Efectele frigului asupra omului şi asupra produselor alimentare a fost

constatat din cele mai vechi timpuri. Încă din antichitate, în zonele cu climă
caldă, s-au utilizat zăpada şi gheaţa din munţi pentru "condiţionarea aerului" şi
pentru păstrarea alimentelor. Aplicaţiile frigului, ca metodă de conservare,
datează din timpuri imemoriale. Eficienţa frigului din acest punct de vedere a
fost demonstrată prin descoperirea în zonele frigului veşnic, a unor corpuri de
animale (mamuţi) perfect conservate pe durata a mii de ani.
În secolul XVIII se cunoşteau deja circa 10-15 amestecuri pentru scăderea
temperaturii. Ca exemplu clorura de calciu (CaCl2) amestecată cu zăpadă
permite scăderea temperaturii până la –32,8°C.

Dezvoltarea rapidă a tehnicii frigului pe plan mondial şi utilizarea pe scară largă

a instalaţiilor frigorifice se reflectă în preocupările susţinute de folosire a acestei
tehnici în diferitele ramuri ale economiei naţionale.
Tehnologiile frigorifice de refrigerare şi conservare a produselor alimentare au
căpătat în diverse subramuri ale industriei o mare extindere, iar perspectivele
sunt de natură să lărgească şi să adâncească din ce în ce mai mult această sferă
de activitate.
În cadrul industriei alimentare, tehnica şi tehnologia frigului au un rol esenţial,
comparabil ca importanţă şi semnificaţie cu cel al energiei electrice pentru
ramurile industriale ale economiei naţionale.
Pe toate verigile lanţului dintre producerea şi consumul bunurilor alimentare,
frigul artificial constituie un factor major, determinant în conservarea şi
prelucrarea materiilor prime alimentare.
Se poate afirma că tehnologiile frigorifice au jucat şi vor juca un rol esenţial în
crearea unor condiţii din ce in ce mai bune vieţii generaţiilor actuale şi viitoare.
Deoarece creşterea demografică este continuă, avându-se în vedere creşterea
populaţiei urbane în detrimentul celei rurale, problemele energiei, producerii
alimentelor şi a distribuţiei acestora către consumatori, reprezintă probleme
actuale de mare însemnătate şi cu adânci implicaţii in viaţa economică şi socială.
Rezolvarea acestor probleme implică pe de o parte creşterea producţiei agricole,
iar pe de altă parte asigurarea unui lanţ frigorific cât mai perfecţionat care să
asigure conservarea şi distribuţia materiilor prime şi a produselor alimentare cu
minimum de pierderi.
Se poate afirma că, în economia mondială pe lângă preocupările privind
modernizarea agriculturii, atragerea în circuitul agricol de noi suprafeţe,
intensificarea producţiei agricole, prin realizarea de sisteme complexe de irigaţii
şi utilizarea mai substanţială a resurselor de proteine din oceane, există şi
preocupări de mare amploare privind conservarea pe perioada de timp dintre
producţie şi consum a produselor alimentare.

1
Laturile fundamentale ale rolului pe care îl au tehnologiile frigorifice
pentru industria alimentară sunt:
• asigurarea condiţiilor optime de conservare şi distribuţie a bunurilor alimentare
perisabile cu minimum de pierderi din valoarea lor nutritivă;
• asigurarea distribuţiei în timp şi spaţiu a materiilor prime alimentare şi a
bunurilor alimentare existente sau produse în anumite arii geografice şi în
anumite perioade de timp ale anului;
• păstrarea în cel mai înalt grad a caracteristicilor calitative şi în special a celor
nutritive ale materiilor prime şi ale produselor;
• asigurarea condiţiilor optime de microclimat pentru desfăşurarea unor procese
biochimice la temperaturi scăzute (procese de fermentare, de maturare, etc.) sau
pentru obţinerea unor produse cu consistenţă mărită (la fabricarea unturii, a
îngheţatei, ş.a.); 
• economia substanţială a resurselor care, prin prelucrarea prin frig asigură cele
mai reduse consumuri de materii prime; 
• reducerea costurilor de producţie prin eliminarea unor materiale auxiliare şi a
unor operaţii auxiliare necesare în cadrul tehnologiilor de conservare
nefrigorifice;
• reducerea consumurilor specifice de energie, având în vedere că tehnologiile
frigorifice sunt mai avantajoase din punct de vedere energetic in raport cu alte
tehnologii alimentare;
• asigurarea calităţii produselor alimentare şi diversificarea gamei şi a
sortimentajului acestora.
Cele mai multe dintre produsele alimentare sunt perisabile şi nu pot fi păstrate
pentru orice perioadă importantă de timp fără pierderi substanţiale, atât
cantitative, dar mai ales calitative.
Procesele care determină deteriorarea calităţii sunt în special activitatea
microbiologică, reacţiile chimico-biologice şi reacţii fizice. În scopul creşterii
duratei de păstrare, aceste reacţii pot fi încetinite prin:
• scăderea temperaturii (refrigerare şi congelare);
• reducerea conţinutului de apă al produsului (uscare, congelare, metode chimice
de conservare);
• inactivarea microorganismelor şi sistemelor biochimice (pasteurizare,
sterilizare);
Pentru a releva locul, importanţa şi perspectivele de dezvoltare ale tehnologiilor
frigorifice în raport cu celelalte tehnologii de conservare pentru produsele
alimentare, se vor analiza pe scurt câţiva factori importanţi:
- consumul de energie;
- sfera de aplicabilitate;
- efectele proceselor tehnologice şi depozitării produselor asupra valorii
nutriţionale şi proprietăţilor organoleptice;

2
- modificările ce pot surveni în timpul depozitării; 
Consumuri specifice de energie la conservarea produselor alimentare
Venirea iernii reprezintă pentru noi toţi un motiv să fim puţin mai atenţi ca de
obicei cu sănătatea noastră. În această perioadă riscul de îmbolnăvire creşte, iar
organismul şi imunitatea lui sunt mai scăzute.
Răcelile şi gripa sunt cele mai frecvente afecţiuni care apar odată cu frigul.
Despre acestea am vorbit în alte articole din cadrul revistei noastre. Exista însă
şi alte afecţiuni pe care trebuie să le tratăm cel puţin cu aceesşi atenţie ca răceala
şi gripa. Şi asta tocmai pentru că în acest sezon, şi mai ales în vacanţa de iarnă
din preajma sărbătorilor, cu toţii încercăm să ne distrăm în zăpadă, unii mergem
la munte, alţii la schi. Dacă nu suntem atenţi şi pe deasupra suferim şi de alte
afecţiuni, problemele ar putea apărea de unde nu ne aşteptăm. Dar haideţi să
vedem despre ce probleme ar putea fi vorba:
Frigul determină constricţia vaselor de sânge
Având în vedere că în România există foarte multe persoane care suferă de
afecţiuni cardio-vasculare titlul de mai sus nu este chiar îmbucurător, dar din
păcate adevărat. Frigul determină constricţia (restrângerea) vaselor de sânge de
la nivelul extremităţilor (picioare, mâini, nas). Acestea atrag sângele cu
temperatură mai mare, lucru care provoacă reducerea celulelor albe din sânge,
responsabile pentru combaterea infecţilor. Rezultatul este că vor apărea
probleme cu mâinile şi picioarele reci şi va creşte riscul de îmbolnăvire cu
virusuri deoarece imunitatea scade.
Ce e de făcut? Pentru a ajuta organismul şi vasele de sânge să reziste trebuie să
adoptăm o alimentaţie specială. În această privinţă, prima regulă este să reducem
consumul de grăsimi deoarece acestea aduc sângele dinspre extremităţi (care
deja sunt insuficient vascularizate) spre stomac şi intestin (deoarece acestea
depun efort pentru digestia grăsimilor). În schimb mâncaţi peşte gras care
fluidizează sângele.
Exerciţiile aerobice îmbunătăţesc funcţionarea plămânilor şi oxigenează mai
bine sângele, ajutând astfel circulaţia. După ce aţi făcut o repriză de exerciţii
faceţi o baie fierbinete la picioare în care puneţi plante care stimulează
circulaţia: cimbru, măghiran, ghimbir sau piper măcinat.
Ceaiul de păducel dilată vasele de sânge, acţionând deci împotriva efectului
frigului şi făcând circulaţia mai rapidă mai ales către extremităţi.
Ginkgo biloba, muştarul, ardeiul iute sau usturoiul sunt şi ele tratamente
naturiste care îmbunătăţesc circulaţia şi care sunt recomandate a fi consumate
iarna.

3
Efectele frigului asupra articulaţiior
Frigul şi umezeala sunt cauzele care readuc în această perioadă în prim-plan
durerile reumatismale şi disconfortul resimţit la nivelul articulaţiilor şi oaselor.
Cele mai dese afecţiuni articulare care se agravează iarna sunt reumatismul,
artroza (la nivelul articulaţiilor vor apărea dureri matinale agravate la efort,
umiditate şi frig, însoţite de rigiditatea articulaţiei cu limitarea mişcărilor) şi
spondiloza (o formă de reumatism degenerativ produsă de uzura discurilor
intervertebrale). Dacă discutăm despre persoanele de peste 70 de ani, cam 75%
este bolnavă de artroză, ceea ce ne determină să înţelegem de ce în anotimpul
rece durerile reumatismale sunt probleme frecvente de sănătate.
Pentru a reduce durerile se recomandă persoanelor care suferă de această
problemă să efite în primul rând frigul. Ulterior, repausul fizic al articulaţiei
dureroase constituie o modalitate de combatere a durerii, dar şi de a opri sau
încetini procesul de degradare. Persoanelor cu surplus ponderal sau obeze li se
recomandă un regim hipocaloric şi hiposodat. Se mai recomandă căldură locală
umedă sau uscată, împachetări cu parafină, masajul după aplicaţii calde,
exerciţiile fizice izometrice şi curele balneare în staţiuni cu profil de
reumatologie. De asemenea utilizaţi îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată
sezonului.
Ca şi tratament naturist, există o serie de plante care reduc durerile articulare şi
care se recomandă a fi consumate ca atare sau sub formă de ceaiuri sau tincturi
mai ales acum, iarna.
- Hreanul este una dintre rădăcinoasele cu efecte deosebite în afecţiunile
reumatismale, dar şi în răceli. Se prepară un macerat din 2 linguri de hrean ras la
0,5 litri lapte fierbinte şi se bea dimineaţa, după micul dejun. Se pot face şi
frecţii la nivelul articulaţiilor dureroase cu tinctură de hrean. Acesta se prepară
din 20 g hrean ras, macerat timp de 14 zile în 100 ml alcool.
- Varza este foarte bună în cazul inflamaţiilor sub formă de aplicaţii locale cu
frunze strivite. Se poate face şi o cură de suc de varză timp de 2-3 săptămâni,
câte un pahar pe zi între mese.
- Sucul de ţelină reduce durerile articulare. Se bea 100 ml de suc înainte de
micul dejun. Se poate folosi şi decoct de ţelină, preparat din 30 g ţelină la 1 litru
de apă, din care se beau 2-3 căni pe zi
- Infuzia de cătină şi coacăze negre uscate se bea 2-3 căni pe zi.
- Recomandate în afecţiunile reumatismale sunt şi merele proaspete şi strugurii,
care se pot consuma proaspeţi, must sau sub forma unor cataplasme aplicate
călduţe la nivelul articulaţiilor afectate.
- Infuzia de tarhonul (preparată dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml apă) se bea
câte 2 căni pe zi.

4
Protejaţi-vă pielea pe timpul iernii!
Iarna este un anotimp care afectează negativ şi pielea. Pe lângă faptul că frigul
acţionează în mod direct asupra tegumentelor, şi soarele din timpul iernii este
destul de periculos. Acest lucru se datorează faptului că zăpada reflectă aproape
90% din razele solare, de 4-5 ori mai mult decât apa. Deci riscul de a face arsuri
solare este mai crescut iarna decât vara. De aceea, dacă vă duceţi la munte sau la
schi trebuie să utilizaţi o cremă specifică protecţiei împotriva razelor solare chiar
şi de 4-5 ori pe zi şi nu uitaţi să aplicaţi crema pe urechi şi gât.
Iarna se pot produce frecvent afecţiuni ale ochilor
Reflexia luminii în stratul de zăpadă poate provoca lezarea globilor oculari. De
aceea pentru protecţia ochilor dv. folositi ochelari de sticlă cu protecţie laterală
cu protecţie pentru luminozitate puternică. Aceşti ochelari sunt necesari chiar
dacă sunteţi purtător de ochelari de vedere, deoarece aproximativ 20% din razele
solare trec prin lentile.
Tulburări şi dureri la femei în zona genitală
O mare greşeală a fetelor tinere este modul lor de a se îmbrăca sumar pe timpul
iernii. Astfel, o haină sau o bluză prea scurtă, spatele şi abdomenul gol sau
mersul cu picioarele goale pe gresie pot duce la inflamaţii în zona pelviană, care
se pot complica până la probleme ale ciclului menstrual (cu întârzierea lui) şi
dureri în această zonă care pot deveni de cele mai multe ori permanente şi
insuportabile.
Deci, fetelor, soluţia este să vă îmbrăcaţi bine şi să puneţi “look-ul” pe locul
secund dacă vreţi să nu aveţi probleme medicale.
Degerăturile
Degerăturile sunt afecţiuni care se produc în general în sezonul rece afectând
mâinile, picioarele, nasul, urechile etc. Se prezintă ca plăci roz-violacee, uşor
tumefiate (umflate) şi infiltrate. Tegumentul la acest nivel este neted, întins,
lucitor şi rece, iar la apăsare culoarea roşie-violacee dispare. Majoritatea
bolnavilor au prurit (mâncărimea pielii) care se transformă în durere, mai ales
atunci când încălzirea se face brusc.
Degerăturile apar la persoanele care sunt expuse unor temperaturi foarte scăzute.
Riscul de apariţie a degerăturilor este însă mai ridicat la persoane care au
anumite carenţe alimentare, cele mai importante în acest sens fiind carenţele de
vitamine A, B, D, PP şi de grăsimi. Pot de asemenea să apară frecvent la cei care
au anumite afecţiuni ca: TBC, tulburări endocrine, tulburări vasculare, ovariene,
tiroidiene, etc.
Ca tratament al degerăturilor se va căuta să se încălzească locul afectat, dar acest
lucru trebuie să se facă numai treptat. În cazul în care locul afectat se va încălzi
brusc va apărea durerea şi agravarea afecţiunii. Se va aplica pentru aceasta întâi
zăpadă local cu care se va căuta să se frecţioneze uşor dacă nu sunt leziuni. Apoi
treptat se va pune apă rece, după care în aceasta se va turna puţin câte puţin apă

5
caldă, pe măsură ce se acomodează organismul cu temperatura, până când se va
ajunge să se pună doar apă caldă. În acest interval omul va face mişcări de mâini
şi picioare pentru a pune sângele în mişcare.
Se pot face tamponamente cu alcool cu conţinut de tanin 5% sau cu diverse
tincturi din plante diluate în diferite proporţii cu apă, în funcţie de toleranţa
individuală.

Pielea afectată sau chiar leziunile pot fi tratate cu următoarele plante: 

- Cartoful crud ras se aplică local.
- Seminţele fierte de castan se aplică sub formă de pastă. Se poate aplica pe locul
afectat şi un decoct din 4-6 linguri din coaja seminţelor de castane la 1 litru de
apă (se fierb 15 minute, apoi se strecoară).
- Tinctura de castan se va folosi extern diluată cu apă în funcţie de sensibilitatea
locală. În general se aplică în diluţie de 1 parte de tinctură şi 10 părţi de apă
fiartă şi răcită. Intern se poate lua câte 10 picături din această tinctură diluată în
puţină apă de 3 ori pe zi.
- Un alt tratament este prin ungerea zonei afectate cu ulei de cătină. Intern se
poate da bolnavului ulei de cătină, vin de cătină, tinctură, sirop, fructe crude sau
suc din fructe, cătina folosindu-se mai ales pentru vitaminizarea organismului
deoarece ea este o polivitamină naturală care se va putea folosi preventiv chiar şi
de cei sănătoşi.
- Ceapa coaptă în cuptor şi făcută pastă se aplică local în cazul infecţiilor sau la
toate degerăturile.
- Decoctul din coada calului se va folosi pentru a face băi locale sau comprese.
Se pun 4 linguri de plantă mărunţită la 1 litru de apă, se fierbe timp de 15 minute
şi se strecoară.
- Gălbenelele - se pun 4 linguri de flori mărunţite la 1 litru de apă clocotită. Se
va lăsa acoperită timp de 10 minute, după care se poate strecura. Lichidul se
foloseşte la spălături sau comprese, iar cu florile fierte se pot face cataplasme
locale.
- Lămâile se pot folosi, în funcţie de sensibilitatea pacientului, la obţinerea unor
diluţii cu apă rece care sunt foarte eficiente în această afecţiune deoarece
calmează mâncărimea şi, în plus, aduc local foarte multă vitamina C naturală.
Coaja de lămâie se poate folosi să se frece local uşor locurile afectate (se va face
cu partea din care s-a scos sucul, însă nu complet).
- Morcovul proaspăt ras se va aplica sub formă de cataplasmă pe leziunile de la
degerături. Sunt foarte eficiente datorită faptului că au în componenţa lor
vitamina A care ajută foarte mult la refacerea pielii.

6
- Napul proaspăt se va tăia în felii şi se aplică local pe degerături.
- Coaja de stejar - 4 linguri de coajă mărunţită sau măcinată cu râşniţa se pun la
1 litru de apă şi se fierb timp de 15 minute. Se strecoară şi se aplică local
comprese, având un efect deosebit datorită conţinutului crescut în tanin.
- Foile verzi de varză, la care s-au tăiat în prealabil nervurile, se pun în apă
clocotită să se înmoaie, apoi se lasă să se răcească şi se aplică pe locurile
degerate de mai multe ori pe zi. Se pot aplica de asemenea şi foi de varză unse
cu ulei.
Frigul ajută totuşi sănătatea

Surprinzător, dar adevărat, în unele cazuri frigul poate ajuta sănătatea. Cel mai
cunoscut caz în care temperaturile reci vindecă este în caz de entorse, luxaţii sau
traumatisme diverse. Se ştie că aplicarea unei pungi de gheaţă pe locul afectat
ajută la calmarea durerii (care de cele mai multe ori este violentă în aceste
cazuri) şi la reducerea inflamaţiei. 
Frigul poate avea efecte benefice şi în alungarea durerilor de cap. Pentru aceasta
se freacă uşor tâmplele cu o bucată de gheaţă învelită într-o batistă.

Temperatura scăzută tratează leziunile pielii

Şi în cazul arsurilor, senzaţia de usturime şi durere se atenuează dacă rana şi

zona care o înconjoară se introduc sub un jet uşor de apă rece (de aproximativ
10 grade) si se lasa timp de 10 minute. Apa rece împiedica arsura să afecteze
ţesuturile din profunzime.
De asemenea, în dermatologie, pentru îndepărtarea negilor sau petelor colorate
de pe piele, se foloseşte o substanţă la o temperatură foarte joasă (la - 173 grade
C), şi anume azotul lichid.

Frigul ajută la slăbit

 
Cine a mai auzit-o şi pe asta? Oricât de ciudat ar părea, studiile arată că este
adevărat. Cum? Explicaţia este simplă: un adult consumă în medie 2400 de
calorii pe zi. Din această cantitate 1400 de calorii sunt arse de organism pentru
a-şi menţine temperatura la 37 de grade. Dacă corpul nostru stă însă la o
temperatură mai scăzută organismul va consuma mai multe calorii ca să se
păstreze la temperatura de 37 de grade, rezultatul fiind pierderea kilogramelor
suplimentare.

7
Mergând mai departe cu cercetările, s-a constatat că organismul uman depune
energie suplimentară pentru a aduce la temperatura sa alimentele reci ingerate.
Şi consumul de apă rece face ca organismul uman s-o încalzeasca la 37 grade C
înainte de a o integra în circuitul său. Potrivit calculelor, această operaţiune
înseamnă arderea a 60 de calorii, fără nici un efort din partea persoanei care vrea
să slăbească. Duşurile reci (la circa 25 grade C) au acelaşi efect. Două minute
sub jetul rece determină organismul să ardă 100 de calorii, echivalent cu
parcurgerea în marş a 3km.
Cum combatem efectele frigului si ale gerului.

Temperaturile scazute au un efect daunator asupra organismului.

In primul rand amintim de stresul datorat aerului rece, mai ales ca in ultimii ani
iernile au fost blande, iar organismul a cam "uitat" ce inseamna -20 grade
celsius. Daunatoare sunt si trecerile bruste de la cele 20 de grade din casa la -20
de grade de afara.

Frigul si gerul acutizeaza neplacerile determinate de bolile articulatiilor, in

special durerile articulare. Acestea dispar de cele mai multe ori la caldura,
pentru ca la contactul cu frigul sa apara din nou. Tratamentele adjuvante trebuie
obligatoriu folosite toamna si iarna de cei cu astfel de probleme pentru a
diminua simptomele afectiunilor artritice. Pentru ameliorarea durerilor
recomandam Antalgin capsule de la Laboratoarele
Medica, Antiartritic capsule de laCosmopharm, Crema dr. Boici cu spanz de
la Exhelios pentru masajul zonelor dureroase,Reumatis unguent de la Tis
Farmaceutic, Supliform de la Hofigal. Alte produse pentru tratarea bolilor
reumatice aici.

Dintotdeauna frigul a constituit un factor declansator foarte important in bolile

aparatului respirator. Factorul frig este declansatorul unor fenomene
fiziopatologice care afecteaza tractul respirator, care dau posibilitatea agentilor
viro-bacterieni sa se dezvolte intr-un mediu prielnic, inmultindu-se si dand
nastere - in functie de localizare - unor boli acute, cum ar fi: rinite, sinuzite,
amigdalite, faringite, laringite, traheite, bronsite, pneumopatii (afectarea
Tesutului parenchimatos pulmonar) si bronhopatii (afectarea sistemului
bronhopulmonar pana la nivelul alveolelor).

Pentru nas si sinusuri recomandam Nazomer Forte, Nazomer Prop de

la Laboratoarele Medica,Ro-phas de la Rotta Natura, Tinctura de
ienupar de la Hofigal, Ulei de eucalipt sau pin de la Fares pentru inhalatii.
Pentru amigdalite puteti folosi Antalgin de la Laboratoarele Medica,
bineinteles ceaiul de musetel de la Celmar, origanumul de la Rotta

8
Natura, Tinctura de propolisde la Dacia Plant, Tinctura de Salvie de
la Hofigal.

Pentru caile respiratorii interne: Tinctura de cimbru de

la Hofigal, Tusimun de la aceeasi firma - pentru calmarea tusei, Vospetolul de
la Plantavorel cu aceeasi actiune, propolisul este la fel de bun in aceste
afectiuni. Pentru bolile bronhiilor: Bronhofit de la Santo Raphael, Ceaiul de
tei de la Fares, Ceaiul contra tusei de la Favisan cu un continut variat de
plante, origanumul, Plantusin cu miere de la Fares, Tinctura de busuioc de
la Hofigal, Uleiul de brad sau de cedru de la Fares.

Temperaturile scazute au efecte nedorite asupra zonelor expuse la

frig: extremitatile membrelor, buzele, fata. Degeraturile pot determina
inrosirea pielii, umflaturi, pana la basicute cu lichid sau afectarea muschilor si a
tendoanelor.Hainele celui afectat trebuie imediat inlocuite cu unele uscate si
calde, incalzirea directa a zonelor afectate, Factorii favorizanti ai aparitiei
degeraturilor sunt oboseala, alcoolul, fumatul, expunerea indelungata la
temperaturi scazute, imbracaminte si incaltaminte neadecvata.

Zonele afectate de ger se trateaza cu comprese cu ceai sau tinctura

de galbenele, Balsamin de la Favisan, Cicatrizin de la Tis Farmaceutic, Uleiul
de catina de la Hofigal, Unguent cu ichtiol de la Tis Farmaceutic. Alte
produse pentru tratarea degeraturilor aici.

Pielea este sensibila in orice anotimp, dar conditiile climatice ale iernii

constituie pentru ea un adevarat pericol. Gerul favorizeaza dezvoltarea secretiei
de sebum si reduce numarul celulelor care dau elasticitate pielii. Anotimpul
geros afecteaza pielea, care se usuca, devine rosie, iritabila si chiar se poate
crapa, producind o senzatie neplacuta. Pentru ca pielea dumneavoastra sa nu
resimta efectele gerului ar trebui sa o ingrijiti mai mult ca de obicei, respectand
toate etapele necesare: demachiere, tonifiere, hidratare, aplicare de creme
nutritive de noapte, gomaj (peeling) profund, aplicare de masti faciale.

Iata cateva demachiante: Emulsie demachianta Aslavital de la Farmec cu

continut de argila, de la aceeasi firma Emulsia demachianta hidratanta
Gerovital, Lapte demachiant cu miere si catinade la Elmiplant, Lapte
demachiant Herbagen de la Genmar Cosmetics.

De asemenea, esentiale pentru un ten sanatos si rezistent la temperaturile scazute

sunt si alimentatia bogata in vitamine si antioxidanti, consumul de lichide,
evitarea pe cat posibil a expunerii la frig si vant, respectarea orelor de somn si
odihna.

9
Buzele sunt extrem de sensibile la frig si vant. Aplicati strugurel inainte de a iesi
afara sau diverse creme hidratante.

Factorii fizici care intră în componenţa microclimatului, acţionând asupra

organismului omului, vor crea un anumit răspuns din partea funcţiei de
termoreglare care se manifestă prin senzaţie de confort, de cald sau de frig.

În caz de acţiune asupra organismului a temperaturii scăzute, pierderea de

căldură se produce mai mult prin convecţie. Dacă în aer se găseşte o cantitate
mare de vapori de apă, atunci pierderea de căldură creşte din cauza
conductibilităţii bune a vaporilor de apă. Creşterea pierderii de căldură se
datoreşte şi mişcării rapide a curenţilor de aer.

La temperaturi joase se intensifică şi pierderea de căldură prin radiaţie.

Dereglările provocate de microclimatul rece sunt diferite şi depind de valoarea şi
de durata de acţiune a temperaturii scăzute. Temperaturile joase conduc la
scăderea rezistenţei organismului faţă de infecţii, la slăbirea funcţiei de
producere a anticorpilor şi a puterii fagocitare a leucocitelor. Aceste condiţii
favorizează apariţia unor boli contagioase, cum sunt afecţiunile catarale acute
ale căilor respiratorii, pneumonia etc.

În unele cazuri frigul poate provoca o sensibilitate nespecifică care intensifică

acţiunea factorilor toxici sau infecţioşi asupra ţesuturilor sensibilizate. Apar de
asemenea dereglări vasomotorii, în special la părţile descoperite ale corpului
(mâinile). Un microclimat rece conduce adeseori la apariţia reumatismului
cronic, mialgiilor, nevralgiilor, radiculitelor etc.

Acţiunea îndelungată a temperaturii joase poate provoca dereglări.

Echilibrul termic al organismului în condiţii de acţiune a temperaturii scăzute se
menţine prin realizarea funcţiilor de termoreglare fizică şi chimică. La
termoreglarea fizică vasele sanguine se contractă, ceea ce duce la micşorarea
temperaturii suprafeţei corpului şi, prin urmare, la scăderea pierderii de căldură
prin radiaţie şi convecţie de pe toată suprafaţa şi nu numai de pe regiunile
supuse acţiunii temperaturilor joase.
Rolul principal în termoreglarea organismului la acţiunea frigului îi revine
termoreglării chimice prin creşterea termogenezei. La creşterea termoproducţiei
participă tot organismul prin accelerarea proceselor de oxidare în diferite
ţesuturi si organe. Sistemul muscular al organismului după activitate în
termogeneză ocupă primul loc, fapt manifestat prin unul din procesele
fiziologice de protecţie a organismului contra frigului - frisonul, în timpul căruia

10
metabolismul în ţesutul muscular creşte considerabil.
Mecanismul acesta de protecţie a organismului la frig poate suferi şi unele
tulburări în anumite condiţii, ca oboseala musculară, pierderile de sânge, unele
părţi descoperite sau puţin păzite ale corpului (nas, urechi, mâini, picioare).

Acţiunea prelungită a temperaturii foarte scăzute poate duce la unele dereglări

grave - la „hipotermie” (scăderea temperaturii corpului). Acest fenomen
dovedeşte depăşirea posibilităţii de adaptare la condiţiile microclimatului rece.
Hipotermia apare atunci când organismul este supus acţiunii microclimatului
rece caracterizat prin umiditatea relativă a aerului crescută, temperatură scăzută,
radiaţie negativă şi mişcare a aerului intensă.

În acest caz la nivelul diferitelor aparate şi sisteme (după S.Mănescu) se

produce:
- scăderea temperaturii cutanate şi ulterior a temperaturii centrale a corpului;
- scăderea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii cu menţinerea unui consum
crescut de oxigen;
- scăderea frecvenţei pulsului şi creşterea tensiunii arteriale;
- creşterea cantităţii de urină şi a frecvenţei micţiunilor;
- creşterea concentraţiei sângelui, cu reducerea cantităţii de lichide circulante.

Răcirea, în funcţie de gradul intensităţii ei, poate provoca în organismul omului,

mai ales al celui extenuat, epuizat fizic, un spectru întreg de efecte, începând cu
traume de răcire la nivelul de afectare diferit până la dereglări, lichidarea cărora
e în limita posibilităţilor şi de aceea sunt relativ primejdioase pentru organism.
Răcirea poate fi cauza decesului. Şi nu numai la temperaturi extremale joase ale
aerului, ci şi în condiţii de temperatură relativ suportabilă. Cazul letal survine în
stările de extenuare a organismului de surmenaj, alcoolism, stres etc.
Suprarăcirea joacă un rol important şi în etiologia aşanumitor boli de răceală.
Aceste afecţiuni sunt foarte răspândite, cele mai frecvente fiind pneumonia,
nefrita etc.
Un mare pericol pentru sănătate prezintă şi oscilaţiile bruşte ale temperaturii
aerului. La schimbările bruşte şi neobişnuite ale temperaturii aerului creşte
acţiunea afectivă a frigului. Încă marele Hipocrat spunea "Succesiunea
anotimpurilor duce cel mai des la boli, dar şi schimbările mari de căldură şi frig
şi alte varieri ale vremii în cursul anului duc la acelaşi rezultat".
În anul 1780 la Petersburg era o iarnă aspră. Într-o zi de ianuarie s-a încălzit
brusc şi pe parcursul nopţii temperatura aerului a crescut de la -43,6°C până la
+6°C. Diferenţa varierii ei a constituit aproape 50°C. Anume în această noapte
s-au îmbolnăvit circa 40000 de oameni (Preifer, 1966).

Care sunt consecinţele acţiunii negative a frigului asupra organismului?

11
Răceala, în funcţie de intensitatea ei, diminuează capacitatea de protecţie a
organismului: creşte vulnerabilitatea forţelor protectorii, agenţii patogeni
pătrund uşor în organism. Ca rezultat al răcelii scade activitatea fagocitozei,
adică a capacităţii organismului de a rezista în faţa agenţilor patogeni.

Răceala contribuie la scăderea nivelului metabolismului şi a activităţii nervoase

centrale, ceea ce conduce la progresarea bolilor cronice de care suferă
organismul şi la apariţia altor boli, în special la persoanele care nu sunt călite,
antrenate. Un pericol şi mai mare pentru sănătate îl reprezintă răcirea unor părţi
izolate ale corpului, care favorizează îmbolnăvirea de radiculite, nevralgii,
miozite sau de alte maladii periculoase.

În unele cazuri temperatura joasă duce la dereglări, care prezintă o leziune

inflamatorie locală. Se constată, de obicei, degerături la picioare, mâini, urechi,
obraji. În caz de degerături uşoare pot apărea pete roşii, vinete şi dureri, iar
pentru cele mai grave e caracteristică apariţia unor bule cu un conţinut lichid
vâscos sau sanguinolent.
Degerăturile sunt însoţite de somnolenţă, rărirea pulsului, scăderea temperaturii.
Procesele patologice caracteristice la degerături sunt determinate atât de acţiunea
directă a temperaturii joase asupra ţesuturilor, cât şi de spasmul îndelungat al
vaselor sanguine periferice.
Dereglările evoluează în două etape: prereactivă şi reactivă. În perioada
prereactivă accidentatul are senzaţie de frig, înţepături, usturime, apoi
sensibilitatea se pierde, pielea devine albă sau se învineţeşte. Gravitatea
afecţiunilor se apreciază în perioada reactivă.
În scopul profilaxiei degerăturilor este important de a asigura persoanele
implicate la activităţi în condiţiile unei temperaturi scăzute cu îmbrăcăminte şi
încălţăminte adecvate, în timpul îndeplinirii unor misiuni statice - călduroase şi
uscate. Permanent e necesar a alterna modul de activitate static cu cel dinamic.
În cazul deplasării cu maşinile, acestea trebuie să fie dotate cu mijloace de
protecţie împotriva curenţilor de aer, iar pe podea se va aşterne un strat de paie,
pentru a reduce acţiunea frigului asupra picioarelor.
În profilaxia acţiunii temperaturilor scăzute este importantă alimentarea
raţională, calorică, cu un conţinut mare de lipide şi glucide.

Concluzia.

Consumul de alimente congelate in tara noastra este relativ redus. Aceasta

realitate poate fi considerata ca efect a doua cauze principale. Una din ele- si nu
de mica importanta- este obisnuinta populatiei noastre de a pregati hrana din
materii prime proaspete. O alta cauza care a determinat un consum redus de
alimente congelate in tara noastra este lipsa de incredere a consumatorilor in
ceea ce priveste calitatea alimentelor congelate. 

12
In conceptia multor consumatori s-au inradacinat idei preconcepute ca
alimentele congelate au o calitate dubioasa, ca ele au fost congelate intr-un
moment critic al produsului de valorificare, numai pentru a le salva de
depreciere. Nimic mai gresit in aceasta privinta. Numai neinitierea, lipsa de
cunoastere a acestor categorii de alimente a generat astfel de atitudini.

13