Gnosticism

1
Universitatea Bucureşti – Facultatea de Teologie Ortodoxă

„Justinian Patriarhul”
GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE

CREŞTINE DIN PERSPECTIVA
CERCETĂRILOR ACTUALE
- Rezumat -
Susţinător: Pr. Drd. Adrian Cazacu

Coordonator ştiinţific: Prof. Dr. Remus Rus
Disciplina: Istoria şi Filosofia Religiilor
Bucureşti
2010
2
GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CREŞTINE DIN PERSPECTIVA

Cuprins
Introducere .................................................................................................................................... 1
I.Dispute metodologice ................................................................................................................. 8
I.1. Gnosticism sau gnosticisme............................................................................................... 11
I. 1.1. Ereziologii ................................................................................................................. 15
I.1.2. Religionsgeschichtliche Schule ................................................................................... 37
I.1. 3 Hans Jonas – Ugo Bianchi – Ioan Petru Culianu......................................................... 45
I.2. De la Hydra cu o mie de capete la arborele gnozei ............................................................ 57
I.2.1. Invariaţii si seturi de opoziţii ....................................................................................... 60
I. 2. 2. Perspectivă şi perspective .......................................................................................... 65
II.O istorie zbuciumată ............................................................................................................... 71
II.1. Simon Magul – primul eretic ............................................................................................ 72
II.1.1 Mărturia din Faptele Apostolilor ................................................................................. 84
II.1.2. Acta Petri şi victoria adevărului ................................................................................. 93
II.2. Marcion şi canonul Sfintei Scripturi ............................................................................... 100
II.2.1. Ce ne spun Părinţii Bisericii? ................................................................................... 107
II.2.2. Harnack şi apologia lui Marcion .............................................................................. 119
II.2.3. Marcion astăzi .......................................................................................................... 123
II.3. Iudeo-gnosticii ................................................................................................................. 126
II. 3. 1. Nicolaiţii ................................................................................................................. 132
II. 3. 2. Cerint ...................................................................................................................... 134
II. 3. 3. Menandru ............................................................................................................... 137
II. 3. 4. Satornil ................................................................................................................... 138
II. 3. 5. Basilide ................................................................................................................... 142
II. 3. 6. Carpocrate .............................................................................................................. 147
II. 3. 7. Barbelognosticii ..................................................................................................... 152
II. 3. 8. Ofiţii şi Sethienii .................................................................................................... 157
II. 3. 9. Cainiţii .................................................................................................................... 163
II.4. Valentin şi apogeul gnosticismului ................................................................................. 165
II.4.1. Gnosticismul sistematizat ......................................................................................... 169
3
II.4.2. Între Orient şi Occident ............................................................................................ 182

III. Fundamentele ..................................................................................................................... 192
III.1. Dualismul ....................................................................................................................... 193
III.1.1. Istoria unui concept ................................................................................................. 195
III.1.2. Gnosticismul: dualism sau pseudo-dualism? .......................................................... 200
III.1.2.1. Principiul persoană şi principiul concept ......................................................... 205
III.1.2. 2. Unul şi multiplul ............................................................................................. 210
III.2. Sophia ............................................................................................................................ 217
III.2.1. Voinţa de putere ...................................................................................................... 219
III.2.1.1. Diferite variante ale mitului ............................................................................. 223
III.2.1.2. Drama Sophiei ................................................................................................. 230
III. 2. 2. Iluzia unui principiu: Demiurgul .......................................................................... 236
III.2.2.1. Arhonţii şi imaginea inversată ......................................................................... 242
III.2.2.2. Durerea creaţiei ................................................................................................ 247
III.3. Omul şi lumea ................................................................................................................ 250
III.3.1. Ambiguitatea existenţei: crearea omului ................................................................ 251
III.3.2. Exterioritate şi interioritate ..................................................................................... 255
III.3.2.1. Întuneric şi lumină ........................................................................................... 259
III.3.2.2. Cunoaştere şi pseudo-cunoaştere ..................................................................... 263
III.3.3. Valenţele materiei ................................................................................................... 268
III.3.3.1. Cosmosul.......................................................................................................... 273
III.4. Eliberarea ....................................................................................................................... 279
III.4.1. Imersiunea în materie.............................................................................................. 280
III.4.2. Lumina prizonieră ................................................................................................... 285
III.4.3. Iisus ......................................................................................................................... 288
III.4.4. Puterea cuvântului şi puterea cunoaşterii ................................................................ 294
III.4.5. Gradele ascensiunii ................................................................................................. 299
III.4.6. Restitutio in integrum ............................................................................................. 304
III.5. Continuatorii .................................................................................................................. 310
Concluzii .................................................................................................................................... 316
Bibliografie ................................................................................................................................ 328
Cuprins
4
GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CREŞTINE DIN PERSPECTIVA

- Rezumat –
Pr. Drd. Adrian Cazacu
Proiectul de teză doctorală cu titlul „Gnosticismul primelor trei secole creştine din
perspectiva cercetărilor actuale” cuprinde 363 de pagini, fiind structurat în trei mari capitole: I.
„Dispute metodologice”, II. „O istorie zbuciumată” şi III. „Fundamentele”, care la rândul lor
cuprind mai multe secţiuni şi sub-secţiuni.
Captilolul I: Dispute metodologice

Primul capitol este dedicat exclusiv prezentării diferitelor metodologii de analiză ale
fenomenului gnostic, formulate şi aplicate de la sfârşitul secolului al XIX-lea până astăzi. Înaite
de analiza propriu-zisă a acestor metodologii ne-am oprit asupra subiectului extrem de delicat al
definiţiilor gnosticismului şi asupra diferitelor mutaţii pe care acestea le-au cunoscut de-a lungul
timpului. Astfel, se poate vorbi la fel de bine despre gnosticism, înţelegând prin acesta
fenomenul religios a cărui manifestare a cunoscut maxima putere de răspândire în primele trei
secole creştine, fenomen caracterizat printr-o serie de aspecte comune indiferent de modul de
reprezentare, precum şi despre gnosticisme, ca maniere cu totul diferite de exprimare a ideii de
gnoză, luând în calcul aspectele cultural-sociale ale epocii. Ambii termeni – gnosticism şi
gnosticisme – sunt valabili dacă avem în vedere multiplele expresii ale gnozei, analizată din
perspectivă religioasă.
Următorul pas al analizei noastre l-a constituit investigarea principalelor direcţii de
interpretare a gnosticismului. Am pornint firesc, credem noi, de la cercetarea informaţiilor
oferite de Părinţii Bisericii, definiţi generic în literatura de specialitate ca ereziologi. Poziţia
noastră se susţine prin faptul că indiferent de numărul şi ineditul descoperirilor recente,
ereziologi ne prezintă cele mai clare radiografii nu doar asupra modului în care gnosticii
gândeau, ci şi asupra felului în care au fost percepuţi în societatea greco-romană a primelor trei
secole. Mai mult, disputa dintre Biserică şi gnosticism reprezintă prima etapă a unui conflict de
durată între credinţa creştină şi filosofie, ale cărui consecinţe nu trebuie să ne scape din vedere.
Mulţi ar putea obiecta faptul că atitudinea ereziologilor este unanim intransigentă făţă de
5
gnosticism , însă acest aspect nu trebuie tratat cu superficialitate. Statutul primelor comunităţi
creştine este mai mult decât incert, astfel că un dialog pe picior de egalitate cu filosofia elenistică
ar fi fost imposibil. În acest context, doar învăţătura de credinţă putea să facă o diferenţiere clară.
Atunci când primele grupări gnostice încearcă să (re)interpreteze kerigma apostolică, dintr-o
perspectivă mistic-filosofică, poziţia tinerei Biserici este radicală: falşii propovăduitori ai dreptei
credinţe trebuie combătuţi şi eliminaţi fără drept de apel. De această dată nu mai este vorba de o
simplă dispută filosofică, ci de contestarea înseşi a legitimităţii structurale a credinţei creştine.
Virulenţa primilor autori creştini nu este de mirare dacă luăm în calcul faptul că primele atacuri
nu se îndreaptă împotriva Bisericii în sine, ci împotriva persoanei lui Hristos, Cap al Bisericii,
Cel pe a cărui morte şi înviere se fundamentează întreaga vieţuire creştină. Afirmaţia Sfântului
Apostol Pavel din I Cor. 15, 13 – 14 – Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos nu a înviat.
Şi dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa
voastră. – nu are în vedere un simplu aspect teoretic al doctrinei, ci o situaţie concretă, creată de
cei care într-un fel sau altul contestau realitatea învierii lui Hristos.
Cercetarea noastră s-a îndreptat pentru început către Apologiile Sfântului Justin
Martirul şi Filosoful, primul care ne oferă informaţii despre Simon Magul, apoi am insistat pe
marele tratat anti-eretic al Sfântului Irineu de Lugdunum, continuând cu emulii acestuia
Sfântul Ipolit Romanul şi Sfântul Epifanie al Salaminei. O atenţie deosebită am acordat-o lui
Tertulian, care ne oferă două descrieri amănunţite ale sistemului marcionit şi valentinian.
Lecturarea textelor ereziologilor ne-a condus către identificarea unui tipar comun acceptat în
analiza oricărei erezii în general şi a gnosticismului în special:
1. prima etapă o reprezintă investigaţia istorică asupra persoanei şi operei unui eretic
anume şi poziţionarea lui în raport cu Biserica;
2. prezentarea, pe cât posibil, sistematică a doctrinei acestuia;
3. formularea concisă şi bine argumentată atât scripturistic cât şi filosofic a poziţiei
creştinilor în raport cu aceştia;
4. conturarea unei strategii misionare de combatere a acestora şi de evitarea a oricărei
forme de prozelitism.
După identificare şi explicarea strategiei pe care Părinţii Bisericii au abordat-o în

combaterea gnosticismului, ne-am oprit asupra unuia dintre cele mai importante momente în
6
analiza acestui fenomen: Religionsgeschichtliche Schule. Metodologia formulată şi dezvoltată

de reprezentanţii acestui curent poate fi rezumată în patru puncte:
1. motoda istorico religioasă presupune o cercetare istorică radicală a fiecărei
religii;
2. conceptul „religionsgeschichtlich” presupune aplicarea unei metode
comparative a religiilor, prin care critica istorică radicală a
Religionsgeschichtliche Schule conduce în chip necesar către o adaptare
concomitentă a fenomenelor religioase înrudite în cadrul creştinismului
timpuriu;
3. critica istorică radicală, în strânsă legătură cu comparatismul religios, are drept
consecinţă identificarea unui element sociologic, altfel spus, identificarea
evlaviei populare şi a cultului ca principii generatoare (Erzeugern) ale tradiţiei
religioase (religiösen Überlieferungen);
4. al patrulea aspect constă în identificarea (Entdekung) credinţelor creştine
primare (urchristlichen Glaubens) cu elementele psihologice, esenţiale pentru
înţelegerea fenomenului religios.
Pentru a putea observa modul în care această metodologie a evoluat de-a lungul timpului,
am analizat principalele lucrări reprezentative ale curentului „religionsgeschichtlich”, pornind de
la Wilhelm Anz (Zur Frage nach dem Ursprung des Gnostizismus. Ein religionsgeschichtliche
Versucht – Goettingen, 1897), continuând cu Wilhelm Bousset (Hauptprobleme der Gnosis –
Goettingen, 1907) şi finalizând cu Richard Reitzenstein, (Das iranische Erlösungsmysterium -
Bonn, 1921 şi Studien zum antiken Synkretismus aus Iran und Griechenland, în colaborare cu
Heinrich H. Schaeder, Bonn, 1926). Lectura acestor lucrări pune cititorul avizat sau nu în faţa
unui material impresionat, gestionat cu rigoarea proprie cercetătorilor germani, dar şi în faţa unei
atitudini îndrăzneţe în faport cu fundamentele tradiţionale ale învăţăturii creştine. Tocmai această
atitudine a fost cea care a dus la încetarea influenţei acestei şcoli asupra studiului creştinismului
timpuriu şi istoriei religiilor. Finalul Religionsgeschichtliche Schule – afirmă Kurt Rudolph –
după sfârşitul celui de-al doilea război mondial se datorează nu doar schimbări sociale prin care
trecea Germania, ci şi noilor tendinţe radicale din cadrul teologiei, aşa cum este cazul celor
produse de Karl Barth şi de teologia dialectică. La aceste transofrmări trebuie să adăugăm şi
moartea preamatură a multora dintre reprezentanţii de seamă ai acestei şcoli. Marele merit al
acestui curent de cercetare este totuşi acela că a reuşit să ofere un număr impresionant de date,
prin intermediul cărora gnosticismul a fost scos din sfera curentelor religioase marginale, cu
influenţă creştină şi filosofică şi inclus în categoria sistemelor religioase ce evoluează către o
unitate clară din punct de vedere doctrinar.
7
Critica metodei religionsgeschichtlich a dus la naşterea unei noi metodologii, de această

dată axată în primul rând pe analiza fenomenologică, sintetizată prin lucrarile colocviului de la
Messina (1966) şi prin studiile lui Ugo Biachi, Hans Jonas şi Ioan Petru Culianu. Ugo Bianchi
schimbă practic traiectoria studiilor de la investigaţiile asupra originilor la studierea
fenomentului în sine, potrivit unor repere bine formulate (seturile de opoziţii) şi tot el este cel
care, pe baza discuţiilor de la Messina, formulează o primă variantă viabilă de definiţie a
gnosticismului. Hans Jonas, respectând în mare poziţia lui Biachi, optează pentru o abordare
existenţialistă, heideggeriană, a gnosticismului, în timp ce Culianu propune practic o sinteză, în
care seturile de opoziţii şi exegeza existenţialistă îşi găsesc finalitatea într-o metodologie nouă,
inspirată de structurile geometrice de tip fractal.
Capitolul al II-lea: O istorie zbuciumată
Capitolul al II-lea ia în discuţie istoria diferitelor curente gnostice, pornind de la primele

manifestări, până la structurile extrem de bine sistematizate existente în şcolile valentiniene.
Primul personaj analizat este cel al enigmaticului Simon Magul şi spun enigmatic pentru că
există o diferenţă covârşitoare între informaţiile oferice de textul din F. A. 8, 9 – 24 şi cele
existente în prima Apologie a Sfântului Justin Martirul şi Filosoful, în Aduersus Haereses a
Sfântului Irineu şi în Faptele apocrife ale lui Petru. Dacă textul scripturistic este lacunar, nu la
fel se poate spune despre mărturiile patristice. Aici ne este descris un veritabil sistem, pre-gnostic
în care Simon înlocuie persoana Mântuitorului Hristos, iar Elena ocupă locul Sophiei –
Înţelepciunea, operându-se cu o exegeză inversă a textelor scripturistice şi cu o demonizare
radicală a întregului Vechi Testament. Diferenţele majore dintre Simon neo-testamentar şi
Simon- părintele tuturor ereziilor descris de părinţii Bisericii ne îndreptăţesc să afirmăm că avem
de-a face cu o evoluţie profundă nu doar a imaginii magului, ci şi a doctrinei sale, trecând de la
simplele forme de magie la o adevărată teologie, cu evidente trăsături gnostice.
Un alt personaj, la fel de controversat ca şi Simon Magul, este Marcion, dat fiind faptul
că la ora actuală cercetătorii nu pot fixa apartenenţa clară a acestuia la gnosticism. Raportat la
orice definiţie a gnosticismului, Marcion şi doctrina sa par să iasă din aceste cadre, însă, cu toate
acestea, el este aproape în unanimitate inclus, ca dată esenţială, în problema spinoasă a gnozei şi
gnosticismului. De unde această asociere? În primul rând diferenţele de informaţii, de date nu
realizează decât inadvertenţe formale, fără a ataca în vreun fel miezul problemei. Cei mai mulţi
8
cercetători ai gnosticismului îl consideră a fi mai degrabă o categorie, decât un fenomen ce poate

fi definit cu precizie. Din această categorie face parte şi marcionismul, chiar dacă acestuia îi
lipsesc elemente gnostice esenţiale aşa cum sunt preeminenţa cunoaşterii sau prezenţa şi
implicarea directă a divinului în lume. În al doilea rând, evoluţia istorică a acestei categorii a dus
la o serie de schimbări greu de asociat atât în categoria genului proxim cât şi în cea a diferenţelor
specifice. Marcion rămâne astfel gnostic, nu atât prin doctrina sa stricto sensu, cât prin asocierea
cu un curent religios extrem de labil, numit în modul cel mai generic cu putinţă drept gnosticism.
Analiza cea mai există din cea de a doua parte a lucrării noastre este dedicată iudeo-
gnosticilor. Termenul este discutabil printre istoricii gnosticismului, el fiind intru totul agreat de
savanţi redutabili precum Birger Pearson, Gedaliahu Guy Stroumsa sau Edwin Yamauchi, însă
relativizat de Gilles Quispel. Între aceştia, Yamauchi are probabil poziţia cea mai echilibrată în
sensul că deşi admite existenţa unui gnosticism pre-creştin, de influenţă iudaică, adevărata
dezvoltare a acestuia are loc doar în mediul creştin. Date fiind aceste ambiguităţi ce îşi aşteaptă
încă rezolvarea, am optat pentru analizarea unei liste de grupări iudeo-gnostice, urmând într-o
mare măsură pe cea a cardinalului Jean Danielou, formulată în lucrarea sa Biserica Primară: 1.
Nicolaiţii; 2. Cerint; 3. Simonienii; 4. Menandru; 5. Satornil; 6. Barbelognosticii; 7.
Sethienii; 8. Carpocrate şi 9. Basilide. Privite în ansamblu, ele se caracterizează prin câteva
trăsături comune, uşor de identificat şi, totodată, extrem de utile pentru înţelegerea fenomenului
gnostic în general: 1. abordarea alegorică a Vechiului Testament; 2. folosirea surselor apocrife
iudaice; 3. existenţa unui mit unitar, în centrul căruia se află un strămoş mitic, identificat fie cu
Barbelo, Seth, şarpele etc.
Un loc aparte l-am alocat, de asemenea, valentinianismului, considerat de către cei mai
mulţi cercetători drept sistemul gnostic cel mai evoluat şi mai bine sistematizat. În cazul
valentinienilor vechile preocupări exegetice ale grupărilor iudeo-gnostice sunt amplificate. De
această dată, un rol important îl joacă interpretarea textelor evanghelice şi a celor pauline într-o
cheie cu profunde valenţe platonice şi neoplatonice. Chiar terminologia folosită este preluată din
sfera filosofiei şi încărcată cu semnificaţii suplimentare, teologice. Exegeza vetero-testamentară
este încetul cu încetul trecută în plan secundar, iniţiindu-se un tip nou de hermeneutică biblică,
axată deopotrivă pe alegorie şi literalism.
Încercând să delimităm câteva trăsături principale ale gnozei valentiniene, putem
concluziona următoarele:
9
1. este o gnoză de tip aproape exclusiv intelectualist;

2. baza acesteia o reprezintă coabitarea dintre mitul gnostic în formele sale iudeo-
creştine şi cultura elenistică;
3. terminologia folosită este de factură preponderent platonică, cu unele trăsături stoice
şi epicureice;
4. mitul gnostic este prezentat într-o formă sistematizează ce urmăreşte invariabil o
serie de puncte fundamentale din punct de vedere doctrinar;
5. scindarea în diferite curente de gândire nu reprezintă o ruptură la nivelul mitului, ci o
încercare de adaptare la o realitate culturală anume şi de impunere a autorităţii diferiţilor
reprezentanţi;
6. influenţa sistemului valentinian asupra evoluţiei ulterioare a gnosticismului este
covârşitoare, putând fi identificată atât la multe dintre sectele medievale, precum şi la
curentele moderne de gândire.
Capitolul al III-lea
Ultima parte şi cea mai dificilă a cercetării o reprezintă analiza fundamentelor doctrinare
ale gnosticismului. Dacă în cazul prezentării istoriei curentelor gnostice am utilizat în cea mai
mare parte izvoarele patristice, de această dată principalele surse le-au reprezentat textele de la
Nag Hammadi. Înainte de analiza propriu-zisă a principalelor elemente de doctrină gnostică, am
încercat să realizăm o investigaţie la zi a unei probleme extrem de importante pentru înţelegerea
locului gnosticismului printre celelalte curente religioase: dualismul şi raportul gnsoticismului
cu acesta. Pornind de la cercetătările etnologilor ruşi Veselovski şi Dragomanov şi până la
investigaţiile lui Bianchi şi Culianu, dualismul a constituit un subiect delicat, greu de circumscris
istoric şi cu atât mai mult fenomenologic. Ideea lui Culianu că acesta s-ar comporta asemenea
unui organism viu, cu multiple potenţe, deşi interesantă, nu s-a bucurat de prea mare succes,
primind criticile unor reputaţi specialişti în problema gnosticismului, precum Michael Allan
Williams. La fel de problematică este raportarea gnosticismului la dualism datorită faptului că
multe dintre sistemele gnostice nu prezintă în mod necesar o opoziţie radicală a principiilor, mai
mult în majoritatea cazurilor demiurgul nu este un principiu egal Tatălui descris ca nenăscut,
necuprins şi necunoscut, ci un produs al unei erori a ultimului aeon al Pleromei, Sophia. Pentru a
putea răspunde acestei probleme, am apelat la seturile de opoziţii radical / moderat şi anticosmic
10
/ procosmic, formulate de Bianchi. Concluzia noastră este că la baza gnosticismului stă o

abordare de tip dualist a întregii realităţi. Presupunerea unui pseudo-dualism al
gnosticismului nu poate fi verificată decât dacă pornim de la ideea că singurul dualism
existent este cel radical, or multe dintre sistemele gnostice operează cu o formă moderată a
acestuia, fără a pierde prin această soluţie, statutul de curent religios dualist.
Odată clarificate aceste elemente preliminare, am purces la delimitarea, prezentarea şi
explicarea principalelor elemente de doctrină gnostică, începând cu teogonia, explicând apoi
mitul Sophiei şi resorturile ce duc la generarea acestuia şi continuând apoi firesc cu
elementele de cosmologie, antropologie, soteriologie şi eshatologie. Pentru o mai bună
sintetizare, am ales să abordăm problemele potrivit unui tipar aparte: analiza principiului gnostic
şi a aspectelor implicate (raportul unu / multiplu; problema dualismului moderat a celor mai
multe dintre scrierile gnostice); Sophia ca personaj principal al mitului gnostic, insistând
asupra faptului că la baza actelor sale nu stă atât greşeala sau îndepărtarea de Cel ce a generat-o,
ci propria dorinţă de putere; imaginea demiurgului, cu trăsăturile sale principale, ignoranţa şi
trufia; apariţia omului şi locul său în cosmos; raportul dintre mântuire şi gnoză, cu insistenţă
pe importanţa cunoaşterii în soteriologia gnostică şi, în fine, elementele de eshatologie,
înţelese sub aceeaşi umbrelă a noţiunii de restitutio in integrum.
Ultimul sub-capitol al acestei părţi este dedicat continuatorilor sau, mai bine zis,
supravieţuitorilor gnosticismului din primele trei secole creştine. Manifestările acestuia în
spaţiul culturii moderne sunt extrem de diverse, pornind de la utilizarea diferitelor mituri
gnostice (dualismul principiului, Sophia, diavolul, înstrăinarea omului de lume) prezente în
creaţiile literare ale unor autori precum Milton, Blake, Götthe sau Thomas Mann, trecât prin
diferitele curente religioase ca teosofia şi New Age şi culminând în noile forme de gnoză,
filosofico-ştiinţifică precum cea a lui Raymond Ruyer, cunoscută sub numele de Gnoza de la
Princeton. În acest fel, gnosticismul îşi face încă simţită prezenţa în sfera cultural-religioasă a
umanităţii, constituind un subiect extrem de delicat şi de important în înţelegerea modului în care
evoluează viaţa spirituală a societăţii contemporane
Noutatea adusă de cercetarea noastră se regăseşte în primul rând în metodologia
folosită. Mergând pe aceleeaşi filieră fenomenologică, am optat pentru o hermeneutică inversă,
pornind nu de la căutarea originilor, ci de la datele concrete pe care le deţinem fie din textele
Părinţilor Bisericii, fie din manuscrisele de la Nag Hammadi. De asemenea, am luat în calcul
11
toate impotezele de interpretare emise, formulându-ne propria opinie cu privire la istoria şi

evoluţia mitului gnostic. Astfel, considerăm că mitul gnostic este o îmbinare subtilă de elemente
cosmologice, soteriologice şi eshatologice menite să evidenţieze preeminenţa cunoaşterii
(gnozei) ca principal element al restaurării naturii umane în cadrele bine stabilite ale dualismului.
Resortul ce pune în mişcare tot acest mecanism mitic nu-l reprezintă nici pornirile către
desfrânare ale Sophiei, nici ignoranţa demiurgului, ci voinţa de putere pe care o manifestă
aceştia şi, prin ei, întreagul univers. În toate miturile gnostice avem de-a face cu o
exarcebare a acestei dorinţe pe diferite planuri şi cu multiple efecte.
Un alt element de noutate îl constituie faptul că în analiza noastră am abordat
pentru prima dată în spaţiul teologic românesc o studiere comparativă atât a mărturiilor Părinţilor
Bisericii cât şi a documentelor gnostice propriu-zise. O atare abordare, ne-a dat posibilitatea
conturării unei viziuni de ansamblu asupra gnosticismului.
Ca notă finală, am concluzionat că gnosticismul, în ansamblul său, rămâne un
fenomen pe cât de interesant, pe atât de contradictoriu în ceea ce priveşte percepţiile asupra lui.
Cercetările intreprinse asupra acestuia nu au reuşit încă să îl încandreze în mod definitiv în sfera
religiosului. Astfel, vom întâlni un număr impresinonant de studii în care gnosticismul este
definit fie ca sistem religios, ca structură religioasă compozită sau chiar ca religie de sine
stătătoare, opusă radical atât creştinismului cât şi iudaismului sau filosofiei eleniste. Nu trebuie
să scăpăm din vedere, învăţătura Bisericii, potrivit căreia gnosticismul a fost şi a rămas una
dintre cele mai versatile erezii cu care aceasta s-a confruntat. La fel de important este însă faptul
că poziţia eclezială nu se fundamentează doar de datele obţinute în urma analizei ştiinţifice, ci şi
pe tradiţia sa dogmatică, istorică şi duhovnicească. Din această perspectivă, atitudinea sa
intransigentă nu poate fi nici condamnată, nici înlocuită cu o poziţie mai mult sau mai puţin
tolerantă.
Bibliografia utilizată însumează un număr de 444 de titluri, la care se adaugă o serie

de resurse on-line, grupate în 8 secţiuni, după cum urmează:
12
Ediţii ale Sfintei Scripturi şi colecţii de texte apocrife:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1990.
2. Nouum Testamentum Graece, edited by Barbara & Kurt Aland, Stuttgart: Deutsche
Bibelgesellschaft, 19948.
3. New Testament Apocrypha, edited by Wilhelm Schneemelcher, english translation

adited by R. McL. Wilson, Westminster: John Knox Press, 2003.
4. The Apocryphal New Testament, being the apocryphal Gospels, Acts, Epistles and
Apocalypses, edited by Montague Rhodes James, Oxford: Claredon Press, 1924.
5. The Book of Enoch the Prophet: an apocryphal production supposed for ages to have
been lost, but discovered at the close of the last century in Abyssinia, translated by
Richard Laurence, Oxford: S. Collingwood Printer, 18383.
Surse gnostice:
1. ANDRESEN, Carl (hg.), Gnosis, erste Band (Die Zeugnisse der Kircheväter), Zürich
und München: Artemis Verlag, 19792.
2. Die gnostishce Schriften des koptisches Papyrus Berolinensis 8502, ed. W. Till,
colecţia „Texte und Untersuchungen 60”, Berlin: Akademie Verlag, 1972
3. Evanghelii gnostice, traducere, studiu introductiv şi note de Anton Toth, Bucureşti:

Ed. Herald, 2005.
4. Heracleonis Fragmenta, editit E. Massuet, în P.G., vol. 7, col. 1292 – 1321.
5. Învăţătura tainică a lui Iisus cel Înviat către Toma Apostolul, traducere, introducere,
postfaţă Prof. Dr. Remus Rus, Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic, 2002.
6. Pistis Sophia, text edited by Carl Schmidt, translation and notes by Violet
Macdermot, în „The Coptic Gnostic Library”, Leiden: Brill, 1978.
7. Pistis Sophia, traducere Alexandru Anghel, Bucureşti: Ed. Herald, 2007.
8. Poimandres – The Shepherd of Men, în „Corpus Hermeticum, vol. I – Traités I –

XII”, edité par A. J. Festugiere et A. D. Nock, Paris: Les Belles Lettres, 1945.
9. Ptolémée, Lettre a flora,text critique, traduction et introduction Giles Quisppel, în

SCh., vol. 24, Paris: Cerf, 1966.
13
10. The Coptic Gnostic Library – A Complete Edition of the Nag Hammadi Codices (NHC),
general editor James M. Robinson, vol. I – V, Brill, Leiden – Boston – Köln, 2000.
11. The Facsimile Edition of the Nag Hammadi Codices, edited by James M. Robinson
et allii, 12 volumes, E. J. Brill, Leiden, 1972 – 1984.
12. The Fragments of Heracleon, edited by A. E. Brooke, Piscataway NJ: Gorgias Press,
2004 (prima ediţie în 1891).
Izvoare patristice:
1. ADAMANTIUS – Dialogue on the True Faith in God (De Recta in Deum Fide), translated
with Commentary by Robert A. Pretty, edited by Garry W. Trompf, Leuven: Peeters
Press, 1997.
2. Sf. AMBROZIE al MILANULUI, Despre rai, traducere de Pr. Theodor Bodogae,

Nicolae Neaga şi Maria Hetco, în „Sf. Ambrozie al Milanului, Scrieri – partea I”,
colecţia PSB, vol. 52, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 2007.
3. Apologeţi de limbă latină, traducere de Prof. Nicolae Chiţescu, Eliodor Constantinescu,

Paul Papadopol şi Prof. David Popescu, în PSB, vol. 3, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 1981.
4. CHONIATES, Niketas, Thesaurus orthodoxae fidei, în P. G., tom. 139, col. 1248 sq.
5. CLEMENT ALEXANDRINUL, Gnoza şi gnosticii – Fragmente din Theodot şi din

Şcoala numită „Orientală” în vremea lui Valentin, introducere, traducere şi note Lucian
Grozea, Bucureşti: Paideia, 1999.
6. CLEMENT ALEXANDRINUL, Gnoza şi gnosticii: Fragmente din Theodot şi din şcoala

numită „orientală” în vremea lui Valentin, introducere, traducere şi note Lucian Grozea,
Bucureşti: Paideia, 1999.
7. CLEMENT ALEXANDRINUL, Scrieri – Partea a II-a, traducere Pr. Dumitru Fecioru,

colecţia PSB, vol. 5, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 1982.
8. CLÉMENT D’ALEXANDRIE, Extraits de Théodote, text grec, introduction, traduction

et notes par F. Sagnard, SCh. 23, Paris: Cerf, 1970.
9. Sf. CLEMENT ROMANUL, Memorii, traducere Pr. Cornel Savu, Cluj-Napoca: Eikon,
2006
14
10. DIONYSIOS of ALEXANDRIA, On the promises, în „Ante-Nicene Christian

Library: Translations of the Writings of the Fathers down to A. D. 325”, vol. 20, edited
by Alexander Roberts, James Donaldson, Edinburgh: T & T Clark, 1871.
11. Sf. EFREM SIRUL, Prose refutations of Mani, Marcion and Bardaisan şi The discourses
adressed to Hypatius, edited by A.A. Bevan şi F.C. Burkitt, London, 1912.
12. Sf. EPIFANIE al SALAMINEI, Ancoratus”, ediţie bilingvă, traducere şi note de Oana
Coman, Iaşi: Polirom, 2007.
13. EPIPHANIOS of SALAMIS, Panarion, edited and translated by Frank Williams, Nag
Hammadi Studies, vol. 35 – 36, Leiden: Bril, 1994.
14. EPIPHANIUS, Panarion, în „ J. P. Migne, „Patrologia Graeca Cursus Completus”, tom
41, Paris, 1863, col. 173 – 1199.
15. EUSEBIU AL CEZAREEI, Istoria Bisericească, traducere, studiu, note şi comenatrii Pr.
Theodor Bodogae, Colecţia „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti” (PSB), vol. 13, Bucureşti: Ed.
IBMBOR, 1987.
16. EZNIC din KOLB, Réfutation des différentes sectes des païens, de la religion des
perses, de la religion des sqges de la grèce et de lq secte de Marcion, traduit par M. Le
Vaillant de Florival, Paris: Librairie religieuse de Lecoffre, 1853.
17. EZNIK of KOŁB, On God, edited by Monica J. Blanchard, Leuven: Peeters Press, 1998.
18. HIPOLLYTE, Contre les hérésies, fragment, étude et édition critique par Paul Nautin,
Paris: Cerf, 1949.
19. HIPPOLYTUS, Refutatio omnium haeresium, introduction matter and greek text by
Miroslav Marcovich, „Patristische Texte und Studien”, Band 25, Berlin & New York,
Walter de Gruyter, 1986.
20. Sancti Hippolyti Episcopi et Martiri Refutationis omnium haeresium librorum decem
quae supersunt, rec., latine vert., notas adiec, edidit L. Dunckler et F. G. Schneidewind
Göttingen, 1859.
21. IERONIM, Despre bărbaţii iluştrii, traducere Dan Negrescu, Timişoara: Amarcord,
1997.
22. IRÉNÉE de LYON, Contre les hérésies, texte latin, fragments grecs, introduction,
traduction et notes par Adelin Rousseau et Louis Doutreleau, în „Sources Chretiennes”, 9
volume (cartea I. 1., introduction, notes justificatives et tables A. Rousseau, L. Doutreleau-
vol. 263; cartea I. 2 – vol. 264; cartea a II-a, introduction, notes justificatives et tables A.
Rousseau, L. Doutreleau – vol. 293; cartea a III– introduction, notes justificatives et tables
15
G. F. Sagnard – vol. 34, reeditat în volumele 210 – 211; cartea a IV-a, tome I-ere et II-eme
- introduction, notes justificatives et tables A. Rousseau, B. Hemmerdinger, C. Mercier, L.
Doutreleau – vol. 100. 1 şi 2, reeditate în 2006; cartea a V-a, tome I-ere et II-eme -
introduction, notes justificatives et tables A. Rousseau, L. Doutreleau etC. Mercier – vol.
152 - 153 ), Paris: Cerf, 1969 – 2006.
23. Sf. IRINEU de LUGDUNUM, Libros quinque aduersus haereses, edited by W. Wigan
Harvey, Canthabrigiae: Typis Academicis. 18571.
24. Sf. IRINEU de LUGDUNUM, Demonstraţia propovăduirii apostolice I. 6, traducere,

introducere şi note Remus Rus, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 2001
25. Sf. IUSTIN MARTIRUL şi FILOSOFUL, Apologia I, traducere şi note Pr. Prof. Dr.
Olimp Căciulă, în „Apologeţi de Limba Greacă”, traduceri de Pr. Prof. Dr. Theodor
Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă şi Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, Bucureşti: Ed.
IBMBOR, 19972.
26. ORIGEN, Împotriva lui Celsus, traducere Pr. Theodor Bodogae în colaborare cu N.
Chirică şi Teodosia Laţcu, în PSB, vol. 9, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 1984.
27. Origenis Philosophumena siue omnium haeresium refatatio, e codice Parisino nunc
primum, edidit E. Miller Oxford, 1851.
28. PHILASTRIUS, Liber de haeresibus, tom 12, PL., col. 1111 – 1302.
29. PHOTIUS, Quaestio CCXVII (Coisl. CCXLVI, Taur. CCXXXVII) De differentia

imaginum, în P. G., vol. 101. 1.
30. Quini Septimii Florentis TERTULLIANI, De praescriptione haereticorum, Ad martyras,

Ad Scapulam, Aduersus omnes Haereses, edited with introduction and notes by T. H.
Bindley, Oxford: Claredon Press, 1893.
31. TERTULLIAN, Aduersus Marcionem, latin edition and translation by E. Evans, Oxford:
Claredon Press, 1971.
32. TERTULLIEN, Aduersus Marcionem, tome I (livre I), introduction, text critique,
traduction et notes par René Braun, în SCh, vol. 365, Paris: Cerf, 1990; tome II (livre II), în
SCh, vol. 368, Paris: Cerf, 1991; tome III (livre III), în SCh, vol. 399, Paris: Cerf, 1994;
tome IV (livre IV), texte critique par Claudio Moreschini, introduction, traduction et
commentaire par René Braun, în SCh, vol. 456, Paris: Cerf, 2001; tome V (livre V), în
SCh, vol. 483, Paris: Cerf, 2004.
33. TERTULLIAN, Aduersus Valentinianos, tome I, introduction, text critique, traduction et

notes par Jean Claude Fredouille, în SCh, vol. 280, Paris: Cerf, 1980.
16
34. TERTULLIAN, Tratate dogmatice şi apologetice, ediţie bilingvă, studiu introductiv,

traducere şi note Silviu Pârvuloiu, Iaşi: Polorom, 2007.
35. TERTULLIANO, Scorpiace, editione Giovanna AZZALI BERNARDELLI, Biblioteca

patristica 14, Firenze: Nardini, 1990.
36. TERTULLIEN, La Chair du Christ, tome I, introduction, text critique, traduction et

commentaire de Jean-Pierre Mahé, în SCh, vol. 216, Paris: Cerf, 1975; tome II, în SCh,
vol. 217, Paris: Cerf, 1975.
37. TERTULLIEN, Traité de la prescription contre les hérétiques, introduction, text critique
ét notes de R. F. Refoulé, traduction de Pierre de Labriolle, în SC, vol. 46, Paris: Cerf,
1957.
38. THÉODORET de CYR, Correspondence, text critique, traduction et notes par Yvan
Azéma, SCh. vol. 98, Paris: Cerf, 1964.
Izvoare antice istorice, literare şi filosofice:
1. ARISTOTEL, Metafizia, traducere Ştefan Bezdechi, Bucureşti: Ed. Iri, 1999.
2. Corpus inscriptionum Latinarum, Consilio et Auctoritate Academiae Litterarum Regiae

Borussicae editum, vol. VI, Berolini apud Georgium Reimerum, 1885.
3. FLAVIUS JOSEPHUS, Antichităţi iudaice, traducere Ion Acsan, Bucureşti: Ed. Hasefer,
2004.
4. HERACLIT, Fragmente, traducere Adelina Piatkovski şi Ion Banu, în Filosofia greacă

până la Platon, vol. I. 2, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979.
5. IUVENAL, Satire, traducere Tudor Măinescu şi Alexandru Hodoş, în „Persius, Iuvenal,

Marţial, Satire şi epigrame”, Bucureşti: Editura pentru literatură, 1967.
6. LUCIAN din SAMOSATA, Alexandru sau profetul mincinos., traducere Radu Hâncu, în
„Lucian din Samosata, Opere alese”, Bucureşti: Ed. Univers, 1983.
7. PARMENIDE, Despre natură (fragmente), traducere D. M. Pippidi, în Filosofia greacă

până la Platon, vol. I. 2, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979.
8. PAUSANIAS, Descriptio Greciae, recognouit Ioannes Henricus Christianus Schubart,

volumen secundum, Lipsiae: Sumptibus et Typis B. G. Teubneri, 1854.
9. PLATON, Parmenide, traducere Sorin Vieru în Platon, Opere, vol. VI, Bucureşti: Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989.
17
10. PLATON, Republica, traducere Andrei Cornea, în Platon, Opere, vol V, Bucureşti: Ed.
11. PLATON, Theaitetos, traducere Marian Ciucă, în Platon, Opere, vol. VI, Bucureşti: Ed.
12. PLATON, Timaios, traducere C. Partenie, în Platon, Opere, vol. VII, Bucureşti: Ed.
13. PLINIVS MAIOR, Naturalis Historia – Enciclopedia cunoştinţelor din Antichitate,

traducere Ioana Costa et alii, în, Iaşi: Polirom, 2004.
14. PLOTIN, Eneade, traducere Vasile Rus, Liliana Peculea, Alexander Baumgarten şi
Gabriel Chindea, Iaşi: Ed. Iri, 2003.
Dicţionare, enciclopedii, lexicoane:
1. A Dictionary of Gnosticism,edited by A. P. Smith, Wheaton IL – Chennai India,

Theosophical Publishing House, 2009.
2. A Dictionary of Greek and Roman Antiquities,edite by William Smith Boston: Littl,

Brown & Co, 1859.
3. A Global Dictionary of Theology, edited by William A. Dyrness, Veli-Matti Kärkäinen,

Juan Francisco Martinez, Simon Chan, Downer Grove IL – Nottingham: IVP Academic –
Inter Varsity Press, 2008.
4. A Greek – English Lexicon, compiled Henry George Liddell, Robert Scott and Henry
Stuart Jones, Oxford: Claredon Press, 1996.
5. A Patristic Greek Lexicon, edited by G. W. H. LAMPE, Oxford: Claredon Press, 1961.
6. BAILLY, A., Dictionnaire grec – français, Paris: Hachette, 20004.
7. CHANTRAINE, Pierre, Dictionnaire Étymologique de la Langue Grecque, Paris:

Klincksieck, 1999.
8. CRUM, Walter & McCONKEY ROBINSON, James, A Coptic Dictionary, Wipf & Stock
Publishers, 2005.
9. Dictionary of Sects, Heresies, Ecclesiastical Parties and Schools of religious thought,

edited by John Henry Blunt, London – Oxford – Cambridge: Revingtons, 1874.
18
10. Die Religion in Geschichte und Gegenwart, herausgegeben von Friederich Michael
Schiele, Tübingen: J.C.B. Mohr (Siebeck), 1909.
11. Encyclopeaedia of Religion and Ethics, edited by James Hastings, New York –
Edinburgh: Charles Scribners’s Sons / T & T Clarlk, 1914.
12. Encyclopedia of early Christianity, edited by Everett FERGUSON, Michael P. McHUGH

and Frederick W. NORRIS, New York: Garland Publishing Inc, 19972.
13. Encyclopedia of Philosophy, Donald M. Borchert Editor in Chief, 2nd Edition,

MacMillan, New York, 2006.
14. Encyclopedia of Religion, 2nd Edition, Lindsay Jones editor in chief, MacMillan, New
York, 2005.
15. ERNOUT, Alfred et MEILLET, Antoine, Dictionnaire étymologique de la langue latine

– histoire de mots, Paris: Klincksieck, 20014.
16. GUŢU, Gheorghe, Dicţionar latin – român, Bucureşti: Humanitas, 20032.
17. Lexikon für Theologie und Kirche, zweite Auflage, Josef Höfer und Karl Rahner (hgs.),
vol. 5, Freiburg am Breisgau: Herder Verlag, 1960.
18. NELLI, René, Dictionnaire des Hérésies medieval et des mouvements hétérodoxe au
independents apparus dans le Midi de la France depuis l’établissement du Christianisme,
Toulouse: Privat, 1968.
19. RUS, Remus, Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu, Bucureşti:
Ed. Lidia, 2003.
20. The Brill Dictionary of Religion, vol. II, edited by Kocku von Stuckrad, Leiden - Boston:
Brill, 2006.
21. The Coptic Encyclopedia, vol. 1 - , Aziz S. Atiya editor in chief, New York – Toronto –
Oxford – Singapore – Sydney: Macmillan Publishing Company, 1991.
22. Theological Dictionary of the New Testament, edited by Gerhard Kittel & Gerhard
Friederich, translated and edited by Geoffrey W. Bromiley, Michigan: Eerdmans
Publishing & Co, 1964.
23. Theologische Realenzyklopädie, Berlin – New York: Walter de Gruyter, 1985 ş. u.

19
24. VYCICHL, Werner, Dictionnaire étymologique de la langue copte, Leuven: Peeters,

1983.
Bibliografii:
1. SCHOLER, David M., Nag Hammadi Bibliography 1970 – 1994, vol. 1 – 2, Leiden:
Brill, 1997.
2. Idem, Nag Hammadi Bibliography 1995 – 2006, Leiden: Brill, 2009.
3. Idem, „Bibliographia Gnostica: Suplementul II / 8. 1”, în Nouum Testamentul 50

(2008),pp. 159 – 202.
Cărţi, articole, studii:
1. ACHIMESCU, Pr. Prof. Nicolae, Noile mişcări religioase, Cluj-Napoca: Limes, 20042.
2. ADAM, Alfred, „Neue Literatur zum Problem der Gnosis”, în Göttingishce Gelehrte
Anzeigen, 1962.
3. ADAMIK, Tamás, „The Image of Simon Magus in the Christian Tradition”, în Jan
N. Bremmer (ed.), The Apocryphal Acts of Peter: magic, miracles and gnosticism,
Leuven: Peeters, 1998.
4. AGAMBEN, Giorgio & HELLER – ROAZEN, Daniel, Potentialities: Collected

Essays in Philosophy, Stanford CA: Stanford University Press, 1999.
5. ALAND, Barbara (ed.), Festschrift für Hans Jonas, Göttingen: Vandenhoeck und
Ruprecht Verlag, 1978.
6. Idem, „Erwälungstheologie und Mänschenklassenlehre. Die Theologie des

Herakleon als Schlüssel zum Veständnis der christlicher Gnostis?“, în Martin Krause,
James Robinson & Frederik Wisse (eds.), Gnosis and Gnosticism: Papers read at the
Seventh International Conference on Patristic Studies (Oxford, september 8th – 13th
1975), colecţia „Nag Hammadi Studies”, vol. 8, Leiden: Brill, 1977.
7. Idem, „Marcion – Marcioniten”, în Theologische Realenzyclopädie, Berlin – New

York: Walter de Gruyter, 1985 ş. u., vol. 22.
8. Idem, „Markion: Versucht einer neuen Interpretation”, în Zeitschrift für Theologie

und Kirche, nr. 70 (1973).
9. ALBRILE, Ezio, „Gnosticism: Historiy of Study”, în Encyclopedia of Religion, 2nd

Edition, Lindsay Jones editor in chief, MacMillan, New York, 2005, vol. 5.
20
10. ALTANER, Berthold, Patrologie, Freiburg im Breisgau: Herder & Co., 1938.
11. ANZ, Wilhelm, Zur Frage nach dem Ursprung des Gnostizismus. Ein
religionsgeschichtlicher Versucht, in „Texte und Untersuchungen”, XV/4, Leipzig: J.C.
Heinrichs, 1897.
12. ASSMANN, Jan & STROUMSA, G., Transformation of the Inner Self in Ancient
Religions, Leiden: Brill, 1999.
13. AUNE, David, Apocalypticism, prophecy and magic in early Christianity, Tübingen:
Mohr Siebeck, 2006.
14. BACONSKY, Drd. Theodor, „Originea, doctrina, răspândirea şi influenţa

maniheismului”, în Studii Teologice, nr.3 (1988).
15. BAKER, Gordon & MORRIS, Katherine J., Descartes’ Dualism, London & New
York: Routledge, 2002.
16. BALDWIN, Matthew C., Whose Acts of Peter?, în colecţia „Wissenschaftliche

Untersuchungen zum Neuen Testament 2. Reihe”, vol. 196, Tübingen: Mohr (Siebeck),
2005.
17. BARBARD, Leslie William, Justin Martyr: his life and thought, Cambridge:
University Press, 1967.
18. BARDENHEWER, Otto, Die Geschichte der Altchristlichen Literatur,erste Band,

Freiburg im Breisgau: Herder, 19132.
19. Idem, Patrology, translated by Thomas J. Shahan, Freiburg im Breisgau and St.
Louis: B. Herder, 19082.
20. BARNES, Timothy David, Tertullian: A Historical and Literary Study, Oxford:
OUP, 1985.
21. BASTIANSEN, A. A. R., „Tertullian’s argumentation in „De praescriptione

haereticorum 20. 1. ff.”, în Vigiliae Christianae, nr. 31 (1977), pp. 35 – 46.
22. BAUR, Ferdinand Christian, Das Manichäische Religionssystem,

Göttingen:Vandenhoeck und Ruprecht Verlag, 1928.
23. Idem, Die christliche Gnosis oder die christliche Religions-Philosophie in ihrer
geschichtlichen Entwiklung, Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, s. a.
24. Idem, The Church History of the First Three Centuries,vol. I, translated by Allan
Menzies, London – Edinburgh: Williams and Norgate, 1878.
21
25. BAUSANI, Allesandro, „Letture iraniche per l’origine e la definizione tipologica di

gnosi”, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 –
18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII,
Leiden: Brill, 1967.
26. BĂDILIŢĂ, Cristian, Glafire – nouă studii biblice şi patristice, Iaşi: Polirom, 2008.
27. BEHR, John, Formarea teologiei creştine, vol. I: „Drumul spre Niceea”, traducere
Mihail Neamţu, Bucureşti: Sophia.
28. BEYSCHLAG, Karlmann, Simon Magus und die christliche Gnosis, Tübingen: Mohr
(Siebeck), 1974.
29. BIANCHI, Ugo & STOIANOV, Yuri, „Dualism”, în Encyclopedia of Religion, 2nd
Edition, Lindsay Jones editor in chief, MacMillan, New York, 2005, vol. 5.
30. BIANCHI, Ugo (ed.), Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy,
31. Idem, The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966,

colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill,
1967.
32. Idem, „Le péché originel et le péché antécédent”, în Revue de l’histoire des
religions, nr. 170 (1966).
33. Idem, „Il dualismo come categoria storico-religiosa”, Ugo Bianchi (ed.), Selected
Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Leiden: Brill, 1978.
34. Idem, „Le dualisme en histoire des religions”, în Revue de l’histoire des religions, nr.
159 / I (1961).
35. Idem, „Le problème des origines du gnosticisme”, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins
of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the
History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.
36. Idem, „Marcion: théologien biblique ou docteur gnostique?”, în Ugo Bianchi (ed.),
Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Leiden: Brill.
37. Idem, Il dualismo religioso. Saggio storico ed etnologico, Roma: Edizioni dell’
Ateneo, 19832.
38. Idem, Prometeo, Orfeo, Adamo – Tematiche religiose sul destino, il male, la
salvezza, Roma: Edizioni dell’Ateneo e Bizzarri, 1976.
22
39. Idem, Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Leiden: Brill,
1978.
40. BLACK, Matthew, „An Aramaic Etymology for Jaldabaoth?”, în A. H. B. Logan, J.

M. Wedderburn, The New Testament and Gnosis – Essays in honour of Robert McL.
Wilson, London – New York: T & T Clark International, 2004.
41. BLACKMAN, E. C., Marcion and His Influence, London: SPCK, 1948.
42. BLOCH, Raymond şi CUSIN, Jean, Roma şi destinul ei, vol. I, traducere Barbu şi
Dan Sluşanschi, Bucureşti: Meridiane, 1985.
43. BLOOM, Harold, „Lying Against Time: Gnosis, Poetry, Criticism”, în Bentley
Layton (ed.), The Rediscovery of Gnosticism - proceedings of the International
Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Connecticut – March 28 – 31, vol. II
(Sethian Gnosticism), Leiden: Brill, 1981.
44. BOEKELS, Joachim & HAGENBACH, Rudolf, Schleiermacher als

Kirchengeschichtler, Berlin: Walter de Gruyter Verlag, 1994.
45. BÖHLING, Alexander, „Der jüdische und judenchristliche Hintergrund in

gnostischen Texten von Nah Hammadi”, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism
– Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of
Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.
46. Idem, Gnosis und Synkretismus, Tübingen: J. C. B. Mohr - Siebeck, 1989.
47. BOUSSET, Wilhelm, Hauptprobleme der Gnosis, Göttingen: Vandenhoeck und

Ruprecht, 1907.
48. Idem, „Die Himmelreise der Seele”, în Archiv für Religionswissenschaft, 4 (1901),
pp. 136 – 169, retipărit în „Wissenschaftliche Buchgesellschaft”, Darmstadt, 1971.
49. BRAUN, F. M., „Marcion et la gnose simoniene”, în Byzantion, nr. 25 – 27 (1955 –

1957).
50. BREMMER, Jan N. (ed.), The Apocryphal Acts of Peter: magic, miracles and
gnosticism, Leuven: Peeters, 1998
51. BREMMER, Jan N. & CZACHESZ, Istvan (eds.), The Visio Pauli and the Gnostic
Apocalypse of Paul, Leuvain: Peeters, 2007.
52. BROCK, R. Van den and VERMASEREN, M. J., (eds.), Studies in Gnosticism and
Helenstic Religions – presented to Gilles Quispel on the Ocasion fo his 65th Birthday,
23
53. BROEK, R. Van den, „The Creation of Adam’s Psychic Body in the Apocryphon of
John”, în R. Van Den Broek, M. J. Vermaseren (eds.), Studies in Gnosticism and
Hellenistic Religions– presented to Gilles Quispel on the Ocasion fo his 65th Birthday,
54. Idem, Studies in Gnosticism and Alexandrian Christianity¸Leiden: Brill, 1996.
55. BROEK, Roelof van den & Heertum, Cis van, From Poimadres to Jacob Böhme:
Gnosis, Hermetism and Christian Tradition, Amsterdam: Pelikaan, 2000.
56. BRUMLIK, Micha, Die Gnostiker: Der Traum von der Selbsterlösung des
Menschen,Frankfurt am Main: Einchorn, 1994.
57. BULTMANN, Rudolf, Das Urchristentum im Ramen der Antiken Religionen,

Zürich: Zolikon, 1949.
58. BURKIT, Francis C., Biserica şi gnoza, traducere Alexandru Anghel, Bucureşti:
Herald, 2008.
59. BUSH, Peter, Magie in neutestamentlicher Zeit, Göttingen: Vandenhoeck und

Ruprecht Verlag, 2006.
60. CAMELOT, P. Th. „Karpokratianer“, în Josef Höfer und Karl Rahner (hgs.),
Lexikon für Theologie und Kirche, zweite Auflage, vol. 5, Freiburg am Breisgau: Herder
Verlag, 1960.
61. CAMPENHAUSEN, Hans von, Die Entstehung der christlichen Bibel, în „Beiträge
zur historischen Theologie“, vol. 39, Tübingen: Mohr – Siebeck, 2003.
62. CAYRÉ, Fulbert, Patrologie et histoire de la théologie, livre I, Desclée et Cie, Paris
– Tournai – Rome, 1931.
63. CHARENCEY, M. H. De, Une legende cosmogonique, Havre, 1884.
64. CHIA, R., „Eschatology”, în William A. Dyrness, Veli-Matti Kärkäinen, Juan

Francisco Martinez, Simon Chan, A Global Dictionary of Theology, Downer Grove IL –
Nottingham: IVP Academic – Inter Varsity Press, 2008.
65. CIPOLLETTI, Maria Susana, „Şamanismul şi călătoria în imperiul morţilor. Ideile

religioase ale indienilor din câmpia sud-americană”, în Mircea Eliade, Istoria credinţelor
şi ideilor religioase, vol. 4: De la epoca marilor descoperiri geografice până în prezent,
cordonator Ioan Petru Culianu, trad. Cezar Baltag, Iaşi: Polirom, 2007.
66. COLPE, Carsten, „The Challange of Gnostic Thought for Philosophy, Alchemy and
Literature”, în Bentely Layton (ed.), The Rediscovery of Gnosticism. Proceedings of the
24
International Conference on Gnosticism at Yale New Haven, Connecticut, March 28 –

31, 1978, Leiden: Brill, 1980.
67. Idem, Die religionsgeschichtliche Schule. Darstellung und Kritik ihres Bildes vom
gnostischen Erlösermythus, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht, 1961.
68. COMAN, Pr. Prof. Ioan G., Patrologie, vol. I, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 1984.
69. Idem, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000.
70. CRAHAY, R., Éléments d’une mythopée gnostique dans la Gréce classique, în Ugo
Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966,
1967.
71. CULIANU, Ioan Petru, Experienţe ale extazului – extaz, ascensiune şi povestire
vizionară din elenism până în Evul Mediu, traducere Dan Petrescu, Bucureşti: Nemira,
1998.
72. Idem, „The Angels of the Nations and the Origins of Gnostic Dualism”, în R. Van
den Brock and M. J. Vermaseren (eds.), Studies in Gnosticism and Helenstic Religions –
presented to Gilles Quispel on the Ocasion fo his 65th Birthday, Leiden: Brill, 1981.
73. Idem, Arborele Gnozei – mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu la nihilismul

modern, traducere Corina Popescu, Iaşi: Polirom, 20052.
74. Idem, Gnosticism şi gândire modernă: Hans Jonas, traducere Maria Magdalena
Anghelescu şi Şerban Anghelescu, Iaşi: Polirom, 2006.
75. Idem, Gnozele dualiste ale Occidentului, traducere Thereza Petrescu, postfaţă Horia
Roman Patapievici, Bucureşti: Nemira, 1995.
76. CZACHESZ, István, „Who is Deviant? Entering the Story-World of the Acts of
Peter”, Jan N. Bremmer (ed.), The Apocryphal Acts of Peter: magic, miracles and
gnosticism, Leuven: Peeters, 1998.
77. DAHL, Nils, „The Arogant Archon and the Lewd Sophia – Jewish Traditions in
Gnostic Revolt”, în Bentley Layton (ed.), The Rediscovery of Gnosticism - proceedings of
the International Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Connecticut – March
28 – 31, vol. II (Sethian Gnosticism), Leiden: Brill, 1981.
78. DÄHNHARDT, Oskar (ed.), Natursagen. Eine Sammlung naturdeutender Sagen

Märchen Fabeln und Legenden, vol. I – IV, Leipzig und Berlin: B. G. Teubner, 1907 -
1912.
25
79. DAN, Joseph, Studies in Jewish thought, New York – Westport – London:
Greenwood Publishing Group, 1989.
80. DANIÉLOU, Jean, Biserica primară – de la origini până la sfârşitul secolului al III-
lea, traducere George Scrima, Bucureşti: Ed. Herald, 2008.
81. DANIELOU, Jean, ROGIER, L., MARROU, H-I., Nueva historia de la Iglesia,
Madrid: Ediciones Cristianidad, 1982.
82. DAVIES, Stevan, The Gospel of Thomas and Christian Wisdom, California: Burdic
Press, 2005.
83. DELCOURT, Marie, Sterilităţi misterioase şi naşteri malefice în Antichitatea

clasică, traducere Aliza Ardeleanu şi Margareta Sfirschi, seria „Lux Perpetua”,
Bucureşti: Ed. Symposion, 2001.
84. DEUTSCH, Nathaniel, The Gnostic Imagination: Gnosticism, Mandaeism and

Merkabah Mysticism, Leiden – New York: Brill, 1995.
85. DILLON, John, The Middle Platonist. A Study of Platonism 80 B.C. to 220 A. D.,
London: Duckworth, 1974.
86. DOGNEZ, Cécile et SCOPELLO, Madeleine, „Autours des anges: traditions juives
et relecteures gnostiques” , în Lous Painchaud et Paul Hubert Poirier (eds.), Coptica –
Gnostica – Manichaeica: mélanges offerts a Wolf Peter Funk, „Bibliothèque Copte de
Nag Hammadi”, vol. 7, ed. par., Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters, 2006.
87. DONIGER, Wendy & ELIADE, Mircea, „Androgynus”, în Encyclopedia of

Religion, 2nd Edition, Lindsay Jones editor in chief, MacMillan, New York, 2005, vol. I.
88. DRAGOMANOV, M. P., Notes on the Slavic Religio-Ethnical Legends: The

Dualistic Creation of the World (1892 – 1894), traslated by E. W. Count, Mouton: The
Hague, 1961.
89. DUMONT, J. P., „Presocraticii”, în Jaqueline Russ (ed.), Istoria filosofiei, vol. I –
Gândirile fondatoare, traducere Dan Constantin Cârciumaru, Bucureşti: Ed. Univers
Enciclopedic, 2000.
90. DUNDERBERG, Ismo, „Lust for Power in the Tripartite Tractate (NHC I. 5)”, Lous
Painchaud et Paul Hubert Poirier (eds.), Coptica – Gnostica – Manichaeica: mélanges
offerts a Wolf Peter Funk, „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”, vol. 7, ed. par.,
Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters, 2006.
91. Idem, Beyond Gnosticism: Myth, Lifestyle and Society in the School of Valentinus,
New YorK: Chichester, West Sussex: Cambridge University Press, 2008.
26
92. EISSFELD, Otto, „Religionsgeschichtliche Schule”, in Die Religion in Geschichte

und Gegenwart, vol. 4, herausgegeben von Friederich Michael Schiele, Tübingen: J.C.B.
Mohr (Siebeck), 1909, p. 344.
93. ELIADE, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. 1 – 3, traducere Cezar
Baltag, Chişinău: Universitas, 1992.
94. Idem, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. 4: De la epoca marilor descoperiri
geografice până în prezent, cordonator Ioan Petru Culianu, trad. Cezar Baltag, Iaşi:
Polirom, 2007.
95. Idem, Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului, trad. Brânduşa Prelipceanu şi
Cezar Baltag, Humanitas: Bucureşti, 1997.
96. ESLER, Philip (ed.), The Early Christian World, vol. I şi II, edited by, London &
New York: Routledge, 2000.
97. FAIVRE, Antoine, Acces to Western Esotericism, Albany: State University of New York
Press, 1994.
98. FALLON, Francis T., The Enthronement of Sabaoth, Jewish Elements in Gnostic
Creation Myths, în col. Nag Hammadi Studies, vol. 10”, Leiden: Brill, 1978.
99. FAYE, E. De, Gnostiques et gnosticisme, Paris: Libraire Orientaliste „Paul

Geuthner”, 1925.
100. FERGUSON, Everett, Backgrounds of Early Christianity, Cambridge – Grand Rapids:

Wm. B.Erdmans Publishing Co., 2003.
101. FERREIRO, Alberto, „Simon Magus: The Patristic – Medieval Tradition and
Historiography”, în Apocripha, nr. 7 (1996).
102. FIELDER, Christine & KING, Chris, Sexual paradox: Complementarity, Reproductive
Conflict and Human Emergence, Lulu Press, 2006.
103. FILORAMO, Giovanni (ed.), Istoria religiilor, vol. I şi III, (Religiile antice), traducere
Smaranda Scriitoru şi Cornelia Dumitru, Iaşi: Polirom, 2008.
104. Idem, „The Transformation of the Inner Self in Gnostic and Hermetic Texts”, în Jan
Assmann & G. Stroumsa, Transformation of the Inner Self in Ancient Religions, Leiden:
Brill, 1999.
105. FILORAMO, Giovanni, MASSENZIO, Marcello, RAVERI, Massimo şi SCARPI,

Paolo, Manual de Istoria Religiilor, traducere Mihai Elin, Bucureşti: Humanitas, 2003.
27
106. FOSSUM, Jarl E., The Name of God and the Angel of the Lord, Samaritan and Jewish
Concepts of Intermediation and the Origin of Gnosticism, în „Wissenschaftliche
Untesuchungen zum Neuen Testament”, vol. 36, Tübingen: Mohr - Siebeck, 1985.
107. Idem,“The origin of the Gnostic Concept of Demiurge”, în Ephemerides Theologicae

Lovanienses 61 (1985).
108. Idem, „Sects and Movements”, în Aland D. Crown (ed.), The Samaritans, Tübingen:
Mohr - Siebeck, 1989.
109. Idem, „The Origin of the Gnostic Concept of the Demiurge”, în Ephemerides
Theologicae Lovanienses, 1985.
110. Idem, „v. Gen 1, 26 and 2, 7 in Judaism, Samaritanism and Gnosticism”, în Journal
for the Study of Judaism, nr. XVI.
111. FRANCO BEATRICE, Pier, „The Word Homoousios from Hellenism to Chtistianity”,
în Church History, nr. 71: 2 (2002).
112. FRIEDLÄNDER, Moritz, Der vorchristliche jüdische Gnosticismus, Göttingen:

Vandenhoeck und Ruprecht Verlag, 1898.
113. GAGER, J. M., „Marcion and Philosophy”, în Vigiliae Christianae., nr. 26 (1972).
114. GASPARO, Giulia Sfameni, „Religiile lumii elenistice”, în Giovanni Filoramo (ed.),
Istoria religiilor, vol. I (Religiile antice), traducere Smaranda Scriitoru şi Cornelia
Dumitru, Iaşi: Polirom, 2008.
115. GAVRILUŢĂ, Nicu, Culianu – jocurile minţii şi lumile multidimensionale, prefaţă de

Moshe Idel, Polirom, Iaşi, 2000.
116. Idem, Mentalităţi şi rituri magico-religioase – Studii şi eseuri de sociologie a sacrului,

Polirom, Iaşi, 1998.
117. GIAEVER, Ivar, „Fractals, Chaos and Cancer”; în Olav Hilmar Iversen (ed.), New
Frontiers in Cancer Causation. Proceedings of the Second International Conference on
Theories of Carcinogenesis, Washington: Taylor & Francis, 1993.
118. GILSON, Etienne, Filosofia în Evul Mediu, traducere I. Stănescu, Bucureşti:

Humanitas, 1995.
119. GIVERSEN, Søren, PETERSEN, Tage and PODEMANN SØRENSEN, Jørgen (eds.),
The Nag Hammadi Texts in the History of Religions – Proccedings of the International
Conference at Royal Academy of Science and Letters in Copenhagen, September 19 –
24, 1995, On the Occasion of the 50th Anniversary of the Nag Hammadi Discovery,
Copenhaga: Det Kongelige Danske Videnskabernes Selskab, 2002.
28
120. GOOD, Deirdre, „Cainites”, în Everett Ferguson, Michael P. McHugh and Frederick
W. Norris, Encyclopedia of early Christianity, New York: Garland Publishing Inc, 19972.
121. GOODENOUGH, Erwin Ramsdell, The Theology of Justin Martyr, Amsterdam: Philo
Press, 19682.
122. GRAF REVENTLOW, Henning & HOFFMAN, Yair, Creation in Jewish and
Christian Tradition, Supliment Series no. 319 of Journal for the Study of the Old
Testament, London: Sheffield Academic Press, 2002.
123. GRANT, Robert M., La Gnose et les origines chrétiennes, traduction par Jeanne Henri
Marrou, Paris: Seuil, 1964.
124. Idem, God and One God, Philadelphia: Westminster Press, 1986.
125. Idem, „Les êtres intermédiaires dans le judaïsme tardif”, în Ugo Bianchi (ed.), The
Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in
the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.
126. GREEN, Henry A., „Gnosis and Gnosticism, a Study in Methodology”, în Numen, vol.
24, fascicolul 2 (1977).
127. GRIMSTAD, Kirsten J., The Modern Revival of Gnosticism and Thomas Mann’s
Doktor Faustus, Rochester NY: Camden House, 2002.
128. GROZEA, Lucian, Gnoza – jocurile fiinţei în gnoza valentiniană orientală, teză de
doctorat, Bucureşti: Paideia, 2001.
129. GRUBER, J. Die Ophiten, Würzburg: Druck der C. J. Beckers’schen Buchdruckerei,

1864.
130. GRUENWALD, Ithamar, Form Apocalypticism to Gnosticism. Studies in

Apocalypticism, Merkavah Mysticism and Gnosticism, col. „Beiträge zur Erforschung
des Altes Testaments und des antiken Judentums”, vol. 14, Leiden: Brill, 1998.
131. GÜNKEL, Herman, Schöpfung und Chaos, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht
Verlag, 1895.
132. HAAR, S., „Simon Magus: the Firs Gnostic?”, în Beihefte zur Zeitschrift für
neuentestamentlische Wissenschaft und die Kunde der alteren Kirche (BZNW), nr. 119
(2003).
133. HADOT, Ilsetraut, Studies on the Neoplatonist Hierocles, translated from the French
by Michael Chase, Philadelphia: American Philosophical Society, 2004.
29
134. Idem, Plotin sau simplitatea privirii, traducere Laurenţiu Zoicaş, Iaşi: Polirom, 1998.
135. HAGE, Wolfgang, „Marcion bei Eznik von Kolb”, în Gerhard May, Katharina Grescht
und Marin Meiser (hgs.),Marcion und seine kirchengeschichtliche Wirkung / Marcion
and His Impact on Church History, Berlin – New York: Walter de Gruyter, 2002.
136. HANEGRAAFF, Wouter J., „Gnosticism”, în The Brill Dictionary of Religion, vol. II,
edited by Kocku von Stuckrad, Leiden - Boston: Brill, 2006.
137. Idem, „The New Age Movement and the Esoteric Tradition”, în R. van den BROEK,
J. Hanegraaff, Gnosis and Hermeticism from Antiquity to Modern Times, Albany: NY
State Universtity Press, 1998.
138. HAPP, Heinz, Studien zum aristotelischen Materie Begriff, Berlin – New York: Walter
de Gruyter, 1971.
139. HARNACK, Adolf von, Istoria dogmelor – introducere în doctrinele creştine

fundamentale, traducere Walter Fotescu, Bucureşti: Ed. Herald, 2007.
140. Idem, Marcion – Der moderne Gläubige des 2 Jahrhunderts, der erste Reformator.
Der Dorpater Preisschrift (1870), herausgegeben von Friedemann Steck und Christoph
Markschies, Berlin: Walter de Gruyter, 2003.
141. Idem, Marcion: das Evanghelium vom Fremden Gott. Eine Monographie zur
Geschichte der Grundlagen der katolischen Kirche, în „Texte und Untesuchungen zur
Geschichte der Altchristliche Literatur“, 3 Reihe, 15 Band, Leipzig: J. C. Hinrichs’sche
Buchhandlung, 19242.
142. HEDRICK, Charles W. And HODGSON, Robert (eds.), Nag Hammadi, Gnosticism
and Early Christianity, Peabody MA: Hendrickson, 1986.
143. HELDERMAN, Jan, „Anapausis in the Epistula Jacobi Apocrypha”, în R. McL.

Wilson (ed.), Nag Hammadi and Gnosis: Papers read at the Firs International
Congress of Coptology (Cairo, December 1976), colecţia „Nag Hammadi Studies”, vol.
14, edited by, Leiden: Brill, 1978.
144. HELLHOLM, David (ed.) Apocalypticism in the Mediterranean World and the Near
East. Proceedings od the International Colloquium on Apocalyticism (Upsala, August
12 – 17, 1979), Tübingen: Mohr – Siebeck, 19892.
145. HERSCH, Jeanne, Mirarea filosofică – Istoria filosofiei europene, traducere Drăgan
Vasile, Bucureşti: Humanitas, 1997 .
146. HILGENFELD, Adolf, Die Ketzergeschichte des Urchristentums, erkundlich

dargeschtellt, Darmstadt: Olms, 1963.
30
147. Idem, „Der Magier Simon”, în Zeitschrift für wissenschaftliche Teologie, nr. 11
(1868).
148. HIMMELFARB, M., „The Experience of the Visionary and Genre in the Ascension of
Isaiah 6 – 11 and the Apocalypse of Paul”, în Semeia, nr. 36 (1986).
149. HOELLER, Stephan A., Gnosticism: New Light on the Ancient Tradition of Inner
Knowing, Wheaton: Theosophical Pub. House, 2002.
150. Idem, Jung and the lost Gospels: Insights into the Dead Sea Scrolls and the Nag
Hammadi Libray, Wheaton: Theosophical Pub. House, 1989.
151. HOLROYD, Stuart, The Elements of Gnosticism, Shaftesbury Dorset – Rockport

Mass.: Element Book Limited, 1994.
152. HULTKRANTZ, Åke, „Gnostic Parallels in America? A Problem of Identity,

Diffusion and Independent Invention”, în Giulia Sfameni Gasparro (ed.), Agathe elpis:
studi storico-religiosi in onore di Ugo Bianchi, Roma: L’Erma di Bretschneider, 1994.
153. HYLDAHL, Jesper, „Text and Reader in Eugnostos the Blessed (NHC III. 3 and V.
1)”, în Lous Painchaud et Paul Hubert Poirier (eds.), Coptica – Gnostica –
Manichaeica: mélanges offerts a Wolf Peter Funk, „Bibliothèque Copte de Nag
Hammadi”, vol. 7, ed. par., Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters, 2006.
154. IDEL, Moshe, Ascensiunea la cer în mistica evreiască. Stâlpi, linii, scări, trad. Maria
Magdalena Anghelescu, Iaşi: Polirom, 2008.
155. IVANKA, E. Von, „Religion, Philosophie und Gnosis: Grenzfälle und

Pseudomorphosen in der Spätantike”, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism –
Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios”
(suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.
156. IVANOV, Iordan, Livre et légendes bogomiles, traduit par Monette Ribeyrol, Paris:
Maisonneuve-Larose, 1976.
157. JACKSON, H. M., „The Origin in Ancient Incantatory Voces Magicae of Some of the
Names in the Sethian Gnostic System”, în Vigiliae Christianae, 43 (1989).
158. JAKOBSON, Roman, Selected Writings: Phonological Studies, New York – Berlin:
Walter de Gruyter, 2002.
159. JASCHKE, Hans Jochen, „Irenäus von Lyon” în Theologische Realenzyklopädie, vol.
XVI.
160. JOHNSON, Roger A., The Origin of Demythologizing: Philosophy and

Historiography in the Theology of Rudolf Bultmann, Leiden: Brill, 1974.
31
JONAS, Hans,
161. Gnosis und spätantiker Geist, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht,
19884.
I
162. dem, The Gnostic Religion – The Message of the alien God and the Beginnings of Gnosticism, Boston: Beacon Press, 1972.
163. Idem, „Delimitation of the Gnostic Phenomenon – typological and historical”, în Ugo
1967.
164. Idem, Myth and Mysticism - a Study of Objectification and Interiorization in Religious
Though, în colecţia „Philosophical Essays”, New Jersey: Englewood Cliffs, 1974.
165. JOSSA, G., „Considerazioni sulle origini dello gnosticismo in relazione al giudaismo”,
în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april
1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden:
Brill, 1967.
166. KALER, Michael, „Commentaire sur L’Apocalypse de Paul (NH V, 2), în Apocalypse
de Paul, texte établi, traduit et introduit par Jean Marc Rosenstiehl, col. „Bibliothèque
Copte de Nag Hammadi - Études”, vol. 31, Québec – Louvain – Paris: Les Presses de
L’Université Laval – Peeters, 2005.
167. KELLY, John N. D., Early Christian Doctrines, London: Continuum Press, 20002.
168. KENNEY, John Peter, „The Platonism of Tripartite Tractate (NHC I. 5)”, Richard T.
Wallis and Jay Bregman, Neoplatonism and gnosticism, vol 6 in Studies in
Neoplatonism: Ancient and Modern (R. Baine Harris ed.), New York: State University
of NY Press, 1992.
169. KÉRÉNY, Kark, „Mytologie und Gnosis”, în Eranos Jahrbuch (1941).
170. KING, Karen L. (ed.), Image of the Feminine in Gnosticism, Harrisburg

(Pennsylvania): Trinity Press International, 2000.
171. KIPPENBERG, Hans, „Versucht einer soziologischen Verortung des antiken

Gnostizismus”, în Numen, vol. 17 (1970).
172. KLUTZ, Todd, „Paul and the developement of the gentile Christianity”, in Philip Esler
(ed.), The Early Christian World, vol. I, edited by, London & New York: Routledge,
2000.
173. KOESLER, Helmut, Introduction to the New Testament and Literature of Early
Christianity, Berlin: Walter de Gruyter, 2000.
32
174. KOSCHKORE, Klaus, Die Polemik des Gnostiker gegen das kirchliche Christentum,
175. Idem, „Gnostic Instructions on the Organization of the Congregation: the Tractate
Interpretation of Knowledge from CG XI”, în Bentley Layton (ed.), The Rediscovery of
Gnosticism - proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New
Haven, Connecticut – March 28 – 31, vol. II (Sethian Gnosticism), Leiden: Brill, 1981.
176. KRAFT, H. „Gab es einen Gnostiker Karpokrates?”, în Theologische Zeitschrift, 8

(1952).
177. KRAUSE, Martin, ROBINSON, James & WISSE, Frederik (eds.), Gnosis and
Gnosticism: Papers read at the Seventh International Conference on Patristic Studies
(Oxford, september 8th – 13th 1975), colecţia „Nag Hammadi Studies”, vol. 8, Leiden:
Brill, 1977.
178. KROLL, J., Gott und Hölle. Der Mythos vom Descensuskampfe, Darmstadt, 19632.
179. LAHRE, Jaan, „Ist die Gnosis aus dem Christentum ableitbar ? – Eine kritische
Auseinendersetzung mit einem Ursprungsmodell der Gnosis”, în Trames, 10 (60 / 55), 3
(2006).
180. LAYTON, Bentley (ed.), The Rediscovery of Gnosticism - proceedings of the

International Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Connecticut – March 28 –
31, vol. II (Sethian Gnosticism), Leiden: Brill, 1981.
181. Idem, The Gnostic Scriptures. A New Translation with Annotations and Introductions,
Garden City – New York – London, 1987.
182. LAZIER, Benjamin, „Overcoming Gnosticism: Hans Jonas, Hans Blumenberg and the
Legitimacy of the Natural World”, în Journal of the History of Ideas, vol. 64, nr. 4
(2003).
183. LECLERC, Ivor, The Nature of Physical Existence, vol. II, colecţia „Muirhead Library
of Philosophy Series”, London – New York: George Allen & Unwin LTd – Humanities
Press Inc., 1972.
184. LEISEGANG, H., Die Gnosis, Stuttgart: Kröner Verlag, 1955.
185. LEVI STRAUSS, Claude, Antropologie structurale, Paris, Plon: 1958.
186. LOGAN, Alaistair H. B., Gnostic truth and Christian heresy: a Study in the History of
Gnosticism, Edinburgh: T & T Clark, 2004.
33
187. LONG, George, „Restitutio in integrum”, în William Smith (ed.), A Dictionary of

Greek and Roman Antiquities, Boston: Littl, Brown & Co, 1859.
188. LOVEJOY, Arthur O., The Revolt Against Dualism: An Inquiry Concerning the
Existence of Ideas, New Brunswick (NJ) & London: Translation Publishers, 1996.
189. LOWE, E. Jonathan, An Introduction to the Philosophy of Mind, Cambridge:

Cambridge University Press, 2001.
190. LÜDEMANN, Gerd und ÖZEN, Alf, Religionsgeschichtliche Schule, in Theologische

Realenzyclopädie, Berlin – New York: Walter de Gruyter, 1985 ş. u., vol. 28.
191. LÜDEMANN, Gerd und SCHRÖDER, Martin, Die religionsgeschichtliche Schule in

Göttingen – eine Dokumentation, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag, 1987.
192. LÜDEMANN, Gerd, „Untesuchungen zur simonianischen Gnosis”, în Göttinger

Theologische Arbeiten, no.1, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag, 1975.
193. Idem, Heretics – The Other Side of Early Christianity, Westminster John Cnox –
Presbyterian Publication, 1996.
194. LUTTIKHUIZEN, Gerard P., Gnostic Revision of Genesis Stories and Early Jesus
Tradition, col. „Nag Hammadi and Manichaean Studies – vol. 58”, Leiden: Brill, 2006.
195. Idem, „Simon Magus as a Narative Figure in the Acts of Peter”, în Jan N. Bremmer
(ed.), The Apocryphal Acts of Peter: magic, miracles and gnosticism, Leuven: Peeters,
1998.
196. Idem, Gnostic Revision of Genesis Stories and Early Jesus Tradition, în „Nag
Hammadi and Manichaean Studies”, vol. 58, Leiden: Brill, 2006.
197. MacRAE, George W. (ed.), Essay on the Coptic Gnostic Library, Leiden: Brill, 1970.
198. Idem, „The Jewish Background of the Gnostic Sophia Myth”, în George W. MacRae
(ed.), Essay on the Coptic Gnostic Library, Leiden: Brill, 1970.
199. Idem, „Apocalyptic Eschatology in Gnosticism”, în David Hellholm, Apocalypticism

in the Mediterranean World and the Near East. Proceedings od the International
Colloquium on Apocalyticism (Upsala, August 12 – 17, 1979), Tübingen: Mohr –
Siebeck, 19892.
200. MANOLACHE, Stelian, Dualismul gnostic şi maniheic din perspectivă teologică,

Seria „Studii Teologice”, Ed. Paralela 45, Piteşti-Braşov-Bucureşti-Cluj Napoca, 1995.
34
201. MANSEL, Henry L., Ereziile gnostice din primele două veacuri, traducere Laurian
Kertesz, Bucureşti: Herald, 2008.
202. MANSFELD, Jaap, „Bad World and Demiurge: A Gnostic Motif from Parmenides
and Empedocles to Lucretius and Philo”, în R. Van den Brock and M. J. Vermaseren
(eds.), Studies in Gnosticism and Helenstic Religions – presented to Gilles Quispel on
the Ocasion fo his 65th Birthday, Leiden: Brill, 1981.
203. Idem, Heresiography in Context: Hippolytus Elenchos as a Source for Greek

Philosophy, Philosophia Antiqua Series, Leiden: Brill, 1992.
204. MANSOOR, M., „The Nature of Gnosticism and Qumran”, în Ugo Bianchi (ed.), The
Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in
the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.
205. MARKSCHIES, Christoph, „Valentinian gnosticism toward the anatomy of a School”,

în John D. Turner & Anne McGuire (ed.), The Nag Hammadi Library after fifty years.
Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature Commemoration, colecţia „Nag
Hammadi and Manichaean Studies”, vol. 44, Leiden: Brill, 1997.
206. Idem, Christoph, Die Gnosis, München: H. C. Beck Verlag, 2001.
207. Idem, Valentinus Gnosticus?Untersuchungen zur valentinianischen Gnosis mit einem

Kommentar zu den Fragmenten Valentinus, colecţia „Wissenschaftliche
Untersuchungen zum Neuen Testament (65)”, Tübingen: Mohr – Siebeck, 1992.
208. MASTROCINQUE, Attilio, From Jewish magic to Gnosticism, în colecţia „Studien

und Texte zu Antike und Christentum 24“, Tübingen: Mohr – Siebeck, 2005.
209. MAY, Gerhard, „Marcion ohne Harnack”, în Gerhard May, Katharina Grescht und
Marin Meiser (hgs.), Marcion und seine kirchengeschichtliche Wirkung / Marcion and
His Impact on Church History, Berlin – New York: Walter de Gruyter, 2002.
210. MAY, Gerhard, GRESCHT, Katharina und MEISER, Marin (hgs.), Marcion und seine
kirchengeschichtliche Wirkung / Marcion and His Impact on Church History, Berlin –
New York: Walter de Gruyter, 2002.
211. McGRATH, Alister E., Christian Literature – an Anthology, Oxford: Blackwell

Publishers Ltd, 2001.
212. McLACHALAND WILSON, Robert, „Gnosis ant the Mysteries”, în Gilles Quispel,
R. Van den Broek, Maarten Josef Vermaseren, Studies in Gnosticism and Hellenistic
religions presented to Gilles Quispel on the Occasion of his 65th birthday, Leiden:
Brill, 1981.
213. Idem, The Gnostic Problem, London: Mowbray, 1958.

35
214. Idem, Nag Hammadi and Gnosis: Papers read at the Firs International Congress of
Coptology (Cairo, December 1976), colecţia „Nag Hammadi Studies”, vol. 14, edited
by, Leiden: Brill, 1978.
215. McQUEEN GRANT, Robert, Heresy and Criticism – The Search of Authenticity in
Early Christian Literature, Louisville – Kentucky: Westminster / John Knox Press,
1993.
216. MENDELSON, E. Michael, „Some Notes on a Sociological Approach to Gnosticism”,

Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april
1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden:
Brill, 1967.
217. MERKLEIM, Helmut, MÜLLER, Karlheinz und STEMBERGER, Günther (eds.),

Bibel in jüdischer und christlicher Tradition. Festschrift für Johann Maier zum 60
Geburtstag, Frankfurt am Main: Anton Haim, 1993.
218. METZGER, Bruce M., The Canon of New Testament, Oxford: Claredon Press, 1997.
219. MICHAÉLIDÈS, Dimitri, Foi, écriture et tradition ou Les „praescriptiones” chez

Tertullien, Series Théologie, no. 76, Paris: Aubier, 1969.
220. MINNERATH, Roland, „Tertullien: l'anthropologie de la résurrection. La résurrection

chez les Pères”, în Cahiers de Biblia Patristica, vol. 7, Strasbourg: Université Marc
Bloch, 2003.
221. MORESCHINI, Claudio şi NORELLI, Enrico, Istoria Literaturii creştine vechi

greceşti şi latine, vol. I – De la Apostolul Pavel până la epoca lui Constantin cel Mare,
traducere Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc, Iaşi: Polirom, 2001.
222. MORESCHINI, Claudio, Istoria filosofiei patristice, trad. Alexandra Cheşcu, Mihai
Silviu Chirilă şi Doina Cernica, Iaşi: Polirom, 2009.
223. MOUTSOULAS, E., „Der Begriff Häresie bei Epiphanius von Salamis”, în Studia
Patristica, nr. 7 (1966).
224. MÜHLENBERG, Ekehardt, „Basilide”, în Theologische Realenzyclopädie, Berlin –

New York: Walter de Gruyter, 1985 ş. u., vol. 5.
225. MÜHLENBERG, Ekehardt, „Marcion’s Jealous God”, în D. F. Winslow (ed.),

Disciplina nostra: Essay in Memory of Robert F. Evans, Cambridge MA: Philadelphia
Patristic Foundation, 1979.
36
226. MUNZ, Peter, „The Problem of Die Sozilogische Verortung des antiken
Gnostizismus”, în Numen, vol. 19 (1972).
227. MYBURY, David - LEWIS and ALMAGOR, Uri, The Attraction of Opposites:
Thought and Society in the Dualistic Mode, University of Michigan Press, 1989.
228. NAUTIN, Pierre, „Épiphane (saint) de Salamis”, în Dictionnaire d’histoire et de

géographie ecclésiastique, vol. 15, Paris: Letouzey et Ané, 1963.
229. NEBE, Gottfried, „Creation in Paul’s Theology”, în Henning Graf Reventlow & Yair
Hoffman, Creation in Jewish and Christian Tradition, Supliment Series no. 319 of
Journal for the Study of the Old Testament, London: Sheffield Academic Press, 2002.
230. NOCK, A. D., „Rewiew on Hans Jonas, Gnosis und Spätantiker Geist”, în Gnomon,
nr. 12 (1936).
231. NORELLI, Enrico, „Der Gott der Philosophen: Güte und Logos“, în Gerhard May,
Katharina Grescht und Marin Meiser (hgs.),Marcion und seine kirchengeschichtliche
Wirkung / Marcion and His Impact on Church History, Berlin – New York: Walter de
Gruyter, 2002.
232. OORT, Johannes van (ed.), Gnostica, Judaica, Catholica. Collected Essays of Gilles
Quispel, Leiden : Brill, 2008.
233. OSBORN, Eric Francis, Justin Martyr, in Beiträge zur Historischen Theologie 47,
Tübingen: J. C. B. Mohr (Paul Siebeck), 1973.
234. Idem, Tertullian, First Theologian of the West, Cambridge: Cambridge University
Press, 2003.
235. OSBORNE, C., Rethinking Early Greek Philosophy: Hippolytus of Rome and the
Presocratics, London: Duckworth, 1987.
236. PAGELS, Elaine H. The Gnostic Paul: Gnostic Exegesis of the Pauline Letters,
Harrisburg PS: Tinity Press International, 1992.
237. Idem, The Gnostic Gospels, New York: Random House, 1979.
238. PAINCHAUD, Louis et POIRIER, Paul Hubert (eds.), Coptica – Gnostica –

Manichaeica: mélanges offerts a Wolf Peter Funk, „Bibliothèque Copte de Nag
Hammadi”, vol. 7, ed. par., Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters, 2006.
239. PAPADOPOULOS, Stylianos, Patrologie, vol. I, traducere Adrian Marinescu,

Bucureşti: Ed. Bizantină, 2006.
37
240. PARROT, Douglas M., „Adam, the Eye of Light”, în American Academy of Religion /
Society of Biblical Literature Abstracts, nr. 95 (1989).
241. PEARSON, Birgen A., „Jewish sources in gnostic literature”, în Michael E. Stone
(ed.), Jewish Writings of the Second Temple Period, Philadelphia: Van Gorcum, Assen,
Fortress Press, 1984.
242. PEARSON, Birger and GOEHRING, J. (eds.), The Roots of Egyptian Christianity,
edited by, Philadelphia: Fortress Press, 1986.
243. PEARSON, Birger A. (ed.), Gnosticism, Judaism, adn Egyptian Christianity,

Mineapolis: Fortress Press, 1990.
244. Idem, „The Problem of Jewish Gnostic Literature”, în Charles W. Hedrick and Robert
Hodgson (eds.), Nag Hammadi, Gnosticism and Early Christianity, Peabody MA:
Hendrickson, 1986.
245. Idem, „Biblical Exegesis in Gnostic Literature”, în Birger A. Pearson (ed.),

Gnosticism, Judaism and Egyptian Christianity, Philadephia: Fortress Press, 2006.
246. Idem, „Cain and Cainites”, în Birger A. Pearson (ed.), Gnosticism, Judaism, adn
Egyptian Christianity, Mineapolis: Fortress Press, 1990.
247. Idem, „From Jewish Apocalypticism to Gnosis”, în Søren Giversen, Tage Petersen and
Jørgen Podemann Sørensen (eds.), The Nag Hammadi Texts in the History of Religions
– Proccedings of the International Conference at Royal Academy of Science and Letters
in Copenhagen, September 19 – 24, 1995, On the Occasion of the 50th Anniversary of
the Nag Hammadi Discovery, Copenhaga: Det Kongelige Danske Videnskabernes
Selskab, 2002.
248. Idem, Gnosticism and Christianity in Roman and Coptic Egypt, New York – London:
T & T Clark – Continuum Press, 2004.
249. Idem, „Friedländer Revisited: Alexandrian Judaism and Gnostic Origins”, în Studia
Philonica, nr. 2 (1973).
250. Idem, Gnosticism, Judaism and Egyptian Christianity, Minneapolis: Fortress Press,
1990.
251. Idem, „The Figure of Seth in Gnostic Literature”, în Bentley Layton (ed.), The
Rediscovery of Gnosticism - proceedings of the International Conference on Gnosticism
at Yale, New Haven, Connecticut – March 28 – 31, vol. II (Sethian Gnosticism),
252. PEEL, Malcolm L., „Gnostic Eschatology and the New Testament”, în George W.
MacRAE, Essays on the Coptic Gnostic Library, Leiden. Brill, 1970.
38
253. PELIKAN, Jaroslav, Tradiţia Creştină – O istorie a dezvoltării doctrinei, vol. I

(Naşterea tradiţiei universale 100 – 600), traducere Silvia Palade, Iaşi: Polirom, 2004.
254. Idem, Tradiţia creştină – vol. V: Doctrina creştină şi cultura modernă (de la 1700),
traducere şi note Mihai Silviu Chirilă, Iaşi: Polirom, 2008.
255. PERKINS, Pheme, „Sophia as Goddess in the Nag Hammadi Codices”, în Karen L.
KING (ed.), Image of the Feminine in Gnosticism, Harrisburg (Pennsylvania): Trinity
Press International, 2000.
256. PESTHY, Monika, „Earthly Tribunal in the Fourth Heaven (NH V, 2. 20. 5 – 21. 22),
în Jan N. Bremmer, Istvan Czachesz (eds.), The Visio Pauli and the Gnostic Apocalypse
of Paul, Leuvain: Peeters, 2007.
257. PETERSON, Erik, Frühkirche, Judentum und Gnosis, Freiburgm am Breisgau, s. l.,
1959.
258. PÉTREMENT, Simone, „Le mythe des sept archontes créateurs peut-il s’expliquer à
partir du christianisme?” în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium
of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios”
(suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.
259. Idem, Eseu asupra dualismului la Platon, la gnostici şi la manihei, traducere Ioana
Munteanu şi Daria Octavia Murgu, Symposion, Bucureşti, 1996.
260. Idem, Le Dieu séparé – les origines du gnosticisme, Paris: Cerf, 1984.
261. POUDERON, Bernard, D’Athenes à Alexandrie – etudes sur Athénagore et sur les
origins de la philosophie chrétienne, col. „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”, vol.
4, Quebec – Leuvain – Paris: Lavan – Peeters, 1997.
262. POURKIER, Aline, L’ hérésiologie chez Epiphane de Salamine, Paris: Beauchesne,

1992.
263. PUECH, Henri Charles et QUISPEL, Gilles, „Les écrits gnostiques du Codex Jung”,
în Vigiliae Christianae 8 (1954).
264. PUECH, Henri Charles, „Le quatrième écrit gnostique du Codex Jung”, în Vigiliae
Christianae 9 (1955).
265. Idem, Despre gnoză şi gnosticism, traducere Cornelia Dumitru, Bucureşti: Herald,
2007.
39
266. QUASTEN, Johanes, Patrology, vol. I – The Beginnings of The Patristic Literature
from the Apostles Creed to Irenaeus, Allen – Texas: Christian Classics, a division of
Thomas More Publishing, 2001.
267. QUISPEL, Gilles, „Gnosticism and the New Testament”, în Vigiliae Christianae, 19
(1965).
268. Idem, Gnosis als Weltreligion, Zürich: Origo, 1951.
269. Idem, „Christliche Gnosis und Judische Heterodoxie“, în Evanghelische Theologie, 14

(1954).
270. Idem, „Gnosticism”, în Aziz S. Atiya et alii (eds.), The Coptic Encyclopedia, vol. 4,
New York – Toronto – Sydney: Macmillan Publishing Company, 1991.
271. Idem, „Gnosis and Psychology”, în Bentley Layton (ed.), The rediscovery of
gnosticism: proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New
Haven, Connecticut – March 28 – 31, 1978, Leiden: Brill, 1980.
272. Idem, „Psyche and Destiny – On the question of correspondences between Gnostic
soteriology and Orphic – Platonic soteriology”, în Eric J. Sharpe, John R. Hinnells,
Samuel G. F. Brandon (eds.), Man and his Salvation; studies in memory of S. G. H.
Brandon, Machester: Manchester University Press, 1973.
273. Idem, „The Demiurge in the Apocriphon of John”, în Johannes van Oort (ed.),
Gnostica, Judaica, Catholica. Collected Essays of Gilles Quispel, Leiden: Brill, 2008.
274. Idem, „The Original Doctrine of Valentinus the Gnostic”, în Roelof Van den Broek,
Cis van Heertum, From Poimadres to Jacob Böhme: Gnosis, Hermetism and Christian
Tradition, Amsterdam: Pelikaan, 2000.
275. QUISPEL, Gilles, BROEK, R. Van den, VERMASEREN, Maarten Josef (eds.),
Studies in Gnosticism and Hellenistic religions presented to Gilles Quispel on the
Occasion of his 65th birthday, Leiden: Brill, 1981.
276. Idem, Gnosticism from its Origins to the Middle Age în „Encyclopedia of Religion”
vol. V
277. RASIMUS, Tuomas, „Ophite Gnosticism, Sethianism and the Nag Hammadi Library”,
în Vigiliae Christianae 59 (2005).
278. REALE, Giovanni, A History of Ancient Philosophy: The System of the Hellenistic
Age, Albany: State University of New York Press, 1985.
279. RICHARD, M., „Un opuscule méconnu de Marcel d’ Ancyra”, în Mélanges de

Science religieuse, nr. 6 (1949).
40
280. RIEMANN, O. et CUCUEL, Ch., Syntaxe Grecque, Paris: Librairie „C. Klincksieck”,
1932.
281. RIES, Julien, Sacrul în istoria religioasă a omenirii, traducere Roxana Utale, Polirom,
Iaşi, 2000.
282. RIGGI, C., „Il termine „hairesis” nell’accezione di Epifanio di Salamina (Panarion t. I
– De fine)”, în Salesianum 29, no. 1 (1967).
283. ROBINSON, James M., „ Nag Hammadi: the First Fifty Years”, în John Douglas
Turner, Anne McGuire (eds.), The Nag Hammady Library after Fifty years.
Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature Commemoration, Leiden: Brill,
1997.
284. Idem, „The Three Steles of Seth and the Gnostics of Plotinus”, în Geo Widengren
(ed.), Proceedings of the International Colloquium on Gnosticism, Leiden: Brill, 1977.
RUDOLPH, Kurt
285. , „Bibel und Gnosis: Zum Verständnis jüdisch-biblischer Texte in der
gnostischer Literatur, vornehmlich aus Nag Hammadi“, în Helmut Merkleim, Karlheinz
Müller und Günther Stemberger (eds.), Bibel in jüdischer und christlicher Tradition.
Festschrift für Johann Maier zum 60 Geburtstag, Frankfurt am Main: Anton Haim,
1993.
286. Idem, „Gnosis und Gnostizismus – ein Forschungsbericht”, în Theologichal Review,

nr. 36 (1971).
287. Idem, Religionsgeschichtliche Schule, in Encyclopedia of Religion, 2nd Edition,

Lindsay Jones editor in chief, MacMillan, New York, 2005, vol. 11.
288. Idem, Gnosis – the Nature and History of Gnosticism, Edinburgh: T&T Clark, 1998.
289. RUSS, Jacqueline, Panorama ideilor filosofice: de la Platon la contemporani,

traducere de Margareta Gyurcsik, Timişoara: Amarcord, 2002.
290. RUSS, Jaqueline (ed.), Istoria filosofiei, vol. I – Gândirile fondatoare, traducere Dan
Constantin Cârciumaru, Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic, 2000.
291. RUYER, Raymond, Gnoza de la Princeton, Bucureşti: Nemira, 1998.
292. SALLES-DABADIE, J. M. A., Recherches sur Simon le Mage I: l’Apophasis megalè,

Paris: J. Gabalda, 1969.
293. SCHENKE, Hans Martin, „Das Problem der Beziehung zwischen Judentum und
Gnosis”, în Kairos, nr. 7 (1965).
41
294. SCHLIER, Heinrich „hairomai, hairesis”, în Theological Dictionary of the New

Testament, edited by Gerhard Kittel & Gerhard Friederich, translated and edited by
Geoffrey W. Bromiley, vol. I, Michigan: Eerdmans Publishing & Co, 1964.
295. SCHMIDT, Carl, „Zur Datierung der alten Petrusakten”, în Zeitschrift für
Neutestamentliche Wissenschaft, 29 (1930).
296. SCHOLEM, Gerschon, „Jaldabaoth Reconsidered”, în Mélange d’histoire des

Religions offerts à Henri Charles Puech, Paris, 1974.
297. Idem, Jewish Gnosticismus, Merkavah Mysticism and Talmudic Tradition, New York,
1960.
298. SCHOTT, J., „Heresiology as Universal History in Epiphanius Panarion”, în

Zeitschrift für Antikes Christentum, nr. 10 (2006).
299. SCOTT, E. F., „Gnosticism”, în James Hastings (ed.), Encyclopeaedia of Religion and
Ethics, vol. 11, New York – Edinburgh: Charles Scribners’s Sons / T & T Clarlk, 1914.
300. SEGAL, Alan F., Two Powers in Heaven: Early Rabbinic Reports about Christianity
and Gnosticism, Boston - Leiden: Brill, 2002.
301. SEGAL, Robert Alan, Theorizing about Myth, Amherst: University of Massachusetts
Press, 1999.
302. SFAMENI GASPARRO, Giulia (ed.), Agathe elpis: studi storico-religiosi in onore di
Ugo Bianchi, Roma: L’Erma di Bretschneider, 1994.
303. SHARPE, Eric J., HINNELLS, John R., BRANDON, Samuel G. F. (eds.), Man and
his Salvation; studies in memory of S. G. H. Brandon, Machester: Manchester
304. SIEBER, John H., „The Barbelo Aeon as Sophia in Zostrianos and Related Tractates”,
în B. Layton, The Rediscovery of Gnosticism - proceedings of the International
Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Connecticut – March 28 – 31, vol. II
(Sethian Gnosticism), Leiden: Brill, 1981.
305. SISMANIAN, Ara Alexandru, „Le Nombre et son Ombre (Résumé), în Richard T.
Wallis and Jay Bregman, Neoplatonism and gnosticism, vol 6 in Studies in
Neoplatonism: Ancient and Modern (R. Baine Harris ed.), New York: State University
of NY Press, 1992.
306. SKARSAUNE, Oskar, The proof from prophecy: a study in Justin Martyr’s prof-text
tradition: text-type, provenance, theological profile, Leiden: Brill, 1987.
42
307. SMITH, Andrew Phillip, Gnostic Writings on the Soul annotated and explained,
Woodstock VT: Sky Light Paths, 2007.
308. STONE, Michael E. (ed.), Jewish Writings of the Second Temple Period,
Philadelphia: Van Gorcum, Assen, Fortress Press, 1984.
309. STOYANOV, Yuri, The Other God. Dualist Religions from Antiquity to the Cathar
Heresy, New Haven – London: Yale University Press, 2000.
310. STROUMSA, Gedaliahu, „Gnosticism and Manichaeans in Byzantine Palestine”, în

Studia Patristica, nr. 10 (1985).
311. Idem, „The Manichaean Challenge to Egyptian Christianity”, în B. Pearson and J.

Goehring (eds.), The Roots of Egyptian Christianity, edited by, Philadelphia: Fortress
Press, 1986.
312. Idem, Anothe Seed – Studies in Gnostic Mythology, Leiden: Brill, 1984; Savoir et
salut: traditions juives et tentations dualistes dans le christianisme ancienne, Paris:
Cerf, 1992.
313. Idem, Hiden Wisdom: Esoteric Tradition and the Roots of Christian Mysticism, Leiden
– Boston: Brill, 20052.
314. TARDIEU, Michel, „Trois Mythes Gnostiques: Adam, Eros et les animaux d’Egypte
dans un écrit de Nag Hammadi (II. 5)”, în Etudes Augustiniennes, nr. 1 (1974).
315. Idem, Ecrits gnostiques: Codex Berlin, colecţia „Sources Gnostiques et

Manichéennes”, vol. 1, Paris: Cerf, 1984.
316. THOMASSEN, Einar, The Spiritual Seed: the Church of the „Valentinians”, Leiden –
Boston: Brill, 2006.
317. THUNDY, Zacharias P., Buddha and Christ: nativity stories and Indian traditions,
318. TOTH, Anton Daniel, Simon Magul în literatura creştină a primelor secole,
Bucureşti: Paideia, 2006.
319. TREBILCO, Paul, The Early Christianity in Ephesus from Paul to Ignatius, Michigan
– Cambridge UK.: W. Eerdamns Grand Rapids, 2007.
320. TSUTSUI, Kenji Die Auseinendersetzung mit den Markioniten im Adamantios-Dialog,

în colecţia „Patristische Texte und Studien”, vol. 55. Berlin – New-York: Walter de
Gruyter Verlag, 2004.
321. TURNER, J. D., „The Gnostic Threefold Path to Enlightenment: The Ascent of Mind
and the Descent of Wisdom”, în Nouum Testamentum, nr. 22 (1980).
43
322. TURNER, John D. & McGUIRE, Anne (eds.), The Nag Hammadi Library After Fifty
Years, Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature Commemoration, Leiden:
Brill, 1997.
323. TURNER, John D., Sethian Gnosticism and the Platoni Tradition, col. „Bibliothèque
Copte de Nag Hammadi - Études”, vol. 6, Québec – Louvain – Paris: Les Presses de
L’Université Laval – Peeters, 2001.
324. VALLÉE, Gerard, A Study in Anti-Gnostic Polemics: Irenaeus, Hippolytus and

Epiphanius, Studies in Christianity and Judaism 1, Waterloo - Ontario: Wilfried Laurier
325. Van BAREN, Theodor P., „Towards a Definition of Gnosticism”, în Ugo Bianchi
(ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia
„Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.
326. VERSLUIS, Arthur, Wisdom’s Children. A Christian Esoteric Tradition, Albany:

State University of New York Press, 1999.
327. VESELOVSKI, A. N., Razyskaniia v oblasti russkogo dukhnogo stikha, St.

Petersburg, 1889.
328. VICARI, Giuseppe, Beyond conceptual dualism: ontology of consciousness, mental

causation and holism in John R. Searle’s philosophy of mind, Amsterdam – New York:
Rodopi, 2008.
329. VOLKMAR, G., Die Religion Jesu, Leipzig, 1857.
330. WALLIS, Richard T. and BREGMAN, Jay, Neoplatonism and gnosticism, vol 6 in
Studies in Neoplatonism: Ancient and Modern (R. Baine Harris ed.), New York: State
University of NY Press, 1992.
331. WESTPHAL, Merold, God, Guilt and Death: An Existential Phenomenology of

Religion, Bloomington: Indiana University Press, 1987.
332. WIDENGREN, Geo, „Les origines du gnosticisme et l’histoire des religions”, Ugo
1967.
333. WILLAMOVITZ-MOELLENDORF, Ulrich von, Sitzungsberichte der Preussischen

Akademie der Wissenschaften, Philologische – Historische Klasse, Berlin, 1912.
334. WILLIAMS, M. A., COX, Collett and JAFFE, Martin S. (eds.), Inovation in
Religions Traditions, Berlin – New York: Mouton de Gruyter, 1992.
44
335. WILLIAMS, Michael Allan, „The demonizing of the Demiurge: The inovation of
Gnostic Myth”, în M. A. Williams, Collett Cox and Martin S. Jaffe (eds.), Inovation in
Religions Traditions, Berlin – New York: Mouton de Gruyter, 1992.
336. Idem, The Imovable Race. A Gnostic Designation and the Theme of Stability in Late
Antiquity, Leiden: Brill, 1985.
337. Idem, Rethinking „Gnosticism” – an argument for dismantling a dubious category,

New Jersey: Priceton University Press, 1996.
338. WILSON, Robert Smith, Marcion: A Study of a second Century Heretic, London:
James Clarke & Co, 1933.
339. WISSE, Ferdinand, „The Redeemer Figure in the Paraphraze of Shem”, în Nouum
Testamentum, nr. 12 (1970).
340. Idem, „Gnosticism and Early Monasticism in Egypt”, în Barbara Aland (ed.),
Festschrift für Hans Jonas, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag, 1978.
I
341. dem, „Stalking those elusive Sethians”, în Bentley Layton (ed.), The Rediscovery of
Gnosticism: proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New
Heaven, Connecticut, March 28 – 31, 1978, Leiden: Brill, 1980.
342. Idem, „The Nag Hammadi Library and the Heresiologists”, în Vigiliae Christianae 25
(1971).
343. WORDSWORTH, Chr., Hippolytus and the Church of Rome, London: Rivingtons,
1880 (reeditat de Eugene, OR: Wipf & Stock Publishers, 2001).
344. WUCHERPFENNIG, Ansgar, Heracleon Philologus: Gnostische Johannesexegese im

zweiten Jahrhundert, colecţia „Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen
Testament”, nr. 142, Tübingen: Mohr Siebeck, 2002.
345. YAMAUCHI, Edwin, „Jewish Gnosticism? The Prologue of John, Mandaean

Parallels, and the Trimorphic Protennoia”, în Roelof van den Broek & M. J. Vermaseren
(eds.), Studies in Gnosticism and Hellenistic Religions Presented to Gilles Quispel on
the Occasion of his 65th Birthday, Leiden: Brill, 1981.
346. Idem, „The Issue of Pre-Christian Gnosticism Reviewed in the Light of the Nag
Hammadi Texts”, în John D. Turner & Anne McGuire (eds.), The Nag Hammadi
Library After Fifty Years, Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature
Commemoration, Leiden: Brill, 1997.
347. Idem, Pre-christian gnosticism: A Survey of the Proposed Evidence, Grand Rapids:
Baker Book House, 1983.
45
348. ZELLER, E.. Die Apostelgeschichte nach ihrem Inhalt kritisch untersucht, Stuttgart,
1854.
Surse electronice:
1. Bible Works 8. 0
2. Tesaurus Linguae Graecae (TLG)
3. http://www.gnosis.org/library.html
4. http://www.cs.utk.edu/~mclennan/OM/grk-lat.html
5. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/
6. http://www.documentacatholicaomnia.eu/_index.html

Gnosticism

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gnosticism

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Universitatea Bucureşti – Facultatea de Teologie Ortodoxă

GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE

Susţinător: Pr. Drd. Adrian Cazacu

GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CREŞTINE DIN PERSPECTIVA

II.4.2. Între Orient şi Occident ............................................................................................ 182

GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CREŞTINE DIN PERSPECTIVA

Captilolul I: Dispute metodologice

După identificare şi explicarea strategiei pe care Părinţii Bisericii au abordat-o în

analiza acestui fenomen: Religionsgeschichtliche Schule. Metodologia formulată şi dezvoltată

Critica metodei religionsgeschichtlich a dus la naşterea unei noi metodologii, de această

Capitolul al II-lea: O istorie zbuciumată

Capitolul al II-lea ia în discuţie istoria diferitelor curente gnostice, pornind de la primele

cercetători ai gnosticismului îl consideră a fi mai degrabă o categorie, decât un fenomen ce poate

1. este o gnoză de tip aproape exclusiv intelectualist;

/ procosmic, formulate de Bianchi. Concluzia noastră este că la baza gnosticismului stă o

toate impotezele de interpretare emise, formulându-ne propria opinie cu privire la istoria şi

Bibliografia utilizată însumează un număr de 444 de titluri, la care se adaugă o serie

Ediţii ale Sfintei Scripturi şi colecţii de texte apocrife:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1990.

3. New Testament Apocrypha, edited by Wilhelm Schneemelcher, english translation

3. Evanghelii gnostice, traducere, studiu introductiv şi note de Anton Toth, Bucureşti:

4. Heracleonis Fragmenta, editit E. Massuet, în P.G., vol. 7, col. 1292 – 1321.

7. Pistis Sophia, traducere Alexandru Anghel, Bucureşti: Ed. Herald, 2007.

8. Poimandres – The Shepherd of Men, în „Corpus Hermeticum, vol. I – Traités I –

9. Ptolémée, Lettre a flora,text critique, traduction et introduction Giles Quisppel, în

2. Sf. AMBROZIE al MILANULUI, Despre rai, traducere de Pr. Theodor Bodogae,

3. Apologeţi de limbă latină, traducere de Prof. Nicolae Chiţescu, Eliodor Constantinescu,

5. CLEMENT ALEXANDRINUL, Gnoza şi gnosticii – Fragmente din Theodot şi din

6. CLEMENT ALEXANDRINUL, Gnoza şi gnosticii: Fragmente din Theodot şi din şcoala

7. CLEMENT ALEXANDRINUL, Scrieri – Partea a II-a, traducere Pr. Dumitru Fecioru,

8. CLÉMENT D’ALEXANDRIE, Extraits de Théodote, text grec, introduction, traduction

10. DIONYSIOS of ALEXANDRIA, On the promises, în „Ante-Nicene Christian

24. Sf. IRINEU de LUGDUNUM, Demonstraţia propovăduirii apostolice I. 6, traducere,

29. PHOTIUS, Quaestio CCXVII (Coisl. CCXLVI, Taur. CCXXXVII) De differentia

30. Quini Septimii Florentis TERTULLIANI, De praescriptione haereticorum, Ad martyras,

33. TERTULLIAN, Aduersus Valentinianos, tome I, introduction, text critique, traduction et

34. TERTULLIAN, Tratate dogmatice şi apologetice, ediţie bilingvă, studiu introductiv,

35. TERTULLIANO, Scorpiace, editione Giovanna AZZALI BERNARDELLI, Biblioteca

36. TERTULLIEN, La Chair du Christ, tome I, introduction, text critique, traduction et

Izvoare antice istorice, literare şi filosofice:

1. ARISTOTEL, Metafizia, traducere Ştefan Bezdechi, Bucureşti: Ed. Iri, 1999.

2. Corpus inscriptionum Latinarum, Consilio et Auctoritate Academiae Litterarum Regiae

4. HERACLIT, Fragmente, traducere Adelina Piatkovski şi Ion Banu, în Filosofia greacă

5. IUVENAL, Satire, traducere Tudor Măinescu şi Alexandru Hodoş, în „Persius, Iuvenal,

7. PARMENIDE, Despre natură (fragmente), traducere D. M. Pippidi, în Filosofia greacă

8. PAUSANIAS, Descriptio Greciae, recognouit Ioannes Henricus Christianus Schubart,

13. PLINIVS MAIOR, Naturalis Historia – Enciclopedia cunoştinţelor din Antichitate,

Dicţionare, enciclopedii, lexicoane:

1. A Dictionary of Gnosticism,edited by A. P. Smith, Wheaton IL – Chennai India,

2. A Dictionary of Greek and Roman Antiquities,edite by William Smith Boston: Littl,

3. A Global Dictionary of Theology, edited by William A. Dyrness, Veli-Matti Kärkäinen,

5. A Patristic Greek Lexicon, edited by G. W. H. LAMPE, Oxford: Claredon Press, 1961.

6. BAILLY, A., Dictionnaire grec – français, Paris: Hachette, 20004.

7. CHANTRAINE, Pierre, Dictionnaire Étymologique de la Langue Grecque, Paris:

9. Dictionary of Sects, Heresies, Ecclesiastical Parties and Schools of religious thought,

12. Encyclopedia of early Christianity, edited by Everett FERGUSON, Michael P. McHUGH

13. Encyclopedia of Philosophy, Donald M. Borchert Editor in Chief, 2nd Edition,

15. ERNOUT, Alfred et MEILLET, Antoine, Dictionnaire étymologique de la langue latine

16. GUŢU, Gheorghe, Dicţionar latin – român, Bucureşti: Humanitas, 20032.

23. Theologische Realenzyklopädie, Berlin – New York: Walter de Gruyter, 1985 ş. u.

24. VYCICHL, Werner, Dictionnaire étymologique de la langue copte, Leuven: Peeters,

2. Idem, Nag Hammadi Bibliography 1995 – 2006, Leiden: Brill, 2009.