TEXTUL ARGUMENTATIV

Citeşte următorul fragment:

În 1978, tânăr cercetător la Institutul de Istoria Artei al Academiei RSR, sunt chemat
la Ministerul Învăţământului de Mircea Maliţa. Mă anunţă că, în Indonezia, urmează să aibă
loc o conferinţă internaţională de futurologie * (ştiam că futurologia era una dintre „vocaţiile”
interlocutorului meu) şi că am fost recomandat ca potenţial participant din partea României.
Era nevoie de cineva care să vorbească englezeşte, să se priceapă, cât de cât, la artă şi, dacă
se poate, să fie tânăr. [...]
Zborul includea o escală la Atena, unde nu mai fusesem niciodată. Am ajuns
dimineaţa, iar zborul următor era spre seară. Mi-am spus că e o bună ocazie să văd Muzeul de
Antichităţi şi monumentele de pe „colina sacră” a Acropolei. La ghişeul de informaţii, mi s-a
spus că, în timpul pe care îl aveam la dispoziţie, pot participa la un traseu turistic incluzând
cele două „obiective”. M-ar costa 11 dolari. „Am numai zece” – am răspuns. „Dar de unde
veniţi?” – m-a întrebat funcţionarul de la ghişeu, oarecum mirat că se poate umbla prin lume
cu fix zece dolari în buzunar. „Din România”. A avut aerul că s-a lămurit. Milos, mi-a făcut o
reducere: „Nouă dolari, ca să vă rămână şi de un suc”. Am făcut, fericit, turul şi am prins
avionul spre Jakarta, unde am aterizat după aproximativ 16 ore de zbor.
La aeroport, mă aşteptau doi funcţionari de la Ambasasa română, uşor de recunoscut
după portret şi costum... Nici n-am apucat bine să facem cunoştinţă, că m-au şi întrebat, uşor
neliniştiţi: „Aveţi bani?” „Hait!” – mi-am zis. „Acum or să mă certe că am cheltuit cei zece
dolari!” „Lasă, domnule, dolarii ăia! Problema e taxa de participare la conferinţă şi toate
cheltuielile aferente: drum, cazare etc.” M-am liniştit. „Nu, staţi puţin, tov. Maliţa mi-a spus
că totul e plătit de organizatorii indonezieni.” „Aiurea!” – au strigat, într-un glas, diplomaţii
noştri. „E a nu ştiu câta oară când păţim chestii de-astea! Noi trebuie să acoperim toate
cheltuielile. Haideţi, mergem direct la domnul ambasador!” Nu-mi venea să cred, dar încă
bănuiam că e vorba de o minoră încurcătură birocratică. Se va lămuri. În biroul său,
ambasadorul mă aştepta, însă, cu o mină destul de plictisită: „Din păcate, nu suntem la prima
experienţă de acest fel. Iar bugetul nostru e limitat. Aşa că nu participaţi la conferinţă şi vă
trimit înapoi în ţară cu primul avion. Problema e că avionul următor e abia peste o săptămână.
Ce fac eu cu matale aici, vreme de şase zile?”
Andrei Pleşu, „Aventură în Indonezia (I), www.dilemaveche.ro

*
futurologie – ştiinţă care se ocupă cu studiul viitorului

A. Scrie pe foaia de examen, în enunţuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele

cerinţe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul secvenţei „a avut aerul”.
2. Menţionează două calităţi ale lui Andrei Pleşu pentru care acesta a fost ales să
participe la conferinţa din Indonezia.
3. Explică motivul pentru care autorul nu a mai participat la conferinţă, justificându-ţi
răspunsul cu o secvenţă semnificativă din textul citat.
 B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă
aventurile autentice includ dificultăţi şi provocări, raportându-te atât la informaţiile din
fragmentul extras din articolul „Aventură în Indonezia” de Andrei Pleşu, cât şi la experienţa
personală sau culturală.
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:
– formularea unei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi
dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii
pertinente;
– utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii literare
(norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), aşezarea în pagină, lizibilitatea.
În vederea acordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă
minimum 150 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.