatea maxima a apei este la 4oC de 1g/cm3; aceasta variaza
diferit de celelalte lichide scade continuu odata cu cresterea
temperaturii.
-Fierbe la 100oC si are punctul de topire la 0oC.
-apa poate activa atât nucleofili cât și electrofili și, prin urmare,
accelerează reacțiile polare care implică starea de tranziție
polară sau intermediare
Strucura apei
Atomul de O este hibridizat sp³

H
104o,5' H
Deoarece apa este un
solvent polar, este un
solvent ideal pentru
substantele ionice.
Apa formeaza clatrati sau strat de hidratare în jurul
hidrofobului.
 Apa are rol dual

-Legatura de hidrogen formata intre apa si gruparea carbonil determina

activarea electrofila facand gruparea carbonil mai succeptibila la atacul
nucleofil..
-Atomul de O din apa la randul sau formeaza o legatura de hidrogen cu
gruparea mercapto de la 2-aminotiofenol, creste densitatea de electroni de
la atomul de S favorizand activarea nucleofila.
Proprietatile chimice
Molecula de apa este stabila, la 2500 oC aceasta disociaza cca 10% din molecule
H2O → H2 + ½ O2 ∆H = -286,4 KJ/mol

Reactia cu metalele

Reactia cu nemetalele
Reactii de hidroliza

Reactii cu oxizii
 Dioxidul de carbon supercritic
Utilizări principale:
- ca solvent de extracție
(separarea
medicamentelor din plante
și uleiurilor din semințele
fructelor)
- ca solvent în proces
- ca mediu de dispersie
pentru vopsirea prin
pulverizare
Avantaje
 Este netoxic, stabil, neinflamabil
 Este solubil în gaze
 Este recuperat ușor pentru
reciclare
 Are o rată ridicată de difuzie
 Este ușor disponibil
 Temperatura relativ scăzută a
procesului
 Permite extracții selective
(solubilitatea multor compuși
variază în funcție de presiune)
Dezavantaje
o Necesită echipamente
pentru presiuni mari
(sunt esențiale pentru
reușita reacțiilor și sunt
costisitoare)
o Este un solvent relativ
slab
o Prezintă posibile
probleme ale
transferului de căldură
 Aplicațiile industriale ale extracției cu dioxid de carbon supercritic și lichid

Băuturi Decofeinizare (cafea sau ceai)

Extracte pentru fabricarea berii (hamei)
Degresarea pudrei de cacao

Alimente și arome Condimente

Coloranți naturali (paprika și turmeric)
Degresarea cerealelor și nucilor
Uleiuri vegetale

Cosmetice și îngrijire personală Ghimbir(pentru pastă de dinți)

Piper negru(pentru apă de gură)
Paprika(pentru culoarea rujului)
Semințe de cânepă, germeni de grâu, sâmburi de
strugure (pentru baze de creme)
Coacăze (pentru suplimente alimentare)
 Utilizarea CO2SC în procesul de decofeinizare a cafelei

CO2 Temp. de 90-100 oC și

presiune de 100-250 bari

Vas de extracție

Cameră de absorbție
5h
 Alte aplicații ale CO2 și CO2SC

Curățarea chimică •Substituent al hidrocarburilor și percloretilenei

Producția de aerogeluri pe •Aerogelul capătă porozitate și omogenitate ridicată; suprafață

bază de siliciu specifică mare (porii au dimensiuni nanometrice)

În agricultură •Îmbunătățește creșterea în sere

Agent de hrănire pentru alge •Algele produc biopetrol (petrol verde)

Agent refrigerent
 Apa – solvent verde în reacțiile chimice

Avantaje Dezavantaje
 Este ieftină, netoxică, neinflamabilă o Reactivii pot fi destul de insolubili în apă
 Este ușor disponibilă o Aceștia pot reacționa cu apa și se sting
 Oportunitatea de a înlocui COV-urile (benzenul, înainte de a-și îndeplini funcția
toluenul, formaldehida etc.) o Fluxurile de deșeuri contaminate pot fi
 Capacitate de încălzire specifică mare (reacțiile greu de tratat
exotermice pot fi controlate mai ușor) o Distilarea este consumatoare de energie
Sistemele apoase bifazice au fost dezvoltate pentru
extracții lichid-lichid, utilizând polimeri solubili în apă
(polietilenglicol) și săruri anorganice (clorura de
amoniu sau fosfatul de potasiu). Aplicații:
 în separarea și recuperarea metalelor grele din
deșeuri mixte
 în recuperarea impurităților colorate din
deșeurile textile.

Industria lacurilor a dezvoltat vopsele și lacuri

pe bază de apă care reduc foarte mult emisiile
de COV-uri. Aplicații:
 lăcuiri auto;
 vopsele pe bază de latex pentru interior;
 lăcuiri poliuretanice.
 Enzimele - substituenți benigni ai substanțelor chimice sintetice
 Enzimele pot înlocui produsele chimice și condițiile dure, lucrând cel mai bine la temperaturi
moderate, presiuni scăzute și condiții de pH neutru

Segmentul industrial Enzime Chimicale/ Procese înlocuite

 Detergenți  Lipaze, proteaze, celulaze,  Fosfați, silicați;
amilaze  Temperaturi ridicate
 Textile  Amilaze, celulaze, catalaze  Acizi, baze, agenți oxidanți și
reducători, apă, energie;
 Coacere  Amilaze, proteaze, xilanaze,  Agenți de emulsionare,
oxidaze bisulfat de sodiu,
azodicarbonamidă (E927)
 Celuloză și hârtie  Xilanaze, mananaze  Clor, deșeuri toxice
 Reciclarea hârtiei  Celulaze  Hidroxid de sodiu, silicați de
sodiu, solvenți organici
 Temperaturi ridicate
 Lemn/ PFL  Lacaze, peroxidaze  Rășină de formaldehidă
 Epurarea apelor uzate  Lacaze  Îngroparea deșeurilor toxice
 Bioremediere  Oxidaze  Îngroparea deșeurilor toxice
 Utilizarea enzimelor pentru panificație
Amilazele oferă un mod mai natural de a preveni
învechirea pâinii și elimină nevoia de utilizare a
emulgatorilor.

Figura A prezină efectul sinergetic al Novamyl®(o

alfa-amilază bacteriană) împreună cu emulgatori cum
ar fi monogliceridele.
Figura B arată că prospețimea pâinii crește odată cu
creșterea dozei de Novamyl®. Astfel, pâinea care a
fost preparată cu Novamyl® este mult mai probabil să
se strice din cauza mucegaiului, decât din cauza
învechirii.

Se crede că această amilază interferează cu

capacitatea amidonului de a se cristaliza. Novamyl®
produce maltotrioză și maltotetraoză (fără a produce
dextrine intermediare care cauzează aderență), care
poate reține o parte a apei, păstrând pâinea
hidratată.
Novamyl® întarzie procesul de învechire, fără a afecta
manipularea aluatului.
Utilizarea amilazelor poate reduce risipa, costurile de
producție și crește profitabilitatea brutarilor.
 Fabricarea celulozei asistată de procesul de albire enzimatic
Procesul de fabricare a celulozei Stimularea albirii
asistată enzimatic
Buşteni

decojirea

ciobirea
Sulfură de sodiu+
Hidroxid de sodiu
Temp: 170 °C procedeul kraft Tratament cu
Presiunea: 10 atm
Timp: 3 h xilanaze şi mananaze
spălarea

Celuloza Kraft Nealbită

clor/dioxid de clor clor/dioxid de clor

Reducerea cu
Repetarea 30-60% a cantităţii
de câteva extracţie alcalină extracţie de clor folosite
ori

Celuloză Celuloză albită

albită enzimatic

Aplicarea xilanazelor și mananazelor s-a dovedit a fi utilă în eliminarea unei părți din lignină,
după procesul de tratare alcalină și înainte de decolorare.
Beneficii: nevoia redusă de chimicale pentru albire; procesul enzimatic este mai ieftin și se
obține o hârtie de calitate superioară față de tratarea cu peroxidul de hidrogen, ozon etc.