Sunteți pe pagina 1din 625

nh- ^voSSţv(VvII^i

U
CENTRUL EUROPEAN DE STUDII
COVASNA - HARGHITA

Profesioniştii noştri 5

IOAN LACATUŞU
arhivist, istoric, sociolog
la 65 de ani
I. Documentar biobibliografic aniversar

Ediţie îngrijiţa de VASTT F SŢANCU


JOl'ECA
Centrului Ecleziastic de Documentare
.Alitropolit Nicolae Colan”
Nr. înreg. \

* *
***

EDITURA EUROCARPATICA

Editura Eurocarpatica
Sfântu-Gheorghe
2012
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
OMAGIU. Lăcătuşu, loan
loan Lăcătuşu ; arhivist, istoric, sociolog la 65 de ani / ed. îngrijită de
Vasile Stancu. - Sfântu Gheorghe : Eurocarpatica, 2012.
2 voi.
ISBN 978-973-1814-51-3
Voi. 1. - 2012. - ISBN 978-973-1814-52-0

I. Stancu, Vasile (ed.)

930.25(498) Lăcătuşu,!.

Copertă: LIVRJ BOAR jr.


Traducere în limba engleză; ADINA CRIŞAN
Lector corector: LIGIA-DALILA GHINEA
Tehnoredactare: ERICH-MIHAIL BROANĂR, FELICIA LĂCĂTUŞU

Copyright © Toate drepturile rezervate Editurii Eurocarpatica

Editura Eurocarpatica
520003 Sfântu Gheorghe, Str. Miko Imre, nr. 2
Tel./fax: 0267.313534
E-mail: cohara_ro @ yahoo.com
Cuprins

I.P.S. loan SELEJAN, Omul trudei obşteşti...................................................... 9


Vasile STANCU, Cuvânt înainte..................................................................... 11

Mesaje şi cuvinte de suflet cu ocazia împlinirii a 65 de ani


Dumitru ACU, loan Lăcătuşu - astristul........................................................ 27
Teodor Ardelean, Omagiu unui mare român - loan Lăcătuşu.........................30
Nicolae B ALINT, Un OM între oameni.......................................................... 31
Radu BALTASIU, Frontierele românităţii şi oamenii săi: prof. dr. loan
Lăcătuşu........................................................................................................32
Barbu BĂLAN, Dr. loan Lăcătuşu, colaborator şi sprijinitor al activităţii
Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic „Pro Memoria
1940-1945"................................................................................................... 35
Corina BĂRĂGAN-SPOREA, Gânduri din suflet, cu aleasă consideraţie,
pentru cercetătorul loan Lăcătuşu................................................................ 39
Florin BENGEAN, loan Lăcătuşu - un apostol al neamului românesc.......... 41
Petrică BILIBOK-BÎRSAN, Un imbold în drumul spre izbândă..................... 42
Liviu BOAR, La o aniversare.......................................................................... 44
Mircea BODNARI, Un apărător al românismului............................................46
Stela BUDA, Un lider de necontestat al comunităţii româneşti din Arcul
Intracarpatic..................................................................................................47
Comeliu Florin BUJOREANU, Portretul unui om de suflet.............................50
Constantin CATRINA, Incrustaţie aniversară.............................................1....51
Traian CHINDEA, Model al perenităţii condiţiei umane.................................52
Alexandru CIUBÎCĂ, Dragă Prietene.............................................................. 53
Maria COBIANU-BĂCANU, Elena COBIANU, Un cercetător de mare
profunzime şi anvergură, al relaţiilor interetnice dintre români şi
maghiari, în judeţele Covasna şi Harghita.................................................... 55
Virgil COMAN, loan Lăcătuşu, un coleg înzestrat cu spirit creativ şi
mobilizator......................................................................................................63
Luminiţa CORNEA, Viaţa unui OM se poate măsura în... cuvinte..................64
Anton COŞ A, Un apărător al naţiunii române: dr. loan Lăcătuşu................. 67
Eugen CRISTE, Floare rară - mult căutată, numele tău este loan Lăcătuşu...10
3
Ştefan DANCIU, loan Lăcătuşu - un nume ca o emblemă............................. 71
Ana Felicia DIACONU, Dr. loan Lăcătuşu, aşa cum îl ştiu............................72
Oana Lucia DIMITRIU, loan Lăcătuşu - o personalitate în cultura
- ' 74

Ana DOBREANU, Un stagiu de practică.......................................................76


Doina DOBREANU, Un Mecena al spiritualităţii româneşti..........................78
Dom DOBREANU, în câteva cuvinte de suflet.............................................. 81
Vasile DOBRESCU, loan Lăcătuşu - cărturarul şi sociologul civilizaţiei
româneşti modeme din zona Carpaţilor Răsăriteni.................................... 82
George ECHIM, Un profesionist desăvârşit....................................................84
Gabriel FLORESCU, Neodihna trudei creatoare........................................... 85
Ligia Dalila GHESfEA, File de jurnal..............................................................87
Ion GIURCĂ, Cineva trebuie să apere românii din sud-estul Transilvaniei....89
Stelian GOMBOŞ, La mulţi şi fericiţi ani, mult stimate domnule loan
Lăcătuşu!.....................................................................................................93
Ana GRAMA, La mulţi ani, Lonică Lăcătuş’!.................................................95
loachim GRIGORESCU, Domnului loan Lăcătuşu........................................ 97
Diana JOIŢA, Un om ca o făclie arzând.........................................................97
Lazăr LĂDARIU, Omul care sfinţeşte locul...................................................99
Cristian Costel LAZĂR, Gânduri despre un mare caracter......................... 101
Viorica Macrina LAZĂR, loan Lăcătuşu - un exemplu al omului în spirit
şi în faptă...................................................................................................104
Vasile LECHINŢAN, Dr. loan Lăcătuşu şi Universitatea sa....................... 106
Anton LIXĂNDROIU, Fratele meu din Covasna.......................................... 110
Juvenalia LUPU, „Drumul izbânzii trece prin poarta durerii!”...................111
Dorel MARC, Domnului loan Lăcătuşu, prieten şi mentor al mai tinerei
generaţii, cu aleasă preţuire......................................................................112
Valentin MARICA, Prin virtutea spiritului................................................... 114
Elisabeta MARIN, lonică Lăcătuşu la un bilanţ aniversar............................ 117
Alexandm MATEI, loan Lăcătuşu - o instituţie şi un imbold...................... 118
Dumitm MĂCIUCĂ, O viaţă dedicată românilor şi românităţii.................. 119
Mircea MĂRAN, Colaborarea mea cu dr. loan Lăcătuşu............................ 120
Alina STROIE-MĂRGULESCU, Recunoştinţă............................................ 121
Mihai MILEA, Dr. loan Lăcătuşu - străjer al demnităţii noastre naţionale.... 122
Nicolae MOLDOVAN, Omul potrivit la locul şi timpul potrivit.................. 124
Codrin MUNTEANU, Domnul Lăcătuşu - o lumină mereu aprinsă.............125
Vilică MUNTEANU, Omagiu unui prieten la ceas aniversar...................... 129
Ilie Muşat, loan Lăcătuşu - personalitate emblematică a comunităţii
româneşti din spaţiul covăsnean (şi nu numai)......................................... 131
Gelu NEAMŢU, Dr. loan Lăcătuşu - Bărbat Puternic................................ 132
Mioara NICOLAU, Prietenul întotdeauna prezent....................................... 134
Preda NIŢĂ, Ionică Lăcătuşu - un bolnav de adevăr................................... 136
Rădiţa PALELA, Un brav român din inima Carpaţilor................................ 137
Dumitru PANAITE, Bon anniversaire.......................................................... 138
Rodica PÂRVAN, Bucuria de a fi om...........................................................140
Sebastian PÂRVU, La mulţi ani, domnule loan Lăcătuşu!........................... 142
Nicoleta PLOŞNEA, O scânteie din lumina personalităţii mentorului şi
binefăcătorului tinerilor - Domnul loan Lăcătuşu.................................... 143
Adrian POHRIB, Un destin în slujba comunităţii şi a adevărului istoric.
Dr. loan Lăcătuşu, un istoric făuritor de istorie, la ceas aniversar...........145
Emil POP, Valeria POP, Domnul loan Lăcătuşu, un aristocrat al spiritului.. \A9
Eugen POP, „Bravo ostaş, ţi-ai făcut datoria!”............................................ 151
Violeta PĂTRUNJEL-POPESCU, Semnele timpului în realitatea
Covasna-Harghita......................................................................................152
Rodica PORŢEANU, Omagiu unui prieten de o deosebită calitate şi
valoare umană...........................................................................................164
Mihai RACOVIŢAN, Un gând admirativ lui loan Lăcătuşu, la 65 de ani....165
Tudor RĂŢOI, loan Lăcătuşu - 65 de ani.....................................................166
loan ROMAN, Un om cu inima cât România „dodoloaţă”.......................... 168
loan SABĂU-POP, Ora unui bilanţ: loan Lăcătuşu..................................... 172
Ionel SIMOTA, Făclie în Transilvania.........................................................‘175
Alin SPÂNU, Plăieşul moldovean din Sfântu Gheorghe............................... 176
Dumitru STAVARACHE, Câteva gânduri către loan Lăcătuşu, „fratele”
meu de peste munţi.....................................................................................179
Maria STOICA, Dr. loan Lăcătuşu, o prezenţă providenţială....................... 180
Marius STOICA, La mulţi ani!...................................................................... 182
Petre SRĂCHINARU, Pentru mine, prietenia nu se discută... dar
se dispută!................................................................................................. 183
Zorel SUCIU, Un sprijin eficient acordat dezvoltării vieţii muzeale
topliţene..................................................................................................... 184
Codrina ŞANDRU, loan Lăcătuşu: portretul unui sociolog militant..............189
5
Ilie ŞANDRU, Prietenia lui Ionică Lăcătuşu mă onorează........................... 192
Alexiu TATU, loan Lăcătuşu - omul, arhivistul, istoricul - gânduri şi
amintiri..........................................................................................................194
loan TÂMAŞ DELAVÂLCELE, Credinţa mea.............................................. 195
Valeriu TĂNASÂ, Cuvânt sincer către un slujitor al idealului românilor
de pretutindeni............................................................................................. 196
Sorin TEODORESCU, Dacă vei avea aur în sujlet....................................... 197
Ilie TRAIAN, Un om cât o inimă................................................................... 200
Mihai TRIFOI, An aniversar - dr. loan Lăcătuşu.......................................... 201
Cristina ŢINEGHE, Dr. loan Lăcătuşu sau leadership-ul ca vocaţie............ 202
Aurel Florin ŢUSCANU, Istoricul loan Lăcătuşu - „ Un om al căutărilor”..203
Vaier V. VODĂ, Omagiu domnului Ionică Lăcătuşu.....................................205
Rodica WEIDNER-CIUREA, loan WEIDNER-CIUREA, Un demn urmaş al
cronicarilor - dr. loan Lăcătuşu................................................................ 209

Mesaje şi scrisori primite cu alte ocazii


Scrisoarea Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna, la
împlinirea vârstei de 60 de ani...................................................................213
Carte de onoare din partea unor colegi arhivişti, cu ocazia pensionării.......215
Mesajul Forumului Civic al Românilor din Covasna Harghita şi Mureş,
cu ocazia pensionării................................................................................. 217

loan Lăcătuşu - o viaţă pusă în slujba românilor din Arcul Intracarpatic


Repere biografice, bibliografie selectivă........................................................225
File autobiografice.........................................................................................374
Gânduri la 60 de ani.......................................................................................394
O carte mult aşteptată.....................................................................................397
O manifestare de ţinută, cu o autentică dimensiune naţională.......................403
Referatele membrilor Comisiei de Doctorat prezentate cu ocazia susţinerii
publice a Tezei de doctorat în Sociologie, cu titlul „Structuri etnice şi
confesionale în judeţele Covasna şi Harghita”, la Universitatea „Babeş-
Bolyai” din Cluj-Napoca, la 16 decembrie 2003....................................... 406
Prof. univ. dr. Traian ROTARIU........................................................... 406
Prof. univ. dr. Ilie BĂDESCU...............................................................410
Prof. univ. dr. Nicolae EDROIU............................................................415
Conf. univ. dr. Aurel MAIER............................................................... 417
6
Referate şi aprecieri ale unor specialişti (istorici, sociologi, teologi, publicişti,
jurişti ş.a.) asupra tezei de doctorat „Structuri etnice şi confesionale în
judeţele Covasna şi Harghita”, întocmită de doctorandul loan Lăcătuşu sub
conducerea ştiinţifică a prof. univ. dr. Traian Rotariu de la Universitatea
„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca...............................................................420
I.P.S. loan SELEJAN, O candelă în noapte.......................................... 420
Pr. Die MOLDOVAN, O autentică teză de doctorat, cu distinctă
notă interdisciplinară.........................................................................421
Maria COBIANU-BĂCANU, O lucrare-document privind istoria,
dinamica structurilor etnice şi confesionale şi convieţuirea interetnică
din judeţele Covasna şi Harghita....................................................... 422
Ioana CRISTACHE-PANAIT, O teză de doctorat elaborată sub emblema
slujirii adevărului...............................................................................427
O Alexadru PORŢEANU, Ocontribuţie valoroasă la cercetarea
ştiinţifică şi la practica social-politică.......................... 428
Petre ŢURLEA, O contribuţie ştiinţifică demnă de remarcat.................. 429
loan WEIDNER-CIUREA, Omagistrală teză de doctorat.......................431
Petru PÂNZARU, Olucrare de o originalitate indiscutabilă................... 433
loan SOLOMON, O teză de doctorat impresionantă prin profunzimea
şi amploarea ei...................................................................................434
Otilian NEAGOE, Teză de doctorat elaborată pe baza unei vaste
documentări....................................................................................... 435
Constantin STANCA], O contribuţie de seamă la cercetarea sociologică
a localităţilor din judeţele Covasna şi Harghita................................. 436
Alte aprecieri şi mesaje.......................................................................... 437

Referate şi recomandări pentru ocuparea unui post de cercetător ştiinţific....438


k

I.P.S. loan SELEJAN, Unul dintre cei mai buni cunoscători ai proble­
maticii şi realităţilor zonei Covasna-Harghita....................................438
Acad. Horia COLAN, Cercetător, istoric, om de cultură neostenit.........440
Maria COBIANU-BĂCANU, Unul dintre cei mai activi promotori ai
românismului din zonă Covasna-Harghita......................................... 441
Carmen-Elena DOBROTĂ, Un cercetător deschis către noi orizonturi
şi provocări....................................................................................... 445
Adina Maria FOFIRCĂ-CRIŞAN, Un cercetător care a aprofundat unele
dintre cele mai complexe aspecte ale istoriei locale şi naţionale.........447
Referinţe asupra activităţii de cercetare, publicistică şi editorială, a celei
desfăşurate în cadrul instituţiilor şi asociaţiilor culturale şi civice precum
şi cu privire la iniţierea, participarea şi organizarea unor manifestări
ştiinţifice, culturale şi civice...................................................................... 448
Scrisori personal-profesionale şi dedicaţii autografe..................................... 490

Interviuri
Dumitru MANOLĂCHESCU, Centrul Ecleziastic de Documentare -
direcţii şi priorităţi. Promovarea culturii şi spiritualităţii româneşti .535
Mihai GROZA, O prezenţă culturală pregnantă.................................... 537
Dumitru MANOLĂCHESCU, Argumente pentru crearea Forumului
Civic al Românilor din Covasna şi Harghita. Revitalizarea solidarităţii
româneşti, îmbunătăţirea organizării comunitare.............................. 538
Ion LONGIN POPESCU, „Românii din Harghita şi din Covasna nu
mai doresc o Regiune Autonomă Maghiară şi niciun «Diktat» impus
de forţe străine”................................................................................. 541
Constantin MUSTAŢĂ, Visând spre veacul armoniei............................. 546
Monica VAJNA, „Cred că ies demn din spectrul public... ”.................570
Un studiu semnat de loan Lăcătuşu şi câteva din reacţiile unor lideri
maghiari „democraţi” din Arcul Intracarpatic.................................... 575
Oana-Mălina NEGREA, loan Lăcătuşu despre convieţuirea româno-
maghiară din Arcul Intracarpatic........................................................586

Ilustraţii....................................................................................................... 597
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Omul trudei obşteşti

Strămoşii acestui bărbat, despre care


scrisu-s-a această carte, sunt convins că au
făcut parte din oastea lui Ştefan cel Mare şi,
mai mult, cred că primele pagini din istoria
neamului nostru românesc i le-au povestit în
casă, la gura sobei, părinţii săi.
De aici, de la cea mai autentică catedră
a şcolii româneşti - FAMILIA, a început să
urce treaptă cu treaptă, tânărul loan Lăcătuşu,
începându-şi studiile în satul natal şi
finalizându-le, printr-o importantă teză de
doctorat, susţinută la Universitatea „Babeş-
Bolyai” din Cluj-Napoca.
Pe această cărare a şcolii, a mers singur
şi nu uşor, aceasta deducem din faptul că, din
fragedă tinereţe, şi-a câştigat pâinea, prin
lucrai mâinilor şi sudoarea frunţii sale. Numai cei ce au urmat cursurile unui liceu
la seral vor putea înţelege cât de greu era ca ziua să trudeşti, iar noaptea să înveţi.
Unde au fost desfătările lumeşti şi bucuriile tinereţii acestui om, care şi-a împărţit
viaţa între muncă şi studiu, iar mai apoi familie şi societate?!
Domnia Sa a ocupat o vreme o importantă funcţie publică în oraşul Sfântu
Gheorghe şi pe cei ce l-au cunoscut, români şi maghiari, din toate categoriile
societăţii, astăzi, după ani de zile, îi poţi vedea ridicându-şi pălăria şi salutând
reverenţios, pe un om „al cetăţii”.
Bănuiesc că nu şi-a scris un jurnal şi poate că încă nu a sosit nici ceas'ul
memoriilor, dar acestea, de se vor aşterne pe hârtie, sunt convins că vor fi, pentru
cercetătorii de mâine ai istoriei de pe aceste meleaguri, un reper important în
cunoaşterea adevărului istoric.
De altfel, istoria trebuie să rămână depozitarul adevărului unei culturi şi
civilizaţii făurite de un popor.
A rânduit Bunul Dumnezeu ca o vreme să slujesc şi eu neamul românesc,
alături de domnul profesor dr. loan Lăcătuşu. Ne-am născut amândoi „a doua
oară”, în ziua de 25 septembrie 1994, când doi Patriarhi au venit la Miercurea-
Ciuc să pună piatră de temelie unei Episcopii Ortodoxe. De atunci şi până astăzi,
ne-am fost unul altuia duhovnic. Domnia Sa fiind un bun sociolog, cunoştea
problematica românilor din această zonă, iar eu venind cu partea duhovnicească şi
astfel cele două componente ale vieţii comunităţilor româneşti, completându-se
Profesioniştii noştri 5

una pe alta, au rodit pacea, buna înţelegere, respectul, aducând slavă lui
Dumnezeu pentru tot ce ne-a ajutat să realizăm în aceşti ani. Domnul profesor dr.
loan Lăcătuşu, alături de alţi preoţi şi intelectuali din Covasna şi Harghita au
iniţiat înfiinţarea Episcopiei noastre ortodoxe, fiind ales membru în Adunarea
Eparhială şi în Adunarea Naţională Bisericească.
Domnia Sa a adunat mărgăritarele culturii româneşti din această zonă,
aflarea şi punerea în valoare a fiecărui document îi producea o bucurie pe care o
poţi vedea numai pe chipul copiilor.
Privindu-i reperele biografice ale familiei, vezi că este consemnat ca având
doar o fiică. Cred însă că, din modestie, nu i-a trecut alături de aceasta, în biografia
sa, pe zecile de studenţi, cercetători, istorici, profesori, care i-au păşit pragul la
Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu
Gheorghe, cerându-i sprijinul pentru întocmirea unor lucrări de licenţă, masterat,
teze de doctorat şi alte studii de etnografie, folclor specifice acestei zone. Dar
numărul acestora nu se opreşte aici şi sunt convins că numărul lor va creşte într-o
progresie geometrică, gândindu-mă şi la numeroşii cercetători şi studenţi care l-au
citat şi îl vor cita în lucrările lor.
Domnia Sa nu a ajutat şi susţinut doar tineri, ci a fost alături şi de cei în
vârstă, îngrijindu-se ca să nu fie marginalizaţi, astăzi, şi să nu fie uitaţi, mâine. A
avut un aport deosebit la alcătuirea unor volume omagiale pentru personalităţi
româneşti din zonă şi din ţară.
Am putea zice că, prin aceasta, domnul profesor loan Lăcătuşu „a zidit
istoria cu oameni luminaţi”.
i

Ar fi interesant dacă cei apropiaţi Domniei Sale ne-ar putea confirma, cel
puţin din 1994 şi până astăzi, cât timp şi-a petrecut în familie şi cât timp în
interesul studiului şi al comunităţii.
A fost şi este un observator atent al evenimentelor petrecute după 1989, în
societatea românească, dar şi al celor de dincolo de Prut, legând multe prietenii cu
fraţii noştri din Basarabia şi cred că ultima dorinţă care îi stă în inimă, ca şi multor
alţi români, ar fi să vadă deschizându-se porţile pentru totdeauna între fraţii de pe
cele două maluri ale Prutului.
Las această pagină fără punct, cu nădejdea că domnul profesor Lăcătuşu
mai are multe de spus şi de scris pentru istoria şi cultura românească

t loan
Arhiepiscopul din Carpaţi

10
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Cuvânt înainte

La nici trei ani, de la inaugurarea în cadrul


Editurii Eurocarpatica a Centrului European de
Studii Covasna-Harghita, din Sfântu Gheorghe, a
colecţiei „Profesioniştii noştri”, ne aflăm la apari­
ţia celui de-al cincilea volum, acesta fiind o mărtu­
rie a viabilităţii iniţiativei „profesioniştilor”.
în viziunea iniţiatorilor, colecţia trebuie să
fie un instrument de evidenţiere a elitelor profesio­
nale şi a performanţei ştiinţifice din aria cercetării
şi arhivisticii privind problematica deosebit de
complexă a existenţei românilor din arealul sud-est
transilvan, a interferenţelor economice, sociale,
culturale şi spirituale cu secuii, maghiarii, sau a
altor etnii aşezate de-a lungul timpului în zonă. In
acelaşi timp, colecţia îşi propune să promoveze
modele profesionale demne de urmat de tânăra generaţie de cercetători şi arhivişti,
care urmează să preia destinele cercetării pe aceste meleaguri, modele de care
societatea actuală duce atâta lipsă, şi, în aceeaşi măsură, să marcheze gesturi de
preţuire sinceră a valorilor cultural-ştiinţifice româneşti, venite atât din partea
societăţii civice româneşti, cât şi din partea unor specialişti din principalele centre
culturale ale ţării, precum şi din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, constituiţi, în
anul 2009, în „Grupul de Cercetare «LI. Russu» pentru studiul sud-estului
Transilvaniei”. Evaluând anual stadiul cercetărilor problematicii interdisciplinare
specifice arealului sud-est transilvan, „Grupul de Cercetare” sprijină apariţia unor
lucrări care se raportează la obiectivele sale, dezvoltă şi valorifică baza de date ou
utilizatori multipli şi sprijină cunoaşterea bibliografiei, inclusiv pe internet, privind
această parte a ţării. în aceeaşi măsură „Gmpul de Cercetare” organizează, distinct,
momente omagiale în memoria cercetătorilor din domeniul ştiinţelor socio-umane
din sud-estul Transilvaniei, cât şi atribuie premii „LI. Russu” unor cunoscuţi
cercetători - istorici, etnografi, teologi, sociologi, filologi - din principalele centre
culturale ale ţării, autori a unor valoroase lucrări referitoare la istoria, cultura şi
spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei şi la interferenţele culturale
româno-maghiare. Şi „vinovat” pentru toate acestea şi pentru foarte multe asemenea
„isprăvi”, pe care eu şi cei peste 100 de colaboratori, care au participat la întocmirea
acestui volum, le vom aminti în paginile următoare, este un singur om, loan
Lăcătuşu.

11
Profesioniştii noştri 5

Aşa cum sesiza prof. Vilică Munteanu, în prefaţa celui de-al IV-lea volum al
„Profesioniştilor”, au fost onoraţi în paginile colecţiei trei ardeleni - Ana Grama,
Liviu Boar şi loan Ranca - şi un moldovean - Gheorghe Zaharia - toţi specialişti de
elită în, nobila, fmmoasa, incitanta, dar destul de puţin cunoscută şi apreciată
profesie, de arhivist, care s-au aplecat cu acribie şi ştiinţă profesională asupra
documentelor de arhivă privind istoria românilor din Arcul Intracarpatic transilvan,
cât şi a legăturilor lor cu românii din afara acestuia. Pot spune că urmează un
moldovean, după origine, după fire, dar, la fel de bine, pot spune că urmează un
ardelean, prin împământenirea sa pe aceste locuri, prin înfăptuirile sale în favoarea
întregii comunităţi harcoviene, prin legăturile sale matrimoniale de peste trei decenii
şi jumătate cu oamenii locului. Dar cel mai corect spus este că vom scrie despre un
român, un (mare) profesionist român al acestor meleaguri, având în vedere tot ceea
ce a făcut şi a lăsat în urmă, până acum, la cei 65 de ani pe care cu mândrie-i poartă.
Am fost întrebat de ce acum, la 65 de ani şi nu la 70, 80, sau probabil 100 de
ani, după gândirea interlocutorilor. Răspunsul meu, la această atitudine a
nerecunoştinţei umane faţă de oamenii de lângă noi, a sunat dur: „Valoarea nu
aşteaptă venirea anilor. Să-i aşteptăm moartea pentru a-i fi subliniate meritele?”.
Vechea mentalitate. Se scrie numai la adresa „conducătorului”. Despre
oamenii de excepţie de lângă noi, decât atunci când nu mai sunt sau au ajuns la
vârsta senectuţii, să nu spun a senilităţii. Brucan a greşit. Mentalităţile se schimbă
mai greu. Două decenii reprezintă extrem de puţin!
Dar, pentru că mi s-a pus această problemă, mă simt obligat să dau un
răspuns mai amplu, celor „curioşi”:
Ideea unei cărţi despre Ionică Lăcătuşu este mai veche. A apărut prin 2004.
Ionică publicase mai multe cărţi, printre care: Spiritualitate românească şi
convieţuire interetnică în Covasna şi Harghita, 2002; Structuri etnice şi
confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, 2002; Românii din Covasna şi
Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, 2003, (împreună cu Vasile Lechinţan şi
Violeta Pătrunjel); Tendinţe de enclavizare a unui spaţiu românesc Covasna-
Harghita, 2004. Scrisesem, în diferite publicaţii locale, mai multe recenzii despre
cărţile sale. Cărţi care m-au impresionat prin luciditatea, forţa şi curajul de a arăta şi
dezbate problemele reale cu care se confruntau românii în mediul ostil al „societăţii
harcoviene”, abandonaţi de autorităţile centrale româneşti, în numele unor principii
numai de ele înţelese. Şi, ajunsesem la o concludentă concluzie pentru atitudinea
mea viitoare. Nu ştiu dacă vreodată românii covăsneni îţi pot mulţumi pentru
iniţiativa, curajul şi înfăptuirile tale după 1989. Eu, îţi sunt recunoscător că am
avut privilegiul să-mi dai o asemenea pildă care mi-a insuflat tăria profesiunii şi
statornicia locului, îi scriam pe atunci lui Ionică Lăcătuşu. Era omul care spunea
clar şi răspicat: noi, românii din Covasna şi Harghita, trebuie să ne bazăm pe forţele
şi inteligenţa noastră dacă vrem să supravieţuim pe aceste vechi locuri strămoşeşti.
Şi, ca istoric, mai ştiam ceva. Neînsemnate la vreme, în paginile unor lucrări,
informaţiile, faptele devin amintiri; ele se depărtează, se decolorează, se

12
loan Lăcătuşu la 65 de ani

împuţinează; pe unele le uităm eu totul, din altele pierdem doar părţi şi puţine sunt
cele care ne rămân fixate mai bine în imagini vii de culoare şi de sunet. Vorba
dictonului latin: Verba volant, scripta manent!
Pentru prima dată i-am vorbit lui loan Lăcătuşă despre acest proiect al meu,
în noiembrie 2008, în deplasarea noastră la sesiunea de comunieări ştiinţifiee de la
Bacău. Insistenţele mele de a colabora în acest sens au fost acceptate în 2010, cu
condiţia publicării, după ieşirea sa la pensie, pe care nu o bănuia a fi atât de
apropiată. Atunci mi-a pus la dispoziţie o bogată arhivă personală. Am insistat să
scoatem volumul cu prilejul ieşirii la pensie, moment crucial în viaţa fiecărui om. A
refuzat constant şi cu perseverenţă publiearea volumului atât de repede. Dar nu a
mai putut opune rezistenţă atunei eând, acest proieet, l-am făcut public la cea de-a
XVII-a Sesiune de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei.
Istorie. Cultură. Civilizaţie”, de la Sfântu Gheorghe - Reei, când am solicitat şi
colaborarea cărturarilor şi cercetătorilor participanţi la elaborarea viitorului volum
„Profesioniştii noştri” dedicat Domniei Sale.
Cunoscând contactele trainice ale dr. Lăcătuşu cu oameni de cultură şi
ştiinţă, cu prieteni şi colegi din ţară şi de peste hotare, la mijlocul lunii ianuarie
2012, am adresat aeestora o invitaţie de a se alătura proieetului nostru, astfel încât
„din frânturi de gânduri şi impresii personale ori instituţionale, să realizăm
împreună un portret de profesionist, exemplu demn de urmat de tinerii cercetători
de astăzi”. în următoarele zile am primit semnale, mai mult decât încurajatoare, care
veneau să confirme oportunitatea şi justeţea alegerii temei pentru volumul
„Profesioniştii noştri”. Supun atenţiei cititorului, scurte fragmente, din aceste
mesaje. Alte comentarii, cred eu, fiind de prisos:
Voi răspunde cu toată dragostea acestei iniţiative demne de toată lauda,
cum demn de ea este şi Ionică - prof. Die Şandru (Topliţa).
De pe acum îl felicit pe OMUL RAR care este Domnul Lăcătuşu, pentru
RODNICA-I vârstă. Voi reveni! - poet Valentin Mariea (Târgu Mureş).
La Adresa dumneavoastră nr. 1 /11.01.2012, referitoare la invitaţia de a ne
exprima gânduri şi impresii personale ori instituţionale, în vederea realizării unui
portret de profesionist al domnului doctor loan Lăcătuşu, arăt că răspund cu
plăcere şi bucurie acestei iniţiative. Mai mult decât atât.
Un „apostol” al neamului său.
Un profesionist desăvârşit
Apreciez demersul iniţiatorilor acestui volum ca fiind necesar, meritoriu şi
demn de urmat, atât din perspectiva aducerii cuvenitului omagiu personalităţilor
noastre culturale, pentru devotamentul acestora în munca de o viaţă în slujba
comunităţii, cât şi din perspectiva încurajării celor omagiaţi în continuarea
onorabilului lor demers, şi, desigur, aceasta constituind totodată o încurajare a
celor care, având aceleaşi idealuri, se află la răscrucea unor astfel de căi de urmat.
- avocat, poet George Echim (Braşov).

13
Profesioniştii noştri 5

Mă simt onorat de invitaţia adresată. Consimt cu toată plăcerea să dedic un


studiu celui care se află demult în galeria Profesioniştilor. Cu stimă şi consideraţie
- prof. univ. dr. Ion Giurcă (Bucureşti).
Vă mulţumesc pentru invitaţie. Deoarece îl preţuiesc în mod deosebit pe
prietenul meu, voi trimite un studiu care să fie inclus în volum. Cu respect pentru
tot ceea ce faceţi - Gheorghe Siseştean (Oradea).
Invitaţia Dumneavoastră mă onorează. Vă mulţumesc. Cu admiraţie pentru
iniţiativa şi lucrarea dumneavoastră - prof. Doina Dobreanu (Subcetate, Harghita).
Mă onorează foarte mult invitaţia dumneavoastră şi sunt extrem de
bucuroasă că pot participa la un asemenea eveniment de suflet pentru dragul nostru
domn loan Lăcătuşu, care pentru mine reprezintă una dintre persoanele care mi-au
marcat existenţa ca exemplu de viaţă - Diana Joiţa, administrator, Cetatea Râşnov.
Mă simt onorat de invitaţie. De acord, subscriu, prof. publicist Nicolae
Balint (Târgu Mureş).
Cu cea mai mare plăcere accept să contribui, în măsura posibilităţilor, la
volumul dedicat domnului I. Lăcătuşu - dr. Mircea Măran (Vârşeţ, Serbia).
Mă onorează invitaţia dumneavoastră şi mă voi strădui să particip la
alcătuirea acestui volum, dedicat distinsului profesor dr. loan Lăcătuşu - prof.
univ. dr. Barbu I. Bălan (Cluj-Napoca).
Vă mulţumesc pentru invitaţie şi răspund cu drag şi onoare - conf. univ. dr.
Codrina Şandru (Braşov).
Răspund cu plăcere invitaţiei dumneavoastră de a-l omagia pe Domnul
Lăcătuşu. Vă felicit şi pe această cale pentru frumoasa iniţiativă - pr. consilier Alin
Câmpean (Caransebeş).
Onorat fiind de prietenia acestei locomotive a ONG-urilor şi a tuturor
acţiunilor de prezervare a identităţii româneşti, acolo unde a fi român este, deja,
suficientă treabă pentru a fi condamnat, îmi asum cu plăcere, cu drag şi mare
onoare sarcina de a imortaliza în scris, experienţele trăite alături de voi,
covăsnenii, conduşi de acest OM adevărat - publicist Nelu Roman (Târgu Mureş).
Colaborez cu mare bucurie la volumul dedicat OMULUI loan Lăcătuşu. Cu
alese gânduri de bine, prof. univ. dr. Dumitm Acu, preşedinte ASTRA -- Sibiu.
Fără îndoială. Domnul Dr. loan Lăcătuşu merită din plin acest omagiu. Vă
urez mult succes în nobila dumneavoastră activitate - prof. Mihai Trifoi (Bixad,
Covasna).
Să aveţi împliniri în tot ceea ce vă propuneţi şi să aveţi parte de veşti bune.
Urmează să trimitem materialele noastre şi astfel să ne alăturăm colaboratorilor şi
apropiaţilor domnului loan Lăcătuşu, prof. dr. Costin Scurtu, Director Muzeul
Militar Naţional, filiala Constanţa - muzeograf Alexandrina Cuţui (Constanţa).
Deşi sunt în Franţa, voi face în aşa fel încât să onorez invitaţia de a scrie în
volumul dedicat dlui dr. loan Lăcătuşu - dr. Dorel Marc, Universitatea Lumiere
(Lyon, Franţa).

14
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Mai sunt câteva zeci de asemenea mesaje primite, pe internet sau exprimate
oral, prin telefon sau cu prilejul participării la unele întâlniri aniversare sau
manifestări ştiinţifice. Voi încheia însă cu un mesaj, după părerea mea simbolic
pentm ceea ce reprezintă loan Lăcătuşu pentm mulţi cercetători şi oameni de
cultură şi spiritualitate românească, cât şi pentru iniţiativa editării volumului.
Mesajul este cel al domnului dr. Constantin Secară, expediat din Tirolul italian,
unde se afla angrenat într-o cercetare cu tematică multietnică, mesaj pe care-1
reproduc integral:
Printre puţinele bucurii ale anului 2011, cea mai importantă mi-a fost
dăruită, fără nicio îndoială, de onoarea de a-l cunoaşte pe cercetătorul, omul de
cultură, militantul şi luptătorul pentru păstrarea identităţii şi spiritualităţii
româneşti din Arcul Intracarpatic şi, în primul rând, pe OMUL loan Lăcătuşu.
întâlnirea cu Domnia Sa a constituit un important punct de referinţă în activitatea
mea, un imbold şi un model demn de urmat în lupta cu mentalităţile, comodităţile
şi, nu de puţine ori, reaua-credinţă şi interesele meschine ale celor care te
înconjoară şi, câteodată, vremelnic, ne conduc. Invitaţia dumneavoastră constituie
o cinste şi onoare deosebite, pe care voi încerca să le onorez la standardele
ştiinţifice înalte la care ne-au obişnuit activitatea şi scrierile domnului loan
Lăcătuşu. în acest context, stimate domnule Stancu, vă rog să contaţi pe contribuţia
mea, care se va concretiza printr-un studiu referitor la cultura tradiţională şi
spiritualitatea românilor din secuime, prin care, după puteri, să-l omagiez şi eu pe
cel care merită, pe deplin, calificativul excelenţei între profesioniştii Centrului
European de Studii Covasna-Harghita, al Centrului Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan”, al românilor din sud-estul transilvan, al tuturor
românilor. Cu deosebită consideraţie. Constantin Secară.
în acest context, nu pot să nu remarc un aspect esenţial al activităţii dr. loan
Lăcătuşu. Preocuparea permanentă pentru „oamenii locului” a considerat-o „o
datorie a celor de astăzi şi de aici, de a pune în lumină valorile perene care au
trecut şi au fost puse în panteonul culturii şi spiritualităţii româneşti, dar peste care
s-a aşternut odată cu trecerea timpului colbul uitării, de multe ori impuse” după
cum afirma şi Î.P.S. loan Selejan în prefaţa volumului scris, prin anii 95,
„Personalităţi din Covasna şi Harghita”, volum care constituia „un prim semnal şi
un îndemn la cercetare pentru generaţia de astăzi, care va trebui să preia din mers
cursul atât de repede al istoriei şi să recupereze tot ce se mai poate, pentru a nu
rămâne în afara unei cărţi ce se scrie mereu: Biblia poporului român”.
De atunci loan Lăcătuşu a scris mii şi mii de pagini dedicate Istoriei
Românilor şi personalităţilor sale. S-a aplecat cu grijă şi simţire asupra înalţilor
ierarhi Elie Miron Cristea, Andrei Şaguna, Nicolae Bălan, Nicolae Colan, Visarion
Puiu, Veniamin Nistor, Justinian Teculescu, Antonie Plămădeală, Teoctist Arpaşu,
Laurenţiu Streza, loan Selejan, a protopopilor Petm Pop, Aurel Nistor, loan
Rafiroiu, loan I. Rafiroiu, Gheorghe Răţulea a omului politic Ghiţă Pop, a
arhiviştilor Aurel Marc şi Dan Vasile Baicu, a prof. Nicolae Bogdan, a acad. Horia

15
Profesioniştii noştri 5

Colan şi elitei intelectuale din oraşul Covasna, a învăţătorului Gheorghe Zaharia şi a


altor intelectuali din negura timpului până astăzi. Tot lui loan Lăcătuşu i se
datorează instituirea titlului de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti” din
Sfântu Gheorghe, acordat anual unui număr de cca. zece locuitori ai oraşului,
introducerii în cadrul programele manifestărilor ştiinţifice „I.I. Russu” şi Sesiunii
Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei”, a
momentelor „In memoriam”.
Cartea de faţă trebuia să apară chiar cu câţiva ani buni mai înainte. Zicerile
„timpul vindecă rănile” sau „lasă că numai în pomul care face roade se dă cu
piatra”, sunt demobilizatoare şi păguboase. Câte eforturi, câte zile şi nopţi de
îndoieli şi frământări ar fi fost evitate de prietenul nostru, cunoscând faptul că este
pe drumul cel bun şi se bucură de aprecierile şi sprijinul moral al unei mari părţi a
societăţii româneşti?
Cartea se vrea totodată şi un răspuns ferm dat detractorilor săi, proveniţi din
rândul ambelor etnii, care au văzut în dr. loan Lăcătuşu o personalitate capabilă să
înfrâneze pornirile şovine şi revizioniste prin aducerea la lumină a documentului de
arhivă şi promovarea adevărului istoric, aptă să găsească soluţii pentru rezolvarea
problemelor convieţuirii interetnice pe cale paşnică, instruită a explica coerent şi
convingător conceptele europenism-naţionalism, vehiculate cu demagogie de aşa
zişii „politicieni locali”. Bun cunoscător al faptelor trecute, cât şi al oamenilor
locului, sociologul loan Lăcătuşu reprezenta „omul periculos”, care avea puterea
morală şi curajul de a dezvălui duplicitatea şi tupeul unora din „noua clasă politică”,
care-şi ridicau interesul personal la rangul de interes comunitar, omul în stare a
demonstra falsul, prostia şi nonvaloarea aşezate la loc de cinste, pe posturi de
specialişti în domeniu;
Pentru toţi aceştia. Ionică Lăcătuşu reprezenta şi mai reprezintă încă, un
pericol. Trebuia eliminat, cât mai repede posibil, din societatea românească
postrevoluţionară.
Dar ce i se putea reproşa? în primul rând, activitatea desfăşurată în timpul
regimului comunist. Tot ce a realizat omul loan Lăcătuşu trebuia negat sau
minimalizat, iar racilele regimului trebuiau individualizate în persoana sa şi a
neamului său. Vinovaţi nu erau şi conaţionalii săi, foştii şefi sau colegii până mai
ieri, trecuţi cu arme şi bagaje în rândul UDMR-ului şi a „noii clase politice”, ci
„moldoveanul colonizat”, loan Lăcătuşu, şi românii „aduşi aici prin industrializare
de Ceauşescu”. Concluzia! Trebuiau să dispară, atât obiectivele economice, cât şi
oamenii. Şi, astăzi, am ajuns să ne mirăm că judeţele în care secuii sunt numeric
majoritari sunt cele mai sărace din ţară? Desigur, vinovaţi de aceasta sunt tot Ionică
Lăcătuşu şi românii, care au rămas aici şi duc o politică naţionalistă, extremistă,
şovină, fapt ce a devenit un al doilea cap de acuzare.
Conştient de greşelile sale, cu responsabilitatea ce-1 caracterizează, loan
Lăcătuşu, răspundea întrebărilor ziaristei Monica Vajna privind dreptul unora de a-1
judeca şi reproşurile pe care şi le face privind activitatea sa dinainte de 1990:

16
loan Lăcătuşu la 65 de ani

„Categoric, sigur că aveau! Dar m-a deranjat că au făcut-o în cel mai pur
stil comunist, cu mânie proletară. Au făcut-o prin „ cine nu-i cu noi, e împotriva
noastră”. Au judecat omul Lăcătuşu ca reprezentant al regimului comunist... dar
nu şi-au întrebat părinţii - cu toţii am fost, mai mult sau mai puţin, activişti de
partid... Puteau să afle ce am făcut, că nu pretind c-aş fi sfânt... dar la un examen
simplu de conştiinţă ştiu că n-am făcut rău intenţionat. Exista deci dreptul de a mă
judeca... dar nu în stilul acesta...
îmi reproşez participarea la manifestările de promovare a cultului
personalităţii lui Nicolae Ceauşescu; cu toţii eram atunci obligaţi să mergem la
acestea, de 1 mai şi 23 august. Mai erau raportările exagerate, încălzirea cu mare
greutate a locuinţelor, ateismul. La fel ca miile de oameni din ţara asta, care au
avut răspunderi politice, şi eu am fost duplicitar. Vedeam că lucrurile nu mergeau
bine, le condamnam în sinea mea, dar nu am avut tăria şi curajul să le spun în
public. De aceea îi respect pe toţi cei care au avut de suferit în regimul trecut.
După 1990, cât mi-a stat în putinţă, m-am străduit să le dau acestora o mână de
ajutor - lucrând la Arhivele Naţionale mai ales, i-am ajutat cât am putut pe toţi
care au venit pentru recalculări de pensii, retrocedări... Regret sincer nedreptăţile
comunismului, dar în ceea ce mă priveşte, într-un regim în care persoana era
sacrificată pentru interesul de clasă, eu m-am străduit să fiu om: dacă nu am putut
să fac bine cât arfi trebuit, nu am făcut rău intenţionat. Eu nu sunt de vină că m-am
născut în 1947, nu sunt de vină că m-am format ca om atunci. Eu nu-mi reneg
tinereţea, acesta a fost destinul meu şi al altor milioane de oameni. După mai bine
de 35 de ani de activitate în Sfântu-Gheorghe, din care jumătate în regimul trecut,
mă pot uita în ochii oricărui om de aici... Nu sunt un nostalgic irecuperabil pentru
regimul trecut, dar nici un admirator înflăcărat al regimurilor post-decembriste”.
Chiar şi în acest volum omagial, Ionică face referiri la aceste aspecte; „Este
lesne de înţeles, că în toţi aceşti ani de activitate publică, am făcut şi suficiente
greşeli - atât cele cauzate de legislaţia şi valorile sistemelor politice străbătute, cât
şi cele subiective datorate modului în care am reuşit să îndeplinesc „rolurile”
prevăzute de fiecare „status” profesional în parte. în toată această lungă perioadă
au fost numeroase provocări, frământări, neîmpliniri, eşecuri... Au fost şi sunt voci
care se raportează critic la prezenţa atât de longevivă a subsemnatului în spaţiul
public local, regional, şi nu numai.
Au fost exprimate rezervele faţă de motivaţia reală a travaliului pus în
slujba comunităţi, precum şi opinii critice faţă de trecerea de la susţinerea valorilor
specifice sistemul comunist, la cele ale unei societăţi democratice. Am fost taxat
frecvent în mass-media de limbă maghiară pentru contribuţia adusă „la
schimbarea compoziţiei etnice a „pământului secuiesc”, în timpul regimului
comunist, cât şi pentru „vina” de a promova cultura şi identitatea românească în
sud-estul Transilvaniei, fiind prezentat cititorilor ca reprezentat de seamă al
„naţionalismului românesc” din zonă”.

17
Profesioniştii noştri 5

Deci loan Lăcătuşu are capacitatea de autoevaluare şi tăria de caracter de a-


şi recunoaşte greşelile, dar şi reacţia normală a omului onest şi nedreptăţit de
judecata care se face cu dublă măsură. îşi cunoaşte foarte bine greşelile făcute de-a
lungul timpului, drept dovadă rândurile din interviul de mai sus, îşi cunoaşte în
aceeaşi măsură şi limitele, care indiscutabil există în structura moral-fiziologică a
oricărei personalităţi care s-a afirmat în cursul istoriei. Dar toate aceste greşeli şi
limite sunt minore, nesemnificative. Ele sunt caracteristice aproape întregii generaţii
crescute în anii comunismului. Marea diferenţă constă în faptul că unii au puterea
de a recunoaşte şi de a le elimina din comportamentul lor, aşa cum este cazul lui
loan Lăcătuşu, iar alţii le neagă cu vehemenţă, în ciuda tuturor evidenţelor. Această
„cale” le dă şi „dreptul”, socotesc ei, de a acuza pe ceilalţi şi de a se căţăra pe scara
ierarhiei politice. Cât despre „şovinismul” său îl las pe publicistul Constantin
Mustaţă „să-l remarce” în interviul intitulat „Visând spre veacul armonier:
„Oare când va veni? Atât de mult şi-l doreşte şi prietenul meu, profesorul
loan Lăcătuşu... E spiritul pe care l-a moştenit la Drăguşeni, judeţul Iaşi, în inima
Moldovei. Sunt lecţiile-prime învăţate de la cei care l-au adus pe lume, la 25
septembrie 1947, Profira şi Gheorghe. Apoi, şcolile... Un drum cu neodihnă şi
nelinişti, mereu cu grija zilei de mâine, cu zboruri doar de el gândite...
Indiferent însă de vremurile în care a slujit, fie lumea documentelor, fie pe
cea a muzeelor, a administraţiei sau a credinţei, pe profesorul loan Lăcătuşu l-a
preocupat soarta românilor, pledând vibrant spre normalitatea convieţuirii, pentru
păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale a românilor din judeţele Harghita şi
Covasna. Şi a făcut-o cu sacrificii... Iar de-ar fi să notez aici, povestea
recompenselor, aş lansa ideea instituirii Certificatului de Om. Singurul care ar
răsplăti zbuciumul său...”.
Acestea sunt marile greşeli de care se face vinovat OMUL loan Lăcătuşu. Şi
despre aceste „greşeli” vorbesc cei care au scris această carte.
Dar să arătăm, sub forma „sumarul sumarelor”, şi aspectele pozitive pe care
detractorii săi sunt „incapabili” să le vadă, sesizeze sau recunoască:
Tânărul viceprimar al oraşului, pe la sfârşitul anilor 70, primea, în zilele de
audienţă, 40-50 de cetăţeni, ascultându-le cu atenţie şi compasiune greutăţile şi
necazurile, acţionând pe măsura posibilităţilor sale pentru rezolvarea acelora care
depindeau de el. Cine nu-şi aminteşte de vorbele care circulau printre maghiarii din
oraş în acei ani? „Vrei să-ţi rezolvi problema? Du-te la primarul român!”. Şi, de
numele (vice)primarului român şi a omeniei sale s-au legat destinele a mii de
cetăţeni ai oraşului, a zeci de edificii social-culturale şi edilitare, a multor obiective
industriale, a mii de locuri de muncă pe care cititorii le pot identifica cu uşurinţă
între coperţile acestui volum. De numele său, din acea perioadă sau din timpuri mai
apropiate, îşi amintesc generaţii şi generaţii de copii din unele grădiniţe
sânghiorghene şi parohia Sfântu Gheorghe II, copiii salariaţilor din unităţile
subordonate Ministerului Administraţiei şi Internelor, sau Arhivele covăsnene,
copiii numeroşilor prieteni, cărora le-a transmis fiorul aşteptării, al vorbelor blânde.

18
loan Lăcătuşu la 65 de ani

înţelepte ale Moşului, al darurilor sale de Crăciun. De omul de omenie se leagă şi


activitatea Sectorului de asistenţă socială de pe lângă Centrul Ecleziastic de
Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, care a împărţit celor nevoiaşi mii de
pachete de alimente şi îmbrăcăminte, a acordat mii de mese cu prilejul sfintelor
sărbători de Paşti şi de Crăciun, şi nu numai. De omul de omenie, loan Lăcătuşu,
vorbesc faptele sale în relaţiile cu oamenii, fapte oglindite în cuvintele de suflet din
acest volum primite din întregul spaţiu locuit de români.
Calităţile sale de cercetător s-au făcut remarcate prin activităţile desfăşurate
în cadrul unor instituţii naţionale consacrate, cum ar fi Arhivele Naţionale şi a
filialelor acestora sau a unor instituţii noi, la a căror naştere, având în vedere
obiectivele cercetării, şi-a adus o contribuţie fundamentală, - Muzeul Carpaţilor
Răsăriteni, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi
Centrul de Studii Europene Covasna-Harghita. Marele merit, de necontestat în
domeniul, este acela al orientării cercetării istorice şi sociologice asupra unei
regiuni în care cercetarea naţională a fost ca şi inexistentă sau minimalizată prin
reducerea la cercetarea arheologică, spre studiului românităţii din sud-estul
Transilvaniei, din perspectivă istorică, sociologică, demografică şi etnografică.
In afara instituţiilor nou create, loan Lăcătuşu a iniţiat manifestările
ştiinţifice specifice impulsionării şi concentrări muncii de cercetare, a atragerii
specialiştilor din marile centre universitare şi culturale ale ţării şi din străinătate, a
valorificării cercetării ştiinţifice în plan istoric, civic şi politic. între aceste
manifestări un rol important îl deţine Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice „Românii
din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, ajunsă la cea de-a XVIII-a
ediţie, dar şi mai tânărul Colocviul Naţional al Grupului de Cercetare „LI. Russu”
pentru studiul sud-estului Transilvaniei, ajuns în această vară la cea de-a LV-a ediţie.
Mai mult, loan Lăcătuşu, prin revista „Angvstia” şi prin sutele de participări, ale
sale şi ale colaboratorilor săi, la simpozioanele naţionale sau internaţionale, prin
lucrările de referinţă elaborate, a adus rezultatele cercetării ştiinţifice, ale sale şi ale
participanţilor la aceste manifestări, la cunoştinţa lumii ştiinţifice din ţară şi de peste
hotarele sale, la cunoştinţa opiniei publice şi a celor din sfera politică internă şi
internaţională.
Autorul loan Lăcătuşu ne-a demonstrat prin scrierile sale că posedă
informaţia necesară, logica istorică şi sociologică, curajul, responsabilitatea şi
autoritatea ştiinţifică de a aborda european şi frontal problemele cele mai sensibile,
„gingaşe”, privind convieţuirea româno-maghiară, în general, şi pe plan local, în
special, precum problematica complexă a revoluţiei de la 1848/1849 din Tran­
silvania, legislaţia maghiară şi urmările sale în perioada dualismului austro-ungar în
Transilvania, revizionismul şi şovinismul maghiar în perioada interbelică. Dictatul
de la Viena şi urmările sale, înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare şi statutul
românilor din zonă, proiectul Statutului naţionalităţilor, autonomia culturală, despre
falsul „referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice, argumente
împotriva autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa-zisului „ţinut secuiesc”.

19
Profesioniştii noştri 5

despre românii în mass-media maghiară în Harghita şi Covasna şi multe altele.


Şcoala sa, în ale istoriei, a dobândit-o în miile de ore de aplecare asupra
documentelor din Arhivele Naţionale şi a filialelor locale din Covasna, Harghita,
Mureş, Braşov, în arhivele Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit
Nicolae Colan”, în arhivele Centrului de Studii Covasna-Harghita; în discuţiile
îndelungate cu specialiştii în istorie, etnografie, sociologie, demografie, teologie; în
studiul individual al miilor de cărţi aflate, într-o dezordine cunoscută doar de
Domnia Sa, pe rafturile bibliotecilor şi meselor de lucru de la instituţiile enumerate,
cât şi din sprijinul, îndemnurile şi binecuvântările duhovnicului său spiritual,
părintele loan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, alături de care a format
o formidabilă echipă spiritual-socială în sprijinul românilor din inima ţării.
Şi, mai cu seamă, loan Lăcătuşu a fost acel om care a consemnat tot ce
înseamnă eveniment în viaţa comunităţii româneşti, a devenit un Miron Costin al
zilelor noastre, letopiseţele sale intitulându-se „Românii din Covasna şi Harghita”,
„O candelă în Carpaţi”, „Dăinuire românească în Harghita şi Covasna”,
„Personalităţi din Covasna şi Harghita”, sau cele 15 ediţii ale anuarului „Angvstia”
şi cele cinci ediţii ale „Buletinului Ligii Cultural-Creştine «Andrei Şaguna»”,
cronici care au aşezat românii, potrivit adevărului istoric, în spaţiul lor dintotdeauna
de locuire din Arcul Intracarpatic. Şi va avea urmaşi în domeniu, pentru că nu a
precupeţit niciun efort în a promova tinerii cercetători din zonă, dar şi pe cei
vârstnici, de a forma „o academie la Covasna”, cum spunea un reputat cercetător
clujean, chemată să studieze şi consemneze istoria, cultura, tradiţiile, obiceiurile şi
spiritualitatea românilor de pe aceste meleaguri. Mărturii stau editurile pe care le-a
înfiinţat şi pe care le conduce, „Eurocarpatica” şi „Grai Românesc”, care au publicat
zeci şi zeci de cărţi despre românii acestor meleaguri şi această „academie
covăsneană”, prin sprijinul acordat zecilor de tinen studioşi la elaborarea unor teze
de licenţă, masterate sau doctorate, care prinde contururi din ce în ce mai mari şi
mai viguroase.
Iar dacă unii detractori, imaturi chiar la două decenii după evenimentele din
89, consideră implicarea sa civică, (însuşindu-şi mecanic punctul 8 din declaraţia de
la Timişoara) drept o piedică în edificarea unei adevărate societăţi democratice, aş
vrea să le aduc aminte faptele Omului loan Lăcătuş, fapte puse în slujba societăţii
civice româneşti, nu numai din minusculul judeţ Covasna, ci din tot arealul
Intracarpatic şi cu largi repercusiuni pozitive pentru întreaga ţară. Datorită
iniţiativelor şi muncii sale şi a colegilor şi colaboratorilor săi s-au înfiinţat Liga
Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, Centrul European de Studii Covasna-Harghita,
Forumul Civic al Românilor din Covasna şi Harghita (2006) şi Mureş (2010), s-a
reactivat Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita, s-au edificat statuia Sfântului
Mitropolit Andrei Şaguna, busturile Mitropolitului Nicolae Colan, voievodului
Mihai Viteazul, scriitorului Romulus Cioflec, monumentele închinate ASTREI,
eroilor de la Aita Seacă, eroilor jandarmi de la Aita Mare, plăcile comemorative în
cinstea Mitropolitului Nicolae Colan, familiei Nistor, scriitorului Romulus Cioflec,

20
loan Lăcătuşu la 65 de ani

primei şcoli româneşti etc. Şi, tot loan Lăcătuşu a fost sufletul organizării, în 1997,
la Sfântu Gheorghe a celei de-a 93-a Adunări Generale a ASTREI, a mitingului de
protest al comunităţii româneşti din municipiul Sf. Gheorghe şi judeţul Covasna,
din primăvara anului 2000, a Adunărilor populare de la Sfîntu Gheorghe din 2002,
sau a celei de la Topliţa, din 2010. Dacă nu era loan Lăcătuşu, osemintele eroilor de
la Aita Seacă şi acum zăceau sub praful uitării în cimitirul comun din localitate.
Şi tot loan Lăcătuşu, alături de colaboratorii săi, din diferite perioade de
timp, precum loan Solomon, Eugen Popescu, Petre Stăchinaru, Gheorghe Tatu,
Adrian Vlad Căşuneanu, Nicolae Cârlănescu, Dan Telea, loan Mugur Topolniţchi,
Petre Ţurlea, Valeriu Cavruc, Rodica Pârvan, Maria Peligrad, Stela Buda, Dorina
Cucu, Dumitru Furtună, Dorel Lungu, loan Luca, pr. Constantin Gane, pr. Florin
Tohăneanu, pr. loan Bercu, pr. Sebastian Pârvu, pr. Comeliu Bujoreanu, pr. loan
Cucu, pr. Ciprian-Ioan Staicu, Violeta Pătrunjel-Popescu, Erich-Mihail Broanăr,
loan Roman, Ilie Şandru, Doru Dobreanu, Mihai Groza, Lazăr Lădariu, Dorin
Suciu, Vasile Lechinţan, Valentin Mocanu, Ciprian Vrânceanu, Eugen Lazăr,
Vanea Cucu, Marius Dănilă, Codrin Munteanu, Luminiţa Comea, Maria Stoica,
Paul Voinescu, Ligia Ghinea, Rădiţa Palela, Horia Grama, Doru-Decebal
Feldiorean ş.a. s-a implicat cu hotărâre şi responsabilitate, pe lângă instituţiile şi
autorităţile centrale împotriva abuzurilor şi acţiunilor antiromâneşti săvârşite de
instituţiile şi autorităţile locale, aflate sub conducerea UDMR-ului, prin redactarea
unor memorii, apeluri, comunicate, rapoarte, note, scrisori, cereri, plângeri, petiţii,
note de fundamentare, adrese, reclamaţii etc. Datorită perseverenţei sale, au fost
stopate unele abuzuri, au fost limitate şi puse în cadrele legale unele încălcări ale
legilor ţării, au fost anulate unele hotărâri ale Consiliului local municipal precum
schimbarea numelor româneşti a unor străzi din Sf. Gheorghe şi sesizate la
Consiliul Naţional al Discriminării şi Avocatul Poporului, situaţii în care românii
din Covasna şi Harghita au fost discriminaţi. Şi toate acestea, împreună cu
buletinele bilunare conţinând revista presei maghiare, sunt aduse la cunoştinţa
opiniei publice din ţară şi străinătate prin intermediul site-ului Forumului Civic al
Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, datorat tot activităţii sale, ajutat cu
dămire şi profesionalism de Violeta Pătrunjel-Popescu şi, de câţiva ani buni, de
Erich-Mihail Broanăr. Munca sa în echipă, cu principalii săi colaboratori din cadrul
instituţiilor şi asociaţiilor de cultură, din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, iar
după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, cu binecuvântarea şi
sprijinul IPS Arhiepiscop loan Selejan, a constituit un principiu de activitate în toată
cariera şi activitatea de voluntariat, fapt pe care-1 recunoaşte cu onestitate, în
permanenţă, neasumându-şi în nicio împrejurare şi în niciun moment, meritele
realizărilor unor instituţii şi asociaţii culturale sau civice, precum nici acelea ale
iniţierii şi organizării unor manifestări civice, culturale şi ştiinţifice.
Nu pot să închei acest „sumar al sumarelor” al faptelor lui loan Lăcătuşu,
fără a aminti de activitatea sa privind stabilirea unor trainice şi statornice legături
prieteneşti între românii de pe ambele versante ale Carpaţilor, cât şi cu românii

21
Profesioniştii noştri 5

basarabeni, bucovineni sau din Ungaria, Serbia, Bulgaria şi Ucraina. Dar toate
acestea le veţi putea citi „în extenso” în paginile acestei cărţi. Şi nu numai. în
viitoarele volume pe care noi, sau generaţiile mai tinere ne vom învrednici a le
scrie. La 70, 80, 90 de ani... pentru că, aşa cum spuneau mulţi autori ai Cuvintelor
de suflet. Ionică Lăcătuşu mai are multe de făcut pe acest pământ.
*
Datorită dorinţei multor prieteni cercetători, muzeografi şi arhivişti, actuali
şi foşti colegi, simpatizanţi sau adepţi ai dlui loan Lăcătuşu, de a participa la
elaborarea acestei lucrări, a valorii şi bogăţiei materialelor primite, am fost nevoiţi
să le publicăm în două volume. între coperţile primului volum se află tot ceea ce am
considerat important pentru a reda cât mai veridic şi riguros portretul omului,
sociologului, arhivistului, publicistului, editorului şi activistului civic loan Lăcătuşu
în cei 65 de ani de viaţă, iar volumul al doilea înmănunchează studii de istorie,
etnografie sociologie şi cultură redactate de cercetători, istorici, arhivişti,
muzeografi, teologi literaţi apropiaţi ai profesionistului loan Lăcătuşu. Volumele, în
ansamblu, păstrează, cu uşoare modificări, structura concepută pentru întreaga
colecţie Profesioniştii noştri.
Deci, în primul capitol, intitulat Mesaje şi cuvinte de suflet am cuprins
aproape 90 de „frânturi de gânduri şi impresii personale ori instituţionale”, care
conturează, cu deosebită claritate, portretul profesionistului cercetător, arhivist,
sociolog, editor şi activist civic, loan Lăcătuşu, redactate de oamenii aflaţi pe
diferite trepte ale ierarhiei sociale, profesionale, culturale şi spirituale ale societăţii
româneşti, care l-au cunoscut în diferite împrejurări, i-au fost colegi, prieteni,
adversari de idei sau simpatizanţi. Valoarea lor este cu atât mai mare cu cât
majoritatea acestora se constituie în analize pertinente privind situaţia românilor din
Arcul Intracarpatic de-a lungul istoriei, o sinteză a acestora putând forma subiectul
unui studiu care poate fi adresat tuturor celor interesaţi de soarta şi statutul
românilor din această parte de ţară, atât din trecut, cât şi din zilele noastre. Mesajele
şi cuvintele de suflet, primite cu prilejul împlinirii vârstei de 65 de ani, sunt
prezentate în ordine alfabetică, iar mesajele primite cu alte ocazii, sunt prezentate în
ordine cronologică.
Capitolul al doilea, intitulat loan Lăcătuşu, O viaţă pusă în slujba româ­
nilor din Arcul Intracarpatic, cuprinde repere biografice (date despre familie,
studii, activitatea civică şi publică, politică, publicistică, culturală, de cercetare,
cărţi, studii şi articole publicate, participări la sesiuni ştiinţifice, simpozioane,
expoziţii realizate, interviuri acordate, ordine, medalii, diplome primite), secvenţe
autobiografice, referatele membrilor comisiei de doctorat, referate, aprecieri şi
mesaje ale altor specialişti privind teza de doctorat, referate şi recomandări pentru
ocuparea postului de cercetător ştiinţific, referinţe asupra activităţii ştiinţifice,
culturale şi civice, scrisori personal-profesionale şi dedicaţii autografe.
Volumul al doilea, cuprinde cel de-al treilea capitol al lucrării Profesioniştii
noştri, loan Lăcătuşu la 65 de ani, intitulat Studii, capitolul incluzând 52 de

22
loan Lăcătuşu la 65 de ani

cercetări şi scrieri împărţite în două subcapitole: ISTORIE - 42 de studii prezentate


în ordine cronologică, începând cu secolul al XFV-lea şi sfârşind cu secolul al XXI-
lea şi ETNOGRAFIE-SOCIOLOGIE-CULTURĂ - 12 studii şi o tabletă literară,
grupate în ordinea celor trei domenii. Valoarea ştiinţifică şi acribia cercetărilor,
tematica abordată, ineditul întâlnit în toate studiile, noutatea publicării cercetărilor
fac din acest volum o lucrare ştiinţifică de prim rang, demnă de consemnat între
cele care îşi aduc contribuţia la studiul istoriei şi civilizaţiei româneşti din sud-estul
Transilvaniei, precum Angvstia. înaltul nivel ştiinţific la care se ridică studiile poate
fi cuantificat chiar şi de simpla statistică a titlurilor ştiinţifice ale autorilor - 37 de
doctori în domeniul istoriei, sociologiei, etnografiei, teologiei şi literaturii, 4
doctoranzi, 6 profesori de istorie şi literatură şi 6 arhivişti şi muzeografi.
Lucrarea conţine şi un bogat material ilustrativ format din fotografii şi
facsimile care vin să întregească, prin imagini şi documente, afirmaţiile cuprinse în
lucrarea de fată.

In urmă cu un an, la pensionarea dlui loan Lăcătuşu, făcând bilanţul


realizărilor sale ajungeam la o concluzie firească. Această concluzie mi-a fost întărită
încă de 140 de ori, de tot ceea ce s-a scris în această carte, de cei 140 de istorici
teologi, sociologi, arhivişti, etnografi, oameni de cultură, care au reuşit să evidenţieze
cu şi mai mare putere activitatea deosebită a profesionistului loan Lăcătuşu, nu numai
la nivelul acestei zone din inima ţării, ci la nivel naţional. Cartea confirmă din plin
astăzi, faptul că pentru noi. El este omul care a făurit istorie pe aceste meleaguri, şi
nu numai, timp de 35 de ani. Şi suntem convinşi că loan Lăcătuşu, este un nume
pentru Istoria naţională a tuturor românilor, un nume care merită să se
regăsească în cartea de aur a neamului românesc, scris cu majuscule.
Iubite prietene, permite-mi, acum la cei 65 de ani, pe care cu mândrie-i porţi,
să-ţi ofer, în numele tuturor prietenilor tăi, un dar minunat. O carte. O carte care
omagiază OMUL şi PROFESIONISTUL lOAN LĂCĂTUŞU. Aşa am simţit noi,
toţi cei care te iubim, că este bine să te sărbătorim şi să cinstim întreaga ta muncă
dedicată oamenilor de lângă tine şi tuturor semenilor tăi. Vrem astfel să-ţi arătăm
preţuirea noastră, pentru demnitatea de care ai dat dovadă întotdeauna, pentru curajul
cu care ai ţinut piept neprietenilor şi imposturii, nepregetând să te ridici cu bărbăţie
împotriva încercărilor de întinare sau nesocotire a idealurilor naţionale şi a intereselor
legitime ale comunităţii româneşti. Pentru toate acestea, vei fi întotdeauna pentru noi,
pilda vie a slujirii cu har şi devoţiune a Neamului şi Credinţei Străbune, precum
chipul iubirii şi smereniei, asemenea sfinţilor români din icoane.
Acum, la cei 65 de ani pe care îi împlineşti, îţi dorim viaţă lungă, sănătate,
bucurii alături de minunata ta familie şi multă putere de muncă pentru a-ţi sluji
Neamul şi Credinţa mult timp de acum încolo.
LA MULŢI ANI!

Prof. Vasile Stancu.

23
Profesioniştii noştri 5

24
Mesaje şi cuvinte de suflet
cu ocazia împlinirii a 65 de ani
loan Lăcătuşu la 65 de ani

loan Lăcătuşu - astristul


Prof. univ. dr. Dumitru ACU

„Dacă există ceva mai sfâşietor decât un


trup care se prăpădeşte din lipsă de pâine, e
un suflet care se stinge din lipsă de lumină. ”
Victor Hugo

încă de la întemeierea ei, în 1861, Ia Sibiu,


Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Româ­
nă şi Cultura Poporului Român (ASTRA) a lucrat
în spirit naţional. Prin activităţile desfăşurate de-a
lungul celor 150 de ani de existenţă a ASTREI,
astriştii au implementat o conştiinţă astristă,
promovând onoarea naţiunii române şi interesele ei
de conservare naţională, au apărat drepturile ei:
dreptul la onoare egală cu alte neamuri, dreptul la
teritoriu naţional, dreptul la limbă, dreptul la
educaţie şi cultură naţională, dreptul la libertate şi
neatârnare naţională, dreptul la dezvoltare proprie.
Pentm oamenii ASTREI, aceste precepte au fost,
sunt şi vor fi sacre.
în tot ce a întreprins OMUL ASTRIST
loan Lăcătuşu, de-a lungul celor 65 de ani de viaţă, a pus la baza activităţii sale
conştiinta astristă cu trăsăturile ei caracteristice: naţională, morală, creştină,
puternică, neindulgentă, ascendentă, constructivă, luminată şi vie.
în judeţele Covasna şi Harghita, unde românii sunt minoritari, el a
participat din tot sufletul la luminarea conaţionalilor, plecând de la principiul
astrist: lumina culturii, adică creşterea spirituală şi morală a omului este la fel de
necesară şi importantă ca şi bunăstarea materială.
Prin activitatea sa, el a generat la poalele Carpaţilor Răsăriteni o reală
efervescenţă în aproape toate domeniile, deschizând noi punţi şi perspective în
relaţiile cu mass-media locală şi naţională, cu instituţiile de învăţământ, cu
instituţiile cultural - ştiinţifice, cu organele administrative locale şi naţionale, cu
organizaţiile obşteşti şi neguvemamentale, cu biserica.
Este unul dintre ctitorii Episcopiei Ortodoxe de Covasna-Harghita (1994)
şi promotorul relaţiilor de strânsă colaborare cultural-socială dintre aceasta şi
organizaţiile obşteşti neguvemamentale, ridicând în plan superior acest raport de

27
Profesioniştii noştri 5

conlucrare. El a înţeles că zona curburii interioare a Carpaţilor a fost dăruită de


Dumnezeu românilor, fiind doar ulterior vatră caldă şi primitoare şi pentru alţii.
Mii de generaţii au trăit aici la umbra crucii şi au zidit altar de convieţuire
în pace şi înţelegere.
A fost iniţiatorul reactivării Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita,
pe care l-a şi condus în primii ani. Pentru El, ca şi pentru toţi românii adevăraţi,
Asociaţiunea ASTRA este cea mai mare şi puternică cetate românească de suflet
şi unitate naţională, premergătoare Academiei Române, cea care a adunat şi adună
şi azi, în rândurile sale, români cu suflet mare, care face mai mult decât instituţiile
finanţate din bani publici.
Ca un colaborator apropiat pe linie astristă, şi nu numai, putem afirma cu
toată probitatea că loan Lăcătuşu este un OM deosebit, cu o putere de muncă rar
întâlnită, având o înţelepciune vie şi sclipitoare, cu o cultură vastă şi bine
documentată, de un temperament moderat spre năvalnic, conştient de calităţile cu
care l-a înzestrat Bunul Dumnezeu şi chiar mândru de ele.
Ambiţios în sensul bun al cuvântului, mereu dornic de a fi în frunte, mereu
de a fi în avangarda evenimentelor ştiinţifice, culturale şi sociale ale poporului
său. Apropiat de oameni, de colaboratorii săi, în permanenţă preocupat de a fi în
rolul principal al unei activităţi, însă, insistând cu multă pricepere să pună în
evidenţă valoarea şi competenţa colaboratorilor.
înzestrat cu un deosebit talent organizatoric şi cu arta de a vorbi
oamenilor, el a reuşit să impulsioneze activitatea interlocutorilor peste tot unde
destinul i-a îndrumat paşii.
Domnia Sa, în ciuda multiplelor preocupări ştiinţifice şi a multor alte
îndatoriri pe care şi le-a asumat cu multă dăruire şi dragoste, nu precupeţeşte nici
timp, nici efort şi de multe ori, nici sănătate, pentru a fi prezent la multiplele
acţiuni organizate şi găzduite de alte aşezăminte culturale, sociale şi ştiinţifice, din
judeţele Covasna şi Harghita şi din ţară. Prezenţa Sa la aceste manifestări nu este
una pasivă, de decor, ci una plină de substanţă, activă şi la obiect.
Un merit al ASTRISTULUI loan Lăcătuşu este faptul că s-a înconjurat,
fără a se teme de concurenţă, cu mulţi dintre cei mai recunoscuţi cărturari din zonă
şi din ţară, începând de la cele mai prestigioase personalităţi.
Pe de altă parte, chiar dacă nu a profesat direct profesiunea de dascăl,
putem afirma că El este un profesor de excepţie, care a reuşit să dăltuiască în
sufletele a generaţii de colaboratori, lumina astristă a pasiunii pentru cercetarea
vieţii şi istoriei poporului şi pentru apărarea drepturilor sale. Pentru cei care îl
cunosc. El rămâne un Prieten adevărat, plin de bunătate şi căldură sufletească, de
înţelegere şi devotament, de seriozitate, curaj şi voinţă.
Alături de ceilalţi vajnici cărturari din ţinutul Covasnei şi Harghitei, El a
încercat, prin tot ce a întreprins, să păstreze şi aici, în continuare, sfântul grai
românesc şi ţara.

28
loan Lăcătuşu la 65 de ani

A şters praful de pe multe documente inedite şi le-a pus la dispoziţia celor


interesaţi, demonstrând, prin pasiune, muncă dezinteresată şi profesionalism,
continuitatea vieţii românilor din sud-estul Transilvaniei.
Prin neobosita sa muncă, a reuşit să aducă în dezbaterea publică fenomenul
de asimilare a minorităţilor români de la poalele Carpaţilor Răsăriteni de către
populaţia majoritară maghiară.
Lucrările şi cărţile sale au abordat teme majore privind identitatea etnică a
românilor de pe aceste meleaguri.
Importanţa luptei lui este bine precizată cu multă limpezime de către LP S.
loan, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei: „Se bate azi tot mai mult la înalta
Poartă Europeană, care necunoscând frământata istorie a neamului românesc,
printr-o aprobare tacită ar putea să ducă la anularea unuia dintre cele mai
importante idealuri ale românilor şi anume acela de stat naţional unitar. Prea am
fost obişnuiţi, în ultimul timp, cu expresii ca acestea: pierderi istorice, pierderi
colaterale, compromis istoric etc.; aceste expresii au fost străine poporului român
care şi-a scris istoria cu sângele sutelor de mii de feciori căzuţi în luptele de
apărare a acestei ţări, ţară care se aşterne ca o poală de mireasă în jurul
Carpaţilor. Doamne, oare nu-i fi Tu de vină că ai creat prea mândră această
ţară, sau noi că nu mai suntem vrednici să ţinem în mână acest potir?!”.
Privite cu ochi lipsiţi de ură, toate activităţile desfăşurate de ASTRISTUL
loan Lăcătuşu s-au săvârşit sub egida unui naţionalism curat, bun, frumos,
cultivat, elevat, plin de demnitate şi de respect faţă de cultura şi viaţa altor etnii.
Toate, având ca scop, menţinerea aprinsă a luminii sufletului naţional românesc
care există, pulsează încă şi nu trebuie oprit.
Rugându-1 pe Bunul Dumnezeu să-i dea putere de muncă şi ani mulţi,
suntem convinşi că ASTRISTUL loan Lăcătuşu, folosindu-şi optim înalta
pregătire şi deosebita lui energie debordantă, va fi, în continuare, un creator şi un
deschizător de drumuri şi oportunităţi în lupta poporului român pentru prosperitate
şi unitate, pentru care are o adevărată chemare.
La mulţi ani fericiţi!

29
Profesioniştii noştri 5

Omagiu unui mare român - loan Lăcătuşu


Dr. Teodor ARDELEAN

Printre oamenii din contemporaneitate,


pe care îi putem aprecia prin prisma modului în
care îşi ajustează viaţa pentm a corespunde pro­
totipului de intelectual român patriot, figurează
- în sensul complet al lucrurilor: viaţă, destin,
personalitate, activitate - dr. loan Lăcătuşu. El
se aşază în fereastra cu vitralii a neamului
românesc din Ardeal, în locul cel mai vizibil.
Distins cărturar şi ilustru cercetător, el
valorifică la un nivel superior - prin luările de
poziţie, scrierile, cercetările, acţiunile şi înfăp­
tuirile sale - zestrea de cunoştinţe acumulate
de-a lungul zecilor de ani în care a avut şansa
să fie director al Arhivelor Naţionale Covasna,
în inima românismului de cea mai înaltă
vibraţie, potenţate de o dăruire şi o simţire românească exemplare, fiind el însuşi o
arhivă vie şi înflăcărată.
O viaţă în slujba unui ideal cu care se identifică, o luptă continuă de la care
nu există rabat, încărcând fiecare gest cu semnificaţii profunde, sunt coordonatele
pe care se înscrie traiectoria existenţială inconfundabilă a dr. loan Lăcătuşu,
dovedind încă o dată că neamului românesc, atunci când condiţiile au cerut-o, în
momente de încercare, nevoie şi cumpănă, i-au fost dăruiţi oameni providenţiali,
care au ştiut să canalizeze energii, care au ştiut să se dăruiască deplin cauzei
românismului, susţinuţi de dragostea şi credinţa faţă de neamul căruia îi aparţin şi
faţă de Dumnezeu.
Veritabil reper moral şi spiritual, om al onoarei şi datoriei, binecuvântat de
colaborarea cu IPS loan Selejan, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, al cărui
nume, la rândul său, va rămâne înscris în cartea de aur a neamului, apărător al
drepturilor fireşti ale românilor, întreaga activitate a dr. loan Lăcătuşu este o luptă
continuă şi neobosită. Clipă de clipă şi ceas de ceas el depune, prin tot ceea ce
întreprinde, o continuă mărturie în numele adevărului.
Promotor cultural, cu o activitate neobosită pe tărâm civic şi ştiinţific, fie
că este vorba de cadrul public, prin Forumul Civic al Românilor din Covasna,
Harghita şi Mureş sau Centrul European de Studii Covasna-Harghita, al cărui
director este, fie că este vorba de cadrul privat, orice întâlnire cu el având darul de
a îmbogăţi interlocutorul cu o infuzie de simţire românească autentică, dr. loan
30
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Lăcătuşu îşi trăieşte viaţa la cele mai înalte cote de dăruire şi abnegaţie pentru
cauza nobilă a demnităţii naţionale.
Pornind de la o idee inspirată de ÎPS loan Selejan, revista „Familia
Română” a dedicat românilor din Covasna şi Harghita numărul din noiembrie
2011, un număr emoţionant, limpede şi echilibrat, primit cu interes şi deosebite
aprecieri de către cititorii noştri din toate colţurile lumii, dovadă vie a dragostei cu
care sunt înconjuraţi românii trăitori în inima încă îndurerată a Ardealului. La
realizarea lui, o contribuţie decisivă a avut dr. loan Lăcătuşu, fericit prilej de a-1
cunoaşte mai bine şi de a ne spori sentimentele frăţeşti de respect şi admiraţie.
Parcurgând materialele publicate, din care mare parte sunt rezultatul cercetărilor
sale, pe lângă bogăţia de date, frumuseţea şi demnitatea abordării, desprindem
portretul unuia dintre cei mai avizaţi şi subtili cunoscători ai fenomenului
românesc din Covasna şi Harghita, o voce inconfundabilă şi o mare conştiinţă
românească, vrednică de toate omagiile noastre. Profităm de această ocazie
aniversară pentru a-1 asigura de întreaga noastră recunoştinţă.
îi mulţumim pentru colaborare, pentru tot ceea ce face în numele nostru, al
tuturor, îi dorim viaţă lungă, forţă binecuvântată în lupta sa neobosită spre bunul
folos al românilor şi, ce este mai important pentru un luptător, izbândă în tot ceea
ce sufletul său nobil râvneşte.
La mulţi şi fericiţi ani!

Un OM între oameni
Prof. Nicolae BALINT

în cuvintele următoare nu mă voi


referi la opera ştiinţifică a dr. loan Lăcătuşu
sau la activitatea de arhivist a domniei sale.
Consider că sunt alţii, mult mai în măsură şi
îndreptăţiţi să facă acest lucru.
Pentru mine este, însă, mult mai im­
portant să mă refer la OMUL loan Lăcătuşu
pe care am avut şansa şi privilegiul de a-1
cunoaşte cu şase ani în urmă şi cel care - aşa
cum aveam să constat ulterior - şi-a asumat
un destin, o atitudine, dar şi un crez de viaţă.
In condiţiile în care azi, a fi european
cu orice preţ şi cu orice ocazie, e de bonton
şi poate şi cu niscaiva foloase, loan Lăcătuşu
continuă să se afirme, să militeze şi să se
31
Profesioniştii noştri 5

exprime ca un patriot român, dar şi ca un foarte bun creştin. O face în condiţii de


excepţie - ca să nu zic excepţionale, deşi nu cred că aş greşi prea mult - o face cu
curaj, cu demnitate, cu argumente şi cu foarte mult bun simţ.
Ca un adevărat spiritus rector, dr. loan Lăcătuşu militează neobosit, atât în
cadrul Centrului European de Studii Harghita-Covasna, cât şi în cadrul Forumului
Civic al Românilor din Harghita-Covasna şi Mureş, activitatea sa fiind una cu
adevărat meritorie şi remarcabilă totodată.
în acelaşi timp, continuă să scrie temeinic şi de substanţă, afirmând cu
tărie şi curaj drepturile românilor din acel colţ de ţară românească, impardonabil
uitată parcă - dacă nu cumva abandonată - de autorităţile române.
Fără a fi preţios, îndrăznesc să spun că dr. loan Lăcătuşu reprezintă un
model de atitudine civică, demn de urmat pentru toţi cei care încă mai cred încă în
ideea de unitate şi acţiune românească.
Mă bucur sincer că l-am cunoscut şi în acelaşi timp mă bucur că am avut
ocazia să rezonez la acţiunile pe care le-a iniţiat şi ţin să-l asigur, în continuare, de
tot sprijinul meu, în tot ceea ce face.
LA MULŢI ANI, Ionică!
Dumnezeu să-ţi dea sănătate, putere de muncă şi să-ţi lumineze calea!
Dumnezeu să ne ajute pe noi toţi, cei care simţim şi trăim româneşte, în
aceste vremuri de grea cumpănă pentru poporul român.

Frontierele românităţii şi oamenii săi:


prof. dr. loan Lăcătuşu
Prof. univ. dr. Radu BALTASIU

Cu o activitate pusă în slujba serviciului


public ce se întinde dincolo cumpăna secolului,
prof. dr. loan Lăcătuşu se află în prima linie a
protejării acestuia. Este o poziţie socială nicio­
dată formalizată într-o meserie, ştiută însă şi de
prieteni şi de neprieteni. Pentru neprieteni este
prilej de poticnire, iar pentru prieteni este mo­
del de nepreţuit.
Din nefericire, frontiera societăţii româ­
neşti la încheietura Carpaţilor de la cumpăna
secolului este tot mai însingurată. Oamenii se
refugiază în comoditate, sau, speriaţi de nevoile
vremii, se retrag în confortul minimal al fugii
din fata istoriei. Istorie care este neiertătoare.
32
loan Lăcătuşu la 65 de ani

tocmai pentru că se manifestă, în primul rând, în prezent. Iar prezentul se desfăşoară


într-una dintre cele mai dramatice ipostaze ale sale, aici, în Harghita şi Covasna. Una
dintre cele mai grave maladii ale societăţii româneşti este absenţa de la marile
încordări. Aici, la curbura CarpaţUor, se desfăşoară una dintre cele mai pseudo-
morfoze din Europa: nu doar că se creează tensiuni artificiale pe vector etnic, dar se
confiscă comunităţi în numele unui ideal pe care Europa l-a depăşit odată cu „Evul
întunecat”, ne referim la dominaţia politică în funcţie de limba vorbită. Hungarismul
şi-a găsit aici, se pare, „ultimul refugiu” („zona 4 - cu şanse demografice” - cum e
prezentată în scrierile contemporane regiunea), parte a unei noi statalităţi, considerate
„interioare” în raport cu Carpaţii şi cu societatea românească. Deja regiunea este
dominată de o etică a actului politic, străină de societatea românească, se sprijină pe
o infrastructură simbolică deja împământenită - prin manualul de istorie, de limbă şi
prin crucile de hotar nemiluite. între aceste pietre de moară, atât de grele, îşi
desfăşoară activitatea cu delicateţe, diplomaţie şi uriaşă încordare pentru neam dl.
loan Lăcătuşu şi echipa Domniei Sale.
loan Lăcătuşu face parte din pleiada omului-instituţie într-o regiune în care
singur Dumnezeu mai are grijă de oameni.
Niciuna din guvernările din ultimii 22 de ani nu a luat în seamă problema­
tica din Harghita-Covasna. Nimeni din universităţile româneşti nu a iniţiat un proiect
major de protejare prin cunoaşterea zonei. Nimeni din mediul de afaceri românesc nu
are o prezenţă de responsabilitate în zonă pe dimensiunea comunitară, aşa cum s-a
întâmplat, de pildă, în sec. al XDC-lea, când burghezia ardeleană, dar şi de dincolo de
Carpaţi, nu ducea Upsă de conştiinţa rolului său public, civic şi naţional.
Toate acestea au fost purtate ca într-un mănunchi, devenit mâner de spadă
pentru dreptate prin cuvânt, de către loan Lăcătuşu şi colaboratorii Domniei Sale:
profesori, ingineri silvici, preoţi, directori de instituţii (atâtea câte au mai rămas),
politicieni români (atâţia câţi mai sunt). Apărarea comunităţii şi a interesului public
în Harghita-Covasna, cuvântul legat, atât cât există, toate acestea orbitează în jurul
Forumului Civic, organizaţie modernă, bună vreme coordonată de prof. Lăcătuşu.
Rapid şi atent în reacţii, curtenitor şi totuşi neiertător în ceea ce priveşte
destinul românităţii orientale de la încheietura Carpaţilor, prof. Lăcătuşu, dacă ar fi'
să descrie cum păstoreşte destinul pe-aici, ar reuşi, foarte probabil, să aducă la zi
frumosul tratat de bună guvernare al lui Neagoe Basarab, scris acum mai bine de
600 de ani, în condiţii parcă mai limpezi decât cele din ziua de astăzi. Aceasta
pentru că, întotdeauna, analiza şi guvernarea au stat sub semnul lui Dumnezeu,
mărturie fiind marile lucrări făcute împreună cu Arhiepiescopia Harghitei şi
Covasnei, cu IPS Selejan.
Lucrarea lui loan Lăcătuşu şi a colaboratorilor Domniei Sale este operă de
stat şi reprezintă o adevărată acţiune a societăţii civile: neideologizată, nefanati-
zată, în slujba comunităţii şi a intereselor superioare ale României. Zi de zi, vreme de
câteva decade. Fiind întemeiată pe doctrina respectului reciproc, a mutualităţii şi a
ideii de neam, putem spune că paradigma socială în care loan Lăcătuşu s-a înscris de

33
Profesioniştii noştri 5

atâta vreme este apropiată liberalismului clasic: statul nu există pentm a confisca
interesele comunităţii, şi cu atât mai puţin pentru a fi confiscat de o gmpare sau alta
de interese. Justiţia există pentm că este garantată de competenţă, iar accesul la funcţii
trebuie să se producă în raport cu serviciul adus cauzei publice, nu în funcţie de
apartenenţa etnică. Modernitatea se reazemă pe punerea autorităţii în serviciul public,
iar nu în slujba ideologiilor medievale ale supremaţiei etnice. Iată, în câteva fraze,
argumentul valorii de netăgăduit al operei civice reprezentate de prof. loan Lăcătuşu.
In logica statului de cultură (lorga), ca singură formulă viabilă pe termen
lung de funcţionare eficientă a statului, dr. Lăcătuşu a înţeles să construiască o
infrastmctură culturală solidă. Zeci de lucrări în calitate de autor, coautor sau de
contributor indirect (editor) stau mărturie colosalei tensiuni a acestor locuri, pe care
Domnia Sa a stăpânit-o până acum foarte bine.
Dr. loan Lăcătuşu a abordat fenomenul etnicităţii într-un eadm modem, ca
factor de civilizaţie. Totodată, supune situaţia artificial etnicizată în regiune de către
administraţia dominantă unei analize interdisciplinare. Caracteml multiparadigmatic
şi pluridisciplinar al analizelor demonstrează că prof. loan Lăcătuşu studiază
chestiunile locului din perspectivă etnică pentm că aceasta este urgenţa timpului de la
încheietura Carpaţilor, nu pentm că ar exista un deficit de imaginaţie metodologică.
Etnicitatea nu este în sine factor de legitimitate socială, ştiinţifică sau pohtică.
Etnicitatea, în acord cu tipologia analizelor Domniei Sale este: factor de putere, are o
antropogeografie proprie, greutate demografică tipică şi polarizare geopolitică,
geoeconomică şi geostrategică. Baza studiilor Domniei Sale este întotdeauna dată de
observarea atentă a realităţilor. Centml coordonat de Domnia Sa are o impresionantă
bază de date privind fapte, atitudini, congmenţe şi tendinţe, pe care orice politică de
stat interesată de administraţia democratică a teritoriului, deei în acord cu nevoile
locului, ar trebui să o aibă de temelie. Etnicitatea este un ingredient intim al coeziunii
sociale, care depinde însă în mare măsură de calitatea relaţiilor sociale pe care statul
le propune comunităţii. Cum statul român impune prin absenţă o logică instituţională,
geoeconomică, culturală şi istorică diferită de sensurile identităţii locale româneşti,
etnicitatea românească este în pericol în Harghita şi Covasna.
Sociologia este, în sine, o ştiinţă critică. Insă atunci când se desfăşoară la
frontiera fiinţei colective, sociologia devine tragică. Acesta este rostul lucrării dlui
prof. dr. loan Lăcătuşu. In acord cu definiţia dată de unul dintre cei mai mari
preşedinţii ai Academiei Române, Constantin Rădulescu-Motm, loan Lăcătuşu este
unul dintre oamenii mari ai României. Iată definiţia: ,T*rin oameni mari de caracter
înţelegem pe toţi oamenii care, prin fapta lor, anticipă deprinderile voluntare de cari o
societate are nevoie spre a-şi asigura viitorul său.” (Rădulescu Motru, Personalismul
energetic şi alte scrieri, Ed. Eminescu, Bucureşti, p. 355 [Puterea sufletească, 1907]).
Vedem, iată, că prof. loan Lăcătuşu a pus la dispoziţia statului absent şi a
societăţii româneşti, instrumentele cunoaşterii stării de lucruri. Aşa cum am precizat:
studii geoistorice, culturale, etnografice şi de antropologie culturală, toate sunt aduse
la zi şi au fost puse la dispoziţia responsabililor. Numai că acţiunea pohtică pare

34
loan Lăcătuşu la 65 de ani

prinsă într-o rigor morţiş greu de înţeles. Ruptura dintre cunoaştere şi acţiunea de stat
este una dintre cele mai evidente în România de după 1989. Intre acestea, interpusă ca
o superfetaţie amortizoare, se află presa centrală, care veghează ca nu cumva
democraţia să aibă de „suferit” dacă omul de rând este informat. Reflexul acţionai în
masă al insului informat, element cheie al democraţiei, nu se regăseşte în mijloacele
noastre de informare, cvasicomplet înstrăinate.
Acestea sunt locul, timpul şi contextul în care îşi desfăşoară activitatea dr.
loan Lăcătuşu şi colectivul de colaboratori ai Domniei Sale.

Dr. loan Lăcătuşu, colaborator şi sprijinitor al activităţii


Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic
„Pro Memoria 1940-1945”
Prof. univ. dr. ing. Barbu I. BĂLAN

Am aflat cu bucurie că Centml European


de Studii Covasna-Harghita, în colaborare cu
Centml Ecleziastic de Documentare „Mitropoht
OVAS
Nicolae Colan”, sub patronajul înalt Preasfinţi-
tului Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, loan
Selejan, şi-au propus, să cinstească pe cei care
s-au evidenţiat în realizarea proiectelor acestor
instituţii de-a lungul existenţei lor. Aşa cum
precizează organizatorii; Obiectivul principal al
acestei iniţiative este cel de a pune în faţa tinerei
generaţii, a viitorilor cercetători în domeniile
istoriei, arhivisticii, etnografiei, muzeografiei,
sociologiei, teologiei, literaturii, culturii şi artei,
modele profesionale demne de urmat, prin
consacrarea unor volume care să prezinte omul,
munca, faptele şi realizările sale puse în slujba ştiinţei, cât şi a comunităţii în care îşi
desfăşoară activitatea. In acest scop a fost iniţiată, în cadrul Editurii Eurocarpatica,
colecţia Profesioniştii noştri. Primele patru volume ale colecţiei au fost dedicate
doamnei cercetător, arhivist şi muzeograf Ana Grama, din Sibiu, domnului arhivist,
istoric, profesor, doctor Liviu Boar, din Târgu Mureş, domnului profesor, arhivist,
istoric, doctor Dumitru Zaharia, din Bacău, şi domnului arhivist, istoric, doctor loan
Ranca, din Târgu Mureş.
Un asemenea volum se doreşte a fi dedicat omului, devenit modelul de
atitudine civică în apărarea valorilor româneşti şi a drepturilor românilor din

35
Profesioniştii noştri 5

Harghita-Covasna, arhivistului de marcă şi prolificului cercetător, autor a zeci de


volume, a sute de studii şi comunicări ştiinţifice, a mii de articole publicate în
presa centrală, regională şi locală, doctorului în sociologie, loan Lăcătuşu, cu
prilejul împlinirii, în cursul acestui an, a şase decenii şi jumătate de viaţă.
Sperăm să putem onora invitaţia de a participa la acest eveniment deosebit
şi binemeritat de ilustrul nostru colaborator şi sprijinitor.
Pentru orice eventualitate dorim să transmitem şi un mesaj scris, în care,
pe lângă urările de multă sănătate şi toate cele bune în viaţa de zi cu zi, să
evidenţiem măcar o parte din bogata colaborare cu domnul dr. loan Lăcătuşu,
această rară şi distinsă personalitate, cu suflet mare de român. Ne vom referi mai
ales la revista „Pro Memoria 1940-1945”, organul de presă al Federaţiei noastre,
care se doreşte o oglindă vie şi cât mai fidelă, a refugiului românesc.
Domnia Sa, chiar dacă nu a trăit pe viu războiul şi refugiul, este unul dintre
românii care au înţeles foarte bine această epoca de tristă amintire, motivele care
au determinat-o şi consecinţele pe care le-a avut, până în zilele noastre asupra
românilor. Spre cinstea şi meritul său, a elaborat mai multe lucrări, chiar volume
de cercetări pe această temă, acordând foarte mult timp documentării şi studiului
sistematic, aprofundat şi temeinic, al documentelor de arhivă, al declaraţiilor
oamenilor care au trăit aceste evenimente, cu adevărat şi în situaţii foarte variate.
Având această experienţă şi un bogat bagaj de studiu şi documente, nu i-a fost
greu să răspundă solicitărilor noastre de a colabora la redactarea revistei, la popula­
rizarea, în paginile sale, a documentelor cercetate şi a concluziilor la care a ajuns în
cadrul cercetărilor efectuate. Astfel, cu o amabiUtate şi o sohcitudine rar întâlnite, dr.
loan Lăcătuşu a devenit unul dintre cei mai preţioşi colaboratori ai revistei noastre şi
ne-a onorat, în mod statornic, cu articole de mare calitate. în acelaşi timp, ne-a onorat
cu invitaţii la acţiunile pe care le-a organizat personal sau în colaborare, la Centml
European de Studii Harghita-Covasna. Dacă nu a avut timp să scrie un material pe
care l-am solicitat anume, ne-a trimis pe internet o bogată, concretă şi inedită
documentaţie, la tema propusă. Astfel de materiale, redacţia le-a folosit şi prelucrat,
punându-le în pagină, spre bucuria şi mulţumirea sufletească a cititorilor, dintre care
majoritatea sunt foşti refugiaţi, expulzaţi şi deportaţi sau urmaşii lor.
Colaborarea dlui dr. loan Lăcătuşu la revista „Pro Memoria 1940-1945”
începe în mod concret cu nr. 8 / 2006, în care ne face o bogată şi pertinentă
prezentare a volumului lui Ilie Şandru, intitulat „O stafie bântuie prin Ardeal",
stăruind mai ales asupra părţii a doua a volumului care cuprinde 35 de articole.
Majoritatea articolelor - arată dr. Lăcătuşu - reprezintă răspunsuri din perspectivă
românească, la principalele obsesii ale presei de limbă maghiară din România,
cum sunt: obţinerea autonomiei teritoriale a aşa-zisului „ Ţinut Secuiesc ”, sau for­
marea unei „Euroregiuni secuieşti”, în mijlocul României; chestiunea ceangăilor
moldoveni; „purificarea etnică” şi „genocidul” practicat de români, împotriva
maghiarilor, în viziunea episcopului Lăszlo Tbkes; atitudinea Budapestei faţă de
ungurii din afara graniţei; ameninţarea Secuimii de către „teroarea bisericii

36
loan Lăcătuşu la 65 de ani

ortodoxe trufaşe” ş.a. Nu în ultimul rând, sunt abordate problemele referitoare la


intoleranţa şi discriminările la care sunt supuşi românii din Covasna şi Harghita,
după decembrie 1989, rămaşi la cheremul udemeriştilor şi al administraţiei în care
domină elementul unguresc.
în nr. 10 / 2006 al revistei, dr. loan Lăcătuşu publică şi comentează o serie
de însemnări ale Episcopului Nicolae Colan, din timpul ocupaţiei horthyste a
Ardealului de Nord, cu aspecte inedite din viaţa marelui patriarh al românilor
chinuiţi şi batjocoriţi de ocupanţii barbari, cu pretenţii de „civilizatori”.
Pe aceeaşi temă, dar cu o perspectivă mai largă şi mai cuprinzătoare, loan
Lăcătuşu publică un serial în cinci părţi, începând cu nr. 2(13) / 2007, de studii şi
documente sub titlul: Pagini din calvarul românilor covăsneni, în timpul
ocupaţiei horthyste, din toamna anului 1940.
în nr. 3(18) / 2008, loan Lăcătuşu şi loan Solomon publică articolul intitulat
împotriva separatismului pe criterii etnice a judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş,
iar în nr. 4(23) / 2009 publică o sinteză privind Sesiunea Naţională de Comunicări
Ştiinţifice Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie de la Sf.
Gheorghe, din 2-3 octombrie 2009, manifestare de înaltă ţinută academică, ajunsă la
XV-a ediţie, cu o autentică dimensiune naţională şi de solidaritate culturală şi
ştiinţifică cu românii din Arcul intracarpatic, sesiune al cărei principal organizator şi
moderator a fost distinsul cercetător patriot dr. loan Lăcătuşu.
Onoraţi de invitaţia de participare primită din partea ÎPS Episcopul loan
Selejan, am participat, cu mare bucurie, alături de mai mulţi colegi clujeni, la
manifestarea dedicată primilor 15 ani de existenţă a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei
şi Harghitei, cât şi la alte acţiuni care au urmat. Printre participanţii noştri menţionăm
pe Acad. Prof. dr. ing. Horea Colan - membru de onoare al FNRPE, Prof. univ. Dr.
ing. Barbu Bălan - preşedintele executiv al FNRPE, scriitorul Vasile Bunea -
secretatul general al FNRPE, Prof. univ. dr. loan Bojan - vicepreşedinte FNRPE,
Prof. dr. Gelu Neamţu - cercetător I la Institutul de Istorie Cluj-Napoca şi colaborator
al revistei, drd. Vasile Lechinţan - cercetător principal la Direcţia Naţională a
Arhivelor Statului din Judeţul Cluj şi colaborator al revistei noastre, publicistul
Constantin Mustaţă, vechi şi consecvent colaborator al revistei noastre, conf. Univ.
Alexandru Stănescu ş.a., care nu vom uita niciodată grija şi ospitalitatea de care au
dat dovadă amfitrionii, de fiecare dată, aflându-se în frunte distinsul dr. loan
Lăcătuşu.
în nr. 2(29) / 2011 al revistei „Pro Memoria 1940-1945” am salutat Apelul
pentru solidaritatea întregii societăţi româneşti cu românii din judeţele Covasna şi
Harghita, document conceput şi redactat de dr. loan Lăcătuşu în numele Asociaţiunii
Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, Despărţământul
ASTRA (Covasna-Harghita). In aceeaşi măsură am apreciat şi prima parte a serialului
intitulat Problematica Dictatului de la Viena în mass-media maghiară, lucrare
publicată în întâmpinarea primei sesiuni de comunicări a Muzeului Naţional al
Refugiaţilor de la Mureşenii de Câmpie. în acest studiu, după cum arată autorul, „s-a

37
Profesioniştii noştri 5

urmărit surprinderea elementelor de continuitate, respectiv schimbările intervenite în


tematica, conţinutul şi mesajul articolelor analizate, în mod deosebit după ce
România şi Ungaria au devenit membre NATO şi ale Uniunii Europene”.
în nr. 2(33) / 2012, (pp. 61-69), sunt publicate selecţiuni din prefaţa scrisă de
Maiia Cobianu-Băcanu la volumul intitulat Românii în mass-media maghiară din
Harghita şi Covasna, în care se spune că: „Autorul, dr. loan Lăcătuşu, a publicat în
acest volum o culegere de studii şi articole apărute în diferite publicaţii de specia­
litate sau în presa locală din Harghita, Covasna, Mureş, în perioada 2003-2005.
Volumul poate Jî apreciat ca un summum de patimi, jigniri, umilinţe, sfidări pe care
le-au trăit şi le trăiesc şi în zilele noastre românii din Harghita şi Covasna, şi nu
numai ei, din partea maghiarilor... numai pentru că sunt români. Ceea ce este şi mai
grav, chiar imposibil de acceptat mental, este faptul că aceste conduite, cu adânci
rădăcini în istorie, continuă, şi în toate guvernările post decembriste, din ce în ce mai
agresiv”. In finalul bogatei şi competentei sale aprecieri, Maria Cobianu-Băcanu,
sintetizează: „La însumarea tuturor volumelor, studiilor şi articolelor scrise de dl
loan Lăcătuşu în apărarea şi păstrarea identităţii naţionale a românilor din
Covasna şi Harghita, a tezaurului cultural şi spiritual creat de aceştia de-a lungul
istoriei lorfrământate, nu pod să nu recunoşti că el a devenit omul de excepţie care
reprezintă şi reflectă prin scrierile sale, ca un seismograf, întregul zbucium al
pământului harcovian şi al neamului românesc cu care se identifică în suflet,
credinţă, cultură şi ştiinţă”. Noi credem că aceasta este una dintre cele mai frumoase
şi mai obiective aprecieri la care subscriem cu toată puterea şi convingerea.
Nu vom încheia acest mesaj al nostru fără a mulţumi, şi pe această cale,
domnilor loan Lăcătuşu şi Vasile Stancu, pentru modul exemplar în care au
răspuns invitaţiei noastre de a participa la lucrările seminarului cu tema „Refugiul
Românesc 1940-1945”, de la Mureşenii de Câmpie - Palatca, din 28 august 2011,
atât pentru nivelul şi conţinutul lucrărilor prezentate, cât şi pentru discuţiile şi
atmosfera pe care au creat-o, pentru impresia deosebită lăsată în rândurile
participanţilor, aducându-şi contribuţia în mare parte la reuşita acestei manifestări,
organizate pentru prima dată de Federaţia Naţională a Românilor Persecutaţi
Etnic. Pentru cei interesaţi să lectureze lucrările celor doi colaboratori, şi ale
celorlalţi participanţi cu comunicări la sesiunea amintită mai sus, ele sunt
publicate, în extenso, în nr. 4(31) / din decembrie 2011 al revistei noastre „Pro
Memoria 1940-1945” (pp. 45-175).
Odată cu mulţumirile noastre pentru întreaga colaborare, pe care o dorim
chiar şi mai bogată în viitor, ne facem datoria să urăm tuturor celor care trudesc,
cu devotament şi credinţă neţărmurite. Centrului European de Studii Harghita-
Covasna, să aibă şi să se bucure de rezultatele muncii pe care o desfăşoară, cu
multă sănătate, fericire, în deplină mulţumire şi prosperitate.
Distinsului dr. loan Lăcătuşu, cu ocazia împlinirii celor 65 de ani de viaţă,
îi dorim, în plus, astăzi, de Buna Vestire, un călduros şi rodnic: LA MULŢI ANI!
Cluj-Napoca, 25 martie 2012

38
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Gânduri din suflet, cu aleasă consideraţie,


pentru cercetătorul loan Lăcătuşu
Prof. Corina BĂRĂGAN-SPOREA

Cred că oamenii ca şi popoarele au o


anumită misie în existenţa lor. Noi, românii, se
pare că am avut misiunea de a stăvili furtunile
istoriei din această parte a lumii, pentru existenţa
noastră şi a vecinilor. Românii au făcut zid din
eroii care au oprit, cu jertfa lor, tăvălugul
năvălirilor spre Apus. La adăpostul jertfelor din
Carpaţi, cei din Apus şi-au putut dura în tihnă
palate, catedrale, universităţi, neluând niciodată
în seamă pe cei care le păzea liniştea.
Printre cei mulţi care au înţeles că au
datoria de a evoca sacrificiile istorice ale acestui
neam se numără şi cercetătorul loan Lăcătuşu.
Dr. loan Lăcătuşu a înţeles bine cugetarea
marelui istoric Nicolae lorga care spunea: „Patria
suntem noi toţi şi ceva mai mult, acea datorie teribilă care ne vine de la străbuni”.
De la străbuni ne vine datoria de a păstra moştenirea lăsată de ei: glia întreagă,
limba, tradiţiile şi credinţa. Tot datorie sacră este, pentru noi, să-i cinstim pe
înaintaşi, care au păstrat cu mari sacrificii zestrea naţională.
Pentru îndeplinirea acestei datorii, dr. loan Lăcătuşu a trudit cu vrednicie,
dând la lumina tiparului, lucrări prestigioase de cercetare istorică, demografică,
sociologică. Prin lucrările publicate, a pus în evidenţă factorii de valoare în
existenţa neamului românesc: limba şi spiritualitatea, tocmai acolo unde existenţa
elementelor româneşti, pe vatra sud-estică a Transilvaniei, este contestată.
Cu o profundă capacitate de pătrundere în esenţa problemelor prin
investigare istorică, loan Lăcătuşu a dovedit existenţa neîntreruptă a românilor pe
aceste vetre, legăturile permanente ale populaţiei româneşti din zonă cu fraţii de
peste graniţă, din Moldova şi Muntenia, folosind atât material arheologic,
arhivistic, cât şi documentar din istoricii de marcă.
Ca director al Arhivelor Naţionale Covasna, a fost un mentor pentru mulţi
cercetători tineri, îndemnându-i să lucreze, să scoată la iveală adevărul istoriei,
pentru cinstirea trecutului, atât de zbuciumat, al neamului.
Ca o notă aparte a cercetătorului este lăudabilă sesizarea majoră a istoriei
românilor, privind rolul important al bisericii şi credinţei creştin-ortodoxe, în
dăinuirea neamului, pe aceste meleaguri invadate de câteva secole de către
39
Profesioniştii noştri 5

populaţii străine. Legitimitatea românilor pe aceste meleaguri este dovedită


scoţând în evidenţă vatra românească, cu toată gama existenţei sale. In multe sate
în care românii sunt consideraţi minoritari, sau chiar, aproape absent elementul
românesc, istoricul argumentează prin factorii de spiritualitate; biserici ortodoxe,
unele foarte vechi, care au fost popularizate în lucrări şi albume.
Pentru îndeplinirea acestor datorii, dr. loan Lăcătuşu, a creat o adevărată
şcoală în jurul său, prin Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae
Colan” din Sf. Gheorghe, cu sprijinul şi binecuvântarea Î.P.S. Arhiepiscopul
IO AN SELEJAN şi prin Centrul European de Studii Covasna-Harghita.
Directorul acestor instituţii, loan Lăcătuşu, a atras cercetători cu prestanţă
din centrele universitare, şi alţi cunoscuţi specialişti de marcă, după cum reiese
din numeroasele bibliografii. Prin sesiunile de comunicări ştiinţifice, s-au stabilit
contacte benefice şi rodnice între cercetători.
In cei 15 ani de existenţă ai centrului, multe lucrări au cunoscut lumina
tiparului prin anuarul Angvstia al Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi al
Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.
Sub egida acestui centru de cercetare, pe lângă istorici, etnografi, teologi şi
sociologi cunoscuţi au avut ocazia să publice şi cercetători locali, mai puţin
cunoscuţi. Personalităţi şi chiar unele locuri, cu rol deosebit în multe evenimente
istorice şi culturale au fost scoase din uitarea istoriei, de către cercetători din
diferite localităţi, cu sprijinul şi prin generozitatea domnului loan Lăcătuşu.
Prin grija şi munca asiduă a domnului dr. loan Lăcătuşu, împreună cu
colectivul din jurul său, aceste meleaguri, din sud-estul Transilvaniei, socotite
margine de ţară în Evul Mediu, iar acum „margine de neam”, sunt aduse în
legitimitate, pe scena istoriei românilor.
Prin aportul românilor de aici la clocotul istoric al neamului, se dovedeşte
a nu fi margine, ci inima pământului românesc, ce este legată prin toate arterele
de întregul neam românesc.
Pentru activitatea fecundă pe tărâmul cercetării locale şi regionale, îi
mulţumim şi îi dorim multă sănătate şi ani mulţi de activitate rodnică.

40
loan Lăcătuşu la 65 de ani

loan Lăcătuşu - un apostol al neamului românesc


Pr. prof. dr. Florin BENGEAN

Adăugarea celui de-al 65-lea trandafir, la


buchetul vieţii mult stimatului şi iubitului domn loan
Lăcătuşu, aduce în sufletele noastre, o bucurie de
nedescris şi ne prilejuieşte aniversarea unei ilustre
personalităţi din Ardealul nostru românesc şi sfânt.
Domnul loan Lăcătuşu reprezintă pentru noi, în
primul rând, un model de om, un model de creştin,
dar în acelaşi timp şi un model de adevărat
profesionist pentru că de tot ce s-a ocupat dânsul a
fost dus la îndeplinire cu deplin succes, bucurându-
se de aprecierea unanimă a tuturor celor care
gândesc şi simt româneşte. întreaga activitate a
Domniei Sale, de-a lungul timpului, s-a desfăşurat
sub spectrul adevărului şi al bunei cuviinţe.
Chipul şi activitatea domnului doctor loan
Lăcătuşu fac parte din acele figuri şi momente din istoria poporului român care
sunt mereu actuale şi ale căror mesaje sunt permanente în conştiinţa tuturor
generaţiilor, fiindcă el este unul din apărătorii templului unităţii noastre naţionale.
El lasă o puternică dâră de lumină în viaţa poporului român din Transilvania.
Felul cum a slujit el valorile româneşti transilvănene, activitatea lui multilaterală
şi consecventă pe această linie, pilda vieţii lui, toate acestea constituie o pildă vie
pentru toate timpurile.
Lucrările şi studiile sale au un conţinut adânc şi bogat, fiind expuse într-un
stil clar şi concentrat, ceea ce constituie o expresie fidelă a sufletului său dăruit
integral cugetării istorice şi spirituale. Opera distinsului cărturar loan Lăcătuşu - o
oglindă fidelă a personalităţii sale, a vastelor sale cunoştinţe şi preocupări - aduce
nu numai o valoroasă contribuţie domeniului istoriei româneşti, ci în acelaşi timp
poate fi considerată deschizătoare de drumuri pentru studiul istoriei românilor
transilvăneni de mai târziu. Sunt convins că domnul doctor loan Lăcătuşu, prin viaţa
şi activitatea sa, este şi rămâne şi pe viitor un model mereu prezent şi viu, cu
adevărat vrednic de urmat, nu numai pentru cei apropiaţi, ci şi pentru toţi cei care îl
cunosc, îl iubesc şi îl preţuiesc. Pentru noi toţi este şi rămâne un apostol al neamului
românesc, un titan al culturii române, o figură înălţătoare şi impunătoare, care va
radia permanent lumină şi căldură.
Analizând viaţa şi activitatea marelui cărturar loan Lăcătuşu, putem afirma cu
tărie că el este şi rămâne în istoria patriei ca un militant de seamă, care prin realizările
41
Profesioniştii noştri 5

sale culturale, istorice şi bisericeşti a contribuit din plin la ridicarea conştiinţei


naţionale şi la păstrarea credinţei străbune. Gând curat de recunoştinţă închinăm,
acum la ceas aniversar, distinsului nostru prieten şi colaborator loan Lăcătuşu, care
toată viaţa sa a muncit pentru împlinirea destinelor neamului românesc.
Asemenea marilor „luceferi” ai neamului nostru românesc, loan Lăcătuşu
a căutat să înfrumuseţeze istoria Transilvaniei, prin exemplul său de viaţă,
închinată acestui pământ de atâtea ori sfinţit cu sângele şi lacrimile celor ce s-au
„semănat” pe brazda Patriei, pentru ca ea să devină frumoasă... şi mai frumoasă.
Sunt multe atributele care merită să fie legate de numele acestui distins cărturar al
neamului românesc, care, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a fost trimis în
inima Transilvaniei ca să vegheze la destinele neamului nostru românesc. Energic
şi constant în preocupările sale, cu un deosebit simţ al realităţii, cu dragoste
neţărmurită faţă de toţi cei care simt şi gândesc româneşte, loan Lăcătuşu îşi
câştigă o cunună de glorie ce se păstrează neveştejită în inimile şi în sufletele
celor care îl cunosc, îl iubesc şi îl apreciază la adevărata sa valoare.
Acum, la ceas aniversar, în zi de sărbătoare, la împlinirea a 65 de ani de
viaţă, cu cele mai alese sentimente de statornică prietenie, profund respect şi
neţărmurită recunoştinţă, dorim să îi urăm distinsului nostru prieten - cărturarul
doctor loan Lăcătuşu, multă sănătate, spor pe viitor în cercetarea istorică a
spaţiului transilvănean, pace lăuntrică, o permanentă primăvară în suflet şi să fie
înconjurat mereu de dragostea celor din jurul său, a noastră a tuturor.
La mulţi ani fericiţi şi binecuvântaţi!

Un imbold în drumul spre izbândă


Prof. Petrică BILIBOK-BARSAN

Anii ce ne-au intersectat


în momentele lor deosebite au
avut darul de a fi părtaşi ai fru­
museţilor şi bogăţiilor sufleteşti,
plini de un pătrunzător simţ de
responsabilitate civică şi un
dinamism consacrat. Momente
plăcute am savurat, alături de o
importantă personalitate istorică,
un om plin de energie pozitivată
în multiple situaţii. Deseori am
avut parte de întâlniri care au
creat amintiri, ce au aprins fiorul
42
loan Lăcătuşu la 65 de ani

activităţilor deosebite şi care vor pune pecetea în timpul istoric de care vor avea
parte, prin roadele sale, generaţiile ce vor urma nouă. Un mentor deosebit a apărut
ca o adevărată reuşită, în toamna anului 2005. Auzisem cu ani buni în urmă despre
acest brav român, un patriot anume plantat într-un colţ fierbinte din vatra ţării, un
suflet nobil care s-a completat desăvârşit cu importanţa locului şi momentele
cruciale pe care le-a desăvârşit, pe parcursul acestor frumoşi ani.
Prima întâlnire de suflet a fost cea a Sesiunii de comunicări ale Arhivelor
Naţionale Bacău, din toamna anului 2005. Aici, am avut fericirea să particip cu o
lucrare, unde vorbeam despre paginile istoriei meleagurilor ghimeşene şi care au
prezentat o parte dintre cei care s-au perindat pe aceste locuri. Ideile mele, aveau
izvorul din realităţile vieţii ghimeşene şi care au fost studiate şi de marele istoric
Nicolae lorga, la momentul descinderii sale prin secuime. Intr-un studiu de largi
dimensiuni cu titlul „Un proiect de anvergură”, al domnului Doctor loan Lăcătuşu,
au fost analizate, cu o bogăţie de surse bibliografice, realităţile ghimeşene ale acelor
vremuri tulburi, fiind prezentate cu lux de amănunte în paginile Revistei noastre
„Tabacariana”, nr. 4 / 2009.
Edificiul construit pe ruina de pulbere a două războaie mondiale, se înalţă
majestuos şi fiecare filă a lucrărilor sale, ne readuc în memorie acele regretabile
pagini care ne-au decimat puterile, ne-au cauzat multe orgii, dar parcă anume
eram sortiţi să nu ne compătimim soarta şi să ne menţinem verticalitatea în modul
cel mai omenesc posibil şi neclintirea noastră să fie de cele mai multe ori,
pierzania celor ce ni se opuneau.
In situaţii deosebite mi-a fost dat să cunosc oameni de talie impresionantă
şi niciodată nu aş fi crezut că va fi posibil a mă apropia sufleteşte de ei, dat fiind
faptul că eu nu mă puteam ridica la înălţimea lor şi în ciuda acestor temeri, am
obţinut sprijinul moral şi spiritual de care depindeau multe din preocupările mele
ce îmi toceau creierul şi care aveau să prindă, aici în castelul Carpaţilor, aripi, prin
această colaborare deosebită. Deseori am fost încercat de gândul să renunţ la
multe din începuturile mele pe aceste locuri. îmi apăreau în minte două chipuri
alese de Dumnezeu: Preasfinţitul Părinte loan Selejan, Episcopul Covasnei şi
Harghitei, Doctorul loan Lăcătuşu. Pentru mine domnul dr. loan Lăcătuşu
devenise un imbold şi simţeam să nu renunţ la micile mele activităţi. Aveam
alături multe suflete şi simţeam că pot merge spre izbândă pe drumul ales. Atunci
găseam prilejul să abordez multe din problemele mele, şi cu toate că îl abordam
telefonic cu precădere, găsea timp şi mă asculta cu luare-aminte şi simţeam, ca o
înlesnire din adâncul sufletului, drumul spre izbândă. Acel drum pe care mi-1
propunea era demn de urmat şi niciodată nu dădeam greş. Asta mă bucura dându-
mi încredere, în situaţii totuşi dificile, aspiram să pot dovedi multora contrariul.
Pelerini fiind cu prilejul întâlnirilor noastre, în multe situaţii era înconjurat
de oameni şi totuşi, îmi trimetea prin răspunsul la salut, că avem să vorbim, până
la momentul final al activităţilor deosebite. Energia pozitivă era cel mai bun leac
primit cu fiecare prilej de întâlnire.

43
Profesioniştii noştri 5

Spre mândria mea, pot spune cu inima deschisă, că ori de câte ori, am avut un
plan pus la cale, nu am ezitat şi am dat să îi cer dându-i cursul necesar. Frumuseţea
multor momente petrecute la Izvoml Mureşului, cu ocazia prezenţei Grupului
folcloric de datini şi obiceiuri „Datina Strămoşească” al ŞcoUi „Grigore Tabacaru”
din Tărhăuş, unde îmi desfăşor activitatea, la Forumul Românilor de Pretutindeni, la
Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice din cadrul Simpozioanelor desfăşurate la şcoala
noastră, la Centenaml Bisericii Ortodoxe din satul Livezi-Ciuc, prilejuri care au
constituit o parte din cununa de lauri ce pot să reprezinte viaţa unei personalităţi aflate
la memorabila vârstă aniversară a şase decerni. Aceşti ani sunt rezultanta multor
realizări pe diverse planuri ale activităţii desfăşurate cu multă dăruire, tenacitate,
dibăcie şi deseori trăite cu patos, o sete atotcuprinzătoare pentm promovarea valorilor
umane cu potenţial pe plan moral, ştiinţific, al umanismului pătrunzător şi al
caracterelor de avangardă pentm promovarea elementului românesc, conservarea
valorilor naţionale şi perpetuarea conştientă a culturii tradiţionale din sud-estul
Transilvaniei, a istoriei adevărate a popomlui nostm.
Pentm eternitatea vieţii comunităţilor noastre, asemenea personalităţi pot
să aducă o contribuţie deosebită pentm binele nostm şi pot amplifica importanţa
fiecămi moment istoric. La ceas aniversar vă dorim un călduros LA MULŢI ANI,
putere de muncă pentm a duce mai departe acest edificiu realizat cu mult tact,
simţ civic, moral, patriotic, dămire fără margini şi promitem în numele copiilor
din formaţie, să fim alături şi peste ani, în această nobilă şi onestă misiune.

La o aniversare
Prof. dr. Li viu BOAR

Stau în faţa foii albe de hârtie, de fapt în


faţa monitomlui calculatomlui, şi mă gândesc ce
aş putea scrie despre Ionică Lăcătuşu, pe care îl
cunosc de mai bine de două decenii, cel pe care 1-
am cunoscut ca „tânăr arhivist” la Arhivele
Covăsnene, apoi ca director al acestora, apoi ca
şef al Corpului de Control al Directomlui General
al Arhivelor Naţionale, după ce fusese inspector
în cadml Corpului de Control al Guvernului, ca
director al Centmlui Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe,
director al Centmlui European de Studii Covasna
Harghita, director al Editurii Eurocarpatica şi
astăzi ca tânăr pensionar, dar debordând de
44
loan Lăcătuşu la 65 de ani

optimism şi poftă de muncă, la cei 65 de ani pe care nu-i arată decât „în buletin”.
Citindu-i articolele, studiile şi mai ales cărţile publicate în cele peste două
decenii de după 1989, ai crede că ele sunt scrise de un ardelean get-beget, de un
sociolog dublat de un istoric care îşi trage seva din pământul transilvan. Surpriză
însă: Ionică Lăcătuşu este moldovean get-beget, născut în apropierea dulcelui târg
al leşilor, cu şcoală făcută în capitala Moldovei, continuată în capitala Ţării, la
Bucureşti şi desăvârşită printr-un doctorat susţinut, în anul 2002, în capitala
Ardealului, în Cetatea Clujului, la prestigioasa Universitate multiculturală şi
multietnică „Babeş-Bolyai”, cu o teză intitulată „Structuri etnice şi confesionale
în judeţele Covasna şi Harghita” sub conducerea ştiinţifică a reputatului
sociolog, profesorul universitar doctor Traian Rotariu, teză publicată în anul 2008,
la Editura Universităţii „Petru Maior” din Târgu Mureş.
Ionică Lăcătuşu a fost şi este organizatorul unei remarcabile manifestări
ştiinţifice: Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul
Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie” ajunsă la a XVIII-a ediţie, care s-a
desfăşurat alternativ la Miercurea-Ciuc şi Sfântu Gheorghe, iar multe dintre comu­
nicările prezentate au văzut lumina tiparului în anuarul Angvstia, publicat de către
Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi Centrul Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan”, din care au apărut deja 15 numere în perioada 1996-
2011.
Am fost onorat de distinsul nostru sărbătorit cu propunerea pe care a făcut-
o şi care s-a şi materializat, ca numărul 2 al Colecţiei „Profesioniştii noştri”, pe
care o coordonează şi din care au apărut deja 4 volume, încă patru fiind în
pregătire, să îmi fie dedicat, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, în anul 2011.
Primul număr a fost dedicat doamnei Ana GRAMA, cercetător, etnomuzeograf şi
arhivist din Sibiu, la împlinirea vârstei de 70 de ani; numărul 2, profesorului,
istoricului şi arhivistului Liviu BOAR din Târgu Mureş, la 60 de ani; numărul 3,
arhivistului şi istoricului loan RANCA din Târgu Mureş, la 80 de ani; numărul 4,
profesorului, arhivistului şi istoricului din Bacău Dumitru ZAHARIA; numărul 5,
sărbătoritului nostru de astăzi, loan LĂCĂTUŞU, Ia 65 de ani. Urmează ca
viitoarele volume să fie dedicate: fostului director general al Arhivelor Naţionale,
Comeliu MIHAIL LUNGU, la 70 de ani, etnomuzicologului Constantin CATRINA
din Braşov, la 70 de ani, arhivistului lOAN PLEŞA din Alba lulia, la 70 de ani. îi
mulţumesc atât în nume personal, cât şi în numele arhiviştilor mureşeni, care au
văzut în acest gest o apreciere a muncii depuse pe tărâmul arhivisticii mureşene şi
harghitene, la începuturile mele în ale meseriei de arhivist.
Am avut ocazia să îl cunosc pe omul Ionică Lăcătuşu: calm, blând, de un
bun simţ ieşit din comun, dar care îşi apără şi argumentează ideile ferm, cu
convingere, bazate pe îndelungi lecturi sau experienţe de viaţă.
Am avut ocazia să discut cu el şi despre mult hulita perioadă de dinainte de
1989, când societatea românească s-a bulversat, când au apărut bariere de netrecut
în lumea ideilor, când într-adevăr putem vorbi de „homo homini lupus”, când

45
Profesioniştii noştri 5

instinctele primare au ieşit la iveală, când s-au produs crime abominabile, multe în
numele unei aşa-numite dreptăţi.
Am avut ocazia să constat că acei ani nu i-au alterat bunul simţ şi mai ales
conştiinţa, recunoscând greşelile evidente ale sistemului, exagerările şi măsurile
nepopulare ale sistemului totalitar.
La vârsta de 65 de ani. Ionică Lăcătuşu este un om împlinit. A avut şi are
realizări profesionale, spirituale, fiind unul dintre promotorii înfiinţării Episcopiei
de Covasna şi Harghita, precum şi familiale, aspirând la statutul de bunic, care îi
va încununa existenţa şi mai ales anii senectuţii.
în numele meu, al familiei mele, al obştii arhiviştilor mureşeni pe care îi
reprezint şi de ce nu şi harghiteni, din care am făcut parte peste un deceniu, îi
doresc lui Ionică, ani mulţi, rodnici şi spornici şi, mai ales, cât mai multe cărţi pe
care să le lase tinerilor care vor veni după noi.
Voi încheia cu urarea folosită între studenţii vechilor universităţi apusene;
VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!

Un apărător al românismului
Prof. Mircea BODNARI

Atunci când bunul meu prieten Vasile Stancu m-a anunţat că intenţionează să
îngrijească editarea unei cărţi despre personalitatea şi activitatea domnului profesor
dr. loan Lăcătuşu m-am bucurat şi l-am felicitat pentm această lăudabilă iniţiativă.
Atunci când vine vorba despre loan Lăcătuşu, primul meu gând se în­
dreaptă spre patriotismul său, spre statutul său de apărător al românismului în
zonă. Nu am întâlnit un om care să se dedice cu atâta pasiune şi energie acestui
ideal - păstrarea şi propăşirea culturii şi civilizaţiei româneşti în acest colţ de ţară.
In egală măsură. Ionică Lăcătuşu este un îndrumător pentru generaţii de
cercetători şi profesori de istorie, şi nu numai de istorie. Astfel, erudiţia sa,
sfaturile sale şi, nu în ultimul rând, biblioteca personală mi-au fost de un real
ajutor la realizarea lucrării pentru gradul didactic I, precum şi a altor materiale.
Este autorul a numeroase lucrări de istorie, sociologie etc. dintre care
multe stau la loc de cinste în diverse biblioteci.
Este una dintre personalităţile care m-au determinat să mă implic personal,
şi m-au susţinut, în activităţile civice ale comunităţii româneşti din zona noastră.
Ionică Lăcătuşu este omul de suflet la care găseşti întotdeauna un sfat,
care nu te refuză niciodată, oricât de ocupat ar fi.
Depăşeşte cu fruntea sus, fără a face compromisuri, toate încercările la
care este supus de vitregia vremurilor prin care trecem, precum şi de semenii săi.

46
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Fiind onorat de prietenia lui Ionică Lăcătuşu, mă rog lui Dumnezeu să-i
dea sănătate şi putere de muncă, fiind convins că mai are multe proiecte de pus în
practică.

Prof. Vasile Stancu împreună cu prof. Mircea Bodnari

Un lider de necontestat al comunităţii româneşti


din Arcul Intracarpatic
Prof. ing. Stela BUDA

Cred că puţini sunt românii şi cei de altă


naţionalitate din această parte de ţară care să nu-1
cunoască sau să nu fi auzit de dl. loan Lăcătuşu.
încetăţenit în Sfântu Gheorghe, în anii şaptezeci,
mica urbea transilvană i-a devenit treptat adevărata
casă la înălţarea şi temelia căreia a contribuit şi
contribuie şi azi cu multă dăruire.
înzestrat cu o mare putere de muncă, voinţă
şi tenacitate, dl loan Lăcătuşu prin acţiunile sale,
desfăşurate la nivelul comunităţii româneşti din
arealul intracarpatic, comunitate supusă, după dec­
embrie ’89, unui intens proces de deznaţionalizare,
a dovedit sobrietate, competenţă şi responsabilitate
în tot ceea ce a realizat. Ameninţările,
» 7 acţiunile
»
Profesioniştii noştri 5

antiromâneşti, care au constituit reale pericole, soldate din păcate chiar cu pierderi de
vieţi omeneşti, mamfestările de ură la adresa a tot ce era românesc, ne-au lăsat un gust
amar şi amintirile unor evenimente care nu pot fi înţelese, cu atât mai puţin acceptate
şi uitate. Aceasta l-a determinat pe loan Lăcătuşu să iniţieze şi să coaguleze în juml
său militanţii români, lucrătorilor cu slova şi cu fapta - oameni de ştiinţă, profesori,
ziarişti, clerici, truditori ai pământului românesc - pentm a lua poziţie hotărâtă
împotriva acestor stări de lucruri nefireşti într-un stat european aflat la intersecţia
mileniilor, pentm a căuta soluţii la noile provocări ale timpului, rămas la nivel mental
în conştiinţa unora la ceasul perioadei austro-ungare sau a perioadei interbelice.
„Vocea” şi propunerile sale serioase, pertinente şi profunde au stat la baza găsirii unor
modalităţi de acţiune şi la adoptarea unor strategii care să permită dăinuirea noastră
verticală în această vatră strămoşească. în acele dramatice împrejurări s-a auzit pentm
prima dată despre necesitatea coalizării tuturor forţelor, la nivel local şi regional, prin
înfiinţarea unor asociaţii, ligi, fundaţii, legal constituite, care să aibă drept obiectiv
fundamental apărarea, în această parte transilvană, a valorilor esenţiale specifice
neamului românesc.
Prima apămtă a fost Fundaţia „Mihai Viteazul” la înfiinţarea şi coordonarea
căreia am avut un rol esenţial fiind ca preşedinte, timp de peste 15 ani. Activitatea
Fundaţiei s-a axat pe educaţia patriotică a tineretului, susţinerea învăţământului
românesc, ridicarea nivelului de cultură şi educaţie a locuitorilor români din zonă,
dezvoltarea mişcării cultural-artistice şi schimburi culturale cu alte zone din ţară şi
românii de peste hotarele sale.
Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna” a fost înfiinţată în 1992, o iniţiativă
de mare succes a unor fmntaşi ai comunităţii româneşti, cu implicarea şi aportul
susţinut al lui Ionică Lăcătuşu - cum îi spun prietenii - şi care de atunci şi până azi
este copilul său de suflet. Datorită viziunii şi consecvenţei sale a reuşit să
mobilizeze de-a lungul celor 20 de ani de existenţă a Ligii, un număr foarte mare de
aderenţi şi participanţi la acţiunile desfăşurate, unele de interes pentm publicul larg,
cum ar fi: „Zilele Andrei Şaguna”, „Zilele Nicolae Colan”, Universitatea de vară
Izvoml Mureşului, altele de mare consistenţă ştiinţifică precum Sesiunea naţională
de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură.
Civilizaţiei”, Colocviile Naţionale ale „Gmpului de Cercetare loan I. Russu” pentm
studiul sud-estului Transilvaniei, Simpozioanele Naţionale dedicate unor mari
personalităţi ale locului sau unor zile aniversare.
Tot Ionică Lăcătuşu este printre iniţiatorii şi realizatorii mai multor instituţii şi
asociaţii importante (Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Centml Ecleziastic de
Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Centml European de Studii Covasna-
Harghita, Editura Eurocarpatica, Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita ş.a.), a
apariţiei şi susţinerii unor publicaţii: Angvstia, Grai Românesc, Buletinul Ligii
Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, al organizării şi desfăşurării unor evenimente
cultural-ştiinţifice de mare ţinută, la care au participat specialişti recunoscuţi pentm
contribuţia adusă la zestrea cultural-ştiinţifică a ţării.

48
loan Lăcătuşu la 65 de ani

De o mare importanţă, prin esenţa şi implicarea în viaţa comunităţii, la care


Ionică Lăcătuşu a contribuit din plin, a fost înfiinţarea, în 1994, a Episcopiei Ortodoxe
a Covasnei şi Harghitei şi a instalării în scaunul episcopal a I.P.S. loan Selejan.
Datorită acestui pilon spiritual puternic s-au putut asigura condiţiile pentru
revigorarea credinţei strămoşeşti, a instituţiei Bisericii Ortodoxe Române pe aceste
plaiuri, a tradiţiilor cultural-religioase a românilor din acest areal vitregit de apăsările
vremurilor neprielnice o perioadă îndelungată.
în acest climat de coeziune şi stabilitate a comunităţii locale româneşti, prin
demersurile susţinute de conducerea Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”,
reprezentată de loan Solomon şi loan Lăcătuşu, a demersurilor întreprinse de I.P.S.
loan Selejan, de manifestările societăţii civile româneşti în ansamblul său, instituţiile
statului au fost determinate să acţioneze pentru crearea unor instituţii care să asigure
dezvoltarea vieţii culturale în zonă. Astfel au luat fiinţă importante instituţii axate pe
cercetarea, restaurarea şi valorificarea unui important patrimoniu cultural-religios, din
domeniul istoriei, arheologiei, etnografiei, mai puţin cunoscut şi cercetat până atunci.
Conlucrând în interesul comunităţii româneşti, sediul Centmlui Ecleziastic de
Documentare ,JVIitropolit Nicolae Colan” a devenit locul drag românilor unde îşi
desfăşoară activităţile cu publicul şi Centml European de Studii Covasna-Harghita,
editurile Eurocarpatica şi Grai Românesc, Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”,
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş - federaţie rezultată prin
asocierea mai multor asociaţii şi fundaţii, având drept scop o mai bună coordonare şi
unitate de acţiune. înfiinţat în anul 2005, cu sprijinul Î.P.S. loan Selejan, Fommul a
fost visul pentm care a militat mulţi ani Ionică Lăcătuşu, înfăptuirea sa dând naştere
celei mai reprezentative instituţii a comunităţii româneşti pentm relaţiile cu
autorităţile statale, de colaborare şi parteneriat cu diverse alte instituţii şi asociaţii la
nivel naţional şi internaţional.
Centml Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, datorită
consumului de inteligenţă şi efort intelectual depus de loan Lăcătuşu a devenit un
focar de cultură şi românism. Aici se desfăşoară simpozioane, sesiuni de comunicări
ştiinţifice, mese rotunde, aniversăr istorice, expoziţii tematice, lansări de carte,
întâlniri cu personalităţi de prestigiu din lumea ştiinţei, artei şi culturii. Şi tot aici îl
găseşti pe loan Lăcătuşu, de dimineaţa până seara, schiţând tematica unor
programe, stând de vorbă cu specialişti sau oameni de rând, mulţi veniţi să-l salute
sau să-i ceară un sfat, un sprijin pentm rezolvarea problemelor lor. D găseşti aplecat
asupra unor tomuri voluminoase ale unor noi sau foarte vechi documente, studiind,
cercetând, elaborând diverse materiale pentm publicaţii, sesiuni de comunicări
ştiinţifice, conferinţe etc. Majoritatea acestor materiale au văzut lumina tipamlui şi
se regăsesc în numeroasele volume ale doctomlui în sociologie loan Lăcătuşu. Nu
am competenţa de a le aprecia, dar o simplă privire asupra unor pagini şi documente
prezentate te conving, te determină să militezi alături de autor, să te bucuri sau să
lăcrimezi la un pasaj, un episod de viaţă grea a multora dintre ce-i pomeniţi în filele
acestor cărţi. A depus eforturi, a găsit susţinere şi înţelegere alături de un colectiv

49
Profesioniştii noştri 5

mai larg pentru editarea şi publicarea a 5 volume din Buletinul Ligii Cultural-
Creştine „Andrei Şaguna”, cel mai eficient şi complet mijloc de informare şi
cunoaştere a vieţii comunitare şi culturale a românilor de pe aceste meleaguri,
realizările, demersurile, eşecurile şi succesele asociaţiilor civice şi a unor instituţii.
In concluzie, o adevărată tribună a societăţii civile româneşti din judeţele Covasna
şi Harghita, o adevărată arhivă-document, „Buletinul” purtând pecetea gândirii sale
şi nu numai semnătura sa în finalul multor materiale.
Privind retrospectiv cei 65 de ani care-i va împlini, majoritatea petrecuţi pe
aceste meleagurile româneşti, lecturând tomurile scrise, ai în faţă omul care a lucrat
fără preget cu oamenii, pentru oameni. Stă puţin pe acasă, dar familia, soţia Felicia,
îl iartă şi-l susţine, fiind conştientă că este demn de atenţia şi dragostea ei. Felicia
este cea care a transcris la calculator şi a corectat zecile de mii de pagini ale
lucrărilor lui Ionică, i-a semnalat unele omisiuni, l-a încurajat şi ajutat în toate
demersurile sale, dar, mai ales, împreună cu fiica. Ioana şi, mai nou, cu ginerele,
Laurenţiu, i-au stat alături în toate momentele vieţii sale, unele deosebit de dificile,
fapt pentru care Ionică a găsit întotdeauna cuvintele potrivite de recunoştinţă.
Cunoscându-1 bine, ştiindu-i preocupările, efortul depus şi planurile în
realizarea cărora este implicat, consider şi susţin că el este liderul de necontestat al
comunităţii româneşti din Covasna şi Harghita.
îi doresc multă sănătate, mulţi ani, putere de muncă şi noi succese.

Portretul unui om de suflet


Pr. Comeliu Florin BUJOREANU

Pe loan Lăcătuşu îl consider în primul


rând un prieten, unul deosebit, cu har şi mă
bucur că am privilegiul de a fi un apropiat al său.
Din fire sunt „telegrafic” în a face descrierea
cuiva şi ceea ce fac, o fac cu sinceritate.
Despre loan Lăcătuşu numai detractorii
şi oamenii de nimic pot spune lucruri rele, dar
cine a stat în preajma lui, l-a cunoscut, i-a
cunoscut şi implicarea lui totală în viaţa obştei,
competenţa, dăruirea şi dragostea lui în tot ceea
ce a făcut pentru Ţară, Biserică şi Neam, nu
poate avea decât cuvinte de apreciere şi de
admiraţie. Ca prieten şi duhovnic spiritual
cunosc supărările, nemulţumirile, frământările
care l-au încercat de-a lungul vremii, dar a fost şi

50
loan Lăcătuşu la 65 de ani

este un învingător şi-l apreciez enorm pentru caracterul lui, pentru curajul lui şi
credinţa lui care l-au animat şi l-au salvat din multe momente grele ale vieţii.
O menţiune specială pentru loan Lăcătuşu merită arătată şi recunoscută -
a fost promotorul multor acţiuni care au ţinut stindardul românismului şi al vieţii
noastre spirituale româneşti, a existenţei noastre pe aceste meleaguri covăsnene,
părăsite şi uitate, vândute de nimicnicia oamenilor noştri politici. Bunul Dumnezeu
să-i dea zile îndelungate, putere şi sănătate omului de cultură, prietenului loan
Lăcătuşu, căruia eu îi mulţumesc că a fost şi există printre noi.

Incrustaţie aniversară
Dr. Constantin CATRINA

Pentru dr. loan Lăcătuşu nu trebuie să-ţi


cauţi cuvintele în ideea unei aprecieri merituoase.
Gândurile, de pildă, lăsate să vorbească, te trimit,
fără ezitare, către un om încoronat prin muncă şi
exemplu de demnitate; un camarad al prieteniei
şi respectului întru reciprocitate şi adevăr.
Prin instrumentele sale de sociolog, de
cărturar şi editor, dr. loan Lăcătuşu ne dovedeşte,
de fiecare dată, că îi stă în putinţă să deschidă, în
fiecare dimineaţă, ferestrele străluminate de
lumina „ceriului” şi apoi să înceapă a rândui de-a
lungul paginilor imaculate istorii după istorii cu
oamenii lor biruitori sau încercaţi de vremuri
trecute, dar şi de cele prezente.
Cel care se mărturiseşte prin aceste ____
rânduri a fost şi a rămas, mereu, în preajma semenilor săi împodobiţi cu darul de a-
şi înscrie numele pe frontispicii de carte. între cei mulţi ostenitori, ctitori de idei şi
îndemnuri cărturăreşti este rânduit ca, astăzi, să-l sărbătorim pe sociologul şi
istoricul meleagurilor covăsnene, pe arhivistul dr. loan Lăcătuşu - la 65 de ani.
Desigur, îl sărbătorim pe dr. loan Lăcătuşu împreună cu cărţile sale, cu
existenţa documentelor de viaţă şi istorie ale românilor înfăţişate în; Identitate şi
cultură la românii din secuime (1995), Personalităţi din Covasna şi Harghita
(1998), Spiritualitate românească şi convieţuire interetnică în Covasna şi
Harghita (2002), Dăinuire românească în Harghita şi Covasna (2007) etc.
Fiindcă ne-a dovedit mereu o mare dragoste pentru oamenii locului şi pentru
viaţa lor spirituală manifestată prin cântece şi încrustaţii cu care îşi împodobesc casa
şi straiele de sărbătoare, omagiul ce îl dedic sărbătoritului nostru, dr. loan Lăcătşu,
este cel care răzbate din Graiurile străvechi ale colindelor româneşti:
51
Profesioniştii noştri 5

Să trăieşti, să dobândeşti.
Tot binele ce-l doreşti.
Tot binele cel mare.
Care capăt nu mai are.

Model al perenităţii condiţiei umane


Prof. univ. dr. Traian CHINDEA

De numele dr. în sociologie Ionică Lăcătuşu


am auzit în anul 1992, în timp ce urma cursurile celei
de a doua facultăţi, respectiv Facultatea de
sociologie, psihologie şi pedagogie din cadrul
Universităţii Bucureşti şi îşi desfăşura activitatea în
cadrul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale
Covasna, unde ulterior a ajuns director.
L-am cunoscut efectiv, mai apoi, în 1997, la
Tabăra de Vară de la Izvorul Mureşului, prin
intermediul colonelului Roman loan, pe atunci
comandant al jandarmeriei din Miercurea-Ciuc şi
repede i-am câştigat încrederea şi prietenia.
La începutul lunii martie 2009, în drumul
meu spre Universitatea „George Bariţiu” din Braşov,
l-am căutat pe dl dr. loan Lăcătuşu la Direcţia
Arhivelor Naţionale Covasna din Sfântu-Gheorghe şi i-am dăruit una din cărţile mele
„Cooperarea între state pentm prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere”
rugându-1 să participe la lansarea acesteia, de Ziua Poliţiei, în 25 martie 2009, la
Miercurea-Ciuc.
A fost foarte bucuros de această invitaţie şi la lansare a prezentat cartea aşa
cum ştie el să facă, stârnind interesul participanţilor faţă de această lucrare.
Acum, după 15 ani de prietenie, cunoscându-i şi opera, afirm cu tărie că dr.
Ionică Lăcătuşu este intelectualul complet, omul care a făcut şi face istorie în acest
colţ de Românie, este omul care revarsă curaj, căldură sufletească, har şi demnitate.
In vremurile pe care azi le trăim, în care majoritatea valorilor culturale sunt
compromise în mod deliberat, când modelele morale sunt pervertite cu o insistenţă
de-a dreptul sufocantă, când se ţes scenarii cel puţin stranii, când minţi înfierbântate
flutură idei revolute, aparţinând recuzitei unor atitudini pe care istoria le-a dezavuat,
pentru mine, dl dr. loan Lăcătuşu, reprezintă o pildă vie de slujire cu har şi devoţiune
a neamului românesc şi a credinţei străbune, un model al perenităţii condiţiei umane.

52
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Mă închin în faţa acestui prolific sociolog, arhivist, cercetător şi istoric, autor


a peste 17 cărţi, 85 de studii, 1700 de articole şi a peste 28 de studii introductive la tot
atâtea cărţi, prin care restituie memoriei colective preocupările lucidităţii ştiinţifice şi
deschide drumuri ce ar trebui străbătute cu temeritate şi de generaţiile viitoare.
La moment aniversar, aduc prinos de cinstire, recunoştinţă şi preţuire, omului
de ispravă şi de bine, purtătorului de valori identitare, omului de anvergură şi
performanţă, condeierului care va lăsa posterităţii cronica vremurilor zbuciumate ale
românilor din Covasna şi Harghita, cercetătomlui istoriei, culturii şi civilizaţiei din
sud-estul Transilvartiei, apropiatului şi prietenului meu dr. Ionică Lăcătuşu.
Cu stima şi aprecierea onestă ce i-o port, T. Chindea.

Dragă Prietene
Prof. Alexandru CIUBÎCĂ

In fruntea acestor rânduri, care vor să


exprime cele mai alese gânduri şi urăii, într-un
binecuvântat moment aniversar, am oscilat între a
aşeza atât de oficialul şi banalizatul Stimate
domnule dr. loan Lăcătuşu, cât şi prea-prea
fantiliarul Dragă Ionică. In cele din urmă, m-am
oprit la această formulă de mijloc, pentru că ea
exprimă cel mai bine şi cu o clară acurateţe
sentimentul pe care îl resimt pentru dumneata.
Acestuia i se adaugă, i se îngemănează admiraţia şi
recunoştinţa pentru strădania dumitale, depusă întru
desţelenirea adevărurilor istorice, politice şi sociale
de pe atât de vitregitele noastre plaiuri aflate în
inima României.
Rămân pilduitoare şi devin exemplare
pentm orice intelectual, pentm orice om de cultură sau cu implicare civică, abnegaţia
şi dăruirea dovedite pe toate planurile de activitate. Cercetările întreprinse şi eficienta
conducere a Arhivelor naţionale, Filiala Covasna, nu au reprezentat vreodată o
simplă profesie, ci au constituit o adevărată şi devoratoare pasiune şi mijloacele de
împlinire a unui crez naţional. Pasiune care a rodit, iar fructele acesteia sunt zecile de
cărţi şi de studii şi multitudinea de articole prin care sunt dovedite vechimea,
continuitatea şi perenitatea elementului românesc din sud-estul Transilvartiei, în ciuda
multisecularelor încercări de distingere, de anihilare identitară a românilor autohtoni
de către neprietenii aduşi pe aici de nestatornicele, de pribegele vânturi asiatice.
Scrise sine ira et studio, în baza documentelor ce păstrează nealterată memoria
evenimentelor din trecut, aceste scrieri argumentează şi vorbesc în mod incontestabil
53
Profesioniştii noştri 5

de milenara Golgotă a neamului românesc. Tocmai astfel de lucrări au impact, au


eficienţă şi sunt cu totul convingătoare, iar meritul lor este imens, mai ales într-un
moment şi într-un context socio-poUtic în care spiritul naţional este atacat concentric,
din exteriorul, dar şi din interiorul ţării, de declaraţii, duşmani străini ai acesteia, dar şi
de „cozile de topor”, de „uscăturile” înstrăinate de neam, cică „europenizate”, ale
aşa-zisei noastre „intelighenţe” şi ale, vai, declasatei clase politice româneşti.
Cu atât mai notabilă rămâne colaborarea dumitale, întm totul benefică, pentru
românii din acest areal, cu întâi-stătătorii spirituali ai Bisericii Ortodoxe Române şi -
în primul rând - cu I.P.S. loan Selejean, apostolul credinţei strămoşeşti pe
meleagurile Harghitei şi Covasnei. întâlnirile aniversare, hramurile, simpozioanele pe
care le-aţi organizat într-o caldă comuniune sufletească şi creştinească spun tuturora
că există o adâncă, o intimă osmoză între afirmarea conştiinţei naţionale şi credinţa
ortodoxă. Şi, amândouă, printr-o ideală consonanţă, sunt premisa salvgardării fiinţei
naţionale, aici, pe unde atâţia neaveniţi creionează un fantomatic „ţinut secuiesc”.
Participarea la simpozioane internaţionale, dar şi organizarea, anuală, a întâl­
nirilor de suflet cu românii din afara graniţelor, la Izvorul-Mureşului sau cele care îi
reunesc pe cercetătorii români, la Miercurea-Ciuc sau la Sfântu Gheorghe, în cadrul
manifestării „Românii din sud-estul TransUvanieL Istorie. Cultură. Civilizaţie”,
editarea anuarului „Angvstia”, prodigioasa activitate în cadrul Forumului Civic al
Românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş reprezintă tot atâtea repere
majore ale unei implicări social-patriotice cu o înaltă şi asumată responsabilitate Sunt
doar câteva din laturile esenţiale ale prezenţei dumitale în agora locală şi naţională,
pentm care mentalul colectiv românesc ar trebui să vă fie recunoscător!...
Există lucruri care ne apropie, dar şi altele, care ne despart, în acelaşi timp,
de aici rezultând şi ezitarea din formula de adresare de la începutul textului de faţă.
Ne apropie, e drept că la o diferenţă de cincisprezece ani, aceeaşi lună de
naştere, a împlinirii unui ciclu al naturii, septembrie. Ne apropie, apoi, aceeaşi
pasiune pentru răscolirea şi răsfoirea vechilor documente întru aflarea adevărului
istoric. Ne apropie, mai ales, promovarea spiritului civic şi credinţa că - în ciuda
tuturor obstrucţionărilor de ieri şi de azi - spiritul naţional va supravieţui în această
parte de ţară.
Ne desparte, şi doar în defavoarea mea, faptul că rămân, în sensul totuşi bun
al cuvântului, un diletant în domeniul istoriei şi al arhivisticii, dat fiind că am o
pregătire preponderent filologică şi că „m-am împrăştiat” în prea multe direcţii de
activitate. Ne desparte, apoi, discrepanţa considerabilă, cantitativ, a lucrărilor
publicate şi, nu în ultimul rând, restrânsă audienţă şi influenţă socială pe care le
exercit...
A

In acest moment aparte, ocazionat de împlinirea vârstei de 65 de ani, la


25 septembrie, ţin să adaug - alături de atâţia confraţi şi truditori pe glia
propăşirii istoriei, dar şi a spiritului civic - urările mele de viaţă îndelungată,
de împliniri, de satisfacţii în plan personal, public şi spiritual!

54
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Un cercetător de mare profunzime şi anvergură,


al relaţiilor interetnice dintre români şi maghiari,
în judeţele Covasna şi Harghita
Dr. Mana COBIANU-BĂCANU
Dr. Elena COBIANU

Această apreciere o scriu împreună cu sora mea geamănă. Elena Cobianu,


cercetătoare la Institutul de Filosofîe şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al
Academiei Române, pentru că, după o scurtă perioadă de participare, a mea singură,
la activităţile ştiinţifice de la Covasna şi Harghita, aflând tematica incitantă ce se
dezbate, ca o autentică cercetătoare, cu un coeficient crescut de curiozitate şi
interesată de problema naţională, de interschimbul cultural şi ştiinţific, a simţit
nevoia să participe şi ea cu comunicări şi lansări de carte, oferind subiecte din
perspectivă filosofică şi, îndeosebi, etică, în care este specialistă.
*
L-am cunoscut pe dl loan Lăcătuşu în anul 1993, când, ca cercetătoare în
Institutul de Sociologie al Academiei Române, m-am angajat la realizarea temei
„Identităţi naţionale şi relaţii interetnice în România”, cu accent, deosebit, pe Covasna
şi Harghita, zona de foc, recunoscută publicului larg pentru relaţiile tensionate dintre
români şi maghiari, încă de atunci. Personal, eram familiarizată cu această
problematică încă din anii 1970-1980, pregătind teza de doctorat „Contactul dintre
culturi”, bazată şi pe cercetări de teren, pe care am susţinut-o în septembrie 1981. Cu
o documentaţie teoretică solidă, realizată în ţară şi în SUA, cu ocazia Bursei
55
Profesioniştii noştri 5

Fulbright-Hays, m-am încumetat să mă înscriu coordonatoare de proiect la tema


relaţiilor interetnice dintre români şi maghiari, la care nu se ofereau colegii, care
evitau cercetarea unei probleme dificile, speciale şi care reclama nu numai informaţie,
specializare, dar şi spirit naţional, curaj moral şi ştiinţific şi, de ce să nu recunosc? şi
spirit patriotic. Am plecat din institut doar cu colega Lily Rain, cu care am rămas
combatante pe această temă până în zilele noastre, iar din afara institutului, cu sora
geamănă. Elena Cobianu, cu care am mers până în prezent, la manifestările ştiinţifice
de la Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna şi TopUţa, judeţul Harghita.
Evenimentele din Decembrie 1989, urmate de crime, teroare, alungare şi
umilire, maltratări şi schingiuiri suferite de românii trăitori în zona Covasna şi
Harghita din partea maghiarilor, fapte abominabile, corect redate de Raportul Har-
Cov, din anii ,89-’90, dar bine escamotate, ulterior, de cei interesaţi, încă de atunci,
de muşamalizarea adevărului, mi se înscriseseră dureros în memorie. De aceea, mi-
am propus să studiez tema de mai sus, ce se referă la relaţiile interetnice dintre
români şi maghiari, în mod obiectiv, după rigorile ştiinţei, prin investigaţii de teren
complexe, fundamentate pe o temeinică pregătire teoretică, în cadrul Programului
de cercetare al Institutului de Sociologie al Academiei Române. Menţionez anticipat
că atmosfera de teamă, frică de a vorbi, de tensiune, îmbinată cu amintirea celor 4
ani horthyişti şi cu maltratările din anii ’89-’90, era trăită puternic de subiecţii
cercetării, români, chiar şi în anul 1993, când am început cercetările, interviurile în
teren! Astfel, am ajuns la Sf. Gheorghe, reşedinţa judeţului Covasna. Prima
instituţie căreia ne-am adresat a fost Prefectura, reprezentanta guvernului în judeţ, al
cărei Prefect era dl Adrian Căşunean-Vlad, de profesie jurist, distinsă personalitate
politică, socială şi profesională, pe deasupra, mare patriot şi spirit naţional, care ne-a
sprijinit logistic şi ne-a asigurat bune condiţii de viaţă şi de desfăşurare a cercetării
pe tot parcursul activităţii noastre. Prezentându-i obiectivele proiectului de cercetare
în zonă, ne-a ftcut o reală şi complexă expunere a problemei, ne-a oferit un bogat
set de materiale documentare despre judeţ şi ne-a recomandat, ca persoană de
contact, de specialitate, pe dl sociolog, loan Lăcătuşu. Telefonat acasă, dl loan
Lăcătuşu a venit imediat la Prefectură şi am pus la cale cercetarea de teren.
Şi acum începe cunoaşterea acestei personalităţi importante pentru cariera şi
expertiza mea profesională în tema relaţiilor interetnice dintre românii şi maghiarii
din Curbura Carpaţilor Răsăriteni. Aceste relaţii se regăsesc în conţinutul a 7 cărţi
publicate la diferite edituri, dintre care lucrarea colectivă, cu Petruş Alexandrescu şi
Ozana Cucu-Oancea, Cultura, identitatea naţională şi educaţia în dezvoltarea
durabilă a societăţii româneşti ce a fost premiată în anul 2004, cu Premiul „Dimitrie
Guşti” al Academiei Române. Actuala activitate publicistică pe care o realizez cu
perseverenţă şi pe alte teme, când analizez problematica etnică se bazează pe
informarea curentă şi pe sprijinul neevaluabil al dlui Lăcătuşu, care îmi trimite pe
mail documente ale Centrului European de Studii Covasna şi Harghita, diferite
materiale cu aspecte din ,JPresa maghiară” etc., asupra cărora fac consideraţii
sociologice, lucru pentru care îi mulţumesc mult.

56
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Discuţia s-a purtat, dintru început, ca între profesionişti, care ştiu ce au de


făcut. Programul de investigaţii de teren a fost fixat, precizând localităţile, structura
etnică şi problematica socio-etnică. în calitate de colaborator şi ghid, ni l-a oferit pe
preotul loan Tămaş din Vâlcele, o reală plăcere şi bogăţie de informaţii despre
locuitorii din localităţile investigate împreună.
După circa 19 ani de colaborare cu dr. loan Lăcătuşu, la majoritatea acţiunilor
şi manifestărilor ştiinţifice la care am fost invitată, pot afirma că am avut şansa de a
întâlni unul dintre cercetătorii cei mai pasionaţi de munca sa, exprimată în zeci de
lucrări, studii, articole, referate, intervenţii la manifestările ce aveau loc în diferite
judeţe din ţară, în problema de fond, de ordinul esenţei, pentru ţară şi naţiunea
noastră, aceea a apărării şi conservării identităţii naţionale, a culturii, istoriei, religiei,
limbii şi a dăinuirii fizice a românilor pe aceste minunate meleaguri, denumite şi
Grădina Maicii Domnului. Pasiunea sa, ca factor psiho-social, pentm studiul
problematicii etnice, merită să fie apreciată, mai ales, în zilele noastre, când suntem
confruntaţi cu pretenţiile liderilor maghiari şi ale comunităţii lor, îndoctrinată cu
ideologia revizionismului şi iredentismului, de a destrăma Statul Român şi unitatea
naţională a popomlui român. Ei vor să realizeze o enclavă maghiară, în fapt, un mini-
stat maghiar în inima ţării, prin realizarea autonomiei ţinutului secuiesc, cu tendinţa
de lărgire spre graniţa de vest, pentru a-şi asigura un culoar de trecere spre Ungaria şi,
apoi, spre est, dacă avem în vedere şi proiectul de creare a ţinutului ceangăiesc, în
Moldova, pe care-1 urzesc acum.
Dl loan Lăcătuşu, venit şi fixat din dragoste pentru fiinţa care avea să-i
devină soţie, în oraşul Sfântu Gheorghe, de pe meleaguri moldovene, cu oameni
calzi, blânzi şi sociabili, a avut, desigur, o mai mare sensibilitate la comportamentul
rece, ostil şi chiar antiromânesc al concetăţenilor maghiari, manifestat în momentele
critice. Meritul său constă în faptul că orientarea sa spre una dintre cele mai
arzătoare probleme a trăitorilor din zonă, dar şi a naţiei, în general, a avut grijă s-o
înnobileze cu o largă cultură profesională, printr-un meticulos studiu de documente,
lucrări şi arhive, dar şi cu o experienţă de viaţă de o rară complexitate de probleme,
pe care a fost nevoit să le rezolve, în multitudinea de statute profesionale pe care le-1
a avut, de-a lungul carierei profesionale. Astfel, s-a construit puternica personalitate
a actualului lider al activităţii etnice, ştiinţifice şi organizatorice din judeţul
Covasna, caracterizată prin forţă interioară, sacrificiu de sine şi o anduranţă, în
momentele dificile, asemeni stâncii care înfruntă valurile năprasnice.
Agenda încărcată a activităţilor şi a acţiunilor pe care le-a coordonat şi le-a
realizat dl loan Lăcătuşu îl prezintă şi îl recomandă ca pe un temerar cercetător şi
puternic lider, înzestrat, însă, cu o bunătate şi generozitate rare. Făurindu-şi o
temeinică pregătire teoretică, socială şi politică, a fost capabil să răspundă celor mai
diverse provocări la care l-au expus împrejurările. De altfel, traiectoria sa
profesională este a unui neobosit elev, student şi cercetător, ce a parcurs cu rigoare
şi tenacitate, pas cu pas, toate treptele ascensiunii profesionale şi socio-culturale
pentm a contribui la propria perfecţionare şi a lumii în care trăieşte. în primii ani de

57
Profesioniştii noştri 5

cercetare, s-a aplecat cu precădere şi deosebit interes asupra trecutului istoric şi a


structurilor sociale specifice zonei Curburii interioare a Carpaţilor. A avut în vedere,
în primul rând, marea majoritate a populaţiei româneşti din secuime formată din
ţărani, deveniţi ulterior iobagi, pe pământurile stăpânilor maghiari puternici, cu
privilegii şi bine înarmaţi. Apoi, a studiat documentele istorice privind păstorii şi
negustorii din Transilvania şi Moldova. A relevat rolul imens al bisericii strămoşeşti
şi al cărţii religioase în viaţa comunităţilor româneşti din secuime şi în păstrarea
identităţii naţionale şi culturale, ca şi al personalităţilor de vârf, al oamenilor de
seamă din viaţa culturală, a căror contribuţie a dus la îmbunătăţirea situaţiei
românilor. Şi numai din simpla enumerare a titlurilor lucrărilor pe care le am în
bibliotecă, le-am citit şi utilizat personal ca material documentar în cercetările
noastre, putem avea imaginea multitudinii de aspecte pe care le-a abordat, cu
pricepere şi competenţă ştiinţifică, dl loan Lăcătuşu: Spiritualitate românească şi
convieţuire interetnică în Covasna şi Harghita, Tendinţe de enclavizare a unui
spaţiu românesc - Harghita şi Covasna, Românii în mass-media maghiară din
Covasna şi Harghita, Dăinuire românească în Harghita şi Covasna, Arhivele
româneşti între tradiţie şi reformă. Un fals „referendum" pentru impunerea unei
autonomii anacronice deja existente. Structuri etnice şi confesionale în judeţele
Covasna şi Harghita (teză de doctorat). Argumente împotriva autonomiei teritoriale
pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, ca şi multe alte lucrări colective,
dintre care aş menţiona Românii în dezbaterile Congresului secuiesc din 1902.
Premise, deziderate şi Reverberaţii, în care are 5 studii.
Activitatea sa a atins un moment de vârf în realizarea profesională, odată cu
susţinerea tezei de doctorat cu tema „Structuri etnice şi confesionale în judeţele
Covasna şi Harghita”, publicată la Editura Universităţii „Petru Maior” Târgu
Mureş, 2008. Volumul de 400 de pagini, remarcabilă sinteză a temei propuse,
expresie a unui autentic cercetător, cu un îndelungat exerciţiu de informare şi
documentare istorică şi arhivistică, încoronează efortul tăcut, de ani de zile, asupra
cărţilor şi statisticilor, pentru a aduce la suprafaţă adevărul istoric despre existenţa
românilor, omisă, neglijată şi negată în documentele maghiare. De aceea, acest
volum poate constitui, pe de o parte, un manual de studiu şi inspiraţie pentru toţi cei
ce vor încerca să abordeze acest complex subiect în sinuoasa sa desfăşurare istorică,
iar, pe de alta, un model de deontologie profesională pentru toate generaţiile de
cercetători, prin acribia, corectitudinea şi conştiinciozitatea cu care redă atât
realităţile istorice, cât şi pe cele din lumea contemporană.
Dr. loan Lăcătuşu este, în acelaşi timp, un publicist cu o atitudine activă şi
reactivă la ceea ce se întâmplă în mediul socio-etnic în care trăieşte. El se afirmă în
broşuri cu larg impact social, în ziare, reviste şi diverse publicaţii, cu studii, articole,
interviuri; dă replică, pur şi simplu, cu toate instrumentele ştiinţei, pentru a demonta
setul de falsuri, denaturări şi incorectitudini cu care operează liderii maghiari, care
scriu şi organizează tot felul de „referendumuri”, pentm a-şi promova idealul
autonomiei teritoriale a ţinutului secuiesc pe criterii etnice. Pe lângă calitatea de a

58
loan Lăcătuşu la 65 de ani

scrie şi publica lucrări multe şi de înaltă calitate ştiinţifică, dl loan Lăcătuşu mai are
şi darul sau harul de a vorbi coerent, într-un limbaj ştiinţific şi încărcat de substanţa
realităţii. Pentru însuşirile sale profesionale, umane şi morale, fiind un lider activ a
fost ales Preşedinte al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi
Mureş pentru câţiva ani.
Exigenţa personală faţă de sine şi dorinţa de perfecţionare continuă l-au
condus la a-şi îngemăna achiziţiile intelectuale, culturale şi umane cu nevoia de a-şi
selecţiona colaboratorii şi prietenii după reale criterii valorice, de competenţă, ale
căror calităţi sunt valorificate, în beneficiul lor, dar şi al întregii comunităţi
ştiinţifice. De pildă, în acest mod, considerăm noi, a ajuns să elaboreze cu autorii
Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel volumul de proporţii impresionante, o
veritabilă monografie a zonei, cu titlul Românii din Covasna şi Harghita. Istorie,
Biserică, Şcoală şi Cultură, apărut cu binecuvântarea, sprijinul şi coordonarea P.S.
loan Selejan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, cu o prefaţă de academician Nicolae
Edroiu şi cu studii tematice de specialitate de dr. Gheorghe Lazarovici, dr Valeriu
Cavruc, dr. Viorica Crişan, dr. Nicolae Edroiu şi drd. Anton Coşa, publicat în anul
2003, la Editura Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei
Miercurea-Ciuc. în această ordine de idei, un colaborator statornic apropiat, cu care
conlucrează pe plan ştiinţific şi organizatoric este profesorul Vasile Stancu, sunt
tinerii de la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”,
cadrele didactice, precum Luminiţa Comea, Maria Stoica etc.
Fiind o persoană sociabilă, generoasă, calmă şi deschisă la dialog, dr. loan
Lăcătuşu a atras la activităţile cu caracter ştiinţific, civic şi etnic o pleiadă renumită,
de acum, de specialişti, cadre didactice, cercetători, arhivişti, din întreaga ţară şi
personalităţi din viaţa civilă, poUtică şi socială, care participă cu prinosul muncii lor la
realizarea unor acţiuni şi sesiuni ştiinţifice de înaltă ţinută academică, exprimată în
comunicări incitante şi volume de autor, prin a căror valoare, se întregeşte
cunoaşterea trecutului şi a prezentului zonei Carpaţilor Răsăriteni şi a întregii culturi
române. Martoră a lansării standurilor încărcate de lucrări de autor ale participanţilor
la sesiuni, simpozioane şi manifestări pe teme de istorie, civilizaţie, sociologie şi etno-‘
culturale, nu o dată mi-am exprimat opinia că, în judeţele Covasna şi Harghita, unde
se întâlnesc spirite creatoare, intelectuali şi specialişti, din zonă şi din ţară, în cele mai
diferite domenii ale vieţii sociale, se publică în fiecare an mai multe lucrări decât într-
un institut de cercetare. Această reală stare de lucruri ar îndreptăţi ca o activitate
ştiinţifică atât de prolifică şi valoroasă să se subsumeze instituţional titlului de
Societatea Ştiinţifică Etno-Culturală din Covasna şi Harghita, la articularea şi
coagularea căreia, considerăm noi, un merit deosebit ar trebui să le revină, domnilor
Die Şandru, Uder al comunităţii ştiinţifice din Topliţa, judeţul Harghita şi dlui loan
Lăcătuşu din Sf. Gheorghe, judeţul Covasna.
Pe lângă această calitate, de spirit cooperant, de bun prieten şi bună gazdă
pentru toţi ce-i calcă pragul instituţiei în care lucrează, dl Lăcătuşu este şi un excelent
organizator, o minte organizată, care pregăteşte cu meticulozitate tot ce-şi propune şi

59
Profesioniştii noştri 5

dirijează cu precizie fiecare demers până la reuşită finală. Depăşind toate dificultăţile
materiale ale lungii perioade de tranziţie, ale crizelor şi recesiunilor afirmate de
guvernanţi, dânsul, ca tot românul care-şi onorează musafirul, care-i intră în casă,
servindu-1 cu tot ce are, la rândul său, îşi cinsteşte cu plăcere şi responsabilitate
invitaţii la marile sărbători ale dezbaterilor ştiinţifice, că astfel pot fi numite bucuriile
cunoaşterii de care beneficiem, asigurându-ne condiţii confortabile de cazare,
transport şi masă. Lucm care nu-i puţin şi de neluat în seamă, în actualele condiţii
socio-economice, pentru care îi suntem recunoscători. Generozitate şi grijă pentm
oameni manifestă şi când susţine publicarea unor lucrări la edituri care, altfel, ar
rămâne nescoase la lumina tiparului, dată fiind precaritatea vieţii social-economice a
vieţii multora dintre noi, fapt pentm care, de asemenea, îi mulţumim.
O altă trăsătură meritorie a personalităţii sale este aceea că dânsul este un
om credincios, că în lucrările sale răzbate o mare legătură cu Dumnezeu, cu credinţa
creştină, pe care a cercetat-o, cu respect, preţuire şi căldură, din perspectivă istorică
în lucrările sale. Prin cooperarea strânsă cu biserica, odată cu întronizarea ca
episcop a înaltpreasfinţiei Sale, Părintele loan Selejan, în Covasna şi Harghita,
înfiinţarea Centmlui Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”,
constmirea a multe biserici şi restaurarea altora - expresie a spiritului constmctiv ca
inginer şi ziditor de suflete creştine al actualului Arhiepiscop loan, religia creştină
ortodoxă a căpătat relief, rezonanţă şi a devenit o prezenţă vie în viaţa comunităţilor
umane, în mentalul şi psihologia românilor. Ea îi face nu numai răbdători, dar, mai
ales, încrezători că Dumnezeu îi ajută la nevoie, în lupta lor cu greutăţile vieţii.
Poate-aşa se explică şi fmmoasa urare cu care dl Lăcătuşu sfârşeşte fiecare
conversaţie directă sau la telefon cu cuvintele „Doamne, ajută!”.
Un studiu privind personalitatea dr. loan Lăcătuşu nu poate face abstracţie
de trăsăturile morale distinctive ale dânsului, de lumea de valori şi de principii
morale în care trăieşte şi îşi realizează activităţile în care se angajează. Luând în
consideraţie numai 6 valori morale (responsabilitatea, respectul, demnitatea,
solidaritatea, onoarea şi patriotismul), analizate de sora mea. Elena Cobianu, în
volumul „Valori morale”, apărut la Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2011, vedem ce
bogăţie morală aduce dânsul în viaţa socială şi ştiinţifică a celor cu care
colaborează! Ştiind că valorile morale dau sens vieţii noastre şi constituie stele
polare, axul central care ghidează acţiunile şi comportamentul uman, şi scrutând
profund conţinutul şi esenţa activităţilor sale, am ajuns la concluzia că, în modul său
de viaţă, valorile îşi găsesc deplină confirmare. în viaţa profesională a dlui
Lăcătuşu, responsabilitatea constituie o valoare ce prezidează fiecare act, scriere şi
gest. Dacă prin aceasta am semnifica numai ideea, că responsabilitate înseamnă
(după J.G. Fichte) datoria faţă de societate, pe care trebuie s-o plătească fiecare
individ, care la naştere a găsit o lume umanizată, prelucrată, atunci, năzuinţa
acestuia trebuie să ţintească de a o duce mai sus, în vreun fel oarecare, de a
contribui la desăvârşirea grupului, care a făcut atât de mult pentru dânsul.
Interpretând în această cheie responsabilitatea, ne dăm seama cât de mult a năzuit şi

60
loan Lăcătuşu la 65 de ani

a realizat dr. loan Lăcătuşu în multitudinea cărţilor, a studiilor şi a articolelor scrise


şi publicate, prin activităţile şi înălţimea idealurilor pe care le-a promovat de-a
lungul vieţii sale profesionale. La dl Lăcătuşu, responsabilitatea a fost şi este,
totodată, respect, grijă faţă de cei din jur ca promisiunile să fie nu numai afirmate,
dar şi împlinite. Respectul este, de asemenea, la el acasă în comportamentul dlui
Lăcătuşu, acesta însemnând consideraţie, merit, preţuire, stimă, politeţe, trăsături pe
care le observă şi le trăieşte orice individ care intră în relaţie cu dânsul. Demnitatea
sau conştiinţa valorii de sine o exprimă nu atât cu referire la propria persoană, el
fiind o persoană modestă, ci, mai ales, prin nevoia pe care o resimte şi o transmite
popomlui român ca să fie conştient de capacităţile şi valenţele sale şi să lupte pentru
propria sa afirmare, între ceilalţi competitori. Orice valoare morală am lua şi am
analiza în comportamentul social, familial, organizaţional, ca solidaritatea, onoarea
etc., am descoperi într-însul, fără nici o exagerare, un exemplar model de
manifestare umană. De aceea, încercăm să ne limităm consideraţiile privind lumea
valorilor morale în care trăieşte şi proiectează relaţiile interetnice şi viaţa în
comunităţile mixte de români-maghiari scriitorul de cărţi dr. loan Lăcătuşu, care nu
oboseşte să pledeze, în toate, despre năzuinţa sa şi a tuturor românilor de realizare a
unui climat de armonie, înţelegere, toleranţă şi cooperare între români şi maghiari,
în concepţia sa, ca şi în a noastră, românii şi secuii, căliţi în lupta cu greutăţile, pot
trăi împreună pe acelaşi pământ, în pace şi prosperitate, păstrându-şi fiecare
identitatea, demnitatea şi respectul de sine şi faţă de celălalt, dacă nu ar interveni
îndoctrinarea politică a liderilor maghiari.
O singură remarcă, mai adăugăm la cele de până acum, despre câmpul valoric
ce-1 specifică, anume, aceea privind înaltul rang al valorii patriotismului, al spiritului
naţional şi al conştiinţei naţionale în viaţa şi activitatea dr. loan Lăcătuşu. Am putea
considera această valoare morală coroana tuturor valorilor, existentă, implicit, discret,
în toate faptele, sentimentele şi lucrările sale. Domnia Sa nu impune, nu strigă
patriotismul şi spiritul naţional, nu le clamează, ci le presupune ca pe ceva inerent,
natural, aşa cum născându-te într-o ţară, într-un oraş, sat sau familie, acestea, locul,
casa, familia, neamul în care creşti şi te formezi îţi devin parte naturală, firească a'
existenţei tale, a personalităţii tale. Patria şi patriotismul sunt ceva din interioml
nostru, un summum a tot ceea ce am acumulat, cu iubire şi respect, până la maturitate,
prin educaţie şi lectură, despre locurile copilăriei, din sat sau oraş, despre cântecele şi
poveştile ascultate de la mama, cărţile, obiceiurile şi relaţiile dintre oameni, trecutul
nostm istoric care se îmbină fericit cu spiritul naţional, cu dragostea faţă de neam sau
naţiune, respectul faţă de stat, ca stat naţional. Şi ajungem, astfel, la patriotismul
naţional, fericită sintagmă formulată de Dimitrie Guşti, cu semnificaţia de îmbinare
adecvată a iubirii de patrie cu iubirea naţiunii, a neamului din care faci parte, care
trebuie să se menţină în limitele moralităţii în raport cu minorităţile naţionale şi cu
ţările vecine. Acest patriotism naţional care se păstrează ca într-un container secret în
sufletul nostru, al celor ce ne iubim ţara, pământul şi neamul, oriunde ne-am afla şi
orice am face, îl descoperim noi în personalitatea dlui loan Lăcătuşu, la o analiză

61
Profisimiştii noştri 5

0Be§tl, profundă şi cu respect a întregii sale activităţi ştiinţifice, sociale şi etnice


disfişurate pini la frumoasa vârstă de 65 de ani.
în cele din urmă şi nu mai puţin important, ci foarte important, trebuie să
subliniem faptul că dl loan Lăcâtuşu a realizat şi o viaţă de familie frumoasă, mamată
di înţelegere şl încredere reciprocă; alături de soţia sa. Doamna Felicia, o fiinţă
aleasă, protectoare şi foarte înţeleaptă, cu care am avut ocazia să vorbesc în casa
dumnealor şl, adeseori, la telefon, încercând să lămuresc unele probleme profesionale
eu dl Lăeltuşu. Din fericita lor viaţă în comun a rezultat Ioana, o fată frumoasă,
cultivată, plăcută, activă, prietenoasă şi foarte expeditivă în tot ceea ce face.
Mai nou, dl loan Lăcătuşu, fost lider al Forumului Qvic al Românilor din
Covasna, Harghita şl Mureş, este considerat de liderii UDMR. Antal Aipad, primarul
Municipiului Sfintu Qheorghe şl Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean
Covasna, un „român radiear', care „sabotează armonia inteielnică dintre românii şi
maghiarii din judeţul Covasna, prin plângerile şi reclamaţiile penale împotriva
decişilor autoritl^lor locale”, alături de loan Solomon. Rodica Pâivan, Dan lanasă.
Dan Sudu, Codrin Munteanu şi Maria Mi^rad Dacă a critica încălcarea Constituţiei
Românld şi a legilor ţării este considerată „sabotaf\ atunci, liderii maghiari ar trebui
să considere „radicali", cea mai mare psule a ronrânîlor. care critică şi dezvăluie actele
kf de sfidare continuă a legii, nesancţionaţi de organele de justiţie, fiind apăraţi de
neksta coaliţie politică în care se află.
Spte deosObire de ei, noi îl considerăm un demn şi mate român, mare patriot
şi distins spirit naţional, care îşi doreşte din toate fibrele sufletului şi ale caracterului
sân priteride şi amnomos, o eonvieţuire normală, dvilizaliă, înDre români şi maghiani
basată pe ptepdiea teeiptoeă a valorilor, cultuiu, istoriei tiuDtm fiecăruia. PnotehtL
aceste cafitâţÂ Mari ale dhii Lăcătuşu şi ale g-eiWwfafttii
eomneia^ şi ne--e»ume(aţi, îi dei^^
festa «gest şi frumos buchet de cait^ şi neafaârii, oferimiiiite im oimirîtoi
tmlltiekt- ee ihau stat în cale, noi îl Miditâiioii «iiu m sodieitni pe (ir. Mm
^ i wW aetm, k m aniversar, twaiM săoăiate. poteiRe ak imnningâ şi msm
piin ^ pâsaătn veşmite aptiasâ (cattdda Mwimamîismiiiiritniii ^ flftfirnimtei
<de a ttăft în |ffl£e ^ (Effl (sd pe (caie iistaffii^ îm vidKDdnnfiiiriille di, ii-ai
loan Lăcătuşu la 65 de ani

loan Lăcătuşu, un coleg înzestrat cu spirit creativ


şi mobilizator
Dr. Virgil COMAN

Am aflat cu oarecare surprindere că,


începând cu data de 1 septembrie 2011, temera­
rul nostru coleg, loan Lăcătuşu, s-a pensionat, cu
ocazia telegraficei şederi în vechea urbe
tomitană, când preţ de câteva zeci de minute am
avut onoarea şi plăcerea să îl am oaspete alături
de minunata-i familie. De ce spun cu surprin­
dere? Tocmai pentru faptul că, prin acţiunile
energice pe care le desfăşoară cu pasiune şi
profesionalism, atât pe tărâm arhivistic, dar şi în
plan cultural-ştiinţifîc, pentru menţinerea trează
a românismului, acasă sau în vecinătatea
României - într-o perioadă în care globalizarea
şterge cu paşi repezi identităţi ale unor popoare
şi gmpuri etnice - demonstrează că este în plină
forţă a creaţiei şi veşnic tânăr.
îmi aduc aminte, cu plăcere, de sprijinul acordat în anul 2006, când instituţia
păstrătoare a trecutului meleagurilor din judeţul Constanţa aniversa 55 de ani de la
înfiinţare, ocazie cu care, la sugestia Domniei Sale, am organizat A IlI-a Conferinţă
a Federaţiei Arhiviştilor din România, reuniune colocvială unde au fost prezenţi
alături de specialişti din România şi arhivişti din mai multe state europene, dar şi
simpozionul intitulat sugestiv Dobrogea - model de convieţuire multietnicâ şi'
multiculturală.
De asemenea, în primii ani ai activităţii mele la Arhivele Naţionale Constanţa,
m-am bucurat de sprijinul, recomandările şi sugestiile experimentatului coleg loan
Lăcătuşu, care mi-a trezit interesul pentru mai buna cunoaştere a tainelor Arhivisticii.
Fără îndoială, spiritul creativ şi mobilizator de care dă dovadă îl obligă să
continue activitatea în plan cultural-naţional şi nu numai, înconjurat de tineri, pentru
a le transmite din experienţa acumulată de-a lungul timpului şi de a-i forma aşa cum
numai Domnia Sa ştie.
Sunt extrem de bucuros că am avut norocul, onoarea şi plăcerea de a-1
cunoaşte şi de a colabora, timp de aproape un deceniu, şi am convingerea că
domeniile noastre de activitate, în mare măsură comune - arhivistică şi românism -
ne vor purta spiritul şi energia creativă către o colaborare de lungă durată.

63
Profesioniştii noştri 5

închei prin a-i transmite cele mai calde gânduri de bine, sănătate, mulţi ani,
de aici, de la malul Pontului Euxin, de unde ne veghează maiestuos Publius Ovidius
Naso, cel exilat la Tomis.

Viaţa unui OM se poate măsura în... cuvinte


Prof. dr. Luminiţa CORNEA

îmi amintesc de o după-amiază dintr-o zi


de septembrie a anului 2007, când la Centrul
Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae
Colan” din Sf. Gheorghe, a fost o atmosferă de
adevărată sărbătoare şi de emoţie, atât pentru nu­
meroşii invitaţi, care au umplut sala, cât şi pentru
autorul cărţii, intitulată sugestiv, „Dăinuirea
românească în Harghita şi Covasna”, Editura
„România pur şi simplu”. Bucureşti, 389 pagini.
Emoţiile autorului au fost mai mari decât la
lansarea altor cărţi, deoarece această lansare a
coincis cu împlinirea a 60 de ani de viaţă. Docto­
rul în sociologie loan Lăcătuşu, personalitate
contemporană a zonei noastre şi nu numai, este
recunoscut ca atare de cei care, în acea după-
amiază de început de toamnă, au venit la lansarea unei cărţi, pentru a-1 omagia pe
autorul ei.
îmi amintesc cum sărbătoarea a atins cote de înaltă spiritualitate prin
prezenţa Inaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop loan al Episcopiei Covasnei şi
Harghitei, împreună cu Prea Cucernicii Părinţi Protopopi Florin Tohăneanu şi loan
Bercu, reprezentând cele două protopopiate ortodoxe ale judeţului Covasna. Au fost
prezenţi, pe lângă alţi preoţi, oficialităţi ale judeţului, conducători de instituţii,
profesori, oameni interesaţi de cultură, ziarişti etc.
îmi amintesc că volumul „Dăinuirea românească în Harghita şi Covasna” a
fost prezentat de profesorul Vasile Stancu, care a insistat asupra fiecărui capitol,
exemplificând ideile evidenţiate cu citate semnificative. înaltpreasfmţitul Părinte
Arhiepiscop loan, prin cuvinte alese cu măiestrie duhovnicească, l-a felicitat pe
sărbătorit, evidenţiind bogata-i activitate şi dăruindu-i o icoană, de fapt, după cum a
mărturisit mult mai sugestiv, oferindu-1 pe sărbătorit icoanei.
Mulţumirile doctorului loan Lăcătuşu au fost la înălţimea cuvintelor de
apreciere ale invitaţilor săi. Au urmat felicitări individuale şi autografe...
O sărbătoare care nu se uită!
64
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Cât de multe se pot spune despre viaţa acestui OM! O viaţă bogată, cu
multiple realizări. O viaţă plină de lumină şi de bucurie. Probabil au mai fost şi
necazuri, dar lumina le întunecă...
Născut într-un sat din Moldova, poartă în străfundurile fiinţei sale iubirea de
neam şi de credinţă a voievozilor. Această iubire şi-a pus amprenta pe întreaga sa
activitate, fără a uita (cum ar fi putut?) ţinuturile moldovene încărcate de legendă,
încă din tinereţe coboară din legendarele meleaguri, stabilindu-se în Transilvania, în
Sf. Gheorghe. Ca un adevărat gospodar, urmând exemplul părinţilor şi străbunilor,
îşi alcătuieşte cu trăinicie familia. Fără aceasta nu se putea. Mai mult, familia îl
statorniceşte definitiv în Arcul intracarpatic, cum îi place să numească regiunea de
la curbura Carpaţilor. Se integrează idealurilor locuitorilor români, scormonind
arhivele pentru a afla cât mai multe informaţii despre ceea ce a fost, despre
devenirea românească în Covasna şi Harghita, despre personalităţUe acestor
ţinuturi vitregite de soartă. Cercetările lui s-au constituit în puternice argumente
pentru apărarea şi păstrarea identităţii naţionale a românilor vieţuitori aici.
Drumul cercetării în negura istoriei ce se aşternuse de o vreme peste aceste
meleaguri covăsnene şi harghitene, pe care le cunoaşte ca nimeni altul, i-a fost
binecuvântat. înaltpreasfmţitul Părinte Arhiepiscop loan al Episcopiei Covasnei şi
Harghitei, mărturiseşte că „a hărăzit Dumnezeu, la acest moment de cumpănă între
milenii, un neobosit cercetător al istoriei românilor din Arcul intracarpatic, care
dintr-o dorinţă sinceră şi neostenită pasiune şi-a aprins făclia cercetării din candela
culturii şi spiritualităţii româneşti”.
In scurgerea deceniilor, a devenit Omul de excepţie care reprezintă şi
reflectă, prin scrierile sale „ca un seismograf, întregul zbucium al pământului
harcovian şi al neamului românesc cu care se identifică în suflet, credinţă, cultură şi
ştiinţă” (dr. Maria Cobianu-Băcanu, Bucureşti), este „o personalitate a ştiinţei
româneşti contemporane, de care îşi leagă numele importante volume şi studii
privind românii şi etnicii convieţuitori din unghiul de sud-est al Transilvaniei” (dr.
Ioana Cristache-Panait, Bucureşti).
Acest OM este un ctitor al unor instituţii vitale pentm păstrarea identităţii
naţionale, culturale şi spirituale din zona Arcului intracarpatic, dintre care amintim
pe cele mai importante, pe cele cu semnificaţie naţională: Episcopia Ortodoxă a
Covasnei şi Harghitei, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Casa Memorială
„Romulus Cioflec” din Araci, Muzeul Primei Şcoli Româneşti din Sf Gheorghe,
Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Muzeul
Spiritualităţii Româneşti, Centrul European de Studii Covasna-Harghita. Este
exponentul de vârf al societăţii civile româneşti din cele două judeţe, Covasna şi
Harghita, luptând pentru promovarea intereselor populaţiei româneşti, „pentru
salvgardarea identităţii etnice şi confesionale a minoritarilor români de acolo şi
statuarea de relaţii interetnice corecte în cele două judeţe din inima ţării” (prof dr.
loan Weidner-Ciurea, Germania).

65
Profesioniştii noştri 5

Din bogata activitate ştiinţifică, culturală şi editorială, remarcăm


numeroasele volume de autor. Prin cartea, la care a trudit probabil cel mai mult,
Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură (Editura
„Grai românesc” a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Miercurea-Ciuc,
2003), împreună cu Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel, are meritul incontestabil
de a fi dat la lumină „cea mai bună monografie eparhială din toată Patriarhia
Română”, deşi apărută în cea mai tânără episcopie, „fiind rezultatul muncii
entuziaste pe care au desfăşurat-o, ani de zile, cei trei autori”. Această apreciere este
făcută de unul dintre cei mai mari istorici ai Bisericii Ortodoxe Române, preot, prof
univ. dr. Mircea Păcuraru, membru corespondent al Academiei Române, Sibiu. A
urmat altă adevărată monografie a Episcopiei Covasnei şi Harghitei la 15 ani de la
înfiinţare, O candelă în Carpaţi (Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2009),
pe care o îngrijeşte împreună cu prof Nicoleta Ploşnea, sub directa coordonare a
I.P.S. Sale loan. Arhiepiscop al Episcopiei Covasnei şi Harghitei.
Alte cărţi, precum Identitate şi cultură la românii din secuime (1995),
Personalităţi din Covasna şi Harghita (1998), Spiritualitate românească şi
convieţuire interetnică în Covasna şi Harghita (2002), Tendinţe de enclavizare a
unui spaţiu românesc Covasna-Harghita (2004), Românii în mass-media
maghiară din Covasna şi Harghita (2006), Arhivele româneşti între tradiţie şi
reformă (2007, împreună cu Diana Joiţa) sunt studii bine documentate privitoare la
problematica acestei zone, „dintr-o perspectivă cât se poate de actuală, europeană”
(dr. Gheorghe Olteanu, Germania).
La cărţile de autor, adăugăm volumele alcătuite, îngrijite şi coordonate, care
au în vedere personalităţile zonei, precum Horia Colan, Aurel Nistor, Aurel Marc,
Gheorghe Popa-Lisseanu, Vasile Dan Baicu. Despre aceste personalităţi şi despre
altele, cărturari, preoţi, învăţători, oameni simph etc. a scris numeroase articole în
presa locală, regională şi naţională (peste 500). Sunt impresionante studiile publicate
în revistele de specialitate (peste 60). Activitatea publicistică este deosebit de vastă.
Numim cele mai cunoscute responsabilităţi: membru în Colegiul de redacţie al
publicaţiei Revista Arhivelor; membru în Comitetul de redacţie al revistei Grai
Românesc; redactor responsabil (împreună cu dr. Valeriu Cavruc) al anuarului
Angvstia; redactor responsabil al Almanahului Grai Românesc şi al Buletinului
Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, directorul editurii Eurocarpatica;
consilier editorial al editurilor Grai Românesc (Miercurea-Ciuc) şi România pur şi
simplu (Bucureşti).
Materializarea capacităţilor de excepţie ale acestei personalităţi justifică
întru totul încununarea cu meritatul şi muncitul titlul de doctor în sociologie. Teza
de doctorat intitulată Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi
Harghita a fost susţinută în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială a
Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, în anul 2002.
Pentru ca portretul spiritual să fie complet (oare am putea?), dorim să
menţionăm distincţiile bine meritate, obţinute ca o recunoaştere a activităţii sale:

66
loan Lăcătuşu la 65 de ani

„Medalia Muncii” (1983), „Crucea Patriarhală” (1999), Distincţia „Filocalia”, acor­


dată de Asociaţia Comunitară a Românilor din Miercurea Ciuc (2003), Ordinul
„Meritul pentru învăţământ în grad de Cavaler” (2004), Ordinul „Bărbăţie şi Cre­
dinţă în grad de Cavaler” (2006), alte numeroase diplome şi medalii comemorative,
de onoare şi de excelenţă.
Bucuria sufletului său şi-o revarsă asupra familiei şi asupra colaboratorilor
săi, mereu îndemnând şi încurajând pe cei mai în vârstă ori, în special, pe cei mai
tineri, adăugând mereu câte o cărămidă la edificarea nu numai a „construcţiilor”
sale, dar şi ale altora.
Pe scurt, putem fixa personalitatea prezentată într-o sintagmă: un OM
mereu pe drumuri, în căutarea adevărului pentru dăinuirea românească.
Credem că mulţi dintre cititorii noştri au recunoscut OMUL...
Este, desigur, doctorul în sociologie loan Lăcătuşu!

Un apărător al naţiunii române: dr. loan Lăcătuşu


Prof. dr. Anton COŞA

Cu peste zece ani în urmă, am avut şansa


de a-1 cunoaşte pe domnul dr. loan Lăcătuşu. Un
context prielnic, determinat de înfiinţarea Asocia­
ţiei Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru
Mărtinaş”, a favorizat întâlnirea dintre noi.
Din primul moment mi-a atras atenţia firea
blândă şi graiul care, deşi destul de vag, trimitea
către Ţara Moldovei, cu toate că dumnealui îmi
fusese prezentat ca o personalitate a spaţiului tran­
silvan. Mai târziu aveam să aflu că domnul loan
Lăcătuşu are, de fapt, vechi rădăcini moldave,
stabilirea sa în Transilvania fiind urmarea unor
evenimente din viaţa personală asupra cărora nu
este oportun să insist eu, lăsând altora mai avizaţi
posibilitatea de a se referi.
De la început, domnia sa a arătat interes pentru preocupările mele privind
istoria şi etnografia romano-catolicilor din Moldova, într-o strânsă legătură cu istoria
şi etnografia spaţiului transilvan, fapt cunoscut de altfel de domnul loan Lăcătuşu.
Domnul loan Lăcătuşu nu s-a mărginit însă doar la a-şi manifesta interesul
faţă de preocupările unui tânăr abia ieşit de pe băncile facultăţii, ci, intuind că poate
valorifica entuziasmul meu tineresc de atunci, mi-a propus o colaborare la o serie de

67
Profesioniştii noştri 5

proiecte ştiinţifice şi culturale vizând spaţiul sud-estic transilvan, de unde


emigraseră odinioară strămoşii romano-catolicilor din Moldova.
Fiind un foarte bun cunoscător al destinului românilor din sud-estul Transil­
vaniei, Domnia Sa a înţeles că preocupările mele vizându-i pe romano-catolicii din
Moldova trebuie şi pot fi integrate cercetărilor spaţiului transilvan.
Aşa a început o colaborare care, iată, durează de mai bine de un deceniu.
D datorez domnului loan Lăcătuşu cooptarea mea în proiectul vizând scrierea
monumentalei lucrări: Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală.
Cultură (autori: loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătmnjel), volum apărut în
anul 2003, cu binecuvântarea, sprijinul şi coordonarea PS loan Selejan, Episcopul
Covasnei şi Harghitei. Includerea studiului meu privind „Românii din sud-estul
Transilvaniei în secolele XHI-XV” alături de prefaţa academicianului Nicolae Edroiu
şi studiile tematice de specialitate semnate de: dr. Gheorghe Lazarovici, dr. Valeriu
Cavruc, dr. Viorica Crişan şi dr. Nicolae Edroiu constituie şi astăzi un punct de reper
în cariera mea ştiinţifică. îi mulţumesc şi pe această cale domnului loan Lăcătuşu
pentm curajul de odinioară privind includerea mea ca tânăr cercetător într-un proiect
elaborat de un colectiv atât de select din punct de vedere ştiinţific.
Domnul dr. loan Lăcătuşu a participat la multe din manifestările ştiinţifice şi
culturale organizate de Asociaţia Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru
Mărtinaş”, din 2001 (anul înfiinţării) până astăzi. Nu pot uita prestaţia sa
remarcabilă ca moderator la Simpozionul din 2 februarie 2002 intitulat „Romano-
catolicii din Moldova şi identitatea lor”, prilej cu care s-a lansat şi cartea: Cleja.
Monografie etnografică, al cărei autor eram. Atunci, Domnia Sa a vorbit ca
reprezentant al românilor din sud-estul Transilvaniei. Pe baza studiilor coordonate
de instituţiile de cercetare din zonă, domnul loan Lăcătuşu a comunicat auditoriului
argumente ştiinţifice în concordanţă cu concluziile monografiei lansate, referitoare
la originea românească transilvană a romano-catolicilor din Moldova.
în acest deeeniu de colaborare. Domnia Sa a făcut o veritabilă
„transhumanţă ştiinţifică şi culturală” între Transilvania şi Moldova.
Datorită domnului dr. loan Lăcătuşu am putut participa la manifestările
ştiinţifice şi culturale organizate în Harghita şi Covasna de Muzeul Carpaţilor
Răsăriteni, de Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nieolae Colan”, de
Centrul European de Studii Covasna-Harghita, de Universitatea de Vară de la
Izvoru Mureşului etc.
Astfel, problematica romano-catolicilor din Moldova şi cea a românilor din
sud-estul Transilvaniei s-au întrepătruns, ambele comunităţi fiind supuse tendinţelor
de maghiarizare determinate de „mărirea spaţiului vital maghiar”.
Domnul loan Lăcătuşu este un demn urmaş al corifeilor Şcolii Ardelene, ai
ASTRA şi Mişcării Memorandiste. Asemenea cărturarilor şi oamenilor politici
români transilvăneni de odinioară, şi Domnia Sa şi-a sacrificat întreaga viaţă pentru
promovarea valorilor naţionale româneşti într-un mediu ostil, nu de puţine ori anti-

68
loan Lăcătuşu la 65 de ani

românesc. Comunităţile româneşti din sud-estul Transilvaniei au avut şi au şansa de


a avea în mijlocul lor un apărător al cauzei naţionale.
Intrarea României în Uniunea Europeană nu a atenuat ci, dimpotrivă, a
accentuat demersurile anti-româneşti din sud-estul Transilvaniei şi politica de
maghiarizare în zonă. Situaţia este asemănătoare şi dincolo de Carpaţi, în Moldova,
în satele romano-catolice din Dieceza de Iaşi.
Iată cum istoria se repetă, iar urmările nefaste ale unor evenimente din trecut
revin în actualitate, în condiţii noi, atunci când nu se trag învăţămintele necesare,
când nu sunt cunoscute vorbele atât de sugestive ale lui Nicolae lorga, cel care
afirma odinioară: „Cine uită, nu merită!”.
Procesul de secuizare din sud-estul Transilvaniei, procesul de maghiarizare
desfăşurat între 1867-1918, 1940-1944, continuat şi după 1948 nu au fost îndeajuns,
se pare, pentru susţinătorii cauzei maghiare. în fond, între Uniunea Sovietică şi
Uniunea Europeană diferenţele în „problema minorităţii maghiare” sunt minore, de
nuanţă doar. Urmaşii promotorilor bolşevismului stalinist, ai „Regiunii Autonome
Maghiare” de odinioară (constituită sub umbrela Uniunii Sovietice), îmbrăcaţi
astăzi în „straie europene” (sub umbrela Uniunii Europene), folosesc mijloace
similare în efortul lor asimilaţionist, de extindere a sferelor de influenţă maghiare,
vorbind astăzi de „Ţinutul Secuiesc” ca de un alt spaţiu autonom maghiar.
Sub aripa „organismelor europene”, satele romano-catolice din Moldova
sunt supuse la rândul lor maghiarizării prin introducerea orelor de limbă maghiară
în şcoli, fiind făcute presiuni constante pentru introducerea limbii maghiare şi în
biserică, în limba de cult.
Ceea ce nu a reuşit Uniunea Sovietică între 1948-1953, se străduieşte să
continue o altă „Uniune”, respectiv Uniunea Europeană, cu largul concurs al
autorităţilor statului român.
Domnul loan Lăcătuşu a avut de multe ori intervenţii avizate în presă şi nu
numai, atrăgând atenţia asupra pericolului reprezentat de maghiarizare, atât în
interiorul arcului carpatic, cât şi în exteriorul acestuia.
Personalitate complexă. Domnia Sa este în continuare un model de
implicare activă în viaţa comunităţii, o voce activă care a jalonat soarta românilor
din Harghita şi Covasna.
Dacă promotorii separatismului şi enclavizării, orbiţi în ceaţa „Bazinului
Carpatic”, în căutarea „spaţiului vital maghiar” vor să stingă făclia românităţii în
zonă, domnul dr. loan Lăcătuşu, cu eforturi pentru care românii din zonă şi apărătorii
valorilor naţionale româneşti nu-i vor putea niciodată mulţumi îndeajuns, ţine aprinsă
lumina identităţii româneşti, prin promovarea valorilor culturale şi spirituale ale
neamului.
In numele meu şi al domnului inginer Gheorghe Bejan, preşedintele
Asociaţiei Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”, îi mulţumesc
pentru tot ceea ce a făcut şi face în sprijinul naţiunii române.
La mulţi ani, domnule dr. loan Lăcătuşu!

69
Profesioniştii noştri 5

Floare rară - mult căutată,


numele tău este loan Lăcătuşu
Drd. Eugen CRISTE

în furia lor, intrând în Atena părăsită de


Temistocle, perşii au masacrat şi incendiat statuile
şi sanctuarele de pe Acropole. Atenienii, întorşi de
la Salamina, au adunat cu infinită grijă, sfarâ-
măturile sacre şi le-au înmormântat în pământul
pietros al colinei. In vremurile mai paşnice, care au
urmat, au fost dezgropate şi aşezate în MUZEU.
Ce constată, surprins, vizitatorul? că în această
lume de coşmar, toate figurile surâd. E surâsul care
desfide masacrul şi transcende în aurora timpurilor
helenice.
De dincolo de timp, statuia mutilată de
ingratitudine a lui loan Lăcătuşu va surâde olim­
pian. Surâsul lui este simbolul verticalităţii. El
face parte din acele „suflete tari” care n-au făcut
concesii compromiţătoare şi pentru care destinul omului este propriul lui caracter.
loan Lăcătuşu se numără printre rarele exemple în care trăsăturile fizice şi
morale se îmbină într-o armonie aproape desăvârşită: chipul cioplit în piatră
arămie bine proporţionat, privirea maioresciană scrutând în esenţa fenomenelor, o
strângere controlata a buzelor mai proeminentă, expresia autorităţii şi austerităţii,
care i-au adus faima între semeni. Cu pasul sigur şi măsurat, privirea înainte,
înfiorând parcă pe semeni, loan Lăcătuşu este înţeleptul care veghează la mersul
lumii, este tribunul care înflăcărează. De pe un pisc înalt al românismului
vremurilor ciudate de astăzi, chipul senin al lui loan Lăcătuşu, prietenul meu,
priveşte surâzător peste Transilvania.
Ceea ce te fascinează, din primele momente, este căldura sufletească,
credinţa şi cinstea, calităţi hărăzite doar celor aleşi şi de care te ataşezi pentru tot
restul vieţii. în toţi aceşti ani de când am avut şansa să-l cunosc. Ionică Lăcătuşu a
lăsat după el lumina, a convertit în act creator faptul cotidian, a dat substrat clipei
sub imboldul forţelor demiurgice, a trăit şi scris istorie. Mica lume a arhivelor
româneşti a devenit mare pentru că a zămislit oameni precum Ionică Lăcătuşu,
pentru care viaţa este activitate dedicată cercetării ştiinţifice, valorificării
informaţiilor istorice şi protejării elementului românesc din Harghita - Covasna.
De aceste adevăruri ne-am convins în ultimii 8 ani, timp în care a participat, doar
la Arad, ca invitat de onoare, la toate conferinţele ştiinţifice organizate de
70
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Consiliul Judeţean Arad, Complexul Muzeal Arad, Galeriile „Tumul de Apă”


Arad sau Serviciul Judeţean Arad al Arhivelor Naţionale.
Prin tot ce a făcut şi face, loan Lăcătuşu ne-a dovedit că este un român ce
iubeşte, respectă şi caută să adune tărâmuri şi oameni, folosind, împotriva celora
care nu-i seamănă în idei, argumentul adevărului din documente; ne-a fascinat
prin omenia, cinstea, conştiinţa curată, inteligenţa vie şi prin principiul filozofic
care ne spune că „viaţa ta aparţine tuturor, iar tu nu eşti decât un luptător într-un
război care tinde spre fericirea gloriei tale”; ne-a învăţat să ne bucurăm de fiecare
anotimp şi sărbătoare, de fiecare zi când ne întâlnim cu cei dragi, fiindcă noi ne
tragem dintr-o stirpe nobilă: cea a ţăranului român, care are vatra aici de la
începuturi şi pe care a sfinţit-o cu lacrimile sale.
Sunt mândm şi fericit totodată, pentru privilegiul de a-1 cunoaşte şi avea ca
şi prieten pe IOAN LĂCĂTUŞU, care are deasupră-i doar bolta înstelată şi în
suflet, lege morală.

loan Lăcătuşu - un nume ca o emblemă


Ştefan DANCIU

loan Lăcătuşu - un nume ca o emblemă.


Una care semnifică curaj civic, disponibilitate
nesfârşită pentm prietenie, sau pentm a întinde
o mână de ajutor oricui are nevoie, pregătire
profesională de înalt nivel, capacitate de muncă
uimitoare.
Atunci când, lucrând la Studioul Terito­
rial de Radio Tg. Mureş şi primind în sarcină,
alături de Harghita, şi Covasna, Ionică a fost unul
dintre primii covăsneni pe care i-am cunoscut şi
de care m-a legat, extrem de rapid, o trainică
prietenie. De altfel cred că Ionică Lăcătuşu este
covăsneanul cu cei mai mulţi prieteni şi nu doar
din rândul românilor, ci şi a partenerilor de
convieţuire.
Apropo de cele etalate mai sus, m-a impresionat totdeauna, în scrierile lui ca
şi în luările de cuvânt, fermitatea, la prima vedere nespecifică celor de obârşie
moldovenească, cu care a prezentat şi argumentat realitatea etnică din Harghita şi
Covasna. Aceste argumente au fost dublate mereu de un respect caracteristic unui
adevărat intelectual, pentru celelalte etnii din zonă.
îmi aduc aminte cât de simplă a fost, datorită lui Ionică Lăcătuşu, apariţia
primului meu roman. Practic, a făcut o serie de lucruri pe care trebuia să le facă
71
Profesioniştii noştri 5

autorul, dar care, din ignoranţa datorată primei experienţe, nu le-a făcut şi, într-un
timp surprinzător de scurt, m-am trezit cu cartea în braţe, tipărită în condiţii grafice
excelente. In mod sigur o asemenea solicitudine, de care n-am beneficiat doar eu, a
făcut ca numărul titlurilor apărute la Eurocarpatica să salte, într-un răstimp al
existenţei editurii destul de scurt, binişor peste 100.
Fără să manifeste nici cele mai palide tendinţe hegemonice, modestia sa fun­
ciară nepermiţându-i aşa ceva, prin faptul că este mereu în tumultul evenimentelor,
că ajutorul lui nu se lasă niciodată aşteptat, când e nevoie de un asemenea ajutor,
loan Lăcătuşu a fost asimilat, de către cei ce-1 cunosc bine, ca un lider adevărat.
Unul care dă tonul la înţelegere, prietenie, toleranţă, dar şi la ardoare şi spirit de
sacrificiu. Care are talentul rar de a face totul cu o naturaleţe nealterată de niciun fel
de veleităţi colaterale.
Orice comunitate, din orice loc, are nevoie de oameni ca Ionică Lăcătuşu.
Cu atât mai mult cea a românilor din Harghita şi Covasna care trebuie să lupte
permanent împotriva pericolului de pierdere a identităţii şi a dezrădăcinării, uneori
împotriva calomniei şi a defăimării.
Nu sunt adeptul transformării semenilor noştri în eroi sau sfinţi. Dar atunci
când unul dintre noi se ridică, prin eforturi şi generozitate, deasupra grupului,
trebuie să-i aducem recunoaşterea şi cinstirea care i se cuvin, să-i mulţumim, măcar
din când în când, pentru ceea ce face, pentru modul cum îşi pune eforturile în
folosul obştii noastre.
Ceea ce facem cu această ocazie: Mulţumim loan Lăcătuşu, Domnul să-ţi
dea bucuriile pe care le meriţi, eforturile să-ţi fie la fel de spornice ca până acum.

Dr. loan Lăcătuşu, aşa cum îl ştiu


Lect. univ. dr. Ana-Felicia DIACONU

Nu am avut prilejul să-l întâlnesc


de foarte multe ori pe domnul Lăcătuşu. O
spun cu regretul celor care simt atunci când
cel din faţa lor este un interlocutor de
calitate şi se bucură, ori de câte ori, au
şansa de a fi alături de astfel oameni. Fac
parte dintr-o generaţie a celor încă tineri şi
care, nu de puţine ori, se găsesc în ipostaza
de a arde etapele şi de a veni cu răspunsuri,
chiar şi atunci când ele nu ne apar clare de
la bun început. In vremuri tulburi, fiecare
îşi trage sevele de la cei puţini pe care-i are
aproape şi de la cei pe care-i poartă în
loan Lăcătuşu la 65 de ani

suflet pentru un motiv anume. în această din urmă categorie, a oamenilor care m-au
marcat, îl regăsesc pe domnul Lăcătuşu.
Unul dintre momentele care îmi vin în minte este legat de ipostaza cu care
ne-a obişnuit în atâtea rânduri, aceea de amfitrion. însufleţirea cu care a propus
colectivului didactic al Facultăţii de Arhivistică şi foştilor studenţi, deveniţi între
timp angajaţi ai Arhivelor Naţionale, organizarea, în iunie 2009, a unei sesiuni de
evocare a colegei noastre, Ecaterina Anton, a contribuit în mod esenţial la crearea
unei atmosfere cu adevărat speciale şi la reuşita unui eveniment care să nu se reducă
doar la tristeţe. Mai presus de strângerea laolaltă a participanţilor, fiecare grăbiţi şi
acaparaţi de activităţile cotidiene - atunci ca şi acum -, de reunirea ca la „zile mari”
într-o familie, reţin dorinţa celui despre care vă vorbesc de a da o formă concretă
contribuţiilor acolo exprimate, pentru a nu se pierde pe mai departe crâmpeiele din
viaţa şi activitatea unui om. Acestea aveau să ia forma unei secţiuni distincte
dedicate memoriei colegei noastre în cadrul revistei Hrisovul, anuarul Facultăţii de
Arhivistică, volumul al XV-lea.
Nu cu mult timp înainte de întâlnirea evocată, am avut ocazia să-l cunosc pe
domnul director, în împrejurări care mă duc cu gândul la alte trăsături ale Domniei
Sale: grija protectoare faţă de cei mai tineri, încrederea pe care întotdeauna le-a
acordat-o şi generozitatea cu care i-a primit de fiecare dată când aceştia i s-au adresat,
în primul caz, aş aminti doar bucuria cu care a fost de acord să mă însoţească la
Colegiul Naţional ,JVlihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe şi la alte două licee din
judeţ, atunci când ne-am propus să aducem în atenţia publicului tânăr existenţa
Facultăţii de Arhivistică şi posibilitatea dezvoltării unei cariere în acest domeniu, mai
puţin farruliar, al arhivisticii. Cu convingerea şi argumentele profesionale ale celui
care vorbeşte în deplină cunoştinţă de cauză, s-a alăturat imediat demersului nostru,
subhniind legătura firească cu instituţia Arhivelor Naţionale.
Am regăsit acelaşi entuziasm mai târziu, la întâlnirile cu studenţii facultăţii
noastre, în cadrul excursiilor de documentare organizate în zonă, când reuşea să ne
surprindă cu erudiţia sa, cu credinţa sa ori cu bunăvoinţa celui care vede în tinerii de
azi, temelia construcţiilor viitoare. Discutând mai apoi cu foştii absolvenţi ce au
avut privilegiul să-i fie colaboratori direcţi în cadrul Direcţiei Judeţene Covasna a
Arhivelor am înţeles că stilul deschis de lucru, încurajând continuu dialogul şi
iniţiativa dezvoltării de noi proiecte instituţionale, completa imaginea conturată deja
până atunci.
Aş aminti aici şi ideea evaluării necesităţilor de formare în domeniul
paleografiilor pornind de la estimarea în ml a documentelor existente în sistemul
Arhivelor Naţionale şi care au fost scrise în latină, greacă, maghiară, germană sau
cu alfabet chirilic, idee care s-a conturat în timp ce Domnia Sa deţinea calitatea de
şef al Serviciului de Metodologie, îndrumare şi Control la Arhivele Naţionale. Rod
al unor unei viziuni de ansamblu, menite să lege obiectivele instituţiei de resursa
umană disponibilă sau prognozată, proiectul menţionat nu avea să-şi găsească

73
Profesioniştii noştri 5

materializarea atunci, şi din păcate, nici până în prezent, în ciuda nevoilor de


cercetare, dar nu numai, existente în această privinţă.
Nu aş putea încheia fără a menţiona întâlnirile de la Centrul European de
Studii Covasna-Harghita, în cadrul sesiunilor ştiinţifice, de multă vreme consacrate
şi al căror suflet este domnul Lăcătuşu. Şi nu am să mă refer la conţinutul
comunicărilor, publicate între timp şi intrate în circuitul curent, ci la acele lucruri
mărunte în economia unor astfel de evenimente, dar care fac diferenţa. Unul dintre
ele este grija faţă de cei care nu mai sunt; simpla amintire a celor care, de la o
reuniune la alta, s-au înălţat spre o lume mai bună arată, în mod discret, dragostea
faţă de aproape şi preţuirea cu care este înconjurat fiecare participant. Apoi, atenţia
ca noile apariţii editoriale să fie făcute cunoscute şi apreciate la justa lor valoare,
chiar dacă autorul lor este sau nu prezent, întăreşte cele spuse.
Sunt doar câteva frânturi ale unui portret pe care mi l-am desăvârşit complet
în suflet, căci timpul nu mi-a îngăduit să-l umplu şi cu alte clipe alături de Domnia
Sa. Neobosit cum îl ştim, am însă certitudinea că vor fi multe alte prilejuri de a ne
strânge laolaltă, de a ne împărtăşi ştiinţa şi bucuria de a fi împreună... de a
completa tabloul.

loan Lăcătuşu - o personalitate în cultura românească


Oana-Lucia DIMITRIU

A scrie despre personalitatea dlui


loan Lăcătuşu, cu ocazia apariţiei unui
volum omagial, este un prilej de bucurie,
încercarea de a privi izolat un singur aspect
din activitatea unei personalităţi care a
luptat împotriva unei marginalizării impuse
de diverse condiţii ar însemna o prezentare
parţială şi prin urmare lipsită de o valoare
adevărată.
Domnul loan Lăcătuşu ni se dezvă­
luie, rând pe rând, ca director al Arhivelor
Naţionale Covasna, conducător şi întemeie­
tor de publicaţii periodice, autor de studii,
sociolog, îndrumător de oameni. Activita­
tea publicistică este menită să sporească
conştiinţa existenţei unui patrimoniu cultural românesc pe teritoriul judeţelor
Harghita şi Covasna.

74
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Domnul loan Lăcătuşu reuşeşte să contribuie direct la dezvoltarea unor


activităţi culturale promovând prezenţa românească într-o zonă defavorizată a ţării.
Nu numai că duce o muncă de curaj, dar are calitatea de a aduna în juml său şi de a
îndruma elementele capabile în vederea transmiterii idealurilor sale prin constituirea
şi dezvoltarea unui mediu intelecmal în stare să susţină interesul pentru activitatea
ştiinţifică. Coordonarea informaţiei, critica ei, înmănuncherea ei după criterii bine
definite, ne dezvăluie personalitatea şi gândirea cercetătorului, arhivistului şi a
omului de cultură.
Activitatea sa are ca scop, pe lângă documentare, înfiinţarea şi dezvoltarea
unor centre de informaţie ştiinţifică, organizarea de expoziţii, case memoriale ale
personalităţilor române născute în judeţele Harghita şi Covasna, exemplificăm:
Muzeul Spiritualităţii Româneşti, de la Catedrala Ortodoxă din Sf. Gheorghe, Casa
memorială Romulus Cioflec din Araci, Punctul muzeal Prima Şcoală Românească
din Sf Gheorghe, din cadrul Muzeului Naţional al Caipaţilor Răsăriteni.
Totodată el este interesat de elaborarea, publicarea şi răspândirea
rezultatelor cercetărilor şi a informaţiei documentare. în acest grup putem enumera:
comunicări, conferinţe publice, publicaţii, înfiinţarea şi îndrumarea revistelor de
specialitate. Amintim doar câteva dintre acestea: Românii din sud-estul
Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie, ediţiile VII şi VIII, la care am avut
onoarea să particip; Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae
Colan”; Muzeul Naţional al Caipaţilor Răsăriteni ş.a.
Dintre lucrări evidenţiem: Personalităţi ale oraşului Covasna, primul volum
apămt în 2009, sub îndrumarea sa. Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe,
Personalităţi din Covasna şi Harghita, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, apărut în
1998, Românii din Covasna şi Harghita: istorie, biserică, şcoală, cultură. Editura
Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, Românii în mass-media maghiară din
Harghita şi Covasna, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2006 etc.
Toate aceste activităţi şi instituţii nu fac decât să multiplice, să dezvolte şi să
potenţeze viaţa culturală din zonă. Domnul Lăcătuşu dă dovadă de altruism şi
optimism în întreaga sa activitate. Funcţia care uneşte dinamica cu obiectivitatea e
spiritul de organizare. în veşnică frământare pentru aflarea adevărului istoric, curios,
activ, întreprinzător, născocitor de probleme, descoperitor de oameni şi făuritor de
mijloace, experimentator de idei, stimulator de energii şi ordonator de eforturi domnul
loan Lăcătuşu n-a abandonat niciodată o problemă, creând mai întâi un plan, apoi o
echipă de lucru şi la sfârşit adevărate instituţii de cultură. Este un spirit organizator al
acţiunilor sociale româneşti şi un mare animator al vieţii noastre culturale.
Are marea calitate de a aprecia şi promova tânăra generaţie. Dumnealui mi-a
înlesnit debutul, primul articol apărut în revista al cărei conducător este, „Angvstia”,
în calitate de tânără absolventă a facultăţii, proaspăt angajată a Bibliotecii Academiei
Române. Cu această ocazie ţin să-i mulţumesc pentru înţelegerea şi mai ales dăruirea
pe care o are în păstrarea tradiţiilor culturale româneşti. îi urez cu sinceritate La mulţi
ani! pentru continuarea activităţii spre beneficiul comunităţii culturale româneşti.

75
Profesioniştii noştri 5

Un stagiu de practică
Drd. Ana DOBREANU

în calitate de studenţi la arhivistică, în timpul anilor de studii, am avut


ocazia să desfăşurăm stagii de practică arhivistică şi paleografică în cadrul unor
direcţii şi servicii ale Arhivelor Naţionale, stagii ce au contribuit la formarea şi
dezvoltarea unor deprinderi şi abilităţi necesare în munca pentru care ne pregăteam.
Aceste stagii ne-au oferit şi prilejul de a cunoaşte oameni deosebiţi, buni specialişti,
amabili şi dornici să ne împărtăşească din experienţa lor şi despre pasiunea lor
pentru această muncă deosebită, munca cu documentul de arhivă.
In iulie 2009, am fost primiţi pentru a ne desfăşura practica paleografică la
Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Covasna, unde am avut plăcerea şi
onoarea de a-1 cunoaşte, pe domnul director al acestui Serviciu, dr. loan Lăcătuşu.
Tuturor ne vine destul de greu să explicăm în cuvinte experienţa trăită în cele câteva
zile petrecute în practică, sub îndrumarea doamnei Ana Dobreanu şi a domnului
loan Lăcătuşu, deoarece în procesul nostru de „educare” în arhive, în paleografia
maghiară şi în istorie, s-a depăşit limitele perimetrului SJAN Covasna. Volumul de
informaţie primit fiind mult mai mare şi extrem de interesant, în acest fel, putem
zice că am fost oarecum norocoşi.
Atmosfera ce domnea în instituţie era una calmă şi prietenoasă. Condiţiile ce
ne-au fost oferite pentru derularea programului de muncă, dar şi cele privitoare la
timpul liber, au fost unele ideale. Păşind pragul SJAN Covasna, ne-a fost prezentată
instituţia şi importanţa fondului arhivistic deţinut. în acele câteva zile, cât am fost
găzduiţi în Sfântu Gheorghe, domnul director, ne-a împărtăşit şi nouă câte puţin din
experienţa dumnealui, ca arhivist şi conducător de instituţie.
Practica desfăşurată, nu s-a limitat doar la descifrarea, traducerea unor docu­
mente şi alte activităţi specifice, ci a constituit un bun prilej de a ne familiariza cu
instituţiile culturale din Sfântu Gheorghe şi de a cunoaşte istoria şi cultura din zonă.
Domnul loan Lăcătuşu, a avut amabilitatea de a ne acorda, câteva momente,
din timpul său liber, pentru a ne da informaţii cu privire la înfiinţarea şi scopul Ligii
Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” şi despre Centrul Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan”, unde am făcut o scurtă vizită.
Pentru a ne face mai bine cunoscută istoria şi cultura din zonă, ne-a asigurat
accesul la Muzeul Naţional Secuiesc şi la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni,
dar pe lângă toate acestea ne-a organizat o scurtă vizită în regiunile învecinate
oraşului Sfântu Gheorghe, în care ne-a şi însoţit fiind un „ghid” deosebit de preţios
pentru noi.

76
loan Lăcătuşu la 65 de ani

In persoana domnului loan Lăcătuşu, nu am cunoscut doar un şef de


instituţie, ci am avut plăcerea de a cunoaşte un om dedicat arhivelor, documentelor,
cercetării, un om extrem de pasionat de cultură, dornic să împărtăşească tuturor din
experienţa sa acumulată în decursul anilor, dar şi o persoană generoasă, sociabilă cu
un simţ al umorului foarte plăcut. Atât pentru noi, cât şi pentru mulţi alţi arhivişti,
cercetători şi istorici, loan Lăcătuşu, este un model, al cămi profesionalism şi
devotament faţă de Arhive şi faţă de întreaga cultură este demn de urmat.
Cu acest prilej, dorim să-i mulţumim domnului dr. loan Lăcătuşu pentru tot
ce a făcut pentru noi, pentru sprijinul acordat în timpul practicii paleografice, pentru
tot ce ne-a împărtăşit din cunoştinţele şi experienţa domniei sale şi pentru impactul
pozitiv avut asupra noastră, nişte arhivişti în devenire.

Grupa de Paleografie Maghiară, promoţia 2011, Arhivele Naţionale Covasna,


Sf. Gheorghe, 2009

77
Profesioniştii noştri 5

Un Mecena al spiritualităţii româneşti


Prof. Doina DOBREANU

Domnul loan Lăcătuşu, mare om de cul­


tură, istoric, o personalitate atât de complexă, cu
preocupări multilaterale, reprezentant de presti­
giu al spiritualităţii româneşti contemporane.
Om între Oameni făcând parte dintr-o stirpe
aleasă, este în acelaşi timp un adevărat liant
între elitele culturii române şi intelectualitatea
care fundamentează educaţia societăţii noastre,
reprezentată de dascăli, profesori, preoţi, de cei
care au fost şi ar trebui să rămână adevăraţi
apostoli ai neamului. Carismatic, prietenos,
răbdător, generos, calm, blând, dar şi exigent,
neînduplecat, hotărât şi categoric, are harul de a
electriza în jurul său, cu vorba sa caldă, dar
convingătoare, şi de a cuceri pe toţi cei cu care
vine în conurcl, fie oameni de mare calitate şi aleasă cultură, fie oameni obişnuiţi.
Eu sunt profesoară de limba română într-o comună hargbiteană: Subcetate
de Mureş. Cunoscându-mă, Domnul loan Lăcătuşu mi-a oferit şansa să ies din când
în când din acest mediu limitat în lumea intelectuală, să cunosc oameni de seamă,
personalităţi remarcabile ale spiritualităţii româneşti, să-mi primenesc sufletul şi
mintea, să trăiesc bucurii plenare în preajma acestora, mai ales cu ocazia sesiunilor
de comunicări ştiinţifice organizate la Sfântu-Gheorghe sau la Miercurea-Ciuc,
Acest Om cu o personalitate puternică, devorat el însuşi de o pasiune molipsitoare
pentru muncă, dotat cu harul de a se dărui mereu şi mereu celorlalţi, a intuit trăirile
mele profunde şi nu a făcut decât să înteţească scânteia lăuntrică a iubirii mele
pentru cultura şi limba română, dar şi pentru satul meu. pentru satul românesc, în
general, „păstrătcff al culturii populare, purtător al matricei noastre stilisdce" — cum
spunea Lucian Blaga în „Elogiul satului românesc”.
Cum şi când l-am cunoscut pe Domnul loan Lăcătuşu?
Scesesem la lumină, după ani de căutări, speranţe pierdute şi reînnoite, de
muncă temeinică, îndârjită şi snuomică, prima mea carte, în colaborare cu fratele
meu, profesorul Vasile Dobreanu. Era în 1999. Trăiam marea bucurie de a fi
îndeplinit un vis al bunicului nostru, Vasile Dobreanu, un ţăran destoinic din
Subcetate, dar şi o aifaivă vie a istoriei satului nostru în contextul secolului al XX-lea,
acel vis de a fi scrisă monografia localităţii noastre, comuna Subcetate, Cu iubire
profundă pentru satul nostru, dar şi cu destulă osârdie şi tenacinae de invidiat, acest
loan Lăcătuşu la 65 de ani

ţăran înţelept a adunat o mulţime de documente şi a consemnat o parte din amintirile


sale. Cartea se numeşte „Subcetate-Mureş. File de monografie”. Domnul Lăcătuşu a
văzut-o şi i-a plăcut. Era exemplaml dăruit prietenilor mei din Miercurea-Ciuc, Ana şi
Dom Dobreanu. Ei au fost cei care mi-au vorbit apoi despre entuziasmul şi bucuria
deosebită a acestui cărturar când a răsfoit-o. Era una dintre primele monografii săteşti
din această parte de ţară publicate, având ca punct de plecare iniţiativa unui ţăran -
bunicul. Donrnul loan Lăcătuşu a dorit să o aibă la Biblioteca Centmlui Ecleziastic de
Documentare ,JVlitropolit Nicolae Colan”. Ne-am cunoscut, aşadar, indirect, prin
intermediul acestei cărţi. Apoi am primit în fiecare an invitaţia de a participa la
Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Istorie, cultură şi civilizaţie în sud-
estul Transilvaniei". Am depăşit greu faza de indecizie, de neîncredere, de ezitare şi
am răspuns invitaţiei prima oară în anul 2002. Credeam că am spus tot ce avem de
spus în lucrarea amintită. Eram mulţumită că îndeplinisem mesajul testamentar al
bunicului meu, de a prelucra informaţia pe care ne-o lăsase. Comunicarea din 2002 a
avut ca temă Jstorie, cultură, civilizaţie la românii din Subcetate - Harghita,
oglindite în graiul din localitate", o chintesenţă a monografiei deja publicate, o
reevaluare a conţinutului acesteia dintr-o altă perspectivă. Emoţiile care m-au însoţit
pas de pas în cele două zile petrecute la Sfântu-Gheorghe şi Covasna au fost
copleşitoare. Căutam mereu răspuns la întrebarea „Ce caut eu acolo?”, între atâtea
personalităţi. Eram obişnuită să vorbesc doar în faţa elevilor mei din sat şi nu în
prezenţa unor profesori universitari, cercetători, etnologi, muzeografi, cu atât mai
mult cu cât moderatoml secţiunii de etnografie era Donrnul Profesor Univ. Dr.
Comeliu Bucur. Mi-era frică să nu apar drept o impostoare. Faptul că, la Centrul
Ecleziastic, Domnul loan Lăcătuşu m-a primit ca pe un vechi şi apropiat prieten, că
mi-a arătat tot ceea ce se putea vedea acolo, că m-a prezentat cu căldură celorlalţi
invitaţi la sesiune, că am văzut monografia mea etalată la loc de cinste în sala de
documentare, că însuşi Domnul Prof. Univ. Comeliu Bucur a avut cuvinte de laudă la
adresa comunicării mele, mi-au insuflat cirraj. Iacă aşa. Domnul Lăcătuşu, ca un bun
magister, a ştiut, cu răbdare, cu blândeţe şi cakn, cu vorba-i caldă amintind de dulcele
grai modovenesc, m-a ajutat să mă descoper, să dobândesc încredere în mine şi să mă
îndemne la treabă. Dacă o vreme am fost doar profesor de limba şi literatura română
la Uceul din comuna natală, am devenit încetul cu încetul, graţie insistenţelor,
îndemnurilor şi încrederii acordate de Dumnealui, aş zice „cercetător la Instituţia
Satului Românesc”. La fiecare sesiune veneam cu informaţii noi, obţinute în primul
rând prin contactul direct cu lumea căreia, de fapt, îi aparţineam de foarte multă
vreme, dacă ţin seama că rădăcinile familiei mele s-au fixat de mai bine de 300 de ani
la Subcetate, un sat cu reminiscenţe patriarhale păstrate până în pragul secolului al
XXI-lea.
Tot ceea ce am realizat în ultimii zece ani - comunicările la sesiunea naţională
anuală amintită, unele publicate şi în „Angvstia" {„Universul satului românesc de
munte şi comuniunea ţăranului cu natura înconjurătoare relevate în folclorul, dati­
nile şi credinţele arhaice din comuna Subcetate, Judeţul Harghita" - 2003, „Valori

79
Profesioniştii noştri 5

expresive ale graiului din localitatea Subcetate, judeţul Harghita” - 2004, ,JElemente
etnografice din localitatea Subcetate, jud. Harghita, surprinse în fotografii, 2006
ş.a.), cărţile mele prezentate şi popularizate prin grija Domnului loan Lăcătuşu
{„Cusături artistice din Subcetate - Mureş” - 2008, „Ţesături româneşti” - 2010,
„Surâsul amintirilor” - 2011, „Cântecul obârşiei - 2011), le datorez Dumnealui şi
pentru acest lueru îi spun cu sinceritate şi reverenţă MULŢUMESC.
Domnul loan Lăcătuşu s-a bucurat de fiecare carte a mea, m-a invitat la
diverse activităţi culturale pentru a le face cunoscute, le-a apreciat, le-a prezentat
elogios. Iată mesajul îmbucurător pe care l-am primit de la Domnia Sa, după
apariţia cărţii „Surâsul amintirilor”: „Am primit frumoasa Dvs. carte. Felicitări!
Dacă o carte o citeşti cu plăcere, este cea mai bună confirmare a calităţii ei. Este
adevărat, lucrarea nu se poate încadra strict într-un gen anume, respectiv:
memorialistică, istorie locală, etnografie etc. Are din toate acestea câte ceva,
conţinând realităţi „topite” într-o abordare subiectivă, de mare profunzime, care
poartă pecetea sensibilităţii şi generozităţii sufletului Domniei Voastre. Paginile
dedicate satului natal, portretele oamenilor dragi, descrierea vieţii cotidiene de
odinioară şi întreaga colectivitate în ansamblu, conferă valoare lucrării şi îi
asigură un loc distinct în peisajul cultural harghitean. Dacă sunteţi de acord, în
programul colocviului „LI. Rusu” cuprindem şi lansarea acestei noi izbânzi
editoriale. Cu prietenie şi preţuire, I. Lăcătuşu” (Sfântu Gheorghe, 12 mai 2011)
E greu să defineşti o personalitate atât de complexă şi de puternică cum este
Domnul loan Lăcătuşu, dar, pentru a-1 defini suceint pe acest Om, mai întâi de
toate, mă gândesc că cel mai potrivit este să-l compar cu un stejar, un copac falnic şi
viguros din Carpaţi, pe care nicio vijelie nu-1 clinteşte. Domnul loan Lăcătuşu este
un stejar al spiritualităţii româneşti din această parte de ţară. „La umbra marilor
stejari nu cresc nici ciupercile”, spunea Constantin Brâncuşi când părăsea atelierul
maestrului său Auguste Rodin, un titan al sculpturii universale. Dimpotrivă, eu sunt
convinsă că seminţele acestui falnic stejar din Arcul Carpatic vor rodi întm
nemurirea neamului nostru.
Donmul loan Lăcătuşu vrednic este de toată preţuirea, recunoştinţa şi iubirea
noastră, a tuturor celor care l-am avut mentor, prieten sincer şi loial, exemplu de
generozitate, entuziasm, dăruire, moralitate, cutezanţă, demnitate, trăsături
fundamentale ale unui caracter integru.
La mulţi ani. Domnule loan Lăcătuşu! De Dumneavoastră mai este nevoie.
Misiunea Dumneavoastră încă nu s-a încheiat.

80
loan Lăcătuşu la 65 de ani

în câteva cuvinte de suflet


Prof. Doru DOBREANU

loan Lăcătuşu desluşeşte prin scrierile sale


valori remarcabile ce-şi au geneza într-un spaţiu în
care spiritul uman nu a adormit niciodată, ci s-a
afirmat mereu conservându-şi valorile autentice ca
siguranţă pentm existenţa şi supravieţuirea sa.
loan Lăcătuşu este un intelectual autentic,
egal cu el însuşi, care se legitimează prin faptele şi
scrierile sale. Drumul parcurs nu a fost uşor, a fost
un drum lung plin de frământări, nădejdi şi deznă­
dejdi, dar şi multe împliniri, pe care şi l-a croit
singur prin voinţă, credinţă şi chemare. Dumnezeu
l-a binecuvântat cu har şi măsură având puterea să
exprime fin, elegant, să sintetizeze subtil şi să tran­
smită fără egoism valorile sale spirituale, care în
cea mai mare parte sunt şi ale noastre, le regăsim
în noi.
loan Lăcătuşu este intelectualul care a promovat, în demersurile sale, spiritul
academic pe care nu l-a conservat pentru sine, ci l-a susţinut cu oameni adevăraţi,
pentm oameni, adunându-i în juml unui ideal, învăţându-ne să înţelegem vremurile
trecute, dar mai ales pe cele pe care le trăim, adevămri din istoria neamului
românesc aduse spre cunoaştere, documentat şi argumentat
De la loan Lăcătuşu mulţi am învăţat şi mulţi ar trebui să înveţe, ce
înseamnă să-ţi pese, să fii un neobosit „om al cetăţii”, să ai forţa de a pătmnde în
miezul a tot ceea ce te înconjoară şi să înţelegi totul dinlăuntm, căci din miezul
lucmrilor izvorăşte adevărata cunoaştere ce trebuie să constituie temelia
„constmcţiilor” prezente şi viitoare.
loan Lăcătuşu ca Om, intelectual, cercetător, semănător de bine ocupă un
loc bine definit, prin întreaga sa activitate, în comunitatea ştiinţifică, cultural-
spirituală şi civilă românească, bucurându-se de stima şi preţuirea semenilor săi.
La cei 65 de ani, urez neobositului meu prieten viaţă lungă, cu sănătate şi
spor în realizarea tuturor proiectelor viitoare, spre binele său şi al comunităţii
româneşti.

81
Profesioniştii noştri 5

loan Lăcătuşii - cărturarul şi sociologul civilizaţiei


româneşti moderne din zona Carpaţilor Răsăriteni
Prof. univ. dr. Vasile DOBRESCU

întâlnirile, nu puţine la număr, cu distinsul


om de cultură loan Lăcătuşu, prilejuite de partici­
parea Domniei Sale la sesiunile sau simpozioanele
anuale organizate de Catedra de Istorie a Univer­
sităţii „Petru Maior” şi de Direcţia Judeţeană
Mureş a Arhivelor Naţionale mi-au oferit, mai
întâi, o plăcută surpriză de aleasă factură
intelectuală, apoi momente de referinţă în relaţiile
interpersonale datorită documentelor şi elevatelor
comunicări ştiinţifice şi, de ce nu, unui farmec
personal impus de discursul său dinamic, fluent,
lipsit de inhibiţii sau de clişee, ce-i ofereau o notă
de autoritară unicitate printre ceilalţi participanţi.
Iniţial m-am întrebat ce pregătire intelectuală
parcursese pentru a aborda cu atâta dexteritate şi
competenţă diverse domenii de cercetare de la istoria cultural-spirituală, la
sociologie şi demografie istorică sau politologic, pentru a afla că absolvise cursurile
Facultăţii de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie a Universităţii din Bucureşti,
urmând ulterior în judeţul Covasna, trasee profesionale care l-au pus în contact
direct cu relaţiile etno-culturale şi politice din sud-estul Transilvaniei prin funcţiile
multiple pe care le-a ocupat şi onorat exemplar, fie în administraţia publică, fie în
calitate de arhivist sau muzeograf.
O succintă introspecţie asupra activităţii şi operei sociologului şi cărturarului
de aleasă factură intelectuală loan Lăcătuşu ne dezvăluie o vastă şi copleşitoare
activitate, care a presupus o deosebită dăruire şi implicare în dezbaterea unor
problematici de stringentă actualitate revelatoare pentru existenţa şi afirmarea
culturii şi civilizaţiei românilor din spaţiul locuit predominant de secuime. Astfel,
prin cele 17 cărţi şi 85 de studii publicate în reviste de specialitate, dar şi ca editor şi
îngrijitor a altor 35 de volume, loan Lăcătuşu s-a impus în dezbaterile ştiinţifice ce
au analizat problematicele complexe etno-culturale din zonă, dar şi din Transilva­
nia, continuând şi dezvoltând, printr-o temeinică şi originală operă, investigaţiile
unor prestigioşi istorici sau sociologi din prima jumătate a secolului XX ca: Nicolae
lorga, Gheorghe Popa-Lisseanu, Sabin Opreanu etc., sau mai recenţi, precum: Ion I.
Russu, Ştefan Meteş, loan Ranca, Maria Cobianu-Băcanu, Ana Dobreanu, Vasile
Lechinţan, Traian Rotariu, Costel-Cristian Lazăr ş.a.m.d.
Dar, în egală măsură, este o prezenţă vie şi neostoită în manifestările pubhce
sau culturale, fie în calitate de organizator a unor simpozioane şi sesiuni ştiinţifice
82
loan Lăcătuşu la 65 de ani

naţionale, fie ca iniţiator sau membru al conducerii unor organizaţii civic-culturale


dintre care amintim: Liga cultural-creştină „Andrei Şaguna”, Despărţământul Covas-
na şi Harghita al „Astrei” sau Fommul civic al românilor din Covasna, Harghita şi
Mureş. Acestora, li se adaugă o bogată activitate de publicist la periodicele româneşti
din zona „Harcov”, dar şi din alte centre ale ţării, care, de regulă, completează,
extinde şi actualizează rezultatele cercetărilor ştiinţifice proprii, pentru a stârni
interesul şi a forma opinii şi atitudini civico-patriotice la nivelul unei mase cât mai
extinse de cititori. Fără exagerare, loan Lăcătuşu, prin diversitatea şi multitudinea
preocupărilor sale dovedite şi concretizate, deopotrivă, în calitatea cercetărilor
ştiinţifice, dar şi în consistenţa iniţierii unor manifestări cultural-spirituale de
anvergură cu şi pentru românii din Covasna şi Harghita, este una dintre cele mai
autorizate personalităţi contemporane, ce are dreptul să se prezinte şi să rostească în
numele acestora opinii şi puncte de vedere întemeiate către autorităţile locale sau
naţionale pentru respectarea identităţii cultural-naţionale a românilor din zonă, cât şi
pentru impunerea unei conduite modeme, europene de convieţuire etno-culturală.
Abordările sociologului şi reprezentantului remarcabil al societăţii civile
româneşti, fie cele de factură ştiinţifică, fie cele de valoare publică şi civică, se
structurează practic pe două mari paliere: primul, prin care se defineşte şi se
argumentează aria de existenţă şi de continuitate etno-demografică al românilor din
sud-estul Transilvaniei; cel de-al doilea care relevă şi valorifică zestrea culturală şi
spirituală deosebit de bogată în raport cu număml acestora, de care a beneficiat
întreaga naţiune română în epoca sa de afirmare şi de constituire a statului unitar
modem. Primul tronson tematic s-a constituit, treptat în timp, în urma unor
investigaţii interdisciplinare temeinice de sociologie, demografie istorică şi de
istorie spirituală, pentm a se concretiza, apoi, într-o strălucită teză de doctorat şi,
ulterior, într-o lucrare de referinţă în domeniu, editată la Târgu-Mureş, în anul 2008,
sub titlul „Stmcturi etnice şi confesionale în judeţele Harghita şi Covasna”.
Continuând tradiţiile şcolii sociologice naţionale, întemeiată de Dimitrie Guşti şi de
echipele sale formate din valoroşi cercetători, folosind instmmente metodologice şi
concepte modeme, cercetând aproape exhaustiv literatura de specialitate, decelând
un vast fond de surse documentare româneşti şi străine, loan Lăcătuşu a oferit, nu
numai specialiştilor, ci şi unui cerc extrem de larg de cititori interesaţi de evoluţiile
şi corelaţiile etno-demografice şi confesionale, o lucrare ce rezistă oricăror analize
critice datorită calităţii şi modernităţii discursului, a introspecţiilor analitice ce
exclud interpretărilor subiective sau emoţionale. De asemenea, cartea suplineşte nu
numai deficitul de informare şi de documentaţie autentică, ci demontează mituri şi
clişee întreţinute adesea tendenţios, privind absenţa elementelor româneşti în zonă
sau a unor fluxuri demografice forţate întreprinse de către statul român, oferind, în
acelaşi timp, perspectiva unor dezbateri rodnice pentm luarea şi aplicarea unor
măsuri ce vizează convieţuirea etnică la standardele contemporane, în comparaţie
cu manifestările de separatism şi segregare făţiş afişate de factorii politici ai
minorităţii maghiaro-secuieşti.

83
Profesioniştii noştri 5

In paralel cu investigaţiile sociologice şi etno-demografice, cercetările dlui


Lăcătuşu s-au axat pe sondarea istoriei instituţional-culturale a românilor din zona
Carpaţilor Răsăriteni, redefinind rolul şi locul bisericii, învăţământului sau al socie­
tăţilor cultural-naţionale în susţinerea şi menţinerea identităţii etnice şi a conştiinţei
naţionale, ţintind, în egală măsură, să reconstituie profilurile personalităţilor
reprezentative româneşti ale acestui spaţiu, care s-au remarcat în ierarhia bisericilor
româneşti transilvănene, în mediile universitare, în conducerea societăţilor cultural-
naţionale sau chiar în Academia Română. în sfârşit, merită să remarcăm că cele
două mari tematici abordate de către omul de cultură loan Lăcătuşu, se susţin
reciproc, oferind imaginea întregitoare a unei opere cu multiple faţete susţinută de
un discurs conceptualizat, din care se deprind mesaje clare şi precise pentru cititorul
contemporan, sau se lansează idei şi propuneri spre un viitor apropiat.
Speranţele şi optimismul sănătos şi molipsitor ce le declanşează lucrările
sociologului sunt încununate de dinamismul şi charisma omului de cultură implicat
profund în viaţa publică, constituind trăsăturile unei veritabile personalităţi, care a
ştiut şi ştie să suscite interesul prin scrierile sale, să stârnească energiile în
susţinerea unei activităţi culturale prodigioase, să strângă, să câştige, să unească
numeroşii săi prieteni şi colaboratori în proiectele de renaştere şi de redeşteptare a
conştiinţe naţionale a românilor din Covasna şi Harghita. Mă bucur că sunt, ca şi
mulţi alţii, în atenţia şi sub semnul prieteniei sale generoase şi statornice, iar la acest
ceas aniversat, sunt onorat să-i transmit gânduri şi sentimente de aleasă consideraţie,
urându-i multă sănătate pentru a-şi continua frumoasele idei şi a le împlini în acte şi
fapte spre bucuria semenilor săi.
La mulţi ani, iubite confrate!

Un profesionist desăvârşit
Av. George ECHIM

L-am întâlnit prima oară, pe domnul doctor


loan Lăcătuşu, în ziua sfântă de 20 iulie 2006,
adică de Sfântul Ilie, la manifestările culturale
legate de Hramul Mănăstirii Topliţa Română, care
îl are ca patron ocrotitor pe Sfântul Die.
Mă aflam acolo în calitate de astrist,
membru al delegaţiei Despărţământului ASTRA -
„Fraţii Popeea - Săcele”, Judeţul Braşov, al cărui
preşedinte era (şi mai este şi acum) inimosul
profesor Liviu Nicolae Dârjan, la invitaţia acestuia.
Prin domnul profesor Dârjan, care a făcut pre­
zentările, l-am cunoscut pe domnul doctor loan
84
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Lăcătuşu. L-am perceput ca pe oricare alt participant, datorită modestiei şi bonomiei


Domniei Sale, deşi ulterior am aflat şi am cunoscut alte date referitoare la
personalitatea sa cultural-ştiinţifică, date care evident îi conferă o altă dimensiune.
Apoi, în anii următori, ne-am mai întâlnit şi în alte împrejurări ocazionate de
participări la activităţi culturale, la Centrul European de Studii Covasna-Harghita,
din municipiul Sfântu Gheorghe şi la Casa Memorială „Romulus Cioflec” din
localitatea Araci, judeţul Covasna, organizate la iniţiativa Domniei Sale, ori de către
Cercul ASTRA Sfântu Gheorghe, prin doamna profesor doctor Luminiţa Comea.
Am fost onorat nu numai de calda primire pe care mi-a lâcut-o, ci şi de
atenţia, prietenia şi preţuirea manifestate inclusiv prin dedicaţia de carte.
L-am asigurat şi îl asigur pe domnul doctor loan Lăcătuşu şi pe această cale,
de preţuirea, stima şi profundul meu respect, atât pentru calităţile sale umane, cât şi
pentru cele cultural-ştiinţifice, de cercetător şi scriitor în domeniul istoriei şi nu
numai.
Luând cunoştinţă, în parte, de opera ştiinţifică a Domniei Sale, nu pot să nu-i
observ dragostea nemărginită faţă de oameni în general, de adevărul istoric-ştiinţific
prezentat în lucrările sale, o voinţă, tenacitate, temeinicie şi putere de muncă rar
întâlnite, acestea şi alte calităţi umane şi profesionale fiind de natură a-i da
dimensiunea social-profesională a uneia dintre cele mai valoroase, pertinente şi
concludente personalităţi cultural-istorice ale timpului nostru. II consider pe domnul
doctor loan Lăcătuşu un profesionist desăvârşit şi un model profesional demn de
urmat pe calea anevoioasă a cercetării ştiinţifice-istorice în slujba demnităţii şi a
adevărului, atât de necesare cercetării şi istoriografiei neamului românesc.
îndrăznesc să afirm, cu credinţa că nu greşesc, că prin viaţa şi activitatea sa
de un volum şi o calitate impresionante, cu tot ceea ce implică acestea, domnul
doctor loan Lăcătuşu poate fi considerat un „apostol” al neamului său, stindard şi
candelă vie a daco-românismului nemuritor.

Neodihna trudei creatoare


Gabriel FLORESCU

M-am întrebat adesea când mai are timp Ionică Lăcătuşu să scrie, să se
documenteze, să participe la viaţa comunităţii, să mai fie şi tată şi soţ al unei familii
împlinite. Pentru că „doctorul” pare să se fi dedicat aproape în totalitate existenţei
sale mai puţin „domestice”, mereu febrile în căutarea ineditului, a realităţilor
istorice. Cărţile sale demonstrează cu prisosinţă că s-a „logodit” cu istoria românilor
din arcul carpatic, cu afirmarea răspicată a adevărurilor în ciuda celor interesaţi să
arunce praf toxic în ochii lumii, chiar dacă acest lucru presupune zgândărirea unor
orgolii şovine.

85
Profesioniştii noştri 5

Ionică Lăcătuşu n-a cunoscut odihna în


susţinerea cu curaj a perenităţii românilor pe me­
leagurile covăsnene, iar prin extensie, în arealul
impropriu denumit „ţinut secuiesc”, combătând cu
argumente ireproşabile tendinţa de denigrare totală
a acestora. Dar, pentru a nu vorbi „după ureche”,
precum oponenţii săi, prietenul nostru a apelat de
fiecare dată la mărturiile istoriei celei adevărate,
rod al consultării sine ira et studio a noianelor de
documente scoase de la naftalină, la propriu, de el
sau de alţi oameni de ştiinţă. Iar o astfel de abor­
dare a Istoriei presupune sute, mii de ore dedicate
studiului şi cercetării. Gând a avut timp pentru
toate, cât a sacrificat din orele pe care le-ar fi putut
dărui altor preocupări - poate că nici distinsul
nostru prieten n-ar reuşi să precizeze. Cine l-a cunoscut însă pe loan Lăcătuşu şi
înainte de revoluţia „restitutio magma”, cum a definit-o Petre Ţuţea, nu mai este
surprins ştiind că el este un adevărat „work-alcoolic”, niciodată obosit, niciodată
săturat de munca sa, nicicând convins că nu se poate finaliza mai bine un proiect.
Acelaşi stil de muncă şi l-a impus şi în activitatea depusă în fruntea
Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” sau a filialei
Arhivelor Naţionale. Rezultatul a fost cel aşteptat: numeroase cărţi tipărite într-un
ritm de neimaginat şi obţinerea titlului de doctor în ştiinţe, o izbândă ce nu s-a
limitat doar la acest succes personal, ci a constituit o bornă în amplificarea muncii
de cercetare şi editare de noi lucrări de incontestabilă valoare ştiinţifică.
Laborioasa activitate a lui Ionică Lăcătuşu s-a materiahzat însă şi în domeniul
social, în implicarea sa în tot ceea ce înseamnă viaţa comunităţii româneşti din spaţiul
geografic al Oltului şi Mureşului. Au beneficiat de aportul său organizatoric diferitele
ONG-uri ale societăţii româneşti, dar şi persoanele aflate într-un moment de răscruce
ale existenţei. Şi-a găsit timp şi pentru organizarea unor întâlniri ale românilor de
pretutindeni, dar şi ale unor reuniuni menite să afirme răspicat poziţia forumului
populaţiei majoritare vizavi de pretenţiile absurde ale unor minoritari. De sprijin
moral şi material s-au bucurat, de asemenea, numeroase familii din Sfântu Gheorghe
şi împrejurimi. Totodată, nu a ezitat să susţină recunoaşterea, an de an, a meritelor
celor mai reprezentative personalităţi locale, nu o dată înfruntând adversitatea unora
pentru care românii covăsneni mai bine n-ar fi existat.
Acum, la împlinirea a 65 de ani de viaţă fructuoasă, îi urăm să menţină
acelaşi ritm intens al activităţii, în deplină sănătate şi putere de muncă, să scrie noi
cărţi de care istoriografia noastră are nevoie, să susţină cu aceeaşi tărie cauza
dreaptă a comunităţii româneşti, convinşi că aportul său este indispensabil încă
mulţi, mulţi ani.

86
loan Lăcătuşu la 65 de ani

File de jurnal
Prof. Ligia-Dalila GHINEA

Aprilie... Luna înfloririi - Prier - după cum


au numit-o strămoşii noştri, latinii (care considerau,
de altfel, luna martie drept luna războiului).
în sfârşit, iată că primăvara învinge, ca de
obicei, iama ce s-a lăsat, cu greu, doborâtă şi anul
acesta şi toţi pomii, ca nişte mirese, s-au primenit să
întâmpine cum se cuvine Sfintele Sărbători Pascale.
Dintr-o dată, lumina, căldura, soarele ne-au invadat
casele, grădinile, livezile, iar azurul ne înseninează
privirea şi gândurile, odată cu explozia de miresme şi
culori, în acorduri simfonice, ce ne fascinează zilnic,
dându-ne elanul de a începe o altă zi, o altă primă­
vară sau poate un alt proiect. Urmează nunta din mai
a florilor, a celor mai senine zile din calendaml
primăverii acesteia, din A.D. 2012.
Mă cam fură peisajul, căci lacul, în care se oglindeşte pădurea, aici, la Pădureni,
în inima Transilvaniei, mă predispune la reverie. E cald. Şi ftumos. Mi-e bine.
E atâta linişte... Linişte rar tulburată de câte un glas al vreunui trecător care
întreabă pescarii dacă au prins ceva, dacă vreo plătică a muşcat momeala. Apoi iar
tăcere... Soare, lumină, aduceri-aminte.
Mă gândesc când şi cum am ajuns aici, în Transilvania, în locurile acestea
uitate de timp, de lume...
Da. îmi amintesc, acum 24 de ani. Erau vremuri altfel şi oameni altfel, aveai
o siguranţă că, dacă înveţi, dacă îţi vezi de calea ta, statul îţi asigură un loc, în care
să aduci şi tu lumina ta, cuvântul, cunoştinţele tale, darurile pe care le poţi face
semenilor tăi, ca să trăim cu toţii frumos, în concordie, în bunăstare, ca să sfinţim
locurile pe care Domnul ni le-a hărăzit, căci mare e lucrarea Sa.
Da. Aşa era. Şi ce-a mai rămas din toate cele pe care le-am moştenit şi le-am
găsit aici?
Oamenii. Unii au rămas la fel ca atunci; săritori, atenţi, filantropi,
înţelegători, cu bunăvoinţa să te asculte ce ai de spus şi ce poţi să faci, pentru a trăi
conservându-ţi obiceiurile, limba, miturile şi legendele, principiile şi valorile sacre,
alături de cei care au aceleaşi idealuri. Şi mai ales să te ajute când ai nevoie să auzi
glasul străbunilor, care nu se mai aude prin ţara noastră, sunt prea mulţi „câini
comunitari”, care latră şi în media şi în adunări electorale şi pe unde nici nu
gândeşti că ai să dai de ei. Da, da. Mult zgomot de fond, care te oboseşte, te
87
Profesioniştii noştri 5

alarmează, te deziluzionează, că nu ştii cum să-i mai opreşti din atâta... din atâta...
„HAU-HAU”, vorba lui Dinescu.
Şi totuşi, încet-încet, mi se conturează imaginea unui prieten, care e
mentorul multora asemenea mie, care e întotdeauna acolo când ai nevoie de un sfat,
de ajutor, de un umăr pe care să-ţi descarci lacrimile sufletului ars de focul
timpurilor în care trăim: Dr. Ionică Lăcătuşu. Director al CESCH şi director al
editurii Eurocarpatica, Sf. Gheorghe.
Prieten care reuşeşte să ne asculte pe toţi cei care avem ceva de spus, cei
care avem o nedreptate de semnalat, cei care vrem să realizăm un proiect şi ne
lovim zi de zi de un „Nu” sau de un „Nem”. Cei care vrem să mergem înainte, nu
pe căi ocolite, şi drepţi, fără să ne aplecăm în faţa celor ce şi-au uitat neamul,
originile şi istoria.
El zâmbeşte, ne priveşte cu ochi blânzi şi luminoşi de moldovean de-ai lui
Ştefan cel Mare - căci s-a născut acolo, pe plaiurile ieşene - şi, fără să stea prea
mult pe gânduri, căci timpul e preţios pentru noi toţi, ne spune clar şi drept ce poate
să facă şi întotdeauna face ce spune. Niciodată nu ne dezamăgeşte şi nici nu refuză
să se implice, chiar dacă sănătatea sau neprietenii îl mai supără, chiar dacă trebuie
să se zbată pentru tine sau să facă multe drumuri ca să rezolve ce ţi-a promis. Un
om de cuvânt, un om pe care poţi să te bazezi mereu, un om pe care îl găseşti când
îl cauţi, la Centrul Ecleziastic sau la telefon, un om de onoare, un om care luptă
corect pentru mulţi concetăţeni. Unii nici nu-1 cunosc decât din ziare, din articolele
pe care le publică arătând, tuturor, ce nedreptăţi suferă românii din Ardeal, în zilele
noastre, ce ilegalităţi se petrec aici, în inima ţării, în timp ce guvernanţii împart ţara,
ca pe propria moşie, pe taraba puterii.
Şi când te lasă echipa, şi te trădează aşa-zişii prieteni, pentru bani, pentm o
distincţie, pentru o funcţie sau pentru un post prin cine ştie ce minister, el e acolo, şi
te încurajează, ca să nu renunţi, ca să nu te laşi, ca să nu-ţi spulbere vreun
Neanderthalian visurile. Şi pune umărul şi sufletul, zâmbind cu bonomie, ca să-ţi fie
mai uşor greul. Fiindcă ştie că: O vorbă dulce, mult aduce. Şi că ajutorul trebuie dat
atunci când omul are nevoie de tine, nu când nu mai este decât oale şi ulcele. Apoi
zice: Doamne ajută! Şi cu Dumnezeu în gând şi faptă, reuşim să mergem înainte şi
să transformăm vorbele în fapte.
Şi multe, multe altele, pot să adaug, dar e prea puţin spaţiul rezervat aici şi
prea scurt răgazul cititorului de azi, şi n-aş vrea să par exagerată când vă descriu
portretul acestui prieten deosebit, pe care îl stimez, aşa cum fac toţi cei care îl
cunosc cu adevărat.
Am zis prieten, fiindcă m-a rugat să-i spun pe numele de botez. Ionică, dar,
pentru că eu nu am frate şi nici soră, îl pot numi la fel de bine, fratele meu mai
mare. De altfel, noi, creştinii, utilizăm adesea apelativul soră sau frate, deci nici nu
ar fi ceva ieşit din comun ce mărturisesc.
Dar de ce spun toate acestea? Poate întreba oricine şi am să răspund
invariabil:

88
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Ca să se ştie şi să se înţeleagă sau să se vadă cum se reflectă chipul acestui


om în oglinda sufletului meu, în gândurile mele. De ce?
Ca să înţeleagă oricine că românii - moldoveni, olteni sau ardeleni - sunt
oameni care cum gândesc, aşa vorbesc şi cum vorbesc, aşa şi fac.
Adică, la noi, omul se cunoaşte după fapte. Şi vorbim de fapte bune, desigur,
închei aici, mulţumind Lui Dumnezeu că mi-a scos în cale asemenea frate,
prieten, mentor, rugându-mă pentru sănătatea sa, a familiilor noastre, a celor
apropiaţi şi dragi nouă şi a noastră, a drept-credincioşilor.
Sau ca să-l parafrazez pe loan Slavici: „Ţine-l, Doamne, întru muld ani,
căci e omul lui Dumnezeu”.

Cineva trebuie să apere românii din sud-estul


Transilvaniei
Prof. univ. dr. Ion GIURCĂ

Fac parte, alături de Domnul profesor


lOAN LĂCĂTUŞU, din generaţia care a fost
educată în spiritul dragostei şi sacrificiului pentru
ŢARA. Şi nu suntem singurii, suntem sute de mii.
Fiecare îşi afirmă sau manifestă acest lucm în
mod specific: discret, interiorizat, cu acţiune care
trece neobservată şi se înscrie în starea, de
normalitate; gălăgios şi declarativ, fără rezultat
favorabil, ci din contra. Exista categoria celor
care, în acord cu o zicală românească, tac şi fac.
Istoricul loan Lăcătuşu, stabilit de mulţi
ani într-o zonă românească, transformată de-a
lungul istoriei noastre într-un spaţiu în care
ponderea românilor s-a diminuat vizibil, în
favoarea celor care azi vor Ţinut Secuiesc, dar
care nici ei nu ştiu ce etnie au. Sunt însă, prin reprezentanţii lor aleşi cu
conştiinciozitate, cei mai buni dansatori ai ceardaşului - varianta orchestrată şi
cântată la Budapesta, poate nu numai acolo. Sunt acei cetăţeni români care, în
funcţie de starea de euforie sunt ba de etnie maghiari, ba secui, îndoctrinaţi până la
prostire de liderii lor, mă refer la oamenii de rând, buni executanţi ai sarcinilor
venite de la Budapesta sau de aiurea, în timp ce în interes personal ocupă funcţii
mari şi bine plătite în conducerea statului român, fac afaceri veroase cu oricine şi
oricum, acumulează averi uriaşe, fără ca organele abilitate să-şi facă datoria legală,
să-i întrebe de unde?.

89
Profesioniştii noştri 5

Nu pot fi deranjaţi atâta timp cât asigură puterii, majoritatea în Parlament,


iar legile trec în defavoarea majorităţii cetăţenilor români, precum fmnza pe apă.
Aceşti lideri, în acelaşi cuget şi simţire, proclamă o istorie falsa a leagănului
romanităţii în general, a celei din sud-estul Transilvaniei în special, fac tot ce este cu
putinţă pentru a şterge orice urmă de locuire şi prezenţă românească în acest spaţiu,
îşi falsifică propria-i istorie, promovează ura şi dezbinarea, extremismul şi rasismul,
exacerbând „valorile umane” maghiare şi secuieşti care au comis crime şi atrocităţi
împotriva românilor pe care îi urau patologic.
O politică naţională neadecvată în Transilvania după anul 1918 a ftcut ca
românilor din interiorul arcului carpatic să li se rezerve, involuntar, un statut de
minoritari, cu toate consecinţele rezultate, făcându-i să se simtă uitaţi, neglijaţi,
părăsiţi, victime a unei „ocupaţii” străine. îşi aduceau aminte de ei domnii,
tovarăşii, deveniţi din nou domni după 1989, doar în campanii electorale sau atunci
când în zonă se petreceau evenimente grave, soluţionate şi acelea, în multe cazuri,
în defavoarea românilor. O propagandă abil orchestrată de la Budapesta, prin forme,
metode şi mijloace specifice fiecărei etape istorice a secolului al XX-lea şi
începutului mileniului trei, şi-a făcut efectul scontat în momentele decisive - vezi
anii 1940, 1989-1990.
în ultimii ani „puterea” din România, dependentă de voturile UDMR în
Parlament, pe măsura degradării situaţiei economice şi financiare a ţării şi
populaţiei, determinată şi de gestionarea necorespunzătoare a resurselor umane şi
materiale, a învăţat primii paşi ai ceardaşului cântat de UDMR, având ca prim
solişti pe Marko Bela şi Kellemen Hunor, apoi au exersat şi, în cele din urmă,
au executat cu măiestrie cunoscutul dans popular al concetăţenilor noştri şi vecinilor
de la vest. Aşa se face că în Parlamentul de la Bucureşti puterea, având ca lideri
numeroşi români din Ardeal, a jucat un ceardaş condus de cineva, nu mare la stat,
dar mare la sfat, care vorbeşte mult, face puţin şi stârneşte amuzamentul afişat
printr-un surâs discret de satisfacţie, mulţumire şi, poate, chiar de dispreţ din partea
celor care încă mai sunt adevăraţii jucători ai puterii.
Acesta este contextul în care de circa 20 de ani dl prof. dr. loan Lăcătuşu duce
o luptă pe plan ştiinţific şi civic pentru apărarea drepturilor nerespectate şi încălcate
ale românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, pune în valoare izvoare
istorice incontestabile în legătură cu: primatul românilor în acest spaţiu; supunerea şi
maghiarizarea secuilor veniţi sau aduşi în această parte a spaţiului etnic românesc cu
misiune de apărare a frontierei de est a Voievodatului Transilvaniei; exploatarea
nemiloasă a secuilor de către nobilimea şi nemeşimea maghiară, cât şi reprimarea
oricărei mişcări de protest; procesul de deznaţionalizare al românilor accentuat odată
cu intrarea Transilvaniei sub stăpânire maghiară în anul 1867; ştergerea de către
autorităţile centrale şi locale maghiare a creaţiei materiale şi spirituale a românilor din
această parte a ţării (distrugeri de locuinţe şi edificii reprezentative, demolarea şi
incendierea lăcaşelor de cult ortodoxe, distmgerea însemnelor locurilor de înhumare a
creştinilor ortodocşi sau reinscripţionarea acestora cu nume maghiare sau maghia-

90
loan Lăcătuşu la 65 de ani

rizate); realizarea de către autorităţile maghiare a unor monumente în legătură cu


evenimente străine de istoria românilor şi secuilor din zonă, care exacerbează şi
falsifică adevărul în legătură cu „măreţia” naţiunii maghiare.
întreaga activitate a dlui prof. dr. loan Lăcătuşu este legată de promovarea
istoriei românilor în general, a celor din sud-estul Transilvaniei în special, valori­
ficând bogata informaţie istorică din arhivele judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş,
cultura materială şi spirituală a celor care au rezistat tuturor vitregiilor vremurilor şi
vrerilor duşmanilor din interior şi exterior. Demersul său ştiinţific, regăsit în ampla
sa creaţie istorică, rod al efortului propriu şi colaborării cu specialişti locali în
domeniu, confirmă pe deplin afirmaţiile de mai sus.
Nu insist asupra acestui aspect, faptele, cărţile, studiile publicate în volume ale
unor manifestări ştiinţifice, comunicările prezentate, articolele de presă intervenţiile la
radio şi televiziune, confirmă direcţiile de acţiune în plan ştiinţific ale celui a cămi
activitate încerc să o creionez şi omagiez în aceste rânduri. Important de relevat este
demersul ştiinţific constructiv al Domniei Sale.
Orice cititor, ascultător sau privitor, onest şi obiectiv, va constata dorinţa
autorului de a prezenta şi analiza evenimente şi fapte fără părtinire şi ură, de a le
analiza în contextul internaţional şi intern existent în ultimele două secole, de a
evidenţia rolul negativ al liderilor maghiari în promovarea urii împotriva românilor,
în crearea unor stări de tensiune artificiale care au generat diferende şi chiar
confruntări care nu au adus la rezultate pozitive, ci doar la o stare de suspiciune.
Oamenii de rând, indiferent de etnie s-au văzut, întâlnit şi iubit, s-au căsătorit,
rezultând familii mixte în care, în mod natural sau din voinţă proprie, au adoptat un
mod de viaţă unitar, fără ca limba şi apartenenţa la un anumit cult religios să fie un
impediment în existenţa lor cotidiană. în fond, oamenii de rând, oriunde s-au aflat,
s-au înţeles din nevoia obiectivă a existenţei comune, neînţelegerile inerente
încadrându-se în starea de normalitate. Lucrurile au degenerat atunci când lideri
cunoscuţi şi recunoscuţi sau nu, au intervenit şi, prin metode propagandistice, au
semănat ura şi discordia, atât de uşor de încolţit la o etnie aspră la mânie şi repede
vărsătoare de sânge, dar uşor de potolit printr-un răspuns adecvat, prompt şi ferm.
Pledoaria ştiinţifică a celui a cămi personalitate o evocăm este una a
înţelegerii interetnice, a respectului reciproc, a eliminării şi evitării surselor de
conflict, a colaborării în spiritul cadmlui normativ juridic european şi naţional, cu
respectarea tradiţiilor şi moştenirii culturale proprii, fără a o nega pe a celuilalt. In
acelaşi timp, fără menajamente, în lumina adevămlui istoric rezultat din documentele
de arhiva, emanaţie a autorităţilor maghiare şi române. Domnia Sa prezintă fapte
tragice, crime, omomri, schingiuiri, abuzuri ale poliţiei, jandarmeriei şi justiţiei
maghiare, abuzurile autorităţilor locale asupra românilor. Evenimentele din anii celor
două conflagraţii mondiale, perioade în care atitudinea antiromâneascăă a dus la
manifestări care depăşeau orice închipuire, sunt elocvente în acest sens.
Generaţia de azi şi cele care urmează trebuie să cunoască fapte, evenimente,
care au dus la situaţia de azi din aceasta zonă a ţării, atât de des uitată de către

91
Profesioniştii noştri 5

conducerea politică de la Bucureşti în ultimii ani, când au fost făcute compromisuri


inacceptabile pentru o ţară în care Constituţia este încălcată de către Preşedinte,
Parlament şi Guvern, de dragul menţinerii la putere. Asemenea lideri politici nu au
aflat că asemenea atitudini îi duc, mai devreme sau mai târziu, în mod natural la
faliment, că istoria îi va înscrie, în rândul celor incapabili să înţeleagă comanda­
mentele supreme ale unei ţări şi menirea în funcţiile de decizie deţinute temporar.
Istoricul loan Lăcătuşu este, în acelaşi timp, omul cetăţii, implicat în
problemele acestui spaţiu geografic, supus tuturor presiunilor liderilor maghiari, în
care românii nu se mai simt pe deplin în ţara lor, în care însemnele naţionale
stabilite prin lege sunt batjocorite, românii sunt înlăturaţi din posturile publice, se
promovează separatismul în toate domeniile de activitate economică, socială şi de
educaţie până la nivel universitar.
In cadrul organizaţiilor neguvemamentale şi civice, ştiinţifice şi culturale,
constituite în zonă. Dl. loan Lăcătuşu, alături şi împreună cu alţi intelectuali,
desfăşoară o intensă şi laborioasă activitate pentru apărarea drepturilor încălcate ale
românilor, chiar de către unii factori de decizie întruniţi la Bucureşti, cât şi de către
prefecţii, primarii, membrii în consiliile judeţene, orăşeneşti şi comunale dominate
de maghiari(secui), în special în judeţele Harghita şi Covasna. Demersurile la
Preşedinţie, Parlament şi Guvern, scrise sau prin prezenţa nemijlocită în cadrul unor
delegaţii, au fost numeroase, din păcate soluţionate doar parţial.
De 20 de ani, împreună cu colaboratorii săi apropiaţi, uniţi în acelaşi ideal,
prof. dr. loan Lăcătuşu este liderul recunoscut al intelectualilor români din acest
areal geografic. A reuşit să atragă la dreapta şi importanta sa luptă intelectuali şi
oameni preocupaţi de istoria acestui spaţiu geografic, să le canalizeze eforturile în
direcţii de cercetare comune, în spirit ştiinţific şi civic, pentru promovarea ade­
vărului, drepturilor încălcate şi nevoilor românilor, pentru prezentarea documentată
a abuzurilor autorităţilor locale de etnie maghiară, tolerate de către autorităţile
române de la Bucureşti, care, sesizate sistematic, rămân reci şi nepăsătoare faţă de
soarta unor români supuşi în continuare represiunii.
Nu pot decât să-mi exprim toată admiraţia faţă de întreaga activitate a prof
dr. loan Lăcătuşu în direcţiile evocate. Nu mi-am propus şi nu doresc ca aceste
rânduri sa fie un laudatium, nu este nevoie şi nici necesar, activitatea Domniei Sale
fiind cunoscută şi recunoscută, admirată sau blamată, atât în mediile româneşti cât
şi în cele maghiare din ţară şi străinătate. Am dorit şi doresc să las posterităţii o
succintă, sinceră şi reala frescă a activităţii unui lider spiritual al românilor din
această parte a ţării, care îşi destină cea mai mare parte a vieţii unui ideal încă
neîmplinit, pentru a cărui realizare este necesară unirea eforturilor ştiinţifice şi
civice până la atingerea obiectivelor propuse.
îmi exprim regretul de a fi făcut prea puţin în sprijinul demersurilor sale dar
vă asigur Dle Profesor că am fost, sunt şi voi fi alături de Domnia Voastră, de
prietenii şi colegii care ne întâlnim la Sfântu Gheorghe, Miercurea-Ciuc sau Topliţa,

92
loan Lâcătuşu la 65 de ani

uneori şi la Bucureşti, pentru a dezbate problemele stringente ale zonei în discuţie.


Vă felicit şi vă admir pentru tot ce faceţi pe linie ştiinţifică şi civică.
Cu voia sau fără voia unora, veţi rămâne lăudat în istoria românilor şi
probabil contestat în istoria altora. Dar nu vă îngrijoraţi sau întristaţi, contestarea
este un semn al valorii. Ce poate fi mai frumos şi plin de satisfacţie, la un an
aniversar, când sunt alături de Dumneavoastră, decât de a ţi se recunoaşte faptele
măreţe şi meritele incontestabile, cotidiene şi pe termen lung.
împliniţi o vârstă frumoasă, când bilanţul pe care vi-1 faceţi este, sigur,
pozitiv. Lăsaţi insatisfacţiile la o parte, luaţi partea pozitivă şi bună care v-a adus
recunoaşterea şi recunoştinţa noastră pentm întreaga activitate. Sunteţi încă tânăr,
aveţi conştiinţa, voinţa şi dorinţa de a vedea românii fericiţi, în bună înţelegere cu
semenii lor, faceţi, în continuare, ceea ce ştiţi mai bine, mai frumos şi folositor.
In ceea ca mă priveşte, sper să pot să mă implic mai mult, o doresc din tot
sufletul, în problemele care vă preocupă. Sunt sigur că hărnicia, bunătatea, spiritul
conciliant şi optimismul pe care îl generaţi rămân atuul principal în coalizarea
voinţei de înfăptuire a idealurilor pentru care luptaţi.
Vă felicit din suflet pentru momentul aniversar, pentru tot ceea ce aţi făcut şi
veţi face. Vă doresc sănătate, linişte sufletească, atât de necesară gândirii şi creaţiei,
ajutor din partea colaboratorilor şi prietenilor, sprijin din partea tuturor celor
interesaţi în crearea unui climat normal de convieţuire în zonă.
La mulţi ani!

La mulţi şi fericiţi ani,


mult stimate domnule loan Lăcătuşul...
Drd. Stelian GOMBOŞ

Cu multă bucurie ştim şi (re)cunoaştem


că în fiecare an, la data de 25 septembrie este
sărbătoare, mai ales pentru Domnia Voastră,
însă, de data aceasta, permiteţi-mi să mă îm­
părtăşesc şi eu de această bucurie şi încununa­
re, acum la ceas aniversar şi jubiliar, deoarece
împliniţi şi înmănunchiaţi o frumoasă vârstă,
rotundă, cea de 65 de ani, frumoşi, plini, rodnici
şi consistenţi!...
Recunosc şi mărturisesc faptul că eu,
personal, vă cunosc de relativ puţină vreme, dar
de la bun început am fost plăcut impre­
sionat de dumneavoastră, datorită caracterului,
onoarei, demnităţii, blândeţii, înţelepciunii şi
Profesioniştii noştri 5

spiritului de om serios, onest şi muncitor, perseverent şi tenace, care vă caracte­


rizează!... De aceea, am apreciat şi admir în continuare aceste calităţi, pe care le
aveţi, le cultivaţi şi le împărtăşiţi şi altora, cu toată abnegaţia, dragostea şi
generozitatea!...
Totodată, vă apreciez toată munca, osteneala şi sudoarea depusă în câmpul
activităţii ştiinţifice, de cercetare, scriitoriceşti, publice, civice, publicistice, editoriale,
culturale ori spirituale şi, mai cu seamă, în cea organizatorică, fiind un bun iniţiator,
fondator, coordonator şi organizator al multor activităţi, societăţi şi acţiuni culturale,
de anvergură naţională şi internaţională, în ţinutul arcului intracarpatic al spaţiului
românesc al judeţelor Covasna şi Harghita - ce alcătuiesc Sfânta Episcopie Ortodoxă
Română a Covasnei şi Harghitei - păstorită cu multă dragoste şi jertlă, de blândul,
răbdătoml, dar fermul şi dârzul Arhiepiscop loan Selejan - cu care Domnia Voastră
colaboraţi atât de bine şi de eficient şi care, din aceste motive, vă stimează, vă
respectă şi vă preţuieşte atât de mult, dimpreună cu noi toţi!...
Prin urmare, cugetând eu, acum, în acest ceas sărbătoresc, omagial şi
aniversar, la activitatea şi la personalitatea Domniei Voastre foarte complexă şi foarte
completă, mă gândesc la darul omului providenţial cu care v-a înzestrat Creatorul şi
Stăpânul nostru al tuturor - Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru fisus Hristos -
pe Care dumneavoastră îl cinstiţi cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia!...
M-aş bucura să ştiu. Domnule Director, că atât contemporanii, cât şi poste­
ritatea vă vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentm tot
ce aţi făcut, pentru ceea ce sunteţi şi însemnaţi (sau ar trebui să însemnaţi)
dumneavoastră în conştiinţa şi în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui
Dumnezeu să nu fie alterată şi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din
păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita bineftcătorii şi înaintaşii noştri,
dar încerc, totuşi, să-mi fac un act de încurajare şi de optimism şi să cred că ori de
câte ori va fi pomenit numele loan Lăcătuşu va fi pronunţat cu veneraţie şi respect
pentru tot binele pe care dumneavoastră l-aţi făcut atâtor oameni şi care fapte, fiţi
sigur, că sunt consemnate de către Dumnezeu în împărăţia Sa cea cerească şi
veşnică!
Aşadar, fiţi încredinţat. Domnule Director, că sunt foarte mulţi oameni de
rând, din ţară noastră şi din diaspora românească, credincioşi ori slujitori ai altarelor
care se roagă Bunului Dumnezeu, să vă dăruiască multă linişte şi pace în suflet,
multă bucurie sufletească şi să vă răsplătească pentru faptul că i-aţi făcut pe ei sau
pe copiii lor oameni, cu spirit, suflet şi simţământ românesc, cu şcoală autentică, cu
carte românească de învăţătură, cu biblioteci şi cu studii înalte, încheiate, în aceste
locuri deloc facile şi suficient de vitregite, din acest punct de vedere - lucru care nu
poate fi uitat de şi în istoria sau geografia acestor locuri - marcate de prezenţa şi
activitatea dumneavoastră atât de bogată şi de prodigioasă şi care s-a desfăşurat, şi
încă se desfăşoară, pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, dorindu-
vă, încă odată să ne trăiţi întru mulţi, folositori şi roditori ani, alături de familie, de
colegi sau colaboratori şi de toţi cei dragi ai dumneavoastră!...

94
loan Lăcătuşu la 65 de ani

în încheierea acestor modeste, dar sincere rânduri, scrise cu toată preţuirea şi


admiraţia, la acest mărit praznic şi ceas aniversar - al zilei dumneavoastră de
naştere, doresc să vă urez, încă odată, să aveţi parte de multă putere de muncă în
continuare, de multe realizări şi sporite împliniri sufleteşti, însoţite de un sincer şi
călduros „La Mulţi şi Fericiţi Ani!” Să vă bucuraţi de realizările şi împlinirile de
până acum, să le cultivaţi şi să le înmulţiţi, pe mai departe, îndeosebi pe cele de
ordin cultural, spiritual, românesc şi cărturăresc!... Dumnezeu să vă ajute şi să vă
poarte de grijă!

La mulţi ani, Ionică Lăcătuş’!


Ana GRAMA

în această primăvară, oricum minunată, îţi


fac cele mai frumoase urări, aşa cum înţelegi tu
jrumosul. Vreau însă să şi spun, ţie şi altora,
câteva cuvinte despre motivele pentru care, de
aproape 20 de ani, te socotesc prieten.
Cu riscul de a mă repeta, reiau primele
consideraţii pe care le-am făcut (în scris chiar) în
urmă cu un deceniu, despre colaborarea noastră.
Scriam atunci că... ştiam că vei reuşi în multe
demersuri, cum ai şi reuşit.
Fiind alături de domnul loan Solomon, te
întâlnisem într-o iarnă, într-o gară uşor stin­
gheră, şi neapărat îngheţată: după primele 5
minute, discuţia despre posibila colaborare între
voi şi Muzeul Astra era bun câştigat tprminată.
Reprezentam acest muzeu, recomandată fiind de părintele consilier cultural la
Mitropolia Ardealului, covăsneanul Gheorghe Papuc şi susţinută de directoml
general al muzeului, dr. Comei Bucur. Am recunoscut imediat că aveam în faţă un
om / nişte oameni ce înfăptuiau, atât cât împrejurările le permiteau, gânduri şi
programe specifice. Era momentul când pe masa de lucm figura o expoziţie, cea de
la demisolul Catedralei din Sfântu Gheorghe, un proiect colectiv, evident, în care au
trudit mulţi, dar care... cu toţii aşteptam mereu de la tine iniţiative concrete, decizii
etc. A venit apoi vremea sesiunilor de comunicări, care deveneau, din an în an, tot
mai ştiinţifice, şi, nu în ultimul rând, al publicaţiei Angvstia, a altor intervenţii
mediatice, investigaţii arhivistice, studii, cărţi etc.: ceea ce reuşeam, cu greu, să
adunăm, trebuia să facem cunoscut şi altora, dintre cei ce aşteptau veşti de pe acest
palier, al cercetării unei istorii locale mult prea modeste faţă de potenţialul său.

95
Profesioniştii noştri 5

Dar, mai mult chiar decât emoţionantele colaborări din acea vreme cu tine,
ori cu doamna Leuca - nepoată sibiancă a mitropolitului Nicolae Colan sau decât
întâlnirile fructuoase, cu neîmplinirile lor cu tot, de la cantina unui grup şcolar
covăsnean, în care începusem să ne simţim între noi şi atâtea alte momente greu de
uitat prin simbolistica lor, două fapte mi-au rămas în memorie şi continuă să-mi
alimenteze nădejdile.
- Este, întâi, un episod dintr-o după amiază de iarnă tăioasă şi un îngheţ
cumplit la Sfântu Gheorghe, iniţiat de domnul Lăcătuşu. In acea zi memorabilă
pentru mine, şi pentru mulţi alţii de seama mea, ne îndreptam spre un autobuz care
urma să ne ducă la Arcuş. Impresionant era modul cum doamne trecute de mult de
prima tinereţe, politicoase de altfel, voiau să se asigure, aproape cu înverşunare,
că... vor prinde cumva barele de la uşa maşinii, că nu vor aluneca, ori din alt motiv
să nu se poată urca în maşină! Pentru că, deşi condiţiile erau extrem de grele, despre
a renunţa cineva nici nu putea fi vorba. Voiam cu toţii - tineri şi bătrâni - să
ajungem la Arcuş, într-o atmosferă de sărbătoare românească, să petrecem
împreună ajunul Sfântului Crăciun, la un minunat - modest, de altfel - concert de
colinde însoţit de rememorarea prin cuvinte a unor momente esenţiale din viaţa
trecută a românilor din zonă. Repetate de-a lungul anilor, aceste întâlniri au fost
completate apoi de expoziţii de icoane pe sticlă, de alte manifestări. Eram toţi
alături, trăind o bucurie omenească simplă şi caldă şi îţi mulţumim pentru
implicarea ta!
- Nu în ultimul rând, de-a lungul anilor am fost impresionată de perfecta
înţelegere de care te-ai bucurat, domnule dr. loan Lăcătuşu din partea liderului
Bisericii ortodoxe din acel areal, Inaltpreasfinţia Sa Arhiepiscop loan. Sigur,
înaintestătătorul Bisericii noastre, de a cărui încredere s-a bucurat sociologul-
arhivist şi omul loan Lăcătuşu, a cuantificat bine potenţialul constructiv al tău,
astfel încât sarcini tot mai mari şi realizări cultural-ştiinţifice, mai numeroase şi mai
complexe, s-au putut înregistra în acest perimetru de-a lungul a aproape două
decenii de muncă. îi mulţumim Inaltpreasfmţiei Sale!
Anii trecând, noi îmbătrânind, mi se pare totuşi firesc ca tu, stimate coleg şi
prieten - bucurându-te de familie, de soţie ta, pentru mine eficienta editoare Felicia
Lăcătuşu - să rămâi în spaţiul de comandă al acestor activităţi. Dar, cu libertatea pe
care mi-o asigură vârsta, aş adăuga sincerelor urări şi mulţumiri personale, sfatul de
a-ţi ocroti forţele pentru a lucra încă ani mulţi şi plini de înfăptuiri.

96
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Domnului loan Lăcătuşu


Col. (r) loachim GRIGORESCU

Am avut ocazia, în numeroase rânduri, să-l


întâlnesc pe Ionică Lăcătuşu, la care întotdeauna
am apreciat seriozitatea, devotamentul, înţelegerea,
faptul că a ştiut, asumându-şi privaţiuni şi riscuri,
să facă în aşa fel încât, misiunea pe care o poartă să
fie încărcată de demnitate, respectându-şi ţara şi
naţia, reprezentându-şi şi formaţia profesională. Mă
bucur că am dat peste acest om şi i-am fost alături
de multe ori.
loan Lăcătuşu este, pentru cei ce trăiesc şi
trebuie să rămână pentru cei ce ne vor urma, un
simbol de muncă, patriotism, de credinţă neclintită,
de sacrificiu şi, mai presus de toate, un exemplu de
ceea ce ne lipseşte nouă, din nefericire, mai mult -
un caracter ales, de cinste desăvârşită şi de rară
modestie. Un om cu înaltă pregătire profesională, cu temperament calm, cu ţinută
sigură, vorbă socotită şi cugetare îndelungată.
A fost şi este un fin cunoscător al sufletului omului, despre care vorbeşte şi
scrie adeseori, cu talent şi patetism, cu argumente simple şi convingătoare.
Pledoariile lui despre patriotism au avut şi au un larg ecou în rândurile
cetăţenilor din acest judeţ.
Dacă nu-1 aveam, îl căutam, îl cream, dar dacă îl avem, să-l păstrăm!

Un om ca o făclie arzând
Diana JOIŢA

Pentm mine, domnul loan Lăcătuşu este un om pentm care mă aşez în ge­
nunchi în faţa Bunului Dumnezeu ca să îi mulţumesc că mi-a dat şansa să îl întâlnesc.
L-am cunoscut în anul 2004, la o sesiune de comunicări organizată de
Arhivele Naţionale la sediul central din Bucureşti. Pe atunci eram arhivist - custode
la Sala de Studiu a Arhivelor Naţionale, iar dumnealui numit recent pe postul de şef
al Serviciului Metodologie, îndrumare şi Control. Intr-un interval destul de scurt,
am stat de câteva ori de vorbă şi mi-a ascultat ideile entuziaste de tânăr profesionist.
97
Profesioniştii noştri 5

A avut încredere în mine încă de la început.


După puţin timp mi-a propus să îl urmez în
colectivul pe care îl coordona şi unde i-am cunoscut
calităţile umane extraordinare care se ascundeau în
spatele unei figuri aparent dure şi tăioase, care
dăduse fiori multora dintre colegi.
Cu o intuiţie teribilă, m-a îndrumat şi m-a
ajutat să îmi găsesc traseul profesional potrivit,
înţelegându-mă şi sprijinindu-mă cu mărinimie,
deopotrivă, în privinţa responsabilităţilor şi grijilor
mele de tânără mamă.
Dl Lăcătuşu reprezintă pentm mine figura
şefului / managemlui orientat spre obiective -
rezultate, cu flexibilitate foarte bine echilibrată în
alegerea modalităţilor pentm atingerea scopurilor
propuse. Şi în egală măsură figura unui mentor. După ani şi ani, când am început să
predau, în calitate de formator, am dat de multe ori exemplul dlui loan Lăcătuşu
pentm a-i convinge pe cursanţii mei că existenţa unui asemenea om este posibilă,
chiar şi în administraţia românească. De fapt, dumnealui este cel mai viu exemplu,
pentm mine, cum că „omul sfinţeşte locul”. De la dumnealui am învăţat cât de
important este un gest şi un cuvânt bun pe care îl adresezi cu empatie celui de lângă
tine. îmi amintesc că mi-a solicitat la un moment dat să fac o lucrare de sinteză, pe
baza unor materiale trimise de toate direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale,
lucrare pe care urma să o prezinte directorului general la şedinţa de bilanţ anuală a
serviciului. Traversam o perioadă complicată deoarece băieţelul meu, care era micuţ
atunci, era răcit şi am fost nevoită să rămân acasă cu el câteva zile. Cu toată
înţelegerea domnului Lăcătuşu, am continuat să lucrez de acasă şi am predat lucrarea
în timpul potrivit. A răsfoit-o, a studiat-o şi am primit-o înapoi pe birou cu un bileţel
conţinând cea mai frumoasă apreciere pe care am simţit că mi-a fost dăruită până
atunci de un superior: „Felicitări, Diana! Ai făcut o lucrare foarte bună!”...
Mi-a fost alături în momente foarte dificile, m-a încurajat atunci când am
greşit, mi-a întins o mână atunci când am avut perioade ingrate. M-a învăţat că
numai prin munca mea pot demonstra celor de lângă mine ce şi cât pot şi că în final
bunele intenţii sunt apreciate. Că de fapt dreapta judecată este în Ceruri, dar
lucrurile se mai echilibrează şi pe Pământ. într-un astfel de context a apărut şi
volumul Arhivele româneşti între tradiţie şi reformă, în anul 2007, la Editura
Eurocarpatica, dumnealui fiind cel care a avut iniţiativa editării pentru a mă
determina să continuu să lupt cu arma scrisului, într-o situaţie în care eu personal
aproape că cedasem.
Am avut binecuvântarea să lucrez cu un om cu o capacitate de muncă
extraordinară, care şi-a privit întotdeauna funcţiile pe care le-a deţinut nu ca pe nişte

98
loan Lăcătuşu la 65 de ani

titluri de glorie, ci ca pe nişte cruci de dus. Domnul loan Lăcătuşu este un veritabil
om de echipă. In calitatea de şef al colectivului nostru, dl Lăcătuşu a muncit
întotdeauna laolaltă cu noi şi mult mai mult decât noi; mi-a părut atât de rău într-o
seară că l-am trezit dintr-o aţipeală la birou - dragul de dumnealui, muncea de
dimineaţă până la ore târzii, pentru ca apoi să se retragă la căminul Facultăţii de
Arhivistică, unde avea la dispoziţie o cămăruţă extrem de modestă. Era perioada
când, peste efortul activităţilor zilnice, făcea şi naveta săptămânal acasă, pe plaiurile
lui dragi de la Sfântu Gheorghe, pe care le-a avut mereu în suflet, ca pe un colţ de
Rai pe pământ.
îmi amintesc că l-am întrebat odată de unde are atâta putere, şi mi-a spus că
toată forţa o are de la Dumnezeu. De fapt, când vorbesc despre putere, înţeleg
echilibm, voinţa de a merge mai departe dincolo de contexte descurajante şi
dezamăgitoare, dar înţeleg şi înţelepciune împletită cu intuiţie fantastică. Şi aş mai
adăuga ancorarea în realitate.
După plecarea Domniei Sale de la Bucureşti şi întoarcerea acasă, la Sfântu
Gheorghe, am continuat să păstrăm legătura prin activităţile Centmlui European de
Studii Covasna-Harghita, deşi cu regretul că nu am reuşit să mă impUc pe cât de
mult mi-aş fi dorit întotdeauna alături de acest om, care este un exemplu minunat de
ceea ce înseamnă spirit civic.
Faptul că am avut ocazia să îl cunosc şi să fiu alături de dl. loan Lăcătuşu
este dovada pentm mine că Dumnezeu face minuni prin oameni.
Cu toată dragostea, mulţumirile şi aprecierile mele, D. Joiţa.

Omul care sfinţeşte locul


Lazăr LÂDARIU

în dreapta şi în cumpănita ei trăire,


înţelepciunea populară a românilor a inclus,
printre spusele demne de urmat, şi următoarea:
„Pomul după roade se cunoaşte, omul după
faptele sale”.
După roadele muncii unei vieţi şi după
faptele sale, după meritele lui, într-adevăr, se
cunoaşte şi Omul, cu „O” mare - Ionică
Lăcătuşu, ajuns în emoţionanta clipă a vremii
cărunte, după o trudă de 35 de ani pe aceste
meleaguri, pe care a făurit istorie - cum se
exprimă un prieten -, după o întreagă viaţă de
muncă, după vasta, efervescenta şi prodigioasa
lui trudă.
Profesioniştii noştri 5

Născut pe plaiurile laşului, după absolvirea studiilor gimnaziale lăcătuş la


ITA Iaşi, apoi elev al Liceului „Emil Racoviţă” din capitala moldavă, dă admitere la
Academia de Studii Social-Politice din Bucureşti, pe care, student eminent, cu note
excelente, o absolveşte în anul 1976. Şi-a îmbogăţit, mai apoi, clipa prezentului cu
acele cursuri postuniversitare în domeniul sociologiei, ajungând, prin repartiţie, pe
meleagurile Covasnei, secretar cu probleme economice al Comitetului Orăşenesc
PCR şi viceprimar al municipiului Sfântu Gheorghe.
Excelent manager, se remarcă prin vocaţie şi talent privind amplasarea în
teritoriu a unor importante obiective industriale şi a unor instituţii şi utilităţi sociale
şi culturale. Slujitor al ideilor înalte ale Neamului, neam dorit să rămână întregit,
aşa cum înaintemergătorii l-au lăsat, soldat al românităţii pe aceste meleaguri.
Ionică Lăcătuşu s-a remarcat prin muncă asiduă şi cumsecădenie, „sub semnul curat
al naţiei româneşti”. A slujit şi slujeşte ideii naţionale, cu toate puterile, în serviciul
naţiunii române.
într-o necesară întoarcere în timp, vom întâlni jaloane ale trudei sale (...). E
dificil chiar şi să le numeri pe toate! Iar răsplata, după decembrie 1989, faţă de cel
cu iubire şi adânc respect faţă de aproapele nostru, din partea celor în postura
„noilor şi marilor democraţi”, care au transformat organizaţii ale fostului partid în
struţo-cămila zisă culturală, cu caracter etnic, este prea bine cunoscută.
Fiind un aprig luptător. Ionică Lăcătuşu ştia că „Tot ce-i românesc nu piere /
Şi nici nu va pieri!”, izbândind prin neliniştile vremii guvernate de „prizonierii urii
şi ai instigării” iredentiste, revanşarde, neorevizioniste, şovine şi extremiste, visători
la cai verzi pe pereţi cu chipul autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a aşa-zisului
Ţinut Secuiesc. Auzind cum, din nou, „Plânge neamul românesc cu visul învierii pe
Cruce” prin Harghita şi Covasna, a luat totul de la zero, urcând, pas cu pas, în
ierarhia valorică (...) Ionică Lăcătuşu a lăsat generaţiilor viitoare 17 cărţi de autor,
peste 100 de studii şi 1.800 de articole publicate, a alcătuit, îngrijit şi coordonat opt
volume, a scris studii introductive la 28 de cărţi, a participat cu comunicări
ştiinţifice la 295 de sesiuni, simpozioane internaţionale, colocvii, mese rotunde,
evocări istorice şi literare, la conferinţe, congrese.
Ionică Lăcătuşu a luptat şi luptă mereu ca „harta limbii române să nu devină,
cumva, mai mică decât cea a României”, în această posibilă „Insulă a Şeipilor” în
inima României! în vâltoarea evenimentelor fiind, simţind freamătul pământului
strămoşesc, militând neobosit, a luptat şi luptă pentru redeşteptarea conştiinţei
naţionale.
Prin tot ce a făcut. Ionică Lăcătuşu a încurajat şi insuflat îndrăzneală în
redeşteptarea unui sentiment naţional pe meleagurile Harghitei, Covasnei şi
Mureşului, mesaje adresând şi generaţiilor viitoare, lăsând acel loc de „bună ziua”,
sfinţit şi de el, aici, la noi, în Ardeal. Nu poţi vorbi azi, în Ardeal, despre Liga
Cultural-Creştină , Andrei Şaguna”, Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala
Ortodoxă, Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, Centrul Ecleziastic de
Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, despre Despărţământul ASTRA Covasna-

100
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Harghita, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Centrul European de Studii


Covasna-Harghita, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş,
despre sesiunile de comunicări ştiinţifice, înfiinţarea Editurii „Grai românesc”, despre
monumente, troiţe şi cruci memoriale, fără a-i pomeni numele.
Totul, în munca lui (pentru care a fost răsplătit cu „Medalia Muncii”,
„Crucea Patriarhală”, Ordinul „Bărbăţie şi Credinţă” în grad de Cavaler şi de Ofiţer
etc.) a însemnat şi înseanmă grijă pentm trecutul, prezentul şi viitorul românesc,
pentm continuarea dăinuirii noastre aici, pe aceste meleaguri ardelene, pentru Patria
comună - România!
Punct de rezistenţă, stâlp al unităţii naţionale, prin înzestrarea aparte a
Domniei Sale, prin credinţa în legea strămoşească, în limba care ne dă identitate.
Ionică Lăcătuşu ne întoarce la mesajul lui Vasile Pârvan: „Renaşterea româmlor nu
este posibilă fără renaşterea conştiinţei naţionale”. Aceasta este esenţa trudei lui,
dominată de talent şi chemare. Apărarea Neamului, prin patriotism, naţionalism
curat, luminat, tradiţional ardelenesc, pentru Ionică Lăcătuşu înseamnă apărarea
prezentului, dar şi a trecutului şi a viitorului.
Pentru toate acestea, pentm cel potrivindu-i-se ţâpuritura moroşenească: „A
fi mare nu-i mirare, / A fi om e lucm mare!”, pentm cel mereu la înălţimea unor
vremi prezente şi a celor care or să vină, o îmbrăţişare frăţească, prietenească,
statornică, în sănătate şi linişte, sub semnul de pace al Domnului!

Gânduri despre un mare caracter


Prof. drd. Costel-Cristian LAZAR

Ce aş putea să scriu în câteva rânduri


despre personalitatea copleşitoare a domnului loan
Lăcătuşu? Ce ar trebui să aleg din multitudinea
preocupărilor şi realizărilor sale şi ce să pot lăsa
deoparte? Este dificil să cuprinzi în câteva rânduri
o personalitate atât de pregnantă pentm noi, cei
din interioml arcului carpatic, şi în acelaşi timp să
ai grijă să nu omiţi ceva. Şi mai ales e greu să scrii
ceva ştiind că mulţi vor scrie despre acest om
deosebit, şi cu siguranţă mai bine decât tine. Cum
să faci să nu repeţi ceea ce au scris şi alţii?
De aceea am să mă rezum la a scrie ce a
însemnat pentm mine personal loan Lăcătuşu. Ne­
am întâlnit prima data în 1999, la Zilele Miron
Cristea din Topliţa. Eram proaspăt venit profesor
101
Profesioniştii noştri 5

la liceul Teoretic „O.C. Tăslăuanu” din localitate, iar printre primii prieteni pe care
mi i-am făcut a fost şi domnul Dorel Marc, pe atunci directorul Muzeului
Etnografic din Topliţa, şi coleg de catedră în învăţământ. El a fost cel care m-a
introdus în circuitul manifestărilor din iulie de la Topliţa, şi aici am avut onoarea să-
1 cunosc pe domnul Lăcătuşu. Ceea ce m-a uimit atunci, dar ulterior aveam să-mi
dau seama că era ceva firesc la Domnia Sa, a fost faptul că s-a arătat foarte interesat
de preocupările mele, hai să le zic ştiinţifice, şi când a aflat că am o lucrare de
licenţă despre românii din judeţul Ciuc, pe loc m-a invitat să o tipărim la Sfântu
Gheorghe. Mie nici prin gând nu-mi trecea că licenţa mea ar putea fi chiar o carte,
dar domnul Lăcătuşu a lecturat-o şi a considerat-o bună de a fi tipărită. Ei, acest fapt
se petrecea în 1999, iar eu, cu indolenţa mea aproape caracteristică, tot am
tergiversat punerea materialului în format electronic până în 2007. Dar în acest
interval de timp. Domnia Sa nu a încetat să mă pistoneze, să mă mobilizeze, să mă
roage chiar (de parcă ar fi fost interesul său...) să-i trimit cartea în format
electronic. După lungi stăruinţe şi cu opinteli, am reuşit să o termin de tehnoredactat
şi să o trimit domnului Lăcătuşu spre corectură.
Ceea ce am vrut să subliniez este faptul că nu cred să mai fie cineva care să
se roage de un cvasinecunoscut „hai măi, scrie, că vreau să te public”! Şi asta timp
de ani de zile.
Domnul Lăcătuşu este plămădit din acel aluat al oamenilor care nu-ţi rămân
indiferenţi: ori îl iubeşti şi îl admiri, ori îl urăşti. Şi despre ură, se ştie foarte bine din
care parte vine! Fiind iubit de noi, n-are cum să fie iubit de ceilalţi! Fiindcă prin
toată activitatea sa, prin toate portiţele deschise pentru numeroşii săi colaboratori, a
devenit pentru noi, cei mai tineri din zonă, un fel de „guru”, aşa cum îmi place să-i
spun în glumă printre intimi.
Ceea ce m-a mai frapat mereu la Domnia Sa este energia deosebită de care dă
dovadă. Sunt cu ceva ani mai tânăr decât dumnealui, dar n-aş putea să mă implic în
toate cele ce face, cu atâta energie şi atât de des. Cred că trebuie să fii născut pentru
asta. Iarăşi, ceea ce este uimitor la el, este faptul că mereu are timp pentru toată
lumea. Cred că ziua lui are mai mult de 24 de ore! La multitudinea de manifestări pe
care le organizează, la numărul de oameni care vin la ele, este uimitor cum reuşeşte
să-şi facă timp pentru fiecare. Mai ales la primele noastre întâlniri, când nu ştiam prea
multe despre modul dumnealui de a fi, rămâneam uimit de următorul fapt: ne
întâlneam, ne pupam, ne întrebam reciproc cum o mai ducem, după care domnul
Lăcătuşu spunea: „Bine, ne întâlnim şi stăm de vorbă pe îndelete!”. Bine, vezi să nu!
Mă gândeam eu, văzând câtă lume era adunată la manifestări, şi oameni grei, nu ca
mine; vezi să nu mai aibă el sărmanul timp şi de tine! Dar niciodată, chiar niciodată!
nu s-a întâmplat să nu stăm de vorbă „pe îndelete”! Ba la masa de seara, ba înainte de
plecare, dar întotdeauna reuşea să mă sfătuiască, îndrume, pună în legătură cu cineva.
Cum reuşea să facă asta cu fiecare, chiar nu pot pricepe. Şi l-am urmărit câtva timp,
încercând să pricep cum face treaba asta, pe urmă m-am lăsat păgubaş. N-ai cum să
faci aşa ceva decât dacă te naşti astfel.

102
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Dar pentru asta îţi trebuie o calitate pe care puţini oameni în lumea asta o au:
domnul Lăcătuşu ştie să asculte. Nu să audă, că de auzit toţi auzim, ci să asculte, ceea
ce este cu totul altceva. în lumea asta pe care aş numi-o a zgomotelor, în care fiecare
vrea să vorbească, să scrie, să se vadă ascultat, apreciat, lăudat, măgulit, iubit, votat
etc., puţini oameni mai ştiu să-şi asculte semenii. Şi atunci nu o fac probabil decât să
deschidă o pistă de discuţie pentm a putea tot ei să debiteze. Dar oameni care să te
asculte efectiv, care să te înţeleagă şi care să te chiar ajute, mai puţini găseşti. Ori ca
să asculţi pe cineva înseamnă că îţi chiar pasă de el, nu aşa cum facem de obicei când
ne întâlnim cu cineva: „ce mai faci?”, dar de fapt nu ne interesează răspunsul, nu ne
interesează ce zice celălalt că face, e doar o întrebare „de deschidere”.
Ei, de aceea spuneam la început că domnul Lăcătuşu e făcut dintr-un aluat
special: acel aluat menit oamenilor creaţi de Dumnezeu să ardă pentru ceilalţi, să se
automistuiască la propria flacără a iubirii faţă de semeni. Nu poţi face ceea ce face
domnul Lăcătuşu dacă nu iubeşti oamenii, dacă nu ţi-e drag de ei. Atfel, nu numai
că ai obosi - ceea ce la el nu se vede deloc - dar s-ar şi „prinde” ceilalţi. Sau te-ai
demasca mai târziu.
Fiindcă după mine, nu o ducem prost ca naţiune pentm că suntem proşti sau
leneşi. Nu, har Donmului, ne-a lăsat Cel de Sus şi minte, şi hărnicie şi de toate. Dar
starea asta pe care aproape toţi o deplângem, se datorează, cred eu, lipsei
caracterelor. Oameni de caracter sunt puţini pe lumea asta, oameni la care să te
raportezi şi să te gândeşti când faci ceva: oare ce ar zice X sau Y despre asta?
Pentm mine, domnul Lăcătuşu loan este unul din acele caractere la care îmi place
să mă raportez şi să mă întreb: oare ce-ar zice Lăcătuşu dacă mi-ar citi asta sau dacă
ar vedea că am făcut asta etc.
Şi în încheiere, am să mai spun un lucm: cred în providenţă şi în oameni'
providenţiali. Cred că există oameni puşi de Dumnezeu în anumite locuri din care ei
pot să influenţeze soarta celorlalţi. Cred că oamenii au nevoie de modele, de
simboluri, de câţiva ridicaţi din mijlocul lor care să le arate calea şi să-i mobilizeze.
Cred că nu suntem toţi egali şi că sunt unii dintre noi meniţi să se arate lideri şi să
ne călăuzească pe noi, pe ceilalţi. Cred că poate haml Divin se arată la unii mai mult
şi la alţii mai puţin, poate după cum şi noi ne raportăm la Tatăl nostm Ceresc.
Sunt câţiva oameni din aceştia pe care am avut privilegiul să îi cunosc, dar
pentm a nu supăra pe nimeni, am să pomenesc doar doi: înalt Preasfinţia Sa loan.
Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei şi loan Lăcătuşu, un episcop laic, dacă îmi este
îngăduită exprimarea.

103
Profesioniştii noştri 5

loan Lăcătuşu - un exemplu al omului în spirit şi în faptă


Prof. Viorica-Macrina LAZĂR

De curând, cineva m-a întrebat ce


înseamnă patriotismul şi mândria de-a fi
român. Fulgerător, în mintea mea au trecut tot
felul de imagini. De la bisericile noastre
pictate, mioriţele literare şi reale, la dealurile
cu copaci înfloriţi şi la întâlnirile pline de
spirit, toate făcând parte din fiinţa mea şi din
memoria colectivă păstrată şi regăsită. Să fii
patriot, mai demult, era un lucru destul de
simplu, căci nu trebuia decât să accepţi datul
din străbuni, şi, dacă aveai inteligenţa de-a
răspunde corect chemării de identificare întru
sufletul românesc, atunci cu siguranţă că
puteai fi unul dintre iubitorii neamului tău.
Insă ca să fii în aceste vremuri un adevărat
patriot este nevoie de curaj. Nu oricine poate să-şi lase la o parte propriile mesaje
tentante ce vin odată cu influenţa altor civilizaţii, precum nu oricine poate discerne
între multitudinea de atitudini şi mesaje ce îi şoptesc spre tâmple. A fi pregătit să
înduri orice, să rezişti, să ieşi la liman, într-o societate în care valorile nu se respectă
este aproape asemănător cu a te pune la mezat.
Cum se face atunci că dl. loan Lăcătuşu este cu adevărat un astfel de om,
reuşind nu numai să disceamă între real şi imaginar, atât în istoria României, în
spiritualitatea ei, cât şi în prezentul anarhic şi necontrolabil? Cum poate cineva ca el
să suporte zi de zi deteriorarea sentimentului care trebuie să crească, acel nedesluşit,
dar vibrant sentiment de respect pentru neamul tău?
Intre toate biruinţe sale, cred că am aflat soluţia, pe care asemeni lui
Zarifopol, dl. loan Lăcătuşu, nu doar o afirmă, ci ne-o şi arată: exemplul personal, la
care se adaugă şi altceva, esenţial, spiritual - sfinţenia din privire, caracteristica
omului iubitor de oameni şi de neam.
Sunt atâţia oameni care nu au timp de a spune o vorbă bună, darămite să te
privească în ochi. Sunt oameni care fac lucrurile pe fugă, iar fuga înseamnă ucidere,
uciderea momentelor, imaginilor, clipelor care nu se mai întorc. Lipsa de atenţie a
celor mulţi denotă nesiguranţă, evitare.
Ceea ce am descoperit la dl. loan Lăcătuşu, tocmai pentru că eram în
căutarea acestui sens al relaţiilor interumane care determină o urmare, o aplecare, o
acordare de încredere prietenilor, colegilor, este faptul că el reuşeşte să îţi inspire
104
loan Lăcătuşu la 65 de ani

încredere, asemenea unui lider adevărat, lucru necontestat, observat clar prin modul
în care mulţi dintre noi suntem atenţi şi curioşi într-un mod deosebit atunci când
apare sau când ia cuvântul. Iertare pentru faptul că îmi permit să fac această
constatare, pentru această judecată, deoarece nu-mi este uşor să inspir acest
sentiment, care dumnealui îi reuşeşte atât de bine.
Acest firesc mod de a se adresa este rodul unei profunde cunoaşteri a naturii
omeneşti, a propriei persoane, un exemplu minunat de stăpânire, care împreună,
combinate, ne conduce cu gândul la întrebarea cine poate face aşa ceva? Cine poate
să nu te judece, cine poate să îţi acorde încredere, cine poate să nu te rănească? Ei
bine, eu cred că toate acestea le reuşeşte numai un om înzestrat cu duhul sfinţeniei.
Doar părinţii au aceste capacităţi extraterestre, revărsându-şi bunătatea asupra fiilor
lor. Iată că dl. Lăcătuşu, nefiindu-ne nici tată, nici mamă, reuşeşte să ne iubească, pe
mine, pe tine, pe aproapele său, ca un adevărat păstor orientându-ne parcă undeva
spre punctul ideal. Cu adevărat, el este un manager sau un lider care face faţă
timpului său şi a celor viitoare.
Nu vreau să intru în domeniul proiectelor sale, căci, din nou sunt prea mică.
Eu, însă ştiu că oamenii pe care îi strânge în jurul său sunt de calitate, sunt, parcă,
ghiciţi (cliiar nu ştiu cum reuşeşte să descopere atâtea personalităţi), iar dacă este să
luăm în considerare cum organizează el un eveniment, seminar, atelier etc., se poate
spune că nimic nu va lipsi, pentru că „toate lucruşoarele” sunt pregătite cu mult
timp înainte de începere, minuţios verificate.
Un alt lucru, conex celor reliefate mai sus, este toleranţa manifestată în orice
împrejurare, în ciuda faptului că slujba şi sentimentele sale sincer patriotice l-au pus
în situaţia de a susţine clar şi răspicat principiile adevărului istoric legate de relaţiile
româno-maghiare. Dl. dr. loan Lăcătuşu nu judecă şi nu acuză pe cei din jur. El le
simte, celor care fac rău, cât şi celor ce doresc dezbinarea, frica şi necredinţa, dorinţa
de distingere, posedând acel fler al armoniei căpătat nativ de la moşii şi strămoşii săi.
în încheiere, doresc să subliniez calitatea sa de luptător şi păstrător al
valorilor creştine. Aceste valori nu vin dintr-un proces creştin sintetic, ci din
transpunerea în planul conştiinţei eristice, a acceptării faptului că este omul născut
din tragic, omul golit de orgoliu care lasă, tocmai datorită acestei atitudini, să vină
în sufletul său Dumnezeu, să participe şi să ia conducerea acţiunilor sale. El devine
astfel însuşi Isus Uristos Mântuitorul, a cămi blândeţe s-a întipărit pe chipul senin al
dlui Lăcătuşu. El este cel ce a reuşit ceea ce noi toţi trebuie să realizăm, dacă ne
numim cu adevărat creştini: să acceptăm acel salt spiritual, să trecem de la a face
pentm noi la a face bine pentru alţii. Doar atunci vom putea spune că avem dreptul
să cerem bunătate de la Dumnezeu. Iar, pe cei ce citesc aceste rânduri îi rog să
reflecteze prin câte experienţe purificatoare trebuie să treacă pentru a urma acest
minunat exemplu de fiinţare, omul loan Lăcătuşu.

105
Profesioniştii noştri 5

Dr. loan Lăcătuşu şi Universitatea sa


Drd. Vasile LECHESfŢAN

O primă caracterizare care îmi vine în


minte despre prietenul loan Lăcătuşu este aceea
a unui om care şi-a asumat un veritabU cult
al acţiunii. Mesajul său este - prin demersurile
exemplare pe care le-a întreprins şi le are în
vedere - că nu trebuie să stăm cu mâinile în sân,
lamentându-ne, ci să trecem la acţiune. într-o
democraţie, creierul ţării nu poate fi doar la
„Curtea Domnească”, la palatele Republicii sau
Cotroceni sau Victoriei, de unde trebuie să
aşteptăm pomana, care adeseori, din motive de
„algoritm” şi cumetrii politice nici nu se
încumetă să dea vreun semnal că există.
Creierul ţării putem fi noi înşine, la fiecare
pas, în slujba căruia să punem toată forţa
gândului - ce nu trebuie risipită în plângeri... savante -, toată forţa noastră afectivă
pentru idealul de dreptate, de responsabilitate şi de demnitate cu care am fost crescuţi
de părinţii noştri, de şcoală şi de dascăli, de credinţă, de marii oameni de cultură pe
care i-am întâlnit, ca pe un miracol, în lecturile şi dmmurile noastre spirituale. Multe
plângeri savante am mai auzit eu la viaţa mea, toate spuse cu un glas tainic, de
atotştiutoare ţesături ale unei realităţi sau alta, exprimate cu satisfacţia omului-care-
le-ştie-pe-toate, dar mâinile îi gesticulau acestuia a neputinţă mioritică. Le admiram
aceste plângeri, în adolescenţă, pentm „înălţimea” şi „elevaţia” lor distantă şi credeam
cu tărie că aceasta este poziţia cea mai sublimă pe care trebuie să o luăm în viaţă. A
trebuit să mă maturizez bine ca să-mi dau seama că această poziţie e doar o adormire
a simţului de responsabilitate şi o cedare nepermisă în faţa Răului. Şi apoi, în
democraţie, libertatea nu e compatibilă cu laşitatea. Nu-mi pot imagina de unde, la
prietenul loan Lăcătuşu, această forţă a înaintării, prin atâtea adversităţi, cu acest
admirabil cult al acţiunii; din abilităţile dobândite în timpul când era un
„nomenclaturist” la consiliul judeţean în Sfântu Gheorghe, unde trebuia să rezolve
atâtea probleme cu locuinţele pentru sute de cetăţeni, maghiari în majoritate, să
acţioneze pentru dezvoltarea oraşului său, sau din moştenirea-i de familie moldavă?
Cert este că acest cult al acţiunii de la baza aspiraţiei şi respiraţiei noastre demne este
singura noastră şansă de a dăinui ca oameni.
Au trecut atâţia ani de când un nucleu de personalităţi din diferite domenii
umaniste: istorie, etnografie, sociologie, arheologie etc. acţionează în cercetare
pentru istoria şi cultura românilor din Covasna şi Harghita şi a relaţiilor lor cu secuii
de-a lungul timpului. Avem acum perspectiva unei extraordinare „inginerii” a
106
loan Lăcătuşu la 65 de ani

antrenării tuturor acestor oameni de mare forţă a cercetării în această acţiune. Dr.
loan Lăcătuşu are calitatea de a descoperi oameni şi de a crede în oameni şi ştie să
găsească în fiecare această forţă care să ducă la bun sfârşit o idee. Numai astfel o
imensă zonă opacă pentru istoriografia noastră, să prindă viaţă, să fie eliberată din
negura timpului şi să existe. Dar şi în momentele fierbinţi ale vieţii noastre
naţionale, când ne era în joc demnitatea noastră ca români, prietenul loan Lăcătuşu
a fost omul acţiunii, şi nu ne-a iertat poziţia noastră de „absent”, şi de la el au pornit
adeseori luări de poziţii care au validat această realitate de care am armntit mai sus,
că nu la „Curtea Domnească” trebuie să fie neapărat creierul ţării, ci acolo unde
este - la momentul oportun - forţa gândului, forţa morală, conştiinţa demnităţii. S-a
format astfel şi o societate civilă cu oameni de încredere, fie din asociaţii civice, fie
dinafară, care au răspuns şi răspund cu solidaritate atunci când demnitatea noastră
naţională ne este lezată. Dar toate aceste acţiuni „trebuiau să poarte un nume”,
trebuiau să fie iniţiate de cineva, şi cineva să umble şi să umble pentru a le finaliza,
şi multe au pornit de la dr. loan Lăcătuşu, în chiar vacarmul trendului „naţional” de
viaţă uşuratică, de frivolitate care se aruncă peste naţiune ca un val imens de noroi,
roz-bombon, de către televiziuni şi mass-media.
Să nu uităm că dr. loan Lăcătuşu trăieşte cotidian, în viaţa socială din Sfântu
Gheorghe, într-un mediu al amărăciunii la tot pasul, în care bântuie ostilitatea etnică
şi rafinamentul răutăţii pe această coardă, într-un mediu în care aproape zilnic mass-
media şi oficialităţi municipale maghiare, departe de a crea o lume a bunelor maniere
şi a relaţiilor sincere de respect între oameni cultivaţi, aduc jignin la adresa româmlor.
O întreagă hstă, în mai multe tomuri, se poate edita în acest sens. Şi atunci care ar fi
fost atitudinea cea mai bună de traversare a acestor adversităţi? Este de mirare cum,
încă de la Revoluţia din decembrie 1989 - de unde ni se trag paşii spre normalitate şi
unora spre pescuire în ape tulburi şi ...anormahtate - loan Lăcătuşu nu a devenit un
onorabil cetăţean de limbă română al municipiului Sfântu Gheorghe şi al judeţului
Covasna, curtat de UDMR şi de partidele aliate în idealuri ale acesteia, distins cu
onomri de primarii maghiari ai municipiului Sfântu Gheorghe, care îi „scutesc” pe
români de muncile şi funcţiile grele-uşoare de la primărie. Cum de s-a postat într-o
poziţie extrem de incomodă, nu aceea binefăcătoare şi călduţă de cetăţean de limbă
română, ci în aceea de român? Este o adevărată enigmă! Câte posibilităţi ratate? Ce
linie călduţă abandonată? Să nu-ţi pese de nimic pe lume, să completezi doar şirul
populaţiei vorbitorilor de limbă română - provizoriu, fireşte, până la adoptarea altei
limbi, altor simboluri -, să laşi trendul splendid al purificării etnice de români în zonă
să zbenguie în voie, susţinători înflăcăraţi ai idealurilor purificatoare să zburde ca
nişte mieluşei nevinovaţi pe câmpiile întinse ale lanului purificator de români
vorbitorii temporari de hmbă română să-i admire şi să-i aprobe solidar, în tăcere
chiar să le facă jocurile lor nevinovate! Un veritabil paradis de convieţuire interetnică.
mai bine zis intraetnică!
Dar dr. loan Lăcătuşu şi-a ales o altă cale. S-a încăpăţânat să-i pese! Să-i
pese de nedreptate, să-i pese de lezarea sentimentelor şi demnităţii româneşti, să-i

107
Profesioniştii noştri 5

pese de trecutul, prezentul şi viitorul nostru naţional! Să-i pese, în definitiv, de


memoria celor dragi ai săi, care n-au fost „vorbitori de limbă română”, ci veritabili
români! Şi în fiecare zi, când mama sa cea minunată (toate mamele noastre sunt
minunate) l-a aşteptat acasă cu iubire, înseamnă că a ales drumul cel bun. Şi pentru
că, în fiecare zi, doamna Felicia şi fiica lor. Ioana, îl aşteaptă cu iubire acasă,
înseamnă că a ales drumul cel bun. Un drum plin de spini, de lovituri şi de repudieri
(scos din funcţia de director, scos din serviciu înainte de termen, atacat mai abitir de
„vorbitori de limba română”, lezat în sentimentele sale naţionale la orice pas,
cercetat de justiţie la îndemnul... „purificatorilor”). Dar nu s-a lăsat, nu a sărit în
altă barcă, nu s-a dovedit slab, cum atât de slabi se dovedesc unii!
Nu fost scos însă din marea lui realizare: veritabila Universitate pe care a
creat-o. Pentru că Universitatea din Cluj-Napoca, Universitatea din Bucureşti,
Universitatea din Timişoara, Universitatea din Craiova, Universitatea din Iaşi (vorbim
de cele naţionale) nu s-au ocupat de acel „segment ardent” (Ştefan Pascu) al istoriei
naţionale care este istoria românilor din fostele scaune secuieşti, loan Lăcătuşu, ca
om de acţiune, a creat o veritabilă Universitate a unui corp de intelectuali sufletişti,
valoroşi oameni de ştiinţă şi cercetători care au scormonit, timp de peste 15 ani de la
înfiinţarea acestei mişcări, adevărate comori ale trecutului zonei. Şi rectorul acestei
Universităţi este - cu deplin merit şi pe drept cuvânt - dr. loan Lăcătuşu. Şi
stâlpi de bază ai acestei veritabile Universităţi sunt: dr. Alexandru Porţeanu, dr. Gelu
Neamţu, dr. Petru Ţurlea, dr. loan Ranca, Ioana Cristache-Panait, Elena Mihu, dr.
Mihai Racoviţan, drd. Ana Dobreanu, dr. Silviu Văcaru, dr. Liviu Boar, Î.P.S. loan
Selejan, dr. Maria Cobian-Băcanu, Ana Grama, dr. Gheorghe Lazarovici, dr. Valeriu
Cavruc, Violeta Pătrunjel, dr. Constantin I. Stan, dr. Elisabeta Marin, acad. Horia
Colan, pr. Die Moldovan, dr. Luminiţa Comea, dr. Nicolae Bucur, dr. Nicoleta
Ploşnea, dr. Constantin Catrina, pr. dr. Vasile Oltean, dr. Alin Spânu, pr. dr. Dorel
Man, George Pruteanu, LUy Rain, dr. Ion Giurcă, Vilică Munteanu, Nicolae Balint,
Doina Dobreanu, Nicolae Moldovan, dr. Codrin Munteanu şi atâţia alţii, printre care e
o fericire să te numeri. Rezultatele cercetărilor lor se află tezaurizate în revista
Angvstia, la moşirea căreia am fost şi eu de faţă, acum 15-16 ani, în biroul
directorului de atunci al Muzeului de Istorie a Transilvaniei, Gheorghe Lazarovici.
Mai erau acolo directorul Muzeului, apoi loan Lăcătuşu şi acad. Dumitru Protase.
Am luat legătura cu fratele Ionică Lăcătuşu (îmi place această expresie şi
mă simt atât de fericit că am avut ocazia ca marele poet naţional Grigore Vieru să-
mi spună, cândva, la Chişinău, cu acea gravitate şi bunătate inconfundabile: frate
Vasile, tot astfel şi Vlădica loan, de la Miercurea-Ciuc, mă întâmpină întotdeauna
cu aceeaşi caldă şi minunată expresie), prin 1992-1993, după ce publicasem în
frumoasa revistă „Românul” de la Bucureşti un serial despre deznaţionalizarea
românilor şi a mai multor neamuri în fostele scaune secuieşti, tocmai când începuse
valul de purificare etnică de români în zonă. Atunci mi-am dat seama de setea sa de
cunoaştere a trecutului românesc al acestor locuri din inima României, de relaţiile
dintre români şi secui de-a lungul veacurilor şi mi-am dat seama de implicarea sa

108
loan Lăcătuşu la 65 de ani

hotărâtă, nu pe drumul ...lamentărilor savante, nu pe drumul „vorbitorilor de limbă


română”, ci pe acela de român. Aşa am văzut cu ochii mei cum îşi clădeşte
Universitatea, cu o loialitate extraordinară faţă de toţi cei care au venit la clădirea
ei şi cu o capacitate uimitoare de manager al acestei Universităţi, de iubire şi forţă
interioară pentm a menţine prieteniile odată câştigate. Mă miram cum de găseşte
fonduri şi cum de reuşeşte să le administreze, eu fiind fiu de ţăram, nu mă puteam
închipui să administrez sesiuni de comunicări de asemenea amploare organizate la
Sfântu Gheorghe sau la Miercurea-Ciuc. Totul pentru a smulge din negura timpului
adevăral despre dăinuirea românească de pe aceste plaiuri. Şi nu de puţine ori îmi
mărturiseşte, prin telefon, satisfacţia desăvârşită pentru o descoperire sau alta în
cadrul acestei veritabile Universităţi.
Tot ca om de acţiune care conduce mai multe fronturi, dr. loan Lăcătuşu
a realizat acel minunat Centru Ecleziastic şi de Documentare ,rMitropolit Nicolae
Colan” de pe strada Şcolii din Sfântu Gheorghe, pe care l-a dotat cu comori de
spiritualitate, a îmbogăţit cu dotări de ultimă oră noul sediu al Arhivelor Naţionale
Serviciul Judeţean Covasna, în perioada directoratului său, i-a fost alătun de I.P.S.
loan Selejan la înălţarea unei arhitecturi spirituale minunate - Episcopia Ortodoxă
Română a Covasnei şi Harghitei, a organizat numeroase manifestări culturale în
Sfântu Gheorghe şi în localităţi din juml acestui municipiu, a pus suflet în bunul
mers al societăţilor culturale şi civice româneşti din urbe şi din zonă: Forumul Civic
al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, Liga Cultural-Creştină „Andrei
Şaguna”, Fundaţia ,>Iihai Viteazul” ş.a.
O constantă a atitudinii lui loan Lăcătuşu, care stă la baza acţiunilor sale,
este reacţia puternică împotriva nedreptăţilor şi a lezării drepturilor şi demmtăţii
noastre naţionale într-o zonă în care domneşte tirania insultelor adresate românilor.
Dacă sunt oameni în societatea noastră de după Revoluţia din decembrie 1989 care
să aibă spiritul responsabilităţii morale în probleme majore, de mare interes
naţional, printre aceştia se numără, cu siguranţă, şi dr. loan Lăcătuşu. Sensibilitatea
sa faţă de lucrurile grave este marca unei maturităţi spirituale veritabile. Acpst fapt a
fost sesizat de toţi cei care în Universitatea creată de el continuă să-i fie alături şi
cărora li se ataşează alţi şi alţi cercetători.
Trebuie să remarcăm faptul că spaţiul imens de acţiune în arhitectura noii
noastre societăţi democratice româneşti, pe care o dorim ieşită din crize şi tranziţii,
soUcită implicare serioasă, maturitate, la urma urmei politică, multă solicitudine
umană (nu poţi fi drept dacă nu eşti uman, spunea cineva), unitate în spaţiul civic
(angajarea facultăţilor sociabile), înţelepciune, talent, valoare culturală şî morală,
frumos în artă şi natură, prioritate acordată celor nevoiaşi, prioritate acordată
educaţiei copilului, cultul strămoşilor, statornicie în dreptate şi valori democratice,
tărie sufletească, credinţă în naţiunea ta.
Sigur că vom întâlni pe unii care zic „Nu e treaba mea!”, când îi dorim
alături de noi într-o acţiune sau alta, dar aceasta nu trebuie să ne descurajeze. Un

109
Profesioniştii noştri 5

filozof spunea că aceşti oameni îşi închid, de fapt, ei înşişi, prin această atitudine,
gura conştiinţei care îi sâcâie.
în acest spaţiu imens de acţiune benefică pentru drumul societăţii
noastre se înscrie, aşadar, lucrarea lui loan Lăcătuşu din Sfântu Gheorghe şi a
colaboratorilor săi.

Fratele meu din Covasna...


Anton LIXANDROIU

Celor care nu mă cunosc, le amintesc


cu modestie că aproape întreaga mea viaţă
activă am trăit-o ca emigrant în America, la
New York.
Şi mai amintesc în treacăt că, de patru
ani, m-am repatriat şi trăiesc într-o locuinţă
cumpărată la marginea Bucureştiului.
Am făcut aceste precizări pentru a vă
putea spune că titlul de mai sus nu l-am pus
întâmplător, ci făcând nişte asocieri între
experienţa mea de viaţă şi cea a sărbătoritului
din acest volum.
Vreau să spun că ani de zile, cât am
trăit printre străini, cât timp m-am luptat, după
puterile mele, cu ostilitatea antiromânească a
unor ziare americane infiltrate de iredentişti maghiari, am crezut că lucrurile acolo
se întâmplau astfel numai pentru că eu împreună cu ceilalţi români emigranţi ne
aflam într-o ţară străină şi în inferioritate numerică faţă de emigranţii unguri. în
niciun chip nu credeam că această luptă donquijotescă ar putea-o da cineva, un
român adică, în chiar ţara sa natală!
După cei câţiva ani, de la revenirea în ţară, de nouă viaţă românească, şi
după ce am cunoscut experienţa şi lupta naţionalistă a domnului loan Lăcătuşu,
mi-am dat seama, cu tristeţe, că într-o Românie cu 20 milioane de români şi cu doar
un milion şi ceva de minoritari unguri, lupta donquijotescă pentru valorile şi
drepturile naţiei sale trebuie s-o dea nu ungurul minoritar, nu turcul, tătarul sau
oricare altul ci tot el, naţionalistul român!
Prima surpriză după repatriere a fost lectura ziarelor româneşti din ţară în
care apăreau ştiri despre aroganţele şi gesturile ostile ale unor maghiari ardeleni.
După ce am văzut ştirile cu pricina repetându-se, cu anii, surpriza mea a devenit
spaimă: unde se află, ce fac autorităţile statului român? Mi-am exprimat această
110
loan Lăcătuşu la 65 de ani

spaimă în câteva volume în care am strâns ştirile antiromâneşti despre care am


vorbit. Şi am făcut asta crezând că autorităţile româneşti cărora le-am trimis cărţile
vor face ceva.
Abia atunci m-am confruntat cu iresponsabila lor indolenţă (sau
complicitate?) şi l-am înţeles cu totul pe domnul Lăcătuşu. Adică, am înţeles că te
poţi lupta pentru drepturile neamului tău, în propria ţară, cu aceeaşi tristă disperare
cu care o făceam eu în America - şi în momentul acela mi-am dat seama că atâţia
ani de zile, luptător solitar cu răutăţile ziarelor americane, eu aveam în România, în
Covasna, un frate de cruce.
Veţi spune că această constatare am făcut-o cu tristeţe - şi aveţi dreptate.
Dar vă asigur că nu şi cu disperare.
Pentru că, tot în anii despre care vorbesc, am văzut că oricât de nocivă ar fi
lipsa de reacţie a oficialităţilor, ideea luptei româneşti poate rezista, se poate
dezvolta, fie şi prin câteva puncte de nesomn, precum reprezintă în ţară domnul
Lăcătuşu şi alţii ca dânsul. Oricât ar fi ei de puţini.
Şi totuşi, dacă unul ca mine îl simte pe loan Lăcătuşu drept frate, atunci
trebuie să ne aducem aminte că niciodată fraţii nu sunt puţini, nici la număr şi
nici la forte!

„Drumul izbânzii trece prin poarta durerii!”


Monahia Juvenalia LUPU
Oricât de complexe, cuvintele sunt prea să­
race să rezume realizările unui om care, cu demni­
tate şi onoare, şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu şi
oamenilor.
Cum nimic nu este întâmplător. Dumnezeu
a rânduit să am onoarea de a îl întâlni pe domnul
loan Lăcătuşu. Am cunoscut, astfel, un exemplu
demn de urmat de oricare dintre noi: cercetător
pasionat, perseverent, un mare iubitor de neam şi
ţară, permanent implicat în activităţi de progres
social şi spiritual.
Nu pot decât să îl felicit pentru întreaga
activitatea depusă, pentru că îşi merită numele de
român, câştigat şi păstrat prin multe jertfe de
străbunii noştri!
Aştept cu interes colaborările cu domnia sa şi îmi permit să îi reamintesc
cu aleasă preţuire că „Drumul izbânzii trece prin poarta durerii!”. Multă sănătate!

111
Profesioniştii noştri 5

Domnului loan Lăcătuşu, prieten şi mentor


al mai tinerei generaţii, cu aleasă preţuire
Dr. Dorel MARC

In acest volum omagial, doresc şi eu,


alături de alţi colegi şi prieteni, să aştern câteva
gânduri despre Omul loan Lăcătuşu, personalitate
marcantă a istoriei, culturii, spiritualităţii şi
activităţii civice româneşti din Arcul Intracarpatic
Fac parte din generaţia celor mai tineri
care au avut bucuria, ocazia de a-1 cunoaşte, de a-i
deveni apoi apropiat celui omagiat, din categoria
celor care au încercat să se implice într-o serie de
manifestări cultural ştiinţifice sau civice
organizate de Domnia Sa cu maximă seriozitate,
""i exigenţă, responsabilitate.
Păstrez în amintire şi acum, cu emoţie,
momentul întâlnirii cu domnul loan Lăcătuşu, la
un Congres Cultural al Astrei desfăşurat la Sibiu,
unde urmam cursurile universitare în istorie şi când cu adevărat... Astra...
Rediviva! Lansa atunci una din numeroasele sale cărţi referitoare la identitatea
culturală a românilor din Arcul Intracarpatic. M-am apropiat atunci cu sfială
mărturisind că şi eu provin din zonă, din Topliţa, Harghita. Pe chipul său citisem
bucuria, regăsită mereu, a descoperirii unui tânăr din zonă, preocupat de istoria,
cultura, spiritualitatea din inima României. Primeam atunci prima carte cu
dedicaţie, dintr-un şir de cărţi ce vor urma, cu acelaşi neîntrerupt îndemn şi
încredere de a continua studiile şi cercetările axate pe zona încă insuficient
investigată.
Acum, peste ani, realizez cât de importantă a fost această întâlnire şi
recomandare dată, de a mă reîntoarce în zonă după terminarea studiilor, cunoscând
faptul că, deseori, studenţii sunt debusolaţi, nu ştiu ce cale, ce drum vor urma,
încercând totuşi să nu-şi irosească fiecare „talanţii”, dacă şi atâţia cât sunt... Acel
moment a contribuit, alături de alte momente decisive prilejuite de discuţiile purtate
cu iluştri profesori istorici şi etnologi de la şcoala sibiană, la întărirea convingerii de a
mă dedica studiului şi cercetării zonei, după priceperea şi puterile dobândite... Şi
aceasta am încercat a înfăptui, fie de la catedră, fie din activitatea desfăşurată în
muzeele din zonă şi mă străduiesc şi acum, ca pe viitor, să încerc sentimentul unei
datorii morale şi profesionale îndeplinite, în condiţii nu tocmai prielnice, încurajatoare
pentru o serioasă impUcare ştiinţifică şi culturală într-un areal mereu problematic...
112
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Ar fi multe de rostit şi de scris despre arhivistul, sociologul, istoricul,


publicistul, animatorul cultural şi catalizatorul civic loan Lăcătuşu; despre toate
realizările de la Centml Ecleziastic de Documentare ,JVIitropolit Nicolae Colan” din
cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, susţinute cu părintească
grijă de ÎPS loan, de asemenea. Eu voi sublinia, însă, doar câteva nuanţe, în cadrul
restrâns al acestui spaţiu, portretului care cred că îl reprezintă pe Omul loan
Lăcătuşu. Omul catalizator şi... recrutător de oameni, pe care să-i facă părtaşi la o
idee - românismul şi care formează o mare familie - familia română! Dar sunt
nevoit să constat că nu toţi tinerii adunaţi şi formaţi în parte în jurul domnului
Lăcătuşu au şi rămas în preajmă - fizic, în proximitatea sa, vorbind - dar sunt
convins că fiecare, de acolo unde firul vieţii, al destinului profesional sau familial i-
a risipit, de acolo, după puterile şi priceperile lor, vor continua să înfăptuiască o
parte din imperativele zonei, desţelenite într-o responsabilă conlucrare.
Despre calităţile morale, generozitatea Omului loan Lăcătuşu, iarăşi ar fi
multe de rostit şi de scris. Doresc să punctez măcar faptul că pentru mulţi tineri a
fost un catalizator, că a dat dovadă multă vreme de un adevărat magnetism, dacă ar
fi să amintim de exemplu multe ediţii organizate de Domnia Sa ale Universităţii de
Vară de la Izvorul Mureşului, unde români de pretutindeni se adunau la adevărate
lecţii de istorie, cultură, civilizaţie şi spiritualitate românească şi, nu în ultimul rând,
de onest şi necesar patriotism, devenit în lumea de azi, din păcate, desconsiderat,
desuet. Nu putem uita că din inima Carpaţilor, prin implicarea personală a Domniei
Sale, au iradiat mereu semnale şi recomandări ale tinerilor promiţători din zonă sau
implicaţi în cercetarea zonei, înspre instituţii educaţionale, culturale, ştiinţifice -
universităţi, muzee, arhive - pentm continuarea studiilor de licenţă, masterate sau
doctorate, atât de necesare şi uneori decisive în cariera profesională a unui tânăr.
Domnul Lăcătuşu face parte însă şi din categoria celor care ne-a mai
adăugat în „rucsacul” nostru şi câte ceva din „...dulcea povară a existenţei
noastre...”, înrolându-ne în unele activităţi civice româneşti, atât de legitime şi
necesare în zona la care facem referire, deseori uitată de guverne şi guvernanţi din
tot spectrul cromatic politic de-a lungul vremii şi vremurilor!
De altfel, în întreaga sa activitate desfăşurată pe tărâmul cultural, ştiinţific şi
civic, domnul loan Lăcătuşu, la numeroasele întâlniri, manifestări culturale,
ştiinţifice şi civice organizate, la care am încercat să fiu şi eu prezent, în limita
disponibilităţilor, desigur, nu a „ratat” niciodată prilejul de a semnala preocupările
tinerilor în cercetarea zonei, gest de confirmare, necesar, mobilizator; la început,
tinerii s-au implicat mai timid, dar apoi Domnia Sa încurajându-i, acordându-le
încrederea atât de necesară la început de drum şi încărcându-i totodată, astfel, cu o
responsabilitate enormă, au reuşit o parte din ei chiar să se consacre în spinoasa
lume a cercetării ştiinţifice, cu teme axate pe priorităţile zonei.
Puţini oameni mai sunt care într-adevăr sfinţesc locul. Un astfel de Om este
loan Lăcătuşu. De astfel de oameni, de astfel de modele am avea nevoie, cei din
generaţia mai tânără, dacă ne gândim la enorma responsabilitate ce apasă pe umerii

113
neutri în vîîtnr. Licărind şi noi după puterile noastre în jurul candelei ce arde în
Coipaţix aducem acest omagiu, în preit puţine cuvinte, dar din adâncul inimi;
Omului cme ne-a fost aparoapc, a însemnat îndemn, sprijin, încredere în difieriip
ceasuri ale devenirii noastre prol'esionale sau familiale. Nădăjduim că o să k
întâlnim şi în viitor cu aceeaşi bucurie în jurul distinsului dnmn omagiat la acest
moment, mărturisind de fiecare dată câte ceva din împlinirile — dar de ce nu şi din
eşecurite năzuinţelor noastre - împliniri la care şi Domnia Sa a fost mereu părt^
deseori, aş spune, cu părintească susţinere şi afecţiune,
Păstrând proporţiile cuv^te, parafrazând spusele Mântuitorului nostru, ar
trebui poate ca şi alţii să aibă puterea, deschirterea şi sincerilatea celui omagm
acum, de a rosti „Lăsaţi,,, tinerii să vină la mine.,,’” că a lor va fi această...
moştenire ce se plămădeşte cu trus^ şi multă migală la lumina tainică a irsmidpfe»;
Sfirituabtăţii rourăoeşri ce atdeîn inuma Carpaţtlor!!
în încbeieie, dw nu in uteraml vând, cred că doaniinil limi l,agăBgşm a «fioroiit
cu pnisesm^ adevărul ■ dacă mâţi era mexeie de măntimstO: — din cmnmiigairai zîceoe o
se şi in Molldova - adiică la noi — OanneiiDi,,,!r‘, La rnmnmngmtr mimaigoli om
prilcjjrfeîeflfec^înplijKşipntraalp..

Frin virtutea s|imtuliii


Phoff. imiiT.. dr.. YaDenfnim MAKIO

MaiEîi: Simţim amim mp&m minim

<Du ® opera Uafjaamra^. tEmahiir ffiuitfenreny


tală ^ ^ saămăh
mmâiiti diin mauirw Ik Smetum sUiite ^ wm^mu}-
mdk i3v.judkţB.ik: €masmii ^i Ehn^iiim,. de Iki Temăiiţş
dk amdimizstrs^ cu unuii ^puţim mmammc €mamai-
BBwghittu Ik mrpPmw/u autmmmim ge
Qpitnmi atnicA' cu a^şu^mUuii „MnuU &ciubscc’’',. dk.
Uuatv kămkuşui scntei cu] litera mau? a jUTrafeniinralis^
mulhiiîhalte, antjgsninifflaîdfeiunilBniiiirriînny, rnimntEa^
conţ^hţki nsunsOne^. Mmk- şecnaiM-
cultumi,!

îîîtoipatţ. aiai. — cai sugadkiw Magafic: — iifeiiil


româneso;. îi- sunt: i’gputatulUi; socicriog. istomr arhivai auliikte predUbete aife unui]
prezent: QQnţiHm. aL cfescliiderH'Qiţ. inv-estigaţiilorr şi: fmntifTnârHhr- şţiihţjifGg cfe
anv.^i'guăv Sajerilte (Ife. Itmni iLâCâtuşm deadm ihvihăinlkar^mentmn: aii unuii ganaus;
lll’ft
loan Lâcătuşu la 65 de ani

istoric dens, dramatic, semnificativ, din destinul românesc al zonei Carpaţilor de


Curbură, supus certitudinilor şi adevămlui. Covasna şi Harghita devin problema de
studiu a Domniei Sale, pe când lucrările despre istoria românilor din sud-estul
Transilvaniei încă îşi aşteaptă editările apreciabile. Ca autor, editor, consultant
ştiinţific, iniţiator de proiecte şi evenimente culturale, dr. loan Lăcătuşu detaliază şi
certifică nu doar părţi ale acestei zone, ci aproape întregul problematicii acesteia.
Opera cărturarului este in crescendo al relevanţei pe care Arcul Intercarpatic îl
poartă în vastitatea istorică, culturală şi spirituală românească. Subiectele au
acuitate şi transmit nevoia de dezbatere, mai ales când poartă încărcătură dureroasă,
cum sunt cele privind drama maghiarizării românilor sau Trianonul în presa
maghiară, dar şi referitoare la întemeieri de elevaţie culturală, prin prima şcoală
românească covăsneană. Catedrala Ortodoxă din Sf. Gheorghe, aspiraţiile astriste,
apogeele de spiritualitate ale mitropoliţilor Nicolae Colan şi Visarion Puiu sau
episcopilor Justinian Teculescu şi Veniamin Nistor. Dr. loan Lăcătuşu nu doar
restituie, cât mai ales aşază aceste întemeieri de istorie şi cultură în ideea de
permanenţă românească.
Devine, astfel, edificatoare fiecare pagină din cărţile de autor sau cele
publicate în colaborare, din articolele şi studiile apărute în Angvstia, Marisia,
Revista arhivelor. Transilvania, Acta Muzei Napocensis, Cibinium, Revista
teologică. Buletinul Ligii CulturaTCreştine „Andrei Şaguna”, Almanahul „Grai
românesc”, seria „Profesioniştii noştri".
Prins în câmp antinomic, pe de-o parte detaliind nenorocul istoriei, spiritul
românesc ameninţat, pe de altă parte exemplaritatea acestuia — cum să comunici altfel
despre patriarhul Miron Cristea, mitropolitul Andrei Şaguna, Nicolae lorga, Durmtru
Mărtinaş sau zestrea de har a localităţii covăsnene Araci -, cărturarul îşi găseşte
punctele de rezistenţă în precizia documentului de arhivă, emdiţia bibliografică şi
respectul minuţios pentru interlocutor. Reverbul şi bogăţia informaţiei, temeinicia şi
acurateţea îi marchează discursul, dezvoltând subiecte de interes, cum ar fi Basarabia
interbelică în documente covăsnene, războiul pentru reîntregirea naţjonală în
memoriahstica intelectualilor români din judeţul Covasna, problematica raporturilor
dintre romano-catohcii din Moldova şi românii din sud-estul Transilvaniei, muzeele,
teatrul românesc, cimitirele, etnografia, obiceiurile Carpaţilor de Curbură, mesajul
Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, arhivele „între tradiţie şi reformă”, fără
să ocolească teme nevralgice, cu referire justificată la „translatarea de la identitatea
secuiască la cea maghiară”, „efectele contradictorii” în „familia etnic mixtă”, ima­
ginea românilor în presa maghiară din Covasna şi Harghita.
Dr. loan Lăcătuşu are meritul de a contrapune „discuţiilor pasionante şi pasi­
onale”, pe tema secuimii, cercetări sistematice şi sistemice, incontestabile prin abor­
darea interdisciplinară şi obiectivitatea ştiinţifică, convins că ,/elevarea adevămlui
istoric este utilă ca memento şi avertisment”, pentm a nu mai fi în subsolurile
conştiinţei noastre istorice (cum spunea mitropolitul Antonie Plămădeală, deseori
citat de dr. loan Lăcătuşu) ,/eluări” ale duşmăiuei „care pare a ne fi fatală şi unora

115
Profesioniştii noştri 5

şi altora”. Fără a fi ostentativ, întotdeauna echilibrat, cu bun-simţ, lucid, susţinut de


forţa persuasivă a documentului, cu vie conştiinţă profesională şi cetăţenească, dr.
loan Lăcătuşu respinge abordările etnocentriste, discursurile ,Jiiperetnicizate”
specifice unei politici identitare agresive, revizioniste, antiromâneşti. „Atentatele” la
istoria şi demnitatea românească, aprecierile eronate „dintr-o perspectivă diametral
opusă istoriografiei româneşti” sunt respinse prin litera şi spiritul adevărului.
Scrierile cărturarului sunt scrieri ale adevărului românesc, răspunsuri chibzuite,
clare, nepărtinitoare, la proliferarea antiromânismului în Covasna şi Harghita. La
împlinirea a 70 de ani de la Dictatul de la Viena, dr. loan Lăcătuşu, în numele
Centrului European de Studii Covasna-Harghita, a solicitat clasei politice
româneşti, mediului academic, reprezentanţilor societăţii civile şi ai mass-media să
adopte o poziţie fermă faţă de prezenţa în spaţiul pubhc românesc a unor pretenţii
revizioniste, antiromâneşti care „pot îndemna la violenţă”. De asemenea. Centrul
European de Studii Cavasna-Harghita, prin vocea dr. loan Lăcătuşu, propune
„reromânizarea” românilor maghiarizaţi, reactualizând proiectul interbelic de
„readucere la matca” a românilor maghiarizaţi, după modelul folosit de Ungaria şi
liderii maghiari din România pentru salvarea de la asimilare a ceangăilor din
Moldova. Nu îi este cărturarului uşoară sarcina de a se confrunta cu valul de
adversităţi şi mistificări ale propagandei maghiare, însă formaţia intelectuală,
experienţa profesională, valorile umane pe care le încorporează biografia sa se
constituie într-o atitudine prestanţă şi intervenţie promptă, salutară, în planul
contradictoriu al dezbaterii publice.
In relevarea adevărului, documentarea cărturarului este intensivă, cumulând
surse istorice, sociologice, teologice, demografice, economice, emologice ş.a.m.d.
In lucrarea Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, Editura
Universităţii ,dJetru Maior”, 2008, situaţia demografică în Covasna şi Harghita este
prezentată pe o perioadă de un secol şi jumătate (1850-2002) în relaţie cu aspecte
privind maghiarizarea românilor din fostele scaune secuieşti, pierderile etnice
româneşti din perioada 1940-1944 sau cu devierea sensului termenilor de
majoritate-minoritate.
Avem sentimentul că în opera ştiinţifică şi cea civică, prin consecvenţă,
curaj intelectual şi pasiune pentru adevăr, prin virtutea spiritului, dr. loan Lăcătuşu
îi dă cuvântului, ideii, forţa jurământului şi tăria testamentară din piesa Avram lancu
a lui Lucian Blaga. Personajul blagian, lancu, le „împarte” tribunilor loc potrivit
pentru a rămâne „treji şi limpezi”, ca pe drumul judecăţii din urmă: „ Tu, Dionisie,
stavilă la Bucium, tu, Probu, piatră de hotar la Măgina, tu, Bistran, stâncă la
Bistra, tu, Bucur, frunte la Cricău! Vă dau în grijă cheile munţilor!”.
Viaţa şi opera dr. loan Lăcătuşu ne deschid cale spre a rămâne „treji şi
limpezi”. De aceea, îi dorim „soare pe veşminte”\

116
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Ionică Lăcătuşu la un bilanţ aniversar


Dr. Elisabeta MARIN

L-am cunoscut pe domnul loan Lăcătuşu,


în toanma anului 1990, într-una din delegaţiile
spre Bucureşti. La început, am povestit despre
familie, şi mai ales despre fiicele noastre, care
poartă acelaşi nume - Ioana - şi despre bucuriile
şi drăgălăşeniile copiilor noştri. Am trecut apoi la
problemele care ne preocupau în acea perioadă
(era la scurt timp după 1989), mai ales situaţia
instituţiei în care ne desfăşuram activitatea. Dl
Lăcătuşu angajat de câteva luni, eu de peste 18
ani. Am pledat în favoarea „unicităţii” şi
„frumuseţii” meseriei de arhivist. Dl Lăcătuşu m-
a ascultat foarte atent. S-a integrat foarte repede
în lumea arhivistică, parcurgând toate etapele; de
la începător până la funcţia de şef-serviciu
metodologie şi control şi apoi director la DJAN. Covasna. In următorii am, fiind
judeţe „prietene” şi ,4hvecmate” am colaborat şi organizat mai multe activităţi
comune cu impact deosebit în zona HARCOV-Braşov. Nu are rost să enumăr toate'
realizările din cei peste 22 de ani pentru că au făcut-o alţi colegi şi prieteni. Trebuie
însă să-i mulţumim domnului loan Lăcătuşu că, printre multele iniţiative pe care le-
a concretizat în domeniul arhivistidi, se află şi cea a editării volumelor omagiale
,profesioniştii noştri”. Prin aceste volume, în afară de activitatea complexă din
instituţia Ariiivelor, a studiilor de specialitate de arhivistică şi istorie despre
evenimente redate din documente inedite şi necunoscute publicului, vor rămâne pt.
posteritate profiluri de arhivişti şi cercetători care au marcat o etapă importantă, atât
înainte, cât şi după anul 1989.
La cei „65” de ani de împliniri nu pot decât să-i urez domnului Lăcătuşu
multă SĂNĂTATE şi Putere de Muncă, să continue ceea ce a început şi realizat.
Şi acum dă-mi voie IONICĂ să-ţi urez tradiţionalul ,TA MULŢI ANI!” şi
„TOATE CELE BUNE” pentru tine şi familia ta care a fost şi este mereu alături de
tine.

117
Profesioniştii noştri 5

loan Lăcătuşu - o instituţie şi un imbold


Alexandru MATEI

Cu forţa argumentelor, cu claritatea


viziunii, cu ascuţişul verbului, cu puterea morală a
iubirii faţă de naţiunea sa, mai tânărul meu coleg
în ale istoriei şi ale arhivisticii, dr. loan Lăcătuşu,
s-a aşezat, pentru mine - aşa cum toţi cei ce ne
iubim neamul vrem să ne situăm - în coloana
inaugurată de marii noştri luptători pentru
dreptate, pentru demnitate, pentru credinţă şi
pentru patrie, de la Horia şi Avram lancu, de la
Bămuţiu şi loan Raţiu, de la Bariţiu şi Octavian
Goga, până la martirii anonimi care au căzut jertfi,
prin secole, din Evul Mediu până la odiosul Dictat
de la Viena şi la Gulaguiile sovietice numai pentru
că au fost români. Dr. loan Lăcătuşu nu s-a dezis
de această coordonată a trecutului nostru, pentru
că fără ea nu se poate clădi viitorul.
In acea zonă, atât de urgisită pentru românitate, din sud-estul Transilvaniei,
datorită în special incitărilor venite de la Budapesta în epoca marelui val al
maghiarizării de după 1867 până la Marea Unire, dar şi în perioada Dictatului şi a
Regiunii Mureş Autonomă Maghiară, în acea zonă în care, după Revoluţia din
decembrie 1989, s-a deschis cutia Pandorei şovinismului şi incitărilor la autonomie
teritorială pe criteriu etnic maghiar, era nevoie de un loan Lăcătuşu şi de ceea ce a
ajuns să însemne şi să reprezinte o asemenea personalitate pentru zonă, şi nu numai.
Era şi este nevoie de un stejar - ca să folosim simbolul atât de expresiv al
strămoşilor noştri din a doua jumătate a secolului al XDC-lea - de care să se
lovească toate furtunile iscate după 1989 şi care să stea neclintit în faţa acestor
furtuni şi căruia să i se alăture astfel cu curaj şi ceilalţi copaci în rezistenţă. De pe
acum, numele său este asociat cu o instituţie a societăţii româneşti din sud-estul
Transilvaniei. Ştiinţa istorică românească a câştigat enorm datorită voinţei acestei
instituţii de a scoate la lumină atâtea comori ale trecutului nostru din acest areal
geografic. Dr. loan Lăcătuşu a ştiut să-şi câştige atâţia prieteni în demersul său şi
să-i păstreze cu statornicie, caracteristică de mare forţă a personalităţii sale, aşa cum
şi marii noştri luptători mai sus citaţi o aveau. Fără o bază istorică fundamentată
ştiinţific asupra trecutului, dr. loan Lăcătuşu a fost convins că nu ne putem lupta
eficient, cu demnitate şi libertate, împotriva propagandei ostile dăinuirii noastre, în

118
loan Lâcâtuşu la 65 de ani

această zonă de locuire comună, aşa cum ne-a aşezat istoria şi pe care unii
extremişti o vor purificată de români.
Onorând, organizând şi conducând instituţii civice şi culturale angajate în
această luptă, dr. loan Lăcătuşu s-a substituit, aşadar, treptat, în conştiinţa noastră,
cu o instituţie şi cu un imbold de a ne situa şi noi de partea angajării şi nu de partea
celor care, din păcate foarte mulţi - şi mă refer la cei care pot să se angajeze stau
şi asistă, ca de după ecranul televizorului, la încălcarea, adeseori brutală, a
demnităţii noastre naţionale. Dr. loan Lăcătuşu şi oamenii pe care şi i-a câştigat în
aceşti douăzeci de ani şi mai bine de după Revoluţia din 1989 sunt o forţă a
societăţii noastre civile şi încrederea noastră în această forţă este şi obolul nostru
modest, la ceas aniversar, de a o onora, cu un gând declarat de recunoaştere şi de
apreciere.

O viaţă dedicată românilor şi românităţii


Dumitru MĂCIUCĂ

Când trebuie să te referi la loan Lăcătuşu


nicio frază nu este îndeajuns de bine ticluită ca să
exprime ceea ce doreşti cu adevărat. Din acest motiv
simt nevoia de a-1 parafraza în mica-mi intervenţie:
„cea mai dreaptă măsură a unei personalităţi este
dată de faptele sale”. Şi, cu certitudine, doar simpla
enumerare a faptelor OMULUI loan Lăcătuşu îmi
oferă imaginea unui bărbat a cărui viaţă a fost
dedicată românilor şi românităţii, cu precădere, din
Arcul Intracarpatic, convingere pe care ‘o împărtă­
şesc cu căldură şi cititorilor acestor rânduri.
Esenţialul stă în cuvinte puţine şi rostite din
inimă. In acest sens, pentru viitoarea aducere amin­
te, îl rog pe dr. loan Lăcătuşu să primească aceste
rânduri ca semn de preţuire, recunoştinţă şi frăţească
dragoste.

119
Profesioniştii noştri 5

Colaborarea mea cu dr. loan Lăcătuşu


Dr. Mircea MARAN

Pe la jumătatea anilor nouăzeci ai seco­

m
lului lăsat în urmă, în perioada în care legăturile

i dintre românii din Banatul sârbesc (Provincia


Autonomă Voivodina - Serbia) cu patria-mamă
primesc conţinuturi noi, caracterizate prin vizite
reciproce ale oamenilor de cultură, prin
organizarea de simpozioane, seminare, serate
literare, prin publicarea de volume comune, de
contribuţii în periodicele apărute de ambele părţi
ale frontierei, mi-am început şi eu, ca tânăr
istoric, actrivitatea de cercetare a trecutului
localităţii natale Petrovasâla (azi Vladimirovaţ)
şi, mai larg, a populaţiei româneşti din Voivo­
dina. Printre articolele pe care le-am publicat în
aceşti ani, se găsea şi biografia imui preot care a
slujit sfântul altar al bisericii ortodoxe române din satul meu natal timp de jumătate de
secol - Constantin C. Dimian, originar din Breţcu, judeţul Covasna. Despre această
personalitate deosebită din istoria noastră ecleziastică şi culturală s-a interesat, în
acelaşi timp, şi domnul loan Lăcătuşu, astfel că datorită acestui fapt, s-au stabilit
primele contacte între doi istorici preocupaţi de acelaşi subiect - im tânăr care abia îşi
scria primele lucrări de referinţă şi un istoric care avea deja un renume binemeritat în
branşa sa. Vremurile erau vitrege pentm noi, cei din Serbia, ţara suferea din cauza
crizei provocate de destrămarea Iugoslaviei, astfel că deseori ne găseam refugiul din
viaţa cotidiană în cultură, istorie, artă, în cultivarea frumosului şi în scrierea paginilor
încă nescrise ale trecutului neamului nosfru din Banatul sârbesc. Nu m-am întâlnit în
aceşti ani cu domnul Lăcătuşu, însă corespondam cu Domnia Sa, cele câteva scrisori
pe care le-am primit păstrându-le şi azi. In special, îmi este dragă cartea „Personalităţi
din Covasna şi Harghita” (1998), cu dedicaţia autorului loan Lăcătuşu, în care este
publicată şi biografia preotului Constantin C. Dimian.
Pentru o perioadă de câţiva ani, legătura cu istoricul Lăcătuşu a fost
întreruptă, nu ştiu nici eu din ce motive. Desigur că eram preocupaţi de alte
subiecte, aveam alte obligaţii, însă mâna Atotputernicului a făcut ca, în urmă cu
câţiva ani (2010), să ne întâlnim la o conferinţă la Caransebeş. Bucuria a fost mare
atunci când domnul profesor Vasile Stancu mi l-a prezentat pe loan Lăcătuşu,
pentru că am avut acum ocazia de a-1 cunoaşte şi personal pe acest valoros istoric şi
om de cultură. Legătura a fost restabilită, de data aceasta mai intensă, printre altele
şi datorită noilor posibilităţi oferite de tehnica secoului XXI, poşta electronică
facilitând un contact mult mai rapid şi mai eficient, neîntrerupt până în momentul de
120
loan Lâcâtuşu la 65 de ani

faţă. Din colaborarea cu dr. loan Lăcătuşu şi cu prof. Vasile Stancu a rezultat
publicarea mai multor texte semnate de mine, referitoare la legăturile istorice dintre
Transilvania şi Banatul sârbesc, în „Angvstia” şi „Condeiul ardelean” şi stabilirea
legăturii şi cu alte nume distinse ale lumii culturale ardelene. Sper ca această
colaborare să fie fructificată cu noi realizări, iar domnului dr. loan Lăcătuşu, cu
ocazia împlinirii vârstei de 65 de ani, îi doresc multă sănătate, spor la muncă şi noi
succese în activităţile Dorrmiei Sale.

Recunoştinţă
Alina MARGULESCU-STROIE

Contactul avut în decursul anilor de liceu cu


Centml Ecleziastic de Documentare tropotit
Nicolae Colan” şi Liga Cultural-Creştină ,Andrei
Şaguna” din Sfântu Gheorghe, fondate şi conduse de
prof. loan Lăcătuşu a avut o importanţă substanţială
în pregătirea mea artistică de atunci şi care a urmat.
Am intrat la Liceul de Artă din acelaşi oraş,
clasificată pe locul doi, iar în decursul acestor patra
ani, am participat în mod constant la fazele naţionale
ale olimpiadelor de grafică. Anii de atunci, într-o
anumită măsură asemănători celor contemporani, nu
au furnizat ruciodată elevilor cu rezultate peste medie
un sprijin material şi nu numai menit a-i motiva,
susţine şi încuraja să facă performanţă.
în acest context şi în urma unui prim concurs
de grafică pe care l-am câştigat în primul an de liceu, am fost recomandată conducerii
centrului cultural, iar prof. loan Lăcătuşu sesizând corect şi cu generozitate umană
situaţia şi potenţialul meu ca elev, a decis să-mi acorde pe toată perioada liceului o
bursă. Având acest suport, am renunţat de atunci la grijile oricărui artist referitoare la
asigurarea materialelor şi echipamentelor necesare pregătirii sale. Domnul Lăcătuşu a
avut o intuiţie pentru care îi sunt recunoscătoare. Sprijinul centrului cultural a contat
foarte mult, iar rezultatele au confirmat acel prim moment de încredere acordată
necondiţionat în primul an de liceu. Nivelul de pregătire artistică atins atunci, având
ca sprijin material şi bursa primită, mi-a permis să urmez la facultate aceeaşi cale, cea
a picturii, dar, rezonând cu numele Centrului .^Nicolae Colan”, în cadrul Teologiei. în
noul context bucureştean şi urmând o direcţie atât de particulară a studtilor artistice
am beneficiat, la început, de acelaşi sprijin al centrului cultural şi al domnului

121
Profesioniştii noştri 5

profesor loan Lăcătuşu, suport care mi-a permis o adaptare uşoară la un oraş referinţă
al învăţământului artistic şi teologic românesc, dar nu de multe ori ostil.
îmi amintesc cu mare plăcere evenimentele organizate de acest centru
cultural în anii mei de liceu. Conferinţele cu Părintele Teofîl Părăian, vizitele la
mănăstiri şi colindele tradiţionale, toate fiind posibile datorita coordonării şi
dedicaţiei profesoarei de religie Violeta Popescu sunt amintiri vii fiindcă încă
lucrează, iar alegerea artei sacre în cadrul studiilor universitare se datorează
incontestabil şi acestui mediu autentic cultural creat la Sfânta Gheorghe de domnul
loan Lăcătuşu.
Dacă un centru cultural reuşeşte să depăşească stadiul unor activităţi
efemere şi reuşeşte să sprijine o reală şi benefică dezvoltare umană şi profesională
în juml său, atunci el este cu adevărat un câştig al comunităţii. La Sfânta Gheorghe
activitatea domnului profesor loan Lăcătuşu, sprijinit cu tenacitate de profesoara
Violeta Popescu, a însemnat pentru mulţi tineri un astfel de câştig: uman şi
profesional. Experienţa mea alături de această echipă este o mărturie în acest sens,
iar pentru aceasta le ofer cu bucurie recunoştinţa mea.
încă o dovadă a continuităţii valorilor Centmlui ,JMicolae Colan” este faptul
ca Violeta Popescu, stabilită în Italia, a înfiinţat la Milano, un dinamic centru
cultural român şi, de curând, o editară.

Dr. loan Lăcătuşu - străjer al demnităţii noastre naţionale


Pr. prof. dr. Mihail MILEA

A scrie şi a vorbi despre personalitatea


marcantă a domnului doctor IOAN LĂCĂTUŞU,
străjer al identităţii româneşti de pe meleagurile
covăsnene este un subiect inepuizabil datorită
multiplei sale activităţi, desfăşurată cu multă
dăruire în slujba Patriei şi a semenilor.
Frumosul jubileu de vârstă pe care Dom­
nia Sa l-a primit ca pe o binecuvântare cerească
ne face să ne plecăm cu pioşenie şi recunoştinţă
civică faţă de bogata sa lucrare de apărător al
valorilor româneşti sfidate de către autorităţile
maghiare din zona Covasna şi Harghita.
Apreciem la justa valoare toată munca,
osteneala şi sudoarea pe care a depus-o domnul
dr. loan Lăcătuşu în câmpul activităţii ştiinţifice,
de cercetare, scriitoricească, publică, civică, publicistică, editorială, culturală, spi-
122
loan Lăcătuşu la 65 de ani

rituală, organizatorică; fiind bun iniţiator, fondator, coordonator şi organizator al


multor activităţi sociale, culturale de anvergură naţională şi internaţională în cel mai
fierbinte teritoriu românesc păstorit de arhiepiscopia ortodoxă română avându-1 în
frunte pe înaltpreasfinţitul loan, cu care împreună împărtăşesc aceeaşi durere faţă de
soarta tristă a minoritarilor români de pe aceste meleaguri strămoşeşti.
Pe domnul dr. loan Lăcătuşu l-am cunoscut personal, după Evenimentele
din Decembrie 1989, când Domnia Sa s-a remarcat foarte repede ca un luptător
pentru apărarea tezaurului românesc de istorie, limbă şi credinţă în Transilvania.
Mărturii frumoase şi emoţionante despre Domnia Sa am avut şi de la
părintele prof. universitar dr. Moldoveanu Ilie, de veşnică pomenire, cu care a făcut
bună echipă de lucru pentru afirmarea ortodoxiei româneşti în această zonă de ţară
de unde bate inima României.
Contribuţia dr. loan Lăcătuşu la cunoaşterea istoriei românilor din scaunele
secuieşti este una deosebită, fapt demonstrat de Domnia Sa prin seriozitatea
abordărilor sale din nenumăratele sale studii ştiinţifice publicate până în prezent cât
şi prin cele ce încă nu au putut vedea lumina tiparului.
în tot ce a scris şi a vorbit a pus mult suflet, pasiune, curaj. Chipul său
luminos şi blând scoate în relief calităţile sale morale, spirituale fără de care nu poţi
crea valori culturale. Un om cu frica lui Dumnezeu, iubitor de Biserică care, vorba
Măriei Sale Eminescu, este „este maica neamului nostru românesc”, cinstitor al
Sfintei Cruci pe care şi-a asumat-o fiinţial şi bun vorbitor al Limbii Române care
este de fapt „Cina cea de Taină a Carpaţilor noştri”.
între mine şi Domnia Sa există o legătură de suflet; ne leagă multe puncte
comune; acelaşi crez, aceeaşi dragoste de Patrie, aceeaşi dorinţă: ca românii oriunde
s-ar afla, să trăiască, în linişte şi cu bucurie, în ţara lor de baştină pe care bunul
Dumnezeu ne-a dăruit-o de milenii.
Din cuvântul paradisiatic ROMÂNIA, putem forma cea mai sfântă
propoziţie: OM ÎN RAL
Iată de ce Domnia Sa luptă din răsputeri ca românii de pe aceste meleaguri
să rămână în rai, în casa lui Dumnezeu, în spaţiul Limbii Române.
Atâta vreme cât Domnia Sa este în viaţă, cât şi prin scrisul său temeinic şi
ştiinţific, mai avem încă nădejde că nu va dispare elementul românesc din zona
Covasna şi Harghita.
Alături de el se mai află încă mulţi luptători, care numai împreună putem
face front comun să ne apărăm integritatea teritorială a României, care este în
pericol, prin apariţia în centrul ţării noastre a unui „Kosovo” artificial creat de către
unii unguri, care s-au declarat pe faţă ca duşmani ai poporului nostru, care i-a
găzduit cu dragoste şi peste noapte, s-au declarat stăpâni pe acest pământ care nu le
aparţine sub nici o formă.
La acest ceas aniversar pentru domnul dr. loan Lăcătuşu, ne alăturăm şi noi
cu urarea de „La mulţi ani cu sănătate şi bucurie în slujba Patriei”.
Binecuvântare sfântă.

123
Profesioniştii noştri 5

Omul potrivit la locul şi timpul potrivit


Nicolae MOLDO VAN

Omul... un tânăr de pe meleaguri moldave,


sosit, cu Diplomă de absolvent, să efectueze stagiul
impus de legile timpului, cu gândul de a se reîntoar­
ce, cât mai repede, aproape de cei dragi. Destinul a
hotărât altfel. loan Lăcătuşu a rămas şi trăieşte de
aproape patru decenii alături de noi şi din anonimul
tânăr a ajuns o personalitate demnă de genericul
enunţat.
Locul... Sf. Gheorghe, orăşel, care din cali­
tatea de capitală de raion a devenit sediul adminis­
trativ al noului judeţ Covasna, unde se năştea o
diversificată industrie de nivel republican şi implicit
locuinţele şi infrastructura necesară pentru afluenţa
personalului necesar în economie, administraţie,
învăţământ, cultură sau alte domenii ale activităţilor
sociale.
Timpul... perioada cea mai fertilă din istoria multiseculară a localităţii şi a
noului judeţ, beneficiar al priceperii şi talentului unor personalităţi dedicate cu toată
fiinţa lor pentru implementarea îndrăzneţelor proiecte. Şi, pe loc de onoare, între
aceşti îndrăzneţi ai acelei perioade, se înscria numele tânărului IO AN LĂCĂTUŞU,
promovat în rândul edililor de vază ai viitorului municipiu.
Transformările postdecembriste, tragicele evenimente din martie 1990,
problemele etnice generate şi de condamnabila toleranţă a autorităţilor faţă de
pretenţiile excesive care ţintesc disoluţia Statului unitar român, făurit cu imense
jertfe de către înaintaşii unirii şi păstrat cu sacrificii şi eroism de generaţia celui de­
al Il-lea război mondial, au aflat în persoana lui loan Lăcătuşu un demn continuator
al precursorilor săi, un hotărât şi tenace luptător, cu fapta şi condeiul, în lupta pentru
restabilirea adevărului istoric în arealul intracarpatic.
Omului potrivit la locul potrivit i se adaugă şi altă valenţă: „Omul sfinţeşte
locul” dovedită din plin, prin strădaniile sale pentru „limba română, credinţa creştin-
ortodoxă, tradiţiile noastre ca neam”.
Dr. loan Lăcătuşu, alături de Preasfmţitul Arhiepiscop loan Selejan şi
colaboratorii apropiaţi sunt cu adevărat stâlpi ai românismului bine recunoscuţi nu
numai în Covasna, Harghita şi Mureş, ci şi peste hotare, chiar peste ocean.
La vârsta senectuţii, m.ă bucur nespus de prietenia şi respectul reciproc al
distinsei personalităţi, loan Lăcătuşu, evidenţiind faptul că, timp de nouă decenii, nu
124
loan Lăcătuşu la 65 de ani

am cunoscut şi nici nu am remarcat vreo personalitate luptătoare, cu atâta dăruire în


argumentarea dăinuirii româneşti şi afirmării neamului său în ţinutul secuizat din
estul transilvan.
La Inimoasa vârstă, în deplină putere de muncă: LA MULŢI ANI CU
SĂNĂTATE, spre bucuria celor dragi şi a tuturor celor care te PREŢUIM!

Domnul Lăcătuşu - o lumină mereu aprinsă


Dr. Codrin Dumitru MUNTEANU

La începutul anului 2000, debutant fiind


ca şi consilier juridic la Prefectura judeţului
Covasna, ştiam de activitatea civică şi de
existenţa unor ONG-uri civice care activau în
domeniul păstrării identităţii culturale şi naţionale
româneşti. Alături de tatăl meu, participasem la
unele întâlniri, pe când eram elev la liceu, prin
anii 90. La venirea mea. Prefectura era foarte
bine reprezentată în aceste organizaţii negu-
vemamentale. Din păcate, acum, situaţia este cu
totul alta. La rugămintea mea, colegul Vanea
Cucu, membru al Ligii Cultural-Creştine „Andrei
Şaguna”, m-a dus la întâlnirile liderilor organi­
zaţiilor civice care se desfăşurau marţea, „la
Ligă”. A fost primul meu contact cu mediul civic
românesc şi cu domnul loan Lăcătuşu. Apoi, încet, încet m-am integrat în activitate,
pornind de la ceea ce simţeam eu că trebuie să fac ca tânăr, în această problemă,
care ne frământa pe toţi. „Mergem la Ligă” se spunea atunci, unde era lume multă şi
bună şi cu ocazia aceasta, vreau să nominalizez cu plăcere şi pe cei care nu mai sunt
printre noi şi pe cei care datorită vârstei sau altor probleme nu mai reuşesc să
activeze acum: Valentin Mocanu, loan Dan Telea, Paul Comea, Gheorghe Tatu,
Doina Melinte, mulţi alţii. După 12 ani, având memoria acestora, lumea s-a mai
împuţinat, marţea „la Centru” sunt tot mai puţini şi mai în vârstă. Dar nu trebuie să
ne descurajeze neapărat aceasta. Căile de comunicare între lideri au devenit altele în
era informaticii. Acţiunile s-au multiplicat şi diversificat. Important este faptul că
„la Centru”, domnul Lăcătuşu a ţinut lumina aprinsă, seară de seară, în cei 12 ani de
când îl cunosc. De câte ori trec spre sau dinspre centrul oraşului, văd acolo lumina
aprinsă. Ştiu astfel că domnul Lăcătuşu lucrează: fie studiază documente de arhivă,
fie lucrează la o nouă carte, fie încearcă să organizeze o manifestare ştiinţifică ori
culturală românească. Şi mă simt cumva în siguranţă ca român văzând lumina
125
Profesioniştii noştri 5

aprinsă acolo. Eu nu-i doresc altceva, aşa cum, de altfel, îmi doresc pentru mine,
pentm mine şi pentru noi românii, să aibă multă, multă putere de muncă în
continuare, pentm a putea rămâne acea lumină în fiecare seară, aprinsă acolo mult
timp, mult timp de acum înainte.
Am avut satisfacţia de a lucra împreună în „plan civic”, fiind o perioadă
Preşedintele Forumului Civic al Românilor din Covasna şi Harghita, primul
preşedinte al acestor ONG-uri, chiar la propunerea domnului loan Lăcătuşu şi a
preşedintelui ,J_igii” domnul loan Solomon. Am colaborat însă şi înainte de a fi
preşedinte al F.C.R.C.H. şi după aceea. Colaborarea în plan civic a rămas un reper
important al contactului dintre noi. Mi-ar fi plăcut, dar probleme de serviciu şi
timpul, pe care trebuie să-l dedic şi famihei, m-au împiedicat să-l însoţesc la sesiuni
de comunicări ştiinţifice, să lucrez în cercetare arhivistică şi istoriografică alături de
dânsul. Specializarea mea diferită şi preocupările de cercetare în domeniul dreptului
şi al administraţiei publice a împiedicat o colaborare foarte strânsă în acest plan. Cu
toate acestea, în cadrul câtorva sesiuni de comunicare ştiinţifică şi a unor publicaţii
am reuşit să colaborăm foarte bine. Astfel, am participat la sesiuni ştiinţifice,
organizate în Sfântu Gheorghe ori am publicat în lucrări îngrijite de dânsul studii
din sfera administrativă şi juridică, cu realităţi şi probleme de administraţie din
judeţele Covasna şi Harghita. Poate la acest „plan ştiinţific” mă refer cu precădere
când vorbesc de lumina care trebuie să fie aprinsă acolo, la Centra, mereu. Domnul
loan Lăcătuşu face asta cu mare cinste de 22 de ani. Şi ar trebui sprijinit să facă asta
în continuare şi de I.P.S. loan Episcopul Covasnei şi Harghitei, de preoţii tineri care
ar trebui să continue tradiţia preoţilor mai în vârstă, în fapt, tradiţia preoţilor
ardeleni, luptători aprigi ai menţinerii şi afirmării identităţii româneşti, de clasa
politică locală şi, în fapt, de noi toţi.
Activitatea de slujire necondiţionată a românilor de către dl loan Lăcătuşu ar
trebui să fie un reper important pentru politicienii locah care cer votul şi încrederea
românilor, se erijează în reprezentanţi ai românilor în autorităţile locale, dar care uită
dm nefericire, prea mulţi şi de prea multe ori, să mai slujească Ţara, interesele şi
drepturile românilor. Câţi politicieni locali aţi auzit în ultimii 5 ani vorbind despre
nevoile identitate şi culturale al românilor din Arcul Intracarpatic? Câţi astfel de
politicieni aţi văzut şi auzit reacţionând demn şi ferm la tot mai desele acţiuni de
segregare pe criterii etnice şi de încălcare a Constituţiei României? Degetele de la o
mână sunt prea multe pentru a-i număra. In tot acest timp, fără a cere voturi, funcţii
ori recunoaşteri publice, cu modestie şi trudă, dl loan Lăcătuşu, dna Rodica Pârvan,
dna Stela Buda, dna Maria Peligrad, dl VasUe Stancu, dl loan Solomon, şi alte
persoane de la care îmi cer scuze că nu le mai amintesc s-au îngrijit să reacţioneze la
derapajele neconstituţionale, s-au îngrijit de organizarea unor manifestări publice
culturale ori identitare româneşti. Dânşii şi nu politicienii mai în vârstă sau mai tineri
care aşteaptă voturile românilor şi consideră pe nedrept că le şi merită.
Nenumăratele sesiuni ştiinţifice, organizate cu participarea oamenilor de
ştiinţă şi cercetătorilor din întreaga ţară, la Sfântu Gheorghe, Miercurea-Ciuc,

126
loan Lăcătuşii la 65 de ani

Covasna, Izvorul Mureşului au fost transformate în cărţi, nenumărate cărţi care vin
să umple un gol foarte mare în timp. Şi, când noi nu vom mai fi, vor rămâne aceste
cărţi. Dacă noi acum ne uităm în urmă şi spunem că avem unele perioade „de vid
istoric” în secolele trecute, pentru că românii nu au avut voie şi posibilitatea să
construiască, să ridice biserici de piatră, posibilitatea să aibă oameni în conducerea
administraţiei acestor locuri, posibilitatea să aibă manifestări culturale datorită
stăpânirii la care au fost supuşi, trebuie să ne dea de gândit. Este total inacceptabil
ca acest lucru să se întâmple şi acum. Şi acum avem îngrădiri, pe plan material,
cultural şi spiritual. Peste ani inactivitatea ar putea fi apreciată ca fiind inexistenţă.
S-ar putea ca peste ani să se spună că nu au fost români pe aici, pentru că n-am
marcat trecerea şi existenţa noastră aici. Cel puţin, de data aceasta, acele lucruri pe
care le face donmul Lăcătuşu, vor rămâne. Cărţile sale, editate în aceşti 22 de ani,
sunt în Biblioteca Naţională a României, sunt în bibliotecile multor oameni.
Manifestările, care l-au avut ca izvor şi la care dânsul a contribuit, vor rămâne. Se
vor perpema Nedeile Sânpetrului, sesiunile de comunicări ştiinţifice, care, desigur,
vor fi preluate de profesorii şi discipolii săi din tânăra generaţie.
Ce înseamnă donmul Lăcătuşu în această luptă pentru păstrarea identităţii?
Lupta aceasta presupune un puzzle format cel puţin din patru părţi: parte de
activitate culturală, parte de activitate ştiinţifică, parte de activitate civică, parte de
activitate politică. Dacă părţile, civică, ştiinţifică şi culmrală sunt acoperite prin
munca titanică şi eforturile deosebite ale domnului Lăcătuşu şi ale colaboratorilor
săi, ceea ce lipseşte astăzi este componenta politică. Se observă o mare discrepanţă
între ce se face în zona civică, de oameni puţini şi fără bani, fără să câştige un leu,
absolut dezinteresat şi numai din dragoste faţă de români, ba mai mult aducând din
veniturile mici, din pensiile mici, bani pentru a edita o carte, pentru a se deplasa la o
sesiune ştiinţifică sau la o activitate civică pentru a striga durerea românilor de-a
lungul şi de-a latul ţării, în partea politică, unde există bam, unde există tineri mulţi,
această piesă a puzzle-lui a dispărut aproape complet. Ea a existat pe vremuri, când
în partidele româneşti erau oameni apropiaţi ideii naţionale, apropiaţi mişcării civice
care s-a născut în jurul Ligii Andrei Şaguna, dar, din păcate, în acest moment, când
acest puzzle presupune şi activitate politică, oamenii politici lipsesc. Oameni
politici, care, spre deosebire de domnul Lăcătuşu şi colaboratorii săi din mişcarea
civică, cer votul şi îşi asumă reprezentarea societăţii româneşti în administraţia
locală, judeţeană şi parlament. Deci se duc şi cer încrederea şi spun: eu vă reprezint.
Şi iată că, din păcate, nu fac mai nimic, sau foarte puţin... unul, doi, mai iau poziţii
publice faţă de unele manifestări antiromâneşti. Ei, domnul Lăcătuşu, face de ani de
zile activităţi, fără să ceară votul nimănui, fără să ceară ceva în schimb. Acesta este
Omul pe care-1 ştiu eu!
Paradoxal este faptul că, în aceste partide politice, sunt foarte mulţi tineri.
Sunt convins că nu dintr-un considerent ideologic au ales un partid sau altul, în timp
ce la ,d-igă”, în societatea civilă românească, ar fi avut un reper care nu necesita
neapărat o discuţie complexă despre ideologie - fiind vorba de păstrarea identităţii

127
Profesioniştii noştri 5

naţionale. Nu este foarte complicat de înţeles ce înseamnă să te simţi acasă indiferent


de naţionalitate, să nu te simţi străin în propria ţară. Cred, mai degrabă, că sunt
chestiuni de educaţie şi responsabilitate din partea lor ca să înţeleagă că pentru a servi
copiilor şi viitorului lor ar trebui să aibă preocupări civice, să ia ca model ceea ce s-a
întâmplat, în cei 22 de ani, în ONG-urile româneşti şi să colaboreze activ cu acestea.
Şi-n acelaşi timp nimic nu-i împiedică să servească aceiaşi cauză în diferite partide
politice. Cu cât există mai mulţi tineri care ţin aproape de ideea naţională, răspândiţi
în diferite partide politice, cu atât mai bine pentru comunitatea românească. Ideea este
ca odată ajunşi acolo să nu abandoneze ideea naţională, să facă din servirea unui
partid o chestiune de viaţă şi de moarte, viscerală, aşa cum vedem în plan local, când
tinerii unui partid nu se mai înţeleg cu ceilalţi şi se ocolesc pe stradă. Ei trebuie să
facă un front comun, nu împotriva cuiva, ci pentm a păstra dreptul de a locui şi de a
se angaja în acest loc, de a nu ajunge la terminarea facultăţii în situaţia de a căuta loc
de muncă în alte judeţe sau ţări pentm că aici nu se pot angaja necunoscând limba
maghiară. Ar trebui să fie solitari cu Omul loan Lăcătuşu.
Pentm că, la cei 65 de ani, eu socotesc că este încă tânăr. Prea tânăr să mă
gândesc la el ca la un bătrân înţelept la care te duci să-ţi dea sfamri. Şi, de aceea n-
am să mă gândesc la Dânsul în această ipostază. El trebuie să rămână, şi să-i dea
Dumnezeu sănătate să rămână, un om activ, activ în continuare, chiar dacă are la
ora actuală toate atuurile date de înţelepciune şi vârstă. Deci nu trebuie să se
limiteze doar la a furniza din experienţa şi cunoştinţele sale sfaturi pentm cei care
eventual vin din urmă, ci trebuie să rămână în continuare activ... Pe de altă parte,
nu cred că... l-ar mai primi acasă soţia înainte de orele 21-22 după ani şi ani de zile
în care a lucrat, vegheat şi reflectat asupra stării popomlui său, până-n noapte târziu,
la „Centm” Ecleziastic.
Ca voineştean, trebuie să subliniez faptul că domnul Lăcătuşu este un
apropiat al Asociaţiei Justinian Teculescu şi multe din acţiunile demlate de această
asociaţie l-au avut ca sprijin şi îndmmător. Domnul Ion Luca, secretaml asociaţiei,
este în permanent contact şi multe aspecte ale acesteia, îndeosebi cele legate de
aspecte culturale şi editarea unor cărţi s-au realizat cu sprijinul său. Practic, o parte
importantă a scrierii şi rescrierii istoriei comunităţii româneşti din Voineştii
Covasnei se datorează muncii sale de arhivist, istoric şi sociolog generos care a pus
la dispoziţia localnicilor cercetările necesare. A reuşit să devină pentm voineşteni
un factor de coagulare, un izvor şi un vector de activare al comunităţii româneşti,
multe din activităţile cultural-civice avându-1 în prim plan.
Trecând la lucmri mai sentimentale, vreau să-i spun că mă bucur de bucuria
Dânsului, ştiind că în curând va deveni bunic de fecior, şi să-i mai spun că la
această mare bucurie îi sunt alături. Vreau să-i felicit familia pentm că i-a fosi
aproape atâţia ani de zile şi i-a înţeles trăirile şi zbaterile. Datorită contribuţiei
importante a acesteia la toate realizările sale, în această perioadă deosebit de grea,
am putut să avem, noi, societatea civilă a comunităţii româneşti, realizările cu care
ne mândrim. Vreau să-i mai spun că-1 iubesc mult şi-i doresc multă sănătate şi

128
loan Lăcătuşu la 65 de ani

putere de muncă. EL rămâne pentru noi, în continuare, un lider şi un model care a


ridicat standardele activităţii civice româneşti din judeţul Covasna, încât ne este
foarte greu, celor care mai încercăm să ne aducem contribuţia în acest domeniu, să
ne ridicăm la statura sa şi la ceea ce au impus acţiunile sale.
La Mulţi Ani, Donmule loan Lăcătuşu!

Omagiu unui prieten la ceas aniversar


Prof. Vilică MUNTEANU

Mereu tânărul şi impetuosul Ionică


Lăcătuşu împlineşte 65 de ani. O vârstă frumoasă,
care are în urmă fapte şi realizări de excepţie ale
unui om de excepţie.
El, moldoveanul dintr-un sat aflat între
Iaşi şi Vaslui, s-a stabilit din tinereţe în oraşul
Sfântu Gheorghe, unde, prin profesionalism şi
verticalitate morală, în toate instituţiile în care a
activat, s-a impus atât ca o personalitate a urbei,
treptat depăşind cu mult graniţele acesteia, ca
sociolog şi istoric, legat de meleagurile care l-au
adoptat, dar şi ca sprijinitor al bisericii noastre
străbune de pe aceste meleaguri.
Dacă ar fi să încerc a-i face portretul, cred
că se impun câteva trăsături care îl caracterizează:
profesionist de clasă, perfecţionist, pragmatic, critic obiectiv atunci când se impune,
ţinută morală impecabilă, foarte bun creştin, apropiat de biserică şi de slujitorii ei,
receptiv la ceea ce consideră interesant şi benefic pentru cât mai mulţi, altmist,
dedicat în totalitate scopului pentru care lucrează, bun român, dar şi alături de
minorităţile de care este înconjurat, fin ascultător şi bun sfătuitor, foarte bun coleg,
optimist, familist desăvârşit, suflet nobil, pioşenie, mare putere de muncă, bun
organizator al acţiunilor pe care le iniţiază şi le duce la bun sfârşit, un om pe care
poţi conta la bine şi la rău, un prieten adevărat pentru toţi care-i sunt apropiaţi.
Desigur, nu se pot comprima în câteva vorbe calităţile, şi am enumerat doar câteva,
ale unui om reper şi model pentm mulţi dintre noi, care are ca principal defect acela
că este prea bun în tot ceea ce face. Poate din această cauză are şi unii neprieteni. Să
fii apropiat şi, mai ales, prieten cu un asemenea om este o onoare care înnobilează
pe oricine.
Nu voi încerca să spun mult despre bogata activitate ştiinţifică, despre
multiplele realizări pe diverse planuri, ci mă voi rezuma la a-mi aminti câte ceva
129
Profesioniştii noştri 5

despre întâlnirile noastre, discuţiile, uneori de ceasuri întregi, care treceau pe


negândite, în care admiram pe cel care, plecat dintr-o familie demnă, în vremuri
destul de grele, a reuşit prin propriile forţe şi calităţi să-şi croiască un drum deosebit
în viaţă. Remarcam nostalgia locurilor natale, pioşenia cu care vorbea despre
părinţi, bucuria şi satisfacţiile aduse de fiica sa, înţelegerea şi sprijinul de care se
bucura din partea soţiei, vorbele fiindu-i completate de câte un semn al crucii.
Vorbeam chestiuni profesionale, schimbam păreri privind perfecţionarea
activităţilor arhivistice, puneam la cale câte o acţiune - simpozioane, cărţi, întâlniri
etc. - şi totdeauna încerca să le planifice cât mai eficient, pentru ca să aibă urmările
scontate. Am făcut multe drumuri împreună şi de fiecare dată se combina, în mod
fericit, frumuseţea drumului, a priveliştilor cu fmmuseţea dialogului nostru. Când
„echipajul” era mai mare se încingeau adevărate dezbateri, în care vioara întâi era
aproape mereu Ionică Lăcătuşu, dar erau şi momente de destindere în care ieşea la
iveală moldoveanul şugubăţ, făcând glume, amintindu-şi de întâmplări hazlii, în
care de multe ori fusese participant într-un fel sau altul. Erau momente încântătoare
şi sper ca acestea să se repete de cât mai multe ori şi să mai punem câte ceva
benefic la cale.
Suntem, totuşi, la un moment aniversar şi doresc să îi transmit câteva
gânduri şi urări celui omagiat.
Dragă Ionică,
Ai venit în breasla arhiviştilor după ce ai lucrat destul de mult în alte domenii,
dar ai demonstrat că, în scurt timp, ai devenit una din vocile ascultate, luate în seamă
şi preţuite în instituţie, unde ai lăsat ceva în urmă, ai ajuns un profesionist apreciat de
toţi cei de bună credinţă. Din păcate unii au hotărât în privinţa ta invers decât calităţile
pe care le-ai demonstrat. Să te întărească gândul că omul trebuie să treacă prin multe
încercări şi că cei mai mulţi sunt alături de tine şi ştiu că eşti un om de mare calitate.
Altfel nu ai avea atâţia prieteni. Ai fost şi vei fi, în continuare, legat de instituţia
Arhivelor Naţionale, acolo unde trecerea ta a însemnat ceva, a demonstrat că prin
muncă, cinste, loialitate, conştiinciozitate şi dragoste faţă de document se pot înfăptui
lucmri trainice. Eşti cunoscut, recunoscut şi apreciat în lumea ştiinţifică şi nu numai,
dar puţini ştiu sacrificiile şi eforturile tale. Familia, prietenii şi toţi cei care-ţi sunt
apropiaţi sunt mândri de tine şi-ţi vor fi mereu alături.
îţi doresc, dragă prietene, să ai parte de multă sănătate, putere de muncă să-ţi
poţi realiza proiectele pe care le ai, să te bucuri de familia ta şi de cât mai mulţi
nepoţi şi să aveţi, cu toţii, mult noroc în viaţă.

130
loan Lăcătu^u la 65 de ani

loan Lăcătuşii — personalitate emblematică a comunităţii


româneşti din spaţiul covăsnean (şi nu numai)
Dr. ing. Die MUŞAT

Pentru oricine este străin de oraşul Sf.


Gheorghe, la un prim contact cu comunitatea
românească de aici nu poate să nu remarce,
imediat, numele loan Lăcătuşu.
Mobilizator şi iniţiator, îndrumător sau
moderator, loan Lăcătuşu este sufletul tuturor ma­
nifestărilor culturale, patriotice, ce se desfăşoară în
cadrul acestei comunităţi şi al altora asemenea din
zonă.
Dotat cu o forţă de muncă remarcabilă,
desfăşurând o vastă activitate de documentare, are
o extrem de bogată activitate publicistică ce
cuprinde atât comunicări ştiinţifice, la numeroase
manifestări din ţară sau peste hotare, cât şi, mai
ales, un impresionant număr de volume tipărite.
loan Lăcătuşu este cel care depune o muncă asiduă pentru a scoate la lumină
trecutul românilor din acest colţ de ţară, avatarurile lăcaşelor de cult ortodox în
anumite perioade de timp sau pentru evidenţierea unor personalităţi distincte diiî
trecut ale acestei comunităţi. El este cel care militează activ pentru renaşterea aici a
tradiţiilor naţionale şi păstrarea acestora.
Nu putem decât să-i dorim şi să ne dorim, să aibă în continuare forţa de
muncă necesară pentru a asigura că . .tot ce-i românesc nu piere”.

131
Profesioniştii noştri 5

Dr. loan Lăcătuşu - Bărbat Puternic


Dr. Gelu NEAMTU

Dacă arunci doar o singură privire peste


curriculum vitae al dlui dr. loan Lăcătuşu este
imposibil să nu fi impresionat.
Cărţi, studii, articole, recenzii, comuni­
cări, conferinţe, deci o activitate ştiinţifică de
cercetare la cel mai înalt nivel care dezvăluie
talent, perseverenţă şi mai presus de toate
dragoste de neamul său din care s-a născut şi
bineînţeles curaj şi putere de a servi acest neam.
Şi aceasta într-un moment când neamul
nostru oropsit de istorie de-a lungul timpului,
traversează o epocă nefastă şi pe nedrept este
mereu împroşcat cu noroi, atât de cozile de
topor, cât şi de străini neprieteni.
L-am cunoscut personal pe dl. loan
Lăcătuşu, la Cluj-Napoca, în chiar ziua în care-şi susţinea doctoratul.
Deci chiar într-un moment de glorie profesională.
Emoţionat, agreabil, voios, deschis, entuziast.
Am văzut în dânsul un distins şi autentic om de ştiinţă, dar nu unul care se
închide într-un turn de fildeş, ci unul luptător.
Evoluţia relaţiilor noastre de până azi mi-a dat dreptate. Ba mai mult, m-a
antrenat, m-a cooptat şi pe mine în această nobilă luptă pentru adevăr istoric,
dreptate şi demnitate românească.
Şi acum, când prestigiul profesional al Domniei Sale a ajuns la apogeu, m-
am bucurat din suflet să văd că realizările ştiinţifice şi culturale i-au fost
recunoscute pe deplin prin acordarea de medalii, decoraţii, ordine şi o mulţime de
diplome.
Pe de altă parte, să nu se creadă că drumul dlui I. Lăcătuşu a fost presărat
doar cu flori. Nu. Nici pe departe.
Viaţa nu l-a răsfăţat chiar aşa. A primit şi lovituri. Era de aşteptat. N-a
activat într-un mediu prietenos. A avut parte şi de ostilitate. Dar cel mai tare l-au
durut loviturile pe care le-a primit chiar din partea alor săi...
Poate ar fi bine să spun câteva lucruri şi despre opera dlui I. Lăcătuşu care,
aşa cum am văzut, este realmente una extrem de vastă.
Mă voi opri pe scurt doar la câteva pe care le cunosc mai bine.

132
loan Lăcătuşu la 65 de ani

încep cu un interviu răsunător din „Formula AS” (interviu publicat în nr.


469): „Românii din Harghita şi din Covasna nu mai doresc o Regiune Autonomă
Maghiară şi nici un Diktat impus de forţe străine”.
Era vorba despre „legitimaţia de maghiar”. Atunci, prin 2006 se făcea mare
agitaţie despre ea.
Şi dl I. Lăcătuşu a avut o premoniţie exprimată în nădejdea că realitatea
vieţii va plasa această „legitimaţie” la locul ei: adică în lada de gunoi a istoriei.
în 2007 îi apare dlui I. Lăcătuşu o carte monumentală: „Dăinuire
românească în Covasna şi Harghita”, Bucureşti, Ed. România pur şi simplu.
Este o carte născută dintr-o speranţă.
Speranţa într-o reconciliere de durată în contextul apartenenţei Româmei la
marea familie europeană.
Fiecare pagină din această carte e un strigăt de luptă împotriva minciunii
care continuă să fie promovată în anumite medii despre istoria românilor din
Harghita şi Covasna şi de perspectivele dăinuirii lor în această parte de ţară.
O iniţiativă extrem de utilă este editarea unei serii de volume „Românii în
mass-media maghiară din Harghita şi Covasna”.
Este utilă pentru că traduce cele mai semnificative articole la care românii
nu au acces, din cauza limbii.
Din aceste volume se ridică la suprafaţa apei ca uleiul un adevăr esenţial
DUPLICITATEA mass-mediei maghiare. Una spun românilor în faţă şi alta spun
„în spate”.
Ca fost refugiat care, dându-mi seama că noi, acest rând de oameni, se duce
şi lumea uită ce-au îndurat românii în 1940-1944, m-am apucat să răscolesc prin
arhive şi prin amintirile familiei mele.
Aşa am dat peste o lucrare magistrală a dlui I. Lăcătuşu „Intoleranţă şi
deznaţionalizare. Biserici ortodoxe şi greco-catolice din judeţele Ciuc, Odorhei şi
Treiscaune dărâmate şi devastate în timpul ocupaţiei fasciste ungare”.
Este un studiu de căpătâi, peste care nu se poate trece dacă te o6upi de
respectiva temă.
Acesta este omul, acesta este creatorul şi luptătorul.
Acesta este bărbatul puternic care a slujit cu dăruire şi fidelitate Arhivele
Naţionale Române.
Acesta este o adevărată santinelă.
Dumnezeu să vă dea sănătate, putere de muncă şi viaţă lungă.
La mulţi ani!

133
Profesioniştii noştri 5

Prietenul întotdeauna prezent


Prof. Mioara NICOLAU - poeta Anthonia Amatti

2001. Ne mutăm de Ia Brăila la Covasna, cunoscută nouă din repetatele cure


balneare Ia Cardiologie. Ne simţim izolaţi, speriaţi de propriul curaj, priviţi cu
scepticism sau cu răceală chiar de cei de la care aşteptam prietenie.
Găsim, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”
din Sf. Gheorghe, ceea ce ne lipsea: căldura unui cămin spiritual. încurajaţi de
seriozitatea luminoasă a instituţiei, de chiar directorul ei, dr. loan Lăcătuşu, am fost
mereu bine primiţi de editorul (sub egida căruia am publicat patru din cele nouă
cărţi), coordonatorul incredibil de activ al nenumăratelor activităţi culturale, gazdă
ospitalieră şi generoasă a aniversărilor şi zilelor comemorative, dar mai ales omul
deschis, cald şi statornic ospitalier, prietenul întotdeauna prezent, pe care l-am fi
vrut veşnic acolo.
Cu diplomaţie, echilibru şi clarviziune acoperea o arie de activităţi fără alte
graniţe decât ale calităţii şi profesionalismului; domnul dr. loan Lăcătuşu a
întreţinut, lângă catedrală, un adevărat spaţiu sacru de cultură şi românism. S-a
înconjurat, ca un fm şi experimentat psiholog de oameni valoroşi - literaţi, istorici,
muzeografi, profesori, artişti, dar mai ales preoţi şi ierarhi, elită care avea mereu
ceva de spus la adunările din fhimosul centru ecleziastic, la Araci la Casa
Memorială „Romulus Cioflec”, în biserici sau în presă.
Volumul uriaş de cunoştinţe istorice despre care „curgeau” comunicările
Domniei Sale, l-au făcut remarcat şi pe plan naţional. Natura lui dinamică, mereu în
centrul evenimentelor, experienţa de viaţă vastă şi variată, spiritul ordonat,
134
loan Lăcătuşu la 65 de ani

disciplinat şi cu un rar simţ al responsabilităţii l-au propulsat în rangul de lider al


întregii vieţi de cultură a Covasnei şi Harghitei. Părea o prezenţă ubicuă — ba la Sf.
Gheorghe, ba la Arcuş, Araci, Topliţa, Miercurea-Ciuc - în sfat de taină cu
înaltpreasfinţitul loan Selejan, la conferinţe naţionale la Cluj, Mureş sau Bucureşti —
ultima dată l-am văzut pe treptele de la Cotroceni, apărând cu echilibm şi demnitate
drepturile civice ale românilor.
Talentat jurnalist, depozitar enciclopedic al datelor şi documentelor veridic-
istorice despre Ardeal, dr. loan Lăcătuşu încuraja cu totală dămire activitatea
asociaţiilor spirituale din zonă (ex. ,Justinian Teculescu”, „Noi, românii”) sau din
ţară („Miron Cristea” - Topliţa, „Ţara lancului” - Hunedoara), gata oricând să ajute
cu o rară modestie şi discreţie.
Aşteptam cu mare plăcere întâlnirile cu dânsul şi cu cei din juru-i -
colaboratoml dânsului Erich-Mihail Broanăr (priceput, eficient, serviabil), prof. dr.
Luminiţa Comea - autoare de talent, dăruită muncii editoriale, părintele loan Tămaş
de la Vâlcele - talentat paroh, o voce a zonei, prof. univ. dr. loan Ciurea din Koln
(mare prieten al domnului Lăcătuşu), dr. Gheorghe Olteanu (Baden-Baden) şi
nenumăraţi alţii. între ei un loc de frunte îl ocupă înaltpreasfinţitul loan Selejan.
Veneam mereu cu bucurie să-i primim îmbrăţişarea (de care eram siguri), atenţia,
aprecierea, sămtul de prietenie. Ne pregăteam din vreme - zeloşi, să nu-1
dezamăgim, convinşi că ne pregăteşte o surpriză, mereu proaspătă, mereu mai
elevată. Cu ştiinţa de a face variate şi plăcute întâlnirile noastre, ne stimula, ne
provoca, ne optimiza şi lumina sărbătoreşte zile de neuitat, ştiind să ne promoveze,
încurajeze, acordând fiecămia şansa meritată.
Nu m-am gândit niciodată cum ar fi la Centru când nu ne va mai întâmpina
acest mare prieten; sperăm că a impregnat urmaşilor spiritul deschis marcat de
creştinească mărinimie, energia atotcuprinzătoare a liderului adevărat şi altmismul
dătător de speranţe care au domnit la Centrul „Nicolae Colan” în ultimii ani.
Stimate Domnule Dr. loan Lăcătuşu, să fiţi sănătos, să nu ne abandonaţi,
rămânându-ne colaborator, susţinător, prieten şi sfătuitor. Să vă avem mereu1 printre
noi, cu noi, pentru noi, cu aceeaşi ţinută tinerească, verticală şi privire senină,
albastră şi plină de interes pentru frumos şi bine.

135
Profesioniştii noştri 5

Ionică Lăcătuşu - un bolnav de adevăr


Ec. Preda NITĂ

In această iarnă târzie când îmi doream să


vină primăvara, să mai văd ghioceii înflorind, mi-
am luminat gândurile rămase parcă lipite de
clişeele care încătuşau spiritul suculent ca antidot
la prejudecata închistării mecanice tributare
vremurilor apuse. Mi-a revenit în minte, după
două decenii dialogul purtat cu Ionică Lăcătuşu
legat de naşterea Ligii Cultural-Creştine „Andrei
Şaguna”. Era în luna făurar sau luna lupilor.
Ionică, ca un sceptic nemântuit, mi-a supus aten­
ţiei, după o lungă pregătire, nevoia organizării
noastre, ca societate civilă. Această formă de
organizare se vroia ca o apă vie, din care să guste
tot românul, cu un program care să realizeze o
comunicare directă cu nevoile reale, prezente şi
de viitor ale românilor de pe aceste plaiuri. îngrijoraţi de pericolul real al rămânerii
în urmă faţă de alţii care s-au mişcat atât de repede şi şi-au scos la iveală atâtea
organizaţii, parcă au fost dosite la sertar până acum, am cântărit cu luciditate ceea
ce ne oferă istoria şi am propus, în cunoştinţă de cauză, să-i zicem Liga Andrei
Şaguna. Argumentele „risipite” în favoarea celui care a fost numit, pe bună
dreptate, „Moise al ardelenilor” au uimit prin simplitatea derutantă şi ulterior a
sfidat atâtea alarme false ale criticilor săi. Andrei Şaguna a declarat în data de 2
februarie 1834, când a fost înaintat diacon în catedrala din Karloviz: „pe românii
ardeleni vreau să-i deştept din adâncul lor somn şi voi să-i trag către tot ce este
adevărat, sfânt şi bun”. Citind această afirmaţie ne gândim la ascuţimea sa de spirit,
la acel clocot vital ce-1 vroia pentru naţia sa. Faptele vorbesc. Andrei Şaguna a
înfiinţat gimnaziul românesc din Braşov la 1850, a iniţiat apariţia ziarului
Telegraful Român, în anul 1853, care apare şi în prezent. Dacă în 1848 este numit
episcop al Ardealului, în 1864 devine mitropolit al Ardealului, reînfiinţând vechea
Mitropolie Ortodoxă din Transilvania, desfiinţată în anul 1701. A parcurs la pas
toate aşezările din Transilvania şi a reuşit prin măsurile luate să organizeze şcoli în
tinda bisericii chiar şi pentru 2-3 copii. Puţin ştiu că Andrei Şaguna a înfiinţat 800
de şcoli confesionale, multe din acestea pentru moţi în zona Apusenilor, dar şi în
Trei Scaune... Cel mai mare legiuitor bisericesc, a dat Statutul Organic care avea la
baza deplina colaborare sinodală între clerici şi mireni. Propunerea mea a fost
susţinută şi de unul din urmaşii moţilor, procurorul Radu Tomuş.

136
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Inteligent, iscoditor, în compania căruia plictiseala se preda lumii spiritului.


Ionică Lăcătuşu a reuşit să devină un vestitor al românilor, un liant al ideilor de
progres, sensibil, câştigând în densitate şi gravitate prin articolele, studiile şi cărţile
publicate. Propunerile, ideile şi soluţiile oferite de el uimesc prin capacitatea de
înnoire şi abordare a rădăcinilor româneşti pe aceste meleaguri, sfidând atâtea
argumente false ale unor istorici care afişează o înşelătoare transparenţă. Satisfacţia
deplină a recunoaşterii personalităţii lui Andrei Şaguna, îmbibată de originalitatea
Ligii Cultural-Crestine „Andrei Şaguna” din Sf. Gheorghe, judeţul Covasna împreună
cu Liga „Andrei Şaguna” a românilor din Constanţa de canonizare a ierarhului a
devenit realitate în anul 2011, la Sibiu în 29 octombrie. După o lungă pregătire, după
o pământeană risipă Andrei (Şaguna) a fost urcat pe treptele sfinţilor.
Intervenţiile lui Ionică Lăcătuşu taxate drept „antipatice” de către unii
neprieteni, dar negreşit incomode, prin rigurozitatea demonstraţiei susţinute cu fapte
şi cifre de control, dărâma ideile fanteziste, siluind logica celor care ar promova
ambiguitatea şi echivocul, susţinând raţiunile cenzurii, deseori complice la
promovarea unor neadevăruri despre români şi locul şi rolul lor pe aceste meleaguri.
Inventiv în tainele adevărului, spumos în relatarea faptelor din documente, şugubăţ,
parcă descendent al lui Ion Creangă, este bolnav de adevăr şi, dacă ne gândim bine
la ascuţimea de spirit şi bucuria trăirii imediatului, aşa îi va sta bine toată viaţa,
navigând sub deviza: totul e posibil la noi.

Un brav român din inima Carpaţilor


Prof. Rădita PALELA

Domnul profesor dr. loan Lăcătuşu


a fost unul dintre puţinii bravi români care,
după Revoluţia din 1989, şi-a asumat rolul
de român într-o regiune majoritar maghia­
ră. A strâns în jurul Domniei Sale, pe toţi
acei români care doreau să se organizeze în
societatea civilă românească, pentru a
putea apăra drepturile românilor din inima
ţării. Atenţia sa a fost permanent îndreptată
spre a dovedi, în orice împrejurare, că aici,
această regiune, a fost, este şi va fi
populată şi de români, în armonie cu
concetăţenii noştri maghiari. A chemat în
nenumărate rânduri, societatea maghiară la
dialog, dar s-a lovit de un zid al tăcerii.
137
Profesioniştii noştri 5

In întreaga sa activitate se caracterizează prin dăruire şi distincţie


sufletească, proprie unui intelectual de clasă, abnegaţie, urmărind cu consecvenţă
întărirea spiritului specific activităţii de cercetare ştiinţifică, în toate colectivele în
care a lucrat, îmbinând tactul cu politeţea şi respectul celuilalt. In opţiunile sale, a
ştiut să asigure, cu talentul maestmlui, temperatura morală care întăreşte relaţiile şi
coeziunea colectivelor. A manageriat cu tact şi răbdare, legătura dintre generaţii,
realizând o frumoasă armonie în toate colectivele din care a făcut parte.
Este un privilegiu să poţi fi ani în şir în preajma unui asemenea OM, să vezi
cum, sub ochii tăi. El formează din discipolii săi, OAMENI, cum ajută pe fiecare
dintre ei să se ridice la starea de cultură, deschizându-le larg poarta intrării în viaţă.

Bon anniversaire
Pr. Dumitru PANAITE

Odată cu Revoluţia libertăţii române, a


dreptului exprimării opiniilor civice, dar mai ales
religioase, pe firmamentul românismului ortodox
au apărut două siluete de mărimi diferite, dar de o
importantă valoare pentru exprimarea, amplitu­
dinea, îmbogăţirea şi conservarea spiritualităţii
româneşti - ortodoxe în spaţiul Arcului carpatic:
Î.P.S. loan Selejan şi dr. loan Lăcătuşu. Cea mai
proeminentă şi credibilă personalitate a acestor
locuri a fost şi a rămas Î.P.S. Părinte Arhiepiscop
loan Selejan al Covasnei şi Harghitei, secondat de
omul de cultură, de su;flet şi de inimă, doctor loan
Lăcătuşu.
Deşi cu o personalitate puternic individu­
alizată, fiind el însuşi în tot ce întreprinde, am
văzut mereu în sufletul acestui Om acea reverberaţie spirituală ce se transferă de la
Ierarh la credincios, ca în principiul vaselor comunicante ale lui Arhimede din
Siracuza, parcă încercând să găsească amândoi pârghia, punctul de sprijin spre a
răsturna anacronismul în hăul uitării.
Domnul loan Lăcătuşu a avut o formaţie religios-morală din familie, din
arealul moldovenesc în care s-a născut şi unde şi-a consolidat personalitatea. Cu
posibilităţi materiale precare, dar cu o voinţă şi o tenacitate de invidiat, a penetrat
pojghiţa tuturor vicisitudinilor vieţii şi, ajutat de o inteligenţă nativă, a urcat pe
treptele valorilor umane şi ştiinţifice folosindu-se de algoritmul paşilor mămnţi,
încrezător în ajutorul divin şi în efortul personal. N-a răspuns cu răutate răutăţilor.
138
loan Lăcătuşu la 65 de ani

nici cu invidie invidioşilor, deşi nedreptăţile umane şi sociale îi erodau sufletul şi


chiar sănătatea. A fost întotdeauna conştient că adevărul, binele şi frumosul sunt
valori nu numai filozofice, ci chiar perene ale umanităţii. A străbătut marea vieţii
printre valurile diverselor orânduiri, concepţii despre lume şi viaţă, paradoxuri,
nedreptăţi, furtuni spirituale, lipsuri materiale, dar toate acestea n-au avut darul de
a-1 îngenunchea. Ştia că „cinstea şi omenia străbat cerni şi pământul”, că
verticalitatea doare de multe ori, dar învinge în final.
Scormonind arhive şi biblioteci în căutarea adevămlui, şi-a găsit timp şi
pentru familie şi pentru prieteni. Sinceritatea veşnicului zâmbet instalat definitiv pe
faţa-i luminoasă, pe obrajii de adolescent înseamnă credibilitatea absolută, o veşnică
tinereţe spirituală, o debordare de iubire dintr-o inimă generoasă asupra celor din
jur, o revărsare de lumină din preaplinul fiinţei sale.
Iubeşte românii, dar nu este xenofob. Iubeşte ortodoxia, în care s-a născut şi
a crescut, dar nu este fanatic. Iubeşte oamenii, dar nu este fals. Iubeşte munca
ştiinţifică, dar nu este rupt de realităţile vieţii.
L-am cunoscut pe domnul loan Lăcătuşu, ocrotiţi împreună sub aceeaşi
cupolă a Harului arhieresc, binecuvântaţi de aceeaşi sfinţită dreaptă, orientaţi pe
aceeaşi cale a adevărurilor religios-umane, calităţi fundamentale ale unui om
integm. Pentru dânsul, elementul principal de sprijin al vieţii a fost şi a rămas
credinţa religioasă, participând, în mod permanent, la sfintele slujbe şi apărând,
uneori cu vehemenţă, tot ceea ce aparţine patrimoniului spiritual creştin ortodox. A
fost şi a rămas un sincer supus fiu duhovnicesc al Ierarhului, într-o ascultare demnă
de „invidiat” chiar şi de clerici.
Omul acesta nu ştie să urască, să fie invidios, să poarte ranchiună, să se
izoleze de persoanele care poate l-ar considera indezirabil. Pentru Domnia Sa nu
există nici o „persona non grata”, condamnată definitiv şi iremediabil. Cultivă
convingerea că orice om străluceşte prin ceva, este un unicat şi trebuie tratat în mod
egal cu toţi semenii săi. Domnul Lăcătuşu este un naţionalist, dar nu şovin,
punându-şi sufletul şi chiar \'iaţa pentm propăşirea morală a conaţionaliloi* săi. A
biciuit şi continuă să biciuiască atitudinile retrograde ale unor indivizi, care uită că
această mare, frumoasă şi caldă Inimă ce se numeşte România este a noastră, a
tuturor celor care vieţuim în ea. Pentru domnul Lăcătuşu nu există o discrepanţă, un
antagonism între noţiunile care privesc etnia, religia, politica, concepţia despre lume
şi viaţă, toate fiind culori deosebite ce alcătuiesc acelaşi buchet de flori alese ce
înfrumuseţează România, ştiind că un bun creştin nu iubeşte oamenii pe sărite, pe
alese, ci în bloc, pe toţi cei care sunt făptura lui Dumnezeu.
A fost întotdeauna, pentru zona noastră, un factor de coeziune alături de
întâistătătorul Eparhiei Covasnei şi Harghitei, un factor de emulaţie a unei
spiritualităţi robuste, lucide, aşezate pe temelia solidă a factomlui religios.
Domnul Lăcătuşu s-a străduit în mod permanent ca „fluviul, să-şi adune
apele” în dorinţa cea mai sinceră de „libertate, egalitate, fraternitate”.

139
Profesioniştii noştri 5

Sociolog de clasă, istoric, om de o înaltă ţinută culturală, morală şi civică,


loan Lăcătuşu a avut întotdeauna un cuvânt greu în susţinerea şi rezolvarea
problemelor arzătoare ale românilor ortodocşi din această zonă. A fost şi a rămas un
„magnet” în atragerea somităţilor ştiinţifice şi culturale din toate zonele ţării pentm a
participa la simpozioane şi comunicări ştiinţifice de interes naţional. Cu acest prilej, a
cultivat şi prietenia, despre care marele filozof şi orator al Romei antice. Cicero,
spunea: ,J5rietenia este acordul bazat pe bunăvoinţă şi iubire asupra tuturor lucrurilor
divine şi umane”. Domnia Sa are sute de prieteni în toată ţara, specialişti în diverse
domenii ale ştiinţei şi culturii, care-1 invită la întruniri de acest fel spre a contribui, în
mod documentat, la elucidarea unor adevăruri necesare prezentului, dar şi posterităţii.
Rareori mi-a fost dat să văd un om de talia domnului loan Lăcătuşu, care să
emane atâta energie intelectuală, atâta pasiune în tot ceea ce este bun şi folositor
umanităţii. Sinceritatea actului cultural al Domniei Sale a fost şi a rămas un imbold
pentru creatorii şi consumatorii de cultură de toate vârstele.
în luările de cuvânt ale dezbaterilor ştiinţifice, dar şi în Adunările eparhiale,
n-am avut niciodată senzaţia că vrea să umple un timp cu cuvinte plăcute la auz, ci
întotdeauna a avut intervenţii punctuale, care au fost consemnate şi au rămas ca
jaloane de referinţă pentru activităţile următoare.
îi aduc cele mai sincere elogii Omului adevărat, dr. loan Lăcătuşu, la
împlinirea vârstei deplinei maturităţi spirituale şi ştiinţifice, rugând pe Atotţiitorul
să-i dea ani mulţi cu sănătate şi fericire alături de cei dragi ai săi şi de noi toţi, cei
care-1 iubim.

Bucuria de a fi om
Prof. Rodica PÂRVAN

„Un om între oameni”, aceasta este sin­


tagma cu care l-am caracteriza scurt şi cuprin­
zător pe colegul şi prietenul nostru, domnul loan
Lăcătuşu.
Personalitatea sa complexă nu face
excepţie de la destinul marilor personalităţi care
dintotdeauna au fost controversate. Să ne gândim
la marile destine: M. Eminescu, N. lorga, L.
Blaga şi mai nou chiar G. Călinescu, M Sado-
veanu, M Preda. Păstrând proporţiile, putem
spune că e foarte uşor să te descurci atunci când
ai şansa de a servi un singur sistem: ori eşti pro,
ori eşti contra lui. Atunci însă când traversezi
loan Lăcătuşu la 65 de ani

două sisteme sociale, care vin unul împotriva celuilalt, lucrurile se schimbă.
Valorile nu mai coincid. Un lucru este însă sigur: cine a muncit în vechiul sistem o
face şi acum cu aceeaşi dăruire şi spirit civic. Căci, pe măsură ce trece timpul, îţi dai
tot mai bine seama că rămâi în memoria posterităţii nu prin numărul de case sau de
maşini pe care le-ai posedat, nici prin sumele de bani pe care le-ai manevrat, ci prin
imaginea pe care o laşi în urmă, prin ceea ce ai făcut pentru semenii tăi. Atunci când
cei din jur ajung să spună „A fost un OM cumsecade”, înseamnă că n-ai trăit
degeaba.
Un astfel de om cumsecade este şi prietenul nostru, domnul loan Lăcătuşu,
care şi-a pus întreaga viaţă la dispoziţia celor din jur. Prin funcţiile avute, a ajutat pe
cei care aveau nevoie, a sprijinit tinerii spre a se afirma, pe maturi pentru a se putea
descurca şi pe bătrâni pentru a supravieţui. Asta într-o primă etapă a existenţei sale
sociale.
în partea a doua, pentru care eu însumi pot sta mărturie, întrucât am
colaborat în permanenţă, s-a dedicat cauzei civice, într-o vreme când a devenit o
problemă să fii român în ţara ta, aşa cum am mai spus-o.
A fi în fruntea societăţii civile din Harcov, a deveni un model de atitudine
civică în apărarea valorilor româneşti, este un lucru lăudabil, veţi spune. Da, dar nu
în judeţele Covasna şi Harghita. Aici, poţi fi agreat dacă participi, ca spectator
cuminte, la modul cum alţii îşi apără, uneori în mod exagerat, drepturile. Altfel, eşti
imediat taxat ca „extremist”.
Un astfel de „extremist” este şi donrnul loan Lăcătuşu, care, împreună cu o
mână de români adevăraţi, a încercat să afirme elementul identitar românesc pe
aceste meleaguri, ftcând aceasta în mod elegant, fără a veni împotriva intereselor
altora, apărându-şi doar „sărăcia şi nevoile şi neamul”, cum ar spune poetul. Doctor
în sociologie, dl loan Lăcătuşu s-a aplecat cu atenţie asupra miilor de documente
care atestă trecerea noastră pe aceste meleaguri. După munca istovitoare de arhivist
a urmat, de fiecare dată, cea de consemnare în scris a datelor culese „să nu se uite ce
s-a lucrat” cum spunea cronicarul.
Munca de documentare, împletită cu cea de consemnare, alături de
atitudinea civică, l-au propulsat în vârful piramidei sociale locale, devenind, cu sau
fără voia Doirmiei Sale, liderul societăţii civile româneşti din cele două judeţe, o
voce ascultată de către toate generaţiile.
Costurile unui astfel de loc, cucerit prin muncă şi dăruire, nu sunt deloc
mici, dar merită. Domnia Sa devenind un exemplu demn de urmat de către tinerii
cercetători de astăzi şi din viitor. Dânsul poate avea sentimentul datoriei împlinite,
şi-a pus mintea şi sufletul la dispoziţia semenilor săi şi va lăsa în urmă o operă cu
valoare documentară inestimabilă în aceste vremuri şi pe aceste locuri.
Cu prilejul împlinirii a şase decenii şi jumătate de viaţă, dorim colegului şi
prietenului nostru viaţă lungă, sănătate şi bucuria de a fi bunic. Să ne trăieşti întru
mulţi şi fericiţi ani!

141
Profesioniştii noştri 5

La mulţi ani, domnule loan Lăcătuşul


Pr. drd. Sebastian PÂRVU

îmi amintesc de o discuţie, de acum câţiva


ani, la întoarcerea noastră acasă din Clujul
universitar. M-aţi întrebat pe cine a-şi trece pe
lista persoanelor care mi-au influenţat în mod
hotărâtor viaţa.
M-am gândit, atunci la câteva persoane
dragi mie. In primul rând la mama. Mai apoi la
doamna dirigintă din clasa a V-a. Dar, acum, la
acest ceas aniversar, revăzând colaborările
noastre, mă gândesc la dumneavoastră şi cred, cu
tărie, că sunteţi persoana care mi-a influenţat
mult viaţa. Şi pentru aceasta vă mulţumesc!
M-aţi învăţat să cred în propăşirea
neamului meu, şi în aceeaşi măsură m-aţi învăţat
să nu uit istoria lui, să-mi cinstesc înaintaşii, să
iubesc tradiţia şi frumuseţea plaiului românesc.
Aţi reuşit să-mi formaţi deprinderea de a lucra în
echipă şi de a mă bucura împreună cu colegii de realizările noastre. Pentru mine,
Dumneavoastră sunteţi Omul gata oricând să-şi slujească ţara şi poporul, fiind
modelul pe care-1 îmbrăţişez cu sfinţenie.
Că Dumnezeu v-a înzestrat cu multe daruri este evident pentru orice
credincios. Şi, convingerea mea, formată în mulţi ani de muncă în echipă, este aceea
că folosiţi aceste daruri, cu mare eficienţă, în slujba românilor, îndeplinind astfel
misiunea încredinţată de însuşi Dumnezeu, aici în ţara Sa binecuvântată. România.
îl rog pe Bunul Dumnezeu să vă dea multă sănătate şi putere de muncă. Este
încă mare nevoie de dumneavoastră.

142
loan Lăcătuşu la 65 de ani

O scânteie din lumina personalităţii mentorului şi


binefăcătorului tinerilor - Domnul loan Lăcătuşu
Dr. Nicoleta PLOŞNEA

Un gând de mulţumire se cuvine spre toţi cei


care au avut iniţiativa binecuvântată de a pune în faţa
noastră, a tinerei generaţii, a viitorilor cercetători în
diferite domenii, modele profesionale demne de
urmat, prin consacrarea celor patru volume, deja
apărute, ale colecţiei Profesioniştii noştri, şi a celor
care vor urma, volume care prezintă oameni, faptele şi
realizările acestora puse în slujba Bisericii, a ştiinţei şi
a comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea.
Flosind o expresie a părintelui nostru drag,
Die Moldovan, trecut la cele veşnice anul acesta, şi
pe care domnul Lăcătuşu o folosea adesea, spun şi eu
„mulţumesc de la cer până la pământ!” pentru cinstea
aceasta deosebită de a aşterne pe hârtie frânturi de
amintiri, fărâme de lumină şi experienţă binecuvân­
tată şi împărtăşită, toate trăite în preajma mentorului şi binefăcătorului tinerilor,
domnul cercetător, doctor loan Lăcătuşu.
Primele frânturi de gânduri şi simţiri le-am transmis pentm realizarea,
primului portret de profesionist, al doamnei cercetător, arhivist şi muzeograf. Ana
Grama, din Sibiu. Pentru Domnia Sa m-am resemnat de la început cu gândul că, nu
voi reuşi să redau decât o scânteie din lumina personalităţii sale. M-am mulţumit
atunci..., la fel voi face şi acum, în faţa unui alt adevărat model profesional, pentru
noi, în persoana Domniei Sale, cercetător, arhivist, doctor în sociologie, loan
Lăcătuşu, acea personalitate înzestrată cu capacitatea de a se dărui, un om cu har,
prieten al tinerilor, părinte îndrumător şi mentor, apărător al dreptăţii şi al valorilor
româneşti. Mă simt datoare de a completa gândul meu, deja exprimat în primul
volum al colecţiei, referitor la acea coborâre a mea în istoria bisericilor, şcolilor şi
comunităţilor româneşti din zona Episcopiei noastre a Covasnei şi Harghitei,
sprijinindu-mă nu numai de braţul părintesc al IPS loan, ci şi al domnului Lăcătuşu,
care mi-a purtat paşii către alţi prieteni şi îndrumători, şi mai ales spre buna sa
prietenă şi colaboratoare, doamna Ana Grama.
M-a chemat Dumnezeu într-un pelerinaj aparte, pe meleagurile Covasnei şi
Harghitei. Am început să călătoresc către inima ţării, dar şi către oameni...către
inima lor. Aveam să descopăr locuri, oameni şi fapte... Am păşit pe cărarea
timpului şi trecutului istoric, iar roadele acestei împreună lucrări au fost aşezate în
143
Profesioniştii noştri 5

teza de doctorat cu titlul Biserici, şcoli, comunităţi rurale româneşti din Covasna
şi Harghita, susţinută, în luna ianuarie a acestui an, Ia Institutul de Istorie
„George Bariţiu” din Cluj-Napoca. Este un semn de recunoştinţă şi un semn de
mulţumire sufletească pentru sprijinul deosebit pe care mi l-a dămit, la fel ca şi altor
tineri, domnul Lăcătuşu, insuflându-mi încredere şi curaj în munca mea de
cercetare, împărtăşindu-mi din bogatele sale cercetări, idei, concluzii, sugestii, teme.
Dar nu numai în activitatea mea ştiinţifică, de cercetare şi formare profesională, am
primit sprijinul şi îndrumarea preţioasă a domnului Lăcătuşu, ci şi în activitatea mea
cultural-educativă. Astfel, Domnia Sa este o persoană bine cunoscută de către toţi
copiii, care au păşit pragul Centrului Cultural „Miron Cristea”, a cărei activitate o
coordonez din anul 2002, şi căruia îi rămânem recunoscători pentru faptul că a făcut
posibilă prezenţa noastră la diferite expoziţii de icoane şi meşteşuguri tradiţionale,
spectacole şi manifestări culturale. Voi face referire la toate participările copiilor de
la Centrul Cultural „Miron Cristea”, în perioada 2003-2010, la acţiunile de cultură
românească şi spiritualitate ortodoxă organizate de Centrul Ecleziastic „Nicolae
Colan”, Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita, la manifestările din cadml
„Zilelor Sfântu Gheorghe”, în urma invitaţiei şi sprijinului deosebit al domnului
director loan Lăcătuşu, cel care a făcut de altfel posibilă prezenţa grupului
„Românaşul” al Centrului Cultural „Miron Cristea” din Miercurea-Ciuc şi la
Arhivele Naţionale din Bucureşti, împărtăşind lumina colindelor româneşti din
Covasna şi Harghita ca pe cel mai autentic document de viaţă şi limbă românească.
Menţionez, în special, expoziţia de icoane din cadrul Universităţii de Vară de la
Izvoru Mureşului, în perioada 11-17 iulie 2005, prin care domunul director loan
Lăcătuşu a dorit o recunoaştere a meritelor acestor copii talentaţi ai Centrului
nostru, cât şi o promovare a valorilor noastre româneşti cultural-tradiţionale, în
rândul tuturor invitaţilor din ţară, cât şi din diaspora românească. Această acţiune a
fost urmată de invitaţia Bisericii Ortodoxe din Viena, prin părintele Nicolae Dura,
de a participa la manifestările culturale româneşti şi ortodoxe organizate în capitala
Austriei, cu o expoziţie de icoane pe sticlă, ateliere de lucru şi un spectacol de
cântece româneşti, în perioada 16-20 martie 2006.
Din perioada 2004-2005 se datorează şi colaborarea strânsă cu domnul
Lăcătuşu, la redactarea ziarului „Grai Românesc” al Episcopiei Ortodoxe a
Covasnei şi Harghitei, descoperindu-i o trăsătură deosebită a personalităţii şi
structurii sale sufleteşti. La aceasta se adaugă întreaga lui prezenţă care era armonie,
bunătate, înţelepciune, talentul de a lucra cu oamenii şi în special cu tinerii, de a le
insufla curaj şi încredere pe drumul formării profesionale şi cercetării ştiinţifice,
puse în folosul comunităţilor româneşti din Covasna şi Harghita. La fel, am avut
bucuria de a trudi împreună la cartea „O candelă în Carpaţi, Episcopia Ortodoxă a
Covasnei şi Harghitei: 15 ani de la înfiinţare (1994-2009)”, despre care s-a spus că
are o semnificaţie aparte pentru conştiinţa spirituală autentic românească, din
interiorul şi din exteriorul arcului intracarpatic fiindcă este o adevărată cronică a
vieţii spirituale, culturale şi comunitare ortodoxe şi româneşti din cele două judeţe-

144
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Covasna şi Harghita, din ultimii cincisprezece ani. Am spus bucurie şi la fel


binecuvântare a lui Dunmezeu de a lucra la această sinteză, care cuprinde informaţii
valoroase despre toată activitatea Episcopiei noastre şi în care s-a implicat activ, cu
putere de jertfă, unică în felul ei, domnul Lăcătuşu, aducând Ruga şi truda sa la
candela credinţei străbune.
La acest moment binecuvântat al împlinirii celor şase decenii şi jumătate de
viaţă, îmi exprim bucuria de a-1 întâlni şi a-1 cunoaşte pe domnul Lăcătuşu,
recunoştinţa, admiraţia mea pentru toată activitatea şi nu numai, urându-i sănătate,
putere de muncă binecuvântată în continuare. Aceasta pentru că, Domma Sa
închipuieşte acel liturghisitor la altarul Episcopiei noastre a Covasnei şi Harghitei şi
al neamului românesc, a cărui lucrare sau liturghie este pentm veşnicie şi va
continua în veşnicie. îi doresc şi pe mai departe să pună în lumină darul, care i-a
fost dămit, acela de a picura în inima fiecărui tânăr un strop din inima, din dragostea
sa pentm Biserică şi neam, un strop din experienţa şi bogata-i activitate profesională
şi civică. Mulţi ani întm Hristos!

Un destin în slujba comunităţii şi a adevărului istoric.


Dr. loan Lăcătuşu, un istoric făuritor de istorie, la ceas
aniversar
Dr. Adrian POHRIB

O analiză biografică, chiar şi sumară, a


destinului distinsului nostm coleg şi prieten, dr.
loan Lăcătuşu, ne duce în mod inevitabil la
concluzia că toată viaţa, care i-a oferit numeroase
suişuri şi coborâşuri, a fost un luptător, un
învingător. în mod evident, fără a fi acuzaţi de
subiectivism, distingem faptul că, în decursul
timpului, în special înainte de anul 1989, şi-a adus
contribuţia în mod direct la dezvoltarea social-
economică a zonei Covasna-Harghita, aspecte care,
în mod evident, concitadinii Domniei Sale le vor
pune în valoare în cuprinsul prezentului volum
omagial. Ulterior însă, distingem şi numeroase
contribuţii în plan social şi cultural care depăşesc
aspectul zonal şi regional, încadrându-se în sfera
naţionalului şi chiar depăşindu-1.

145
Profesioniştii noştri 5

O referinţă biografică majoră a constituit-o anul 1990, an în care a fost


angajat în sistemul Arhivelor Naţionale, Direcţia Judeţeană Covasna, domeniu în
care şi-a găsit cea de-a doua vocaţie, cea de cercetător şi autor de studii şi tratate
ştiinţifice în domeniul sociologiei şi istoriei locale. Datorită calităţilor sale
deosebite, a parcurs întreaga scară ierarhică, de la referent de specialitate, arhivist
principal, consilier superior, la director şi şef al Serviciului Metodologie, îndrumare
şi Control din cadrul Arhivelor Naţionale ale României.
Am avut deosebita plăcere şi onoare să-l cunosc personal pe dl. loan
Lăcătuşu când a preluat ultima din funcţii, ocazie cu care m-a impresionat prin
profesionalism, modestie, clarviziune şi colegialitate, în perimetrul determinat de
aceste coordonate aducându-şi contribuţia la clarificarea şi îmbunătăţirea unor
noţiuni ale arhivisticii româneşti. Din perspectiva funcţiei, a manifestat disponi­
bilitate pentru dialog şi controversă academică, respect faţă de eforturile şi meritele
celorlalţi colegi, claritate, logică şi eleganţă în exprimarea ideilor.
Când se întocmeau lucrări cu caracter administrativ sau comunicări
ştiinţifice, colegii, înainte de a le prezenta în cadrul oficial, simţeau nevoia să-l
consulte, el devenind astfel garantul calităţii şi al ţinutei ştiinţifice, care confereau o
anumită stare de confort şi încredere autorului. Domnia Sa a gestionat destinul
Serviciului Metodologie îndrumare şi Control într-o perioadă tulbure, în condiţiile
efervescenţei legislative de după anii ’89, când întregul personal a fost supus unor
presiuni crescânde din partea cetăţenilor în legătură cu eliberarea documentelor
patrimoniale, toate acestea dublate de acţiunea de reorganizare care avea loc la
nivelul Arhivelor Naţionale.
Polemicile pe teme profesionale, chiar în cadrul unor şedinţe oficiale, erau
marcate de domnul loan Lăcătuşu printr-o atitudine activă şi un limbaj clar, concis
şi la obiect, fără „ornamente colaterale”, care nu dădea loc la interpretări din partea
interlocutorilor. Astfel, prin intervenţii scurte şi precise, eclipsa de multe ori
persoane care vorbeau mult, dar fără a spune nimic în esenţă.
De la „înălţimea funcţiei” din Arhivele Naţionale a promovat întotdeauna
ideea că această instituţie trebuie să iasă din starea de „anonimat”, singura soluţie
pentru atribuirea de noi valenţe culturale, istorice şi administrative, fiind aceea de a
se implica şi a colabora în mod strâns şi direct cu societatea civilă, organizaţiile
nonguvemamentale şi cu autorităţile locale.
Relaţia cu Domnia Sa a fost aprofundată în cadrul sesiunilor de comunicări
ştiinţifice organizate anual de distinsul nostru coleg şi prieten prof. Vilică
Munteanu, directorul Arhivelor din Bacău, unde dl. loan Lăcătuşu a fost nelipsit,
alături de nedespărţitul prieten de o viaţă, prof. Vasile Stancu.
Loialitate, profesionalism, modestie, generozitate, atitudine sunt doar câteva
din însuşirile care marchează personalitatea şi întreaga existenţă a unuia din cei mai
buni colegi şi prieteni. înzestrat cu o memorie excepţională, pe care a valorificat-o,
şi continuă să o valorifice, printr-un exerciţiu intelectual permanent, dl. loan

146
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Lăcătuşii poate fi considerat, fără teama de a exagera, drept unul din cei mai buni
specialişti în istoria Transilvaniei, zona Covasna-Harghita.
Toată activitatea ştiinţifică prodigioasă a fost dublată, într-un fericit joc al
destinului, de un om şi un coleg excepţional. Un spirit enciclopedic desăvârşit,
clădit prin studiu direct asupra documentului de arhivă. în general, se spune că
„meseria se fură”. în compania Domniei Sale nu este cazul să recurgi la o asemenea
strategie, generozitatea, modestia şi profesionalismul fiind coordonatele care i-au
călăuzit întreaga activitate.
Domnul loan Lăcătuşu nu este niciodată în criză de timp sau ocupat - nu
atunci când i se cere sfatul în legătură cu o anumită problemă, consiliind cu eleganţă
şi profesionalism, întrezărind soluţiile optime. Dispune de o memorie excepţională,
de o mare capacitate de analiză şi sinteză, de o logică impecabilă, exprimate într-un
limbaj clar şi elevat.
A fost, este, şi în mod cert va fi, sperăm pentru un timp cât mai îndelungat, o
prezenţă activă în viaţa publică, participând la marcarea evenimentelor importante ale
istoriei naţionale şi locale, prin organizarea de expoziţii documentare, de simpozioa­
ne, dezbateri şi conferinţe, şi prin publicarea unor articole în presa locală şi naţională.
Printr-o modestie care contrastează cu bagajul enciclopedic de care dispune,
prin ţinută, prin onestitate, prin atitudinea de optimism şi încredere, dl. loan Lăcătuşu
este pentru toţi colegii un adevărat model şi o compame mai mult decât plăcută.
Pregătirea scolastică şi-au pus amprenta asupra personalităţii sale, caracterizată prin
responsabilitate, gândire logică şi clară, exprimare coerentă şi riguroasă, dorinţă
permanentă de cunoaştere.
Este un om cu principii morale sănătoase, pe care le-a respectat toată viaţa,
exploatând din plin darul de a scrie cu foarte mare uşurinţă articole şi studii de
specialitate. Prezenţa Domniei Sale la sesiunile de comunicări ştiinţifice certifică
înalta ţinută.
Om al spiritului, cu o inteligenţă sclipitoare, înzestrat cu un umor dezarmant
şi rafinat, ştie să se facă plăcut şi să îşi atragă întotdeauna interlocutorul într-o dis­
cuţie constructivă. Este şi motivul pentru care Domnia Sa a onorat de nenumărate
ori sesiunile de comunicări ştiinţifice cu calitatea de moderator.
S-a dovedit a fi şi un bun român. Un mare suflet românesc, păstrându-şi
nealterate simţămintele naţionale, purtător al stindardului românismului. Domnia Sa
şi-a cizelat în decursul timpului o gândire şi o atitudine europeană. Veritabil
animator cultural, a reuşit să reunească laolaltă destine, oameni, simţăminte,
gânduri, dând naştere unei stări de spirit. De asemenea, dovadă a calităţilor
organizatorice excepţionale, dublate de o mare responsabilitate şi o înaltă conştiinţă,
a reuşit să fie liantul între unele instituţii şi autorităţi reprezentative din zona
Covasna-Harghita, menite a păstra şi afirma identitatea naţională a românilor:
Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghi­
tei, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Liga Cultural-
Creştină „Andrei Şaguna” din Sfântu Gheorghe, Asociaţia Cultural-Creştină

147
Profesioniştii noştri 5

„lustinian Teculescu” din Covasna — pe care a reuşit să le implice într-o serie de


proiecte sociale, ştiinţifice şi culturale.
In acest context, se impune a fi menţionat că de numele Domniei Sale, al
unor prieteni şi colaboratori ai săi, se leagă înfiinţarea Ligii Cultural Creştine
„Andrei Şaguna” (1992), Muzeului Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala
Ortodoxă (1993), Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei (1994), Centmlui
Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” (1996), Despărţământului
„ASTRA” Covasna-Harghita (1996), Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
(1997), Centrului European de Studii Covasna-Harghita (1999), Casei Memoriale
„Romulus Cioflec” de la Araci (1999), Federaţiei Arhiviştilor din România (2004),
Forumului Civic al Românilor din Covasna şi Harghita (2005), Asociaţiei
Arhiviştilor şi Prietenilor Arhivelor Covasna (2005) şi punctului muzeal „Prima
Şcoală Românească”.
Pasionat cercetător al istoriei Transilvaniei, înzestrat cu o putere de muncă
neobişnuită, a strâns un material documentar impresionant, utilizat şi valorificat cu
deosebită rigoare ştiinţifică, care a generat, în marea majoritate a studiilor, un
caracter inedit şi erudit.
In semn de recunoaştere, cinstire şi aleasă preţuire pentru activitatea
deosebită depusă în slujba societăţii, pentru contribuţia deosebită adusă la apărarea
valorilor româneşti, dr. loan Lăcătuşu a fost distins cu numeroase ordine, medalii,
diplome de onoare, excelenţă, merit, omagiale sau de participare, acordate de cei
mai înalţi demnitari ai statului şi Bisericii Ortodoxe.
In loc de epilog. Spre deosebire de alţi colegi din branşă. Domnia Sa este nu
numai un istoric aplecat asupra documentelor de arhivă, asupra trecutului, ci, printr-
o conexiune continuă la realităţile sociale, economice şi culturale, prin atitudine.
Domnia Sa devine un făuritor de istorie. Altfel spus. Domnul dr. loan Lăcătuşu este
nu numai un istoric scriitor de istorie, ci şi un istoric făuritor de istorie.

148
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Domnul loan Lăcătuşu, un aristocrat al spiritului


Pr. Emil POP
Prof. Valeria POP

Relieful cel mai pasionant de pe pământ este acela al figurii umane, spunea
cineva care viza, desigur, profiluri spirituale, în complexitatea pe care Dumnezeu a
dăruit-o coroanei Creaţiei. Fiecăruia i s-a hărăzit o frumuseţe proprie, o unicitate, o
valoare.
Dar, uneori, ne aflăm în faţa unui om care ne copleşeşte prin calităţile sale şi
ne bucurăm că Dumnezeu a orânduit întâlnirea noastră cu acesta, spre a ne îmbogăţi
fiinţa. Se spune că nicio întâlnire nu este întâmplătoare, pe toate ni le dămieşte ca să
învăţăm ceva din taina Sa.
Prietenia cu care ne-a onorat, atenţia şi consideraţia, căldura sufletească şi
elanul de a-i pune în lumină pe toţi cei din jur - sunt câteva din reflexele unui cristal
uman, conceput de Creator ca să lumineze în veşnicie. Acestea şi altele ne
îndeamnă să-i mulţumim, prin câteva cuvinte, ca un buchet de flori ale gândului
recunoscător, la aniversare
Cărţile subsemnatului - Un monument reînviat. Ctitorii de lumină, ctitorii
dăinuitoare, şi Timpul devenirii. Timpul mântuirii - au beneficiat de atenta lectură
intens participativă, urmată de discuţii întotdeauna antrenante şi îmbunătăţitoare, cu
multe sugestii pertinente, sincere şi profund creative. Astfel, Bisericuţa noastră din
Miercurea Ciuc a devenit cunoscută şi covăsnenilor şi apoi unor oameni din
întreaga ţară. In mod identic a procedat şi cu încercările poetice - din placheta
închinată poetului Mihai Eminescu, „Icoana stelei n-a murit” şi volumul „Miride” -
149
Profesioniştii noştri 5

ale profesoarei Valeria Pop, facându-le cunoscute elevilor şi colegilor din Sfântu
Gheorghe, pentru ca apoi din om în om, de la prieten la prieten, să cunoască şi alţi
lectori din alte părţi ale ţării. De aceeaşi prietenească atitudine s-au bucurat şi
întâlnirile membrilor Cenaclului ciucan Buna Vestire
întâlnirea cu domnul loan Lăcătuşu a fost şi este pentru mulţi o bucurie.
Suntem printre cei care au avut parte de Bucuria descoperirii unui prieten, a unui
model, a unui sfătuitor care, în modul cel mai firesc şi mai spontan, îţi împărtăşeşte
din bogata sa experienţă, dar îţi împărtăşeşte şi bucuria de a fi realizat ceva ce ţi-ai
dorit, ca ţi când ar fi propria sa realizare. Credem că i se potriveşte aprecierea ce i se
face lui Simion Mehedinţi: „Numele său... va rămâne acela al unei senine figuri a
culturii româneşti, a unui îndrumător şi povăţuitor înţelept al creşterii neamului său, al
unui semănător de idei şi răscolitor de sentimente”. Asemenea acestuia, este „un
suflet de patriot, ale cărui coarde vibrează la durerile, insuficienţele, nevoile şi
năzuinţele neamului său, dar în care sentimentul dragostei nu îmbracă haina
demagogică şi nu întunecă conştiinţa, astfel ca s-o împiedice a vedea relele ce trebuie
semnalate, combătute, uneori cu asprime pentru a fi corectate. Trăgându-şi el însuşi
obârşia nemijlocit din adâncurile acestui popor, dar devenit un aristocrat al gândirii, el
a căutat să concilieze într-o strânsă conlucrare aceste două componente ale vieţii sale
sufleteşti, elaborând crezul unei înalte vieţi spirituale, din elemente culese de la
izvoarele cele mai autentice ale simţirii româneşti şi a năzuit, prin muncă şi talent, s-o
servească, purificând-o şi înălţând-o”.
Cu o energie inepuizabilă, domină prin personalitatea sa şi prin activitatea
susţinută în asociaţiile cultural-creştine locale, viaţa culturală din Episcopia
Covasnei şi Harghitei, în proximitatea ÎPS loan. Arhiepiscopul din Carpaţi, „cap şi
începătură”, cum ar spune cronicarul, al unei activităţi ierarhice pilduitoare şi al
unei slujiri chiriarhale deosebite a Bisericii în Arcul intracarpatic.
Istoric şi arhivist, cercetător pasionat, publicist consecvent. Domnia Sa este
o prezenţă vie, cu darul rostirii sincere, cuvintele sale mergând totdeauna la inima
semenilor, însufleţindu-i, deschizând noi orizonturi comunicării, creând şi susţinând
o stare de spirit lucrătoare.
Ideea de a omagia o personalitate într-un volum festiv are o tradiţie
considerabilă şi iniţiativa covăsneană de dată mai recentă merită atenţie şi apreciere.
Cu atât mai mult cu cât este inimosul ei iniţiator sub înaltul patronaj al EPS
loan, domnului loan Lăcătuşu, căruia prietenii îi spun cu atâta drag „Ionică”, i se
cuvin omagiul şi recunoştinţa prietenilor şi colaboratorilor, ale tinerilor cărora le
este mentor.
îi dorim mulţi ani fericiţi, spor în lucrarea spiritual-mântuitoare, ca şi în cea
culturală dedicată neamului românesc, în scrierea paginilor cărţii vieţii Domniei
Sale, în slujirea - prin cuvânt, faptă şi condei - a duhovniciei pe care Dumnezeu ne-
a dăruit-o, ne-a încredinţat-o în acest timp, în această parte de lume.
La mulţi şi rodnici ani, stimate Domnule loan Lăcătuşu!

150
loan Lăcătuşu la 65 de ani

„Bravo ostaş, ţi-ai făcut datoria!”


General de brigadă dr. Eugen POP

Este o onoare pentru mine să-i aştern pe


hârtie câteva gânduri, la împlinirea a şase
decenii şi jumătate de viaţă, doctorului în
sociologie loan Lăcătuşu, arhivist de marcă,
cercetător şi model de atitudine în apărarea
valorilor româneşti, a drepturilor românilor din
Harghita-Covasna.
Sunt militar de carieră şi sunt la
începutul activităţii mele de cercetare în
domeniul istoriei militare. Hazardul a făcut ca
atunci când am intrat cu emoţie firească pentru
prima oară într-o arhivă, să-l găsesc acolo pe
ilustml profesor loan Lăcătuşu. I-am expus
obiectul demersului meu ştiinţific. M-a ascultat
cu atenţie şi chipul i s-a luminat. Aveam să aflu
că tema abordată de mine se apropia mult de
obiectul cercetării sale de o viaţă, respectiv condiţiile în care în anul 1940, pria
odiosul Dictat de la Viena, a fost cedată partea de nord-vest a României, Ungariei.
M-a impresionat în mod plăcut căldura sufletească, faptul că a îmbrăţişat
fără rezerve ideea de a mă îndruma în demersul meu ştiinţific. încă din primele
întâlniri, am înţeles că am în faţa mea nu numai un arhivist îndrăgostit de meseria
sa, ci, şi un istoric desăvârşit, un cunoscător, un cercetător al istoriei românilor din
scaunele secuieşti, care a studiat continuitatea şi evoluţia lor în epocile istorice
trecute peste aceste meleaguri.
Nu a purtat uniforma militară, nu este absolventul nici unei forme de
învăţământ superior militar şi totuşi, este înzestrat cu rigoarea, meticulozitatea,
gândirea tactică şi strategică specifică militarului de carieră. Posedând o puternică
capacitate de analiză şi sinteză, cunoscător al factorilor distructivi folosiţi de
iredentismul şi revizionismul maghiar, anterior şi pe parcursul anului 1940, m-a
orientat în stabilirea principalelor cauze care au generat acea tragedie naţională şi, în
special, asupra consecinţelor nefaste pentru populaţia României din aceste teritorii
supuse cedării.
Profesionalismul, faptul că este un perfecţionist, un riguros cercetător a
reieşit imediat şi din faptul că Domnia Sa, mi-a indicat cu exactitate fondurile
arhivistice pe care trebuia obligatoriu să le studiez. A demonstrat, în acelaşi timp, că
este un bun cunoscător al mecanismului militar al vremii şi că interpretează corect.
151
Profesioniştii noştri 5

din punct de vedere tactic şi operativ, concluziile studierii acţiunilor militare


întreprinse de armata română şi subunităţile de jandarmi aflate în retragere, precum
şi cele ale armatei maghiare care înainta pe teritoriul nostru naţional fără să respecte
etapele obligatorii de marş pentru fiecare zi.
In concluzie, am fost norocos să-l întâlnesc. Mi-a demonstrat o bogată
experienţă, disponibilitate şi înţelepciune. M-a sprijinit, m-a sfătuit, mi-a îndmmat
primii paşi într-o lume nouă, care pentru mine, în acel moment, era străină şi în care
îmi manifestam stângăciile inerente oricărui început. Şi, din această benefică
conlucrare, am realizat faptul că, din întreaga sa fiinţă, din tot ceea ce face,
transpare cu putere iubirea faţă de aproapele său, de neamul său, de ţara sa.
Un om deosebit, modest, care poartă în fiecare zi ţinuta civilă, dar care, prin
puterea sa de pătrundere şi interpretare a fenomenului istoric, prin atitudinea şi
limbajul său, prin patriotismul său, demonstrează că este totodată şi un militar
desăvârşit.
Un ostaş imbatabil pe baricadele adevărului istoric, pe care-1 apreciez şi-l
consider fără rezerve profesorul meu, căruia, acum la ceas aniversar, pentru întreaga
sa carieră şi activitate pusă în slujba neamului românesc, îl felicit spunându-i:, firava
ostaş, ţi-ai făcut datoria!”.

Semnele timpului în realitatea Covasna-Harghita


Prof. Violeta PATRUNJEL-POPESCU

Cunoaştere şi învecinare
Vin în întâmpinarea acestui volum cu
bucuria şi privilegiul unui tânăr care s-a învecinat, a
învăţat şi s-a maturizat lângă un profesionist şi un
mare om de cultură cum este şi va rămâne mereu
domnul loan Lăcătuşu.
Mă bucur că lucrurile se întâmplă în timp, şi
timpul lucrează asupra acestor lucruri, iar
contemporanii reuşesc să disceamă ceea ce rămâne
şi dă valoare şi consistenţă acestui timp trecut şi
prezent, plin de semnificaţii.
Mărturisesc încă de la început limitele
acestui mic şi modest material, limite date de
emoţiile retrăirii unei perioade pe care am
cunoscut-o, mi-a fost aproape şi mă călăuzeşte şi
acum după mai mulţi ani, emoţii care vor neglija anumite fapte şi realităţi în
favoarea unor stări şi amintiri, pe care le trec în registrul care a generat aceste
152
loan Lăcătuşu la 65 de ani

importante acţiuni, rânduite în chip providenţial, cum mereu a mărturisit dragul


nostm călăuzitor, părintele profesor Ilie Moldovan, a cărui prezenţă în acei ani ne-a
dat forţă şi încredere.
Nu am intenţia să enumăr toate activităţile şi proiectele din acei ani, ele sunt
deja cunoscute, publicate, mă rezum doar la atmosfera specială creată acolo de
domnul loan Lăcătuşu, promotorul viu al vieţii culturale din zonă.
Cele câteva gânduri pe care am să le expun mă obligă să amintesc contextul
în care am intrat în legătură cu Centrul Ecleziastic de Documentare Mitropolit
Nicolae Colan în anul 1997, care de fapt era o invitaţie din partea profesorului
Vasile Câmpeanu din Sibiu, care cu entuziasm şi căldură mi-a povestit realitatea
dramatică a zonei Covasna-Harghita şi eforturile culturale ale unui Centru şi ale
unui grup mic de organizatori. Se desfăşurau manifestările ASTREI şi nu mică mi-a
fost mirarea în faţa numărului mare de participanţi din aproape toată ţara şi mai ales
a faptului că într-un oraş mic ca Sf. Gheorghe, pulsa o viaţă culturală românească.
Aşa l-am cunoscut pe domnul Lăcătuşu şi m-am gândit în acel moment cum doar
câteva persoane reuşiseră să mobilizeze atâta lume.
După scurt timp, în anticariatul unei librării braşovene, am cumpărat cartea
Personalităţi din Covasna şi Harghita al cărui autor era, tocmai din curiozitatea
care mi-a produs-o realitatea zonei, dar şi bucuria că îl cunoscusem pe autorul cărţii.
Nu m-am gândit niciodată că îmi va fi un reper aşa de important şi că peste un
deceniu şi ceva, îmi va apărea la Milano, în limba italiană Personalita romene in
Italia, prima carte despre o parte a elitei culturale şi româneşti în Italia, pe care i-am
dedicat-o în semn de preţuire.
Dumnezeu a mai făcut un pas şi la biserica din Lunca Ozunului l-am
cunoscut şi pe înaltpreasfinţitul loan, care mi s-a înfăţişat ca un episcop descins din
alte vremuri, cu multă modestie, cu o voce şi un timbru inconfundabil, care în
câteva minute, după prezentarea pe care cu generozitate mi-a făcut-o domnul loan
Lăcătuşu, mi-a arătat necesitatea implicării culturale şi religioase în zona Secuimii.
Şi am avut acest sentiment că trebuie să sprijin într-un fel sau altul această
realitate, care cum aveam să constat devenise în acei ani ai prezenţei mele, o
preocupare majoră pentru foarte mulţi şi îi numesc aici generic solidari ai zonei,
care şi-au jertfit din timpul lor să fie prezenţi, să participe în mod activ la multe
manifestări în ciuda multor alte priorităţi care le aveau: profesie, casă, familie. A
fost o onoare şi un privilegiu această învecinare cu oameni de valoare şi verticalitate
pe care i-am eunoscut ca prieteni şi apropiaţi ai domnului loan Lăcătuşu.
în mintea mea erau deja două lucruri care se legau în mod minunat:
cercetarea istorică legată de istoria Bisericii şi şansa foarte mare oferită cu căldură şi
bunătate atât de IPS loan, cât şi oportunitatea de a contribui şi solidariza cu o
asemenea realitate care mărturisesc că mă întorcea în istoria Transilvaniei, cu mult
timp în urmă. în buzunar cu două diplome universitare de Istorie şi Teologie (încă
neterminată în acel timp). Centrul de la Sf. Gheorghe se înfiripa a fi locul ideal de
studiu, cercetare, o provocare care mi-a adus lucruri nebănuit de fmmoase, unice şi

153
Profesioniştii noştri 5

formatoare în toţi acei ani, dar şi după, unde în cu totul alt spaţiu, o altă realitate,
fără experienţa dobândită la Sf. Gheorghe în apropierea domnului loan Lăcătuşu, nu
aş fi reuşit desigur la o scară şi dimensiuni desigur mici, să definesc ceva din punct
de vedere cultural românesc.
Apoi venea o a treia persoană să mă urce în trenul şi pe drumul cel bun,
dragul şi iertatul părinte profesor Moldovan, care la mănăstirea Jacul românesc mi-a
mărturisit că după ce terminase Facultatea de Teologie, a cerut să vină preot la
Zagon (Covasna) în ideea de a împlini o datorie faţă de acel loc.
Domnul loan Lăcătuşu mi s-a înfăţişat încă de la început ca un om al
bucuriei şi al credinţei ziditoare. Faptul că este un om al bucuriei şi mereu deschis
cu cei din jur, a fost „cheia” apropierii pe care am simţit-o eu şi mulţi, mulţi alţi
tineri sau mai puţin tineri, prieteni care ne-au călcat pragul în acei ani. Pe tineri e
mai greu să îi convingi, să ţi-i apropii, dar o dată intraţi în contact cu pe cel care îl
vedeam în fiecare zi, cum cu trudă şi profesionalism, punea o amprentă atât de
frumoasă pe ceea ce clădea ne-am simţit datori să ne alăturăm din bucurie fără nicio
constrângere.
Lucrurile apoi nu mi s-au arătat deloc simple în perioada aceea de început, şi
aveam mereu ispita unor alte comodităţi care le-aş fi putut avea în alte locuri nu atât
de expuse sau care mi-au răpit timpul liber. De fapt timpul de lucru cu cel liber era
aceeaşi noţiune; în cadrul Centmlui sau în afara lui, argumentul era acelaşi
pretutindeni, am avut mereu sentimentul unei misiuni, unei îndatoriri. Imaginea de
lucru într-un muzeu îmi apărea oarecum o activitate care comporta o anume rutină.
De la catedră, cu simplă experienţă pedagogică şi câţiva ani desfăşuraţi în cadrul
ASCOR, la pasul spre lucruri de o certă amploare: vorbitul în public, interviurile în
mass-media, editarea de articole şi alte provocări pentru care simţeam ca nu am
nicio competenţă, mi-au dat cu timpul maturitatea şi experienţa necesară, pe care în
general facultatea nu are cum să ţi le ofere.
Toată lipsa de experienţă, stângăciile, mi-au fost însă iertate de către Domnia
Sa, cu răbdare şi înţelepciune, fapt care de multe ori mă responsabiliza şi mai mult în
raport cu tot ceea ce aveam de făcut. Încurajarea şi încrederea erau două cuvinte pe
care le asocia cu orice iniţiativă care venea din partea noastră a celor tineri.
Multe din iniţiativele promovate care ca şi concept îi aparţineau le prezenta
ca şi cum era rodul comun, al tuturor, fără să îşi creeze o aură cu ele.
Am învăţat de la Domnia Sa, că atunci când pui în practică o idee, un proiect
acesta se cere continuat, are nevoie de consecvenţă, susţinere şi muncă. Şi am mai
învăţat că aceste idei şi proiecte oriunde te prezinţi cu ele şi cauţi să le dai viaţă, să
le promovezi, au nevoie de o bază de argumente serioase şi profesionale.
Mărturisesc că de nenumărate ori eu şi cercul nostru de tineri cum obişnuia
să spună şi de care era mereu foarte mândru, am fost îngăduiţi şi înţeleşi cum noi
atunci nu aveam priceperea necesară şi purtaţi cu delicateţe spre lucruri fmmoase şi
ziditoare ca şi cum ceea ce reuşeam să facem erau acţiunile noastre exclusive. Un
fapt care rar se întâmplă în relaţia dintre generaţii.

154
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Dumnezeu şi-a revărsat cu plin harul Său asupra sa. La rândul lui, Domnia
Sa a ştiut şi ştie să fie un receptacol smerit al acestor daruri şi să lucreze pentru ai
săi, spre slăvirea lui Dumnezeu şi a ţării sale. Partea grea a trudei nu i-a lipsit
niciodată şi nici nu s-a plâns de ea şi mulţi nu au ştiut şi nu vor cunoaşte niciodată
aceste lucruri.
Toate lucrurile puse în practică sunt rodul a ani şi ani de zile, petrecuţi nu
doar deasupra cărţilor, sutelor de documente, ci izvorâte şi dintr-un simţ al realităţii
foarte profund. Mereu cu un zâmbet binevoitor, gesturi cumpătate, limbaj de o
identitate inconfundabilă, cu o diplomaţie elegantă. Domnia Sa s-a înscris şi înscrie
pe linia intelectualilor cu vocaţie în viaţa cetăţii.
Lupta cu necazurile produse de tot felul de adversităţi la care le-am fost de
multe ori martoră, i-au adăugat însă forţe nebănuite, o mare dragoste de viaţă şi un
optimism cu care îi molipsea pe toţi cei care îl cunoşteau. Cu o deosebită vocaţie a
cercetării şi o disponibilitate intelectuală pentru abordarea problemelor de orice
natură, domnul loan Lăcătuşu are vocaţia rară a intelectualului care se pune în
slujba comunităţii sale şi se consideră onorat să facă acest lucm.
Domnia Sa şi mulţi alţii a avut neşansa istorică să trăiască într-un regim,
unde doar calea exilului te putea face cu adevărat liber şi nepărtaş la ceea ce se
întâmpla. A avut de înfruntat după 1990 critici şi prejudecăţi venite din multe părţi,
care l-au rănit, dar nu l-au descurajat, l-au întristat dar nu l-au făcut să abandoneze
ceea ce avea de împlinit. Şi mai cred că Dumnezeu în mărinimia lui oferă oamenilor
nebănuite căi, iar Domnia Sa a ştiut şi a primit acest lucru cu inima şi sufletul
deschise. Şi eu şi cercul nostru de tineri colaboratori ai Centmlui, care din fericire
am avut şansa să îneepem să ne maturizăm într-o ţară liberă, am reuşit să avem'
privirea clară, să judecăm ceea ce vedem şi nu să ne lăsam copleşiţi de prejudecăţi
şi informaţii. Cunoşteam acest lucru şi cred că şi eu şi tot cercul nostru de tineri
prezenţi în acei ani, i-am fost alături din sinceritate şi convingere.
A fost un privilegiu această cunoaştere şi învecinare cu o personalitate care a
schimbat cursul lucrurilor, le-a venit în întâmpinare cu discernământul necesar, cu
un profesionalism care a făcut să ridice cu mult nivelul de aşteptări şi resurse al unei
instituţii care punea început unei activităţi.
Istorie recuperată şi o muzeografie mărturisitoare
Toate cele spuse mai sus se regăsesc într-un perimetm, o locaţie devenită
simbol: Centrul Ecleziastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan, locaţie care în
cadrul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, reprezintă un punct de referinţă
cultural românesc, menit aşa cum se exprima în dese rânduri, IPS loan Selejan să
recupereze o istorie uitată, o istorie mărturisită în mare parte doar de cimitirele
bisericilor româneşti, de cmcile pierdute, de documentele de prin podurile caselor sau
cu temere în glas şi preocupare de contemporanii trăitori ai acestor meleaguri.
Răsfoind volumul aniversar la cei 10 ani de existenţă ai Centrului
Eclesiastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan, apărut la editura Grai
Românesc, am rămas cu privirea pe primele articole, primele gânduri de cum era

155
Profesioniştii noştri 5

privită noua instituţie în rolul care avea să şi-l asume pe viitor, acest lăcaş născut în
sânul Episcopiei Covasnei şi Harghitei. Pot spune că nicio aşteptare, din cele multe
exprimate atunci, nu a fost trecută cu vederea sau neîmplinită. De la necesitatea
cercetării, conservării patrimoniului, parteneriatului cu alte instituţii de profil din
ţară, la zecile de studii publicate, rod al ostenelii celui care avea să îşi ia pe umeri cu
binecuvântarea PS loan Selejan, această grea povară, domnul loan Lăcătuşu a avut
vocaţia să împlinească aceste aspiraţii.
Centrul Ecleziastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan a devenit: Un
locaş al minţii, al culturii şi al inimii muzeu sistematic, ordonat şi de importanţă
naţională - cum Dumnezeu să-l odihnească gândea părintele Gheorghe Răţulea;
centru de importanţă bisericească, culturală şi naţională - Die Fonta secretar de
stat Ministerul Culturii în anul 1996
„Avem privilegiul de a fi părtaşi la un eveniment care va fi înscris în istoria
vieţii culturale, ştiinţifice şi spirituale a judeţului şi eparhiei noastre, şi în primul
rând al ţării... Vom fi gazda primitoare pentru actul de cultură autentic” rostea
domnul loan Lăcătuşu, parcă într-o viziune ce avea să ducă la proiecte autentice,
viabile şi de anvergură naţională.
Toate astea şi mult mai mult s-au împlinit şi făptuit ca într-un miracol în
foarte puţini ani. Centrul Eclesiastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan - nu
era un muzeu cu o condică de semnat la ora dimineţii şi la ora plecării, o instituţie
unde se bifau puncte pe fişa de lucru. Ceea ce s-a petrecut şi împlinit acolo pentm ani
şi ani de zile la atenta privire şi coordonare a domnului loan Lăcătuşu, rămâne o
mişcare culturală românească fără precedent, unică şi necesară pentru toată această
zonă şi nu numai, mişcare care a înaripat viaţa românească şi în sânul căreia s-au
plămădit acţiuni de cultură, de curaj civic, de demnitate aşa cum era şi este nevoie.
Concepţia Domniei Sale, asupra a tot ceea ce s-a întâmplat în cadrul Centrului
Ecleziastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan merită din plin toată atenţia.
Toată această lucrare în cadrul Centrului am văzut-o mereu în două dimensiuni
distincte şi greu de administrat: cea materială care consta în imensul fond documentar
reunit în acei ani, partea de arhivă, biblioteca cu sutele de volume, colecţii de ziare şi
reviste, dar mai ales partea legată de iniţierea unor concepte şi proiecte, împreună
conciliate au dat viaţă unei instituţii culturale româneşti, determinând în chip
privilegiat realizarea unei mişcări culturale româneşti mărturisitoare.
O mişcare care a generat fapte importante de solidaritate naţională: zecile de
cercetători care treceau pragul celor două judeţe în fiecare an, jurnalişti, scriitori,
studenţi, profesori angrenaţi apoi să scrie şi să facă cunoscută o realitate; un public
larg românesc căruia i-a fost schimbată o mentalitate despre ce înseamnă această
zonă.
O mişcare culturală care a adus la suprafaţă idei şi concepte puse în practică
şi devenite repere ale unei zone, menită să cadă în uitare şi nepăsare. Proiecte şi
activităţi care nu s-au axat doar pe cercetare - şi ar fi fost de ajuns - pe câteva
manifestări culturale cum de obicei se practică în lumea muzeografiei. Fără o

156
loan Lăcătuşu la 65 de ani

viziune largă, fără o perspectivă limpede şi o cultură adâncă cum a dovedit-o şi o


dovedeşte Domnia Sa, lucrurile ar fi rămas la o scară modestă.
Nimic nu m-a impresionat mai mult în toate gesturile şi manifestările
domnului loan Lăcătuşu, ca neliniştea care îl cuprindea faţă de fiecare lucm şi proiect
în parte, să fie dus la bun sfârşit şi cei implicaţi ca responsabili sau participanţi să fie
cu toţii mulţumiţi. O atenţie sporită la orice detaliu care în aparenţă nu părea să aibă o
relevanţă. Şi spun acest lucru corelat atât la ceea ce a scris, publicat sau vorbit. Era
mereu într-o competiţie cu propriile-i idei şi proiecte. Participările la diferite
simpozioane, mese rotunde, conferinţe însemnau zeci de pagini scrise şi apoi refăcute
în timpul nopţii sau pe tren. Fiecare participare în parte o lua ca pe o ocazie absolută
de a prezenta istoria şi realitatea locului, reuşind să implice cât mai multă lume în
mod responsabil în viaţa culturală a zonei Covasna-Harghita.
Îmi aduc aminte cum păstra emoţia şi bucuria, pentru fiecare lucru în parte,
chiar dacă anumite acţiuni se repetau sau îmi păreau mai puţin relevante în
contextul altor proiecte de o anumită anvergură.
Recursul la rădăcini, la identitate şi cultură au fost pilonii pe care s-a
sprijinit toată activitatea identitar culturală a Centmlui, pusă în slujba comunităţii
româneşti, fie că această activitate s-a tradus în proiecte culturale, literare sau
artistice, fie într-o formă angajantă şi mă refer la sutele de comunicate, scrisori
deschise şi mesaje trimise autorităţilor Guvernului, presei şi opiniei publice, o
odisee care a continuat şi continuă şi care ar merita un volum întreg.
Ani de zile în faţa avalanşei şi ofensivei de măsuri care au neglijat şi
neglijează existenţa unei comunităţi, aşa cum nu găseşti pe nicăieri în Europa,
domnul loan Lăcătuşu şi colaboratorii Domniei Sale, lăsau toate problemele*
personale şi răspundeau la apel de multe ori până spre miezul nopţii formulând
comunicate cu conţinut clar, concis şi argumentat asupra fiecăror probleme.
Exerciţiul demnităţii naţionale nu este unul facil şi la îndemâna oricui. Ţine de
vocaţie, de cultură, de sentiment civic.
Şi astăzi îmi încerc recunoştinţa şi gratitudinea faţă de aceste gesturi unice
ale domnului loan Lăcătuşu şi ale apropiaţilor colaboratori, preşedinţi de asociaţii
care se întâlneau şi cu responsabilitate şi îngrijorarea primeau fiecare act semnat
undeva haotic la Bucureşti, măsuri care atingeau şi ating în mod grav resorturile
existenţei româneşti în această parte de ţară.
Mesajul multor manifestări pornite în cadrul Centrului şi devenite tradiţie,
au dus la o participare mai activă la viaţa socială locală, fapt care va determina o
reconsiderare a rolului pe care românii îl au în evoluţia oraşului.
Manifestările desfăşurate de la un an la altul au dat Centrului Nicolae Colan
o greutate în reţeaua de muzee naţionale, i-a făcut un nume, l-a pus într-un circuit ca
pe un muzeu mărturisitor a unei realităţi vii, o realitate care a adus în chip
privilegiat roade multe şi nesperate concretizate în zeci şi sute de studii pe zona sud-
estului Transilvaniei, din partea multor cercetători din întreaga ţară, lucrări de
licenţă, lucrări de maşter, lucrări de doctorat.

157
Profesioniştii noştri 5

îmi este greu să număr câţi studenţi din zonă şi nu numai, profesori,
cercetători au călcat pragul muzeului ani de zile şi au fost încurajaţi să scrie pe
tematica zonei fie lucrări de licenţă, fie lucrări de maşter sau doctorat. Ore în şir
domnul loan Lăcătuşu a zăbovit cu fiecare în parte şi a dat cu generozitate sfaturile
şi informaţiile necesare. M-aş bucura să ştiu că unii dintre ei mai trec pragul
muzeului în semn de recunoştinţă.
Doar o simplă privire pe tematica unui singure ediţii din sesiunea de
comunicări Românii din sud-estul Transilvaniei sau al unui singur număr al revistei
Angvstia îţi creează impresia unei istorii întregi, care te cheamă să o cunoşti şi
studiezi, argumente menite din punct de vedere ştiinţific să aducă mărturie şi să
vorbească de o realitate istorică suspusă uitării dar şi nepăsării, ignoranţei sau
intereselor mărunte ale zilei.
I se datorează Domniei Sale, toată această trudă documentară atât în direcţia
zecilor de studii şi articole pe care le-a publicat, cât şi în pentru efortul de a reuni
zecile de cercetători, de a fi încurajaţi să scrie şi să aducă mărturie trecută şi
prezentă despre această realitate a sud-estului Transilvaniei.
Cât pesimism şi neîncredere încercam de multe ori în faţa la atâtea
nedreptăţi sau la lipsa de sprijin şi câtă recunoaştere, beneficii şi privilegii vedeam
pentru cei care trudeau într-o cu totul altă direcţie, tot domnul loan Lăcătuşu reuşea
să ne dea energie, când parcă toate resursele se epuizau, să dea încredere când parcă
nu mai era loc de ea. Dezamăgirea ne-ar fi făcut pe mulţi să abandonăm idealurile şi
proiectele, dar stând acolo am învăţat că lucrurile trebuie asumate cu bune şi rele.
Centrul a devenit în timp un receptacol de cele mai importante iniţiative de
ordin cultural. De la un an la altul munca se dubla, fie în direcţia unor manifestări
care se cereau a fi continuate - multe puse sub semnul întrebării ca posibilitate de
resurse materiale, dar şi umane, fie în direcţia sprijinirii unor noi proiecte care
veneau în mod firesc în dezvoltarea şi evoluţia a ceea ce se întâmpla.
Intr-o anumită ocazie, EPS loan Selejan ca o concluzie la multitudinea de
activităţi organizate în cadrul Centrului Eclesiastic de Documentare Mitropolit
Nicolae Colan, adăugase în loc de concluzie „doarpapuci nu se repară aici”.
Şi răsplata era pe măsură: o bibliotecă cu un număr tot mai mare de cărţi, o
arhivă bine organizată şi îmbogăţită, proiecte editoriale bine definite: Grai Românesc,
Oituzul, editura Grai Românesc, Editura Eurocarpatica reviste şi anuare culturale
realizate în colaborare: Angvstia, Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna",
Foaia Oituzul, Revista Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei
şi multe altele.
Deschis de dimineaţa şi de cele mai multe ori până înspre miezul nopţii,
programul era dat de necesităţile zilnice. Faţă de atmosfera obişnuită în birouri,
muzee. Centrul degaja un simţ al sărbătorii şi entuziasmului, fapt subliniat de mulţi
cei care veneau acolo şi care după ani mi-au mărturisit acest lucm. Ceva „pozitiv” aici
se întâmpla, o uşă care nu semăna cu nicio alta de la alte instituţii, fără formalisme,
atmosferă pe care am avut bucuria să o reîntâlnesc şi în spaţiul occidental.

158
loan Lăcătuşu la 65 de ani

„Firul înroşit al telefonului" cum se exprima în dese rânduri Domnia Sa, a


fost o realitate pe care vreau să o amintesc tuturor celor care sunt şi citesc aceste
rânduri. La sfârşitul lunii, în faţa facturii de telefon era o adevărată tragedie, o sumă
care desigur era infimă faţă de avalanşa de lueruri care prindeau viaţă.
La Milano, în contact cu multe fundaţii culturale sau sociale, am fost mereu
tentată să compar resursele umane şi financiare necesare activităţilor desfăşurate şi să
constat că în multe cazuri activităţile sunt inferioare ca număr şi conţinut celor care
aveau loc în cadrul Centrului, în ciuda unui personal numeros şi susţinere financiară.
Cu timp şi fără timp, cu odihnă şi mai mult fără odihnă, la ceasul de seară
Domnia Sa, se adâncea în studiu, cercetare şi de multe ori, până dimineaţa, ca într-
un miracol multe articole erau gata, comunicări pentru zeci şi zeci de conferinţe la
care a participat în toată ţara, călătorii cu trenul şi autobuzul, fiecare prilej în care
realitatea românească din Covasna şi Harghita putea fi făcută cunoscută era
considerată la amploarea cuvenită.
în acest perimetm, zecile de persoane care treceau zilnic de la profesori,
elevi, cercetători, oameni politici, jurnalişti, public din cel mai diferit ca vârstă şi
ocupaţie, fiecare avea certitudinea unei exprimări sincere şi preocupante faţă de o
realitate care venea ca o avalanşă asupra tuturor.
Ani în şir Domnia Sa şi-a mutat casa la Centm unde a zăbovit şi tmdit ca în
propria casă. Le-a făcut cu preţul lipsei de lângă ai săi dragi (soţia Felicia care
pentm mulţi ani a introdus zeci de materiale în calculator în vederea publicării, fiica
Ioana), care au dovedit toleranţă şi îngăduinţă faţă de un program fără orar, lucmri
cum rar am mai întâlnit. Păstrez şi acum imaginea doamnei Felicia, care cu
smerenie şi o modestie intra la Centru şi nu zăbovea niciodată mai mult de câteva'
minute pentm a nu deranja sau incomoda.
Centrul Ecleziastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan, dincolo de
rolul definit al cercetării şi analizei documentelor, a produs o mişcare culturală care
a avut şi trebuie să aibă atât cât va fi nevoie, valenţele rezistenţei, o rezistenţă
definită nu prin prisma unui naţionalism îngust, la nivelul vorbelor, ci 6 rezistenţă
tradusă în acţiune, calitate şi excelenţă. Prin ideile şi proiectele puse în practică în
cadml lui. Domnia Sa, a avut şi are rolul de promotor de model cultural într-o
vreme de restrişte, lipsă şi coerenţă şi demnitate.
Idealuri şi proiecte
în acei ani era un tumult al zilei, că nici nu era timp să vezi cât de multe se
înfiripau şi luau viaţă. Abia după mai mulţi ani, într-o anume linişte, mărturisesc
miracolul acelor ani.
Un model dat de o Episcopie mărturisitoare şi de un episcop asemenea: IPS
loan care ani de-a rândul, fără odihnă s-a împărţit, jertfit în toate locurile şi
împrejurările în care a fost şi este nevoie. într-o zonă cu o climă neprielnică, cu ploi
lungi şi reci vara, cu zăpada şi temperaturi negative iama, şi mai mult, într-un context
parcă menit să fie potrivnic unei vieţi normale şi paşnice a locuitorilor săi, a reuşit să

159
Profesioniştii noştri 5

reconstruiască istoria bisericească a locului, să reia istoria rămasă parcă împietrită, dar
mai ales să schimbe o mentalitate şi să aducă un model unic de lucm şi acţiune.
Simpla vedere a acestei istorii pierdute şi recuperate care prindea din nou
glas prin toate ctitoriile la care eram martori, a dat încredere şi curaj atunci când
parcă acestea nu mai existau pentru mulţi.
Mărturisesc acum, după mai mulţi ani, că toată această zidire, la care am fost
părtaşi ca angajaţi ai Episcopiei, ne-a creat o responsabilitate faţă de tot ceea ce
făceam zilnic.
La o scară şi dimensiuni de un alt şi diferit nivel, cu un alt mesaj, domnul
loan Lăcătuşu îşi împlinea datoria de a susţine şi a da viaţă proiectelor care tot ca
nişte ziduri trebuiau să susţină această mare lucrare al cărei leit-motiv era păstrarea
identităţii religioase, culturale şi lingvistice.
Acesta era şi a fost şi spiritul care a călăuzit aceste idealuri devenite proiecte
şi realităţi culturale în acei ani. Şi nu greşesc dacă spun că această împletire de
zidire şi cuvânt au readus la modul providenţial în atenţie nu doar o realitate şi o
istorie trecută, cât una al cărei potenţial s-a dovedit a fi o mare necunoscută pentru
foarte multă lume.
Oriunde ajungeam să participăm în ţară, fie la conferinţe sau dezbateri,
argumentul şi realitatea zonei Covasna-Harghita ridica semnele unui interes viu
transformat apoi în dorinţa de a participa şi sprijini această realitate. Amintesc doar
ca fapt singular apariţia volumului Românii din Covasna şi Harghita, care, în urma
unui material prezentat în Formula As prin bunăvoinţa doamnei Sânziana Pop, a
făcut ca zile în şir să sune telefonul din toate colţurile ţării, de unde veneau mesaje
demne de toată emoţia şi gratitudinea. A fost cea mai frumoasă şi nobilă răsplată
care o puteam avea şi simţi pentru acest volum impresionant prin sutele de pagini,
dar poate şi mai impresionant prin ce au însemnat culisele acestei lucrări ieşite la
iveală asemenea unui vulcan în erupţie: ani lungi de lucru, de muncă de concepţie,
coordonare, texte, imagini şi multe altele.
Intr-o vreme, când ţara întreagă era într-o tranziţie, când schimbările adu­
ceau cu sine mai mult lucruri negative, în mod paradoxal aici nu se ruina şi demola
nimic, ci se zideau, construiau şi înfăptuiau lucruri de mare valoare. în Covasna şi
Harghita eforturile erau canalizate spre idealuri şi lucruri de anvergură care defineau
o cu totul altă realitate decât cea care o auzeai la ştirile de la televizor.
îmi era dat să văd, ca într-o renaştere, fapte şi oameni meniţi să facă istoria
să vorbească, să dea mărturie despre trecut şi prezent în acelaşi timp. Suntem la
capitolul facere îmi spunea o dată IPS loan la mănăstirea Izvorul Mureşului, când
aceasta era încă la zidurile de început.
Spaţiul nu-mi permite să aştern toate lucrurile care s-au înfiripat în acei ani
în cadrul Centrului Nicolae Colan şi al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi
Harghitei, Dumnezeu le cunoaşte mai bine căci au fost toate cu voia Lui.
Toate aceste realităţi ftumoase transformate în „istorie prezentă” şi în cadrul
Centrului, au izvorât aşa cum le-am receptat din partea domnului loan Lăcătuşu, nu

160
loan Lăcătuşu la 65 de ani

din dorinţa de concurenţă şi competiţie, nu cu obligaţii de serviciu, ci dintr-o


maturitate şi o viziune pe care mărturisesc nu am mai întâlnit-o. Multe idei au
devenit proiecte, au prins viaţă. Nimic nu s-a născut ca un foc de paie, ci fiecare
gând bun dădea roade într-o manieră serioasă şi profesională.
De asemenea, loan Lăcătuşu a iniţiat, coordonat sau susţinut proiecte şi
programe ştiinţifice, religioase, culturale, artistice sau civice de importanţă locală,
regională şi naţională, dintre care unele au dobândit dimensiuni internaţionale,
precum şi înfiinţarea unor instituţii hotărâtoare pentm păstrarea şi afirmarea
identităţii naţionale a românilor din judeţele Covasna, Harghita, şi-n anii din urmă,
şi din Judeţul Mureş.
De numele său, al unor prieteni şi colaboratori ai săi, se leagă momente şi
evenimente importante din viaţa celor două judeţe, la unele dintre ele cu onoare le-
am fost martoră: înfiinţarea Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” (1992),
Muzeului Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă (1993), Episcopiei
Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei (1994), Centrului Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan” (1996), Despărţământului „ASTRA” Covasna-Harghita
(1996), Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (1997), Centmlui European de
Studii Covasna-Harghita (1999), Casei Memoriale „Romulus Cioflec” de la Araci
(1999), Federaţiei Arhiviştilor din România (2004), Forumului Civic al Românilor
din Covasna şi Harghita (2005), Asociaţiei Arhiviştilor şi Prietenilor Arhivelor
Covasna (2005) şi punctului muzeal „Prima Şcoală Românească”.
De mişcarea culturală românească creată ţin şi iniţierea, organizarea şi
desfăşurarea Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul
Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie” (1995-2011), Universităţii de Vară
„Izvorul Mureşului” (1997-2010), „Zilelor Andrei Şaguna” (1992-2011), „Zilelor
Nicolae Colan” (1993-2010), „Zilelor Sfântului Gheorghe”, desfăşurarea la Sfântu-
Gheorghe a celei de-a 93-a Adunări Generale a Asociaţiunii ASTRA (1997),
înfiinţarea Grupului de Cercetare „I.I. Russu” pentru Studiul Istoriei sud-estului
Transilvaniei, înfiinţarea editurilor „Grai Românesc” şi „Eurocarpatita”, consti­
tuirea colecţiei „Profesioniştii noştri”, ridicarea monumentului „Andrei Şaguna”, a
bustului „Nicolae Colan”, a Monumentului Eroilor Jandarmi din Aita-Mare şi a
Eroilor Poliţişti din Sfântu Gheorghe, a crucilor memoriale, pe locul bisericilor
dărâmate în 1940, din Căpeni, Comolău şi Vârghiş, acordarea în fiecare an,
începând cu anul 2003, unui număr de zece personalităţi locale, a titlului de
„Cetăţean de Onoare al Comunităţii Româneşti din Sfântu-Gheorghe” şi a altor
peste 40 de iniţiative civice, ştiinţifice, istorice şi cultural-religioase.
Prieteni, prietenii sau despre bucuria comuniunii
Dedic un mic spaţiu unui argument pe care îl consider valoros, nu doar din
punctul de vedere al afectivităţii raporturilor umane, care rămân un lucm deosebit
de preţios în amintirile mele, ci şi al prieteniilor de solidaritate al căror artizan este
domnul loan Lăcătuşu, prin personalitatea şi felul unic al Domniei Sale.

161
Profesioniştii noştri 5

îmi rămâne mereu o admiraţie profundă pentru felul unic în care a ştiut şi
ştie să cultive aceste prietenii de la importante personalităţi ale lumii culturale şi
ştiinţifice până la persoane simple în sensul frumos al cuvântului, dar fără pretenţiile
unor activităţi sau acţiuni de anvergură. Cu toţii se regăseau confortabil sufleteşte
fie în biroul Domniei Sale, fie în sala de conferinţe sau biblioteca Centmlui.
întotdeauna reuşea să menţină calmul situaţiei, în ciuda multor impedimente care se
iveau de la o zi al alta şi care nu erau deloc uşor de gestionat.
Zile întregi părea că Centrul îşi are ca obiect de lucru audienţe şi întâlniri,
abia apucai să îţi reiei lucrul, şi uşa se redeschidea din nou, la fel şi telefonul.
Vizitele nenumărate şi telefoanele îmi rămân în minte la modul intens ca un fapt al
comuniunii create cu enorm de multă lume fie din zonă, fie din toată ţara. De multe
ori această reţea de încredere înfiripată o vedea prin prisma unei continuităţi a
perioadei interbelice pe care o aducea mereu în discuţie cu mare admiraţie. De
altfel, multe din gesturile şi faptele Domniei Sale, veneau să reînnoade firul istoriei
acestor locuri, pe care o cunoaşte ca nimeni altul. O relatare istorică din acea vreme
prindea parcă conturul unui fapt contemporan. Personalităţile perioadei interbelice
şi nu numai erau prezentate într-o manieră vie şi responsabilă pentru contemporani,
fapt care a dat multă greutate în pornirea anumitor iniţiative.
Nu am dat acest capital de prietenii pe seama vârstei sau a inevitabilelor
întâlniri ale vieţii, prieteniile veneau pe fondul unor idealuri care nu intrau în
cotidianul vieţii, erau argumente demne de interes.
Mărturisesc atenţia sporită pe care o aveam ori de câte ori Domnia Sa ridica
telefonul, o generozitate şi o promptitudine extraordinară în raport cu ceea ce i se
spunea sau avea de spus. Reuşea într-un telefon să exprime lucruri care aş fi avut
impresia că nu pot fi rezolvate decât cu mare dificultate, mai ales momentele când
era nevoie de susţinere financiară, de sprijin logistic şi multe altele.
Şi Centrul, în acea vreme, s-a definit prin prisma acestor prietenii, care nu
însemnau nici obligaţii sau ceva formal, ci izvorau din lucruri comune, frumoase şi
ziditoare. Capitalul de prietenie şi încredere primit de la foarte multă lume venită în
contact cu realitatea din zonă, ne-a ajutat şi menţinut entuziasmul şi forţa de muncă
la cote foarte mari.
Şi vreau să amintesc din acea perioadă pe care am cunoscut-o, câteva nume
de aproape sau de departe, pe care i-am văzut aproape zilnic, prieteni şi susţinători
la multe proiecte: loan Solomon, Rodica Pârvan, Luminiţa Comea, Rădiţa Albu,
Maria Peligrad, Stela Buda, pr. Comeliu Bujoreanu, pr. Florin Tohănean, prof.
Vasile Stancu, Mihai Groza, Angela Bârsan, ş.a.
Bunul prieten Vasile Lechinţan care şi-a făcut datoria la modul excepţional,
scotocind şi aducând la lumină documente şi date de extremă importanţă pentru
reconstituirea multor momente istorice.
Pleiada de cercetători Ana Grama, loan Ranca, Liviu Boar, Maria Cobianu-
Băcanu, Lily Rain, prof Ilie Bădescu, Alexandru Porţeanu, care constituiau voci vii
şi avizate pentru cercetarea acestei realităţi.

162
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Nimic nu mă minuna mai mult decât atunci când, la telefon, veneau „ştiri
vechi” din partea acestor minunaţi oameni, fie legate de anumite descoperiri în
arhive, fie date care ajutau la reconstituirea zonei despre romanii din Secuime,
domnul loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan - se bucura ca la primirea unui dar de mari
proporţii: în câteva secunde refăcea ca într-un joc de puzzle tabloul unei comunităţi
româneşti cu date, statistici în câteva minute cu o memorie fascinantă.
Cu drag îl amintesc apoi pe domnul loan Roman de la Miercurea-Ciuc figură
emblematică a primelor ediţii ale Universităţii de Vară de la Izvorul Mureşului.
De la Bucureşti, Eugen Popescu şi Daniela Soroş, nume care zilnic ne
circulau pe buze în virtutea atâtor lucruri care ne legau şi care nu se pot şterge,
persoane cu mare putere de implicare şi dăruire.
Părintele profesor Ilie Moldovan, plecat dintre noi în acest an, prezent cu
studenţii Sfinţiei Sale - în acei ani, în nenumărate locuri, în cele două judeţe, la o
vârstă înaintată şi cu o sănătate şubredă. Cum îmi şoptise la ureche de foarte multe
on aş fi de acord ca pe domnul loan Lăcătuşu să îl facem preot - câtă emoţie de o
parte şi de alta de câte ori se întâlneau.
Părintele Antim David, figură constantă şi susţinătoare prezent ori de câte
ori a fost nevoie.
Familia Rodica şi loan Ciurea, prieteni de o certă nobleţe, care veniţi din
Occident au pus de atâtea ori semnul întrebării în faţa acestor lucruri care le
întâlneau în mod unic, la nivel de jertfă şi dăruire.
Scriu de prieteni şi prietenie, erau însă şi persoane care se raportau negativ
la aceste iniţiative, oameni mânaţi de interese mărunte aşa cum se întâmplă peste tot
în lume, care nu voiau să vadă realitatea, ci se ghidau după prejudecăţi. Cu
înţelepciune erau iertaţi şi îngăduiţi.
Nu vreau să-i uit pe cei care s-au alăturat cu bucurie şi încredere activităţilor
noastre, au pus umărul în mod voluntar şi sincer: pr. Sebastian Pârvu, pr. Alin
Câmpean, pr. Constantin Stroilescu, Romeo Negrea, Ioana Lăcătuşu, Codrina
Şandm, Dorel Marc, Dan Tănasă, Codrin Munteanu, Alina lancu. Radu Măciucă,
poetul Ionel Simota, Daniela Pătrunjel ş.a.
Amintiri de neşters rămân legate de Pelerinajul Sf Andrei şi Ziua Naţională
a României în parohiile dm Eparhie, pelerinaj început în 1998 şi care continuă şi
acum. Studenţi reuniţi în ASCOR sau LTOR au receptat mesajul şi au dat entu­
ziasm şi forţă acestor lucruri, adevărate pagini de istorie.
Momentele de bucurie şi adevărată comuniune îmi stămie cu emoţie în toate
amintirile legate de activităţile de la lansări de carte, simpozioane, dezbateri,
conferinţe şi tot ce a însemnat contactul şi legăturile de prietenie cu zeci şi zeci de
persoane pe care am avut privilegiul să le cunosc în acei ani.
Domnul loan Lăcătuşu a depăşit mereu măsura de prieten privat. A fost şi
este un om al multora şi mai ales un om al ţării sale, pe care o slujeşte firesc şi cu
nobleţe, în acord cu semnele timpului pe care le-a împlinit cu bucurie şi entuziasm.

163
Profesioniştii noştri 5

Un om cu vocaţie de ctitor, în toate lucrurile de care s-a atins şi le-a făcut să


crească şi să dea roade tuturor care aveau şi au nevoie.

Omagiu unui prieten de o deosebită calitate


şi valoare umană
Prof. Rodica PORTEANU

Ne cunoaştem de peste două decenii, de pe


la începuturile activităţii Centrului de Studii „Mi­
tropolit Nicolae Colan” şi ale Muzeului Carpaţilor
Răsăriteni. Lucrările şi manifestările acestora erau
şi au rămas dedicate cauzei nobile a susţinerii vieţii
spirituale a românilor din această parte a Ţării,
la a căror realizare s-au alăturat atâţia şi atâţia
colegi de înaltă competenţă în domeniile lor de
specialitate. Participarea noastră, a tuturor, a
generat şi un fel de amplificare a energiilor de
grup, îndeosebi a celor colegiale.
Iniţiatorul, organizatorul şi exponentul
unanim apreciat al acestei veritabile mişcări
intelectuale şi morale exemplare a fost, a rămas,
rămâne şi va fi în continuare entuziastul, vrednicul
nostru coleg şi prieten Dr. IO AN LĂCĂTUŞU.
Pe soţul meu, prof. dr. Alexandru Porţeanu şi pe mine, ne leagă parcă un
plus de prietenie personală, reciprocă, de Ionică Lăcătuşu, prin amintirile
deosebite de la acele manifestări de aleasă ţinută, precum şi prin alte întâlniri, dar
mai ales convorbiri sau chiar confidenţe de substanţă, încărcate de gânduri
comune, de orizonturi mai largi.
Este o adevărată încântare să întâlneşti în zilele noastre, în societatea
noastră atât de fragmentată şi sărăcită spiritual, un om care se străduieşte din
răsputeri să realizeze ceva durabil, de calitate, pe plan profesional, civic şi uman.
Lucrările sale ştiinţifice rămân referinţe de bază ale domeniului, de
deosebită importanţă culturală şi socială, cu impact real în actualitate. Sociologul,
istoricul, cărturarul, se completează în chip fericit cu profilul complex al spiritului
civic militant, dedicat dreptăţii, adevărului şi vieţii semenilor săi.
Momentul aniversar de azi este doar un scurt popas pe firul curgerii
zbuciumate a timpului, pentru că Dr. loan Lăcătuşu mai are încă destule lucruri de
gândit, de scris, de îndeplinit.
Cu cele mai alese sentimente şi felicitări, îi adresăm cu toată prietenia,
urările cele mai bune: La mulţi şi fericiţi ani!
164
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Un gând admirativ lui loan Lăcătuşu, la 65 de ani


Dr. Mihai RACOVIŢAN

Trăieşte în Secuime un Om care se pare


că a fost dăruit de Dumnezeu pentru a aduce
alinare şi a ajuta în fel şi chip, cu mijloacele de
care dispune, românilor din zonă, atât de greu
încercaţi. Acest Om, Î.P.S. Arhiepiscopul Co-
vasnei şi Harghitei, loan Selejan, nu este doar
respectat de către păstoriţii săi, este venerat.
Şi tot acolo, la Sfântu Gheorghe, se ma­
nifestă de decenii, un român cum rar mi-a fost
dat să întâlnesc în cei aproape 70 de ani de via­
ţă, un stâlp al românismului, dr. loan Lăcătuşu.
Mijloacele sale şi formele de expresie prin care
se opune abuzurilor, falsificărilor şi discrimină­
rilor la adresa românilor din sud-estul Arcului
Carpatic, practicate cu ostentaţie crescândă de
către oficialităţile secuieşti şi de secui şovini (nu mulţi, dar sunt), sunt impre­
sionante: organizarea de sesiuni ştiinţifice şi simpozioane de rezonanţă, adunări
cetăţeneşti cu atitudine, organizarea de diverse reuniuni culturale româneşti,
publicistică, memorii, petiţii, proteste adresate autorităţilor române şi opiniei
publice ş.a. De asemenea, mă gândesc la eforturile pe care le-a depus în organizarea
Centmlui Elesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din cadrul
Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, a Muzeului Carpaţilor Răsăriteni, pe
care l-a şi slujit ca muzeograf şi director, ca redactor responsabil1 al revistelor
Angvstia, Grai Românesc, Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, al
publicaţiei Info Eurocarpatica ş.a. A avut curajul de a afirma adevărurile româneşti
şi din importantele funcţii publice pe care le-a deţinut: director al Direcţiei Judeţene
Covasna a Arhivelor Naţionale, şef serviciu la Arhivele Naţionale Bucureşti, expert
în Corpul de Control al Ministmlui în Ministerul Administraţiei şi hitemelor. A pus
suflet în ridicarea monumentului lui Andrei Şaguna şi a bustului lui Nicolae Colan,
ambele în Sfântu Gheorghe.
Poate mai importantă este pasiunea şi profesionalismul cu care a studiat şi
studiază istoria românilor din Arcul Carpatic, raporturile lor cu secuii în scurgerea
timpului, rezultatele cercetărilor sale materializându-se în nu mai puţin de 12
volume de autor, noi citând: Identitate şi cultură la românii din Secuime,
Spiritualitate românească şi convieţuire interetnică în Covasna şi Harghita,
Românii din Covasna şi Harghita. Istorie, biserică, şcoală, cultură. Tendinţe de
165
Profesioniştii noştri 5

enclavizare a unui spaţiu românesc Covasna-Harghita, Dăinuire românească în


Covasna şi Harghita etc. loan Lăcătuşu este editor şi îngrijitor al altor 27 de lucrări
şi publicaţii, redactor a 15 cărţi apărute în editurile Eurocarpatica, Grai Românesc
şi România pur şi simplu şi autor a peste 60 de studii în reviste de specialitate, în
reviste ca Revista Teologică (seria nouă). Revista Arhivelor, Revista Muzeelor,
Sargeţia, Acta Musei Napocensis, Angvstia, Transilvania, pentru a le cita doar pe
cele mai cunoscute. Şi-a oferit cu generozitate şi cu dăruit suflet românesc
colaborarea şi consultanţa oricăror instituţii sau cercetători care l-au contactat.
Ioane, aş fi vrut să-ţi spun infinit mai multe lucruri bune despre tine ca unul
care te cunosc şi te admir de atâta amar de vreme. Mă mulţumesc a mărturisi tuturor
că sunt mândru că mă consider prieten vechi şi statornic. îţi doresc multă sănătate şi
putere de muncă în folosul românismului.

loan Lăcătuşu - 65 de ani


Prof. univ. dr. Tudor RĂTOI

Anul acesta, în luna septembrie, colegul şi


prietenul nostru loan Lăcătuşu, din Sfântu
Gheorghe - Covasna, Ionică, aşa cum i se spune
familiar, cu un diminutiv ce-i trădează frumoasele-i
obârşii moldoveneşti, împlineşte 65 de ani.
O vârstă frumoasă, pe care, împlinind-o,
titularul ei nu are a se emoţiona, ci, cel puţin, să
pretindă dreptul de a intra într-o relaţie specială, fie
şi virtuală, cu cei apropiaţi.
Sau mai degrabă invers, apropiaţii au
datoria să intre în legătură cu cel sărbătorit.
Iniţial, mă gândisem să scriu câteva cuvinte
pe o temă asupra căreia vorbisem mai demult cu
Ionică, referitoare la interesul lui I.G. Bibicescu, fiu
al Mehedinţilor şi fost guvernator al Băncii
Naţionale a României, pentru românii din Harcov.
Am lăsat la o parte primul impuls, în perspectiva unui alt moment la care
putem spera, socotind că e infinit mai potrivit să spun că mă simt cu adevărat mai
confortabil la gândul că, la 65 de ani, un om merită altceva.
Iar Ionică Lăcătuşu este indiscutabil un OM, o personalitate distinsă,
sociolog, istoric, om de cultură şi pasionat desăvârşit al faptelor de obşte, un om al
datoriei, indiferent de natura acesteia, familială, socială, profesională ori naţională,
un om interesat de toţi şi de toate şi, mai presus de orice, de condiţia românilor şi, în

166
loan Lăcătuşu la 65 de ani

mod particular, de soarta românilor din Harghita şi Covasna, alături de care s-a
împământenit cu câteva decenii în urmă.
Senmatarul acestor rânduri l-a cunoscut relativ târziu pe loan Lăcătuşu, într-
un moment în care viaţa l-a adus pe acesta din urmă în Arhivele Naţionale, pe un
post important, dar ingrat, mai ales că a trebuit să-l exercite în condiţii dificile,
departe de casă şi de familie şi fără sprijinul omenesc ce i se cuvenea dat, câtă
vreme aşteptările şefilor şi instituţiei din partea lui erau din cele mai mari.
loan Lăcătuşu a făcut acest serviciu cu onestitate, devotament şi dăruire, fără
să revendice nimic pentru sine, ducându-şi viaţa în condiţii ultramodeste, într-o
cămăruţă a Facultăţii de Arhivistică.
Ulterior, prin jocul întâmplării, s-a reîntors acasă, ajungând în fruntea
Arhivelor din Covasna. Deşi câmpul de acţiune i s-a restrâns. Ionică n-a pierdut
contactul cu mişcarea arhivistică în întregul ei, rămânând un factor emergent, mereu
dispus să participe, să dea un sfat şi un ajutor şi găsind un teren de manifestare fertilă
în Eparhia ortodoxă a Harghitei şi Covasnei, împreună cu Preasfinţitul Episcop loan
Selejan şi Centrul European de Studii Harghita-Covasna din Sfântu Gheorghe.
Este numai în aparenţă uimitor că un om cu formaţia lui profesională de
bază şi cu activitatea sa de tinereţe a putut face o asemenea translaţie. In realitate,
vocaţia lui nativă spre fapta de laudă, spre dimensiunea umană a existenţei, a jucat
un rol covârşitor, permiţându-i să-şi poată asuma trăirea creştină şi vectoml său
esenţial - iubirea aproapelui - ca pe un pas firesc, făcut nu pentm ispăşirea
păcatului tinereţii, ci ca pe o descoperire de sine, venită la timpul şi la locul potrivit.
Lui loan Lăcătuşu nu-i va fi fost greu să ajungă aici. L-au ajutat educaţia
temeinică din familie, din şcoala de altădată, hulită astăzi deşi greu de egalat ^ca
performanţă, poate şi disciplina însuşită într-un regim puţin dispus la concesii, dar
mai cu seamă toleranţa proverbială a omului, discernământul lui, cultura, tactul,
experienţa de viaţă şi multiplele sale compatibilităţi cu semenii întru idei,
preocupări şi suflet.
Toate acestea au dat relief unei personalităţii a cărei viaţă şi activitate s-au
derulat într-un mediu nu din cele mai favorabile, într-un oraş în care un român
foarte uşor poate fi acuzat de xenofobie, naţionalism sau atitudini discreţionare, în
pofida condiţiei sale de minoritar în propria-i ţară.
Departe de fi promovat vreodată astfel de gesturi pentm care a fost pe
nedrept acuzat şi alungat din poziţia de şef al Arhivelor din Covasna, loan Lăcătuşu
a fost şi a rămas mereu omul dialogului, al respectului acordat interlocutomlui,
indiferent de etnie, confesiune sau cultură, a fost, este şi va rămâne un reper
ineluctabil al concitadinilor săi.
Este nevoie ca la Covasna, ca şi pretutindeni în ţară, oamenii din stirpea lui
loan Lăcătuşu să fie daţi exemplu, iar lucmrile şi oamenii - aceştia din urmă prin
reprezentanţii lor merituoşi - să fie puşi în ordinea şi ierarhia lor firească.
La 65 de ani, un om şi opera lui trebuie să primească recunoaşterea noastră
cvasiunanimă, un om şi opera lui trebuie să-şi afle încununarea indiscutabilă, după o

167
Profesioniştii noştri 5

viaţă pilduitoare, de muncă, de modestie, bun simţ şi responsabilitate, care n-ar


strica să devină contagioase.
Iată de ce mă bucur enorm că am fost şi sunt colegul acestui răzeş
moldovean, că l-am cunoscut şi i-am putut transmite fără nici o reţinere aceste
gânduri, odată cu cele de gratitudine pentru simplul fapt de a fi fost de multe ori pe
aceeaşi undă a opţiunilor şi năzuinţelor şi cu încrederea că, până aici, prietenul
nostru a făcut ceea ce trebuie şi ceea ce a fost bine pentru oamenii în mijlocul cărora
şi-a dus existenţa, pentm el şi familia lui şi, în fine, pentru branşa pe care a servit-o
cu devotament, dincolo de ambiguităţile feed-back-ului acesteia.

Un om cu inima cât România „dodoloată”


Av. loan ROMAN

Am primit, deunăzi, cu mare încântare, de la


profesoml Vasile Stancu o onorantă şi grea soli­
citare. Să încredinţez foii, mărturii despre o vrednică
personalitate a României, împreună cu care - mi-a
plăcut să spun - am fost unde trebuia, când trebuia
şi am făcut ce trebuia, UN OM CU INIMA CÂT
MOLDOVA LUI ŞTEFAN, CÂT ROMÂNIA
, JDODOLOAŢ”!
Parafrazând cronicarul, aş spune odată cu el
„să spatie gândul...'1' şi, o bună bucată de vreme,
L chiar s-a speriat. Mi-a trebuit multă îndrăzneală să
cutez a scrie ceva. Cum să scriu, eu care nu am nici
un argument în favoarea măsurării cu o asemenea
personalitate de dimensiune academică, despre
doctorul în ştiinţe, IOAN LĂCÂTUŞU?
Unul dintre argumentele care m-a determinat să cutez, unul dintre
principalele argumente, l-am găsit chiar în scrisoarea primită de la Bebe Stancu,
care mă ruga să mă alătur proiectului ce-şi propunea ca „.. .din frânturi de gânduri şi
impresii personale ori instituţionale, să realizăm împreună un portret de
profesionist, exemplu demn de urmat de tinerii cercetători de astăzi”.
Asta este exact ceea ce am făcut de mai multe ori, împreună cu acest om bun
ca pita caldă, acest om al Lui Dumnezeu şi de aceea am spus DA. Trebuie să scriu
despre el, fiindcă Ion Lăcătuşu, prin efortul depus, s-a ridicat la statutul de vrednică
unealtă în mâna Celui Ce ne-a zidit spre a-i „plini” voia ca români şi buni creştini,
aici, în această parte binecuvântată de lume în care, cred, că ne sunt „cercate”
valenţele şi caratele spiritului creştin, fiind verificate dacă aceste carate merg până
168
loan Lăcătuşu la 65 de ani

la acea toleranţă încât să îi putem iubi şi pe cei ce nu ne iubesc, pe cei ce ne urăsc,


oameni pe care nu-i putem iubi decât cu vrednicie creştinească.
Pe la sfârşitul anului 1991, în momentele în care în Parlamentul României se
discuta faimosul raport HARCOV, am fost numit Comandant al unui Batalion de
Jandarmi pe care trebuia să îl operaţionalizez la Miercurea-Ciuc.
Foarte repede am înţeles rolul şi locul noii stmcturi - pe care aveam onoarea
să o comand - în sistemul general de ordine publică şi siguranţă civică. Am purces
la treabă cu entuziasmul celor 37 de ani pe care îi aveam atunci, munceam bine,
înregistram primele rezultate bune, dar şi unele poticneli inerente oricămi început;
multitudinea problemelor mari, amestecate cu banalităţi, măcina timpul meu şi un
anume sentiment de neîmplinire, conştiinţa că trebuie să fie ceva mai mult, că
trebuie să fie şi altceva pe lângă ce eu consideram că fac bine, şi acest gând, acest
nu ştiu ce, nu îmi dădea pace.
Am început să ies în târg, am căutat să cunosc şi să înţeleg oamenii din urbe,
dar realitatea percepută mi se părea destul de stranie. Ceea ce percepeam era şocant.
Până atunci realitatea zonei respective nu o cunoscusem decât aproximativ, super­
ficial, superficialitate dată de minciunile promovate prin intermediul festivismelor
care prezentau inteligenţa comunistă în rezolvarea problemei naţionale în România.
Din păcate mulţi români - şi astăzi - percep zona „HARCOV” tot aşa. Tot ce
conştientizăm mă bulversa. Nu puteam să cred. Refuzam să cred că „oprimata şi
deznaţionalizată minoritate” este doar o grosolană manipulare şi că, de facto, acolo,
oprimată şi supusă unui coerent şi ştiinţific proces de deznaţionalizare este
majoritatea românească. Realitatea contorsionată dată de statusul diferit faţă de restul
ţării în care fiecare segment etnic de populaţie îl trăia invers decât în afara zonei -
majoritarii din ţară erau aici minoritari, iar minoritarii din ţară aici erau majoritari - şi
incapacitatea românilor de a-şi gestiona în spirit european diferenţa, alteritatea opusă
coerenţei cu care o minoritate obraznică, sieşi suficientă, arogantă şi fundamental
discriminatorie cu cetăţenii de etnie românească, mă demta profund şi mă
nemulţumea fundamental. Era - din această perspectivă - apoi o demtă dezarmantă în
rândul comunităţii româneşti care era paralizată de teama repetării experienţei trăite în
Ardealul cedat, nu cu foarte mult timp în urmă, când Statul Român o abandonase
aproape, ca şi acum şi - pe de altă parte - o infatuare nemăsurată în rândul celei
maghiare, rău şi spre rău conseillată de lideri care obligau Statul Român la toate
extravaganţele europene în ce priveşte acordarea de libertăţi şi drepturi în condiţiile în
care pentm românii minoritari din zonă nu concepeau să acorde, nu drepturi
minimale, ci nici un drept, considerând că, oricum, au prea multe drepturi fiind lăsaţi
să existe în zonă, tratând cu aroganţă incapacitatea sau mai bine spus lipsa de reacţie a
comunităţii româneşti tălăzuite între discursul infantil al politicienilor locali, bâlbele
celor de la Bucureşti şi abordările „peremistoide”, dar necesare aici. Toate acestea m-
au atras, m-au responsabilizat şi mi-au întărit convingerea că va trebui să mă manifest
mai coerent ca şi membru al comunităţii româneşti.

169
Profesioniştii noştri 5

Primul om, din afara mediului militar, pe care l-am cunoscut şi pe care l-am
îndrăgit definitiv a fost Protopopul, de pie memorie. Constantin Gane. Prin
intermediul lui, m-am apropiat şi m-am integrat efortului pentru înfiinţarea Episcopiei
Covasnei şi Harghitei aflat în faze atât de incipiente încât noi, promotorii lui, îl
priveam, cu nostalgie, ca pe un drept la vis şi mai puţin ca pe o realitate posibilă.
A urmat, firesc, o întâlnire la Tuşnad, o primă întâlnire cu partea
covăsneană. Sincer să fiu, după prezentările şi introducerile de rigoare nu am fost
impresionat prea tare, mi-am spus, blazat; o alta demonstraţie a preaînaltei
temperaturi de explozie a mămăligii româneşti.
Doamne cât aveam să mă înşel, şi acum, cu umilinţă, mă spovedesc de
povara acelui păcat încă nemărturisit.
Ceva acolo, totuşi, mi-a atras atenţia. Cineva a fost prezentat ca şi preşedinte
al Despărţământului ASTRA. Am tresărit. ASTRA - soluţie coerentă şi eficientă
pentru prezervarea identităţii româneşti pe timpul Austro-Ungariei. ASTA ERA,
îmi venea să strig: EVRICA!
Discuţiile au curs firesc spre obiectivul lor, iar când a vorbit Preşedintele
Asociaţiunii - cred că vă imaginaţi cine era - nu ştiam ce să admir mai întâi; coerenţa
argumentaţiei, ritmul în crescendo al fundamentării logice a acesteia, vehemenţa cu
care erau apărate problemele ce vizau prezervarea identităţii româneşti în această
zonă unde românii trăiau în minoritate numerică, abandonaţi de guvernanţii ţării.
Cu cât argumentaţia sa înainta şi admiraţia - faţă de omul pe care, datorită
excesivei sale modestii, până atunci nu dădeai foarte mult - creştea, mă entuziasma,
întărindu-mi certitudinea că am găsit calea pe care o căutam ca să ştiu că misiunea
mea în zonă este deplină, este împlinită şi, ascultându-1, îmi spuneam cu uimire:
„Mamăă, omul ăsta e ca o locomotivă în stare să tragă totul după el” ...şi aşa avea
să fie până la urmă lOAN LĂCĂTUŞII; LOCOMOTIVĂ A ONG-urilor
ROMÂNEŞTI din HARCOV.
L-am îndrăgit din prima, era ceea ce căutam: posibilitatea ca eu, comandant
militar, să pot ieşi în cetate şi să mă manifest ca român, fără să mi se impute,
mereu, că în calitate de comandant al jandarmeriei nu am dreptul să abordez public
astfel de probleme.
Când a auzit dorinţa mea, cu vorba-i dulce de moldovean sfătos, ca a celor
de la Hanul Ancuţei, cu intuiţia şi cuminţenia-i de vrednic gospodar CU INIMA
CÂT ROMÂNIA DODOLOAŢĂ mi-a zis: Vrei? Dacă vrei, cu adevărat, să ni te
alături - efectiv - te înscrii în ASTRA şi în calitate de astrist poţi. Şi datorită acestui
om am putut şi m-am învrednicit să fiu unde a trebuit şi să fac ce a trebuit, slujind
cu vrednicie Lui Dumnezeu şi cezarului deopotrivă!
De atunci şi datorită muncii sale, desfăşurate cu osârdia furnicii pe
altarul neamului românesc, am deprins ÎNŢELEGEREA METAFIZICĂ A
DIMENSIUNII FUNCŢIEI SOCIALE, A FINALITĂŢII ACESTEIA, dimen
siune fără de care aceasta nu este nici socială, nici în slujba cetăţeanului, nici

170
loan Lăcătuşu la 65 de ani

bine făcută şi nici plăcută lui Dunmezeu. Pentru aceasta, în primul rând, lui
IONICĂ LĂCĂTUŞU trebuie să îi mulţumesc, cu toată smerenia.
Datorită ţie Ionică, prieten drag, am cunoscut o lume în schimbare,
împreună cu care am crescut frumos şi drept. Ce aş fi fost astăzi, altceva decât un
bicisnic caporal încremenit în cazarmă, purtându-şi şi păzindu-şi cu străşnicie
galoanele de colonel, dacă nu-mi făceai onoarea să îi cunosc pe frumoşii ascorişti în
frunte cu primul dintre aceştia, cu cel mai tânăr dintre ei, ILIE MOLDOVAN, preot,
doctor în ştiinţe şi profesor universitar - sufletul lor.
Ce aş fi fost dacă nu îmi dădeai prilejul să mă implic în organizarea atâtor
ediţii ale Universităţii de vară de la Izvorul Mureşului, pe care împreună am moşit-o
şi i-am organizat primele 7 ediţii, apoi, la celelalte, mai fiind invitat încă o dată ca
participant. Moderarea unor zile în cadrul acestor ediţii, pe lângă faptul că a
reprezentat o provocare fantastică, a fost totodată o motivare temeinică şi sistematică
pentm propria pregătire, lucru care m-a determrnat să ajung şi doctorand. Pentm a
modera, în condiţii corespunzătoare teme la care conferenţiari erau foşti prim-
miniştri, reputaţi politicieni, membrii ai Casei Regale a României, academicieni,
distinşi profesori universitari din ţară şi din diaspora românească şi, deopotrivă, atâţia
tineri minunaţi care, mie ca militar, mi-au întărit convingerea că ţara asta chiar are
viitor, în pofida vrăjmăşiilor semănate de politicieni, şi chiar merită - ca ostaş - să te
jertfeşti pentru ea, am pus mâna pe carte şi am învăţat ca pentru cel mai greu examen
la oricare dintre facultăţile absolvite şi asta mi-a prins foarte bine în cariera
profesională. Şi pentru asta gratitudinea mea va fi definitivă.
Să îţi mai vorbesc de onoarea de a mă fi introdus în marea familie a
ASTREI, unde mi-ai lăsat funcţia de vicepreşedinte în Comitetul Central, de
oamenii devotaţi şi dedicaţi cu fanatism ideii respective şi care - la rândul lor - ini-
au întărit convingerea mai sus enunţată?
Să îţi spun câtă recunoştinţă îţi port că m-ai ajutat să fiu un altfel de
comandant, să îndrăznesc unde alţii nu îndrăzneau, să pot să baleez între cele două
statute, acela de comandant şi acela de cetăţean determinat să se manifeste în
plenitudinea calităţii sale de titular al drepturilor pe care Constituţia şi legislaţia
europeană i le confereau, fără a se lăsa încorsetat de rigiditatea sistemului pro­
fesional, reuşind astfel să spună factorilor politici adevăruri despre „Mesopotamia
României” pe care urechile lor le ascultau doar selectiv, fiind filtrate - mereu - de
filtrele celorlalţi, mai eficiente ca ale noastre, adevăruri care spuse de glasul unui
militarii agasau, dar de multe ori îi şi îngrijorau?
în calitate de fost comandant, îţi mulţumesc pentru forţa pe care instituţiile
civice coordonate de tine au adăugat-o muncii mele, putând astfel să îmi fac - cât
am putut de bine - datoria de cetăţean şi de român, să mă manifest, coerent şi
eficient, fără rezerve, în ambele dimensiuni anterior menţionate.
Să îţi spun cât de mult a însemnat prietenia caldă, sinceră, preţuirea pe care
mi le-aţi arătat cu atâta dărnicie încât la Sfântu Gheorghe eram mai acasă, ca acasă,
la Miercurea-Ciuc? Mutându-mă la Cluj, şi având în subordine mai multe judeţe, în

171
Profesioniştii noştri 5

discuţiile cu comandanţii unităţilor de la nivelul acestora, nu în puţine rânduri, le


spuneam: „Când vei veni la Sfântu...” şi ei răspundeau, ,JDa. Am înţeles! Când voi
veni la Cluj, voi...”.
Cum să uit atâtea şi atâtea momente de înălţare spirituală trăite împreună cu
voi, datorită prieteniei tale Ionică, prietenie care mi-a făcut frumoasă şi rodnică
vieţuirea între românii din Curbura Răsăritenilor, pe care dacă nu îi cunoşteam
eram, indiscutabil, mai puţin şi mai slab român? Cum să-ţi uit coerenţa, vehemenţa,
zbaterea, neodihna, nesomnul, grija ca totul să iasă, mereu, cum trebuie, indiferent
cât te jertfeai tu şi cât de puţin erai apreciat şi nu de puţine ori umilit pentru asta?
Nu-ţi pot înţelege răbdarea cu care înduri să fii umilit, în continuare, de cei
pentru care ai lucrat cel mai mult şi care - probabil neştiind asta, ca să mă exprim
doar, aşa, eufemistic - continuă să o facă spre nemulţumirea mea şi a altor mulţi
oameni care vă cunosc, te cunosc şi ştiu acest lucru. (...)
Pentru toate astea un sincer, plin de cele mai pozitive conotaţii, din toată
inima, MULŢUMESC PRETEN DRAG!
P.S.: Badiţî lonicî, nu pot fără a-ţi mulţămi frumos şi pientru clarificarea
siensului corect al acţiunii, şi după şie i-am identificat siensul şi obiectivul atunci...
ÎN DÂNŞÎ CA-N DUŞMANI!

Ora unui bilanţ: loan Lăcătuşu


Prof. univ. dr. loan SABĂU-POP
y-3
Motto: ,JLumea nu aparţine celor care pot,
Lumea aparţine celor care vor”

Creatorul a vrut ca omul să fie trecător.


Mai puţin spiritul şi faptele sale. Spiritul
imaterial, pe care noi nu îl realizăm, şi creatorul
ne dau dreapta judecată. Dar, acelaşi spirit, ca să
fim drepţi când ne judecăm unii pe alţii prin
trecerea meteorică pe acest pământ, ne dă
dimensiunea faptelor care pot lăsa urme pasagere
sau perene în trecerea noastră. Este dreapta
cumpănire pe care o facem subiectiv, este pragul
care ne desprinde unii de alţii. Prezenţa în
peisajul cultural românesc a domnului loan
Lăcătuşu, că despre el vreau să scriu, este o remarcabilă binefacere şi contribuţie
pentru cultura istorică şi afirmarea românismului în spaţiul de legendă intracarpatic.
Supuşi judecăţii semenilor noştri suntem fiecare, fără să putem trăi cu iluzia
că, într-o societate organizată, chiar marcată de frământări, avem la îndemână
172
loan Lăcătuşu la 65 de ani

ipostaza, pentru a scăpa de observaţia comunităţii în care trăim. Nimeni nu poate să


fie tot timpul ignorat, pentru că timpul este o sită care strecoară implacabil, ne
readuce acolo unde suntem, viaţa ne reaşază între nisipurile ei mişcătoare, unde este
destinul fiecăruia, să putem sau să vrem a rămâne în picioare.
Un copac de esenţă tare şi nedefinită a stat în bătaia vremurilor, un destin a
dogorit fără să ardă în cenuşă: profesorul şi cercetătorul loan Lăcătuşu. Conştient în
toată existenţa sa de până acum, după vorbele cronicarului că „nu sunt vremurile
sub oameni, ci oamenii sunt sub vremi” împotriva pesimismului fatalist ce poate să
transpară din povaţa cronicarului, loan Lăcătuşu a urmat un crez potrivit cămia
valurile învolburate pot fi oprite, că răul trebuie să se destrame de stâncile
Carpaţilor şi de bărbaţii adevăraţi ai neamului românesc.
Este o dovadă în înşimirile de statorniciri peremptorii, că are acest neam
românesc, iubit de Dumnezeu, dar oropsit de istorie, are străjeri de nădejde care
veghează la păstrarea dăinuirii, care vine ca o stea călăuzitoare din istorii
imemorabile, în care fiecare trecut a avut propriul prezent, dar că, la rândul său,
după cum alcătuim magma prezentului poate fi o constmcţie durabilă pentm când
va rămâne şi el un aşternut al trecutului.
Am primit cu bucurie prilejul de a scrie un gând despre omul şi cercetătorul
în istorie, loan Lăcătuşu. Obişnuit cu îndeletnicirea scrisului şi forţa pe care
cuvântul scris o are, ne-am trezit faţă în faţă cu dificultatea de a constata că, pe bună
dreptate, în intenţia de a scrie despre loan Lăcătuşu trebuie abandonată rutina.
Pe omul despre care scriu îl privesc ca pe o realitate care a pendulat cu rost,
peste ambii versanţi ai Carpaţilor răsăriteni. Rostul despre care vorbesc este unul
predestinat, străşnicit în inima Ardealului însângerat, asemănătoare transhumanţelor
oierilor din procesiunea judiciară a păstorilor mioritici din poema multiplicată lâ o
scară etno-culturală inedită.
loan Lăcătuşu este baciul de înţelepciune, în care se întmpează îndărătnicia
păstorilor mioritici, alegând un drum fără întoarcere al cărui colb a aşezat pe umerii
lui poverile miresei pe care am botezat-o - istorie!
Câte adevăruri s-au ascuns şi câte neadevămri s-au spus despre români, de
unii şi alţii, care au slujit ştiinţa istoriei. Istoricul român adevărat stă în faţa unui
altar aprins, sub a cărui arhitectură se odihnesc osemintele unui neam statornic.
Statornicia se exprimă prin simpla ei existenţă, în sine este argumentul suprem care
le acoperă pe celelalte, statornicia este un izvor nesecătuit. Continuitatea neamului
românesc rezidă dintr-o vatră nestinsă, este „vatra”, ea însăşi un cuvânt ce
desăvârşeşte şi chiar depăşeşte, prin etimologia lui, sensul său lingvistic.
Am găsit cuvenit să le spun pentru că, după modesta mea apreciere, domnul
loan Lăcătuşu este un pasionat pentru istorie, care pasiune este mai degrabă un
sentiment al durerii atât de „înfloritoare”, aici pe meleagurile din „Grădina Maicii
Domnului”.
L-am simţit din prima clipă când l-am cunoscut ca fiind un confrate, care stă
sub flăcările torţei pentru lupta pe care o duce între recunoaşterea şi primenirea

173
Profesioniştii noştri 5

neamului românesc. El nu aşteaptă nicio recunoştinţă. Doreşte pur şi simplu să


slujească adevărul, iar cei care vor veni să aibă în seamă şi semnalele de alarmă pe
care le-a tras.
A rezistat la toate tentaţiile şi ademenirile care sunt omeneşti, cine nu ar dori
să aibă siguranţa materială, să fie garnisit cu onoruri şi galoane, dar iată că loan
Lăcătuşu are conştiinţa unui metal rezistent şi nobil. A ales să-şi valorifice
experienţa şi priceperea în domeniul arhivisticii. Este una să lucrezi, bunăoară, la
Arhivele din Viena, unde rafturile stau neclintite de secole cu documente ordonate
şi alta este să lucrezi la Arhivele de la Sfântu Gheorghe sau aiurea în ţară, în ţara
unui neam cu veghea trează, cu pământuri natale invadate de barbari şi relicvele
culturale naţionale pâijolite. Am fost, în toată istoria noastră, istoria poporului
român, expuşi lăcomiilor barbare succesive, cu satele şi grânele pustiite, domnitori
decapitaţi prin vrajbe şi uneltiri, unde să mai fie liniştea de a scrie glosse şi
enciclopedii, care după secole, adică în zilele noastre, să poată fi interpretate de
istorici şi arhivişti, aceasta din urmă o specializare pe un segment foarte pretenţios.
In aceste condiţii dramatice, loan LĂCĂTUŞU a îndeplinit cu consecvenţă
o muncă titanică de a aduce în conştiinţa publică şi în patrimoniul cultural,
rezultatele unor cercetări de arhivă proprii şi de echipă. Ştiind ce însemnă practic
relaţionare publică, dificultatea de a forma echipe de cercetători, am rămas surprins
văzând la loan Lăcătuşu tactul părintesc, modestia şi răbdarea dusă peste limite
pentru a coagula, ca într-un creuzet, personalităţi puternice şi de orientări diferite.
Ar fi chiar foarte mult şi dacă i-am recunoaşte numai spiritul său lucrativ şi
mobilizator pentru toate acţiunile tematice de amploare pe care le-a organizat, după
cum am spus, cu tenacitate, dezinteres şi credinţă. Personalităţi remarcabile şi
cărturari de seamă au răspuns îndemnului său, prezent, la simpozioane, conferinţe;
este la originea unor entităţi ştiinţifice, creierul şi fondatorul acestora. Chiar dacă
evenimentele sunt la fel de tulburi, pericolul că aparenţa e pe cale să ne adoarmă,
domnul Lăcătuşu este cel care s-a sesizat şi a dat teme de gândire contemporanilor
săi, pentru că suntem martorii unor sofisticate invazii. Dacă nu avem vigilenţă,
riscăm să ne pierdem identitatea şi istoria. Astfel, cred eu, că a dorit să ne spună în
esenţă loan Lăcătuşu. A abordat cu curaj şi calm toate provocările, s-a sacrificat şi
s-a expus pe sine, altfel spus, nu poate fi decât un om puternic şi atât de blând cu
semenii săi, pentru că are proprietatea adevărului pe care l-a promovat cu
convingere.
Prilejul oferit de acest moment, este unul generos, dar mărturisesc credinţa
mea că sărbătoritul are încă multe de spus şi mai ales de făcut.

174
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Făclie în Transilvania
Ionel SIMOTA

Cu 20 de ani în urmă, rătăcirea mea,


destul de nesigură, pe meleagurile Harghitei şi
Covasnei, avea să fie luminată de întâlnirea unui
om minunat, dr. loan Lăcătuşu, suflet mare, venit
aici mai înaintea mea din aceeaşi inimă a
Moldovei, de pe frumoasele meleaguri ale
laşiului, om de o blândeţe ieşită din comun, care
m-a fascinat încă de la început cu personalitatea
sa puternică, ce se ascundea în spatele unei
priviri în care licăreau, parcă, două lumânări
aprinse.
De-a lungul timpului, la marile întrebări
şi frământări pe care le-am avut, cu privire la
rostul şi locul meu în această zonă, mi-am
răspuns luând cel mai frumos exemplu de
statornicie de la dumnealui, ulterior găsindu-mi adevăratul sens al rămânerii mele
aici. în tot acest timp, am dus fiecare o altfel de luptă, dar care ducea spre aceeaşi
izbândă, fapt ce ne-a legat şi mai mult: eu, o luptă aproape surdă a cuvântului,
dumnealui, o luptă aprigă şi foarte vizibilă a faptelor, fapte ce se vor regăsi, cred eu,
şi peste sute de ani în aceste locuri. Fapte care au rostul de a dezveli şi dezvălui
adevărul, pentru că aceasta este menirea domnului loan Lăcătuşu, în legătură cu
istoria trăirii românilor în aceste două judeţe. Harghita şi Covasna.
Tot datorită dumnealui, poemele mele au devenit din în ce mai viguroase,
iar vocea lor, tot mai puternică în peisajul literar harghito-covăsnean, dându-mi
curaj să cred în adevărata putere a scrierii şi a rămânerii acesteia peste timp.
Cele mai frumoase colaborări, care, în timp, s-au transformat în amintiri
importante pentru existenţa mea, pentru formarea mea ca poet, au fost cele facilitate
de către personalităţi covăsnene, în spatele cărora îl găseam mereu acelaşi pe omul
de cultură, loan Lăcătuşu, care şi în prezent mă întâmpină cu surâs cald, cu
prietenească şi sinceră îmbrăţişare, zicându-miiBine ai venit. Ionele, la noi!... Iar eu
mă simt de parcă mă întorc, mereu, acasă, de parcă tatăl meu nu a murit niciodată,
de parcă nu există singurătate, de parcă mi-ar înlocui o mie de prieteni, de parcă l-aş
cunoaşte de când am deschis ochii pe această lume. Cum să-i mulţumesc sau cum
să nu-i mulţumesc unei astfel de fiinţe, pe care numai Dumnezeu o poate răsplăti
pentru tmda cu care s-a aplecat peste arhivele adevămlui şi dreptăţii.

175
Profesioniştii noştri 5

Tot datorită dumnealui, astăzi, am legături dragi mie, în rândul scriitorilor


covăsneni şi braşoveni, cu care îmi împart poeme, precum mamele frageda pâine,
ori de câte ori ne întâlnim. Ce hrană mai bună putea să ne dea Dumnezeu decât
aceasta a cuvântului, a frumoasei literaturi de care, poate, cineva se va servi ca de o
armă imbatabilă a adevărului istoric, despre care tot de la omul loan Lăcătuşu am
învăţat că e unul singur. Ce-ar fi fost naţiunea română fără această personalitate e
greu de închipuit...
Iată de ce scriu, astăzi, aceste cuvinte, care oricum sunt prea puţine prea
sărace, pentru cela ce reprezintă adevăratul stindard al românismului din
Transilvania şi căruia îi dorim să flumre mereu pe fruntea acestei ţări, cu care ne
putem mândri veşnic. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Plăieşul moldovean din Sfântu Gheorghe


Dr. Alin SPANU

Cine nu-1 cunoaşte pe Ionică Lăcătuşu?


Evident, numai cei care sunt total dezinteresat!
de traiul românilor din Harghita şi Covasna sau
cei care nici măcar din greşeală nu şi-au
intersectat paşii prin Arhivele Naţionale, unde a
lăsat urme profesionale şi amintiri personale
nepieritoare.
Deşi poate părea paradoxal. Ionică
Lăcătuşu, care a atins borna celor 65 de ani, nu
este, aşa cum pare, un ardelean neaoş, molcom
şi tăcut, care să izbucnească atunci când îi
ajunge cuţitul la os. Domnia Sa este un autentic
plăieş moldovean din zona laşului, dintr-un sat
atestat documentar de pe vremea lui Ştefan ce
Mare, sprinten şi luminat la minte, vrednic,
harnic şi cu un talent oratoric capabil să se ridice / coboare la nivelul oricărui
interlocutor. Cu o vastă experienţă managerială în administraţia locală (acumulată
până în 1989), continuată cu o rodnică activitate de cercetare şi evoluţie
profesională în păienjenişul diverselor servicii şi direcţii din Arhivele Naţionale,
Ionică Lăcătuşu a câştigat respectul congenerilor săi, atunci când a ales calea
anevoioasă şi plină de spini a promovării românismului şi românităţii în
Transilvania de Sud-Est. Destul de repede, duşmani declaraţi, falşi prieteni / colegi,
cozi de topor sau provocatori de tot felul au început să apară de niciunde, să
combată şi să denigreze tot ce este românesc în acea regiune. Drama este că printre

176
loan Lăcătuşu la 65 de ani

aderenţii acestui curent sunt, aşa cum erau şi în trecut, româm care „cumpăraţi
enorm, pentru bani îşi pierd minţile şi devin propagandişti încarnaţi” (Florian
Tănăsescu, Dumitru Costea, Ion lacoş, Gheorghe Neacşu, Marin C. Stănescu,
Nicolae Tănăsescu, Ideologie şi structuri comuniste în România 1917-1918, ENST,
Bucureşti, 1995, p. 119). Pentru a menţine spiritul şi combativitatea. Ionică
Lăcătuşu se luptă cu duşmanii milenari ai României, care beneficiază de sprijin
intern şi extern, de o mass-media puternică şi duplicitară, dar şi de o pasivitate
dezamăgitoare a guvernanţilor, oricare ar fi aceştia. Miza acestei lupte? Menţinerea
şi continuitatea elementului autohton românesc într-o regiune care poate deveni, nu
peste mult timp, o secesiune etnică. Alături de el se află, însă. Dumnezeu. Un
Dumnezeu care-i călăuzeşte paşii, îl ţine sănătos şi îl sugestionează şi susţine în
multiplele activităţi pe care le desfăşoară. Pentru a nu fi singur. Dumnezeu i-a trimis
alături un vajnic soldat de-al său, ÎPS loan, cu care, împreună, lovesc şi nimicesc
duşmanii neamului românesc.
Eforturile de mediatizare a problemelor existente în areal - profunde, grave,
antistatale - sunt minimalizate, ironizate, privite cu falsă compasiune sau chiar
fatalist şi arareori abordate la un nivel serios. Sunt ferm convins că posesorul celor
65 de ani ar fi putut avea o carieră de succes în orice colţ din această ţară, ar fi avut
mai puţine probleme şi mai multe satisfacţii, sănătatea nu i-ar fi dat, uneori, bătăi de
cap şi starea materială ar fi fost în ascensiune. A ales în schimb calea martiriului
pentru a-şi conştientiza concetăţenii de intenţiile agresive, subversive şi belicoase
ale conaţionalilor, dar şi perspectiva unui viitor sumbru.
Ionică Lăcătuşu poate candida, oricând, la un loc în Topul primilor 10
români, cu şanse reale de succes. Este drept, Mihai Tatulici nu face emisiuni în zone
fierbinţi şi cu subiecte cruciale, căci e mult mai uşor să-ţi exprimi părerile dintr-un
studio amenajat într-o şcoală, spital, primărie sau orice loc din România unde nu
sunt decât probleme de... rating.
Sărbătoritul de astăzi se sacrifică an de an, împreună cu cei puţini, dar foarte
coagulaţi în jurul său, să organizeze manifestări cultural-ştiinţifice, care să atragă
interesul unor cât mai largi segmente din societate asupra situaţiei reale din zona sa.
An după an, manifestările s-au succedat şi la ele au participat invitaţi din toate
colţurile ţării şi din diverse medii - de la studenţi la profesori, de la pasionaţi de
istorie la cercetători renumiţi.
Liderul românilor din Sfântu Gheorghe este duşmănit şi urât de adversari
pentru că impune. Impune respect atunci când vorbeşte molcom şi provoacă teamă
prin argumentele legale, istorice, sociale sau de altă natură, atunci când dezbate
orice fel de probleme. Cum să nu urăşti un asemenea om, fără vulnerabilităţi, căruia
n-ai ce să-i reproşezi, iar când o faci, te faci de râs? Cum să elimini de pe piaţă un
asemenea caracter? Simplu. Prin dezinformare, minciună, presiuni politice, care
„prind” la oameni slabi ajunşi în funcţii înalte, dar care, vai, cedează atât de uşor
ameninţărilor şi şantajului.

177
Profesioniştii noştri 5

Problemele românilor din Transilvania de Sud-Est nu se văd numai de către


cei care nu doresc să le vadă. Realităţile locale nu pot fi muşamalizate de vorbe
spuse la Bucureşti de oameni care n-au călcat în zonă decât în vizită, o oră - două.
Acest lucru ne face să regretăm actuala clasă politică, lipsită de cultură istorică, de
patriotism, de interesele superioare ale naţiei şi de asigurarea viitorului ţării. Pentru
a suplini toate aceste erori, erate şi greşeli impardonabile a descălecat Ionică
Lăcătuşu în mijlocul românilor din Harghita şi Covasna. El este candela la care toţi
românii îşi îndreaptă privirile, el este „duhovnicul” laic al tuturor congenerilor şi
este motorul românismului şi românităţii în Transilvania de Sud-Est.
Orice încheiere e de prisos, cuvintele sunt prea mici, prea mărunte pentru a
reliefa personalitatea omagiatului. Las poezia lui Constantin Barcaroiu (n. 24
ianuarie 1895, Bucureşti - 21 aprilie 1974, Bucureşti, a fost poet, prozator şi actor,
iar poezia „Ardeal al meu” a fost publicată în săptămânalul Ardealul, an. I, nr. 22
din 12-19 iulie 1941) să exemplifice tot ce nu am scris, imaginându-mi că aceste
versuri sunt rostite de Ionică Lăcătuşu.

Ardeal al meu

Ardeal străvechi... Ardeal al meu...


Din moşi-strămoşi... şi mai de mult...
De când pământul e pământ...
De la început.
Ardeal al meu, numai al meu!

Că pentru tine-am ostenit


Şi-am suferit
Atât amar de mii de ani...
Să mi te scap de-ai tăi duşmani
Zi şi noapte am luptat.
Am sângerat.
Şi-am biruit!

De-o trebui din nou să lupt,


Vărsa-voi sânge şi mai mult;
Şi alte mii de ani, mereu
Voi face scut din pieptul meu.
Te-oi apăra în chip avan
Cu suflet dac şi de roman.
Şi cât pământ'o fi pământ
Nici Domnul sfânt
Nu va putea
Să mi te ia.
Nici Dumnezeu...
Ardeal al meu, numai al meu!

178
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Câteva gânduri către loan Lăcătuşu,


„fratele” meu de peste munţi
Dr. Dumitru STAVARACHE

Şi după-atâţia ani continuă să-mi fie


Un ghid de comportare, un fel de pildă vie,
Să faci doar fapte bune, iar rele nici în gând.
Fii demn în suferinţă, să nu te plângi nicicând.
Te luptă, dar cinstit, ca să răzbeşti în lume.
Vei reuşi, dacă convingi un singur om, pe tine.

L-am cunoscut în urmă cu un deceniu şi


jumătate la Topliţa, la manifestările dedicate
primului Patriarh al României, Miron Cristea. De
atunci şi până în prezent am menţinut o legătură
de prietenie, aş spune chiar frăţească, care mă
onorează. Am fost şi continuu să fiu impresionat
de marea lui putere de muncă, seriozitatea şi
profesionalismul în tratarea temelor abordate,
dăruirea sufletească în susţinerea drepturilor
legitime a românilor din nord-estul Transilvaniei.
A înţeles, ca nimeni altul, interesul meu pentru documentare şi m-a âjutat
efectiv să fac cercetare în arhivele de la Sibiu, Cluj-Napoca, Alba lulia. Brăila. M-
ai mult, mi-a fost alături în organizarea unor manifestări dedicate marelui ierarh şi
patriot Visarion Puiu(1879-1964): comunicări susţinute în cadrul sesiunilor anuale
ale Zilelor Mitropolit Visarion Puiu; organizarea unei sesiuni de omagiere a
acestei personalităţi la Arhivele Naţionale Istorice Centrale ‘din Bucureşti;
prefaţarea, cu un Argument, a lucrării Mitropolitul Visarion Puiu. Relaţiile cu
Biserica Anglicană - Documente (1921-1954), lucrare publicată în anul 2004 în
două ediţii, română şi engleză. M-am bucurat să-i fiu alături la unele dintre
activităţile organizate de dânsul la Sf. Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Covasna.
CV-ul acestui fiu al arhivelor este impresionant. Văzându-1, te întrebi când
o fi avut acest om timp să facă atâtea lucruri minunate în slujba semenilor săi? Şi
cu ce preţ? Cei care îl cunosc ştiu ce eforturi şi sacrificii a făcut, în detrimentul
problemelor personale, de interes familial, de sănătate. A rezistat numeroaselor
lovituri primite (unele chiar de la cei care ar fi trebuit să-i recunoască şi să-i
cinstească munca), şi continuă să lupte, chiar şi în încercuire, pe frontul de la
HARCOV.

179
Profesioniştii noştri 5

Să ştii însă, frate-al meu / C-om sări, de eşti la greu.


Iar pe noi, cei câţiva fraţi/ Care-i ai peste Carpaţi,
Când soseşte Prâslea mic/(Să-l ajute pe Bunic)
Să ne chemi ca să-l vedem /Şi-mpreună să serbăm.

Dr. loan Lăcătuşu, o prezenţă providenţială


Prof. Mana STOICA

In istoria României postdecembriste, parcă


tot mai puţini oameni se bucură de prestigiul unor
înfăptuiri durabile, înscrise adânc în conştiinţa
comunităţii reprezentate de aceştia, încât să se
poată spune fără tăgadă: „Este un om care a adus
mari servicii societăţii, un om de omenie şi de
caracter!”.
Şi mai puţini sunt cei care au dovedit, de-a
lungul timpului, o atitudine constantă, punând pe
primul loc interesul colectiv, în detrimentul celor
personale, fără a-şi neglija totuşi viaţa de familie,
împlinirea umană şi profesională.
Unul dintre acei rari oameni, devotaţi întru
totul comunităţii şi ţării, pe care le slujeşte cu
neobosit devotament şi profesionalism, este dr.
loan Lăcătuşu, un port-drapel al românilor din Covasna şi Harghita, care şi-a
împletit destinul propriu cu destinul societăţii româneşti, neabdicând nici un
moment de la idealul iubirii de ţară şi de neam.
Prezenţă providenţială în inima ţării, localizată geografic drept zona de
curbură a arcului carpatic, dr. loan Lăcătuşu a devenit, de-a lungul timpului,
simbolul luptei pentm dreptate şi libertate, militând neobosit pentru drepturile
românilor de aici şi de pretutindeni: dreptul la cultură în limba română, dreptul de a
accede la valorile istoriei naţionale, dreptul la construirea unui destin propriu
naţional, situat sub semnul demnităţii şi libertăţii.
L-am cunoscut personal pe dr. loan Lăcătuşu în primăvara anului 1999
când, pregătind festivitatea de absolvire a liceenilor noştri, am apelat la Domnia Sa
pentru o sponsorizare de carte, venită din partea Centrului Ecleziastic de
Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, al cărui director era. Dumnealui m-a
primit atunci cu amabilitate şi m-a copleşit cu o donaţie substanţială, care întrecea
cu mult aşteptările. întrevederea noastră a fost salutară, căci mi-a permis să cunosc
îndeaproape munca de conservare şi de restaurare, efortul de promovare a

180
loan Lăcătuşu la 65 de ani

spiritualităţii româneşti din această zonă a ţarii, o activitate complexă pe care o


coordona ca un adevărat spiritus rector. De atunci datează colaborarea noastră cu
instituţiile pe care le conduce, oferind dascălilor covăsneni un generos spaţiu de
exprimare. Participând la ediţiile de toamnă ale simpozionului ştiinţific naţional
„Românii din sud-estul Transilvaniei”, la serile româneşti şi festivităţile organizate
de Ziua Naţională a României, la numeroasele festivităţi de lansare a cărţilor
publicate la Editura Eurocarpatica, al cărei director este, ori luând parte la Şedinţele
Astrei, Despărţământul Covasna-Harghita, la Zilele „Andrei Şaguna”, organizate
vara, în iunie-iulie, cu nedeile tradiţionale, specifice sărbătorilor religioase
(Sânzienele, Sf. Die), am înţeles importanţa implicării active într-o suită a
evenimentelor cultural-ştiinţifice menite să-i apropie pe românii de pretutindeni,
atrăgând atenţia asupra a tot ceea ce înseamnă valoare naţională.
Dr. loan Lăcătuşu este, în acelaşi timp, mentor, coordonator şi promotor a
tot ceea ce presupune trăire şi simţire românească, ridicate la rangul de valoare
naţională, căci sunt trecute prin filtml sentimentului patriotic pur, pus în slujba
omului şi a lui Dumnezeu. Activitatea cultural-ştiinţifică de proporţii pe care o
desfăşoară neobosit, în zonă şi în ţară, ori în afara graniţelor ţării, serveşte
permanent idealului naţional, pentru care s-au jertfit cu râvnă înaintaşii noştri iluştri.
De aceea. Domnia Sa este pentru tineri, dar şi pentru mai vârstnici, un
model de conduită umană şi profesională. înfruntând cu demnitate ostilităţile
specifice istoriei prezente, dr. loan Lăcătuşu mobilizează, în permanenţă, spiritele,
făcând ca spiritualitatea românească să dăinuie, într-un viitor gândit cu înţelepciune
şi slujit cu o credinţă jertfelnică.
Parafrazându-1 pe poetul Octavian Goga, am putea spune că dl. loan
Lăcătuşu „sfinţeşte cu lacrima credinţei” pământul dăinuirii noastre, fiind, de bună
seamă, o prezenţă providenţială în viaţa românilor din inima ţării şi în viaţa
României din istoria ultimelor decenii.

181
Profesioniştii noştri 5

La mulţi ani!
Marius STOICA

Dr. loan Lăcătuşu şi-a desfăşurat activitatea


de slujitor al arhivelor covăsnene, pentru mai bine
de un deceniu, în două etape: iulie 1990 - septem­
brie 1994, respectiv mai 2005 - august 2011.
Din complexul activităţilor arhivistice des­
făşurate, ne vom rezuma la a evidenţia pe cea care
reprezintă, din punctul nostru de vedere, pasiunea
primară a dlui loan Lăcătuşu, aceea de cercetare şi
valorificare a informaţiilor din documente:
A fost prezent în spaţiul public din judeţul
Covasna, prin organizarea a numeroase manifestări
cultural-ştiinţifice, sesiuni de comunicări, dezbateri,
simpozioane, la care au participat, în nenumărate
rânduri, reprezentanţi ai Arhivelor Naţionale şi
distinse personalităţi ale vieţii culturale naţionale.
A publicat, în perioada 2006-2011, peste 600 de studii şi articole, în presa
locală, regională şi publicaţii de specialitate, multe dintre aceste cuprinse în serialele
Din arhive adunate şi-napoi la lume date, în „Condeiul Ardelean” şi Graiul
documentelor, în „Mesagerul de Covasna”, reuşind scoaterea în evidenţă a istoriei
locale şi promovarea unor aspecte inedite de viaţă cotidiană.
A participat la reuniuni ştiinţifice şi culturale la: Bucureşti, Oradea, Sibiu,
Arad, Miercurea-Ciuc, Sovata, Topliţa, Roman, Paşcani, Bacău; prezentând numeroa­
se studii întocmite pe baza documentelor deţinute de Arhivele Naţionale Covasna.
A fost iniţiatorul şi coordonatorul celor două apariţii editoriale referitoare la
istoricul arhivelor din Covasna: Istorie şi civilizaţie în arcul intracarpatic - volum
dedicat memoriei directorului Arhivelor Naţionale Covasna - Dan Baicu şi Arhivele
Covăsnene - 55 de ani de activitate instituţională; de asemenea a sprijinit editarea la
Sf. Gheorghe a Standardelor Arhivistice ale Consiliului Internaţional al Arhivelor.
S-a implicat în organizarea de numeroase expoziţii documentare bazate pe
izvoarele arhivistice locale, din care amintim: Viaţa cotidiană din Trei Scaune în
perioada interbelică. Momente din istoria oraşului Sfăntu Gheorghe reflectate în
documentele deţinute de Arhivele Naţionale, 90 de ani de la Marea Unire, Arhivele
Covasnene-55 de ani de activitate.
Cercetarea documentelor şi activitatea de valorificare a informaţiilor a sporit
sentimentul de recunoştinţă faţă de antecesorii săi şi faţă de profesorii care au
format viitorii arhivişti; astfel o misiune de suflet a fost aceea de a organiza întâlniri

182
loan Lăcătuşu la 65 de ani

ale foştilor arhivişti, ale profesorilor şi ale studenţilor care au ales să lucreze cu
aceste izvoare documentare; de asemenea, a onorat memoria unor personalităţi ale
arhivelor covăsnene care şi-au adus contribuţia la îmbogăţirea, prelucrarea,
protejarea şi punerea în valoare a documentelor din Fondul Arhivistic Naţional.
Putem afirma că domnul dr. loan Lăcătuşu este afectat ireversibil de
„microbul documentului”, de cercetarea ştiinţifică, de dorinţa permanentă de a
depista şi a promova informaţia istorică. Suntem conştienţi că deşi activitatea
dânsului în cadrul Arhivelor Naţionale Covasna s-a încheiat, va fi pentru mulţi ani
de acum încolo, o prezenţă aproape permanentă la Sala de Studiu a instituţiei, în
calitate de cercetător.
La mulţi ani, domnule loan Lăcătuşu! Vă dorim multă sănătate şi aceeaşi
energie şi putere de muncă de care aţi dat dovadă şi până în prezent!

Pentru mine, prietenia nu se discută... dar se dispută!


Prof. Petre STRĂCHINARU

Iniţial, am ezitat să mă alătur acestei


„iniţiative omagiale”, considerând-o nedreaptă (ca
iniţiativă) şi neproductivă (ca omagiere) pentm o
viaţă şi o activitate în plină vigoare. Am realizat
însă că vigoarea lui Ionică Lăcătuşu este o
constantă pentru toţi cei ce s-au raliat acestui
demers, reconsiderându-1 mai apoi ca pe un spaţiu
de întâlnire colocvială a celor ce ne asumăm o
relaţie de reciprocitate şi ne revendicăm apartenenţa
la o prietenie închegată pe parcursul unui timp trăit,
mai mult sau mai puţin, alături.
Dacă ar fi să-mi disput această apartenenţă,
aş invoca o comuniune la un fel de trăire specific-
românească a locului, modului şi timpului: ca şi pe
mine, viaţa l-a răsădit într-un spaţiu ce şi l-a
asumat a-i fi tot atât de natal ca şi cel moldovenesc din care a răsărit; am
experimentat fiecare, împreună sau separat, două-trei modalităţi de trai social, în
diverse abordări şi asumări politice; am sfidat amândoi efemeritatea timpului,
contemporani fiind cu un sfârşit de secol şi cu un început de mileniu... Pentru că
nu-i este dat fiecărui muritor să traverseze aceste trei dimensiuni, ne-am pus
amândoi mari speranţe şi am investit multiple aşteptări în trăirea lor, împlinirile şi
dezamăgirile fiind pe măsura puterii de a le înţelege a fiecăruia dintre noi.

183
Profesioniştii noştri 5

Ştiu că Ionică a înţeles mult mai mult decât mine din aceste trăiri, ajutat
fiind de calităţile native cu care l-a înzestrat arealul şi mediul natal şi de cele
dobândite, cu o perseverenţă de invidiat, odată cu înaintarea până la vârsta pe care i-
o sărbătorim acum... Ce am înţeles eu, din ceea ce am trăit mai departe sau mai
aproape împreună, e că prietenia încearcă să compenseze lipsurile de care eşti
conştient că le ai cu calităţile celui în care o investeşti...
La Ionică admir mintea ascuţită, puterea de muncă, tenacitatea în urmărirea
ţelului, limpezimea argumentaţiei şi puterea de convingere - cu atât mai mult cu cât
am încercat să mă sustrag mereu tuturor înrâuririlor acestor calităţi.
Din fericire, nu trebuie să-mi disput cu nimeni prietenia sa. Ionică dăruind-o
tuturor cu o generozitate specifică unui intelect dezinteresat şi unui suflet ales.
Mă întreb doar dacă noi avem să-i oferim ceva în compensaţie...

Un sprijin eficient acordat dezvoltării


vieţii muzeale topliţene
Prof. Zorel SUCIU

In 1997-1998 ne întorceam acasă la Topliţa,


după ani fructuoşi de pregătire la Bucureşti şi
Sibiu, împreună cu colegul şi bunul meu prieten,
Dr. Marc Dorel, pentru a pune bazele unui muzeu
de etnografie şi folclor, devenind pe nesimţite,
pentru mulţi oameni valoroşi din muzee „tinerii
noştri colegi”. Acest lucru ne-a dat un sentiment
fortificant, de siguranţă şi mai ales de apartenenţă
la o familie profesională. Cel care ne-a spus acelaşi
lucru, dar cu o căldură cu totul particulară şi
statornică a fost Dr. loan Lăcătuşu. A devenit în
scurt timp, un prieten declarat al muzeului, al
nostru ca oameni, iar prin curtoazia sa - un prieten
al familiilor noastre. înclinăm să credem, în acest
context, un statornic prieten al tuturor muzeelor din
ţară, unora punându-le temelie, altora ajutându-le în organizarea şi menţinerea
speranţei şi răbdării de a trece cu perseverenţă peste toate piedicile. Pe noi,
muzeografi cu o datorie de dus la îndeplinire faţă de locurile natale, ne-a ajutat în
măsura posibilului, într-o perioadă foarte grea pe care am străbătut-o, aceea a
începuturilor bântuite de nesiguranţă şi lipsă de încredere în reuşită.
Acum, mărturisim, cu toată gratitudinea, cu toată consideraţia, pentru
această personalitate deosebită a culturii româneşti din Harghita şi Covasna, că
184
loan Lăcătuşu la 65 de ani

înălţimea şi complexitatea personalităţii sale este încă în plină dezvoltare, prin ce a


sădit în noi, prin ce ne-a dat nouă spre „purtare” - omenia. A reuşit să fie acolo
unde spiritualitatea noastră încearcă să crească şi să-şi câştige un plus de
originalitate. Să fii acolo unde este nevoie de tine este un secret pe care puţini îl au:
nu am uitat că atunci când ne stăpânea nesiguranţa, venea împreună cu dr. Valerii
Kavmk, directorul Muzeului Caipaţilor Răsăriteni, ori de câte ori aveau vreo trecere
prin zona Topliţei, să ne vadă şi să ne încurajeze, să ne urmărească asemeni unor
maeştri paşii dezvoltării. Această grijă părintească a culminat, în 2006, cu o
tentativa de a ne afilia Muzeului din Sf. Gheorghe. La acea vreme, reprezentanţii
Muzeului şi Centrului Ecleziastic din Sf. Gheorghe, primarul Topliţei, dl Baciu
Niculaie, preşedintele Fundaţiei Miron Cristea, Pr. Berindei lulius, dr. Marc Dorel
şi subsemnatul, luând în considerare perspectiva înfiinţării unui Centru Cultural,
finanţat de Ministerul Culturii, am considerat, dată fiind slaba susţinere financiară
din bugetul local, o perspectivă mai bună ca parte a unui viitor centru cultural. Deşi
drumul era chinuit şi clădirea aproape distrusă, cu semne permanente de recidivă,
colegii de la Sf. Gheorghe veneau mereu împreună, ore, chiar zile, şi discutau până
la ore târzii cu directorul fondator al muzeului, dr. Dorel Marc, încercând să rezolve
împreună probleme delicate de strategie muzeală şi culturală, ale unei zone de
interferenţă etno-culturală. Pentru că vremea, pentru mine, era încă tânără, mă
simţeam mai mult plastician decât muzeograf, adormeam cu capul pe planşeta pe
care îmi concepeam planurile Etnoformelor, aşteptând de multe ori finalizarea
dezbaterilor. Alegea calea cea mai sigură de rezolvare, ignorând adesea circuitul
hârtiilor. Cu toate că Muzeul Carpaţilor Răsăriteni nu era încă deschis publicului, şi
se confrunta cu aceleaşi problemele inerente începutului, sufletul său larg şi
binevoitor a rămas acelaşi, având răbdarea să-i asculte pe toţi, din domeniu sau nu,
dându-ne în felul acesta încrederea în forţele proprii.
După doi ani de la inaugurare, după o expediţie etnografică de cercetare şi o
expoziţie de succes în Bucovina, cu noul ciclu de lucrări „Etnoforme” - Gura
Humorului, 1999, a venit anul 2000, an de vârf, atât al căutărilor mele artistice care
se apropiau din ce în ce mai mult de etnografie, cât şi al muzeului topliţean. Studiul
„Etnoforme - Arhetip şi Geneză” a primit din faşă girul tuturor colegilor din muzee.
La vernisajul din 19 iulie 2000, expoziţia s-a bucurat de o prezentare de zile mari:
Ana Grama (prezentă în Sesiune cu „Satele de pe Valea Superioară a Mureşului”),
loan Lăcătuşu (cu o prezentare în Sesiune despre „Comunităţi româneşti din
Harghita şi Covasna”), mult regretatul Vasile Avram (prezent în Sesiune cu „Noi
orientări în cercetarea culturii tradiţionale”). Vaier Pop (aducând în Sesiune
cercetarea „Ocupaţii secundare pe Valea Mureşului Superior”). Acest proiect
plastic, la vremea aceea a primit toate aprecierile grupului de specialişti de la Sf.
Gheorghe, ale stimatului nostru coleg, dr. loan Lăcătuşu, astfel că, în numărul
următor al Angvstiei, îl şi publică. Din păcate, pentm mine, a fost şi anul dispariţiei
unui mare model pentru toţi artiştii care au aderat la o exprimare prin mijlocirea
moştenirii din muzee, Horia Bemea. Deşi am resimţit din plin această pierdere,

185
Profesioniştii noştri 5

entuziasmul din teritoriu se manifesta din plin, însemna o reaşezare instituţională,


de naştere a multor instituţii de cultură, proiectele Noutăţii se concretizau la tot
pasul. Cred că a fost momentul decisiv al întoarcerii atenţiei mele definitiv spre
etnografie; deschiderea muzeului de la Sf. Gheorghe, a publicaţiei sale „Angvstia”,
a Editurii „Eurocarpatica”, a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, şi
ulterior a secţiei de la Miercurea-Ciuc (2003) a fost un suport moral deosebit şi
nepreţuit. Prezentarea, în acest an plin de entuziasm şi a celor imediat următori, a
comunicărilor: „Comunităţi româneşti din Harghita şi Covasna”, „Elemente de
migraţie a populaţiei între Transilvania Moldova şi Muntenia”, „Spiritualitate
românească şi convieţuire interetnică”, apoi cu o evoluţie, în etape, spre o istorie a
vieţii bisericeşti, toate semnate dr. loan Lăcătuşu, mi-a oferit cu siguranţă o
alternativă atrăgătoare drumului ce aveam să-l urmez. Astfel că „Elementele de
plastică populară”, „Omamentică, în cazul covoarelor alese”, „încrustaţiile botelor
ciobăneşti”, „Elemente de arhitectură tradiţională în zona Topliţei”, au fost ultimele
teme legate de artistul plastic din mine. Orientarea următoare mi s-a clarificat în
timp: „Instrumente muzicale în perspectivă interculturală”, „Jucării populare”,
„Vechi biserici din lemn dispărute”, „Cimitire aflate în curs de distrugere”.
Determinarea deosebită, caracterul de urgenţă al cercetărilor, sugerat
convingător atât de la Sf. Gheorghe, cât şi de la Reghin şi Tg. Mureş, ne-a acaparat
aria preocupărilor noastre, a celor de la Topliţa. „Zilele Miron Cristea”, apoi apariţia
Anuarului topliţean „Sangidava” (2007), a servit ca o tribună de comunicare şi de
recunoaştere totodată a eforturilor făcute. Revenind, formula inedită de prezentare
muzeală a lui Bemea, succesul său european, în anul 2000, au fost pe masa noastră,
însă pas cu pas am evoluat spre un discurs clasic cu o expoziţie de bază, ca loc de
întâlnire cu elevii, vizitatorii noştri consecvenţi, iar pentru un public cunoscător,
expoziţii temporare, fiecare cu ineditul său. Consecvenţa cercetărilor de la Sf
Gheorghe, întâlnirile „I.I. Russu” îndreptate spre istoria Bisericii româneşti din
Harghita şi Covasna, realizările deosebite ale dlui Lăcătuşu, nu au rămas fără o
înrâurire asupra noastră. Satele româneşti din zona Topliţei au fost abordate cu toate
energiile şi pasiunea noastră: Adăposturile de câmp. Clopotniţele, Cimitirele de
familie. Monumente funerare şi cimitire pe cale de distrugere. Jucării populare,
Instrumente muzicale. Chestionarele - Obiceiuri de peste an, au fost preferatele
mele, numeroase alte teme abordate de colegul Dorel Marc se regăsesc astăzi în
monografia zonei Topliţa, teza sa de doctorat, publicată în două volume, mai târziu,
în 2010: „Evoluţia habitatului tradiţional în zona Topliţei Mureşului Superior -
secolul XVII-XX” (2009) şi „Structuri ocupaţionale tradiţionale în zona Topliţei
Mureşului Superior” (2010).
Aderarea noastră, încă de la înfiinţare, la grupul de cercetare LI. Russu,
prezentările mele legate de monumente funerare. Şcoala satului de munte, au fost
însoţite de ilustraţii în peniţă. Aceste ilustraţii au plecat de la un nivel minim,
descriptiv, pentru un obiect ori un ansamblu - au devenit în timp datorită
încurajărilor primite adevărate compoziţii de reconstituire a unui context, a unei

186
loan Lăcătuşu la 65 de ani

atmosfere anume: dr. Liviu Boar, prof. univ. dr. Nicolae Bucur, prof. dr. Constantin
Catrina, cerc. Ana Grama, dr. loan Lăcătuşu, dr. Dorel Marc, prof. Vasile Stancu,
Pr. loan Tămaş, prof. Ilie Şandru, prof. Nicu Vrabie ş.a. Urmarea îndmmărilor şi
părerilor pertinente legate de balansul dintre informaţia scrisă şi cea desenată
aşezate pe o carte, a fost faptul că în intervalul dintre Sesiunea de la Sf. Gheorghe şi
„Colocviul LI. Russu” (in cadrul cărora am prezentat studiul tematic Monumente
funerare la Sărmaş - Hodoşa, jud. Harghita, cu ilustraţii şi o machetă ceramică)
din 2009 şi Sesiunea din 2010, Sf. Gheorghe şi Covasna, conceptual am trecut pe o
formulă de grafică ce ţine de secolul XVII, francez şi olandez, aceea de Planşă.
Pentm că dr. loan Lăcătuşu este omniprezent, nu lipseşte niciodată de acolo
de unde e nevoie de el, de acolo unde se întâmplă ceva important pentm cultura din
sud-estul Carpaţilor, aşa s-a întâmplat şi la „Zilele Justinian Teculescu”, un
eveniment pentm pitoreasca staţiune Covasna, aici am putut să prezint într-o
proiecţie deosebit de reuşită o serie de Planşe cu compoziţii din domeniul
Ocupaţiilor tradiţionale din zona noastră. Aici am avut din nou confirmarea
necesară şi o siguranţă a unor aşteptări care te obligă să mergi mai departe.
Aflându-mă în căutări nepotolite, fără concretizări editoriale deosebite, am
încercat să scriu lucmrile aşa cum mi-au rămas în amintire, fără o elaborare prea
pretenţioasă şi nu din lipsă de respect, ci din dorinţa de a lăsa prospeţimea
mărturisirii. Am început să scriu cu emoţii şi regretul că acest lucm este prea puţin,
faţă de ce ştiu că a făcut el pentm cunoştinţe şi prieteni în general, pentm
muzeografia şi breasla muzeografică în special. Câteva trăsături vreau neapărat să le
pun în lumină spre finalul acestor rânduri: iubeşte cu adevărat pe toţi muzeografii ca
pe nişte prieteni, ţine foarte mult la demnitatea lor, le apreciază efortul şi capacitatea
şi vorbeşte despre ei la momentul potrivit ca despre o elită a culturii care trebuie
respectată şi promovată. Aceste calităţi s-au revărsat asupra noastră, ne-au
determinat dmmul, lucm pentm care îi mulţumim din toată inima.

187
Profesioniştii noştri 5

mA'' Pv
mmf/m]

/ifti-
ifmtyr
tiffrmr*'

loan Lăcătuşu, grafică realizată de Zorel Suciu

188
loan Lăcătuşu la 65 de ani

loan Lăcătuşu: portretul unui sociolog militant


Conf. univ. dr. Codrina ŞANDRU

Când l-am sunat pe domnul Lăcătuşu să-i


cer o întrevedere cu studenţii mei de la Sociologie,
ştiam că este prins până peste cap în treburi profe­
sionale. Să conduci o Arhivă nu-i lucru uşor! -
ştiam şi i-am spus asta, pe un ton glumeţ, utilizând
o manevră psihologică prin care încercam să-i
câştig bunăvoinţa. Dar înainte ca eu să formulez
vreo frază convingătoare, având ca motivaţie
dorinţa mea de a-1 face pe domnul Lăcătuşu să le
vorbească unor tineri interesaţi de relaţiile
interetnice, a venit răspunsul său prietenos şi firesc:
„Sigur că da! Când puteţi ajunge la Centru?”.
„Centrul” - sediul fundaţiei din Sfântu-
Gheorghe unde domnul Lăcătuşu petrecea, cu
siguranţă, mai mult timp decât acasă, era un loc pe
care l-am perceput de la prima mea vizită acolo ca pe un centrum mundi al lumii
sociale şi culturale româneşti din Secuime. Organizat ca centru de documentare
ecleziastică. Centrul îndeplinea funcţii multiple, formale şi informale: loc de
întâlnire şi de dezbateri, spaţiu pentru evenimente comunitare, cadru de socializare
pentru tineri studenţi sau doctoranzi, bibliotecă, loc de plecare şi de sosire atunci
când se organizau evenimente ştiinţifice prin alte localităţi din Covasna, Harghita şi
Mureş, precum conferinţele pe teme mereu actuale despre convieţuirea interetnică
ori şcoli de vară centrate pe problematica diasporei româneşti şi a minorităţilor
naţionale. în toate aceste circumstanţe. Domnul Lăcătuşu era mereu acolo. Gazdă,
moderator, organizator de evenimente, lector, mentor, prieten - îndeplinea toate
aceste roluri cu un firesc şi cu o bucurie pe care eu întotdeauna le-am admirat.
Când l-am cunoscut, ne aflam într-un autocar, împreună cu un grup de
studenţi şi tineri cercetători. Plecasem, evident, de la Centru şi ne îndreptam spre
Izvoml Mureşului. M-a uimit că nu se aşezase pe niciun loc, ci stătea pe intervalul
dintre scaune şi se plimba de la o persoană la alta, purtând conversaţii pe teme
diverse. De la politică, la meniul ales pentru cina festivă. De la chestiuni
epistemologice, la îngrijorări mundane legate de întârzierea unui tren cu care urmau
să vină oaspeţii de la Bucureşti. Spunea totul într-o manieră extrem de binevoitoare
şi de încurajatoare pentru interlocutori. Aflasem că este sociolog, ca şi mine, aşa că
am încercat să-i atrag atenţia, nu mai ştiu exact, cred că printr-o referire la o teză a
lui Max Weber legată de etnicitate. Mi-a dat un răspuns simplu şi elegant, din care
189
Profesioniştii noştri 5

să-mi dau seama că viziunea Domniei Sale despre fenomenul etnic depăşeşte
analiza la rece fondată pe dezideratele ştiinţei pozitive şi se plasează într-un spaţiu
al militantismului sociologic, unde omul de ştiinţă slujeşte unui scop declarat. Avea
să-mi confirme această poziţionare în toţi anii care au urmat, printr-un
comportament bazat constant pe documentare, cooperare şi implicare.
Studenţilor mei le-a plăcut foarte mult întâlnirea cu domnul Lăcătuşu. După
ce eu le vorbisem, la cursul de Sociologia relaţiilor interetnice, despre contribuţiile
Domniei Sale la cunoaşterea dinamicilor identitare din Secuime, propunerea lor a
venit firesc, ca o dorinţă epistemică de dialog între teorie şi experienţa reală. „Am
putea să-l avem special guest la curs?”, „Dar, doamna profesoară, de ce să nu
mergem noi acolo, suntem doar la 30 de km!”, „Au dreptate colegii... şi cu ocazia
asta vedem şi dacă ce se spune e adevărat, că tu întrebi în româneşte ceva pe stradă
şi ţi se răspunde în ungureşte..
Propunere acceptată de titularul de curs. Propunere acceptată de conducerea
facultăţii. Propunere acceptată de protagonistul evenimentului - invitatul nostru
special, domnul Lăcătuşu, doctor în sociologie, specialist în demografie şi
arhivistică, membru activ al societăţii civile din Covasna. Am fost aşteptaţi în sala
de conferinţe cu ceai, cafea şi fursecuri. Atmosfera a fost, pe cât de înalt academică,
pe atât de prietenoasă. Prelegere, întrebări, răspunsuri, glume, ipoteze, idei de
cercetare, frământări, predicţii. Emese, studenta mea de etnie maghiară şi Cristina,
prietena ei, studenta mea de etnie română, mi-au spus în tren, în drum spre casă, că
li se pare tare important ca oamenii să se implice în dezvoltarea comunităţilor unde
trăiesc, pe modelul promovării cooperării, indiferent de etnie, religie sau clasă
socială. Reţinuseră din discursul domnului Lăcătuşu că întotdeauna cooperarea este
mai bună decât conflictul.
Relaţia profesională şi umană deosebită pe care am avut-o, începând din
anul 1997, cu domnul Lăcătuşu şi cu apropiaţii săi colaboratori (Violeta Popescu
este aici nume de referinţă!) m-au determinat să aleg, ca temă a tezei mele de
doctorat, relaţiile interetnice din Harghita şi Covasna. Am fost invitată la toate
conferinţele posibile organizate în acei ani la Centru, în Municipiul Sfântu-
Gheorghe sau la Miercurea-Ciuc. Am participat, ani de-a rândul, la şcolile de vară
de la Izvorul Mureşului, excelent laborator de analiză, de creaţie ştiinţifică şi de
consolidare a propriului capital cultural şi social. Am decis să explorez reţelele
sociale ale elitelor locale din cele două judeţe. Nu mai făcuse nimeni asta în
România, iar domnul Lăcătuşu a înţeles că am în faţă o mare provocare şi m-a
sprijinit necondiţionat. Mi-a facilitat accesul la subiecţii cercetării mele, indiferent
de etnia lor - senatori, deputaţi, prefecţi, primari, directori de şcoli şi instituţii
culturale, lideri de opinie - oameni care, de altfel, au mereu agenda foarte încărcată
şi nu e simplu deloc să le obţii acordul pentru un interviu. îmi amintesc, de pildă, cu
mare plăcere şi emoţie, interviul realizat afară, în curtea unei superbe mănăstiri, cu
Preasfinţia Sa Episcopul loan Selejan, dar şi găzduirea care mi-a fost oferită la
Episcopia Ortodoxă din Miercurea-Ciuc, graţie recomandării domnului Lăcătuşu.

190
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Figura de sociolog militant a Domniei Sale derivă din percepţia asupra


climatului interetnic româno-maghiar şi din credinţa că viaţa românilor din Harghita
şi Covasna s-ar putea îmbunătăţi prin activism civic. Una dintre ideile de forţă ale
operei sale este aceea a dezechilibrului etnic: pornind de la caracteristicile
sociologice ale grupului minoritar şi majoritar, loan Lăcătuşu consideră că
maghiarii din Harghita şi Covasna reprezintă un grup dominant, iar „românii din
cele două judeţe sunt supuşi discriminării oficializate (prin prevederile Legii
Administraţiei Publice Locale şi prin cele ale Regulamentului Poliţistului),
discriminării instituţionalizate (lor le este limitat accesul la anumite funcţii,
îndeosebi în cadrul Consiliilor judeţene şi locale şi în unităţile subordonate acestora)
şi, în mod deosebit, discriminării de facto, practicată pe scară largă, ca urmare a
unor comportamente refractare la alteritate” (I. Lăcătuşu, Raportul majoritate-
minoritate în Covasna şi Harghita, în „Interetnicitate în Europa Centrală şi de Est”,
Complexul Muzeal Arad, Colecţia Minorităţi, Arad, 2002, pp. 34-67). Autorul arată
că cele două comunităţi etnice utilizează definiţii diferite ale raporturilor cu statul şi
cu autorităţile locale. Românii se simt majoritari în relaţia cu autorităţile centrale de
stat, faţă de care maghiarii resimt condiţia de minoritar. Pe plan local însă, lucrurile
se inversează: în contextul descentralizării, al sporirii autonomiei locale şi al
existenţei UDMR ca partid etnic, cu electorat stabil ce aduce mereu majoritatea
covârşitoare de voturi candidaţilor săi, românii se simt minoritari.
Românii - susţine loan Lăcătuşu - resimt condiţia de minoritar în raporturile
cu autorităţile judeţene şi locale (în localităţile cu populaţie majoritară maghiară)
sau la ocuparea unui loc de muncă într-o instituţie publică, când li se cere
cunoaşterea limbii maghiare. Maghiarii se simt minoritari în raport cu o serie de
instituţii aparţinând administraţiei centrale şi care simbolizează autoritatea statului
român în teritoriu: Prefectură, Poliţie, Jandarmerie, unităţi militare, alte instituţii
financiare sau administrative, percepute de unii maghiari ca „forţe de ocupaţie” ale
statului român pe pământul secuiesc. Practic, instituţiile locale primesc coloratură
etnică: unele sunt ale maghiarilor (primării, consilii locale etc.), altele sunt
percepute de maghiari ca fiind ale românilor. Chiar şi în societăţile comerciale
(firme private) - arată autorul - unde ar trebui să prevaleze criteriile profesionale,
angajările se fac de multe ori ţinând cont de etnie, iar „majoritatea unităţilor de
comerţ, turism şi prestări servicii solicită ca salariaţii să cunoască limba maghiară,
în aceste condiţii, pentru românii care nu cunosc limba maghiară, şi, în primul rând,
pentm tineri, zona nu este atractivă, fapt ce constituie un motiv pentru părăsirea ei”
{Ibidem, p. 44).
în studiul meu asupra reţelelor sociale ale elitelor locale din Harghita şi
Covasna (C. Şandru, Comunităţi etnice şi elite locale. Editura Universităţii
Transilvania, Braşov, 2007), loan Lăcătuşu apare ca persoană centrală în grupul
liderilor români din judeţul Covasna. Este dorit ca prieten, este investit cu încredere
de către ceilalţi lideri ai comunităţii româneşti şi face parte dintr-un grup de

191
Profesioniştii noştri 5

militanţi care împărtăşesc interese comune legate de afirmarea identităţii româneşti


în Harghita şi Covasna.
Ştiu că, nu demult, domnul Lăcătuşu a ieşit la pensie. Nu cred că acest nou
statut al Domniei Sale îi va diminua spiritul de luptător pentru convieţuire
interetnică şi pentru mai binele comunităţii în care trăieşte. Pentru tinerii mei
studenţi de astăzi, domnul Lăcătuşu poate deveni din nou invitat special. Căci după
mai mulţi ani de pauză, generată de schimbări instituţionale şi de criză economică,
am reluat, în această primăvara, cursul de Sociologia relaţiilor interetnice la
Universitatea din Braşov. Studenţii mei ştiu că aici, foarte aproape, se află o zonă
extrem de interesantă din punctul de vedere al manifestării identităţii etnice intr-o
lume globalizată. Mă gândesc serios să-l sun din nou pe domnul Lăcătuşu şi să-l
întreb dacă doreşte să refacem experienţa de interacţiune dintre sociologul - mentor
covăsnean şi studenţii interesaţi de tema convieţuirii. Până la urmă, ne despart doar
30 de km de spaţiu geografic şi ne apropie o cifră mult mai mare de preocupări
comune de sociologie, cuprinzând, dincolo de teorii şi de date statistice, frământări
generate de jocurile politice şi, mai ales, proiecte pentru un viitor interetnic cât mai
bun.

Prietenia lui Ionică Lăcătuşu mă onorează


Prof. Hie ŞANDRU

Au trecut aproape două decenii de când ne


cunoaştem. De atunci am rămas şi prieteni. Cum s-
ar zice, prietenie la prima vedere! Era pe vremea în
care se făureau planurile înfiinţării noii Episcopii
Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei. Eram consilier
la Episcopia Alba luliei, de care judeţul Harghita
trebuia să se desprindă. Nu prea eram eu convins
atunci că e bine ceea ce facem. Mă întrebam, ce fel
de episcopie va fi având doar două protopopiate,
faţă de altele cu zeci de protopopiate? Noua
episcopie nu avea, în cele două judeţe, Covasna şi
Harghita, atâtea parohii câte protopopiate aveau
vechile episcopii existente!
In cele din urmă, m-am gândit că s-a mai
întâmplat în istorie când forma a contribuit la
crearea şi consolidarea fondului, ca şi în cazul Societăţii Academice (Academia
Română). Aşa a şi fost. Noua Episcopie a Covasnei şi Harghitei a avut şansa -
desigur, voia lui Dumnezeu! - să aibă în fruntea sa un ierarh destoinic şi înţelept.
192
loan Lăcătuşu la 65 de ani

care a venit să slujească aici „unde izvorăsc Tigrul şi Eufratul românilor, adică
Mureşul şi Oltul, râuri care, în trecute vremuri, au purtat în undele lor lacrimile
şi nu o dată, şi sângele românilor,\
Am făcut parte amândoi din prima adunare eparhială, timp în care ne-am
cunoscut şi mai bine, ne-am apropiat şi ne-am împrietenit. O veche vorbă din popor
spune că fraţii sunt aşa cum e voia Donmului, însă prietenii îi poţi alege. Iar această
alegere se bazează pe idealurile şi principiile de viaţă apropiate sau chiar comune.
Idealurile noastre de viaţă de atunci au rămas aceleaşi ca şi în prezent: de a
milita pentru afirmarea conştiinţei naţionale a românilor în această zonă geografică
a ţării, vitregită de-a lungul vremii, supusă unui permanent şi dur proces de
deznaţionalizare a elementului românesc, prin pierderea conştiinţei de neam, de
limbă, de credinţă străbună, de istorie, de tradiţii.
în această luptă dârză şi plină de sacrificii. Ionică Lăcătuşu s-a impus, chiar
de la început, ca un lider recunoscut de noi toţi cei care i-am fost alături. Ionică - de
multe ori sunt tentat să folosesc sintagma folclorică: , fonică fără fiică” \ - s-a
impus prin câteva trăsături de caracter superioare, pe care le au numai oamenii aleşi:
înţelepciune, dârzenie, onestitate, hărnicie, perseverenţă, tenacitate, demnitate,
cultură solidă.
Toate acestea l-au condus pe un drum neabătut, la care nu a renunţat nicio
singură clipă, chiar şi atunci când, datorită lor, a trebuit să suporte mizerii şi
defăimări nemeritate şi dureroase, mai ales când acestea nu au fost emanaţii de la
cei ce au fost supuşi tirului demascator, neiertător, adică extremiştii şi revizioniştii
unguri, ci de la conaţionalii noştri, români. Desigur, dintre cei - vorba marelui
Titulescu - de ,^ămânţă străină, pripăşită prin România pe vremea când o băteau
vânturile din toate părţile” \ Ori dintre cei din neamul lui Iuda Iscarioteanul, ee s-au
vândut, ca nişte nemernici ce sunt, pentru 30 de arginţi, celor pentru care Jot ce
este valah e superlativul odiosului ce trebuie urât din toate puterile şi combătut
prin toate mijloacele” \
Acestor înalte principii de viaţă ale omului, luptătorului şi bunului român
care este Ionică Lăcătuşu le stau mărturie zecile de volume pe care le-a scris şi le-a
tipărit, străbătute toate, ca un fir roşu, de un înalt şi fierbinte patriotism, născut din
dragostea sa nemărginită pentru poporul român şi pentru România unitară,
independentă, suverană şi indivizibilă. Contribuţia sa la cunoaşterea istoriei, dar şi a
realităţii contemporane a comunităţilor de români din aşa-zisul „ţinut secuiesc”; la
cunoaşterea şi demascarea procesului de secuizare şi deznaţionalizare a românilor
din această parte de ţară; la combaterea ideilor absurde privitoare la autonomia
etnică, este una esenţială.
Toate acestea se bazează nu pe vorbe, ori afirmaţii fără acoperire, ci pe fapte
şi documente reale, ce nu pot fi ignorate de denigratori, rămaşi mereu în postura de
pigmei faţă de personalitatea emblematică a lui Ionică Lăcătuşu. Astfel el dovedeşte
că luptătorul, militantul şi iniţiatorul atâtor acţiuni obşteşti, patriotice, este dublat de
omul de ştiinţă, care îşi bazează afirmaţiile şi ideile numai pe documente şi dovezi

193
Profesioniştii noştri 5

concrete, în faţa cărora afirmaţiile răutăcioase şi tendenţioase ale celor care încearcă
să-l denigreze pe Ionică Lăctuşu pălesc, fiind doar nişte palavre lipsite de conţinut.
Nu mi-am propus să mă refer, în aceste rânduri, la opera ştiinţifică a lui
Ionică. O vor face, probabil, alţii. Eu doresc doar ca, prin ele, să-mi exprim
sentimentele de admiraţie pentru tot ce a făcut, face şi - sunt convins - va mai face
pentru noi, românii, din „secuime”, să-mi exprim bucuria de a fi fost alături în
atâtea şi-atâtea acţiuni şi activităţi cultural-ştiinţifice şi patriotice; să-i mulţumesc
pentru că l-am avut mereu aproape la toate cele 15 ediţii ale Zilelor Miron Cristea şi
să-i spun că prietenia lui mă onorează.
La această frumoasă aniversare, care constituie şi un bogat bilanţ al vieţii şi
activităţii sale, bilanţ de invidiat, cu care puţini se pot mândri, îi doresc lui Ionică
Lăcătuşu sănătate, ani mulţi şi spornici în înfăptuiri frumoase, alături de toţi cei
dragi ai săi!

loan Lăcătuşu - omul, arhivistul, istoricul


- gânduri şi amintiri
Dr. Alexiu TATU

Venisem de puţin timp din domeniul


cultural în lumea Arhivelor Naţionale ale Ro­
mâniei şi am avut surpriza nesperată să cunosc
o tipologie umană mai variată decât aş fi crezut
vreodată: arhivişti, oameni de mare respiraţie
culturală, dobândită în anii lungi de muncă în
descifrarea documentelor şi înzestrarea lor cu
viaţă. Am început să mă apropii treptat de aceşti
noi colegi, buni cunoscători de paleografie lati­
nă, germană şi maghiară, de istorie românească
şi universală.
Intre cei care mi-au făcut o impresie
specială s-a aflat şi loan Lăcătuşu, fire spon­
tană, bonomă şi suflet larg, gata mereu să dea
un sfat sau o mână de ajutor. Mi-a plăcut la
Domnia Sa felul deschis şi prietenos în care te aborda şi trata de parcă te-ar fi
cunoscut de când lumea, dar şi seriozitatea cu care îşi susţinea şi îşi susţine
argumentat punctele sale de vedere, cărora, chiar dacă nu coincidea cu cele ale
vorbitorilor, le căuta şi găsea argumente pentru a-şi susţine ideile.
De la dânsul am aflat că munca în arhive presupune răbdare, mult
devotament şi speranţă, răbdare pentru multitudinea şi diversitatea informaţiilor,
194
loan Lăcătuşu la 65 de ani

devotament pentru documente şi pentru destinul lor, devotament pentru descifrarea


şi interpretarea lor obiectivă şi speranţă că ceea ce faci va fi continuat de cei care
vin după tine.
M-au impresionat la loan Lăcătuşu ştiinţa de a investiga documentele,
dorinţa sinceră de a afla şi dezvălui adevărul istoric, competenţa şi continuitatea
angajării sale în recuperarea pe baza documentelor de arhivă a culturii şi civilizaţiei
româneşti din spaţiul sud-estic al Transilvaniei şi nu numai, dar şi introducerea în
circuitul ştiinţific a unor informaţii şi abordări inedite relative la românii din zona
de Curbură a Carpaţilor Orientali.
Bun cunoscător al problematicii identitare, loan Lăcătuşu o abordează
consecvent, din perspective multiple oferind cititorilor soluţii îndrăzneţe şi
deschizătoare de noi orizonturi în perceperea şi înţelegerea proceselor şi
fenomenelor istorice asupra cărora istoricul s-a aplecat cu pasiune şi acribie.
Cunoştinţele sale cvasienciclopedice despre universul modem şi contemporan sud-
est transilvan, cunoştinţe pe care le împărtăşeşte cu generozitate celor doritori să-l
asculte, fac din loan Lăcătuşu un urmaş vrednic al cărturarilor de altădată.
Dacă, în final, pot spune că loan Lăcătuşu s-a format ca o personalitate
remarcabilă a ştiinţei arhivistice şi istorice româneşti de la sfârşitul secolului trecut
şi din primele decenii ale secolului nostru, nu o fac decât pentm a omagia o viaţă de
muncă onestă şi temeinică în slujba comunităţii şi pentru a-i dori să aibă aceeaşi
putere de muncă, sănătate multă, dimpreună cu tradiţionalul LA MULŢI ANI!

Credinţa mea
Pr. loan TAMAŞ DELAVÂLCELE

Lumea oamenilor roşii de lepra urii se


întrec în a vă cânta imnuri mincinoase, spre a gâtui
cântarea deznădăjduită a inimii mele, ca nu cumva
să străbată până la urechile milostivirii Tale.
Pentm ce. Doamne, atâta duşmănie în
pornirea omului închinat morţii? Oare chinul cm-
cii Tale n-a putut îmblânzi firea omului păcătos?
Şi şarpele ispitei n-a fost ucis de chinurile
Golgotei?
Eu cred că va veni vremea când duşmanii
luminii - ai dumneavoastră - se vor ascunde în
valurile întunericului, unde vor rămâne pentm
totdeauna.
Fraţii de tmdă şi de credinţă vor învia.
Profesioniştii noştri 5

spre a-ţi cânta, împreună cu florile câmpurilor şi cu izvoarele munţilor, cele mai
curate imnuri ale învierii de-a pururi.

Moştenirea,
Geto-dacica,
gura de rai,
cu miri, mirese
şi cu mândri munţi,
cu sânge înnoit
tocmai de pe la Ram,
de viteji în
luptă neînfricaţi,
aproape de noi
cum cămaşa de trup,
o cultivăm cu sămânţă
de martiri şi eroi.

Cuvânt sincer către un slujitor al idealului românilor de


pretutindeni
Valeriu TANASA

Sunt oameni care prin simpla prezenţă


aduc conciliere în toate taberele. Aceştia sunt
respectaţi şi de persoanele ce se află pe
baricada adversă. Românii din secuime aveau
nevoie de o voce care să le aline suferinţele şi
să le reprezinte atitudinile naţionale. Şi iată că
au aflat pe loan Lăcătuşu care nu i-a dezamă­
git şi minţit nici în cea mai critică situaţie. De
aceea, pe lângă bunătate şi blândeţe, domnul %
loan Lăcătuşu, acest prieten al arhivelor a
dovedit curaj în toate împrejurările. „Fricoşii
vor fi aruncaţi primii în iezerul de foc...”.
Aceste cuvinte din Apocalipsă au darul de
cutremurare ori de câte oii mă pomenesc
cuprins de propria laşitate şi atunci îmi
amintesc de loan Lăcătuşu pe care nu numai că niciodată nu l-am văzut prins de
panică, dar are în permanenţă un surâs de bunătate care inspiră curaj şi entuziasm şi
la persoanele care sunt mai departe de dânsul. Un timp am locuit în Sfântu
Gheorghe. Aici, ca orice român, am simţit puternice lovituri la adresa identităţii
196
loan Lăcătuşu la 65 de ani

mele naţionale. De aceea spuneam că m-a impresionat faptul că nu l-am văzut


intimidat pe loan Lăcătuşu şi nici paralizat de vreun atac surprinzător al
adversarului. De aceea sunt convins că dânsul este dintre oamenii care au înţeles că
viaţa unui Creştin Ortodox este viaţa unui mucenic. Acestea care le spun să nu fie
înţelese ca laude. Sunt doar cuvinte de admiraţie pentm cineva care mai ţine la
Sfânta Tradiţie a seminţiei noastre. Pentru că cei doisprezece ani petrecuţi la Sfântu
Gheorghe au fost pentru mine şi sub semnul personalităţii loan Lăcătuşu. Alături de
Mircea Eliade, loan Lăcătuşu a înţeles că idealul naţional este un veşmânt spiritual
care nu poate fi lepădat nici o clipă. O altă notă originală a Doctomlui în bunătate
loan Lăcătuşu, este că oriunde a fost trimis să concilieze a dorit să cultive un dialog
al BINELUI. Niciodată nu a cedat în faţa „credinţei fanatice” a fraţilor unguri. De
aceea a trezit respect şi în profunzimile interiorului sufletesc al maghiarilor din
Transilvania. Şi pentru că un om este totdeauna o frumuseţe şi un mister care nu se
cade a fi definit şi explicat, fiindcă am greşi, închei prin a mulţumi Domnului, că
am cunoscut o persoană care luptă necondiţionat pentru ca românii să nu îşi piardă
demnitatea şi calea către divinitate. Doamne ajută! Hristos a înviat!

Dacă vei avea aur în suflet


Prof. Sorin TEODORESCU

Cu siguranţă, aforismul marelui nostru


savant Nicolae lorga: „Dacă vei avea aur în suflet,
în licăriri de aur va străluci tot ce porneşte de la
tine” se potriveşte de minune lui loan Lăcătuşu.
Căci numai un om cu un mare suflet cum este el e
capabil să ofere din preaplinul său sufletesc
celorlalţi, aşa cum o face de multă vreme, de când
şi-a dedicat cea mai mare parte a timpului studierii
prezenţei româneşti în Arcul Carpatic, în mod
deosebit în judeţele Covasna şi Harghita şi cauzei
românilor din aceste locuri.
Pe Ionică Lăcătuşu l-am cunoscut în alte
vremuri, prin intermediul prietenului nostru
comun, regretatul şi neuitatul Constantin Stanca,
şi m-a impresionat întotdeauna determinarea,
priceperea şi dăruirea cu care se apleca asupra a ceea ce făcea.
De numele său se leagă numeroase realizări materiale ale municipiului Sf.
Gheorghe, implicându-se, prin natura funcţiei sale administrative, în dezvoltarea
localităţii, în realizarea unor obiective industriale importante, din păcate risipite într-
197
Profesioniştii noştri 5

un mod dureros în ultimii ani şi cu consecinţe grave asupra vieţii colectivităţii,


precum şi în realizarea unor edificii emblematice cu destinaţie social-culturală şi
sportivă.
Cred însă că adevărata măsură a capacităţii sale profesionale a dat-o Ionică
Lăcătuşu după evenimentele din decembrie 1989. După o perioadă dificilă,
specifică şi poate normală unor vremuri tulburi, cum au fost lunile de la începutul
anului 1990, mai ales în contextul complicat al judeţului. Ionică Lăcătuşu şi-a
descoperit vocaţia de luptător pentru cauza românilor din zonă. în vreme ce mulţi
români, intelectuali sau nu, nu mai interesează astăzi prea mult din ce cauză,
obiectivă sau subiectivă, au părăsit judeţul, el. Ionică Lăcătuşu, dar şi mulţi
asemenea lui, s-au încăpăţânat să rămână pe loc, s-au mobilizat şi au continuat să
lucreze aşa cum o făcuseră şi înainte.
Absolvent al Facultăţii de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie la
Universitatea din Bucureşti, doctor în sociologie la Universitatea „Babeş-Bolyai”
din Cluj-Napoca, Ionică Lăcătuşu şi-a descoperit a doua vocaţie, cea de cercetător al
documentelor aflate în arhivă şi şi-a pus întreaga energie în slujba descoperirilor
legate de istoria judeţului, în general şi de istoria românilor în aceste locuri, în
special. Rodul muncii sale s-a concretizat în zeci şi zeci de studii de referinţă,
publicate în reviste de specialitate din întreaga ţară, în numeroase cărţi şi în aproape
1700 de articole publicate în presa centrală, regională sau locală.
Arhivist de vocaţie, s-a aplecat cu dăruire asupra documentelor care atestau
prezenţa neîntreruptă, secole şi secole la rând, a elementului românesc pe aceste
meleaguri. Activitatea sa deosebit de rodnică în domeniul arhivisticii i-a adus
satisfacţii în carieră, urcând cele mai importante trepte ierarhice.
In paralel cu activitatea prodigioasă de cercetător la Direcţia Judeţeană a
arhivelor Naţionale, Ionică Lăcătuşu s-a implicat într-o activitate social-obştească
de mari dimensiuni, fiind sufletul a numeroase organizaţii culturale ale românilor
din judeţele Covasna şi Harghita. E uimitor să constaţi că aproape toate
organizaţiile importante ale românilor din zonă au fost înfiinţate la iniţiativa sa, sau
că el a fost printre iniţiatori (Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, Muzeul
Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă, Centrul Ecleziastic de
Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Despărţământul „Astra” Covasna-
Harghita, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş ş.a.). De
asemenea, de numele lui se leagă iniţierea unor acţiuni care se desfăşoară, fără
întrerupere, de 15-20 de ani, cum ar fi: „Zilele Andrei Şaguna”, „Zilele Nicolae
Colan”, Sesiunea Naţională de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-estul
Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie” sau Universitatea de vară de la Izvorul
Mureşului, cu participarea unor numeroase personalităţi româneşti din Basarabia,
Bucovina de Nord, de pe Valea Timocului sau din alte ţări unde există comunităţi
româneşti. Eu însumi am participat la o astfel de acţiune la Izvorul Mureşului, în
legătură directă cu activitatea pe care o desfăşuram pe atunci la Ministerul
Educaţiei, şi am rămas uimit de modul impecabil de organizare, de calitatea

198
loan Lăcătuşu la 65 de ani

participanţilor, de nivelul discuţiilor şi a trebuit să recunosc că cea mai mare parte a


reuşitei acestei acţiuni s-a datorat lui Ionică Lăcătuşu.
Nu trebuie să uităm editurile „Grai Românesc” şi „Eurocarpatica”, înfiinţate
din iniţiativa aceluiaşi Ionică Lăcătuşu, unde au fost publicate peste o sută de cărţi
istorice, sociologice, beletristice, aceste edituri au fost un adevărat liant pentru
românii de aici cu preocupări de cercetare ştiinţifică sau literară.
De numele lui Ionică Lăcătuşu se leagă, de asemenea, ridicarea unor busturi
sau monumente care amintesc de prezenţa românească în judeţul Covasna:
monumentul lui Andrei Şaguna, bustul lui Nicolae Colan, monumentul eroilor
Jandarmi de la Aita Mare, monumentul eroilor poliţişti din Sf. Gheorghe, crucile
memoriale ridicate pe locul bisericilor româneşti dărâmate în 1940 din Căpeni,
Comolău sau Vârghiş. în acelaşi timp, se cuvine să amintim contribuţia sa la
definirea şi păstrarea memoriei unuia dintre cei mai importanţi scriitori covăsneni,
Romulus Cioflec, începând cu casa memorială din Araci până la organizarea de
simpozioane închinate vieţii şi operei acestuia. îmi aduc aminte cu nostalgie că, în
tinereţe, la începutul anilor ’70 m-am ocupat şi eu de aducerea în actualitate a operei
scriitorului Romulus Cioflec, publicând numeroase materiale în fostul ziar local de
atunci, „Cuvântul Nou”.
Cu această ocazie, i-aş sugera să aducă în atenţia românilor din Covasna un
alt important scriitor covăsnean, Horia Teculescu, fiu al Voineştilor, pe nedrept
intrat în uitare.
Eu însumi am beneficiat de sprijinul său cu ocazia lansării, în vara anului
2009, a trei dintre cărţile mele, cu participarea unor mai vechi sau mai noi prieteni,
într-o atmosferă primitoare, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit
Nicolae Colan”. Un an mai târziu, am asistat, în aceeaşi atmosferă, la lansarea
romanului „Vremea trădărilor” de Cornel Dimovici, trăitor în Germania, dar plecat
şi el de pe meleagurile covăsnene pe care le evocă, de altfel, în roman. Şi ştiu că
asemenea acţiuni de lansări de cărţi ale unor autori care au avut într-un fel sau altul
legături cu judeţul, sunt o practică pentru asociaţiile românilor din judeţ.
Indiscutabil, Ionică Lăcătuşu are mulţi prieteni şi neprieteni, care nu privesc
cu ochi buni activitatea lui susţinută de menţinerea trează a conştiinţei româneşti pe
acele locuri. Dar, aşa cum se spune, cu pietre se aruncă numai în pomul cu roade.
Iar roadele acestui pom sunt atât de trainice şi de adevărate încât nu se scutură la o
simplă şi banală azvârlitură de piatră. Şi prietenii, cei mai mulţi, fac zid în jurul lui
şi-l susţin cu credinţă şi convingere, încât faptele sale pătrund în viaţă, luminoase şi
învingătoare, în ciuda tuturor vicisitudinilor.
La Mulţi Ani, prietene, şi Dumnezeu Să-ţi dea putere şi prieteni să duci mai
departe nobila lucrare în slujba neamului nostru!

199
Profesioniştii noştri 5

Un om cât o inimă
Ilie TRAIAN

Cu ceva ani buni în urmă, trimis de revista


„Curieml Românesc”, am făcut o călătorie de
documentare în judeţele Covasna şi Harghita. La
întoarcere, cu prilejul unei şedinţe de redacţie, le-
am povestit colegilor mei, pe un ton îngrijorat,
despre drama atât a românilor care trăiesc între
ungurii majoritari, cât şi a spiritului românesc în
sine, prejudiciat grav în putinţa sa de a supra­
vieţui.
N-am apucat bine să termin că un coleg
de-al meu, scriitor de consistenţă, fiu de ţărani de
^ prin Moldova, cunoscut ca un declarat iubitor al
valorilor naţionale, m-a întrerupt enervat. în
esenţă, el considera că poziţia mea este una
demodată, naţionalist-îngustă, că de-acum trebuie
să avem o atitudine europeană, etc. etc. După ce l-am ascultat, i-am propus să
meargă chiar el acolo, să vadă cum stau lucrurile şi pe urmă mai vorbim. După un
moment de tăcere, omul mi-a replicat indispus: „Nu merg, donmule! Cine ştie ce
pot să-mi facă ăia!”.
Toată asistenţa a rămas interzisă: va să zică, aşa, la discuţii, europeanul
nostru mă lua de sus, dar la proba practică se temea de ungurii „cuţitari”! Adică, era
mai antiungur decât mă considerase el pe mine ceva mai înainte.
Exemplul acesta descrie, cum nu se poate mai bine, ipocrizia distantei dintre
cele două extreme aparente: naţionalistul îngust şi europenistul de paradă. In decurs
de câteva minute, omul nostru sărise dintr-o extremă în cealaltă.
Şi putuse să facă asta pentru că cele două poziţii sunt, în pofida aparenţei, la
fel de inconsistente, la fel de ipocrite. Mergând cu gândul mai departe, am putea
spune că lipsa de coagulare a unei mişcări naţionaliste în România, una reală,
puternică, se datorează în foarte mare măsură, tocmai uşurinţei cu care naţionaliştii
noştri de duzină, ca şi europeniştii noştri de aceeaşi consistenţă, au făcut un simplu
zgomot de fond pe scena politică românească, lăsând la îndemâna adevăraţilor
duşmani ai interesului naţional argumente lesnicioase de atac.
N-aş fi evocat întâmplarea de mai sus dacă nu m-aş fi gândit cum să reuşesc
a-1 convinge pe cititorul acestui volum omagial că omul căruia i se dedică este nu
doar dintr-o altă plămadă ci că tocmai el, anonimul, modestul, neobositul loan
Lăcătuşu este naţionalistul adevărat, consistent, eficace, fără majuscule, dar şi fără
zorzoane la pălărie, fără ifose patriotarde, fără ură pentru alţii şi fără vreun „comerţ”
cu ideea românească, după cum îi cer culoarea cravatei sau interesele de ocazie. Ca
200
loan Lăcătuşu la 65 de ani

unul care ştie că lupta în care a intrat nu este una de conjunctură, de azi pe mâine şi
...de unul singur, românul loan Lăcătuşu n-a stat, de-a lungul atâtor ani, cu „puşca”
spre unguri, ci cu mâna întinsă spre fraţii săi români de oriunde: pe unii, de dincolo
de graniţe, spre a-i ajuta el însuşi, pe alţii, cei din alte zone ale ţării, spre a le aduna
puterile în cadrul aceluiaşi efort.
In lipsa întristătoare a unui partid românesc de consistenţă, domnul
Lăcătuşu, împreună cu vechii săi prieteni de luptă din judeţ - precum domnii
Solomon sau Străchinaru, ca şi cu alţii din toate judeţele pe care tot dânsul i-a ţinut
aproape, a fost un fel de inimă uriaşă arzând pe culmea unui deal.
O inimă care va bate - şi se va bate - spre sănătatea speranţelor noastre
româneşti, încă multă vreme de la acest moment aniversar.
La mulţi ani!!

An aniversar - dr. loan Lăcătuşu


Prof. Mihai TRIFOI

Nu este uşor să exprimi, în câteva


rânduri, multitudinea impresiilor legate de una
dintre personalităţile de marcă ale culturii
române, un Om trăitor pe aceste meleaguri
covăsnene, şi implicat total în apărarea
valorilor româneşti şi a drepturilor românilor
din Harghita-Covasna.
Şi pe această cale, doresc să pun în
vorbe profundul meu respect şi întreaga mea
stimă pentru cel care, ca prieten şi ca om
adevărat, a avut şi are aleasa capacitate de a
atrage magnetic şi a canaliza energiile
creatoare ale semenilor spre un scop nobil şi
bine definit.
Domnul dr. loan Lăcătuşu s-a dovedit a fi nu doar un simplu doctor în
sociologie, ci şi un veritabil arhivist, cercetător şi activist neobosit în domeniul
social, un adevărat model de atitudine civică şi de apărător al culturii româneşti în
aceste ţinuturi transilvănene. Eforturile susţinute ale Domniei Sale s-au concretizat
în zeci de volume, sute de studii şi comunicări ştiinţifice şi mii de articole publicate
în presa centrală şi locală. Ca iniţiator şi participant la nenumărate întâlniri de lucru
cu alţi activişti culturali din cele două judeţe ori în alte ţinuturi, domnul dr. loan
Lăcătuşu a rămas aceeaşi figură centrală, animator şi factor catalizator în
organizarea întâlnirilor ori a diverselor manifestări culturale. Din întreaga
201
Profesioniştii noştri 5

personalitate a Domniei Sale, izvorăşte acea energie spirituală benefică celor cu


care intră în contact. Munca sa neîntreruptă şi exemplul de om cu adevărat iubitor
de oameni şi de ţară îl fac de nepreţuit, conferindu-i totodată respectul cuvenit şi
aprecierea tuturor celor care l-au cunoscut ca patriot cu cele mai bune intenţii.
Au trecut deja în jur de douăzeci de ani de când am avut plăcerea să-l
cunosc pe domnul dr. loan Lăcătuşu, dar am rămas aceiaşi buni prieteni, legaţi
mental prin firele nevăzute ale spiritualităţii. Şi chiar dacă preocupările mele diferă
oarecum de cele ale domnului Lăcătuşu, fiind mai mult tangenţiale, dar urmărind
acelaşi ţel - răspândirea luminii spirituale - ne alăturăm mereu cu drag, cu ocazia
unor evenimente deosebite.
Ne exprimăm convingerea că generaţiile viitoare vor găsi în personalitatea
marcantă a domnului Dr. loan Lăcătuşu un exemplu de luptător civic şi purtător al
făcliei spiritualităţii româneşti demn de urmat.
Acum, la ceas aniversar, îi urăm viaţă lungă, putere de muncă pentru
realizarea tuturor obiectivelor propuse şi multe succese viitoare în activitatea sa
entuziastă de apărător al cetăţii.
Cu cel mai profund respect şi sinceră preţuire, M. Trifoi.

Dr. loan Lăcătuşu sau leadership-ul ca vocaţie


Dr. Cristina ŢESTEGHE

Bibliografia de specialitate defineşte


leadership-ul ca abilitatea individului de a influenţa
şi de a conduce. Dincolo de teorie, rămâne însă
realitatea că liderii au existat dintotdeauna, iar ei şi-
au câştigat recunoaşterea datorită însuşirilor native,
specifice eului propriu, spre deosebire de mult mai
tehnicii manageri care pot fi construiţi şi modelaţi
în funcţie de fiecare domeniu în parte.
Domnul dr. IOAN LĂCĂTUŞU este un
reper prin definiţie pentru că împleteşte în mod
fericit competenţa profesională cu forţa unui
caracter bine conturat, racordat direct la tradiţia
naţională, asumată ca un crez personal. Indiferent
dacă s-a aflat într-o funcţie decizională sau antrenat
în apărarea unui crez, dânsul a avut întotdeauna
forţa şi curajul de a-şi exprima fără ocolişuri opţiunile şi argumentele, chiar dacă a
fost şi va fi mereu un adept convins al dialogului.

202
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Structura intelectuală şi sufletească a domnului Lăcătuşu sunt o definiţie vie


a lidemlui pentru că indiferent de echipa cu care a lucrat, mediul în care a activat, a
acordat întotdeauna credit şi sprijinul său necondiţionat tuturor celor care promovau
Idei şi Proiecte subscrise unor obiective nobile şi constructive.
întâlnirea cu domnul Lăcătuşu oferă bucuria de a vedea cum un om poate să
cumuleze energiile constructive ale celor care vor să construiască şi nu să demoleze,
să-şi promoveze şi să-şi apere convingerile fără a aborda negativ pe cei ce nu le
împărtăşesc opiniile.
Recunoscându-mi adeziunea faţă de o mare parte din setul de valori pe care le
susţine dl Lăcătuşu, mă bucur că am prilejul să-mi exprim omagiile faţă de toate cele
trei dimensiuni pe care i le-am cunoscut: OMUL, CREŞTINUL şi ROMÂNUL.

Istoricul loan Lăcătuşu - „Un om al căutărilor”


Pr. dr. Aurel Florin ŢUSCANU

Cu nobleţea sufletească specifică oamenilor


de bună credinţă, mulţi dintre apropiaţii profesorului
loan Lăcătuşu şi-au înveşnicit în paginile acestui
volum omagial, coordonat de inepuizabilul nostru
prieten, prof. Vasile Stancu, amintirile lor, pentru a
se păstra drept mărturii scrise, despre existenţa
exemplară a celui omagiat.
Când te afli în faţa unui astfel de demers, mai
întâi se cuvine să mulţumeşti lui Dumnezeu, că din
fericire, într-o lume atât de grăbită către nicăieri,
încă se mai găsesc oameni recunoscători, care nu
uită numele şi trudnicia prietenilor lor, iar apoi,
potrivit cuvântului Sf. Ap. Pavel: ,JBucuraţi-vă cu
cei care se bucurăr, ne bucurăm pentru prietenul
nostm, la această aniversare a sa, acum când trăieşte
bucuria datoriei împlinite. Trăsăturile sufleteşti ale distinsului nostru prieten,
surprinse cu aleasă reverenţă, în paginile acestei cărţi sunt concludente. Ele sunt
deopotrivă mărturii şi mărturisiri, izvorâte din forul sufletesc al celor care l-au
cunoscut, l-au simţit şi l-au îndrăgit pe acest „OM al căutărilor”.
Orice aniversare devine o sărbătoare cu multiple semnificaţii şi cu o mare
încărcătură emoţională, oferind „sărbătoritului” prilejul de a face o retrospectivă,
dar şi o perspectivă.
Pornind de la cuvintele Sf Ap. Pavel care ne îndeamnă: „Să cinstiţi pe cei ce
se ostenesc între voi... şi pentru lucrarea lor, să-i socotiţi pe ei vrednici de dragoste
203
Profesioniştii noştri 5

prisositoare” (I Tes. 5,12-13), mă alătur şi eu celor care-1 felicită şi-l preţuiesc pe


alesul şi eruditul profesor loan Lăcătuşu.
Depănând frumoasele amintiri legate de dânsul, sunt încercat de sentimente
de bucurie, dar şi de emoţie.
Bucurie, pentru faptul de a-1 fi cunoscut şi de a fi colaborat în multe
activităţi cu caracter cultural-spiritual, iar emoţie, pentru că oamenii de talia sa sunt
tot mai rari, şi nu voi putea aprecia în câteva cuvinte, lunga şi rodnica sa tmdă, pe
care o putem asemăna cu un „brâu torsada,\ în care se împletesc armonios două
slujiri, pe care dumnealui le-a cultivat constant: „pentru neam şi pentru cruce,\
Profesoml loan Lăcătuşu face parte din rândul oamenilor aleşi şi inspiraţi de
Dumnezeu pentru o lucrare măreaţă, aceea de promovare şi salvare a valorilor
creştine. A făcut mult bine prin toate neodihnele sale, dar a ştiut să acopere binele în
haina smereniei creştine, pentm că „binele nu face zgomot şi zgomotul nu face bine'’.
Distinsul cercetător şi prieten al cărţilor, loan Lăcătuşu, s-a risipit generos în
multiple activităţi, unele legate de cult, altele legate de cultură şi de cultivare a
valorilor noastre naţionale.
Sfântul Vasile cel Mare aprecia că lucml cel mai important este acela, ca
omul să ajungă la „poziţia înaltă şi cugetarea smerită'. In cazul prietenului nostru,
prof. loan Lăcătuşu, acesta a urcat pe treptele cunoaşterii, ajungând la poziţia înaltă,
reuşind să rămână acelaşi pentm toţi şi unic pentm fiecare. Iată şi cugetarea
smerităl
Profesoml loan Lăcătuşu a fost şi a rămas un „OM al căutărilor'', mergând
la surse, la izvoarele istoriei, ştergând colbul de pe vechile documente, din căutare
în căutare, ajungând astăzi el însuşi o sursă dătătoare de har şi de lumină, un izvor
de la care se adapă, potolindu-şi setea de cunoaştere, mulţi alţi căutători.
Fie ca dmmul căutărilor sale să fie binecuvântat şi presărat cu alese
împliniri, iar la acest popas duhovnicesc mgăm pe Milostivul Dumnezeu să-i
hărăzească în continuare ani buni şi rodnici în fapte bune, cu pace şi sănătate,
îmbrăţişându-1 cu drag din târgul muşatin al Romanului, cu această urare
creştinească: „Intru mulţi ani, frate Ionică!”.

204
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Omagiu domnului Ionică Lăcătuşu


Vaier V. VODĂ

„Suntem un popor care n-am râvnit niciodată să


stăpânim pe alţii, dar care avem pretenţia firească de a
fi stăpâni la noi acasă”.
(Ion Petroviei, 1936)

Aceste câteva pagini, denumite generic,


„Omagiu domnului Ionică Lăcătuşu”, nu se vor un
text-encomion. Scriind, mărturisesc o firească stare
de zăbavă, regăsindu-mă în cuvintele înţeleptului
cronicar Miron Costin: „...a scrie, multă vreme la
cumpănă au stătut sufletul nostru”.
Am trăit o satisfacţie singulară de minte şi
de suflet când Centrul European de Studii Covasna-
Harghita, în colaborare cu Centrul Ecleziastic de
Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi-au
propus, din anul 2010, „...să cinstească pe cei care s-au evidenţiat în realizarea
proiectelor acestor instituţii de-a lungul existenţei lor”.
„Un asemenea volum, afirmă cu o rară convingere domnul profesor Vasile
Stancu, din Sfântu Gheorghe, dorim să-l dedicăm omului, devenit model de atitudine
civică în apărarea valorilor româneşti şi a drepturilor românilor din Harghita-
Covasna, arhivistului de marcă şi prolificului cercetător, autor a zeci de volume, a
sute de studii şi comunicări ştiinţifice, a mii de articole publicate în presa centrală,
regională şi locală, doctorului în sociologie, loan Lăcătuşu, cu prilejul împlinirii, în
cursul acestui an, a şase decenii şi jumătate de viaţă” (11 ianuarie 2012).
Cuniculum vitae al domnului Ionică Lăcătuşu este impresionant. Venit pe
lume din ţinutul de legendă - Drăguşenii laşului - ajunge prin strădanie să exceleze
în numeroase activităţi economice şi industriale, începând cu întreprinderea de
Transport Auto, la Autobaza nr. 1 Iaşi, ca... lăcătuş (s.n.). S-ar părea că numele
poartă în sine o predestinare ...
După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Politice, optează, la repartiţie, pentru
Comitetul Judeţean al P.C.R. Covasna, unde, timp de un an, (1976-1977) va
îndeplini exemplar funcţia de instructor de specialitate la Controlul Muncitoresc al
Activităţii Economice-Sociale. în alte poziţii de responsabilitate, şi-a dovedit cu
prisosinţă chemarea interioară: a lucrat pentru progresul comunităţii pe un
fundament al cercetării ştiinţifice de referinţă.

205
Profesioniştii noştri 5

Tempora mutantur, nos et mutamur in illis. Evenimentele din decembrie


1989 nu l-au luat prin surprindere, deşi era adjunct-şef la secţia organizatorică de la
Comitetul Judeţean P.C.R. Covasna. Apelând la o expresie plastică populară, „a
rămas pe drumuri”. Mulţi „colegi comunişti” s-au metamorfizat instantaneu în
„democraţi” prin modificări strategico-tactice ale organizaţiilor comuniste în
„structuri” democrat-culturale cu caracter etnic (s.n.).
Firea de luptător l-a condus spre limanul vocaţiei propriei existenţe. Ne-am
permite, cu îngăduinţa Domniei Sale, să-i definim existenţa interioară, apelând la
antologice cuvinte sadoveniene, cu explicabile modificări contextuale: Omul Ionică
Lăcătuşu poartă în străfundurile fiinţei gena strămoşească de luptător, având
„hodina vântului” şi „tihna apelor”, dar... „statornic întru nestatornicia vremilor”.
în toamna anului 1990, va lucra (în sensul nobil al cuvântului) la Direcţia
Judeţeană a Arhivelor Naţionale, domeniu de manifestare a celei de-a doua vocaţii,
cum s-au exprimat cei apropiaţi: cercetător profesionist în sfera ştiinţifică a
sociologiei şi a istoriei locale; rodul activităţii fiinţează în studii şi tratate ştiinţifice de
referinţă. Cercetătorul a parcurs complet drumul ierarhic, de la cel de referent de
specialitate, arhivist principal, la cel de director şi şef de serviciu metodologic,
îndrumare şi control din cadml Arhivelor Naţionale ale României de la Bucureşti. In
această perioadă postdecembristă, a mai îndeplinit şi funcţia de muzeograf al
Muzeului Spiritualităţii Româneşti, director al Centrului Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan” din cadml Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei,
director al Centmlui European de Studii Covasna-Harghita, expert guvernamental al
Corpului de Control al Ministemlui Administraţiei şi Internelor.
între timp, a studiat sisifian, absolvind Facultatea de Sociologie, Psihologie
şi Pedagogie din cadml prestigioasei Universităţi din Bucureşti, în 1992, continuând
cursul de specializare în domeniul arhivisticii, promovând şi cursul de perfecţionare
pentm utilizarea microcalculatoarelor, în 1997. în 2002, a obţinut doctoratul la
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadml Universităţii „Babeş-
Bolyai” din Cluj-Napoca.
în această perioadă, amintită mai sus, domnul Ionică Lăcătuşu a publicat
numeroase cărţi de referinţă, zeci de studii de specialitate, peste 1600 de articole,
apămte în presa naţională, regională şi locală, a fost un interlocutor pilduitor în zeci
de interviuri radio-televizate. A organizat, de asemenea, peste 80 de expoziţii.
Cum rar se întâmplă cu asemenea oameni aleşi, a alcătuit şi coordonat 8
volume, a prefaţat cu înaltă responsabilitate nu mai puţin de 28 de cărţi. A participat
cu studii şi referate ştiinţifice şi metodice la aproape 300 de sesiuni şi comunicări
ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
Distinsul om de ştiinţă a iniţiat şi coordonat proiecte şi programe ştiinţifice,
religioase şi culturale, artistice sau civice de mare interes, fie locale, regionale sau
naţionale, unele dintre ele au dobândit valori internaţionale.
Pentm noi, o caracterizare succintă a personalităţii domnului Ionică
Lăcătuşu o întâlnim expresia latină: Acta, non verba!. Alături de alte distinse

206
loan Lăcătuşu la 65 de ani

personalităţi, este fiinţătorul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” (1992), al


Muzeului Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă (1993), al Episcopiei
Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei (1994), al Muzeului Carpaţilor Răsăriteni (1997),
al Centmlui European de Studii Covasna-Harghita (1999), al Federaţiei Arhiviştilor
din România (2004) ş.m.a., fără a avea pretenţia de a epuiza, până în prezent, acest
summum singular de realizări notorii, împreună cu alţi apropiaţi de aceeaşi valoare,
este de neîntrecut.
La fel, de activitatea neobosită a dumnealui se leagă nu numai iniţierea, ci şi
înfăptuirea unor sesiuni de comunicări ştiinţifice de aceeaşi factură naţională,
superfluu să mai adăugăm, însoţit de aceiaşi colaboratori exemplari, din care
amintim: „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie” (1995-
2011). In prezent, înfiinţează editurile „Grai Românesc” şi „Eurocarpatica” şi s-a
constituit valoroasa colecţie „Profesioniştii noştri”.
Am adăuga, cu parcimonie, pentru a nu îngreuna lectura potenţialilor cititori
ai acestui text, ridicarea monumentului „Andrei Şaguna”, a bustului „Nicolae
Colan”, a monumentului eroilor jandarmi din Aita Mare şi a eroilor poliţişti din
Sfântu Gheorghe, a crucilor memoriale pe locul bisericilor româneşti dărâmate de
vajnicii horthyşti în 1940, din localităţile Comalău, Căpeni şi Vârghiş.
Pentm această antologică activitate pusă în interesul afirmării şi apărării
valorilor perene naţionale româneşti, domnul Ionică Lăcătuşu a fost distins cu
numeroase ordine şi medalii, diplome, autentice prinosuri de recunoştinţă din partea
celor care trăiesc întru duhul istoriei naţionale trecute şi prezente.
încheiem această parte a textului cu un scurt pasaj al unui apropiat sprijinitor
şi el însuşi înfăptuitor: „Pentru noi. El este omul care a făurit istorie pe aceste
meleaguri timp de 35 de ani. Şi suntem convinşi că loan Lăcătuşu este un nume
pentm Istoria Naţională a tuturor românilor, un nume care merită să se regăsească în
cartea de aur a neamului românesc, scris cu majuscule” (prof. Vasile Stancu)
în loc de încheiere.
Suntem un neam absolut autohton. Dintre toate popoarele europene de origine
romanică, numai noi, românii, păstrăm etnonimul de origine? latină: „populus
romanus”.
Suntem un popor născut creştin. Din istoria zbuciumată se desprinde un
adevăr axiomatic: putem fi nimiciţi, dar nu învinşi! De-a lungul existenţei noastre, ne­
am apărat „.. .sărăcia şi nevoile şi neamul”, aşa cum se exprima metaforic Eminescu.
In momente de cumpănă şi de restrişte, apar oameni aleşi care-şi dedică
fiinţa creatoare nobilei afirmări a identităţii naţionale şi a trăirii cu demnitate
ancestrală alături de celelalte popoare ale lumii. Se ştie pe deplin că zona geografică
Harghita-Covasna, şi nu numai, reprezintă arealul genezei româneşti. în ciuda
evenimentelor istorice pustiitoare şi a „ştergerii” multor dovezi incontestabile ale
dăinuirii noastre, am rămas locului de baştină, uneori ne-am aplecat ca brazii
munţilor Carpaţi, dar ne-am revenit în statura verticalităţii.

207
Profesioniştii noştri 5

Domnul Ionică Lăcătuşu, alături de valoroşii săi apropiaţi, este pentru mine
un reper de fapte nobile puse în slujba menţinerii şi afirmării demnităţii naţionale în
această tulbure răscruce de milenii.
înainte de a-1 cunoaşte personal, l-am ştiut din spusele unora cu prilejul unor
activităţi didactice de acordare a examenelor de specialitate, de la definitivat, la
gradul I, ale absolvenţilor Liceului Pedagogic din Odorhei, unde erau şcolarizaţi şi
elevi din Covasna.
După 1990, la Topliţa, organizându-se „Zilele Miron Cristea”, am avut
ocazia să-i urmăresc cu atenţie sporită conţinutul comunicărilor care se distingeau
prin ineditul informaţiilor, prin fluenţa şi eleganţa expunerilor, prin coerenţa şi
logica argumentării. In conversaţiile particulare, se legitima prin modestie, semnul
celor aleşi.
Din aceste prime clipe, l-am preţuit şi îl preţuiesc motivat. Rareori mi-a fost
dat să cunosc asemenea personalităţi care se menţin cu sfinţenie întru cultivarea
idealurilor naţionale româneşti şi a apărării intereselor îndreptăţite ale românilor din
această parte trainică de ţară românească.
La cei 65 de ani. Vă admir adânc pentru ceea ce aţi ftptuit, spunându-Vă:
Gratias ago!

208
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Un demn urmaş al cronicarilor — dr. loan Lăcătuşu


Prof. univ. dr. Rodica şi
dr. loan WEDDNER-CIUREA

Există o memorie a Pământului! Sub mantia lui protectoare, odihnesc


mărturii ale trecerilor succesive de fiinţe născătoare şi purtătoare de idealuri. Ca
într-o bună zi, CINEVA să decripteze mesajele înciffate în fragmentele de
creativitate, până atunci tăcute, dându-le grai şi sens.
Există o memorie a Oamenilor - care-şi transmit prin viu grai experienţa,
gândurile, simţămintele. Timpul estompează conturul realului, uneori deformându-1,
alteori pierzându-1 în negura uitării. Fericită e ziua în care CINEVA se încumetă să
încrusteze pe răboj datele şi faptele încă ştiute, consacrându-le astfel nemuririi. Şi
cât de benefic este un atare demers într-o zodie a exacerbării extremismelor de tot
felul, a intoleranţelor etnice şi globalizării nivelatoare, ştergătoare de memorie!
Un astfel de CINEVA - pe nume lOAN LĂCĂTUŞU - a purces din Ţara
vestiţilor cronicari, „descălecând” în ţinutul străvechilor daci est-carpatini. A urmat
pilda lui Neculce şi Costin, consemnând decenii la rând, în scrieri memorabile,
prezenţa perenă şi prestaţiile semenilor trăitori într-o zonă discutată şi disputată iară
şi iară. Discutată şi disputată adeseori agresiv şi mincinos de inşi porniţi pe calea
falsificărilor istorice şi denigrărilor, ignorând preceptele benefice ale consensului
interetnic, totdeauna prosper.
I-am urmărit de departe prestaţiile remarcabile, neobosita muncă de acribie
cercetător, hotărât să nu lase să triumfe neadevărul, redând coetnicilor din Arcul
intracarpatic, impulsurile demnităţii şi tăriei în faţa vremurilor.
209
Profesioniştii noştri 5

I-am surprins cu bucurie înmulţirea roadelor, văzând stimularea altor şi altor


energii animate de acelaşi simţământ pozitiv, umanist, de consens interetnic. Fie ca
aceste roade să germineze, născând alţi şi alţi entuziaşti, călăuziţi de aceleaşi idealuri!
La mulţi ani, domnule dr. loan Lăcătuşu Vă spun cu admiraţie şi preţuire din
Koln, Germania!

210
Mesaje şi scrisori
primite cu alte ocazii
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Scrisoarea Forumului Civic al Românilor din Harghita şi


Covasna, la împlinirea vârstei de 60 de ani

Domniei Sale, Domnului Doctor, loan LĂCĂTUŞU


Dragă prietene.
Pasărea ce îţi aduce acest răvaş din cuibul inimilor noastre, s-a grăbit să
pornească la drum până să rotunjeşti pe răboj cea de-a 60-a primăvară, nerăbdătoare
să-ţi aducă lumina bucuriei prietenilor tăi. îţi trimitem aceste rânduri pentru acum şi
pentru aducere aminte, ca semn de preţuire, recunoştinţă şi frăţească dragoste. Ingă-
duie-ne, iubite prietene, să-ţi aducem din sipetul inimii, darul sfânt al recunoştinţei
şi iubirii, pentru a-ţi întoarce, măcar în parte, ofranda de a ne fi bucurat de harul,
curajul şi lumina caldă ce le-ai revărsat cu atâta trudă şi sacrificii asupra noastră în
toţi aceşti ani în care Dumnezeu ne-a binecuvântat cu dimpreună lucrare.
Bunul Dumnezeu ţi-a hărăzit un destin de apostol al neamului, plămădindu-
te din huma binecuvântată a Moldovei, în care a revărsat cu dărnicie înţelepciune,
iubire, altruism, trudă neostoită şi smerenie, pentm a le pune pe toate cu devotament
desăvârşit în slujba celor mai năpăstuiţi dintre semenii neamului tău, de aici, de
peste Carpaţi. în acele vremi, din veacul trecut de-acum, a fost să fii printre cei aleşi
să ridice şi să poarte făclia demnităţii româneşti pentm ca şi aici, românii să-şi
lumineze chipul şi să-şi întărească inimile. Ai fost printre cei puţini dintre fmntaşii
cârmuirii de atunci, care au pus mai presus omenia, credinţa şi dreptatea, ajutându-i
pe mulţi din cei necăjiţi, în pofida chingilor sistemului, lăsând loc de recunoştinţă şi
apreciere pentm cei de bună-credinţă.
Ştim cât te-au dumt vorbele înveninate ale neprietenilor menite a te
descuraja şi a-ţi minimaliza meritele deosebite în lupta dusă pentm neamul şi
credinţa strămoşească, contestându-ţi dreptul de a purta steagu] românismului aici
pe motiv că ai fi „venetic” şi n-ai avea dreptul de a vorbi în numele celor născuţi
aici, năpăstuiţi şi reduşi la tăcere de opresiunea şovină. Dar adu-ţi aminte că doar în
pomul cu roade smintiţii amncă cu pietre, iar prin tmda ta exemplară în toţi aceşti
mulţi şi frământaţi ani, pentm dreptatea celor ce trăiesc aici, ţi-ai dobândit cu
prisosinţă recunoaşterea ca lider şi reprezentant al românilor din Covasna şi
Harghita, purtător al Durerilor şi Nădejdilor lor.
îţi mulţumim pentm jertfa de timp şi energie adusă prin activitatea neobosită
în cadml Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, a Despărţământului ASTRA
Covasna şi Harghita, a celorlalte organizaţii din cadml Fommului Civic al
Românilor din Harghita şi Covasna, în tot ceea ce a însemnat expresie a vieţii
comunitare româneşti, al cămi animator şi motor ai fost întotdeauna. Nu va fi uitat
că tu, iubite prietene, în aceste vremi când alţii au strâns averi şi avantaje lumeşti, ţi-
ai sacrificat timpul, sănătatea şi întreaga energie, pentm binele comunităţii, în
213
Profesioniştii noştri 5

detrimentul bunăstării familiei tale, pentru a scrie istoria mult aşteptată a acestei
părţi urgisite de ţară şi a umple cu adevăr istoric nepermisa pată albă a istoriografiei
româneşti, creând o operă ştiinţifică ce nu va putea fi ignorată de nicio cercetare
istorică viitoare.
Aşa cum nu va fi uitat efortul extraordinar şi profesionalismul cu care ai
creat şi susţinut presa şi editura românească din zonă, ai încurajat şi susţinut
afirmarea tinerilor scriitori, poeţi şi artişti şi ai susţinut cauza românilor de aici în
sumedenia de foruri şi acţiuni ştiinţifice de prestigiu din ţară la care ne-ai
reprezentat cu cinste, demnitate şi profesionalism, creând şi sudând sufleteşte un
corp impresionant de oameni de ştiinţă, artă şi cultură dedicaţi cercetării şi susţinerii
culturii şi ştiinţei româneşti din zona noastră. Doar înşirarea succintă a operei pe
care ai creat-o, a cărţilor şi studiilor pe care le-ai scris, a realizărilor şi acţiunilor cu
semnificaţie fundamentală pentru cultura şi spiritualitatea zonei, la care a-i
contribuit esenţial, ar închega o nouă carte.
Te preţuim pentru demnitatea de care ai dat dovadă întotdeauna, pentru
curajul cu care ai ţinut piept neprietenilor şi imposturii, nepregetând să te ridici cu
bărbăţie împotriva încercărilor de întinare sau nesocotire a idealurilor naţionale şi a
intereselor legitime ale comunităţii româneşti. Pentru toate acestea vei fi întot­
deauna pentru noi, pilda vie a slujirii cu har şi devoţiune a Neamului şi Credinţei
Străbune, cu chipul iubirii şi smereniei precum al sfinţilor români din icoane.
îţi mulţumim pentru frântura de rai dăruită nouă tuturor şi fiecăruia în parte
şi îţi dorim viaţă lungă, sănătate şi multe bucurii alături de minunata ta familie. Să
ne bucure Dumnezeu de prietenie şi să ne umple inimile de iubire, la bine şi la greu.
Sf Gheorghe, 16 septembrie 2007
Av. loan SOLOMON, preşedinte

214
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Carte de onoare din partea unor colegi arhivişti,


cu ocazia pensionării
La ceas aniversar şi la schimbarea statutului din cel de salariat cu multă
experienţă în cel de tânăr pensionar, câţiva dintre arhiviştii români venim cu această
carte a noastră, cu toată dragostea şi cu tot respectul, să aducem omagiul nostru unui
adevărat OM, un PROFESIONIST de excepţie, COLEG şi PRIETEN de nădejde,
care a fost şi este pentru un MODEL: IONICĂ LĂCĂTUŞU.
A venit pe lume în urmă cu 64 de ani, pe 19, după ştiinţa mamei, pe 25
septembrie, după actele de stare civilă, în acea perioadă grea de după război, în
Drăguşeni, jud. Iaşi, într-o familie de oameni cinstiţi şi harnici, din părinţii
GHEORGHE şi PROFIRA, pe care îi venerează şi după trecerea lor la cele veşnice.
După terminarea Şcolii generale a urmat cursurile Şcolii Profesionale de
Ucenici CER Iaşi şi Şcolii Profesionale Auto Iaşi, iar apoi la 17 ani, s-a încadrat în
muncă la ITA şi, în paralel, datorită dragostei pentru carte, a urmat şi cursurile
serale ale Liceului ,3mil Racoviţă” Iaşi, pentru ca apoi să absolve Facultatea de
Ştiinţe Politice, din cadrul Academiei „Ştefan Gheorghiu” (1976) şi Facultatea de
Sociologie, Psihologie şi Pedagogie, din cadrul Universităţii Bucureşti (1992), după
care, în anul 2002, a obţinut titlul de doctor în ştiinţe.
Cariera profesională a fost foarte bogată şi complexă. (...). In toate institu­
ţiile la care a lucrat, indiferent de regimul politic, s-a impus prin profesionalism,
colegialitate, corectitudine, eleganţă, pragmatism, seriozitate, înţelegerea păsurilor
oamenilor, dorinţa de continuă perfecţionare şi autoperfecţionare, fiind mereu
călăuzit de cele mai bune intenţii.
Pe lângă activitatea profesională se impune să amintim doar câteva din cele
peste 65 de proiecte şi programe la care a fost iniţiator, coordonator sau co-
organizator, pentru care merită toată lauda. (...) A avut şi are o sumedenie de funcţii
civice onorifice la instituţii de cultură, cult, asociaţii şi altele. De asemenea,
activitatea publicistică este foarte bogată - cărţi de autor, şi nu puţine, studii,
articole, interviuri etc., toate însumând mii de titluri.
Apreciat cum se cuvine de oamenii de bună credinţă cu care a lucrat sau a
intrat în contact, contestat de cei care nu gândesc româneşte, s-a impus în toate
domeniile în care s-a implicat. Cu câţiva ani în urmă. Universitatea din Braşov a
efectuat o anchetă sociologică, deosebit de complexă, pe bază de chestionar, iar la
întrebarea „Care consideraţi că este personalitatea românească cea mai repre­
zentativă pentru judeţele Covasna şi Harghita?”, cei mai mulţi dintre respondenţi
l-au indicat pe dr. lOAN LĂCĂTUŞU, ceea ce înseamnă ceva. Dacă la aceasta se
mai adaugă doar faptul că înalt Prea Sfinţia Sa lOAN SELEJAN, Arhiepiscopul
Episcopiei Covasnei şi Harghitei îl are mereu în preajmă şi îl consultă în multe
probleme, credem că spunem destul, dar nu totul. Un om apreciat de majoritatea
215
Profesioniştii noştri 5

membrilor comunităţii în care trăieşte şi activează, un om apropiat de biserica


noastră creştină şi de cei care o păstoresc nu poate fi decât un om vrednic şi ne
mândrim că l-am avut deseori în preajma noastră, i-am ascultat şi înţeles gândurile
şi frământările, i-am simţit imboldurile şi i-am urmat fiecare cât am putut,
exemplul, iar acum, la acest important moment, suntem, atât noi cât şi mulţi
arhivişti care nu au putut veni, mândri de un asemenea coleg şi prieten şi îl
asigurăm că simţămintele noastre nu se vor altera, ba dimpotrivă şi îl asigurăm că
acest ceas nu este unul de despărţire, ci unul de strângere a legăturilor dintre noi.
în aceste emoţionante clipe îi urăm prietenului IONICĂ LĂCĂTUŞU să
trăiască ani mulţi, frumoşi şi fericiţi alături de cea de care şi-a legat destinul,
DOAMNA FELICIA, care îi este sprijin şi înger şi să se bucure împreună cu fiica
lor IOANA şi ginerele LAURENŢIU, cărora dorim să le dea DUMNEZEU măcar
un nepot, iar familia Lăcătuşu să capete şi statutul de bunici. Mai dorim colegului
nostru să fie sănătos, să-şi păstreze puterea de muncă şi vigoarea, să-şi ducă la
îndeplinire proiectele începute şi cele care vor mai apărea, iar noi îi vom fi aproape.
Şi pentru a întări cele spuse ne punem semnăturile noi, Liviu Boar, Vasile
Lechinţan, Eugeniu Criste, Vilică Munteanu, Ana Dobreanu, Alexiu Tatu, Elisabeta
Marin.
Sfântu Gheorghe, 23 răpciune 2011

Liviu Boar, Silviu Văcaru şi Vilică Munteanu

216
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Mesajul Forumului Civic al Românilor din Covasna


Harghita şi Mureş, cu ocazia pensionării
Domniei sale
Domnului loan Lăcătuşu.
Distinse şi iubite prietene!

La acest ceas crucial pentru tine, când societatea îţi recunoaşte contribuţia la
propăşirea sa, când aniversezi, pentru a 64-a oară, „zilele Ionică Lăcătuşu”, ne este
foarte greu să scriem, în cât mai puţine rânduri, cât mai mult despre „isprăvile” tale
de o viaţă de muncă. Pentru toţi cei care, de mai mult sau mai puţin timp te cunosc,
până la această clipă fundamentală în viaţa ta, pensionarea, clipă de bilanţ în viaţa
oricărui om, sunt necesare zeci şi sute de pagini pentru a reda, chiar şi sumar,
prodigioasa, efervescenta şi vasta ta activitate. Pentru noi, prietenii, colegii şi
colaboratorii tăi, reprezintă un adevărat miracol cum ai ştiut să-ţi gestionezi, în mod
excelent timpul, cu eficienţă şi eficacitate maximă, lăsând în spatele activităţii tale
urme de înalt relief pentru posteritate în toate domeniile în care ţi-ai manifestat
talentul şi creativitatea.
Permiteţi-ne, distinse prietene, la acest ceas de bilanţ pentru tine, să trecem
în revistă, pentru reputata şi onoranta asistenţă, chiar şi sumar, câteva repere din
biografia Ta.
Viitorul doctor în sociologie s-a născut în Moldova, la Drăguşenii laşului, la
25 septembrie 1947. Anii şcolii primare şi gimnaziale îi face în satele Tatomireşti şi
Drăguşeni. La absolvire, în 1961, urmează, timp de trei ani, cursurile Şcolilor
Profesionale de Ucenici C.F.R. Iaşi şi Auto Iaşi remarcându-se prin rezultatele
foarte bune obţinute, devenind liderul organizaţiei de tineret pe clasă şi apoi, în
ultimul an, al şcolii. îşi începe munca, în 1964, la întreprinderea de Transport Auto,
Autobaza nr. 1 Iaşi ca... lăcătuş. După satisfacerea stagiului militar, în anii 1967-
1968, se reîntoarce la I.T.A. unde va fi numit inspector personal, funcţie pe care o
va exercita până în 1970, când termină şi studiile medii serale, la Liceul „Emil
Racoviţă” din Iaşi şi este promovat ca instructor al Comitetului Judeţean U.T.C.
Iaşi. Drept urmare a seriozităţii şi creativităţii sale în organizarea activităţilor
tineretului va fi recomandat, în 1972, pentru concursul de admitere la Academia de
Studii Social Politice din Bucureşti, pe care reuşeşte să-l promoveze cu note
excelente, devenind pentru patru ani unul dintre studenţii eminenţi ai facultăţii de
Ştiinţe Politice, pe care o absolvă în 1976. Din 1978 va urma şi cursurile
postuniversitare în domeniul sociologiei, pentru care dovedeşte înclinaţie şi talent,
anticipând pe viitorul doctor în sociologie şi specialist recunoscut în întreaga ţară
prin studiile sale în domeniu. După absolvirea Facultăţii, atras de iubirea pentru
Felicia, poate şi de îndemnurile bunului său prieten. Constantin Stanca, optează
217
Profesioniştii noştri 5

pentru repartizarea sa la Comitetul Judeţean P.C.R. Covasna unde, pentru o scurtă


perioadă, din iulie 1976 până în februarie 1977, va îndeplini funeţia de instructor de
specialitate la Consiliul de Control Muncitoresc al Activităţii Economico-Sociale.
In martie 1977 va prelua, în condiţiile urmărilor catastrofalului cutremur de la 4
martie şi a edificării social-culturale şi industriale a localităţii, importanta funcţie de
secretar cu probleme economice al Comitetului Orăşenesc P.C.R. Sf. Gheorghe şi
viceprimar al Consiliului Popular Orăşenesc Sf. Gheorghe, - din 1982, al
municipiului Sf. Gheorghe, - pe care o va îndeplini cu mare responsabilitate până în
octombrie 1984. Aici, Ionică Lăcătuşu, şi-a arătat vocaţia şi talentul de constmctor,
vocaţia şi talentul omului care gândeşte în perspectivă progresul unei comunităţi,
vocaţia şi talentul de a fi un foarte bun manager, bazat pe studii de planificare şi
prognoză în profil teritorial, pe studii economico-sociale privind amplasarea în
teritoriu a obiectivelor industriale şi a celor mai importante instituţii, a
dimensionării unor utilităţi sociale şi culturale în funcţie de configuraţia specifică a
cartierelor, pe cercetări ştiinţifice privind structura şi mobilitatea socio-demografică
a populaţiei din zonă.
La începutul activităţii sale, a răspuns de îndepărtarea urmărilor cutremu­
rului din 4 martie, executarea lucrărilor de consolidare şi refacere a clădirii
Colegiului „Szekely Miko”, coordonarea construcţiilor de locuinţe şi a repartizării
acestora, construcţia anuală a unui bloc destinat tinerilor specialişti, a unor blocuri
destinate populaţiei de ţigani ai oraşului, introducerea gazului metan în locuinţe,
instituţii şi unităţi economice.
A făcut parte din echipa care a răspuns de întocmirea materialelor
documentare care au stat la baza ridicării la rangul de municipiu al oraşului Sf.
Gheorghe, a elaborării de rapoarte, informări sintetice şi analize, care au stat la baza
hotărârilor în domeniul dezvoltării economico-sociale a localităţii, privind fluxurile
migratorii ale populaţiei în zonă, dimensiunile navetismului în judeţ, integrarea
populaţiei de ţigani în comunităţile locale, introducerea sistemelor automate de
prelucrare a datelor în activitatea economică, a înfiinţării şi funcţionării Oficiului
Judeţean de Calcul, a coordonării activităţii economice, de investiţii, transport şi
dezvoltare urbanistică a Sfântului Gheorghe, a activităţilor de gospodărie comunală
şi locativă, de înfrumuseţare a municipiului şi a locurilor de agrement din
vecinătatea sa, a activităţii celor 45 de asociaţii de locatari care administrau peste
17.000 de apartamente.
Potrivit atribuţiunilor de serviciu, a coordonat realizarea obiectivelor din
zona industrială - IMASA, extinderea lAEAME, întreprinderea de Mase Plastice,
BJATM, Trustul de Construcţii Industriale, ITSAIA, extinderea PECO, precum şi a
celor de industrie alimentară - întreprinderea de Industrializare a Cărnii,
întreprinderea şi Asociaţia Avicola.
loan Lăcătuşu s-a implicat nemijlocit în edificarea clădirilor cu destinaţie
social-culturală şi sportivă - Tribunalul, Magazinul Şugaş, noua clădire a Liceului
de Artă, Şcoala Generală nr. 6, grădiniţele din cartierele Simeria, Ciucului şi Gării,

218
loan Lăcătuşu la 65 de ani

ştrandul, patinoarul artificial, stadionul „Electro”, poligonul Uieni, Casa Căsăto­


riilor, Casa Municipală de Cultură, staţia Peco - de la Trei Trandafiri, Grupul
statuar „Mihai Viteazul”, Liceul „Mikes Kelemen” şi Grupul Şcolar „Koos Karoly”,
autogara, scena de la km. 4.
A coordonat nemijlocit lucrările de regularizare a pâraielor Debren şi
Sânbreaza, dezvoltarea sistemului de alimentare cu apă potabilă şi industrială a
oraşului, amenajarea de spaţii verzi între blocurile de locuinţe, sistematizarea
spaţiilor din preajma Catedralei Ortodoxe, modernizarea pieţii agro-alimentare ş.a.
De numele său, din această perioadă a activităţii sale, îşi aduc anunţe cu
consideraţie şi respect mii de sânghiorgheni, maghiari şi români, cărora cu bună
cuviinţă şi înţelegere, onestitate şi generozitate, indiferent de profesie, stare socială,
apartenenţă etnică şi religioasă a încercat în mod echitabil, pe toate căile legale
posibile, şi-n cea mai mare măsură a reuşit, să le soluţioneze doleanţele şi
necazurile. Este privit şi salutat cu respect şi astăzi de majoritatea concetăţenilor săi
pentm tot ce a realizat în acea grea perioadă.
Românii, ca gest al aprecierii lor faţă de oamenii care s-au remarcat prin
comportamentul lor deosebit, au o sintagmă. „A lăsat loc de bună ziua!”. Şi, Ionică
Lăcătuş „a lăsat loc de bună ziua”!
O pagină luminoasă, parcursă cu acea cutezanţă a tinereţii, cu inteligenţă şi
responsabilitate, o pagină luminoasă din „cronica muncii de o viaţă” a noului
pensionar. Pagina neliniştilor şi căutărilor, străduinţelor şi realizărilor sale sociale, a
mituirilor pentru oamenii în mijlocul cărora a trăit şi trăieşte, pentru oamenii
cărora le dedică şi acum cea mai mare parte a activităţii sale, pentru iubirea faţă de
semenii săi adânc înrădăcinată în fibra fiinţei sale, însăşi de firea, blândeţea şi
ospitalitatea neamului său voievodal.
Evenimentele din 1989 l-au găsit ca adjunct şef secţie organizatorică de la
Comitetul Judeţean P.C.R. Covasna. Au urmat zile grele. Practic, într-o ţară fără
şomeri, „unii” angajaţi ai fostului partid au rămas pe drumuri. Alţii, bine mersi.
Peste noapte au devenit „mari democraţi” prin transformarea organizaţiilor fostului
partid în „organizaţie democrat-culturală” cu caracter etnic. Aq iniţiat demonstraţii,
mitinguri, „sau făcut că lucrează”.
Ionică a rămas însă un luptător. S-a dovedit a fi piatra care rămâne bine
înfiptă în albia râului la trecerea apelor. A avut sprijinul necondiţionat al
minunatelor făpturi care au fost mereu alături de el, Felicia şi Ioana. Prieteni mai
puţini, dar sinceri. împreună cu ei. Ionică a ştiut, a avut capacitatea, tăria şi voinţa,
de a trece peste toate „mizeriile” unor concetăţeni şi a pornit în activitatea sa
profesională, din nou de la zero. De la statutul de muncitor imprimer la Cooperativa
de Consum Sinaia. Peste două luni va fi funcţionar administrativ la Centml Militar,
iar, din august 1990, va trece la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, domeniu
în care şi-a găsit cea de-a doua vocaţie, cea de cercetător şi autor de studii şi tratate
ştiinţifice în domeniul sociologiei şi istoriei locale. Datorită calităţilor sale deosebite
va parcurge întreaga scară ierarhică, de la referent de specialitate, arhivist principal.

219
Profesioniştii noştri 5

consilier superior, la director şi şef serviciu metodologie, îndrumare şi control din


cadrul Arhivelor Naţionale ale României de la Bucureşti. De-a lungul acestei
perioade postrevoluţionare a mai îndeplinit şi funcţia de muzeograf al Muzeului
Spiritualităţii Româneşti, director al Centrului Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan”, din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi
Harghitei, director al Centrului European de Studii Covasna-Harghita, expert
guvernamental în Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Paralel cu multiplele sale funcţii şi preocupări şi-a găsit timpul necesar
pentru a absolvi Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie, din cadrul
Universităţii Bucureşti, în 1992, de a urma, în acelaşi an, cursul de specializare în
domeniul arhivisticii, de a promova cursul de perfecţionare pentru utilizarea
microcalculatoarelor, în 1997, cât şi de a pregăti doctoratul, pe care l-a obţinut, în
anul 2002, la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii
„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Şi tot în această perioadă, numele lui loan Lăcătuşu este legat de 17 cărţi de
autor, de 85 de studii, publicate în numeroase reviste de specialitate din întreaga
ţară, de peste 1700 de articole, publicate în presa centrală, regională şi locală, de 48
de interviuri radio-televizate sau publicate în presă, de organizarea a 81 de expoziţii.
Tot acest om, loan Lăcătuşu, a alcătuit, îngrijit şi coordonat 8 volume, a
prefaţat sau a scris studii introductive la 28 de cărţi, a participat cu studii, referate
ştiinţifice şi metodice la 295 de sesiuni de comunicări ştiinţifice, simpozioane inter­
naţionale, colocvii ştiinţifice, mese rotunde, evocări istorice şi literare, conferinţe şi
congrese ale presei de pe tot cuprinsul ţării, cât şi din Republica Moldova.
De asemenea, loan Lăcătuşu, a iniţiat, coordonat sau ajutat efectiv, cu
mintea şi cu braţele, proiecte şi programe ştiinţifice, religioase, culturale, artistice
sau civice de importanţă locală, regională şi naţională, dintre care unele au dobândit
dimensiuni internaţionale, precum şi înfiinţarea unor instituţii hotărâtoare pentru
păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale a românilor din judeţele Covasna,
Harghita şi-n anii din urmă şi din judeţul Mureş.
De numele său, al unor prieteni şi colaboratori ai săi, se leagă înfiinţarea
Ligii Cultural Creştine „Andrei Şaguna” (1992), Muzeului Spiritualităţii Româneşti
de la Catedrala Ortodoxă (1993), Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei
(1994), Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” (1996),
despărţământului „Astra” Covasna-Harghita(1996), Muzeului Naţional al Carpaţilor
Răsăriteni (1997), Centrului European de Studii Covasna-Harghita (1999), Casei
Memoriale „Romulus Cioflec” de la Araci (1999), Federaţiei Arhiviştilor din
România (2004), Forumului Civic al Românilor din Covasna şi Harghita (2005),
Asociaţiei Arhiviştilor şi Prietenilor Arhivelor Covasna (2005) şi punctului muzeal
„Prima Şcoală Românească”.
Tot de numele său se leagă iniţierea, organizarea şi desfăşurarea Sesiunii
Naţionale de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie.
Cultură. Civilizaţie” (1995-2011), Universităţii de Vară „Izvorul Mureşului” (1997-

220
loan Lăcătuşu la 65 de ani

2010), „Zilelor Andrei Şaguna” (1992-2011), „Zilelor Nicolae Colan” (1993-2010),


„Zilelor Sfântului Gheorghe”, desfăşurarea la Sf. Gheorghe a celei de-a 93-a Adu­
nări Generale a Asociaţiunii Astra (1997), înfiinţarea Grupului de Cercetare „I.I.
Russu” pentru studiul istoriei sud-estului Transilvaniei, înfiinţarea editurilor „Grai
Românesc” şi „Eurocarpatica”, constituirea colecţiei „Profesioniştii noştri”, ridica­
rea monumentului „Andrei Şaguna, a bustului „Nicolae Colan”, a monumentului
eroilor jandarmi din Aita Mare şi a eroilor poliţişti din Sf. Gheorghe, a cmcilor
memoriale, pe locul bisericilor dărâmate în 1940, din Căpeni, Comolău şi Vârghiş,
acordarea în fiecare an, începând cu anul 2003, unui număr de zece personalităţi
locale, a titlului de „Cetăţean de Onoare al comunităţii româneşti din Sf. Gheorghe”
şi a altor peste 40 de iniţiative civice, ştiinţifice, istorice şi cultural-religioase.
Pentru activitatea deosebită depusă în slujba societăţii, pentm contribuţia
deosebită adusă la apărarea valorilor româneşti, în semn de recunoaştere, cinstire şi
aleasă preţuire, prietenul nostru, loan Lăcătuşu, a fost distins cu numeroase ordine,
medalii, acte de preţuire, prinosuri de cinstire şi recunoştinţă, scrisori de mulţumire,
mesaje şi peste 60 de medalii jubiliare şi diplome de onoare, excelenţă, merit,
aniversare, omagiale sau de participare, acordate de cei mai înalţi denuiitari ai
statului şi Bisericii Ortodoxe Române. Dintre toate acestea, evidenţiem la aceste
momente sărbătoreşti şi de bilanţ, ale „celui mai tânăr pensionar” din mijlocul
nostru. Medalia Muncii (1981), Crucea Patriarhală (1998), ordinul „Meritul pentru
învăţământ în grad de Cavaler” (2004), „Ordinul Bărbăţie şi Credinţă în grad de Ca­
valer” (2006), „Ordinul Bărbăţie şi Credinţă în grad de Ofiţer” (2010), Distincţiile
„Filocalia” (2003), „Act de Preţuire” (1993), „Prinos de Cinstire” (2008) şi „Prinos
de Recunoştinţă” (2010) şi multe altele. Poate nu este lipsit de interes să subliniem
că persoanei sale i-au fost dedicate un volum, „Personalităţi române în Jtalia”, de
Violeta Pătrunjel (2008) şi chiar o poezie, de loan Tămaş Delavâlcele.
Pentru noi. El, este omul care a făurit istorie pe aceste meleaguri timp de 35
de ani. Şi suntem convinşi că, loan Lăcătuşu, este un nume pentm Istoria naţională
a tuturor românilor, un nume care merită să se regăsească în cartea de aur a
neamului românesc, scris cu majuscule. .
Iubite prietene,
îngăduie-ne, ca acum când păşeşti în binecuvântata toamnă a vieţii ca un
pom încărcat de roade, să-ţi aducem din tainiţa inimii, daml sfânt al recunoştinţei şi
iubirii, pentm a-ţi întoarce, măcar în parte, ofranda de a ne fi bucurat de haml,
curajul şi lumina caldă ce le-ai revărsat cu atâta tmdă şi sacrificii asupra noastră în
toţi aceşti ani în care Dumnezeu ne-a binecuvântat cu dimpreună lucrare.
Te preţuim pentm demnitatea de care ai dat dovadă întotdeauna, pentm
curajul cu care ai ţinut piept neprietenilor şi imposturii, nepregetând să te ridici cu
bărbăţie împotriva încercărilor de întinare sau nesocotire a idealurilor naţionale şi a
intereselor legitime ale comunităţii româneşti.

221
Profesioniştii noştri 5

Pentru toate acestea vei fi întotdeauna pentru noi, pilda vie a slujirii cu har şi
devoţiune a Neamului şi Credinţei Străbune, cu chipul iubirii şi smereniei precum al
sfinţilor români din icoane.
îţi dorim viaţă lungă, sănătate şi multe bucurii alături de minunata ta familie.
Să ne bucure Dumnezeu de prietenie şi să ne umple inimile de iubire, la bine
şi la greu.
Sfântu Gheorghe, 25 septembrie 2011.
Prof. Vasile STANCU,
Av. loan SOLOMON

222
loan Lăcătuşu - o viaţă pusă în slujba
românilor din Arcul Intracarpatic
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Repere biografice, bibliografie selectivă

A. Repere biografice
Sociologul, arhivistul, muzeograful, publicistul şi editorul loan LĂCĂTUŞU
s-a născut la 25 septembrie 1947, în satul Tatomireşti, comuna Drăguşeni, judeţul
laşi; azi localitatea este sat component al comunei Rebricea, jud. Vaslui.

Familia:
Este fiul lui Gheorghe şi al Profirei Lăcătuşu. Mai are doi fraţi - Neculai şi
Constantin Lăcătuşu; cele două surori Maria şi Elena sunt decedate;
Căsătorit: soţia Felicia (n. Şerbănescu), fiica Ioana căsătorită cu Laurenţiu
Vişniuc-Lăcătuşu.

Studii:
- 1954-1958 - Şcoala primară din satul Tatomireşti, comuna Rebricea, jud.
Vaslui;
- 1958-1961 - Şcoala Generală din satul Drăguşeni, comuna Şcheia, jud. Iaşi
(clasele V-VI); Şcoala Generală din comuna Rebricea, jud. Vaslui (cl. VII);
- 1961-1964 - Şcoala Profesională de Ucenici C.F.R. Iaşi (anii I şi II); Şcoala
Profesională Auto Iaşi (anul III);
- 1964-1970 - Liceul „Emil Racoviţă” Iaşi (curs seral);
- 1972-1976 - Facultatea de Ştiinţe Politice, din cadrul Academiei „Ştefan
Gheorghiu” Bucureşti;
- 1979-1980 - studii postuniversitare în domeniul sociologiei. Academia „Ştefan
Gheorghiu” Bucureşti;
- 1990-1992 - Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie, din cadrul
Universităţii Bucureşti;
- 1991-1992 - curs de specializare în domeniul arhivisticii. Şcoala de
Perfecţionare „Aurel Sacerdoţeanu”, din cadml Arhivelor Naţionale Bucureşti;
- 16 decembrie 2002 - susţine Teza de doctorat cu titlul Structuri etnice şi
confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, conducător ştiinţific: prof. univ.
dr. Traian Rotariu, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, din cadrul
Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.

Activitate profesională:
- iul. 1964 - iun. 1967 - lăcătuş la întreprinderea de Transport Auto, Autobaza
nr. 1 Iaşi;
- iun. 1967 - dec. 1968 - militai- în termen U. M. 02445 Jegălia;

225
Profesioniştii noştri 5

ian. 1969 - iun. 1970 - inspector personal, întreprinderea de Transport Auto,


Autobaza nr. 1 Iaşi;
iul. 1970 - sept. 1972 - instructor la Comitetul Judeţean U.T.C. Iaşi; un an
instructor teritorial la Sectorul documentare, informare şi scrisori şi un an
secretar al Comitetului Orăşenesc UTC Hârlău;
iul. 1976 - febr. 1977 - Comitetul Judeţean P.C.R. Covasna, instructor de spe­
cialitate la Consiliul de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale;
mart. 1977 - mart. 1982 - Comitetul Orăşenesc P.C.R. Sf. Gheorghe şi
Consiliul Popular al Oraşului Sfântu Gheorghe, secretar cu probleme economice
şi viceprimar al Consiliului Popular Orăşenesc Sf. Gheorghe; în anii şcolari
1977/1978 şi 1978/1979, profesor la Grupul Şcolar „Oltul” al Ministerului
Industriei Uşoare din Sf. Gheorghe (la cursul seral);
mart 1982 - oct. 1984 - Consiliul Popular Municipal Sfântu Gheorghe, prim-
vicepreşedinte;
oct. 1984 - dec. 1985 - Comitetul Municipal P.C.R. Sf. Gheorghe, secretar cu
probleme organizatorice;
ian. 1986 - dec. 1989 - Comitetul Judeţean P.C.R. Covasna, adjunct şef secţie
organizatorică, şeful sectorului cadre;
mart. - apr. 1990 - muncitor imprimer. Cooperativa de Consum Sinaia;
mai - iul. 1990 - funcţionar administrativ, Centrul Militar Sfântu-Gheorghe;
iul. 1990 - sept. 1994 - referent de specialitate (arhivist principal). Direcţia
Judeţeană a Arhivelor Naţionale Covasna; în perioada 1 mai 1994 - 1
octombrie 1994, muzeograf la Muzeul Spiritualităţii Româneşti, de la Catedrala
Ortodoxă din Sf. Gheorghe, încadrat prin decizia Arhiepiscopiei Ortodoxe a
Sibiului nr. 527, din 19 aprilie 1994 (cu o jumătate de normă);
oct 1994 - iun. 2002 - muzeograf, director. Centrul Ecleziastic de Documen­
tare „Mitropolit Nicolae Colan”, din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi
Harghitei; în perioada 1999-2003, muzeograf cu o jumătate de normă la Muzeul
Naţional al Carpaţilor Răsăriteni SF. Gheorghe;
iul. 2002 - feb. 2004 - expert în Corpul de Control al Ministrului Admi­
nistraţiei Publice şi apoi al Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti;
mart. 2004 - apr. 2005 - şef Serviciu Metodologie, îndrumare şi Control,
Arhivele Naţionale ale României Bucureşti;
mai 2005 - sept. 2011 - arhivist (consilier superior). Arhivele Naţionale,
Direcţia Judeţeană Covasna; în perioadele 1 mar. 2006 - 31 iul. 2007 şi 1 aug.
2008 -1 nov. 2009 a îndeplinit funcţia de director al instituţiei.

Activitate civică şi publică:


1976-1989 - membru în mai multe comisii pe probleme organizate la nivelul
municipiului Sf. Gheorghe şi al judeţului Covasna: Consiliul Tehnico-Economic
(de avizare a investiţiilor). Comisia de Urbanism şi Dezvoltarea Teritoriului,
Comisia de recepţie a lucrărilor de investiţii. Comisia de Sprijin a Autorităţii

226
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Tutelare, Consiliul de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale,


Comisia de cadre, diferite comandamente ş.a.;
1977-1984 - deputat în Consiliul Popular Orăşenesc, respectiv municipal Sf.
Gheorghe;
1990-2012 - consilier parohial şi epitrop al Parohiei Ortodoxe nr. 2 Sf.
Gheorghe;
1992-2012 - secretar (1992-1998); şef comisie monumente istorice (1998-
2003); vicepreşedinte (2004-2012), Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”;
1993-2000 - coordonator pentru judeţul Covasna - Centrul pentru Studierea
Opiniei şi Pieţii GALLUP INTERNAŢIONAL;
1994-2004 - membru în Comisia de Heraldică, de pe lângă Prefectura jud.
Covasna;
1994-2012 - membru în Adunarea Eparhială şi în ConsiUul Eparhial al
Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei (din anul 2011, membru de
onoare);
1995-2000 - membru în Comisia consultativă din cadrul Inspectoratului pentru
cultură a jud. Covasna;
1996-2000 - consilier independent. Consiliul judeţean Covasna; secretarul
Comisiei de Urbanism şi Sistematizare a Teritoriului;
1996-2000 - preşedinte, Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita;
1996-2002 - vicepreşedinte cu probleme interetnice (1996-2002), membru al
Comitetului Central (2002-2012), Asociaţiunea ASTRA Sibiu;
1998-2006 - membru în Adunarea Naţională Bisericească a Patriarhiei Române;
1998-2012 - director al Centrului European de Studii Covasna-Harghita;
1999-2012 - membru în Consiliul de Conducere, Asociaţia Naţională „Cultul
Eroilor”, Filiala Covasna;
1999-2001 - preşedinte. Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni,
filiala Covasna;
2000-2005 - secretar ştiinţific şi apoi membru în Consiliul Ştiinţific al Muzeului
Naţional al Carpaţilor Răsăriteni;
2000-2012 - membru în Comisia de acordare de denumiri a judeţului Covasna,
de pe lângă Instituţia Prefectului judeţului Covasna (cu trei întreruperi);
2000-2005 - vicepreşedinte. Asociaţia cultural-ştiinţifică „Carpaţii Răsăriteni”
Sf Gheorghe;
2004 - consilier Consiliul Local Sf Gheorghe (locul 1 pe lista Partidului Social
Democrat; demisionat pentru incompatibilitate cu încadrarea ca funcţionar
public);
2004-2005 - membru în Comisia Centrală de Selecţionare a Documentelor,
Comisia de elaborare a proiectului noii Legi a arhivelor, comisii de elaborare a
unor norme şi metodologii arhivistice ş.a. organizate în cadrul aparatului central
al Arhivelor Naţionale ale României;

227
Profesioniştii noştri 5

2004-2008 - preşedinte (2004-2005), vicepreşedinte (2005-2008), Federaţia


Arhiviştilor din România;
2005-2006 - preşedinte. Asociaţia Arhiviştilor şi Prietenii Arhivelor Covasna;
2005-2012 - membru în Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din
Covasna şi Harghita, (în perioada martie 2010-iunie 2011 a îndeplinit funcţia de
preşedinte al Forumului);
2005-2012 - membru în Comisia de acordare a denumirilor, de pe lângă
Consiliul Local Sf. Gheorghe;
2005-2011 - membru în Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii privind
acordarea de despăgubiri sau compensaţii pentru cetăţenii românii, pentru
bunurile şi proprietatea acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia,
Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, de pe lângă Prefectura Judeţului Covasna;
2006-2010 - membru în Comisia de organizare a manifestărilor consacrate Zilei
de 1 Decembrie, de pe lângă Prefectura judeţului Covasna;
2010-2012 - membru în Consiliul Director al Fundaţiei Culturale „Mihai
Viteazul” Sf. Gheorghe;
1990-2012 - membru de onoare; Asociaţiunea ASTRA - Despărţământul
Central Braşov şi Despărţământul Săcele; Societatea „Limba noastră cea
română” Chişinău ş.a.

Activitate politică:
1958-1961 - membru al Organizaţiei de Pionieri;
1962-1968 - membru UTC: secretar pe clasă şi apoi pe şcoală la Şcoala
Profesională de Ucenici C.F.R. Iaşi, Şcoala Profesională Auto Iaşi; membru în
Comitetul UTC Autobaza nr. 1 Iaşi, din cadrul întreprinderii de Transport Auto
şi al U.M. o2445 Jegălia;
1966-1989 - membru P.C.R: secretar al Comitetului de partid pe an de studiu,
Academia de Studii Social-Politice „Ştefan Gheorghiu” (1974-1976);
1964-1989 - membru de Sindicat;
1984-1986 - Preşedintele Comitetului Municipal Sf. Gheorghe al Frontului
Democraţiei şi Unităţii Socialiste;
2002-2004 - membru al Partidului Social Democrat; vicepreşedinte al
Consiliului judeţean Covasna al PSD.

Activitate publicistică:
1977-1988 - membru în Colegiul de redacţie al cotidianului Cuvântul Nou, Sf.
Gheorghe;
1992-2001 - redactor Oituzul - Foaie de cuget şi simţire românească (supliment
apărut în cuprinsul cotidianului „Cuvântul Nou” din Sf. Gheorghe);
1996-2012 - redactor responsabil (împreună cu dr. Valeriu Cavruc) Angvstia-
anuarul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi al Centrului Ecleziastic de
Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe;

228
loan Lăcătuşu la 65 de ani

- 1998-2012 - redactor responsabil Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei


Şaguna” Sf. Gheorghe;
- 1999-2002 - redactor şef Grai Românesc - Foaie de spiritualitate ortodoxă a
Episcopiei Covasnei şi Harghitei: din anul 2003 - membru în Comitetul de
redacţie;
2001-2002 - redactor responsabil (împreună cu Violeta Pătrunjel) - Info
Eurocarpatica - Buletin de Informare al Centrului European de Studii Covasna-
Harghita;
2006-2007 - membru în Colegiul de redacţie al publicaţiei Revista Arhivelor;
2006 - redactor responsabil Almanahul Grai Românesc / 2006, editat de
Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei;
2007-2012 - membru în Colectivul de redacţie al publicaţiei Pro Memoria
1940-1945, Revista românilor persecutaţi, refugiaţi, expulzaţi sau deportaţi din
motive etnice. Cluj-Napoca;
2010-2012 - membru în Consiliul ştiinţific al publicaţiei Acta Bacoviensia,
Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău;
2010-2012 - membru în Consiliul ştiinţific al revistei Valori perene. Buletinul
Asociaţiei Culturale „Mitropolit Visarion Puiu”, Roman-Paşcani;
1990-2012 - colaborator al publicaţiilor: Cuvântul Nou, Condeiul ardelean.
Mesagerul de Covasna (Sf. Gheorghe), Informaţia Harghitei (Miercurea-Ciuc),
Cuvântul liber (Tg. Mureş), al revistei „Familia Română” Baia Mare, Pro
Memoria (Cluj-Napoca) ş.a.;
2002-2012 - director al Editurii Eurocarpatica, Sf. Gheorghe;
2002-2012 - consilier editorial al Editurii Grai Românesc, Miercurea-Ciuc;
2002-2012 - consilier editorial al Editurii România Pur şi Simplu, Bucureşti.
2002-2012 - autor a 17 volume, editor şi îngrijitor a peste 40'lucrări şi
publicaţii, redactor a 20 cărţi apărute la editurile Eurocarpatica, Grai
Românesc şi România Pur şi Simplu, autor a peste 120 de studii în reviste de
specialitate - Revista Teologică (Sibiu), Revista Arhivelor (Bucureşti), Apulum,
Acta musei apulensis (Alba lulia). Revista Muzeelor (Bucureşti), Revista
Română (Bucureşti), Scara (Bucureşti), Arhiva Moldovei (Iaşi), Sargetia
(Deva), Acta Musei Napocensis (Cluj-Napoca), Angvstia (Sf. Gheorghe),
Transilvania (Sibiu), Cibinium (Sibiu), Telegraful Român (Sibiu), Valori
păşcănene (Paşcani), Acta Bacoviensis (Bacău), Buletinul de informare editat
de Ministerul Administraţiei şi Internelor (Bucureşti), Anuarul Arhivelor
Mureşene (Tg. Mureş), Almanahul Grai Românesc (Miercurea-Ciuc), Grai
Românesc (Miercurea-Ciuc), Şcoala Noastră (Miercurea Ciuc), Buletinul Ligii
Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” (Sf. Gheorghe), Buletinul de Informare şi
Documentare Arhivistică (Bucureşti), Theologos (Roman), Sangidava (Topliţa),
Marisia (Tg. Mureş), Vatra veche (Tg. Mureş), Pro Memoria (Cluj-Napoca),
Viaţa Transilvaniei (Cluj-Napoca), Rost (Bucureşti), Hrisovul (Bucureşti), a
peste 40 de studii şi documentare postate pe site-ul Forumului Civic al

229
Profesioniştii noştri 5

Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş şi a peste 1800 de articole în


presa locală, regională şi naţională: Cuvântul Nou (Sf. Gheorghe), Mesagerul
transilvan (Cluj-Napoca), Românul liber (Germania), România eroică
(Bucureşti), Dilema (Bucureşti), Adevărul Harghitei, (Miercurea-Ciuc),
România Mare (Bucureşti), Info Eurocarpatica (Sf. Gheorghe), Observatorul
de Covasna (Sf. Gheorghe), Polemica (Bucureşti), Economistul (Bucureşti),
Naţiunea (Bucureşti), Cuvântul liber (Tg. Mureş), Almanahul Pentru Patrie
(Bucureşti), Adevărul Covasnei (Sf. Gheorghe), Condeiul ardelean (Sf.
Gheorghe), Informaţia Harghitei (Miercurea-Ciuc), Realitatea covăsneană (Sf
Gheorghe), Axa (Bucureşti), Veghea (Braşov), Tricolorul (Bucureşti), Clipa
(SUA), Agenţia de ştiri Romanian Global News (Bucureşti).

Activitate de cercetare:
A. Domenii şi direcţii principale:
1. O primă direcţie a constat în cercetarea interdisciplinară (din perspectivă
istorică, sociologică şi demografică) a realităţii socio-etnice şi demografice a zonei
Covasna-Harghita; redactarea de lucrări monografice ale unor comunităţi locale,
instituţii culturale şi personalităţi laice şi bisericeşti.
2. O a doua direcţie o constituie cercetarea vieţii românilor din spaţiul sud-
estic al Transilvaniei, a activităţii culturale şi sociale a acestora: locul Bisericii
ortodoxe şi a celei greco-catolice, şcolile confesionale, instituţii şi asociaţii
culturale, elite locale şi naţionale, genealogia unor familii de cărturari, aspecte ale
culturii populare, contribuţii la formarea patrimoniului cultural, monumente de for
public, cimitire ale eroilor ş.a.
3. A treia direcţie priveşte cercetarea din perspectivă sociologică a unor
dimensiuni ale convieţuirii interetnice în judeţele Covasna şi Harghita, relaţia
majoritate-minoritate în sud-estul Transilvaniei, autonomia pe criterii etnice şi
tendinţe de enclavizare, comunicare interculturală şi manipulare prin mass-media,
interferenţe etno-culturale româno-maghiare specifice arealului sud-est transilvan.
4. O a patra direcţie este reprezentată de cercetările din domeniul
demografiei: evoluţia fenomenului etnic şi confesional din sud-estul Transilvaniei;
reconstituirea evoluţiei unor fenomene demografice în perioada 1850-2011 din
acest areal; evoluţii ale mişcării naturale şi migratorii; consecinţele evenimentelor
politice şi geopolitice asupra dinamicii populaţiei şi a comportamentului
demografic; dinamica procesului de asimilare etnică a românilor din zona unde ei
sunt numeric minoritari; implicaţiile demografice ce decurg din raportul majoritate-
minoritate inversat.
5. A cincia direcţie o constituie cercetarea în domeniul arhivisticii, referitoare
la modernizarea şi intensificarea procesului de reformă în sistemul arhivelor,
perfecţionarea activităţii de arhivă de la creatorii şi deţinătorii de documente, relaţiile
pubhce şi imaginea Arhivelor Naţionale, valorificarea ştiinţifică a surselor de arhivă.

230
loan Lăcătuşu la 65 de ani

6. O altă latură a activităţii de cercetare se referă la valorificarea arhivistică


şi muzeală a patrimoniului documentar şi cultural din fondurile şi colecţiile
Direcţiei Judeţene Covasna a Arhivelor Naţionale, Muzeului Naţional al Caipaţilor
Răsăriteni şi ale Centmlui Ecleziastie de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.

B. Identificarea unor documente de arhivă referitoare la momente, eve­


nimente, instituţii şi personalităţi ale istoriei românilor din Arcul Intracarpatic:
Odiseea Catedralei ortodoxe din Sf. Gheorghe; actualizarea şematismului
Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei (biserici dispărute, biserici dărâmate,
biserici existente); corectarea primei atestări documentare la peste 30 de localităţi
din cele două judeţe, printre care Valea Mare, Floroaia, Băcel, Iarăşi, Lădăuţ,
Platoneşti, Sărmaş etc.; prima şcoală românească din Sf. Gheorghe; documentar
privind reţeaua şcolilor confesioiiale din judeţele Covasna şi Harghita; construirea
clădirii Preturii Plăşii Sf. Gheorghe - azi sediul Muzeului Naţional al Carpaţilor
Răsăriteni; monumentul jandarmilor de la Aita Mare; episodul Aita Seacă -
septembrie 1944; amenajarea Parcului central din Sf. Gheorghe; noi date despre
Cimitirul Eroilor din cimitirul comun, din Sf. Gheorghe; data începerii amenajării
acestui cimitir - 1921; istoricul monumentului ostaşului sovietic din Sf.
Gheorghe; data înfiinţării primei Companii de Pompieri Militari, din Sf. Gheorghe
- 1 aprilie 1937; data înfiinţării Brigăzii Speciale de Siguranţă din Sf. Gheorghe -
1 martie 1921; a Cercului Militar din Sf. Gheorghe, troiţele dărmate în toamna
anului 1940, din curtea Colegiului Mihai Viteazul, Sf. Gheorghe, din incinta
Batalionului 22 Vânători de Munte, Sf. Gheorghe, din parcul din faţa bisericii din
deal - pe locul unde astăzi este ridicată statuia mitropolitului Andrei Şaguna ş.a.;
fotografia monumentului ostaşului român din Voineşti-Covasna - demolată în
septembrie 1940; fotografiile fostelor biserici româneşti din Baraolt, Aita Seacă,
Valea Zălanului, Vârghiş, Herculian ş.a.; a unor şcoli şi monumente româneşti
dispărute; notele etnografice ale satului natal - Araci redactate de episcopul
Veniamin Nistor; documente privind teatrul românesc din judeţele Covasna şi
Harghita; viaţa muzicală din Treiscaune, gărzile naţionale româneşti din judeţul
Treiscaune, din decembrie 1918; asociaţii şi fundaţii din judeţul Treiscaune, din
perioada interbelică a secolului XX; Asociaţiunea ASTRA şi românii din sud-
estul Transilvaniei; bănci şi cooperative de credit din judeţul Covasna; păstoritul
transhumat; negustorii români; drama expulzaţilor şi refugiaţilor români, din cele
două judeţe, din toamna anului 1940; personalităţi româneşti din zonă (peste 100,
din care; Ghiţă Popp, Alexandru Nicolescu, familia Teculescu, Aurel Nistor,
Gheorghe Papuc, Nicolae Bogdan ş.a.), genealogia familiei Colan, presa
românească din cele două judeţe, legăturile unor mari personalităţi laice şi
bisericeşti ale istoriei şi eulturii naţionale cu românii din Arcul intracarpatic:
Nicolae lorga. Andrei Şaguna, Nicolae Bălan, Miron Cristea, Teoctist Arapaşu,
Antonie Plămădeală, Mişu Pop, Gheorghe Alexianu, Ilie Moldovan, ş.a.; vizitele
unor demnitari români în zonă (regele Ferdinand, Carol al Il-lea, Mihai I, I.C.

231
Profesioniştii noştri 5

Brăteanu, Alexandru Lapedatu, Octavian Goga, Gen. Averescu, George Enescu,


Mircea Eliade ş.a.), şirul primarilor din Sf. Gheorghe, întorsura Buzăului ş.a., al
prefecţilor judeţului Treiscaune (începând cu primul prefect român, după Marea
Unire, Nicolae Vecerdea), al protopopilor, al deputaţilor şi senatorilor din judeţele
Treiscaune, Ciuc şi Odorhei, din perioada interbelică, istoricul drumului strategic
dintre Ojdula - Soveja - Focşani, refacerea comunei Poiana Sărată, localitate
distrusă în întregime, în timpul primului război mondial, relaţiile Braşovului cu
românii din Arcul Intracarpatic.

Activitate culturală:
1991-2012 - Organizarea unor sesiuni, simpozioane, colocvii, dezbateri,
conferinţe, expoziţii documentare, lansări de carte pe teme privind istoria,
cultura şi spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei şi convieţuirea
interetnică din Arcul Intracarpatic;
1992-2012 - Iniţierea şi participarea la principalele demersuri ale societăţii
civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, pentru păstrarea şi afirmarea
identităţii româneşti (memorii, apeluri, scrisori deschise, audienţe, mitinguri ş.a.
- împreună cu prietenii din conducerea asociaţiilor, fundaţiilor şi ligilor din
cadrul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în primul
rând a preşedinţilor Forumului - loan Solomon, Codrin Munteanu, Dorin Suciu
ş.a.);
1993 - Participarea la înfiinţarea Muzeului Spiritualităţii Româneşti de la
Catedrala Ortodoxă din Sf. Gheorghe; împreună cu prietenii din conducerea
Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”;
1993 - Realizarea filmului documentar despre starea bisericilor ortodoxe din
judeţele Covasna şi Harghita (împreună cu Mircea Sfârlea, loan Solomon, Dorel
Andraş, Angela Bârsan);
1993-2012 - Organizarea manifestărilor culturale din cadrul „Zilelor Andrei
Şaguna”, „Zilelor Nicolae Colan”, „Zilelor Sfântu Gheorghe”, împreună cu
prietenii din conducerea Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, Fundaţiei
Culturale ,rMihai Viteazul”, Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita: loan
Solomon, Petre Străchinaru, Valeriu Cavruc, Doina Melinte, Rodica Pârvan,
Violeta Pătrunjel, pr. Sebastian Pârvu, Pr. Comeliu Bujoreanu, pr. loan Cucu,
Dorina Cucu, Maria Peligrad, Stela Buda, loan Bălan, Valentin Mocanu, Adrian
Vlad Căşuneanu, Dan Telea, Gheorghe Tatu, Nicolae Cârlănescu, Eugen Lazăr,
Codrin Munteanu, Vasile Stancu, Erich-Mihai Broanăr, loachim Grigorescu,
Luminiţa Comea, Ligia Ghinea, Maria Stoica, Rădiţa Palela, consilierii
municipali şi judeţeni ş.a.;
1993-2010 - Amplasarea unor plăci comemorative dedicate mitropolitului
Nicolae Colan, episcopului Veniamin Nistor, protopopului Aurel Nistor (în
Araci), scriitorului Marin Preda (la Cristurul Secuiesc), Dan Baicu (în incinta
sediului Arhivelor Naţionale Covasna), precum şi pe clădirile fostelor şcoli

232
loan Lăcătuşu la 65 de ani

confesionale ortodoxe din Sf. Gheorghe şi Tg. Secuiesc, împreună cu prietenii


din cadrul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, Despărţământul ASTRA
Covasna-Harghita ş.a.;
1994 - Membru în comitetul de iniţiativă şi participant la înfiinţarea Episcopiei
Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei; împreună cu prietenii din conducerea Ligii
Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” şi ai Fundaţiei „Miron Cristea”, cu prefecţii
judeţelor Covasna şi Harghita, cu sprijinul unor deputaţi şi miniştri, cu
binecuvântarea P.F. Teoctist, IPS Antonie şi IPS Andrei;
1995-2012 - Organizarea sesiunii naţionale de comunicări ştiinţifice „Românii
din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”; împreună cu Petre
Străchinaru, Ion Solomon, Violeta Pătrunjel, pr. Sebastian Pârvu, Erich-Mihai
Broanăr ş.a., cu sprijinul şi participarea IPS loan Selejan;
1995-2010 - Iniţierea şi participarea la ridicarea monumentului „Andrei
Şaguna”, a bustului „Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe, a monumentului eroilor
jandarmi din Aita Mare, a eroilor poliţişti din Sf. Gheorghe, a crucilor
memoriale pe locul bisericilor dărâmate în 1940 din Căpeni, Comolău şi
Vârghiş; împreună cu Petre Străchinaru, loan Solomon, Valentin Mocanu, Dan
Telea, Gheorghe Tatu, col. Aurel Şerb, col. Gheorghe Măgureanu ş.a.;
1996 - înfiinţarea Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae
Colan”, cu binecuvântarea, implicarea şi sprijinul nemijlocit a IPS loan Selejan;
organizarea unei bazei de date referitoare la istoria, cultura şi spiritualitatea
românească din sud-estul Transilvaniei;
1996-2012 - îndrumarea şi sprijinirea elaborării unor lucrări de licenţă, masterat
şi doctorat cu tematică privind istoria şi cultura românească din zona Arcului
intracarpatic; pe baza informaţiilor şi documentelor existente la Centrul
Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Direcţia Judeţeană
Covasna a Arhivelor Naţionale şi Centrul European de Studii Covasna-
Harghita;
1997 - Membru în comitetul de iniţiativă pentru înfiinţarea Muzeului Naţional al
Carpaţilor Răsăriteni, împreună cu IPS loan Selejan, Gheorghe Lazarovici,
Valeriu Cavruc, Viorica Crişan, Mihai Gorgoi, loan Solomon, Adrian Căşuneanu,
Gheorghe Tatu ş.a.;
1997-2010 - Organizarea Universităţii de Vară „Izvorul Mureşului”, împreună
cu pr. Ilie Moldovan, col. loan Roman, Violeta Pătrunjel, Eugen Popescu, Dana
Soroş, cu sprijinul şi participarea IPS loan Selejan;
1997 - Organizarea celei de a 93-a Adunări Generale a Asociaţiunii ASTRA la
Sf. Gheorghe (după 60 de ani de la precedenta adunare care a avut loc în acest
oraş); cu sprijinul prof. univ. dr. Dumitm Acu, preşedintele Asociaţiunii
ASTRA;
1998-2012 - Organizarea itinerarului religios-istoric cu participarea tinerilor şi
studenţilor din principalele centre culturale ale ţării, în parohii ortodoxe din
cuprinsul judeţelor Covasna şi Harghita, de ziua Sfântului Andrei şi participarea

233
Profesioniştii noştri 5

la manifestările organizate cu prilejul Zilei Naţionale a României, la Sf.


Gheorghe şi Miercurea-Ciuc (împreună cu Violeta Pătrunjel, pr. prof. Die
Moldovan, prof. univ. dr. Sebastian Moldovan, pr. Sebastian Pârvu, prof.
Rodica Pârvan, Erich-Mihail Broanăr ş.a.);
1999 - Membm în comitetul de iniţiativă pentru înfiinţarea Casei memoriale
„Romulus Cioflec” din Araci, împreună cu Valeriu Cavruc, Radu Ştefănescu,
Mihai Gorgoi, Petre Străchinaru, Luminiţa Comea ş.a. - cu sprijinul ministrului
culturii Ion Caramitru;
2000-2010 - Sprijinirea redactării statutului şi a obţinerii calităţii de persoană
juridică a unor asociaţii culturale româneşti din judeţele Covasna şi Harghita;
2003-2012 - Acordarea, în fiecare an, cu ocazia Zilelor Sfântu Gheorghe, a
diplomei de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Sf. Gheorghe”,
unui număr de cca. 10 personalităţi locale, din partea asociaţiilor, ligilor şi
fundaţiilor româneşti, membre ale Forumului Civic al Românilor din Covasna,
Harghita şi Mureş (împreună cu un comitet format din conducerile asociaţiilor
culturale din Sf Gheorghe);
2004 - Reînhumarea cu ritual creştin ortodox a osemintelor ostaşilor români
ucişi la Aita Seacă şi ridicarea unui monument în memoria acestora, cu
binecuvântarea IPS loan Selejan, împreună cu pr. protopop Florin Tohăneanu,
pr. militar loan Costin Cucu, loan Solomon, Adrian Vlad Căşuneanu,
DanTănase, Erich-Mihail Boanăr, cu sprijinul unor ofiţeri din Garnizoana Sf
Gheorghe, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, Inspectoratul Judeţean Covasna al
Jandarmeriei, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ş.a.;
2005-2012 - Lansarea site-ului Forumului Civica al Românilor din Covasna,
Harghita şi Mureş; împreună cu Erich-Mihail Broanăr şi colegii din conducerea
Centrului European de Studii Covasna-Harghita;
2010 - Asigurarea informaţiilor documentare pentru amenajarea punctului
muzeal „Prima şcoală românească din Sf. Gheorghe”, din cadrul Muzeului
Naţional al Carpaţilor Răsăriteni; împreună cu Valeriu Kavruc, Dan Buzea,
Andrea Deak, Adela Kovacs;

234
loan Lăcătuşu la 65 de ani

B. Bibliografie selectivă
I. CÂRTI

a) volume de autor:
1. Identitate şi cultură la românii din secuime. Editura Carpatica, Cluj-Napoca,
1995, 258 p.;
2. Personalităţi din Covasna şi Harghita, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1998,
182 p.;
3. Spiritualitate românească şi convieţuire interetnică în Covasna şi Harghita,
Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2002, 350 p.;
4. Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita. Rezumatul
tezei de doctorat. Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Sociologie şi
Asistenţă Socială, Cluj-Napoca, 2002, 48 p.;
5. Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, Editura
Grai Românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Miercurea-
Ciuc, 2003, 750 p. (împreună cu Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel);
6. Tendinţe de enclavizare a unui spaţiu românesc Covasna-Harghita, Editura
România Pur şi Simplu, Bucureşti, 2004, 313 p.;
7. Românii în mass-media maghiară din Harghita şi Covasna, Editura
Europcarpatica, Sf. Gheorghe, 2006, 140 p.;
8. Arhivele româneşti între tradiţie şi reformă. Editura Eurocarpatica, Sf.
Gheorghe, 2007, 277 p. (împreună cu Diana Joiţa);
9. Dăinuire românească în Harghita şi Covasna, Editura România Pur şi
Simplu, Bucureşti, 2007, 389 p.;
10. A false „referendum" for gaining an already existing autonomy. Editura
Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2007, 84 p.;
W. Un fals „referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja
existente. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2007, 112 p. (împreună cu
loan Solomon);
\2.Argumente împotriva autonomiei pe criterii etnice a aşa-zisului „Ţinut
secuiesc”. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2008, 176 p.;
13. Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, Editura
Universităţii „Petru Maior” Târgu Mureş, 2008, 404 p.;
14. Arhivele covăsnene: 55 de ani de activitate instituţională, de Raluca
Andronic (coordonator), Iren Eniko Bîziac, Adina Maria Crişan (Fofircă),
Cristian Crişan, loan Lăcătuşu (coordonator), Botond Nagy, Marius Radu
Stoica, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2008, 132 p.;
15. Teculeştii din neam în neam, de Luminiţa Comea, Constantin Catrina, loan
Lăcătuşu, Editura „Angvstia”, Sf. Gheorghe, 2008, 370 p.;

235
Profesioniştii noştri 5

16. Românii în mass-media maghiară din Harghita şi Covasna, Voi. II, (2006-
2009), Editura „Eurocarpatica”, Sf. Gheorghe, 2009, 236 p.;
17. Personalităţi ale oraşului Covasna, Voi. I, de loan Lăcătuşu, Luminiţa
Comea, loan Luca, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2009, 324 p.

b) volume alcătuite, îngrijite, coordonate:


1. Nistor Aurel, O pagină din istoria Bisericii şi Neamului, Editura Carpaţii
Răsăriteni, Sf. Gheorghe, 1999, (volum alcătuit şi îngrijit), 191 p.;
2. Aurel Marc - Contribuţii la istoria judeţului Harghita, Editura
Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2000 (volum alcătuit şi îngrijit împreună cu
Ana Dobreanu), 133 p.;
3. Gheorghe Popa-Lisseanu - Originea secuilor şi secuizarea românilor,
reeditarea volumului. Editura România Pur şi Simplu, Bucureşti, 2003, 233 p.
(volum îngrijit împreună cu Vasile Lechinţan, postfaţă de loan Ranca);
4. Baicu Vasile Dan - Istorie şi arhivistică în Arcul Intracarpatic, Editura
Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2006, 290 p. (volum alcătuit şi îngrijit împreună
Adina Fofircă);
5. Omagiu Horia Colan la 80 de ani. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe,
2006, (coordonator), 230 p.;
6. Nicolae Moldovan, Mărturii despre oameni şi locuri din Carpaţi, Editura
Arcuş, 2008, 204 p. (ediţie îngrijită împreună Dan Manolăchescu);
7. O candelă în Carpaţi -15 ani de la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a
Covasnei şi Harghitei, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2009, tipărită
cu binecuvântarea, sprijinul şi coordonarea înaltpreasfmţitului loan. Arhiepis­
copul Episcopiei Covasnei şi Harghitei (ediţie îngrijită împreună cu Nicoleta
Ploşnea), 1193 p.;
8. Profesioniştii noştri 1. Ana Grama la 70 de ani. Editura Eurocarpatica, Sf.
Gheorghe, 2010, (coordonator), 292 p.;
9. Profesioniştii noştri 2. Liviu Boar, la 60 de ani. Editura Eurocarpatica, Sf
Gheorghe, 2011, 555 p. (coordonator şi prefaţă);
10. Românii în dezbaterile Congresului secuiesc din 1902. Premise, deziderate
şi reverberaţii (ediţie îngrijită împreună cu Vilică Munteanu), Editura Magic
Prinţ, Oneşti, 2011, 278 p.;
11. Profesioniştii noştri 3. loan Ranca la 80 de ani. Editura Eurocarpatica, Sf
Gheorghe, 2012 (ediţie îngrijită împreună cu dr. Liviu Boar), 448 p.;
12. Profesioniştii noştri 4. Dumitru Zaharia la 85 de ani. Editura Eurocarpatica,
Sf. Gheorghe, 2011, (coordonator, ediţie îngrijită de Vilică Munteanu), 384 p.

c) Prefaţator, studiu introductiv, postfaţă:


1. Dimitrie Cioflec şi satul natal. Araci, în Poezii populare, de Dimitrie Cioflec
(ediţie îngrijită şi prefaţată de Luminiţa Graure-Comea; Postfaţă de loan
Lăcătuşu), Sf. Gheorghe, 1994, p. 53-61;

236
loan Lăcătuşu la 65 de ani

2. Angvstia 1 /1996, Cuvânt la început de drum, p. 3-7 (împreună cu Gheorghe


Lazarovici);
3. Buletinul Ligii cultural-creştine „Andrei Şaguna”, nr. I (1992-1997), Cuvânt
înainte, p. 3-8;
4. Transilvania prigonită de unguri, de loan Ciolan, Editura Petru Maior, Tg.
Mureş, 1997, Notă asupra ediţiei, p. 19 (împreună cu Valentin Borda);
5. S.O.S - Românii din Covasna şi Harghita, de Maria Cobianu Băcanu,
Editura Petru Maior, Târgu Mureş, 1998, Postfaţă, p. 256-258;
6. Cartea satului Valea Mare, de loan I. Răchiţan, Bucureşti, 2001, Postfaţă, p.
73-80;
7. Info Eurocarpatica, anul I, nr. 1 / 2001, Argument, p. 1;
8. Vidacutul sub aripa timpului, de Constantin Costea, Gheorgheni, 2002,
Postfaţă, p. 193-196;
9. Buletinul Ligii Cultural-creştine Andrei Şaguna, nr. II, 2002, Prefaţă, p. 7-
10;
10. Slujind Biserica şi Neamul, de Pr. Gheorghe Răţulea, Editura Grai Românesc,
Miercurea-Ciuc, 2002, Postfaţă, p. 253-254;
U. însemnări de dincolo de hotarul pus între fraţi, de Mihai Filimon, Tg.
Mureş, 2004, Postfaţă, p. 250-255;
12. Jurnal de front al unui cavalerist (oameni, fapte, întâmplări), de Stelian
Florescu, (voi. I şi II), Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2003, Postfaţă, p.
239-242;
13. Mitropolit Visarion Puiu, Relaţiile cu biserica anglicană - documente, de
Dumitru Stavarache şi Ion Negoescu, Editura Publirom, Bucureşti, 2004,
Argument, p. 7-II.
14.0 stafie bântuie prin Ardeal, de Ilie Şandru, Editura Eurocarpatica, Sf.
Gheorghe, 2005, Argument, p. 7-12;
15.0 victimă a extremismului maghiar - „Aşezământul Sfântul losif” din
Odorheiu Secuiesc, de Ilie Şandru, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe,
2005, Chipul hâd al intoleranţei - în loc de prefaţă la volum, p. 7-11;
16.0 Insulă a Şerpilor în centrul României - despre toarta românilor din
Harghita şi Covasna, de loan Longin Popescu, Editura România Pur şi
Simplu, Bucureşti, 2006, Prefaţă, p. I-II;
17. Toplita Română vatră de istorie, vatră de ortodoxie, de Traian Duşa, Târgu
Mureş, 2006, Referinţă (în loc de postfaţă), p. 270-275;
18. Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna", nr. III, 2006, Prefaţă, p.
9-13;
19. Almanahul Grai Românesc / 2006, editat de Episcopia Ortodoxă a Covasnei
şi Harghitei, Miercurea-Ciuc, 2006, Cuvânt înainte, p. 5-6;
20. Românii din Ciuc în perioada interbelică, de Lazăr Costel-Cristian, Editura
România Pur şi Simplu, Bucureşti, 2007, Argument, p. 7-11;

237
Profesioniştii noştri 5

21. Români sudtransilvani în secolul al XlX-lea. Contribuţii documentare, de


Ana Grama Brescan, Editura Arcuş, 2007, în loc de prefaţă, p. 7-16;
22. Sangidava nr. 1 / 2007, Prefaţă (Un nou şi binecuvântat început de drum), p
9-14;
23. Buletinul Ligii cultural-creştine „Andrei Şaguna", nr. IV, 2009, Cuvinte
lămuritoare, p. 5-10;
24. De meditat împreună, de Pr. loan Tămaş, Editura ZAKA Edit, Sf. Gheorghe,
2009, Prefaţă, p. 5-13;
25. Cuvinte de lumină şi iubire, întru luminarea şi eradicarea faptelor
întunecate ale firii omeneşti, în Cuvinte de lumină şi iubire, de Pr. loan
Tămaş Delavâlcele, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2010, în loc de
prefaţă, p. 3-17;
26. Problema secuiască, de Badea-Lătuceanu, Editura Proema, Baia Mare, 2010,
Cuvânt către cititor de academician loan Aurel Pop, Postafaţă, p. 77-103;
27. Fundaţia Mihai Viteazul — 20 de ani de la înfiinţare. Vremuri şi oameni, de
Stela Buda, Editura Nico, Tg. Mureş, 2010, Argument, p. 7-14;
28. Lumini şi umbre în neamul lui Eminescu, de loan Tămaş Delavâlcele,
Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2010, Argument, p. 3-33.
29. Cronica învăţământului din Vama Buzăului, de Corina Sporea-Bărăgan,
Editura Scrisul Prahovean - Ceraşu, 2012, Argument, p. 7-10;
30. Buletinul Ligii cultural-creştine „Andrei Şaguna”, nr. V, 2012, Prefaţă, p. 7-
9.

d) Colaborator, consultant, redactor, lector:


1. Un nume pentru istorie - Patriarhul Elie Miron Cristea, de Die Şandru şi
Valentin Borda, Casa de Editură Petru Maior, Tg. Mureş, 1998, colaborator
(împreună cu Dorel Marc), 321 p.;
2. Biserica Adormirea Maicii Domnului Târgu Secuiesc, Editura Arcuş, Sfântu
Gheorghe, 1999, consultant (pr. loan Bercu), 8 p.;
3. Biserica Adormirii Maicii Domnului Dobârlău, Centrul de Cultură Arcuş,
1999, redactor Petre Străchinaru, consultant (împreună cu pr. Băilă
Gheorghe), 8 p.;
4. Drama maghiarizării românilor din Covasna şi Harghita, de Maria Cobianu
Băcanu, Sf. Gheorghe, 2000, consultant, 410 p.
5. Familia etnic mixtă, de Lily Rain, Editura Arcuş, 2001, redactor (împreună cu
Petre Străchinaru), 146 p.
6. Biserica Sfântul Nicolae Breţcu, Centrul de Cultură Arcuş, 2001, redactor
Petre Străchinaru, consultant (împreună cu Vasile Lechinţan şi Violeta
Pătrunjel), 8 p.;
7. Polenului turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasnei, Editura
„Angvstia”, Sf. Gheorghe, 2002, redactor Valeriu Cavruc, autor al unor
capitole, 48 p.;

238
loan Lăcătuşu la 65 de ani

8. Catedrala ortodoxă Sfânta Gheorghe, Centrul de Cultură Arcuş, 2003,


redactor (împreună cu Petre Străchinaru), 8 p.;
9. Analele Şcolii Generale cu clasele I-VIII „Nicolae Colan” Sf. Gheorghe
Jad. Covasna, coordonator profesor Vasile Stancu, Sf. Gheorghe, 2004,
colaborator
10. Românii la contactul dintre culturi, de Maria Cobianu-Băcanu, Editura
România Pur şi Simplu, Bucureşti, 2006, consultant, 475 p.;
11. Biserica „Sfântul Dumitru” din Mărcuş, Centrul de Cultură Arcuş, 2007,
redactor, 8 p.;
12. Teroare în Ardeal, Voi 1, de Constantin Mustaţă, Editura Roza Vânturilor,
Bucureşti, 2008, colaborator, 320 p.;
13. Patriarhul Miron Cristea, de Die Şandru, Editura Grai Românesc, Miercurea-
Ciuc, 2008, volum apărut sub egida Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi
Harghitei, cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a P.S. loan Selejan, lector,
404 p.
14. Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Chichiş, Centrul de Cultură
Arcuş, 2008, redactor (împreună cu pr. Florin Gavrilă), 8 p.;
15. Biserica „Sfântul Nicolae” din Covasna, Centrul de Cultură Arcuş, 2008,
redactor, 8 p.;
16. Un monument reînviat. Biserica ortodoxă „Sfinţii Apostoli Petru, Pavel şi
Andrei”, de Emil Pop şi Valeria Pop, Editura Grai Românesc, Miercurea-
Ciuc, 2009, consultant, 216 p.
Yl. Biserica „Sfintii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Zagon, Centrul de
Cultură Arcuş, 2009, redactor (împreună cu pr. Nicolae Hagiu), 8 p.;
18. Teroare în Ardeal, Voi. II, de Constantin Mustaţă, Editura Roza Vânturilor,
Bucureşti, 2009, colaborator, 388 p.
19. Românii şi provocările lor la începutul secolului XXI, de Maria Cobianu-
Băcanu, Editura România Pur şi Simplu, Bucureşti, 2009, consultant, 460 p.;
20. Familia română. Anul 12, Nr. 4 (43), Noiembrie 2011, Documentar întocmit
cu binecuvântarea EPS loan Selejan, împreună cu dr. Luminiţa Comea, pr. dr.
Ciprian Staicu şi Erich-Mihail Broanăr, 154 p.

e) Volume în curs de editare:


1. Cronologie istorică - Sfântu Gheorghe (Sângiorgiu) - 550 de ani de atestare
ca oraş, (împreună cu Vasile Lechinţan şi Vasile Stancu).
2. Genealogia familiei Colan (împreună cu acad. Horia Colan).
3. Românii şi secuii. Volum de studii şi articole apărute în anuarul „Angvstia”,
(împreună cu Vasile Lechinţan).
4. Catalogul documentelor referitoare la români şi la convieţuirea lor cu secuii
existente în Arhivele Naţionale Covasna (sec. XVI -1918).
5. Cronica parohiei ortodoxe Băţanii Mari, de pr. loan Garcea.
6. Strigăt de strană românească, de Octavian Dobrotă.

239
Profesioniştii noştri 5

II. STUDII

1. Cu privire la începuturile Catedralei din Sf. Gheorghe sau despre odiseea


unui monument, în Revista Teologică, Seria nouă, anul II, (74), nr. 4,
octombrie-decembrie, 1992, Sibiu, p. 78-87.
2. Pagini de istorie bisericească românească din fostul judeţ Treiscaune (sec,
XIV-XIX), în Revista Teologică, anul III, nr. 1 / 1993, Sibiu, p. 10-23.
3. Personalităţi româneşti din secuime, în Memoria documentelor. Direcţia
Generală a Arhivelor Statului din România, Bucureşti, 1994, p. 37-47.
4. Contribuţii documentare referitoare la păstoritul din zona Carpaţilor de
curbură, în Al XFV-lea Simpozion naţional de istorie şi retrologie agrară a
României, Bacău, 1994, p. 123-124.
5. Consideraţii privind sociologia arhivistică, în Revista Arhivelor, nr. 4 / 1994,
Bucureşti, p. 326-331.
6. Episcopul Justinian Teculescu - militant pentru unitatea naţională a româ­
nilor, în Apulum, Acta musei apulensis, XJOCI, Alba lulia, 1994, p. 407-414.
7. Momente din istoria Muzeului din Sf Gheorghe - Pledoarie pentru nece­
sitatea adaptării la cerinţele vremii, în Revista Muzeelor, nr. 4 / 1994, p. 24-
30.
8. Aportul negustorilor din Breţcu şi Tg Secuiesc la dezvoltarea comerţului
dintre Transilvania şi Moldova, în Arhiva Moldovei, 1, 1994, p. 110-121.
9. Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sf Gheor­
ghe, (împreună cu Mircea Sfârlea), în Revista Muzeelor, nr. 1 / 1995, p. 3-10.
10. Contribuia învăţământului confesional la păstrarea identităţii naţionale a
românilor din sud-estul Transilvaniei, în Români. Sârbi. Slovaci. Congresul
naţionalităţilor —100 ani, Tratatul de la Trianon - 75 ani. Biblioteca Musei
Devensis, Restituiri EH, Deva, 1995, p. 85-95.
11. Mitropolitul Nicolae Colan şi satul natal Araci, în Omagiul Mitropolitului
Nicolae Colan (1893-1993), Facultatea de Teologie Ortodoxă, Cluj-Napoca,
1995, p. 9-28.
12. Biserica strămoşească în viaţa comunităţilor româneşti din sud-estul
Transilvaniei, în Sargetia, XXVI / 2, 1995-1996, p. 642-652.
13. Necesitatea reconcilierii cu trecutul şi a bunei convieţuiri în judeţele Co-
vasna şi Harghita, în Acta Musei Napocensis. Istorie, 32. EI. 1996, p. 479-486.
14. Mărturii documentare privind teatrul românesc din judeţele Covasna şi
Harghita, în Teatrul Andrei Mureşanu, Sf. Gheorghe - 10 ani, 1997, p. 10-16.
15. Note etnografice şi folclorice ale episcopului Veniamin Nistor privind loca­
litatea Araci, în Angvstia, nr. 2, 1997, p. 367-383 şi Angvstia, nr. 3, 1998, p.
301-315.
16. Consideraţii privind evoluţia structurii etnice şi confesionale a localităţilor
judeţului Covasna între 1850 şi 1992, m Angvstia, nr. 3, 1998, p. 339-357.

240
loan Lăcătuşu la 65 de ani

17. Habitat şi Populaţie. Procese şi structuri demografice în judeţele Covasna şi


Harghita, în Angvstia, nr. 4,1999, p. 403-421.
18. Reromânizarea populaţiei româneşti maghiarizate din fostele Scaune
secuieşti. încercări de evaluare a unui proiect interbelic, în Angvstia, nr. 5,
2000, p. 127-136.
19. Elie Miron Cristea - autorul celei dintâi lucrări de doctorat asupra lui Mihai
Eminescu. Aspecte bibliografice, în Ideea de Eminescu, Editura Arcuş, Sfântu
Gheorghe, 2000, p. 133-136.
20. Aspecte ale discursului şi comportamentului public faţă de aUeritate a
liderilor minorităţii „majoritare” din Covasna şi Harghita, în Identitate.
Alteritate. Multiculturalitate, Complexul Muzeal Arad, 2001, p. 16-39.
21. Dimensiuni ale procesului de asimilare şi deznaţionalizare a românilor din
judeţul Covasna în secolele XVII-XX, în Angvstia, nr. 6, 2001, p. 307-324.
22. Şematismul Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei şi Harghitei,
(împreună cu Violeta Pătrunjel), în Angvstia, nr. 6, 2001, p. 229-244.
23. Mitropolitul Nicolae Colan şi Episcopul Vasarhely Janos. O prietenie în
spiritul ecumenismului, în Mari prietenii între oamenii de cultură şi ştiinţă
români şi maghiari. Fundaţia „Armonia”, Bucureşti, 2001, p. 48-56.
24. Raportul majoritate-minoritate în Covasna şi Harghita. Consideraţii
teoretice şi implicaţii practice, în Interetnicitate în Europa Centrală şi de Est,
Complexul Muzeal Arad, 2002, p. 34-67.
25. Prima şcoală românească din Sfântu Gheorghe (1799). File din istoria
învăţământului covăsnean, în Spiritualitate românească şi convieţuire
interetnică în Covasna şi Harghita, Sf. Gheorghe, 2002, p. 71-84.
26. Muzee. Trecut, prezent şi viitor, în Spiritualitate românească şi convieţuire
interetnică în Covasna şi Harghita, Sf. Gheorghe, 2002, p. 95-103..
27. Teatru românesc, în Spiritualitate românească şi convieţuire interetnică în
Covasna şi Harghita, Sf. Gheorghe, 2002, p. 103-110.
28. Patrimoniul ecleziastic şi memorialistic din zona Covasna, în Potenţialul
turistic şi patrimoniul cultural din zona Covasnei, Editura Angvstia, Sf.
Gheorghe, 2002, p. 17-23. *
29. Aspecte din viaţa bisericească a românilor din Covasna şi Harghita,
(împreună cu Violeta Pătrunjel), în Slujitor al Bisericii şi al Neamului,
Părintele Praf. univ. dr. Mircea Păcurariu, membru corespondent al
Academiei Române, la împlinirea vârstei de 70 de ani. Editura Renaşterea,
Cluj-Napoca, 2002, p. 663-680.
30. Comunităţi româneşti numeric inferioare din Covasna şi Harghita.
Provocări, oportunităţi şi perspective de supravieţuire, în Minoritarul
imaginar. Minoritarul real. Muzeul din Arad, 2003, p. 105-146.
31. Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, în Angvstia,
nr. 8, 2004, p. 279-294.

241
Profesioniştii noştri 5

32. Provăcări şi priorităţi actuale pentru Arhivele Naţionale ale României şi


percepţia lor publică, (împreună cu Diana Joiţa), în Serviciul Român de
Informaţii. A Xl-a sesiune de comunicări ştiinţifice a Academiei de Informaţii.
Secţiunea securitatea şi siguranţa naţională. Bucureşti, 2005, p. 157-167.
33. Activitatea etnomuzeografică a lui Elie Miron Cristea şi Octavian C.
Tăslăuanu, în Transilvania, nr. 7-8 / 2005, p. 55-60.
34. Problematica Trianonului în mass-media de expresie maghiară, în
Transilvania, nr. 9 / 2005, p. 36-43.
35. Istoria românilor reflectată în mass-media de limbă maghiară, în Diversitate
etnică şi integrare europeană. Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, Bucu­
reşti, 2005, p. 18-19.
36. Preocuparea mitropolitului Nicolae Bălan privind situaţia românilor
ortodocşi din ţinutul Harghitei şi Covasnei, în Revista Teologică, Serie nouă,
Anul XV (87), nr. 3, iulie-septembrie 2005, p. 117-153.
37. Muzeele româneşti din judeţele Covasna şi Harghita — continuatoare a
tradiţiilor astriste din zonă, în Cibinium (2001-2005)/2006, Sibiu, p. 85-95.
38. Completări la bibliografia mitropolitului cărturar Nicolae Colan, în
Angvstia, nr. 10, 2006, p. 215-222.
39. Câteva documente despre relaţiile mitropolitului Visarion Puiu cu ierarhi
ardeleni, în Valori păşcănene. Anul I, nr. 2 / 2006, p. 17-23.
40. Starea de spirit a populaţiei româneşti din Arcul Intracarpatic, în anul 1916,
în 1916 un an hotărâtor pentru istoria românilor. Editura Universităţii Petrol-
Gaze, Ploieşti, 2006, p. 47-59.
41. Mărturii documentare despre convieţuirea interetnică din judeţul Trei
Scaune în anii 1944-1946, în Acta Bacoviensis, Anuarul Arhivelor Naţionale
Bacău, 2006, p. 319-332.
42. Identitatea asumată de romano-catolicii moldoveni stabiliti în judeţele
Covasna şi Harghita, în Acta Bacoviensis, Anuarul Arhivelor Naţionale
Bacău, 2006, p. 346-354.
43. Activitatea de arhivă de la creatorii şi deţinătorii de documente - între
deziderat şi realitate, în Revista Arhivelor, nr. 2 / 2006, p. 15-30.
44. Stereotipii, clişee şi prejudecăţi faţă de instituţiile de ordine publică prezente
în mass-media din judeţul Covasna, în Buletinul de informare editat de
Ministerul Administraţiei şi Internelor, nr. 3 / 2006, p. 18-19.
45. Federaţia Arhiviştilor din România - un partener necesar şi benefic al
Arhivelor Naţionale, (împreună cu Diana Joiţa), în Anuarul Arhivelor
Mureşene, nr. 4 / 2006, p.
46. Intelectuali români din Harghita şi Covasna, din sec. al XlX-lea şi începutul
secolului XX, în Almanahul Grai Românesc / 2006, Miercurea-Ciuc, 2006, p.
172-175.
47. însemnări ale episcopului Nicolae Colan din anii ocupaţiei horthyiste, în
Almanahul Grai Românesc / 2006, Miercurea-Ciuc, 2006, p. 183-194.

242
loan Lăcătuşu la 65 de ani

48. Ctitori şi binefăcători munteni ai parohiilor ortodoxe din fostele scaune


secuieşti (sec. XIX), în Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna", nr.
m, 2006, p. 24-30.
49. Episodul tragic de la Aita Seacă - septembrie 1944, în Buletinul Ligii
Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, nr. HI, 2006, p. 37-44.
50. Cetăţeni de onoare ai comunităţii româneşti din municipiul Sfântu
Gheorghe între anii 2003-2005, în Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei
Şaguna”, nr. III, 2006, p. 81-95 (împreună cu Violeta Pătrunjel şi Erich-Mihail
Broanăr),.
51. Contribuţia lui Elie Miron Cristea la construirea catedralei mitropolitane
din Sibiu, în Grai Românesc, nr. 2 (31), 2006, p. 8-9.
52. Perfectionarea comunicării dintre Aparatul central şi direcţiile teritoriale ale
Arhivelor Naţionale. Necesitatea modernizării activităţii instituţiei Arhivelor
Naţionale, în Buletinul de Informare şi Documentare Arhivistică / 2005,
Arhivele Naţionale, Bucureşti, 2006, p. 132-151.
53. Un vrednic precursor al episcopului Partenie Ciopron, Justinian Teculescu,
în revista Theologos, Roman, 2006, nr. 7-12.
54. Continuite et reforme dans Varchivistique roumaine contemporaine, în
Revista Arhivelor, nr. 4, 2006, p. 24-32.
55. O viaţă pusă în slujba învăţământului şi cercetării ştiinţifice româneşti şi a
valorificării tradiţiilor acestora, în ţară şi străinătate, în Omagiu Horia Colan
la 80 de ani. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2006, p. 103-110.
56. Personalităţi arhivistke. loan Ranca, în Revista Arhivelor, nr. 1, 2007, p.
107-126.
57. Elie Miron Cristea - secretar al Consistoriului Arhidiecezei Ortodoxe
Române a Transilvaniei, în Sangidava I, 2007, p. 77-86.
58. Bănci populare şi cooperative de credit din fostul Judeţ Treiscaune (1919-
1940), înAngvstia, nr. 11, 2007, p. 187-194.
59. Din istoria pompierilor covăsneni, în Tradiţie şi educaţie. Editura Service
Pompieri, Bucureşti, 2007, p. 45-64.
60. Pagini de istorie locală şi naţională în Arcul intracarpatic (1917), în 1917
Glorie şi deznădejde. Universitatea de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 2007, p. 136-
149.
61. Pagini din calvarul românilor covăsneni, în timpul ocupaţiei horthyiste, din
toamna anului 1940, înAngvstia, nr. 11, 2007, p. 275-288.
62. Angvstia nr. 1-10, 1996-2006 - sumar general, în Angvstia, nr. 11, 2007
(împreună cu Erich-Mihail Broanăr), p. 9-26.
63. Dumitru Mărtinaş şi problematica raporturilor dintre romano-catolicii din
Moldova şi românii din sud-estul Transilvaniei, în Acta Bacoviensia, Anuarul
Arhivelor Naţionale Bacău, II / 2007, p. 22-56.

243
Profesioniştii noştri 5

64. Triada planificare - realizare - raportare din perspectiva managementului


Arhivelor, în Acta Bacoviensis, Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, II / 2007
(împreună cu Adina Fofircă), p. 316-332.
65. Cu Nicolae lorga prin Secuime, la începutul secolului XX, în volumul Vatra
satului-suport spiritual şi tematic în actul educaţional, de Petrică Bilibok-
Bârsan şi loan Gabor, Editura Egal, Bacău, 2009, p. 6-19.
66. Legăturile familiei pictorului Mişu Popp cu meleagurile de la izvoarele
Oltului şi Mureşului, în Grai românesc, nr. 3 / 2007, p. 4-5.
67. Mitropolitul Andrei Şaguna şi românii ortodocşi din protopopiatele
Covasnei şi Harghitei, în Telegraful Român, nr. 33-36, 1-15 septembrie 2008,
p. 10-11.
68. Uga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna", în Transilvania, nr. 10, 2008, p.
36-43.
69. Părintele profesor Ilie Moldovan şi credincioşii români din Episcopia
Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, în „Teologie ortodoxă şi destin
românesc”. Omagiul Părintelui Profesor Ilie Moldovan la 80 de ani. Editura
Andreiană, Sibiu, 2010 (împreună cu Erich-Mihail Broanăr), p. 71-90.
70. Patriarhul Teoctist Arăpaşu şi credincioşii români din Covasna şi Harghita,
în Sargetia, iu-. 2, 2008, p. 117-125.
71. Patriarhul Miron Cristea şi românii din Covasna şi Harghita, în Patriahul
Miron Cristea, de Ilie Şandru, Editura Grai românesc, Miercurea-Ciuc, 2008,
p. 364-374.
72. Realităţi din Basarabia interbelică oglindite în documentele şi publicaţiile
deţinute de către Direcţia Judeţeană Covasna a Arhivelor Naţionale, în
volumul Românii din afara graniţelor ţării. Iaşi — Chişinău: legături istorice,
Casa editorială Demiurg, Iaşi, 2008, p. 242-252.
73. Pagini din războiul pentru reîntregirea naţională în scrierile memorialistice
şi monografice ale unor intelectuali români din judeţul Covasna, în 1918-
Un vis împlinit. Editura Universităţii de Petrol-Gaze, Ploieşti, 2008, p. 257-
271.
74. Documente privind relaţiile dintre Transilvania şi Moldova, cu referire la
scaunul Treiscaune şi ţinutul Bacău (sec. XVH-XVHI), în Acta Bacoviensia,
Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, III, 2008, p. 59-84.
75. Din preocupările Arhivelor Naţionale Covasna pentru perfecţionarea
activităţii de îndrumare şi control la creatorii şi deţinătorii de arhive, în Acta
Bacoviensia, Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău, III, 2008, p. 297-302,
(împreună cu Raluca Andronic).
76. MitropoUitul Visarion Puiu - portrete în cuvinte de suflet, în Valori perene,
nr. 1, ianuarie-iunie 2010, p. 6-10.
77. Caracteristici ale reţelei de localităţi urbane şi rurale din judeţele Covasna şi
Harghita, în Şcoala Academică de Sociologie. Dezvoltare comunitară. Editura
Eurolobby, Bucureşti, 2009, p. 17-44.

244
loan Lăcătuşu la 65 de ani

78. Aspecte ale vieţii cotidiene a românilor din judeţul Treiscaune, în a doua
jumătate a secolului al XlX-lea şi prima jumătate a secolului XX, în Marisia,
XXIX, Studii şi Materiale, Istorie, Anuarul Muzeului Judeţean Mureş, 2009, p.
39-52.
79. Memoriile adresate de liderul ţărănist Ghiţă Popp conducătorilor comunişti,
Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu, pentru redobândirea
Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, în Sangidava, nr. 3, 2009, p. 215-229.
80. Publicistica românească din judeţele Harghita şi Covasna, în Revista
română de istoria presei. Anul III, nr. 1 (5), 2009, p. 18-20.
81. Nicolae lorga despre mitropolitul Andrei Şaguna, în Angvstia, nr. 13, 2009,
p. 87-106 şi în Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei.
Argumente pentru canonizare. Editura Andreiană, Sibiu, 2011, p. 80-151.
82. Pagini din presa maghiară din judeţele Covasna şi Harghita, referitoare la
Biserica ortodoxă din Arcul intracarpatic, în Acta Bacoviensia, nr. IV / 2009,
p. 353-368.
83. Problematica romano-catolicilor din Moldova în presa de limbă maghiară
din judeţele Covasna şi Harghita, în Acta Bacoviensia, nr. IV / 2009, p. 321-
352.
84. Teme ale istoriei românilor în presa de limbă maghiară din judeţele Covasna
şi Harghita, în Românii în mass-media maghiară din Harghita şi Covasna,
Voi. n (2006-2009), Editura Europcarpatica, Sf. Gheorghe, 2009, p. 11-108.
85. Covasna - studiu monografic, în Personalităţi ale oraşului Covasna, Voi. I,
de loan Lăcătuşu, Luminiţa Corea, loan Luca, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe,
2009, p.19-88.
86. Mitropolitul Nicolae Colan şi Moldova, în Sangidava (5), p. 79-85 şi Valori
perene, nr. 3 / 2012, p. 72-77.
87. Episcopul Caransebeşului MironCristea - apărător al unităţii Banatului
(1918-1920), (împreună cu Vasile Stancu), în Credinţă şi mărturisire. Editura
Episcopiei Caransebeşului, 2010, p. 430-447.
88. Patriarhul Miron Cristea - preşedinte al Societăţii „Cultul Eroilor", în
Sangidava (5), p. 47-62. •
89. Ana Grama - un nume rostit cu respect în ştiinţa românească, în
Profesioniştii noştri 1 - Ana Grama la 70 de ani. Editura Eurocarpatica, Sf.
Gheorghe, 2010, p. 64-69.
90. „înapoi, la document!” Profesionalizarea gestionării administraţiei şi a
patrimoniului cultural naţional (1920-1935), în Profesioniştii noştri 1 - Ana
Grama la 70 de ani. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2010, p. 259-272.
91. Noi date despre unii intelectuali români din Arcul Intracarpatic, în Memori­
ile lui Vasile Netea, în Sangidava, Editura Nico, Tg. Mureş, 2010, p. 393-402.
92. Din preocupările administradei publice a oraşului Sf Gheorghe, jud.
Covasna, pentru gestionarea problemelor economice, sociale, culturale şi de

245
Profesioniştii noştri 5

dezvoltare urbanistică a localităţii, în perioada 1930-1935. Contribuţii


documentare, mActa Bacoviensia, V / 2010, p. 363-386.
93. Demersuri pentru reconstrucţia localităţii Poiana Sărată, distrusă în între­
gime în luptele din primul război mondial, în Acta Bacoviensia, V / 2010, p,
299-324.
94. Problematica Dictatului de la Viena în mass-media maghiară, în Axa, Anul
III, nr. 47, 16-30 septembrie 2010, p. 28-39.
95. Aspecte ale vieţii publice din Basarabia interbelică oglindite în documentele
deţinute de Arhivele Naţionale Covasna, în Românii din afara graniţelor
ţării. Istorie, Cultură, Spiritualitate, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2010, p.
87-101 (împreună cu Adina Maria Crişan).
96. Mitropolitul Andrei Şaguna şi românii din Covasna şi Harghita, în
Bicentenarul naşterii Mitropolitului Andrei Şaguna, Editura Asociaţiunii
ASTRA, Sibiu 2010, p. 235-242.
97. Documente din secolele XVl-XIX aflate în Arhivele Naţionale Covasna,
emise de către domnitorii Ţărilor Române sau referitoare la aceştia
(împreună cu prof. Vasile Stancu), în Profesioniştii noştri 2 - Liviu Boar la 60
de ani. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2011, p. 215-249.
98. Liviu Boar - Un profesionist străbătând vremurile...; Liviu Boar - A
Professional across Time, în Profesioniştii noştri 2 - Liviu Boar la 60 de ani,
Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2011, p. 13-30.
99. Episcopul Veniamin Nistor şi satul natal Araci, în Taină şi mărturisire,
Editura Episcopiei Caransebeşului, 2011, p. 187-202 (împreună cu prof. Vasile
Stancu).
100. Familia episcopului Veniamin Nistor, în Taină şi mărturisire. Editura Episco­
piei Caransebeşului, 2011, p. 203-221 (împreună cu prof. Hie Şandm).
101. Aspecte din activitatea episcopului Veniamin Nistor şi a familiei sale
păstrate în Fondul arhivistic „Pompiliu Nistor”, de la Muzeul Bisericii Sf.
Nicolae din Şcheii Braşovului”, în Taină şi mărturisire. Editura Episcopiei
Caransebeşului, 2011, p. 231-250 (împreună cu prof. Vasile Stancu şi
muzeograful Nicu Blaj).
102. Pagini din corespondenta Episcopului Veniamin Nistor, stareţ al Mănăstirii
„Sf. Treime” din Alba Lulia, cu fratele său, dr. Pompiliu Nistor, din Braşov
(1950-1960), în Taină şi mărturisire. Editura Episcopiei Caransebeşului, 2011,
p. 362-389 (împreună cu prof. Vasile Stacu şi muzeograful Nicu Blaj).
103. Secuii şi relaţiile cu românii în presa de altădată, în Românii în dezbaterile
Congresului secuiesc din 1902. Premise, deziderate şi reverberaţii, ediţie
îngrijită de Vilică Munteanu şi loan Lăcătuşu, Editura Magic Prinţ, Oneşti,
2011, p. 83-96 (împreună cu Vasile Stancu).
104. Secuii şi atitudinea lor faţă de Principatele Române, în Românii în dezbate­
rile Congresului secuiesc din 1902. Premise, deziderate şi reverberaţii, ediţie

246
loan Lăcătuşu la 65 de ani

îngrijită de Vilică Munteanu şi loan Lăcătuşu, Editura Magic Prinţ, Oneşti,


2011, p. 67-78.
105. Dr. loan Bozdog despre Congresul Secuiesc de la Tuşnad, din anul 1902, în
Românii în dezbaterile Congresului secuiesc din 1902. Premise, deziderate şi
reverberaţii, ediţie îngrijită de Vilică Munteanu şi loan Lăcătuşu, Editura
Magic Prinţ, Oneşti, 2011, p. 101-114 (împreună cu Constantin Mustaţă).
106. Drama românilor din Arcul Intracarpatic după Diktatul de la Viena (1940-
1945), în Românii în dezbaterile Congresului secuiesc din 1902. Premise,
deziderate şi reverberaţii, ediţie îngrijită de Vilică Munteanu şi loan Lăcătuşu,
Editura Magic Prinţ, Oneşti, 2011, p. 147-156.
107. Românii în dezbaterile publice organizate în judeţele Covasna şi Harghita,
în perioada 1990-2010, în Românii în dezbaterile Congresului secuiesc din
1902. Premise, deziderate şi reverberaţii, ediţie îngrijită de Vilică Munteanu şi
loan Lăcătuşu, Editura Magic Prinţ, Oneşti, 2011, p. 239-252.
108. Românii din sud-estul Transilvaniei. Bibliografie selectivă, în Românii în
dezbaterile Congresului secuiesc din 1902. Premise, deziderate şi reverberaţii,
ediţie îngrijită de VUică Munteanu şi loan Lăcătuşu, Editura Magic Prinţ,
Oneşti, 2011, P- 267-271.
109. Mărturii documentare despre românii din Judeţul Treiscaune refugiaţi şi
expulzaţi în urma Dictatului de la Viena, în Pro Memoria 1940-1945, nr. 4
(31) / 2011, p. 74-84 şi p. 150-175, (împreună cu prof. VasUe Stancu).
110. Mass-media maghiară despre „Programul de dăinuire a maghiarimii din
Ţinutul ceangăiesc”, în Acta bacoviensia, nr. VI / 2011, Bacău, p. 205-211.
111. Aportul negustorilor români şi secui din Arcul Intracarpatic la dezvoltarea
comerţului dintre Transilvania, Moldova şi Tara Românească, în Acta
bacoviensia, nr. VI / 2011, Bacău, p. 347-378.
112. Contribuţii documentare referitoare la păstoritul transhumant din sud-estul
Transilvaniei practicat în Moldova şi Ţara Românească, în Profesioniştii
noştri 4 - Dumitru Zaharia la 85 de ani. Editura Eurocaipatica, Sf. Gheorghe,
2011, p. 207-227 (împreună cu prof. Vasile Stancu).
113. Intoleranţă şi deznaţionalizare. Biserici ortodoxe şi greco-catolice din
judeţele Ciuc, Odorhei şi Treiscaune dărâmate şi devastate, în timpul
ocupaţiei fasciste ungare, în Pro Memoria 1940-1945, nr. 4 (31) / 2011, p. 84-
110 şip. 150-175.
114. Adevărul despre Cimitirul Eroilor din Sfântu Gheorghe, în lumina
documentelor de arhivă, în Angvstia, nr. 15,2011, p. 185-214.
115. Români şi secui cu nume româneşti, de condiţie liberă, din fostele scaune
secuieşti (sec. XVI-XIX), în Profesioniştii noştri 3 — loan Ranca la 80 de ani,
p. 159-182.
116. Surse bibliografice referitoare la activitatea ASTREI din sud-estul
Transilvaniei, în Cibinium / 2011, p. 81-95.

247
Profesioniştii noştri 5

117. Braşovul şi românii din Arcul Intracarpatic, în Semicentenar Muzeul Prima


Şcoală Românească. 1961-2011, de Vasile Olteanu, Muzeul Bisericii Sf,
Nicolae din Braşov, 2011, p. 94-104.
118. Prefaţă. Dr. loan Ranca - o personalitate a arhivisticii româneşti, în
Profesioniştii noştri 3 - loan Ranca la 80 de ani, p. 9-20.
119. loan Ranca. Bibliografie selectivă, în Profesioniştii noştri 3 — loan Ranca la
80 de ani, p. 108-118 (împreună cu Vasile Lechinţan).
120. Noi contribuţii privind cunoaşterea unor realităţi basarabene din perioada
interbelică oglindite în documentele şi publicaţiile deţinute de Arhivele
Naţionale Covasna, în Românii din afara graniţelor ţării. România-Moldova-
Ucraina - împreună spre Europa, Editura Junimea Iaşi, 2011, p. 223-237
(împreună cu prof. Vasile Stancu).
121. Sfântul Andrei Şaguna în conştiinţa românească, în istorie şi contempora­
neitate, în Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, nr. V, 2012, p,
11-20.
122. Pagini regăsite. Monografia Bisericii Ortodoxe din Sfânta Gheorghe de
Gheorghe Vasilescu, în Sangidava, nr. 6, 2012, p. 29-39.
123. Sarea şi contrabanda cu sare la începutul secolului al XlX-lea în Scaunul
Kezdi (Târgu Secuiesc), în Sangidava, nr. 6 / 2012, p. 292-299 (împreună cu
prof. Vasile Stancu).

Studii Republicate*^

1. Studiu cu privire la asanarea unor zone de pe teritoriul oraşului Sf. Gheorghe


care nu se încadrează în prevederile Legii sistematizării; propuneri de
rezolvare a problemei locuinţelor populaţiei din aceste zone (populaţia de romi
- n.n.), Sf. Gheorghe, 1978, ms.
2. Activitatea de autoritate tutelară şi de sprijin a asistenţei sociale în oraşul Sf.
Gheorghe în anul 1978, Sf. Gheorghe, 1979, ms.
3. Structura socio-profesională a personalului muncitor din întreprinderile
municipiului Sf. Gheorghe la data de 31 XII 1981, Sf. Gheorghe, 1982, ms.
4. Referat privind lucrarea de doctorat „Congresul deputaţilor consiHUor
populare judeţene şi al preşedinţilor consiliilor populare, Conferinţa pe tară a
preşedinţilor consiliilor populare, Camera legislativă a consiliilor populare şi
conferinţele judeţene ale deputaţilor consiliilor populare”, autor loan LASCU,
Bucureşti, 1983, ms.
5. Studiu cu privire la economiştii cu studii superioare care îşi desfăşoară
activitatea în judeţul Covasna, Sf. Gheorghe, 1986, ms.

Majoritatea documentarelor şi sintezelor documentare au fost redactate sub egida Centrului


European de Studii Covasna-Harghita şi postate pe site-ul Forumului Civic al Românilor din
Covasna, Harghita şi Mureş: www.forumharghitacovasna.ro.
248
loan Lăcătuşu la 65 de ani

6. Structura sodo-profesiorudă a personalului muncitor din întreprinderile jud.


Covasna la data de 31 XII 1986, Sf. Gheorghe, 1987, ms.
7. Fluctuaţia personalului muncitor din judeţul Covasna, în anul 1986, Sf.
Gheorghe, 1987, ms.
8. Populaţia şi resursele de muncă din mediul rural al judeţului Covasna, Sf.
Gheorghe, 1988, ms.
9. Documentar referitor la exhumarea osemintelor ostaşilor români martiri,
căzuţi la datorie în 4 septembrie 1944, în Aita Seacă şi reînhumarea lor în
curtea bisericii din localitate - un necesar şi binemeritat act reparatoriu 2004.
Sf. Gheorghe, 2004.
10. Asociaţii şi fundaţii din judeţul Treiscaune, din perioada interbelică a
secolului XX, Tg. Mureş, 2006.
11. Sinteză documentară: Iniţiative, demersuri şi proiecte legislative pentru
obţinere autonomiei teritoriale a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, Sf. Gheorghe,
2007.
12. Mitropolitul Andrei Şaguna în conştiinţa românească, prezentat la sesiunea de
la Arad, 14-15 octombrie 2008.
13. Studiu documentar privind istoria învăţământului în limba română din
judeţul Covasna, Sf. Gheorghe, 2008.
14. Documentar referitor la Autonomia culturală, Sf. Gheorghe, 2009.
Sinteză documentară privind activitatea Centrului European de Studii
Covasna-Harghita, în primul deceniu de la înfiinţare (1999-2009), Sf.
Gheorghe, 2009.
16. Sinteză documentară privind presa postdecembristă din judeţele Covasna şi
Harghita. Argumente în favoarea necesităţii finanţării presei româneşti din
Arcul intracarpatic, Sf. Gheorghe, 2009.
17. Un proiect de anvergură: reeditarea integrală a volumelor, studiilor,
articolelor şi conferinţelor lui Nicolae lorga referitoare la Transilvania şi la
românii ardeleni, Ghimeş-Făget, 2009.
18. Biografia profesorului Grigore Tăbăcaru redactată de fostul său elev,
învăţătorul Nicolae Vleja din Covasna, Ghimeş-Făget, 2009.
\9. Arhivele şi cercetarea monografică. Studiu de caz - Direcţia Judeţeană
Covasna a Arhivelor Naţionale, Bucureşti, 2009.
20. Construirea monumentului ostaşilor sovietici din Sfânta Gheorghe -
contribuţii documentare, Sf. Gheorghe, 2010.
11. Momente din istoricul amenajării parcului central al municipiului Sf.
Gheorghe, Sf. Gheorghe, 2010.
22. Presa postdecembristă din judeţele Covasna şi Harghita. Aspecte specifice.
Piteşti, 2010.
11. Problematica Trianonului, în presa maghiară din judeţele Covasna şi
Harghita. Sinteză documentară (2006-2010), prezentată la masa rotundă de la

249
Profesioniştii noştri 5

Arad, 4 iunie 2010 şi pe site-ul Agenţiei de ştiri Romanian Global News, din 3
iunie 2010.
24. Aspecte ale instaurării administraţiei româneşti, în oraşele din judeţul Trei-
scaune, în perioada 1919-1922. Contribuţii documentare, sesiune Tg. Mureş,
2010.
25. Sinteză documentară: Problematica Trianonului, în presa maghiară din
judeţele Covasna şi Harghita. (2006-2010), Sf. Gheorghe, 2010.
26. Sinteză documentară: Mass-media despre Proiectul Legii Statutului
Minorităţilor Naţionale (2005-2010), Sf. Gheorghe, 2010.
27. Documentar: Ce se ascunde în spatele Autonomiei culturale, Sf. Gheorghe,
2010.
28. Sinteză documentară. Drama românilor din Arcul intracarpatic, după
Dictatul de la Viena. De ce nu trebuie sărbătorită intrarea trupelor horthyste
în Transilvania de Nord, în septembrie 1940; Sf. Gheorghe, 2010.
29. Relaţiile cu românii în dezbaterile congreselor secuieşti. O paralelă istorică;
1902-2010. Sinteză documentară redactată în vederea pregătirii materialelor
prezentate în cadrul Colocviului cu tema „Relaţiile cu românii în dezbaterile
congreselor secuieşti. O paralelă istorică: 1902-2010”, organizat de către
Centrul European de Studii Covasna-Harghita şi Asociaţia Romano-Catolicilor
din Moldova „Dumitru Mărtinaş”, Bacău, 18 noiembrie 2010.
30. Sinteză documentară. Consecinţele adoptării statutului minorităţilor
naţionale asupra Statului Român şi a românilor din judeţele Covasna,
Harghita şi Mureş, Sf. Gheorghe, 2011.
31. Publicaţii astriste din judeţele Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, în perioada
interbelică. Adunarea ASTRA, Blaj, septembrie 2011.
32. Intelectuali români din Arcul Intracarpatic în viaţa publică bănăţeană şi
arădeană. Arad, (împreună cu prof. Vasile Stancu), octombrie 2011.
33.Arhivişti ardeleni contemporani în colecţia „Profesioniştii noştri”. Arad,
octombrie 2011.
34. Contribuţii documentare privind activitatea Despărţământului Astra
Treiscaune în perioada interbelică. Adunarea ASTREI, Sibiu, 2011, (împreună
cu Vasile Stancu).
35. Românii din sud-estul Transilvaniei: căutări, împliniri şi deziderate sub
semnul programelor astriste (1861-2011), Adunarea ASTREI, Sibiu, 2011.
36. Documentar. Coordonate demografice ale comunităţilor româneşti, maghiare
şi rome din judeţele Covasna şi Harghita potrivit datelor provizorii ale
Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din 20 octombrie 2011, Sf.
Gheorghe, 2012.
37. Sinteză documentară referitoare la reînhumarea la Odorheiu Secuiesc a
rămăşiţelor pământeşti ale lui Nyiro Joszef, Sf. Gheorghe, 2012 (împreună cu
Vasile Lechinţan şi Dorin Suciu).

250
loan Lăcătuşu la 65 de ani

38. Sinteză documentară: Coordonate demografice ale comunităţilor româneşti,


maghiare şi rome din judeţele Covasna şi Harghita potrivit datelor provizorii
ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din 20 octombrie 2011, Sf.
Gheorghe, 2012.
39. Sinteză documentară: Opere comemorative de război şi monumente de for
public existente pe teritoriul judeţelor Covasna şi Harghita, (împreună cu
Asociaţia Naţională Cultul Eroilor, Filiala Covasna), Sf. Gheorghe, 2012.
40. Mitropolitul Andrei Şaguna în mentalul colectiv românesc, (împreună cu prof.
Vasile Stancu), Caransebeş, 2012.
41. Documente privind viata muzicală din Treiscaune în perioada interbelică
(pentru volumul Profesioniştii noştri 6 - Constantin Catrina la 80 de ani), Sf.
Gheorghe, 2012.
42. Dan Baicu - un arhivist covăsnean, la răscruce de vremuri, mms., 2012.
43. Problematica Dictatului de la Viena şi consecinţele sale asupra românilor. O
prioritate a cercetării Centrului European de Studii Covasna-Harghita, mms.,
2012 (împreună cu prof. Vasile Stancu).
44.0 disertaţie cu tema „Situaţia Bisericii Ortodoxe şi Greco-catolice din
Transilvanul nord-occidentală în perioada 1940-1944 susţinută la Institutul
Pontifical Oriental, Vatican”, mms., 2012.

Participare la sesiuni ştiinţifice, simpozioane, dezbateri,


colocvii, conferinţe, evocări etc.

Anul 1991
- 9 mai - Sesiunea de comunicări „Arhivele Statului la 160 de% ani de la
înfiinţare”, Sf. Gheorghe, comunicarea: Valori documentare existente la Filiala
Arhivelor Statului Covasna referitoare la lupta poporului român pentru unitate
naţională.

Anul 1992
-30-31 ianuarie - Sesiunea de comunicări „160 de ani de la înfiinţarea Arhivelor
Statului”, Iaşi, comunicarea: Mărturii documentare referitoare la românii din
sud-estul Transilvaniei.

Anul 1993
-27 martie - Simpozionul „75 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă”,
Sf. Gheorghe, (moderator).
- 24 mai - Sesiunea de comunicări „Mesajul Arhivelor”, Sf. Gheorghe, comuni­
carea: Personalităţi culturale ale judeţului Treiscaune, în a doua jumătate a
secolului XIX - prima jumătate a secolului XX.

251
Profesioniştii noştri 5

- 28 mai - Sesiunea de comunicări „Memoria documentelor”. Bucureşti, comuni­


carea: Personalităţi româneşti din Secuime.
- 2 iulie - Simpozionul „Biserica ortodoxă în viaţa comunităţilor româneşti din
sud-estul Transilvaniei”, Sf. Gheorghe, (moderator).
- 3 iulie - Simpozionul „Andrei Şaguna - personalitate emblematică a spirituali­
tăţii româneşti”, Sf. Gheorghe, comunicarea: Andrei Şaguna şi preoţimea română
din Treiscaune.
- 11-12 noiembrie - Sesiunea ştiinţifică „Arhivele în slujba ştiinţei şi culturii”,
Cluj-Napoca, comunicarea: Personalităţi româneşti din Secuime şi Marea Unire.
- 28 noiembrie - Sesiunea de comunicări „Centenarul naşterii Mitropolitului
Nicolae Colan 1893-1993”, Sf. Gheorghe, comunicarea: Legăturile mitropolitului
Nicolae Colan cu satul natal Araci.
- 30 noiembrie - Sesiunea de comunicări „75 de ani de la Marea Unire”, Sf.
Gheorghe, comunicarea: Personalităţi locale în lupta pentru înfăptuirea unităţii
naţional-statale a tuturor românilor.

Anul 1994
- 28 martie - Simpozionul „Unirea Basarabiei cu Ţara Mamă”, Sf. Gheorghe,
(moderator).
- 29 martie - Simpozionul „Tineretul şi morala creştină”, Sf. Gheorghe, (moderator).
- 30-31 martie - Sesiunea de comunicări „Mesajul Arhivelor”, Sf. Gheorghe,
comunicarea: Tradiţii publicistice româneşti interbelice din judeţul Treiscaune.
- 6-7 mai - Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice organizată de Direcţia
Generală a Arhivelor Statului, ediţia a IlI-a, Slobozia, comunicarea: Consideraţii
privind structura şi componenţa Fondului Arhivistic Naţional din perspectiva
sociologiei arhivistice.
- 24 mai - Simpozionul „100 de ani de la procesul Memorandului”, Cluj-Napoca,
comunicarea: Petiţii şi memorii ale românilor din judeţul Covasna.
- 3 iunie - Simpozionul „Şcoala în trecut şi prezent, flacără a spiritualităţii
româneşti pe meleaguri covăsnene”, Sf. Gheorghe, comunicarea: Contribuţii
documentare privind începuturile şcolii româneşti în sud-estul Transilvaniei.
- 29 iunie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice organizată de Filiala Iaşi a
Arhivelor Statului, Iaşi, comunicarea: Aportul negustorilor din Breţcu şi Tg.
Secuiesc la dezvoltarea comerţului dintre Transilvania şi Moldova.
- 2 iulie - Simpozionul „Biserica strămoşească în viaţa comunităţilor din sud-
estul Transilvaniei”, comunicarea: Necesitatea cunoaşterii rolului Bisericii
ortodoxe din sud-estul Transilvaniei în păstrarea şi afirmarea valorilor naţionale.
- 23-27 august - Al XV-lea Simpozion Naţional de Istorie şi Retrologie Agrară,
Bacău, comunicarea: Contribuţii documentare referitoare la păstoritul din zona
Carpaţilor de curbură.
- 7 septembrie - Simpozionul „50 de ani de la luptele de eliberare a primului
oraş din Transilvania de Nord, Sf. Gheorghe, de sub ocupaţia hortysto-fascistă”,

252
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Sf. Gheorghe, comunicarea: Documente locale privind eliberarea oraşului Sf.


Gheorghe şi a fostului judeţ Treiscaune.
-14-16 noiembrie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice organizată cu ocazia celei
de a 90-a Adunări Generale a ASTREI, Arad, comunicarea: Aspecte din activita­
tea ASTREI din secuime.
- 24-25 noiembrie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice „Patrimoniu
religios - patrimoniu cultural”, Sf Gheorghe - Arcuş, comunicarea: Mitropolitul
Nicolae Colan şi biserica ortodoxă din sud-estul Transilvaniei.
- 30 noiembrie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice organizată de
Muzeul Unirii, Alba lulia, comunicarea: Episcopul Justinian Teculescu - militant
pentru unitatea naţională a românilor.
- 9-11 decembrie - Sesiunea naţională XV „Vechi tipărituri şi manuscrise”.
Sibiu, comunicarea: Circulaţia cărţii religioase în localităţile judeţului Covasna,
conform inventarelor bisericilor ortodoxe.

Anul 1995
-23 ianuarie - Simpozionul „Biserica strămoşească şi idealul Unirii”, Sf Gheor­
ghe, comunicarea: Biserica strămoşească - apărătoare a identităţii naţionale a
românilor din Arcul intracarpatic.
-28 februarie - Simpozionul omagial „100 de ani de la naşterea dr. Valeriu Bidu”,
Sf. Gheorghe, 28 februarie 1995, comunicarea: Valeriu Bidu - personalitate
proeminentă a vieţii publice din fostul judeţ Treiscaune, în perioada interbelică.
- 28 martie - Masa rotundă „Basarabia - memento istoric şi contemporan”, Sf
Gheorghe, 28 martie 1995, (moderator, împreună cu Ion Ungureanu).
- 30 martie - Dezbaterea „Aspecte actuale ale păstrării identităţii culturale şi
religioase a comunităţilor româneşti împuţinate prin deznaţionalizare din Arcul
intracarpatic”, Sf Gheorghe, comunicarea: Strategii de păstrare a identităţii
naţionale a românilor din judeţele Covasna şi Harghita.
- 8 mai - Simpozionul „Cinci decenii de la terminarea celui de-al doilea război
mondial - moment de reflecţie pentru statele Europei şi ale lumii”, Sf Gheorghe,
comunicarea: Frământările de acum 50 de ani oglindite în documentele Bisericii
Ortodoxe.
- 9-10 mai - Simpozionul „Contribuţia creştinismului la păstrarea şi dezvoltarea
valorilor neamului”. Deva, Biserica strămoşească în viaţa comunităţilor
româneşti din sud-estul Transilvaniei.
- 30 mai - Simpozionul „Muzeele mănăstireşti - dovezi ale trecutului nostru
creştin şi românesc”, Topliţa, comunicarea: Punerea în valoare a personalităţilor
româneşti din sud-estul Transilvaniei.
- 22 iunie - Sesiunea ştiinţifică „Memoria arhivelor”, Miercurea-Ciuc, comuni­
carea: Personalităţi româneşti din zona Harghita.
-16-19 august - Sesiunea ştiinţifică „Lupta naţionalităţilor din Imperiul Austro-
Ungar pentru emanciparea şi unitatea naţională”. Deva, comunicarea: Contribuţia

253
Profesioniştii noştri 5

învăţământului naţional la păstrarea identităţii naţionale a românilor din sud-


estul Transilvaniei.
- 29 august - Simpozionul „55 de ani de la Diktatul de la Viena”, Sf. Gheorghe,
comunicarea: Necesitatea reconcilierii cu trecutul şi a bunei convieţuiri în
localităţile judeţelor Covasna şi Harghita.
- 22-23 septembrie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice „Românii din
sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie”, Sf. Gheorghe - Arcuş, 22-23
septembrie 1995, comunicarea: Bibliografia istorică românească referitoare la
sud-estul Transilvaniei.
- 29 septembrie - 1 octombrie - Simpozionul internaţional „Identitatea culturală a
românilor”. Timişoara, comunicarea: Identitate şi cultură la românii din secuime.
- 21-22 octombrie - Sesiunea de comunicări „Rolul societăţilor culturale
neguvemamentale în contemporaneitate şi în viitor” organizată în cadrul celei de a
91 Adunări Generale a ASTREI, Sibiu, comunicarea: Societăţi culturale
româneşti din judeţul Covasna - trecut, prezent, perspectivă.
- 1 noiembrie - Simpozionul comemorativ „130 de ani de la naşterea episcopului
Justinian Teculescu”, Covasna, comunicarea: Activitatea episcopului Justinian
Teculescu în Basarabia.
- 17-18 noiembrie - Simpozionul „160 de ani de la înfiinţarea primei biblioteci
publice la Braşov, 1835-1995”, Braşov, comunicarea: Legăturile braşovenilor cu
românii din ţinutul Covasnei.
- 25 noiembrie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Etnografia românească în
localităţile din Arcul intracarpatic”, Sf Gheorghe, comunicarea: Preocupări ale
preoţilor şi ierarhilor ortodocşi pentru culegerea şi valorificarea folclorului
românesc din sud-estul Transilvaniei.

Anul 1996
- 30 martie - Simpozionul „Mari prietenii dintre oameni de cultură români şi
maghiari”, comunicarea: O prietenie în spiritul ecumenismului între mitropolitul
Nicolae Colan şi episcopul Vasarhely Janos.
- 31 martie - Masă rotundă „Basarabia - memento istoric şi contemporan”, Sf.
Gheorghe, (moderator, împreună cu Nina Josu).
- 2-5 aprilie - Simpozionul „Sud-estul Transilvaniei în contextul proceselor
etnoculturale din perioada mijlocie şi târzie a epocii bronzului”, Sfântu Gheorghe,
prilejuit de inaugurarea Secţiei Carpaţilor Răsăriteni a Muzeului Naţional de Istorie
a Transilvaniei şi a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae
Colan”, comunicarea: O gazdă primitoare pentru actul de cultură autentic.
- 10-11 mai - Simpozionul naţional „Ţara înainte de toate, secţiunea Românii din
Covasna şi Harghita. Actualitate şi perspectivă”. Bucureşti, comunicarea: Aspecte
actuale şi de perspectivă ale raporturilor interetnice din judeţele Covasna şi
Harghita.

254
loan Lăcătuşu la 65 de ani

- 30-31 mai - Simpozionul ştiinţific „Pedagogi de seamă ai învăţământului


românesc (1800-1948)”, Deva-Brad, comunicarea: Slujitori ai învăţământului
românesc din ţinuturile Harghitei şi Covasnei.
- 7 iunie — Adunarea generală de reaetivare a Despărţământului ASTRA
Covasna-Harghita, Tuşnad Băi, 7 iunie 1996, comunicarea: Scurtă incursiune
istorică asupra activităţii ASTREI în sud-estul Transilvaniei.
-14-17 iunie - Sesiunea ştiinţifică „Spiritualitatea românească în pragul mileniului
trei”. Iaşi, organizat cu prilejul celei de a 92-a adunări generale a ASTREI, comuni­
carea: ASTRA şi românii din ţinuturile Covasna şi Harghita.
- 29 iunie - Dezbaterea „Alternative ale convieţuirii interetnice oferite de mass-
media”, Sfântu Gheorghe, comunicarea: Un proiect necesar - monitorizarea presei
locale.
- 5-11 iulie - Simpozionul „Interferenţe culturale - o şansă dată viitorului”,
Costineşti, comunicarea; Influenţa interferenţelor etnoculturale asupra relaţiilor
actuale din sud-estul Transilvaniei.
- 28 august - Simpozionul „Istorie, cultură şi civilizaţie românească”. Vălenii de
Munte, organizat în cadrul programului cursurilor de vară ale Universităţii
Populare „Nicolae lorga”, comunicarea: Nicolae lorga şi secuimea.
- 8 septembrie - Dezbaterea „25 de ani de la eliberarea oraşului Sfântu Gheorghe
de sub ocupaţia horthysto-fascistă”, Sfântu Gheorghe, comunicarea: Monumentele
eroilor din judeţul Covasna - o paralelă între ceea ce ar trebui să fie şi ceea ce
sunt.
- 4-6 octombrie - Conferinţa anuală a Societăţii de antropologie culturală din
România, Sfântu Gheorghe - Arcuş, comunicarea: Preocupări privind cercetarea
relaţiilor interetnice în sud-estul Transilvaniei.
-18-19 octombrie - Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-
estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, Sfântu Gheorghe - Arcuş,
comunicarea: Episcopul Veniamin Nistor din Araci — 110 ani de la naştere.
- 19 octombrie - Dezbaterea „Tradiţie şi actualitate în păstoritul covăsnean”,
Sfântu Gheorghe, comunicarea: Din tradiţiile păstoritului transhumant al
bârsanilor din secuime.
26 octombrie - Secţiunea ştiinţifică „Din istoricul şi prezentul ASTREI basara-
bene”, Chişinău, prilejuită de aniversarea a 70 de ani de la înfiinţarea ASTREI
basarabene, comunicarea: Intelectuali covăsneni sprijinitori ai culturii basarabene.
- 29-31 octombrie - Sesiunea ştiinţifică „Arhivele în slujba ştiinţei şi culturii”,
Cluj-Napoca, comunicarea: Un document inedit despre episcopul Veniamin
Nistor al Caransebeşului.
- 27-28 noiembrie - Sesiunea de comunicări „Arhiva Braşov - 520 de ani, 1476-
1996”, Braşov, comunicarea: Braşovul şi românii din Trei Scaune. Mărturii
documentare.
- 30 noiembrie - Sesiunea de comunicări „Românii din sud-estul Transilvaniei şi
relaţiile lor cu naţionalităţile conlocuitoare de-a lungul istoriei”, Miercurea-Ciuc,

255
Profesioniştii noştri 5

comunicarea: Mărturii documentare privind interferenţele etnoculturale în


judeţele Covasna şi Harghita.
- 1 Decembrie - Simpozionul „78 de ani de la Marea Unire”, Sf. Gheorghe,
comunicarea: Românii din Trei Scaune şi Marea Unire.
- 7-8 decembrie - Dezbaterea „Strategia cercetării şi valorificării patrimoniului
cultural-istoric din sud-estul Transilvaniei”, Sfântu Gheorghe, comunicarea:
Priorităţi şi perspective ale cercetării istoriei şi culturii româneşti din Arcul
intracarpatic.

Anul 1997
- 24 ianuarie - Simpozionul „Personalitatea domnitorului Alexandru loan Cuza”,
Sfântu Gheorghe, comunicarea: Permanenţa idealului Unirii la românii din sud-
estul Transilvaniei.
- 31 ianuarie - Simpozionul „Armata în viaţa publică locală”, Sfântu Gheorghe,
comunicarea: Generalul Mihail Todicescu — personalitate marcantă a vieţii
publice covăsnene din perioada interbelică.
- 14 februarie - Simpozionul „Repere bucovinene”, Sfântu Gheorghe, comuni­
carea: Asociaţiile culturale şi rolul lor în reluarea legăturilor dintre românii
bucovineni şi covăsneni.
- 10 martie - Simpozionul „Personalitatea profesorului, publicistului şi omului
de cultură Nicolae Bogdan”, Hăghig, comunicarea; Nicolae Bogdan şi românii
din Trei Scaune.
- 29 martie - Simpozionul „Basarabia - memento istoric şi contemporan”, Sfântu
Gheorghe, comunicarea: ASTRA basarabeană, Onisifor Ghibu rediviva.
- 2 aprilie - Masa rotundă „Rolul organizaţiilor culturale neguvemamentale în
promovarea culturii româneşti în sud-estul Transilvaniei”, Covasna, (moderator).
- 3 aprilie - Dezbaterea „Monografii săteşti, şcolare şi parohiale”, Miercurea-Ciuc,
comunicarea: Structura tematică a unei monografii (împreună cu Vasile Stancu).
- 22 mai - Dezbaterea „Priorităţi privind cercetarea şi valorificarea patrimoniului
cultural din zona Carpaţilor Răsăriteni”, Miercurea-Ciuc, (moderator, împreună cu
Valeriu Cavruc).
- 5 iunie - Simpozionul „Credinţă, Neam şi Ţară”, Topliţa, comunicarea: Contri­
buţia intelectualilor români din zona Covasnei.
- 27 iunie - Dezbaterea „Rolul instituţiilor de stat în promovarea culturii româneşti
din judeţele Covasna şi Harghita”, Sfântu Gheorghe, (moderator).
- 28 iunie - Masa rotundă „Aspecte actuale privind starea unor monumente
istorice din judeţul Covasna”, Sfântu Gheorghe, (moderator).
- 11-13 iulie - Itinerar cultural-istoric şi religios (simpozion, excursii tematice,
evocări) „E glasul blândei Basarabii”, Sfântu Gheorghe-Chişinău, comunicarea:
Intelectuali covăsneni şi Basarabia.
- 9 septembrie - Evocarea „Ion Hagiu - rapsod popular din curbura Carpaţilor”,
Zăbala.

256
loan Lăcătuşu la 65 de ani

- 26 septembrie - Masa rotundă „Este posibilă o armonizare între istoriografia


română şi cea maghiară?”, Sfântu Gheorghe, (moderator, împreună cu dr.
Alexandru Porţeanu).
- 26-27 septembrie — Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice „Româmi din sud-
estul Transilvaniei. Istorie, Cultură, Civilizaţie”, Sfântu Gheorghe, (moderator).
- 27 septembrie - Dezbaterea „Viaţa spirituală românească din Episcopia
Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei”, Miercurea-Ciuc, (moderator).
-17 octombrie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Identitatea naţională în con­
textul integrării europene”, Sfântu Gheorghe, din cadrul celei de-a 93-a Adunări
Generale a ASTREI, comunicarea: Tradiţii astriste în Arcul intracarpatic.
- 18 octombrie - Dezbaterea „Strategii identitare româneşti în perspectiva
integrării europene”, Sfântu Gheorghe, organizată în cadrul lucrărilor celei de-a
93-a Adunări Generale a ASTREI (moderator).
- 27 noiembrie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-estul
Transilvaniei şi relaţiile lor cu naţionalităţile conlocuitoare de-a lungul istoriei”,
Miercurea-Ciuc, comunicarea: Consideraţii istorico-demografice asupra studiului
lui Ştefan Meteş - Românii din Ţara Bârsei, a Făgăraşului şi din Trei Scaune şi
unirea cu Roma.
- 28 noiembrie - Dezbaterea „Chestiunea Bucovinei”, Sfântu Gheorghe, (mode­
rator).
- 28-30 noiembrie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice dedicată Zilei Naţionale a
României, Alba lulia, comunicarea: Memoriile învăţătorului loan Ciucan-Cichi din
Belin despre activitatea pentru unire a Corpului Voluntarilor Români din Rusia.
- 2 decembrie - Masa rotundă „Restaurarea şi îngrijirea monumentelor şi
cimitirele eroilor”, Sfântu Gheorghe, (moderator).
- 5 decembrie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „ Ghiţă Pop - personalitate
marcantă a vieţii publice româneşti interbelice”, Sfântu Gheorghe, comunicarea:
Ghiţă Popp - o personalitate proeminentă născută în comuna Poiana Sărată, jud.
Treiscaune.
- 6 decembrie - Dezbaterea „Stadiul aplicării Hotărârii de Guvern privind înfiin­
ţarea Muzeului Carpaţilor Răsăriteni”, Miercurea-Ciuc, (mqderator, împreună cu
Valeriu Cavruc).

Anul 1998
- 24 ianuarie - Simpozionul „Unirea Principatelor Române”, Sfântu Gheorghe,
(moderator);
- 7 martie - Simpozionul „Educaţie şi Patriotism”, Cluj-Napoca, comunicarea: Spi­
ritualitatea românească în sud-estul Transilvaniei (împreună cu Violeta Pătrunjel).
- 3-4 aprilie - Simpozionul „ASTRA, Biserica şi Identitatea Naţională”, ASTRA
Bucureşti, comunicarea: Intelectualitate română şi păstrarea identităţii naţionale
în Harghita şi Covasna.
- 5 aprilie - Evocarea scriitorului Romulus Cioflec, Araci.

257
Profesioniştii noştri 5

- 9-10 aprilie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Istorie şi civilizaţie în nord-


vestul României”, Zalău, comunicarea: Protopopul Petru Pop lider al românilor
din Treiscaune în timpul Revoluţiei de la 1848.
- 25 aprilie - Masă rotundă „Basarabia - memento istoric şi contemporan”,
Sfântu Gheorghe, (moderator).
- 1 mai - Dezbaterea „Aspecte actuale şi de perspectivă ale convieţuirii interetnice
în Covasna şi Harghita”, Covasna, (moderator, împreună cu prof. dr. Die Bădescu),
- 8-10 mai - Dezbaterea ştiinţifică dedicată aniversării Revoluţiei românilor de la
1848, Blaj, desfăşurată în cadrul celei de-a 94-a Adunări Generale a ASTREI,
comunicarea: Lideri ai românilor din Treiscaune în timpul revoluţiei de la 1848.
- 22 mai - Simpozionul „Evoluţia proceselor demografice în judeţul Covasna
între anii 1850-1992”, Sfântu Gheorghe, comunicarea: Evoluţia structurii etnice şi
confesionale a localităţilor judeţului Covasna între anii 1850-1992.
- 3 iulie - Simpozionul „Andrei Şaguna - mare român”. Constanţa, comunicarea:
Andrei Şaguna şi românii din sud-estul Transilvaniei.
- 5 iulie - Sesiunea de comunicări „Andrei Şaguna şi revoluţia de la 1848”,
Sfântu Gheorghe, comunicarea: Andrei Şaguna în viziunea contemporanilor săi.
- 18 iulie - „Zilele Miron Cristea”, Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Patriarhul
Miron Cristea - personalitate a Bisericii străbune, a istoriei naţionale şi a culturii ro­
mâneşti”. Topliţa, comunicarea: Miron Cristea şi românii din Covasna şi Harghita.
- 27 iulie - 1 august - Universitatea de vară de la Mănăstirea Făgeţel. Dezbaterea
„Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie”, (moderator).
- 18-20 septembrie - ROMFEST 1998 - Congresul Românilor de pretutindeni.
Bucureşti, comunicarea: Români şi românitate în Covasna şi Harghita.
- 25-27 septembrie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice „Românii din
sud-estul Transilvaniei. Istorie, Cultură, Civilizaţie”, Sfântu Gheorghe, comuni­
carea: Dubla ascendenţă identitară, bilingvism, treceri interconfesionale.
- 26 septembrie - Dezbaterea „Priorităţi privind cercetarea şi valorificarea patri­
moniului cultural-istoric din sud-estul Transilvaniei”, Miercurea-Ciuc, (moderator,
împreună cu Mihai Gorgoi şi Valeriu Cavruc).
- 28 noiembrie - Simpozionul omagial „80 de ani de la Marea Unire 1918-1998”,
PUNR, Sfântu Gheorghe, comunicarea: Marea Unire oglindită în documentele
bisericeşti din sud-estul Transilvaniei.
- 1 Decembrie - Evocarea „80 de ani de la Marea Unire”, Miercurea-Ciuc.
- 4-6 decembrie - Sesiunea ştiinţifică „Preocupări recente în cercetarea şi valorifi­
carea patrimoniului cultural-naţional”, Târgu Mureş, comunicarea: Cronici paro­
hiale ortodoxe din protopopiatul Treiscaune.

Anul 1999
- 25 martie - Masa rotundă „Tradiţii monahale ortodoxe în arcul carpatic”.
Mănăstirea „Sfântul loan Botezătorul”, Valea Mare, (moderator).

258
loan Lăcâtuşu la 65 de ani

- 27 martie - Dezbaterea „Basarabia - memento istoric şi contemporan”, Sf.


Gheorghe, (moderator).
- 30 martie - Dezbaterea „Stadiul realizării proiectului - Amenajarea punctului
muzeal Prima Şcoală Românească din Sf. Gheorghe, 1799-1999”, Sf. Gheorghe,
(moderator, împreună cu Valeriu Cavruc).
- 2 aprilie - Dezbaterea „Aspecte ale cercetării muzeografice în Depresiunea
Intorsurii Buzăului”, Intorsura Buzăului, (moderator, împreună cu Valeriu Cavmc).
- 24 aprilie - Simpozionul „Catedrala ortodoxă Sfântu Gheorghe - 60 de ani de
la punerea pietrei de temelie”, Sf. Gheorghe, comunicarea: Cu privire la
începuturile catedralei din Sf. Gheorghe sau despre odiseea unui monument.
-1 mai - Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice „România - un pol de stabilitate
în Europa central-sud-estică”. Bucureşti, comunicarea: Covasna şi Harghita sub
semnul instabilităţii interetnice - implicaţii asupra suveranităţii şi securităţii
naţionale, (împreună cu Maria Cobianu-Băcanu).
- 4 iunie - Colocviile ASTREI, Miercurea-Ciuc, comunicarea: Despărţământul
ASTRA Covasna-Harghita, realizări şi proiecte.
- 3 iulie - Masa rotundă „Familia Cioflec în contextul vieţii intelectuale
româneşti”. Casa Memorială „Romulus Cioflec”, Araci, comunicarea: Contribuţia
familiei Cioflec la înfiinţarea Casei Culturale Româneşti din Araci.
- 12 iulie - Universitatea de vară „Episcopul Nicolae Popovici”, Ediţia a V-a,
programul de la Sfânta Mănăstire Recea, comunicarea: Repere actuale ale
păstrării identităţii naţionale a românilor din Covasna şi Harghita.
- 18-20 iulie - „Zilele Miron Cristea”, Topliţa, Sesiunea de comunicări „Miron
Cristea, personalitate a Bisericii strămoşeşti, a istoriei şi culturii naţionale”,
comunicarea.' Patriarhul Miron Cristea, noi repere bibliografice.
- 9-20 august - Universitatea de vară Izvorul Mureşului „Cultură şi civilizaţie în
spaţiul românesc”, (moderator).
- 1 septembrie - Universitatea de vară „Societatea civilă. Istorie. Tendinţe”,
Covasna, comunicarea: Comunităţile Româneşti din sud-estul Transilvaniei.
-11-12 octombrie - Seminarul internaţional „Civilizaţie şi geopolitică în Bazinul
Carpatic”, Bucureşti, comunicarea: Aspecte ale evoluţiei structurii etnice şi
confesionale în zona Covasna-Harghita şi semnificaţiile lor geopolitice.
- 8 noiembrie - Masa rotundă cu tema „Rolul societăţii civile în pragul
mileniului trei”. Prefectura Judeţului Covasna, Sf. Gheorghe, comunicarea:
Reromânizarea românilor maghiarizaţi din secuime. încercări de evaluare a unui
proiect interbelic.
- 29 noiembrie - Simpozionul „Mărturii documentare ale vremii privind făurirea
unităţii naţionale”, Sfântu Gheorghe, comunicarea: Intelectuali români din sud-
estul Transilvaniei şi Marea Unire.
- 6-7 decembrie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-
estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, ediţia a V-a, Miercurea-Ciuc,
Sfântu Gheorghe, comunicarea: Programe şi proiecte ştiinţifice prioritare ale

259
Profesioniştii noştri 5

Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan" şi Treceri


interconfesionale. Studiu de caz - comuna Micfalău, jud. Covasna.

Anul 2000
- 24 ianuarie - Evocarea „141 de ani de la Unirea Principatelor Române”, Sf.
Gheorghe.
- 6 mai - Dezbaterea „Integrarea europeană şi implicaţii asupra zonei Covasna-
Harghita”, Sf. Gheorghe, (moderator, împreună cu Dragoş Şeuleanu).
- 1 iulie - Dezbaterea „Participarea românilor din judeţul Covasna în structurile
administraţiei locale şi centrale”, Sfântu Gheorghe, (moderator, împreună cu av.
loan Solomon).
- 7-8 iulie - Conferinţa internaţională „Modelul românesc de relaţii interetnice -
Ultimii 10 ani, următorii 10 ani”. Bucureşti, comunicarea: Marginalizarea
românilor din Covasna şi Harghita, (împreună cu Maria Cobianu-Băcanu).
- 17-20 iulie - Sesiunea ştiinţifică organizată în cadrul „Zilele Miron Cristea”,
Topliţa, comunicarea: Comunităţi româneşti din Covasna şi Harghita.
- 20 august - Evocarea „60 de ani de la Dictatul de la Viena”, Sfântu Gheorghe.
- 8-10 septembrie - Sesiunea ştiinţifică din cadrul celei de a 96-a Adunări
Generale a ASTREI, Făgăraş, comunicarea: Majoritate şi minoritate - experienţă
europeană şi particularităţi ale zonei Covasna-Harghita.
- 22-24 septembrie - Simpozionul „Drepturile omului - Dimensiune spirituală şi
acţiune civică”. Iaşi, comunicarea: Aspecte ale convieţuirii interetnice în judeţele
Covasna şi Harghita, (împreună cu Claudiu Bădescu).
- 12-15 octombrie - Simpozionul ROMFEST 2000 - sau despre rostul românilor la
două mii de ani de la Naşterea Mântuitomlui nostm lisus Hristos, Bucureşti - Sibiu,
comunicarea: Românii din Covasna şi Harghita - trecut, prezent, perspective
(împreună cu Violeta Pătrunjel).
- 29 noiembrie - Simpozionul cu tema „Contextul naţional şi european al unirii
românilor”, Sfântu Gheorghe, comunicarea: Participarea unor intelectuali români
din judeţul Treiscaune la unirea Basarabiei cu Ţara mamă;
3 decembrie - Evocarea cu tema „400 de ani de la zidirea bisericii ortodoxe din
Odorhei”, Odorheiul Secuiesc.
15-16 decembrie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-
estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie”, ediţia a Vl-a, comunicarea: Etnie §i
confesiune la catolicii din Moldova - un proiect de cercetare interdisciplinară.

Anul 2001
- 24 ianuarie - Simpozionul „Unire-n cuget şi simţiri”, Sfântu Gheorghe,
comunicarea: Cartea bisericească, factor de unitate naţională.
- 14 martie - Dezbaterea „Căsătoria etnic mixtă, între etnic şi religios”, Sfântu
Gheorghe, (moderator, împreună cu Lily Rain).

260
îoan Lăcătuşu la 65 de ani

- 26-28 martie - Colocviu internaţional consacrat luptei împotriva rasismului,


discriminării rasiale, xenofobiei şi intoleranţei, în sala „Drepturilor Omului” din
Palatul Parlamentului, Bucureşti, în organizarea Institutului Român pentru
Drepturile Omului, Asociaţia pentru Naţiunile Unite din România, comisiile de
specialitate ale Parlamentului, comunicarea; Relaţiile interetnice româno-maghiare
oglindite în presa locală din judeţele Covasna şi Harghita.
- 24 martie - Dezbaterea „Basarabia - o lacrimă însângerată”, Sfântu Gheorghe,
comunicarea: Documente noi despre intelectuali covăsneni şi Basarabia.
- 26-27 aprilie - Simpozionul internaţional interdisciplinar „Identitate, Alteritate,
Multiculturalitate”, Arad, comunicarea: Aspecte ale discursului şi comportamen­
tului public faţă de alteritate a liderilor minorităţii „majoritare” din Covasna şi
Harghita.
- 9 mai - Dezbaterea „Relaţiile interetnice şi integrarea europeană”, Sfântu
Gheorghe, (moderator, împreună cu prof. univ. dr. loan Ciurea din Germania).
- 14-15 iunie - Simpozionul „Holocaust în România?”, Bucureşti, comunicarea:
Aspecte ale deznaţionalizării românilor din fostele scaune secuieşti în istorie şi
contemporaneitate, (împreună cu Violeta Pătrunjel).
- 26-30 iunie - Sesiunea ştiinţifică naţională „Conservarea integrală a patrimoniului
cultural”. Arcuş, comunicarea: Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe - un
monument de arhitectură ce-şi aşteaptă recunoaşterea.
-30 iunie - Schimb de experienţă „Priorităţi ale asociaţiilor cultural-creştine”. Casa
memorială „Romulus Cioflec”, Araci, (moderator, împreună cu Gheorghe Bejan).
- 3 iulie - Dezbaterea „Societatea civică românească din judeţele Covasna şi
Harghita în actualul context socio-politic”, Sfântu Gheorghe (moderator).
- 20-21 iulie - Sesiunea ştiinţifică din cadrul „Zilelor Miron Cristea”, Topliţa,
comunicarea: Comunităţi româneşti din zona Topliţei.
- 21-23 septembrie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice din cadml celei de-a 97-a
Adunări Generale a Asociaţiunii ASTRA, Constanţa, comunicarea: Activitatea
ASTREI în medii multietnice.
- 23-25 noiembrie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-
estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, Sfântu Gheoţghe, (moderator).
- 30 noiembrie - Simpozionul „Rolul Bisericii în înfăptuirea Marii Uniri”, Sfântu
Gheorghe, comunicarea: Patriarhul Miron Cristea şi Marea Unire.
-1 Decembrie - Evocarea „Semnificaţia Marii Uniri”, Miercurea-Ciuc.
- 3 decembrie - Masa rotundă „Aspecte actuale ale convieţuirii interetnice din
judeţele Covasna şi Harghita - oglindite în presa locală şi centrală”, Sfântu
Gheorghe, (moderator, împreună cu Codrina Şandru).
- 4 decembrie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Patrimoniul eclezial -
patrimoniul cultural”. Bucureşti, comunicarea: Aspecte specifice ale protecţiei
patrimoniului eclezial în Episcopia Covasnei şi Harghitei.

261
Profesioniştii noştri 5

Anul 2002
- 24 ianuarie - Simpozionul „Unirea Principatelor - începutul unei noi ere în
istoria românilor”, Sf. Gheorghe, (moderator).
- 27 martie - Simpozionul „Basarabia - destin românesc contemporan”, Sf.
Gheorghe, (moderator).
- 10 mai - Simpozionul „Relaţiile interetnice în perspectiva integrării europene”,
Arad, comunicarea: Raportul majoritate-minoritate în Covasna şi Harghita.
Consideraţii teoretice şi implicaţii practice.
- 22 aprilie - Simpozionul internaţional „Identitatea culturală a romano-
catolicilor (ceangăi) din Moldova”, Palatul Parlamentului (moderator).
- 21-28 iulie - Universitatea de Vară „Izvoml Mureşului”, ediţia a V-a, cu tema
„Tinerii români şi integrarea euroatlantică”, (moderator).
- 9 septembrie - Participarea la „A 98-a Adunare Generală a ASTREI”, Braşov-
Săcele.
- 15 noiembrie - Simpozionul „Putna şi spiritul Bucovinei”, Sf. Gheorghe,
(moderator, împreună cu Maria Peligrad).
- 26 noiembrie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-
estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, (moderator).
- 29 noiembrie - Simpozion cu tema „Marea Unire oglindită în presa vremii”, Sf.
Gheorghe, comunicarea: Publicistica lui Nicolae Colan.

Anul 2003
- 24 ianuarie - Simpozionul „Unire-n cuget şi simţiri” - manifestări dedicate
împlinirii a 136 de ani de la Unirea Principatelor Române, Sf. Gheorghe,
(moderator).
- 8 mai - Simpozionul „Destin românesc: identitate istorică, comunicare eclezială
şi relaţii interetnice în zona arcului intracarpatic”. Baia Mare, comunicarea:
Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, (împreună
cu Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel).
- 8-9 mai - Simpozionul internaţional interdisciplinar, cu tema „Minoritarul
imaginar. Minoritarul real”. Arad, 8-9 mai comunicarea: Comunităţi româneşti
numeric inferioare din Covasna şi Harghita. Provocări, oportunităţi şi perspective
de supravieţuire.
- 1 iulie - Sesiunea ştiinţifică anuală a Direcţiei Monumentelor Istorice cu tema
„Arhitectura vemaculară în mediu urban, conservare integrată”. Arcuş, comuni­
carea: Monumente de arhitectură românească din sud-estul Transilvaniei.
- 11-13 iulie - Dezbaterea cu tema „Integrarea europeană - o provocare pentru
comunitatea românească din Harghita”, Izvorul Mureşului, (moderator).
- 19 iulie - Sesiunea de comunicări „Valea Superioară a Mureşului - vatră de
istorie, cultură şi civilizaţie românească”, Topliţa, comunicarea: Comunităţi
româneşti din sud-estul Transilvaniei.

262
loan Lăcătuşu la 65 de ani

- 20-26 iulie - Universitatea de Vară „Izvorul Mureşului”, ediţia a VI a, cu tema:


„Românii de pretutindeni şi integrarea europeană”, (moderator).
-11 octombrie - Simpozionul cu tema „130 de ani de la moartea Mitropolitului
Andrei Şaguna”, întorsura Buzăului, comunicarea: Andrei Şaguna şi românii din
Arcul Intracapatic.
- 17-19 octombrie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice „Românii din
sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie, ediţia a IX-a, Miercurea-Ciuc
- Sfântu Gheorghe, comunicarea: Problematica regionalizării pe criterii etnice, în
discursul public din presa locală din judeţul Covasna.

Anul 2004
- 26 februarie - Simpozionul „Mitropolitul Visarion Puiu - 125 de ani de la
naştere”. Bucureşti, (moderator).
- 27 martie - Simpozionul „Basarabia - Istorie, Cultură şi Spiritualitate Româneas­
că”, Sf. Gheorghe, comunicarea: Tradiţii ale colaborării dintre românii din Arcul
intracarpatic şi românii basarabeni.
- 28 aprilie - Dezbaterea cu tema „Problematica regionalizării în România;
aspecte specifice referitoare la zona Covasna-Harghita”, Bucureşti, comunicarea:
Raportul majoritate-minoritate; studiu de caz Covasna-Harghita.
- 3-5 mai - Simpozionul cu tema „Drepturile omului - dimensiune spirituală şi
acţiune civică”. Iaşi, comunicarea: Priorităţi privind prezervarea şi valorijîcarea
patrimoniului cultural al comunităţilor româneşti din judeţele Covasna şi Harghita.
- 20 mai - Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice „Arhivele şi cercetarea
istorică”, ediţia a IlI-a, Sovata, comunicarea: Controlul-funcţie esenţială a condu­
cerii. O încercare de cuantificare a nivelului de aşteptare a direcţiilor judeţene ale
Arhivelor Naţionale de la Serviciul Metodologie, îndrumare şi Control din cadrul
Arhivelor Naţionala.
- 31 mai - 4 iunie - Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice „Săptămâna Arhive­
lor”, Secţiunea: teoria şi practica arhivistică. Bucureşti, comunicarea: Priorităţi în
activitatea arhivistică din perspectiva Direcţiilor Judeţene ale Arhivelor Naţionale.
-11-12 iunie - Dezbaterea cu tema „România şi Republica Moldova în contextul
integrării euro-atlantice”. Bucureşti, comunicarea: Rolul societăţii civile şi a soli­
darităţii naţionale.
-17-20 iunie - Sesiunea de comunicări din cadrul „Zilelor Miron Cristea”, ediţia
a Vll-a, Topliţa, comunicarea: Din istoricul bisericilor româneşti din Episcopia
Covasnei şi Harghitei.
-19-25 iulie - Dezbaterile din cadrul Universităţii de Vară Izvorul Mureşului, cu
temele: „Instrumente europene pentru păstrarea identităţii românilor din judeţele
Covasna-Harghita şi a romano-catolicilor din Moldova” şi „Arhivele din judeţele
Covasna şi Harghita, surse de cercetare şi documentare a culturii şi spiritualităţii
româneşti din arcul intracarpatic”, (moderator).

263
Profesioniştii noştri 5

- 24-26 septembrie - Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din


sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, ediţia a X-a, Miercurea-Ciuc,
comunicarea: Restaurarea fiinţei naţionale prin Biserică -10 ani de la înfiinţarea
Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei; Un crâmpei dramatic din cel de-al
doilea război mondial. Episodul de la Aita Seacă (film documentar).
- 5-6 noiembrie - Simpozionul „Problematica romano-catolicilor din Moldova în
lumina cercetărilor interdisciplinare actuale”. Bacău, comunicarea: Identitatea
asumată de romano-catolicii moldoveni stabiliţi în Covasna şi Harghita.
- 10 noiembrie - Sesiunea ştiinţifică „Dialogul Arhive-Societate la începutul
mileniului trei”, Cluj-Napoca, comunicarea: Problematica arhive-societate abor­
dată în lucrările profesionale ale arhiviştilor în anul 2004.
- 17-19 noiembrie - Simpozionul „175 de ani de la revenirea Giurgiului la
teritoriul românesc”. Giurgiu, comunicarea: Ctitori şi binefăcători munteni ai
parohiilor ortodoxe din fostele scaune secuieşti (sec. XIX).
- 17-18 decembrie - Sesiunea ştiinţifică anuală a Muzeului Carpaţilor Răsăriteni,
Sf. Gheorghe, Sf. Gheorghe, comunicarea: Prima şcoală românească din Sf.
Gheorghe. Stadiul cercetării şi perspectivele valorificării muzeale (împreună cu
Dorel Marc şi Andreea Chiricescu).

Anul 2005
- 26 martie - Masa rotundă „Basarabia şi România - Istorie şi destin european
comun”, Sf. Gheorghe, comunicarea: Relaţiile României cu Basarabia, în mass-
media de peste Prut.
- 5 mai - Dezbaterea cu tema „Priorităţi în editarea publicaţiilor arhivistice - între
necesitate şi posibilitate”, Miercurea-Ciuc, comunicarea: Avantajele parteneria-
tului public-privat în această activitate.
- 13-14 mai - Reuniunea profesională cu tema „Elaborarea, finanţarea şi
implementarea programelor şi proiectelor de folosire a documentelor în scopuri
ştiinţifice”, Sfântu Gheorghe, comunicarea: Din experienţa unor instituţii muzeale
şi asociaţii culturale, în acest domeniu.
- 19 mai - Sesiunea ştiinţifică „Arhivele şi cercetarea istorică”, Sovata, comunica­
rea: Federaţia Arhiviştilor din România-un partener necesar şi benefic al Arhivelor
Naţionale (împreună cu Diana Joiţa).
- 21 iunie - Simpozionul cu tema „România în jocul Marilor Puteri: de la Trianon
(1920) la Viena (1940)”, Sibiu, comunicarea: Problematica Trianonului în mass-
media de expresie maghiară.
- 17-20 iulie - „Zilele Miron Cristea”, ediţia a VlII-a, Topliţa, comunicarea: De
la Sinodul Patriarhului Miron Cristea la cel al Patriarhului Teoctist.
- 19-21 august - Manifestările dedicate „Centenarului Casei Naţionale a ASTREI
şi al Muzeului Asociaţiunii” în cadrul cărora a avut loc cel de al Il-lea Congres
Cultural al ASTREI şi cea de a 101-a Adunare Generală a ASTREI, Sibiu,

264
loan Lăcătuşu la 65 de ani

comunicarea: Muzeele româneşti din judeţele Covasna şi Harghita - continuatoare


a tradiţiilor astriste din zonă.
-23 august - Simpozionul „23 august 1944. Momente şi deslaşurare în Ploieşti şi
Valea Prahovei”, Ploieşti, comunicarea: Alt tip de consecinţe ale actului de la 23
august 1944. Episodul Aita Seacă.
- 9 septembrie - Dezbaterea cu tema „61 de ani de la eliberarea municipiului Sf.
Gheorghe de sub ocupaţia străină”, Sf. Gheorghe, comunicarea: Eroii de la Sfântu
Gheorghe - 8 septembrie 1944.
- 23-24 septembrie - Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din
sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, ediţia a Xl-a, Miercurea-Ciuc,
comunicarea: Mitropolitul Antonie Plămădeală şi credincioşii români din Arcul
intracarpatic.
- 14-15 octombrie - Sesiunea de comunicării ştiinţifice „Diversitate etnică şi
integrare europeană”. Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, Bucureşti, Bucureşti,
comunicarea: Istoria românilor reflectată în mass-media de limbă maghiară.
- 2 decembrie - Masa rotundă cu tema „Identitate şi globalizare în secolul XXI.
începutul cercetării şi reprezentarea muzeală”. Sibiu, comunicarea: Aspecte
specifice de manifestare a multiculturalităţii în sud-estul Transilvaniei.

Anul 2006
- 24 ianuarie - Simpozionul „24 ianuarie - Naşterea Statului Naţional Român
Modem”, Sf. Gheorghe, comunicarea: Lideri ai populaţiei româneşti din sud-estul
Transilvaniei în timpul lui Alexandru loan Cuza.
- 27-28 februarie - Zilele „Mitropolit Visarion Puiu”, ediţia a X-a, Paşcani -
Mănăstirea Neamţ, comunicarea: Câteva documente despre relaţiile mitropolitului
Visarion Puiu cu ierarhii ardeleni.
-23 aprilie - Colocviul ştiinţific şi expoziţia documentară cu tema:-„Gheorghe
Papuc (1928-1993) fiu al Covasnei - un preot ales şi vrednic om de cultură”, Sf
Gheorghe, (moderator împreună cu dr. Valeriu Cavruc).
- 28 iunie - Simpozionul „130 de ani de naşterea lui Octavian C. Tăslăuanu”,
Bilbor, comunicarea: Intelectuali români din Arcul Intracarpatic în secolul al
XlX-lea.
- 30 iunie - Simpozionul „Multiculturalism şi ordine publică în zone multietnice”,
Sf. Gheorghe, organizat de Direcţia de Cultură din cadml Ministerului Admi­
nistraţiei şi Internelor, comunicarea Stereotipii, clişee şi prejudecăţi faţă de
instituţiile de ordine publică prezente în mass-media din judeţul Covasna.
- 18-20 iulie - „Zilele Miron Cristea”, ediţia a IX-a, Topliţa, comunicarea:
însemnări ale episcopului Nicolae Colan din anii ocupaţiei horthyiste.
- 27-29 iulie - Simpozionul naţional „1916. Un an hotărâtor pentru istoria
românilor”, comunicarea: Starea de spirit a populaţiei româneşti din arcul intra­
carpatic, în anul 1916.

265
Profesioniştii noştri 5

- 14 august - Simpozionul „90 de ani de la intrarea României în războiul de


întregire naţională”, Sf. Gheorghe, comunicarea: Mărturii documentare despre
intrarea Armatei Române în Arcul Intracarpatic, în anul 1916.
- 8 septembrie - Dezbaterea cu tema „De la Sfântul Gheorghe la Cărei. Crâmpeie
ale luptei româneşti pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Est. 8 septembrie-25
octombrie 1944”, Sf. Gheorghe, comunicarea: Aspecte specifice ale reinstaurării
administraţiei româneşti în Transilvania de Nord-Est.
- 21-22 septembrie - Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice: „Românii din
sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”; ediţia a Xll-a, Miercurea-
Ciuc, comunicarea: Modificări în structura etnică şi confesională a populaţiei
judeţelor Covasna şi Harghita, în perioada 1992-2002.
- 1 octombrie - Sesiunea de comunicări „Episcop Dr. Partenie Ciopron - O viaţă
închinată Bisericii şi Armatei”, Roman, comunicarea: Un vrednic precursor al
episcopului Partenie Ciopron, Justinian Teculescu.
- 6-7 octombrie - Simpozionul naţional „Vasile Pârvan”, Bacău; comunicarea:
Mărturii documentare despre climatul de convieţuire interetnică din judeţul
Treiscaune în anii 1944-1946.
- 24 octombrie - Simpozionul „Ziua Armatei Române”, Miercurea-Ciuc; Contri­
buţia Armatei Române la consolidarea administraţiei româneşti din Transilvania în
anul 1919.
- 28-30 noiembrie - Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Muzeului Carpaţilor
Răsăriteni, Sf. Gheorghe; comunicarea: Centrul Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan” - un deceniu de activitate în slujba comunităţii şi
Sprijinul P.S. loan Selejan în realizarea viitorului punct muzeal al Muzeului
Carpaţilor Răsăriteni, „Prima Şcoală Românească din Sf. Gheorghe”.
- 14 decembrie - Colocviul „Participarea braşovenilor la manifestările ASTREI,
sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX”, Muzeul Etnografic Braşov;
comunicarea: Din activitatea Despărţământului ASTRA Braşov - Treiscaune.

Anul 2007
- 24 ianuarie - Simpozionul „Crearea Statului Român Modem”, Sf. Gheorghe,
comunicarea: Secuii şi Principatele Române Unite.
- 21 februarie - Colocviul „Arhivele Naţionale şi Comunitatea Arhivistică Euro­
peană”, Tg. Mureş, comunicarea: loan Ranca - un eminent cercetător al istoriei
românilor din fostele scaune secuieşti.
- 23 martie - „Ziua Poliţiei Române”, Sf. Gheorghe, conferinţa Poliţia în slujba
comunităţii.
- 24 martie - Masa rotundă „Basarabia în contextul actual european”, Sf.
Gheorghe; comunicarea: Problematica Basarabiei în mass-media de pe ambele
maluri ale Prutului.
- 2 aprilie - „Ziua Jandarmeriei Române”, Sf. Gheorghe; conferinţa: Prezenţa
Legiunii de Jandarmi Trei Scaune în viaţa comunităţii.

266
loan Lăcătuşu la 65 de ani

- 20-22 aprilie - Simpozionul internaţional „Muncă. Bani, Cultură şi Politică”,


Oradea, ediţia a IX-a; comunicarea: Bănci populare şi cooperative de credit din
judeţul Trei Scaune (1919-1940).
- 4-6 mai - A 102-a Adunare Generală ASTRA, cu tema „ASTRA în contextul
intrării României în Uniunea Europeană”, Lipova; comunicarea: Din activitatea
Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita.
-16-17 mai - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Arhivele şi cercetarea istorică”,
Sovata; comunicarea: Triada: planificare-realizare-raportare din perspectiva
managementului arhivistic, (împreună cu Adina Fofircă).
- 24-25 mai - A FV-a Conferinţă a Federaţiei Arhiviştilor din România, Giurgiu;
comunicarea: Arhivele româneşti între tradiţie şi reformă, (împreună cu Diana
Joiţa).
- 30-31 mai - Sesiunea de comunicări ştiinţifice dedicată împlinirii a 525 de ani de
atestare documentară a judeţului Ilfov şi 600 de ani de atestare documentară a Sna-
govului, Snagov; comunicarea: Gestionarea fondurilor şi colecţiilor din Arhivele
Naţionale din perspectiva managementului arhivelor. Studiu de caz: D.J.A.N.
Covasna.
-1 iulie - Sf. Gheorghe; conferinţa: In memoriam Dan loan Telea (1945-2005).
- 2 iulie - Catedrala Ortodoxă din Sf. Gheorghe; evocarea: 550 de ani de la
urcarea pe tron a domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt.
5 iulie - Vâlcele; conferinţa: Crâmpeie din istoria judeţului Covasna oglindite în
documentele de arhivă.
-18-20 iulie - Sesiunea de comunicări „Istorie, Cultură, Civilizaţie şi Credinţa stră­
bună la români”, din cadrul „Zilelor Miron Cristea”, ediţia a X-a, Topliţa; comuni­
carea: Pagini din calvarul românilor covăsneni în timpul ocupaţiei horthyste, din
toamna anului 1940.
-15-19 august - Universitatea de Vară Izvorul Mureşului „România europeană şi
românii de pretutindeni”, Izvoru Mureşului, (moderator).
- 20-25 august - Universitatea de Vară organizată de Organizaţia Pro Vita Sibiu,
Parohia ortodoxă Hârja, Protopopiatul Oneşti, judeţul Bacău; comunicarea: Relaţiile
dintre Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, în istorie şi contemporaneitate.
Argumente pentru proiectul „Solidaritatea versanţilor”. ■
- 7 septembrie - Simpozionul „Luptele purtate de Armata Română în cel de-al
doilea război mondial pentru eliberarea oraşului Sf. Gheorghe”, Sf. Gheorghe;
comunicarea: Pagini de istorie locală din anii 1944-1945 oglindite în documente.
-14-15 septembrie - Simpozionul naţional „1917-Glorie şi deznădejde”. Ploieşti;
comunicarea: Pagini de istorie locală şi naţională în Arcul intracarpatic (1917).
- 24-25 septembrie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice „Românii din
sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie”, ediţia a XlII-a, Miercurea-
Ciuc; comunicarea: Cercetarea interdisciplinară a românităţii din sud-estul
Transilvaniei. Realizări, priorităţi, perspective.

267
Profesioniştii noştri 5

- 10 octombrie - Şcoala Academică de Sociologie, Bran; comunicarea: Reţeaua


localităţilor rurale din judeţele Covasna şi Harghita.
- 12 octombrie - Conferinţa Ştiinţifică „File din istoria Transilvaniei”, Arad;
comunicarea: Iobagi români din Treiscaune în secolul al XVlI-lea\
- 19 octombrie - Dezbaterea „110 ani de la naşterea profesorului Dumitru
Mărtinaş”, Tg. Mureş; comunicarea: Dumitru Mărtinaş şi românii din secuime.
- 20 octombrie - Simpozionul Naţional „Dumitru Mărtinaş şi populaţia romano-
catolică din Moldova”, Bacău; comunicarea: Dumitru Mărtinaş şi problematica
raporturilor dintre romano-catolicii din Moldova şi românii din sud-estul Transil­
vaniei.
- 21 octombrie - Parohia Catolică Butea, jud. Iaşi; evocarea: Profesorul Dumitru
Mărtinaş - O viaţă pentru o idee.
- 24 octombrie - Colocviu „Ziua Armatei României”, Sf. Gheorghe; comunicarea:
Cimitire şi monumente ale eroilor din judeţul Covasna.
- 26 octombrie - Dezbaterea „Tendinţe ale învăţământului arhivistic în epoca
contemporană”. Bucureşti; comunicarea: Propuneri de îmbunătăţire a activităţii
Facultăţii de Arhivistică.
- 2 noiembrie - Simpozionul „Mihai Viteazul în istorie, cultură, artă şi în
conştiinţa naţională”, Sf. Gheorghe; comunicarea: Documente semnate de Mihai
Viteazul în arhivele covăsnene.
- 20-21 noiembrie - Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Muzeului Naţional al
Carpaţilor Răsăriteni, Miercurea-Ciuc; comunicarea: Anuarul Angvstia 1-10.
Sumar general (împreună cu Erich-Mihail Broanăr).
- 29 noiembrie - Simpozionul dedicat Zilei Naţionale a României, Sf. Gheorghe;
comunicarea: Gărzile naţionale româneşti din localităţile judeţului Covasna.
- 30 noiembrie - Sf. Gheorghe; conferinţa: Participarea românilor din judeţul
Covasna la Marea Adunare de la Alba lulia.
- 30 noiembrie - Simpozionul „Perenitatea operei mitropolitului Nicolae Colan”,
Sf. Gheorghe; comunicarea: Viaţa şi activitatea mitropolitului Nicolae Colan în
arhiva centrului de documentare ce-i poartă numele.
- 2 decembrie - Expoziţia şi colocviul „Episcopul Justinian Teculescu şi urmaşii
săi”, Covasna; comunicarea: Teculeştii - o familie de intelectuali ardeleni.

Anul 2008
- 24 ianuarie - Simpozionul ,3coul Unirii Principatelor în presa internă şi externă”,
în colaborare cu Cercul Militar Sf. Gheorghe; comunicarea: Ecoul Unirii Principa­
telor în „ Telegraful Român” (împreună cu Ana Grama, cercetătoare din Sibiu).
- 22 februarie - Simpozionul „Presa românească în judeţul Covasna”, organizat
de Centrul de Cultură Arcuş şi Redacţia ziarului „Cuvântul Nou”; comunicarea:
Publicistica românească din judeţul Covasna.

268
loan Lăcătuşu la 65 de ani

- 27 martie - Simpozionul „90 de ani de la Unirea Basarabiei cu România”,


împreună cu Fundaţia Naţională „Neamul Românesc” - filiala Covasna; comuni­
carea: Realităţi din Basarabia interbelică oglindite în documentele de arhivă.
- 8-12 aprilie - Simpozionul Internaţional „Românii din afara graniţelor Ţării,
laşi - Chişinău: Legături istorice”, organizat de ASTRA, Iaşi şi Chişinău; comuni­
carea: Realităţi din Basarabia interbelică oglindite în documentele şi publicaţiile
deţinute de către Direcţia Judeţeană Covasna a Arhivelor Naţionale.
-19 aprilie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „160 de ani de la Revoluţia de la
1848”, organizată de Fundaţia „Mihai Viteazul”, Sf. Gheorghe; comunicarea:
Românii din Arcul Intracarpatic în Revoluţia de la 1848.
- 22 mai - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Arhivele şi cercetarea istorică”,
organizată de DJAN Mureş, Sovata; comunicarea: Asociaţii şi fundaţii din judeţul
Treiscaune, din perioada interbelică şi prezentarea volumului Standarde arhivistice
internaţionale ale CIA, editat de către Federaţia Arhiviştilor din România, la
Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2008.
- 27 iunie - Seminarul festiv „La bicentenarul naşterii Ierarhului Andrei Şaguna -
sărbătoare şi cunoaştere”. Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae
Colan”, Sf. Gheorghe; comunicarea: Mitropolitul Andrei Şaguna în conştiinţa
românească înainte şi după trecerea la cele veşnice.
- 18-19 iulie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice „Istorie, Cultură, Civi­
lizaţie românească şi Credinţă străbună”. Centrul Cultural Topliţa; comunicarea:
Andrei Şaguna - ctitor al şcolilor confesionale ortodoxe din Transilvania.
-13 august - Universitatea Populară „Nicolae lorga”. Vălenii de Munte, „Centena­
rul cursurilor de vară, 1908-2008”; comunicarea: Românii din Covasna şi Harghita.
- 29-30 august - Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-
estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie, ediţia a XlV-a”, Miercurea-Ciuc;
comunicările: Din activitatea DJAN Covasna pentru perfecţionarea activităţii de
îndrumare şi control la creatorii şi deţinătorii de arhivă din judeţul Covasna
(împreună cu Raluca Andronic) şi Aspecte din viaţa cotidiană a românilor din
Treiscaune în secolul al XlX-lea.
-12-13 septembrie - Simpozionul naţional „1918 un vis împlinit”. Universitatea
de Petrol-Gaze din Ploieşti; comunicarea: Pagini din războiul pentru reîntregirea
naţională în scrierile memorialistice şi monografice ale unor intelectuali români
din judeţul Covasna..
- 6 octombrie - Simpozionul naţional „Vasile Pârvan”, organizat de Complexul
Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău şi Direcţia Judeţeană Bacău a Arhivelor Naţio­
nale, Bacău; comunicarea: Contribuţii documentare privind relaţiile Transilvaniei cu
Moldova, cu referire la Scaunul Treiscaune şi Ţinutul Bacăului (sec. XVII-XVIII).
- 24 octombrie - Simpozionul „25 octombrie - omagiul eroilor căzuţi pentru
dezrobirea Ardealului”, organizat de Cercul Militar Sf. Gheorghe; comunicarea:
Eroi ai Armatei Române căzuţi pentru eliberarea sud-estului Transilvaniei.

269
Profesioniştii noştri 5

- 14-16 noiembrie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Unirea de la 1 Decembrie


1918 - 90 de ani”, Arad, organizată de Complexul Muzeal şi Direcţia Judeţeană
Arad a Arhivelor Naţionale; comunicarea: Mitropolitul Andrei Şaguna în conştiinţa
românească.
- 20 noiembrie - Sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifice „1918-2008,
90 de ani de la naşterea României contemporane”, organizată de Muzeul Judeţean
Mureş şi Arhivele Naţionale Mureş, Tg. Mureş; comunicarea: Aspecte ale vieţii
cotidiene a românilor din judeţul Treiscaune, în a doua jumătate a secolului al
XlX-lea şi prima jumătate a secolului XX.
- 21 noiembrie - Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Muzeului Naţional al Carpaţilor Ră-
săriteni, ediţia a V-a, Sf Gheorghe; comunicarea: Patrimoniul ecleziastic ortodox
din judeţele Covasna şi Harghita. Probleme de cercetare, evidenţă şi conservare.
- 22 noiembrie - Simpozionul „Bicentenarul naşterii mitropolitului Andrei
Şaguna”, organizat de Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita şi Protopopiatul
Ortodox Topliţa, Topliţa; comunicarea: Şaguna şi românii din Harghita şi Covasna.
- 19 decembrie - Simpozionul „Arhivele covăsnene - 55 de ani în slujba comuni­
tăţii”, Sf Gheorghe; comunicarea: Priorităţi ale arhivelor covăsnene pentru urmă­
torii ani.

Anul 2009
- 24 ianuarie - Simpozionul „150 de ani de la Unirea Principatelor”, în colabo­
rare cu Cercul Militar Sf Gheorghe; comunicarea: Ecoul Unirii Principatelor în
Transilvania.
- 28 ianuarie - Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Covasna, participanţii la
Convocarea cu responsabilii cu ordinea publică din întreg sistemul Jandarmeriei
Române; conferinţa: Judeţul Covasna în istorie şi contemporaneitate.
- 26-27 februarie - Zilele „Mitropolit Visarion Puiu”, ediţia a XIII-a. Roman -
Paşcani - Mânăstirea Neamţ; comunicarea: Mitropolitul Visarion Puiu - portrete
în cuvinte de suflet.
- 27 martie - Colocviul „Basarabia şi Transilvania. Solidaritate românească în
istorie şi contemporaneitate”, Sf Gheorghe; comunicarea: Memoriile adresate de
liderul ţărănist Ghiţă Popp conducătorilor comunişti, Gheorghe Gheorghiu-Dej
şi Nicolae Ceauşescu, pentru redobândirea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord.
- 22 aprilie - Simpozionul „Forţele terestre - trecut, prezent, viitor”. Cercul
Militar, Sf Gheorghe; comunicarea: însemne de cinstire a Armatei Române şi a
oştenilor ei, în spaţiul public al judeţului Covasna.
- 7 mai - Sesiunea ştiinţifică „Arhivele şi cercetarea istorică”, organizată de către
DJAN Mureş şi Universitatea „Petru Maior” Tg. Mureş, Sovata; comunicarea:
Nobili şi iobagi din Treiscaune - sec. XVII-XVIII.
- 30 mai - Simpozionul internaţional cu tema: „Românitate, cultură, educaţie -
valori ale perenităţii noastre în lume”, Bacău-Ghimeş-Făget; s-au prezentat
comunicările: Un proiect de anvergură: reeditarea integrală a volumelor, studiilor,

270
loan Lăcătuşu la 65 de ani

articolelor şi conferinţelor lui Nicolae lorga referitoare la Transilvania şi la


românii ardeleni şi Biografia profesorului Grigore Tăbăcaru redactată de fostul
său elev, învăţătorul Nicolae Vleja din Covasna.
- 26-27 iunie - Colocviul Naţional al Grupului de Cercetare „LI. Russu” pentru
studiul sud-estului Transilvaniei, Sf. Gheorghe; comunicarea: Realizări, priorităţi
şi perspective în studiile ce privesc cultura şi civilizoţia romanească din sud-estul
Transilvaniei.
- 17-19 iulie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice „Istorie. Cultură.
Civilizaţie. Credinţă străbună”, organizată de Centrul Cultural şi Fundaţia Culturală
„Miron Crisrea” Topliţa, în cadrul „Zilelor Miron Cristea”, ediţia a Xll-a;
comunicarea: Memoriile adresate de liderul ţărănist Ghiţă Popp conducătorilor
comunişti Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu pentru redobândirea
Basarabiei şi Bucovinei de Nord.
- 2-3 octombrie - Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din
sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie”. Ediţia a XV-a, Sf Gheorghe;
prezentarea volumului O candelă în Carpaţi. Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi
Harghitei - 15 ani de la înfiinţare, (ediţie îngrijită împreună cu drd. Nicoleta
Ploşnea, sub coordonarea IPS loan Selejan).
- 15 octombrie - Conferinţa ştiinţifică anuală a Facultăţii de Arhivistică
Bucureşti; comunicarea: Arhivele şi cercetarea monografică. Studiul de caz.
- 16 octombrie - Conferinţa Ştiinţifică de Comunicări „Repere ale istoriei
naţionale”, DJAN Arad; comunicarea: Probleme ale istoriei românilor în presa de
limbă maghiară din judeţele Covasna şi Harghita.
-17-18 octombrie - Adunarea Generală a Asociaţiunii ASTRA, Şomcuta Mare-
Baia Mare; comunicarea: Continuitate şi schimbare în activitatea despărţămin-
telor ASTRA.
-23 octombrie - Simpozionul „25 Octombrie - Ziua glorioasă a Armatei Române.
Momente din luptele purtate de armata română pentru eUberarea teritoriului
naţional”. Cercul Militar Sf Gheorghe; comunicarea: Momente din activitatea
Serviciului de Informaţii al Armatei Române.
- 23 octombrie - Manifestarea ,J>unte peste vremuri” organizată de Fundaţia Mihai
Viteazul Sf. Gheorghe; evocarea: Sculptorul Gheorghe Rădulescu Gir - autorul
Grupului Statuar Mihai Viteazul din Sf. Gheorghe.
- 28 octombrie - Adunarea Generală a Despărţământului Astra , Juraţii Popeea”,
din Săcele-Braşov; comunicarea: Priorităţi actuale în activitatea despărţămintelor
ASTRA.
-19 noiembrie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Arhivele şi Istoria”, Ediţia a
XV-a, organizată de DJAN Bacău; comunicarea: Problematica romano-catolicilor
din Moldova în presa de limbă maghiară din judeţele Covasna şi Harghita.
- 27-28 noiembrie - Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Muzeului Naţional al
Carpaţilor Răsăriteni, Ediţia a Vl-a, Sf Gheorghe; comunicarea: Parteneriatul
dintre Arhivele Naţionale şi Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

271
Profesioniştii noştri 5

- 26 noiembrie - Simpozionul „1 Decembrie - Ziua Naţională a României”,


organizat de Direcţia Judeţeană Covasna a Arhivelor Naţionale şi Centrul
Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Sf. Gheorghe; comuni­
carea: Gărzile naţionale române din judeţul Trei Scaune.
- 30 noiembrie - Simpozionul dedicat Zilei Naţionale a României, Cercul Militar
Sf. Gheorghe; comunicarea: Colaborarea dintre Gărzile naţionale române şi
Gărzile naţionale maghiare din judeţul Treiscaune, în decembrie 1918, pentru
asigurarea ordinei şi liniştii publice din localităţile judeţului.

Anul 2010
- 22 ianuarie - Simpozionul „151 de ani de la Unirea Principatelor Române”,
organizat de Centrul Militar Sf. Gheorghe; comunicarea: Sărbătorirea Unirii
Principatelor, la Sfântu Gheorghe, de-a lungul vremii.
- 26-27 februarie - Zilele „Mitropolit Visarion Puiu”, Secţiunea „Cultură şi
spiritualitate”. Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului şi Asociaţia Visarion Puiu,
Roman-Paşcani; comunicarea: Mitropolitul Nicolae Colan şi Moldova.
- 20 martie - Adunarea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi
Mureş, Topliţa; prezentarea Mesajelor de solidaritate cu românii din judeţele
Covasna, Harghita şi Mureş.
- 26 martie - Masa rotundă „Basarabia - istorie şi contemporaneitate”. Centrul
Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Sf. Gheorghe; comuni­
carea: Realităţi basarabene, în a doua parte a sec. XX şi începutul sec. XXI.
- 13 aprilie - Simpozionul Internaţional „Credinţă şi mărturisire”. Caransebeş,
organizat de Episcopia Caransebeşului; comunicarea: Episcopul Miron Cristea -
apărătorul unităţii Banatului (1919-1920).
- 22 aprilie - Simpozionul „Forţele Terestre - trecut, prezent şi viitor”, Sf.
Gheorghe, organizat de Cercul Militar Sf. Gheorghe; comunicarea: Documentele de
arhivă despre prezenţa Armatei în viaţa publică a judeţului Treiscaune. Anul 1920.
- 23 aprilie - Congresul Naţional de Istoria Presei, ediţia a IlI-a, organizat de
Asociaţia Română de Istorie a Presei şi Universitatea Constantin Brâncoveanu
Piteşti; comunicarea: Presa postdecembristă din judeţele Covasna şi Harghita -
aspecte specifice.
- 20 mai - Sesiunea ştiinţifică „Arhivele şi cercetarea istorică”, Sovata, Serviciul
Judeţean Mureş al Arhivelor Naţionale; comunicarea: Aspecte ale gestionării
spaţiului urban al localităţii Sf. Gheorghe în perioada 1930-1935.
- 4 iunie - Dezbaterea „4 iunie 1990 - 4 iunie 2010. 90 de ani de la Tratatul de la
Trianon”, Arhivele Naţionale Arad; comunicarea: Problematica Tratatului de la
Trianon oglindită în presa maghiară din judeţele Covasna şi Harghita.
- 25 iunie - Simpozionul „70 de ani de la declanşarea Marelui Refugiu Românesc”,
Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Sf. Gheorghe;
Expulzaţi şi refugiaţi români din fostele judeţe Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, în
urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

272
loan Lăcătuşu la 65 de ani

- 26 iunie - Colocviul Naţional al Grupului de cercetare „l.I. Russu” pentru studiul


sud-estului Transilvaniei, Ediţia a Il-a / 2010, Centrul Ecleziastic de Documentare
.Jditropolit Nicolae Colan, Sf. Gheorghe; comunicarea: Realizări, priorităţi şi per­
spective referitoare la cercetările privind istoria, cultura şi civilizaţia românească
din sud-estul Transilvaniei şi Laudatio pentru pr. prof. dr. Mircea Păcurariu,
membm corespondent al Academiei Române (împreună cu pr. Cristian Groza).
- 19 iulie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice “Istorie, Cultură, Civilizaţie şi
Credinţă străbună”, organizată de Centrul Cultural Topliţa; comunicarea: Noi date
despre unii intelectuali români din Arcul Intracarpatic în memoriile lui Vasile
Netea.
-14 august - Universitatea de Vară Izvoru Mureşului, ediţia a X-a; comunicarea:
Problematica comunităţilor româneşti care trăiesc în medii multietnice şi
pluriconfesionale în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.
- 18 august - Universitatea Populară „Nicolae lorga”. Vălenii de Munte, ediţia
2010; comunicarea: Biserica Ortodoxă Română în Covasna şi Harghita.
- 24 septembrie - Simpozionul ştiinţific „70 de ani de la Dictatul de la Viena”
(1940-2010), Satu Mare, organizat de Instituţia Prefectului Judeţului Satu Mare,
Universitatea „Vasile Goldiş” ş.a.; comunicarea: Problematica Dictatului de la
Viena în mass-media maghiară.
- 25 septembrie - Colocviul „Fundaţia Mihai Viteazul, factor de stimulare a
activităţilor educative, culturale, a mişcării artistice de amatori din zonă”, Sf.
Gheorghe; comunicarea: Rolul societăţii civile în promovarea valorilor culturale
în medii multietnice.
-15 octombrie - Conferinţa Ştiinţifică de Comunicări „Comunism - Naţionalizare
şi Colectivizare”, organizată de Serviciul Judeţean Arad al Arhivelor Naţionale,
Arad; comunicarea: Contribuţii documentare referitoare la naţionalizarea
întreprinderilor din judeţul Treiscaune.
- 16 octombrie - Sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifice cu tema
,JEvoluţia oraşelor transilvănene între cele două războaie mondiale”, organizată de
Muzeul Judeţean Mureş, Tg. Mureş; comunicarea: Aspecte ale instaurării
administraţiei româneşti în oraşele din judeţul Treiscaune, în perioada 1919-1922.
Contribuţii documentare. ,
- 22 octombrie - Simpozionul dedicat Zilei Armatei Române, organizat la Cercul
Militar Sf. Gheorghe; comunicarea: Probleme militare din perioada interbelică,
oglindite în documentele păstrate de Arhivele Naţionale Covasna.
-11 noiembrie - Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Muzeului Naţional al Carpaţilor
Răsăriteni, Arcuş; comunicarea: Aspecte privind evidenţa, restaurarea şi valorifi­
carea patrimoniului ecleziastic din Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei.
- 12-13 noiembrie - Simpozionul internaţional „Românii din afara graniţelor
ţării. Istorie. Cultură. Spiritualitate”, organizat de Despărţământul ASTRA
„Mihail Kogălniceanu” Iaşi, în oraşele Iaşi şi Chişinău; comunicarea: Aspecte ale

273
Profesioniştii noştri 5

vieţii publice din Basarabia interbelică oglindite în documentele deţinute de


Arhivele Naţionale Covasna, (împreună cu Adina Maria Crişan).
- 18 noiembrie - Colocviul „Congresul Secuiesc de la Tuşnad Băi din 1902 şi
românii”, organizat de Centrul European de Studii Covasna-Harghita şi Asociaţia
Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”, Bacău; comunicarea:
Românii în dezbaterile congreselor şi adunărilor populare organizate în judeţele
Covasna şi Harghita.
- 19-20 noiembrie - Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice „Documentele şi
Istoria”, organizată de Arhivele Naţionale Bacău; în plenul sesiunii am prezentat
comunicarea: Demersuri pentru reconstrucţia localităţii Poiana Sărată, distrusă
în întregime în luptele din primul război mondial, iar în Secţiunea Arhivistică
comunicarea: Din preocupările administraţiei publice a oraşului Sf Gheorghe,
jud. Treiscaune (Covasna), pentru gestionarea problemelor economice, sociale,
culturale şi de dezvoltare urbanistică a localităţii în perioada 1930-1935.
Contribuţii documentare.

Anul 2011
- 21 ianuarie - Simpozionul dedicat Unirii Principatelor Române, Cercul Militar
Sf. Gheorghe; comunicarea: Relaţiile economice între Transilvania, Moldova şi
Ţara Românească, în perioada premergătoare Unirii Principatelor Române.
- 26-27 februarie - Zilele „Mitropolit Visarion Puiu”, ediţia a XV-a, Roman-
Paşcani; comunicarea: Problematica relaţiilor Transilvaniei cu Moldova reflectată
în manifestările cultural-ştiinţifice şi spirituale organizate în judeţele Covasna şi
Harghita, (împreună cu prof. Vasile Stancu) şi comunicarea: Un eveniment impor­
tant din viaţa publică interbelică a oraşului Roman. Marele iarmaroc (Bâlciul
anual).
- 12 martie - Expunerea ,fJonagenarul Nicolae Moldovan - o viaţă pusă în slujba
comunităţii” susţinută cu ocazia marcării a 90 de ani de la naşterea profesomlui şi
muzeografului Nicolae Moldovan, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit
Nicolae Colan”, Sf. Gheorghe.
- 17 martie - Evocarea: Nevoia de Titulescu susţinută cu ocazia marcării a 70 de
ani de la moartea diplomatului român Nicolae Titulescu, Biserica „Sf. Nicolae”
din Şcheii Braşovului,
- 18 martie - Expunerea: Scriitorul şi publicistul llie Şandru - repere biografice,
susţinută cu ocazia lansării volumului „Vremuri şi destine”, de llie Şandru,
Editura Nico, Tg. Mureş, 2011, Biblioteca municipală „George Sbârcea”, Topliţa.
- 25 martie - Dezbaterea „Basarabia - perspective europene”, organizată de
Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, împreună cu
Fundaţia Naţională „Neamul Românesc” - Filiala Covasna, Sf. Gheorghe;
comunicarea: Rolul ONG-urilor în susţinerea aderării Republicii Moldova în
Uniunea Europeană.

274
loan Lăcătuşu la 65 de ani

- 3 mai - Simpozionul internaţional „Taină şi mărturisire” organizat de Episcopia


Caransebeşului; comunicările: Episcopul Veniamin Nistor şi satul natal Araci
(împreună cu prof. Vasile Stancu); Familia episcopului Veniamin Nistor (împreună
cu prof. Ilie Şandni); Aspecte din activitatea episcopului Veniamin Nistor şi a
familiei sale păstrate în Fondul arhivistic „Pompiliu Nistor", de la Muzeul Bisericii
Sf Nicolae din Scheii Braşovului (împreună cu prof. Vasile Stancu şi muzeograful
Nicu Blaj); Pagini din corespondenţa episcopului Veniamin Nistor, stareţ al
Mănăstirii „Sf. Treime” din Alba Mia, cu fratele său, dr. Pompiliu Nistor, din
Braşov (1950-1960), (împreună cu Vasile Stacu şi Nicu Blaj).
- 6 mai - Simpozionului „însemnătatea zilei de 9 mai pentru istoria României şi a
Europei”, Cercul Militar Sf. Gheorghe; conferinţa: Relaţiile locuitorilor din Arcul
Intracarpatic cu România, după câştigarea independenţei de stat.
-19 mai - Sesiunea „Arhivele şi cercetarea istorică”, ediţia a X-a, organizată de
SAJ Mureş, Sovata; comunicările: Români şi secui cu nume româneşti, de
condiţie liberă, din fostele scaune secuieşti (sec. XVTXIX) şi Documente din
secolele XVl-XIX aflate în Arhivele Naţionale Covasna, emise de către domnitorii
Ţărilor Române sau referitoare la aceştia (împreună cu prof. Vasile Stancu).
- 3 iunie - Adunarea generală a Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita,
Topliţa; comunicarea: Activitatea Asociaţiunii ASTRA în localităţile Arcului Intra­
carpatic.
- 7 iunie — Dezbaterea „Consecinţele adoptării Legii Statutului minorităţilor
Naţionale asupra românilor din Covasna şi Harghita şi a Statului Român” organi­
zată de Centrul European pentru Studiul Relaţiilor Interetnice din cadrul Academiei
Române şi Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Palatul Parlamentului,
Bucureşti; comunicarea: Aspecte generale şi punctuale din judeţele Covasna şi
Harghita.
- 9 iunie - Adunarea generală a Forumului Civic al Românilor dip Covasna,
Harghita şi Mureş, Mânăstirea Doamnei, Topliţa; dezbateri pe marginea Raportului
privind activitatea Consiliului Director al Forumului Civic al Românilor din
Covasna, Harghita şi Mureş, în perioada martie 2010 - mai 2011.
- 20 iunie - întâlnirea cu grupurile parlamentarilor PDL, din Senat şi camera
Deputaţilor, Parlamentul României, Bucureşti; Informare cuiprivire la problemele
comunităţii româneşti din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş care necesită
sprijinul partidelor politice parlamentare.
- 24 iunie - „Zilele Andrei Şaguna”, ediţia a XX-a, Sf. Gheorghe; In memoriam-
pr. Constantin Gane.
- 25 iunie - Colocviului Naţional de cercetare „LI. Russu” pentm studiul sud-
estului Transilvaniei, ediţia a IlI-a, Sf. Gheorghe; Informare privind cercetarea
interdisciplinară a românităţii din sud-estul Transilvaniei, de la ediţia precedentă
a Colocviului Naţional „1.1. Russu” până în prezent.

275
Profesioniştii noştri 5

- 18-20 iulie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Istorie, Cultură, Civilizaţie şi


Credinţă Străbună” - „Zilele Miron Cristea”, ediţia a XlV-a, Topliţa; comuni­
carea: Mitropolitul Nicolae Colan şi Moldova.
- 18 august - Universitatea de Vară de la Vălenii de Munte, a fost organizată
dezbaterea cu tema Românii din Covasna şi Harghita, (împreună cu av. loan
Solomon şi prof. Vasile Stancu).
- 28 august - Simpozionul Mureşenii de Câmpie; comunicarea: Intoleranţă ţi
deznaţionalizare. Biserici ortodoxe şi greco-catolice din judeţele Ciuc, Odorheişi
Treiscaune dărâmate şi devastate, în timpul ocupaţiei fasciste ungare.
- 30 august - Simpozionul de la Oradea; comunicarea: Mărturii documentare
despre românii din Judeţul Treiscaune refugiaţi şi expulzaţi în urma Dictatului de
la Viena, (împreună cu prof. Vasile Stancu).
- 16-18 septembrie - Adunarea generală ASTRA, Blaj; comunicarea: Publicaţii
astriste din judeţele Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, în perioada interbelică.
- 23-24 septembrie - Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice “Românii din
sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, ediţia a XVII-a, Sf. Gheorghe;
comunicările: Elite româneşti şi maghiare (secuieşti) din Arcul intracarpatic (năs­
cute până în 1918) (împreună cu Vasile Lechinţan) şi Contribuţii documentare
privind activitatea ASTREI în perioada interbelică (împreună cu Vasile Stancu).
- 22 octombrie - Conferinţa ştiinţifică organizată de Arhivele Naţionale Arad;
comunicările: Intelectuali români din Arcul Intracarpatic în viaţa publică
bănăţeană şi arădeană, (împreună cu prof. Vasile Stancu) şi Arhivişti ardeleni
contemporani în colecţia „Profesioniştii noştri".
- 4-6 noiembrie - Adunarea generală a Asociaţiunii ASTRA, Sibiu;
comunicările: Contribuţii documentare privind activitatea Despărţământului
Astra Treiscaune în perioada interbelică (împreună cu Vasile Stancu) şi Românii
din sud-estul Transilvaniei: căutări, împliniri şi deziderate sub semnul
programelor astriste (1861-2011).
- 9-10 noiembrie - Sesiunea Naţională Anuală de Comunicări Ştiinţifice a Muzeu­
lui Naţional a Carpaţilor Răsăriteni, ediţia a VlII-a; comunicarea: Problematica
patrimoniului naţional în paginile Cronologiei istorice „Sfântu Gheorghe
(Sângiorgiu) - 550 de ani de atestare ca oraş”.
- 18 noiembrie - Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice a Arhivelor Naţionale
Bacău, Bacău; comunicările: Mass-media maghiară despre „Programul de
dăinuire a maghiarimii din Ţinutul ceangăiesc”. Aportul negustorilor româniţi
secui din Arcul Intracarpatic la dezvoltarea comerţului dintre Transilvania,
Moldova şi Ţara Românească şi Contribuţii documentare referitoare la păstoritul
transhumant din sud-estul Transilvaniei practicat în Moldova şi Ţara
Românească, (împreună cu prof. Vasile Stancu).
- 4 decembrie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice prilejuită de împlinirea a 50 de
ani de la crearea Muzeului Bisericii Sf Nicolae din Şcheii Braşovului; comuni­
carea: Braşovul şi românii din Arcul Intracarpatic.

276
loan Lăcătuşu la 65 de ani

Anul 2012
-24 ianuarie - Simpozionul cu tema „163 de ani de la Unirea Principatelor Româ­
ne”, Cercul Militar Sf. Gheorghe; comunicarea: Reacţia Curţii Imperiale de la
Viena faţă de consecinţele unirii Principatelor Române asupra aspiraţiilor roma­
nilor din Transilvania de a se uni într-un singur stat, cu numele „Daco-România”
-28 ianuarie - Simpozionul cu tema: „Nicolae Vecerdea - primul prefect român al
judeţului Treiscaune”, sala festivă a Prefecturii judeţului Covasna; comunicarea:
Activitatea prefectului Nicolae Vecerdea şi a colaboratorilor săi pentru introdu­
cerea administraţiei româneşti în judeţul Treiscaune f1919-1920j.
- 4-5 februarie - Sesiunea de comunicări ştiinţifice „Octavian Tăslăuanu pe
coordonatele timpului”, Bilbor; comunicarea: Octavian C. Tăslăuanu în scrierile
memorialistice ale generaţiei sale.
- 26-28 februarie - Simpozionul internaţional din cadrul Zilelor Mitropolit
Visarion Puiu, Ediţia a XVI-a, Roman, Paşcani, Mănăstirea Neamţ; comunicarea:
Transnistria în timpul păstoririi mitropolitului Visarion Puiu, (împreună cu prof.
Vasile Stancu).
- 17 martie - Dezbaterea cu tema „Coordonate demografice ale comunităţilor
româneşti din judeţele Covasna şi Harghita potrivit datelor preliminare ale recensă­
mântului populaţiei şi locuinţelor din 20 octombrie 2011”, Centml Ecleziastic de
Documentare „Mitropolit Nicolae Col