D.

Matcovschi –
simbol al Basarabiei
Medalion literar-muzical

Guleac Eugenia
Profesor de limbă şi literatura română
Gr.did.II
Gimnaziul nr.45

1
 D. Matcovschi – simbol al Basarabiei
Medalion literar-muzical
Pe peretele central: Portretul lui D. Matcovschi, inscripţia: D. Matcovschi –
scriitor şi om al Cetăţii; expoziţia de carte: D. Matcovschi – simbol al Basarabiei.
Citate: „D. Matcovschi nu are probleme legate de formă şi gen: pentru el a scrie
înseamnă a trăi.” (M. Cimpoi)
” Eu am crezut şi cred, mai cred, ca-ntîia oară,
Că nu-i poetul, nu-i poet fără de ţară”
„Eu am cîntat, eu cînt şi-o să mai cînt,
La margine de lume şi de ţară,
Încet, încet, cu limpezit cuvînt,
Străbun pămînt şi noua primăvară”
(D. Matcovschi)

Un grup de elevi cu lumînările aprinse (Pe un fundal muzical”Doina de jale. Gh.

Zamfor”; se derulează imagini ale poetului ):
1. Maieştrii şi-i adună Dumnezeu.
De-acum şi pe Matcovschi l-a cheamat.
De el ne despărţim cu greu.
Acolo sus o maică plînge în năframă.

2. Acum e înger, Moldova de sus el o veghează,

Alăturea de maci el plînge
De doină şi de dor o-mbrăţişează.
Nu a murit, el s-a mutat cu traiul.

3. Matcovschi a fost un gînd,

4. Matcovschi-a fost un firicel de iarbă,
5. Matcovschi-a fost o flacără arzînd,
6. Matcovschi-a fost podoabă dintr-o salbă.
(Ana Nastasiu)
Prezentator I
Fiindcă nici un rîu nu poate marea să ocolească, fiindcă zilnic viaţa noastră în viaţa
dincolo se revarsă, omul D. Matcovschi s-a retras dintre noi. Această dispariţie e
răzbunată, însă de viabila operă literară a Domniei sale poetul care promite să rămînă
veşnică şi nemuritoare, simplă ori veche, nouă; toate sînt trecătoare. Rămîne doar
cuvîntul ca stropul de soare care ne mîngîie blînd sufletul.
Prezentator II

2
 Cuvîntul lui D. Matcovschi scris, rostit, declamat şi cîntat rămîne şi protagonistul
seratei noastre de astăzi.
Prezentator I
Simbol de demnitate şi de rezistenţă, D. Matcovschi a lăsat moştenire opera, o
lecţie de demnitate, de dragoste necondiţionată faţă de ţară, limbă, popor, mamă,
femeie. Şi indiscutabil, una din cele mai reprezentative poezii ale maestrului este poezia
Doar femeia.
Poezia Doar femeia, cîntecul Mi-e dor
Prezentator II
Cine este D. Matcovschi? Om? Poet? Cetăţean? Prozator sau dramaturg? El
rămîne deosebitul. Prin aceasta se manifestă întreaga operă a lui D. Matcovschi.
„Poezia plină de lirizm, una din cele mai cîntate, poezie învăţată pe de rost, poezie
şoptită de dragoste, poezie admirabilă, poezie care îngenunchează în faţa istoriei”.
(Vitalie Răileanu, critic literar)
Vă propunem spre vizionare un filmuleţ despre viaţa şi activitatea lui D.
Matcovschi.
Prezentator I
„Eu am cîntat, eu cînt şi-o să mai cînt,
La margine de lume şi de ţară,
Încet, încet, cu limpezit cuvînt,
Străbun pămînt şi noua primăvară”
Prezentator II
Dumitru Matcovschi este un Părinte al Patriei. E unicul poet care se înrudește în
poezie cu Grigore Vieru datorită prezenței motivelor : plai, mamă, dragoste, dor .

Nicăieri în lume piatra nu-ncălzeşte

Piatra de acasă fir de iarbă creşte
Nicăieri furnica nu-i atît de pui,
Nicăieri în lume ca la mama nu-i.
Poezia „Aici””Cerul tău, Moldovă”,”Să trăieşti, Moldovă”
Prezentator I
Într-un interviu D. Matcovschi ne mărturiseşte: „Mi-a fost mereu dor de viaţă şi de
cuvînt. Şi de mama, şi de fraţi , şi de lume. Nu mi-a fost însă dor de ducă”. Şi tot vorba
poetului: „Nu-i poet fără de ţară şi nici nu va fi cîndva” Poezia Eu nu sînt pasăre
Prezentator II
Dragostea pentru plai, strămoşi, grai şi celelalte realităţi sfinte, presupune o
anumită angajare, contribuţie personală. Poezia Datorie
Prezentator I

3
 Dragostea penru părinţi este o temă aparte în creaţia lui D. Matcovschi. Imaginea
sfîntă a mamei, a părinţilor ne rămîne pentru totdeauna în memorie: plini de griji şi
dragoste, de seninătate şi demnitate. Mama e fiinţa care ne scoate în lume cu tot ce-i
trebuie pentru om:
„Mama”,” Părinţii”,cîntecul”Inimă de mamă”
Prezentator II
De la mamă provine cuvîntul matern, o altă permanenţă a unuversului tematic
matcovschian. Matern e graiul ce-l vorbim, dorul şi doinele, balada, mioara, luceafărul
codrii cu izvoarele, neamul, natura, pîinea noastră cea de toate zilele, vatra părintească:
tot ce este sfînt pe pămînt.
„Focul dun vatră” (audiere, vizionare) Poezia Limba maternă
Prezentator I
Succesele de creaţie ale autorului îşi au explicaţia şi în dragostea pentru cuvînt.
Convingerea scriitorului e că „La început a fost Cuvîntul/Şi de aceea în cuvînt / A
încăput, rotund, pămîntul - / Fir de mac şi fir de gînd” Crezul autorului: „Cuvîntul este...
suflet este, dacă este” e arătat în poezia sa Apel.
Poezia „Apel”
Prezentator II:
Cine sunt eu? Cine eşti tu, el, fiecare?
O întrebare pentru orice muritor.
Răspund cum pot, cum cred, cum ştiu: soarta mă doare,
Cine aş fi, un singur dor mai am, sunt om, sunt dor. (D. Matcovschi)

Soarta omului pe pămînt sunt motivele din poeziile: Omul, Glosă în metru
Eminescian (audiere Glosă în metru Eminescian, refren), Microcosm (ultima)
Prezentator I
Pe D. Matcovschi viaţa l-a bucurat şi tot viaţa l-a întristat. Dar, bună, rea nu s-a
săturat de ea. Poetul schiţa un zîmbet amărui şi rostea simplu ca un dulce joc de cuvinte:
Viaţa e una întotdeauna
Şi-i ca lumina, a tuturor,
Numai de viaţă, numai de viaţă,
Numai de viaţă îmi este dor.
Poezia Moştenire, Va fi ca mîine
Prezentator II:
Poezie-manifest, poezie-adevăr, poezie-suferinţă...
Adevărurile simple
Curajosul ce le strigă
Au fost spuse nu o dată...
...Şi frumoasele-adevăruri
4
 Au trecut astfel prin vreme
Către viaţa anonimă, către veşnice poeme...
Poezia Bluf, Pîinea noastră cea de toate zilele, Pîine de la iepure,
Prezentator I
„Poezia e dragostea mea dintîi”, mărturisea D. Matcovschi. „ea e mai aproape de
sufletul” său. Armonia cuvintelor, melodica versurilor ne vrăjeşte incontinuu.
Multe din poeziile sale au fost puse pe notele compozitorilor: Ion Aldea-
Teodorovici, Petre Teodorovici, Eugen Doga, Mihai Dolgan. Unele dintre aceste
melodii au devenit şlagăre chiar de la prima audiţie: Cu numele tău (Nina
Crulicovscaia), Inimă de mamă (Sofia Rotaru), Focul din vatră, Sărut, femeie, mîna
ta (Ion Aldea-Teodorovici), Bucuraţi-vă, Glossa (Catarsis), Dragostea poetului
(Anastasia Lazariuc), Chişinăul meu cel mic (surorile Ciorici).
Prezentator II
Acest cîntec vă propunem să-l audiaţi în interpretarea I. Vîrlan. Chişinăul meu
cel mic
Prezentator I
Puiii mamei, pui, ce să vă spui?
sănătate lungă,
să ne tot ajungă,
să ne fie casa tînără
şi masa
totdeauna plină,
scăldată-n lumină:
numai vorbe bune
lumea să ne-adune
să ne cinstească
să ne iubească...
Puiii mamei, pui, ce să vă spui?

5
Final: Dăruieşte, Doamne Sfinte (cîte o strofă recită cîte un elev)
1.Dăruieşte, Doamne Sfinte,
Strop de dor Moldovei noastre,
Drum de secoli înainte,
Cer înalt şi zări albastre.

2.Fă să aibă bună parte

De pîinică şi de sare,
Şi de viaţă cu nemoarte
Dar... ca viaţa trecătoare.

3.Apară cum ştii mai bine

De străinul care-l pierde
Graiul ei, din moşi ce vine –
Piatră rară, frunză verde.

4.Leagănului unde pruncii

Gîngură cuvîntul „mamă”
Fă-i un loc în iarba luncii
Sau în codru de aramă.

5.Coltelui primăvăratic
Dă-i tărie şi răbdare,
Să răsară, singuratic,
De sub piatră mult ce-l doare.

6.Înfrăţeşte om şi ciută,
Greier, fluture, furnică:
La nevoie te ajută
Cu-o povaţă, cît de mică.

7.Dă-ne, Doamne, ai de unde,

Clipa e de înviere,
Dă-ne-o mare şi un munte,
Şi mai mult nimic nu cerem.

Cîntecul Bucuraţi-vă (toţi)

6
7