Lectii Romana

1.
Rolul descrierii
MĂRCI gramaticale și mărci stilistice:
-la nivel gramatical : grup nominal, verbe la imperfect sau la prezent (de observat dacă se utilizează
un prezent continuu, etern), adverbe sau alți termeni care însoțesc verbele cu rol descriptiv,
pronume+ adj pers. de persoana I( descriere subiectiva);
-la nivel stilistic : epitete (uneori serii de epitete), comparații, diverse imagini artistice, alte figuri de
stil;
- morfologic: verbe sentendi ( a auzi, a vedea, a simti)
ROL:
-modalitate de caracterizare pentru a alcătui un portret fizic sau pentru a anticipa portretul moral;
-de construire a cadrului ficțiunii;
-pt a reda atmosfera;
-poate fi o simpla pauza descriptivă (rol estetic);
-poate fi modalitate de obiectivare a trăirilor afective ale eroilor;
-descrierea balzaciana: rol simbolic sau de anticipare pentru ca anunța aspecte din psihologia
personajelor pe care urmează sa le descoperim (casa, vestimentației, mediu);
2. Rolul îmbinării a doua moduri de expunere

-de precizat : ponderea cantitativa a modurilor de expunere (care este modalitatea predominanta);
-care este rolul fiecărui mod de expunere (nararea are rol de reprezentare a unor fapte, întâmplări
prin raportare la indicii temporale și spațiali a universului ficționale, etc.);
3. Elemente realiste intr-un text:

-discurs obiectiv și impersonal
-atenția pe care o da observației lucide
-tot ceea ce tine de aspectele cotidiene/de zi cu zi prin surprinderea tuturor aspectelor existentei
inclusiv a raului a urateniei si a vulgaritatii
-personajele sunt tipuri umane intrunind trasaturile unei intregi categorii
-descrierea de mediu
-tehnica detaliului semnificativ
-dialogurile simple care conferă iluzia vorbirii obișnuite
-accentul=pus pe intriga, cu dese evaluarii etice ale situatiilor si ale personajelor
-tematica (Realism citadin rural, psihologic și social)
-veridicitate, verosimilitate
EXEMPLU comentariu perspectiva narativa: În acest text, perspectiva este una obiectivă, naratorul
este extradiegetic, neimplicat și, în ciuda faptului că este omniscient, nu emite judecăți
moralizatoare la adresa personajelor. Aceasta perspectiva ni se relevă prin verbe dicendi, "se
întreba", "vorbi ea", care ilustrează manifestarea funcției de regie a naratorului extradiegetic.
Narațiunea este la persoana a III-a realizată prin verbe ca "nu-l aștepta", "plecase". De asemenea,
omnisciența naratorului reiese din redarea între ghilimele a gândurilor bătrânei <<„De ce o fi
venind așa degrabă?” se întrebă femeia.>>, dar și din faptul că acesta are acces atât la viața socială
a personajelor: "Plecase de acasă de-abia de o săptămână. ... de unde avea să-l aducă acasă Simion
cu căruța." cât și la cea afectivă "De câțiva ani, Urcănesii nu-i mai bătea inima când îl vedea
întorcându-se, după o lipsă de săptămâni."
NUVELA psihologica
1. Nuvela :Între speciile prozei narative trăsăturile care individualizează nuvela, prin comparație cu
schiță, pe de o parte, și cu romanul, pe de altă parte, sunt conceptele de conflict și personaj: orice
nuvela trebuie sa conțină o intriga complicata care determina un conflict puternic dezvoltat intr-o
acțiune riguros organizata, care urmărește evoluția unui personaj principal, autorul fiind interesat de
punerea in evidentă a caracterului complex al acestuia.
2.. Nuvela in care protagonistul este surprins intr-o situatie limita urmarita de narator in cauzitatea
si evolutia ei in planul constiintei-se numeste nuvela psihologica (Nuvela in care se insista pe
analiza starilor de constiinta ale unui personaj)
Caracteristici ale nuvelei psihologice
-Subiectul restrânge la maximum epicul și relativizează momentele consacrate
-deși nuvela are 17 capitole în care putem identifica momentele subiectului, interesul prozatorului
se îndreaptă înspre sondarea conștiinței personajului, nu spre relatarea multor evenimente exterioare
1. expozitiunea: cap 1 si 2
2. intriga: cap 3 (prima aparitie a lui Lica Samadaul la Moara cu noroc)
3. desfasurarea actiunii: cap 4- cap 14 (inclusiv)
4. punctul culminant: cap 15 si partial 16
5. deznodamant: cap 16 + epilog(= cap 17)
Acțiunea unei nuvele psihologice este unitara si respecta cronologia unor intamplari relatate gradat,
insa succesiunea faptelor dezvaluie mai mult psihologia personajului si intentia autorului de a nota
detaliat reactii si stari sufletesti => actiunea prezintă un caz de conștiință (nu intereseaza in primul
rand evenimentele exterioare ci ecoul acestora in constiinta personajului
Compoziția nuvelei : Dintre cele 16 capitole, primul are valoarea unul prolog, iar ultimul valoare
de epilog, relatia dintre acestea si continutul propriu zis al evenimentelor, ilustrand tehnica
silogismului (se stabileste o relatie logica intre 3 termeni: vobele batranei cu valoare de avertisment
*Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea coibei tale te face
fericit*); faptele care devin o ilustrare a consecintelor acestui avertisment si epilogul moralizator in
care vorbele aceluiasi personaj intaresc ideea din prolog: ,,Simţeam eu că nu are să iasă bine; dar
aşa le-a fost data!”. Sensul moralizator al finalului este intarit de valorificarea simbolului focului
cu dubla semnificatie: focul distructiv devine si o formă de purificare (ignică) a locului în care s-a
comis răul.
NATURA CONFLICTELOR în nuvela psihologică identificam 2 tipuri de conflicte: cel exterior
intre protagonist si Lica Samadaul (este confruntarea dintre un caracter slab si unul puternic sau
dintre „vanitate ca manifestare a individualitatii si negarea ei prin constrangere autoritara”). Intr-o
nuvela psihologica intereseaza insa conflictul interior care se stabileşte între dorinţa unui personaj
de a obţine ceva sau de a menţine o anumită stare şi teroarea pierderii sau a dispariţiei „obiectului”
dorit sau a stării respective (în cazul lui Ghiță, este conflictul între lăcomia personajului pentru bani
şi teroarea pierderii averii): „Ar fi vrut să nu aibă familie, ca să-şi poată pune capul în primejdie
câţiva ani”.
În această nuvelă psihologică, conflictul interior al personajului se dezvoltă gradat, atingând un
punct tragic în final (protagonistul decade sub aspect moral și cunoaște o schimbare structurala
surprinzătoare, ajungând sa își ucidă soția după ce eșuase in dorința de răzbunare fata de Lică.)
!Comparand cele 2 tipuri de conflict, observam ca relația conflictuala dintre Ghiță și Lică este unul
din factorii exteriori care acutizează decăderea personajului (relaţia sa cu Lică este decisivă pentru
degradarea morală a personajului, deoarece Sămădăul îi află slăbiciunile şi le exploatează).
=>conflictul exterior are rolul de a-l spori/potența pe cel interior!
DEZNODAMANT + FINAL: pt ca actiunea nuvelei ilustreaza convertirea ideii in obsesie sau a a

dorintei in patima, deznodamantul este tragic si puncteaza esecul personajului sau caderea lui
morala si sociala ( moartea lui Ghita si a sotiei ilustreaza perspectiva autorului asupra moralitatii
personajului, confirmand teza anuntata in incipit, prin vocea batranei)
-Modurile de expunere: in aceasta nuvela psihologica, datorita interesului autorului pentru analiza
unui caz de constiinta (prin monolog si dialog), ilustrand si motivand („clinic”), evolutia eroului
(„naratiunea”). Stilul indirect liber reda framantarile personajului Ghita, surprins in timpul crizelor
de constiinta.
Îmbinarea monologului personajului cu comentariile naratorului și cu stilul indirect liber îi dau
frământările lui Ghiță, surprins în timpul crizelor de cunștiință. De exemplu analiza sentimentului
de frică a lui Ghiță să nu piardă ceea ce a obținut este reprodusă în stil indirect liber în secvența “Ei!
Ce să mai fac? Își zise Ghiță în cele din urmă . așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în
mine ceva mai tare decât voința mea?!”
Rolul dialogurilor: dintre Ghiță-Ana, Ghiță-Lică reliefează înstrăinarea treptata personajului de

familie și apropierea de elementul perturbator al echilibrului său sufletesc și familia.
Rolul narațiunii: de a prezenta evenimentele în care este implicat Ghiță, motivând evoluția și
decăderea lui morală. (De exemplu apariția lui Lică, tovărășia celor doi, uciderea femei și a
copilului, uciderea anei)
Rolul descrierii: (tehnica detaliului și anticipării, specifice prozei realiste). De exemplu în capitolul
2, descrierea spațiului în care este situată “Moara cu noroc” prefigurează evoluția tragică a eroului
nuvelei , configurand un peisaj pustiu, arid, un spațiu blestemat”.In descrierea cadrului natural, au
rol anticipativ sugestiile alternativei care i se oferă protagonistului: “la dreapta și la stânga”, “la
stânga...pădure, la dreapta...pădure arsa” = anticipează caracterul oscilant a lui Ghiță.
Un alt element anticipativ: cele cinci cruci dinainte morii = validează sugestie sfârșitul tragic
!In proza realista, se observa în desfășurarea acțiunii ca se utilizează uneori tehnica anticipării (prin
replici, gesturi, situaţii ce anunţă evenimente ulterioare, cu rol hotărâtor în desfăşurarea faptelor).
De ex.: vorbele bătrânei din incipitul nuvelei; gestul lui Lică de a-și scoate chimirul plin cu bani
compromițători; gesturile pline de duioșie ale bătrânei când își ia rămas-bun de la Ana (,, Ea își
sărută la despărțire copila, o sărută o dată, de două ori, o sărută de mai multe ori, ca si când s-ar
despărți pe veci de dânsa").
Personajele in proza realista

Personajele in proza realista sunt exponențiale pt o categorie socială :
Ghiță - omul dornic sa parvine indiferent de mijloace
Ana - sotia iubitoare dar naiva
Samadaul- omul ticalos lipsit de scrupule, fara mustrat=ri de constiinta in a face rau
batrana - femeia inteleapta (vocea bătrânei are, la nivel naratologic, rol de obiectivare a discursului;
în plus, prin replicile ei moralizatoare, bătrâna devine un personaj reflector (raisonneur) care
transmite mascat intenția moralizatoare a autorului)
In realism personajele sunt construite pt a demonstra determinismul social- trăiesc sub influența
puternica a mediului (de ex., prin mutarea la han, Ghiță pătrunde într-un mediu social nociv: de ex.,
prin mutarea la han, Ghiță pătrunde într-un mediu social nociv: lumea porcarilor lipsiți de scrupule
și a administrației sau justiție care sunt corupte).
Personajele sunt Individualizate prin limbaj: Modul de a vorbi/comunica:dialogurile validează

apartenența la o anumită categ. socială sau la un mediu și conturează (indirect) profilul moral al
personajului(exp: “Vorbă scurtă, răspunse Ghiță, să rămânem aici, să cârpesc și mai departe
cizmele oamenilor(...) să ne punem pe prispa casei la soare, privind (...) amândoi la copilaș, iară d-
ta la tustrei. Iacă liniștea colibei”.)
ex.2 (cap.IV) - dialog simplu care oferă iluzia vorbirii obișnuite

— Ce să fac eu cu grăsunii lui? răspunse el cam necăjit.
— Să-i tai, să-i vinzi, să-i îngrași. Ghiță, ia grăsunii, că rămâi fără bani.
Personaje – Ghiță
Construcția personajului principal al acestei nuvele psihologice ne relevă faptul că autorul nu
elaborează un portret al personajului, ci îl analizează ca pe un „caz”, alcătuindu-i „fişa clinică”.
De aceea, evoluţia lui Ghiţă este consemnată obiectiv, minuţios, urmărindu-se reflectarea în
conştiinţă a unor evenimente exterioare; portretul fizic al personajului este foarte puţin conturat,
cele mai multe trăsături surprinse fiind de ordin moral.
Alt aspect: în nuvela psihologică, protagonistul reprezintă omul în situaţia limită. Ghiţă este pus în
situaţia de a alege între a rămâne onest şi a fi tovarăşul lui Lică, susţinând afacerile necurate ale
acestuia; însă indecizia personajului și tentaţia câştigului uşor îl conduc într-o situație fără ieșire, iar
gândul tardiv al răzbunării îl conduce înspre moarte.
Alt aspect: în nuvela psihologică, condiţia personajului este singulară şi ilustrează alunecarea
umanului în patologic sau degradarea morală. Ghiţă este un personaj unic, individualizat prin
trăsăturile de caracter şi urmărit în întreaga sa evoluţie socială, psihologică și morală; degradarea
morală a acestuia se exprimă prin dependenţa de Lică, de influenţa căruia nu poate scăpa, din cauza
vanității și a caracterului său slab.
Capitolul al 3 lea - apariția lui Lică

-încadrarea episodului=intriga nuvelei
-impostanța pentru evoluția faptelor și a personajelor=se anunță apariția conflictelor
(cel exterior Ghiță/Lică devine factorul care declanșează confl.interior)
Ex. comentariul naratorului despre Ghiță care ,,singur nu şi-ar fi putut da seama dacă a grăit aceste
cuvinte din amărăciune ori numai dorind să ascundă înaintea nevestei gândurile grele ce-l
cuprinseseră.’’anunță cauza care va tulbura echilibrul familiei, dar și atitudinea oscilantă/duplicitară
pe care o va adopta Ghiță.
-ce ne relevă fragmentul dewspre psihologia personajelor?
Lică se autocaracterizează pentru a se impune cu autoritate de stăpân față de noul cârciumar pe care
și-l dorește supus ca o sluga.(în replicile sale se repetă ca un laitmotiv: ,,M-ai înţeles? ...Cred că ne-
am înţeles!?'')
Lică=rostirile sale aluzive dovedesc stăpânire de sine, orgoliu și intenție de manipulare.
Ghiță=are o singură replică redusă la utilizarea adverbului de negație NU, însă naratorul îi
surprinde frica ,,răspunse Ghiţă, răcit în tot trupul.''
-Tăcerea lui Ghiță este semnificativă: el încearcă să-și cenzureze frica, atât în față Sămădăului, cât
și față de cele două femei care asistă la schimbul de replici.
Putem consideră că, prin apelul la tăcere, Ghiță gândește în perspectivă, intuind că libertatea și
prezența la han îi vor fi constrânse.
Cap.12 - dialogul lui Ghiță cu Ana și cu bătrâna

-încadrare: episodul surprinde un punct culminant al tensiunii psihologice a protagonistului
,deoarece Ghiță a parcurs deja drumul înstrăinării de sine, de Ana și de copii, dar și un parcurs al
decăderii morale.
(ajunsese deja să stea la închisoare câteva zile în timpul procesului lui Lică).
-tema dialogului=importanța păstrării cinstei prin rapoprtare la relația dintre individ (autonomia lui)
și colectivitate/comunitate
-ce ne relevă dialogul despre psihologia persj?
Ghiță=este surprins într-un moment de cumpănă
renunță la orgoliul personal și se dezvăluie către familie ,dar, în esență, el urmărește - poate nu
deplin conștient - o clarificare cu propria conștiință.
De aceea, atât observațiile bătrânei, cât și comentariul naratorului vorbesc despre o schimbare a lui
Ghiță.(„Și bătrâna avea dreptate: Ghiță trecuse în adevăr printr-un fel de prefacere'')
Personajul GHIȚĂ - modalități de caracterizare
Caracterizare directă:
-autocaracterizare ,, Ei! Ce să-mi fac?... Așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine ceva
mai tare decât voința mea?''; ,,Sărmanilor mei copii, zise el, voi nu mai aveți, cum avuseseră părinții
voștri, un tată om cinstit, (...) Tatăl vostru e un ticălos!"
-caracterizare directă realizată de celelalte personaje: Ana,Lică
Ana: ,, Ghiță e o muiere în haine bărbătești''; ,,noi și toți oamenii buni care te cunosc te știm cine
ești și ne mustrăm pentru gândurile rele ce ne vom fi făcut despre tine.''
Lică: ,,Ţi-e frică şi nu ţi-e ruşine să-ţi chemi oamenii într-ajutor.''
,,Tu eşti om, Ghiţă, om cu multă ură în sufletul tău, şi eşti om cu minte: dacă te-aş avea tovarăş pe
tine, aş râde şi de dracul şi de mumă-sa.''
-caracterizare directă realizată de naratorul care are acces la gandurile și stările personajului: „Ar fi
vrut să nu aibă familie, ca să-şi poată pune capul în primejdie câţiva ani”; ,,Se gândea la câştigul pe
care l-ar putea face în tovărăşie cu Lică, vedea banii grămadă înaintea sa şi i se împăienjeneau parcă
ochii.''; ,,Ghiță se aprindea pentru orișice lucru de nimic. (...) își pierdea repede cumpătul''
CARACTERIZARE INDIRECTĂ se realizează prin faptele, gesturile, gândurile și replicile

personajului. Modalitatea principală de caracterizare indirectă, în cazul lui Ghiță, este
comportamentul personajului. Prin ceea ce face, Ghiță este surprins în involuție morală - în contrast
cu evoluția sa materială. Ni se relevă: aspirația lui către un alt statut social, hărnicia și cinstea
dovedite inițial, apoi dorința îmbogățirii facile și rapide, patima înavuțirii, vanitatea și setea de
răzbunare.

Lectii Romana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lectii Romana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

2. Rolul îmbinării a doua moduri de expunere

3. Elemente realiste intr-un text:

DEZNODAMANT + FINAL: pt ca actiunea nuvelei ilustreaza convertirea ideii in obsesie sau a a

Rolul dialogurilor: dintre Ghiță-Ana, Ghiță-Lică reliefează înstrăinarea treptata personajului de

Personajele in proza realista

Personajele sunt Individualizate prin limbaj: Modul de a vorbi/comunica:dialogurile validează

ex.2 (cap.IV) - dialog simplu care oferă iluzia vorbirii obișnuite

Capitolul al 3 lea - apariția lui Lică

Cap.12 - dialogul lui Ghiță cu Ana și cu bătrâna

CARACTERIZARE INDIRECTĂ se realizează prin faptele, gesturile, gândurile și replicile

S-ar putea să vă placă și