Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Laborator de biofizică
A efectuat studenta:
Grupa:
A verificat conferențialul universitar:
Chișinău 2020
Lucrare practică Nr. 1
DETERMINAREA VÂSCOZITĂŢII LICHIDELOR
Scopul lucrării:
• Prezentarea aspectelor teoretice privind vâscozitatea fluidelor;
• Studiul metodei relative de determinare a vâscozităţii;
• Determinarea vâscozităţii prin metoda lui Stokes;
• Familiarizarea cu aplicaţiile vâscozimetriei în practica medicală;
• Confirmarea legii lui Stokes prin experiment demonstrativ.
Forţa de frecare (F) dintre straturile fluidului în curgere sub formă de lame paralele este
Δv
proporţională cu suprafaţa de contact (S) dintre straturi şi gradientul de viteză Δx , unde
Δv este diferența dintre vitezele de curgere a straturilor (v1 – v2); Δv – distanța dintre
straturi.
Expresia forţei de frecare este dată de formula lui Newton:
Δv
F = ηS Δx
η - coeficientul de vâscozitate.
Δv
Dacă în relaţia vom presupune că S = 1 şi Δ x = 1 vom obţine η = F. Prin urmare,
coeficientul de vâscozitate absolută este numeric egal cu forţa de frecare pe care o
exercită un strat mono-molecular din interiorul unui fluid asupra altui strat mono-
molecular (ambele egale ca suprafaţă cu unitatea şi paralele cu direcţia de curgere).
Δv
Dacă η este independent de Δ x se spune că fluidul este newtonian, acesta este cazul
apei distilate. Lichidele nenewtioniene, cum sunt soluţiile macromoleculare şi concret
sângele, au coeficient de vâscozitate care variază odată cu variaţia gradientului de viteză.
Curgerea unui fluid se numeşte laminară dacă liniile de curent sunt paralele între ele.
După cum ne sugerează şi denumirea, curgerea laminară este una în care fluidul curge în
straturi paralele între ele, astfel încât particulele de fluid aflate într-un strat nu trec în alte
straturi.
Pe de altă parte, dacă filamentul de fluid trasor se va dispersa rapid în fluidul de bază,
spărgându-se în turbioane cu dimensiuni aleatoare curgerea se numeşte turbulentă.
Comportarea fluidului în curgere turbulentă se datorează superpoziţiei unor mici
fluctuaţii de viteză peste viteza medie de curgere, dând naştere vârtejurilor.
Răspunsul la întrebarea „Când o curgere este laminară sau turbulentă?” depinde de
proprietăţile particulare ale curgerii respective. În cazul curgerii printrun tub cu secţiunea
circulară cu raza r, natura curgerii (laminară sau turbulentă) este determinată de valoarea
unei mărimi adimensionale numită numărul lui Reynolds, în onoarea fizicianului
american Osborne Reynolds (1883), care a studiat experimental tranziţia de la curgerea
laminară la cea turbulentă:
d
Re = ρ v η
Vâscozimetrul Ostwald
Modul de lucru:
Cu lichidul cercetat se umple până la marginea de sus a rezervorului inferior din ramura
A. Acesta, folosind o pară de cauciuc, se duce în rezervorul superior din ramura B, până
deasupra reperului a.
Ulterior se determină cu un cronometru timpul de curgere al lichidului între două repere
a şi b, situate deasupra şi dedesubtul rezervorului superior.
Se repetă aceeaşi operaţie cu apă distilată, după ce vâscozimetrul a fost bine spălat şi
uscat. Fie t timpul de curgere al lichidului cercetat şi t0 – de curgere al apei distilate.
Deoarece lungimea şi raza capilarului precum şi volumele scurse V şi V0 sunt egale, va
avea loc relaţia:
πr ⁴ ΔP πr ⁴ ΔP ₀
8 ηl
t = 8η₀l
t₀
Simplificând obţinem:
ΔPt ΔP ₀ t ₀
=
η η₀
de unde :
ρt
η = η₀ ρ ₀t ₀
Asupra corpului din imagine acţionează trei forţe: forţa de gravitate mg; forţa lui
Arhimede Fa şi forţa de rezistenţă Fr. Mişcarea particulei va deveni uniform (v = const)
când rezultanta acestor forţe va deveni nulă:
mg + Fa + Fr = 0
Trecând la forma scalară şi substituind expresiile corespunzătoare forţelor menționate
obţinem:
4 4
3
πr³ρcg - 3
πr³ ρfg − 6πηrυ = 0
Prin urmare, cunoscând valorile constantelor din partea dreaptă a acestei expresii şi
măsurând viteza căderii uniforme a bilei, se determină coeficientul de vâscozitate a
lichidului cercetat.