Sunteți pe pagina 1din 44

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

1.4. Amplificatoare operaţionale.

1.4.1. Introducere.

Amplificatoarele operaţionale AO reprezintă o categorie de circuite analogice amplificatoare cu performanţe deosebite. Denumirea are o justificare istorică fiind datorată faptului că au fost create şi utilizate pentru realizarea unor operaţii matematice în calculatoarele anlogice. Primele tipuri de AO aveau componente discrete şi performanţe relativ modeste. Tehnologia circuitelor integrate a condus la variantele actuale de AO care au performanţe spectaculoase. Un AO integrat este un circuit integrat monolitic care conţine tranzistoare, diode, rezistoare şi condensatoare realizând:

O amplificare în tensiune de valoare ridicată : în buclă

deschisă, în regiunea liniară de funcţionare:

Zin

Z

ieş

10

10

2

A0 10  10

6

10

15

;

10

3

;

4

6

;

O impedanţă de intrare foarte mare :

O impedanţă de ieşire foarte mică :

O bandă de trecere

începând din curent continuu şi cuprinsă

uzual între

0

Hz

10

6

Hz

;

Două intrări şi o ieşire pentru semnal: intrarea neinversoare la

care un semnal aplicat este regăsit la ieşire cu aceeaşi fază şi

intrarea inversoare

la care acelaşi semnal aplicat este regăsit

la ieşire defazat cu ;

Un raport semnal zgomot foarte bun în procesul de amplifi- care ;

Sensibilitate deosebită la intrare :

Consum redus de putere şi alimentare la tensiuni joase 12V

10

8

10

6

V

ef

;

În fig.1.22 este prezentată schema bloc a unui AO. Aceasta conţine trei blocuri distincte, fiecare putând fi constituit din unul sau mai multe etaje de amplificare realizate cu tranzistoare.

- 45 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II) Fig.1.22. Schema bloc a unui AO : AD- amplificator

Fig.1.22. Schema bloc a unui AO : AD-amplificator diferenţial de intrare ; AI -amplificator intermediar ; AE - amplificator de ieşire. Blocul de intrare, (AD), este un amplificator diferenţial numit

. Acesta

este cel mai important bloc realizând o amplificare ridicată în condiţii de derivă minimă şi un raport semnal-zgomot favorabil. Blocul de intrare, prin structura sa , permite şi amplificarea semnalelor de curent continuu , fapt extrem de important în multe aplicaţii. Blocul intermediar, (AI), are rol de adaptare spre blocul de ieşire, (AE), care trebuie să asigure curenţi tipici de ordinul zecilor de miliamperi. O particularitate a AO este alimentarea cu tensiune simetrică faţă de masă astfel încât atât tensiunile de intrare cât şi tensiunea de ieşire pot fi pozitive sau negative. În fig.1.23 se prezintă simbolul AO în care sunt figurate bornele de conexiune principale. (Toate tensiunile sunt aplicate faţă de masa comună ; AO nu are de regulă bornă de masă).

astfel deoarece amplifică diferenţa semnalelor

Vin

şi

Vin

amplifică diferenţa semnalelor V in  şi  V in Fig 1.23. Simbolul AO cu principalele

Fig 1.23. Simbolul AO cu principalele borne de conexiune. IN - -intrarea inversoare ; IN + - intrarea neinversoare; E - ieşirea; +V cc , bornă alimentare cu tensiune pozitivă; - V cc , bornă de alimentare cu tensiune negativă.

- 46 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

1.4.2. Mărimi caracteristice AO .

1) Amplificarea. Pentru un AO tensiunea de ieşire este de forma:

V0 A0Vd AMCVMC VD0

( 1.88

)

unde :

A0 reprezintă amplificarea diferenţială pe modul diferenţial şi simetric de excitaţie în buclă deschisă ;

MC reprezintă amplificarea pe mod comun de excitaţie în buclă

A

deschisă ;

Vd reprezintă

tensiunea

de

excitaţie

pe

modul

diferenţial

şi

simetric de excitaţie ,

Vd Vin

Vin

(1.89)

VMC este tensiunea de excitaţie pe modul comun de excitaţie ;

VMC Vin

Vin

/ 2

(1.90)

V

D0

este o tensiune de decalaj care apare la ieşire când tensiunile

de intrare sunt nule.

Neliniaritatea amplificării este definită ca abaterea maximă a tensiunii de ieşire faţă de răspunsul liniar ideal : V0 A0Vd , măsurată pe întreg domeniul de variaţie al Vd .

- 47 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II) Fig.1.24. Caracteristica de transfer a unui AO. 2) Factorul

Fig.1.24. Caracteristica de transfer a unui AO.

2) Factorul de rejecţie a modului comun , CMR, este definit ca :

CMR

A

0

A MC

A MC

(1.91)

Acest factor se exprimă de obicei în dB :

CMR dB

20log

A

0

A MC

A MC

(1.92)

CMR nu are o valoare constantă ci este o funcţie neliniară de tensiunea de mod comun şi variază cu temperatura. Concluzia este că trebuie specificate clar condiţiile în care este măsurat. Trebuie menţionat că măsurătorile indică o scădere a CMR cu creşterea frecvenţei de lucru AO.

3) Tensiunea de decalaj la ieşire , VD0 , se raportează de obicei la intrare pentru a putea fi comparată cu mărimea de intrare ce

- 48 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

urmează a fi amplificată. VD0 poate fi considerată ca o perturbaţie în

cazul amplificării tensiunilor continue. Se determină o tensiune VD care, aplicată pe una din intrări, cealaltă intrare fiind conectată la masă, conduce la anularea tensiunii de decalaj VD0 . Această tensiune se numeşte de decalaj sau offset (în limba engleză-aducere la zero) la intrare. Tensiunea de offset depinde de temperatură şi pentru o funcţionare corectă AO trebuie adus la zero periodic.

Valori tipice: VD 13mV cu o derivă termică de ordinul

10

V

/

0

C

.

4) Curentul de polarizare la intrare, I B , este valoarea medie a

-

curentul în intrarea inversoare (curenţi care sunt capabili să aducă ieşirea la zero)

curenţilor de intrare:

I B

-curentul

în

intrarea

neinversoare,

I B

Valori tipice :

la

AO

cu

I

tranzistoare

B

I

B

I

B

2

bipolare

TB

 

(1.93)

în

etajul

de

intrare:

I

B B 110pA. 10100nA ;

la AO cu tranzistoare cu efect de câmp (TEC) în etajul de intrare :

I

5) Curentul de decalaj la intrare

, I 0 , este diferenţa curenţilor

de polarizare la intrare când tensiunea de ieşire devine nulă.

I0 I B

Valori tipice :

la AO cu TB :

la

AO

cu

I0 0,05100nA ;

0

0,05

10pA .

- 49 -

TEC: I

I B

(1.94)

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Observaţii importante:

a)Tensiunea de offset , curenţii de polarizare la intrare şi curentul de decalaj se schimbă cu temperatura , adică suferă un fenomen de "drift". Acest element concură la principalele erori introduse de AO în aplicaţii de precizie. Driftul este neliniar în raport cu temperatura şi evoluează când are loc o abatere faţă de temperatura de lucru a laboratorului de cca 25C. De obicei producătorii de AO indică driftul la două temperaturi extreme TH şi TL (temperatura înaltă şi respectiv joasă) de funcţionare. Suma celor două drifturi trebuie să fie mai mică

decât rata specificată în

b) Tensiunea de offset, curenţii de polarizare şi curentul de decalaj suferă o modificare şi datorită timpului de funcţionare a AO. Componentele electronice suferă o îmbătrânire care conduce la alterarea funcţionării acestora.

/

V

0

C

sau nA /

0

C

.

6) Impedanţa de intrare. Impedanţa diferenţială de intrare este definită ca impedanţa între cele două intrări la 25 0 C în condiţiile unei tensiuni de ieşire nulă. Ca schemă echivalentă aceasta poate fi modelată de un rezistor de valoare ridicată în paralel cu un condensator de valoare redusă

ex R

.

d

10

9

C

d

1

pF.

Impedanţa de mod comun se defineşte ca fiind impedanţa între

.

Schema echivalentă poate fi modelată la fel ca la impedanţa diferenţială. Impedanţa de mod comun este o funcţie neliniară de temperatură şi de tensiunea de mod comun. În raport cu temperatura suferă o scădere la creşterea acesteia (ex. la AO cu TEC în intrare impedanţa de mod comun scade la jumătate la fiecare creştere a

fiecare intrare şi masa tensiunilor de alimentare a AO la

25

0

C

temperaturii cu

10

0

C

).

7) Factorul de rejecţie al tensiunilor de alimentare, SVR (în limba engleză supply voltage rejection) reprezintă raportul dintre variaţia tensiunii de alimentare care antrenează o anumită variaţie a

- 50 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

tensiunii de ieşire şi o variaţie de tensiune aplicată între intrări pentru a anula (contracara) modificarea tensiunii de ieşire,adică pentru a readuce tensiunea de ieşire la valoarea avută înainte de variaţia tensiunii de alimentare. Valori tipice: 90 ÷ 110 dB

8) Viteza de variaţie a semnalului de ieşire, SR, (în limba engleză slew rate) reprezintă viteza maximă de variaţie a semnalului de ieşire la aplicarea unui semnal treaptă de nivel mare la intrarea AO.

SR

dV

0

dt

Valori tipice : 0,11000V/s.

(1.95)

 dV 0 dt Valori tipice : 0,1  1000V/  s. (1.95) Fig.1.25 Comportarea AO

Fig.1.25 Comportarea AO la aplicarea unui semnal de intrare tip trea

- 51 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Mărimile notate în fig. 1.25 reprezintă:

t 0 - timpul mort este timpul din momentul aplicării impulsului la intrare până ce răspunsul creşte la 10% din valoarea maximă; t d - timpul de întârziere reprezintă timpul după care răspunsul creşte la 50% din valoarea finală; t r - timpul de creştere reprezintă intervalul de timp în care răspunsul creşte de la 10% la 90% din valoarea finală; t p - timpul de atingere a supracreşterii ,P 0 ;

t s - timpul de stabilizare reprezintă timpul după care valoarea răspunsului diferă cu 2% faţă de valoare finală de regim staţionar

V 0 .

9) Caracteristica de frecvenţă . La AO sunt definite trei frecvenţe caracteristice:

f S -frecvenţa corespunzătoare funcţionării în regim sinusoidal şi la semnal mic pentru care amplificarea în buclă deschisă se reduce cu 3dB faţă de valoarea maximă. Valori tipice : 700kHz1MHz.

de valoarea maximă. Valori tipice : 700kHz  1MHz. Fig.1.26 . Caracteristica de frecvenţă la AO.

Fig.1.26. Caracteristica de frecvenţă la AO.

f u - frecvenţa corespunzătoare amplificării unitare (A u =0dB). Valori tipice : 510MHz. f 0max -frecvenţa maximă corespunzătoare unui semnal sinusoidal aplicat la intrare pentru care se obţine tensiunea de ieşire maximă nedistorsionată.

- 52 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

10) Factorul de zgomot ,F, este definit prin :

F

P

0

R

P

0

I

(1.96)

unde P0R este puterea de ieşire de zgomot a amplificatorului şi P0I puterea de ieşire a amplificatorului ideal, lipsit de zgomot. Alegerea AO privind zgomotul propriu este extrem de importantă în aplicaţiile de prelucrare a semnalelor slabe. De obicei sursele de semnal cu impedanţă ridicată provoacă un zgomot mare la intrare care se sumează cu zgomotul propriu al AO. Există şi zgomote captate în amplificator prin cuplaj inductiv sau capacitiv : prin firele de conexiune, prin sursele de alimentare sau terminalele de ieşire. Se iau măsuri pentru reducerea influenţei acestora prin: ecranarea AO şi a conductoarelor de semnal , decuplarea alimentărilor cu condensatoare cât mai aproape de terminalele amplificatorului, utilizarea unor filtre de bandă, de regulă trece-jos, care să reducă ponderea zgomotelor în spectrul amplificat. Temperatura este foarte importantă pentru mărimea zgomotului generat. Creşterea acestuia înrăutăţeşte raportul semnal/zgomot.

11) Temperatura de funcţionare, T a. AO sunt produse pentru a

al

schimbă

acoperi

temperaturilor

semnificativ. domeniul comercial (bunuri de larg consum) T a = 070 0 C ; domeniul profesional (industrial) T a = -25C 85 0 C ; domeniul militar T a = -55 0 C125 0 C.

diferite

de

domenii

de

aplicaţii

în

care

din

punct

de

nu

vedere

se

funcţionare

parametrii

- 53 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

1.4.3. Amplificatorul operaţional ideal.

În cele mai multe analize AO este considerat un dispozitiv ideal. Intrările sunt reprezentate prin două fire care se termină în gol, iar ieşirea este conectată la o sursă de tensiune a cărei valoare este dată de relaţia:

V0  Vin Vin

(1.97)

relaţia:  V 0  V in  V in    (1.97) Fig.1.27. Schema

Fig.1.27. Schema echivalentă a unui AO ideal.

Proprietăţile AO ideal .

1. Impedanţă de intrare infinită. Pe schema echivalentă firele din

intrare se termină în gol,deci nu vor exista curenţi de intrare.Această proprietate este satisfăcută bine de AO real cu tranzistoare TEC de intrare.

2. Impedanţă zero la ieşire. Terminalul de ieşire fiind comandat de o

sursă de tensiune cu impedanţă internă nulă va avea în el o impedanţă

nulă.

3. Amplificare infinită. Prin definiţie, pentru un AO ideal :

V 0

V

in

V

in



(1.98)

4. Amplificare zero de mod comun. Amplificarea de mod comun este

definită ca raportul dintre tensiunea de ieşire şi cea de intrare când pe

- 54 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

ambele terminale de intrare sunt aplicate tensiuni identice. Prin definiţie, la AO ideal amplificarea de mod comun este zero.

5. Bandă de trecere infinită. În schema echivalentă neexistând element

care să stocheze energia AO va răspunde din curent continuu până la frecvenţe oricât de ridicate.

6. Tensiune de offset la intrare nulă. Legând bornele de intrare la masă

tensiunea de ieşire este nulă.

7. Curent nul de polarizare la intrare.

8. Zgomot echivalent la intrare zero. Nu există zgomot la ieşirea

circuitului când bornele de intrare sunt legate la masă.

Reguli de bază la analiza AO ideal.

RI.

În

intrările

AO

nu

circulă

curenţi.

Aceasta

este

o

consecinţă a impedanţei de intrare infinită.

Vin

RII.

Tensiunile

Vin .

pe

terminalele

de

intrare

sunt

egale.

Aceasta este o consecinţă a reacţiei negative în circuitele cu AO la care o parte din tensiunea de ieşire este aplicată direct sau indirect pe intrarea inversoare prin elemente ajutătoare. Pentru ca ieşirea AO să fie la o valoare de tensiune finită (să nu se

trebuie să fie egal cu

activ care îşi ajustează mereu valoarea tensiunii de ieşire până când

pentru orice configuraţie de circuit (atâta

timp cât funcţionează reacţia negativă şi AO nu se saturează).

. AO este un circuit

ajungă la saturaţie)

Vin

Vin

Vin

Vin

devine egal cu

RIII. Impedanţa de ieşire a AO este zero. AO poate comanda orice sarcină.

- 55 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

1.4.4. Configuraţii de bază pentru AO ideal.

A. Amplificatorul neinversor.

Un semnal pozitiv aplicat la intrare produce o tensiune de ieşire pozitivă. Există o rezistenţă de reacţie R f conectată între ieşire şi

intrarea inversoare care asigură o reacţie negativă cu efect de reducere a amplificării.

o reacţie negativă cu efect de reducere a amplificării. Fig.1.28 a) Schema elect rică a AO

Fig.1.28 a) Schema electrică a AO neinversor; b) Schema echivalentă pentru AO ideal neinversor. Aplicând RI. se poate scrie:

Vin

Vin

Deoarece nu circulă curent în terminalele de intrare, tensiunea pe Ri produsă de tensiunea de ieşire :

V

in

I

f

R

i

V

0

R

f

R

i

R

i

R

i

R

f

R

i

V

0

(1.99)

Vin

este

(1.100)

Trebuie observat că există reacţie negativă, deci se aplică regula II şi

Vin

Vin

:

- 56 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

sau :

 

V

in

R

V R

0

f

i

R

i

V

0

R

f

R

i

V

IN

 

R

i

1

R

f

R

i

(1.101)

(1.102)

Concluzia este că AO în montaj neinversor are întotdeauna amplificarea mai mare ca 1 pentru valori nenule ale rezistoarelor R f

şi Ri .

B. Repetorul.

Repetorul este un amplificator neinversor particular care are ieşirea conectată direct la intrarea inversoare. Dacă R f 0 rezultă o

amplificare unitară. Schema unui repetor se prezintă în fig.1.29.

unitară. Schema unui repetor se prezintă în fig.1.29. Fig.1.29 . Schema electrică a unui repetor cu

Fig.1.29. Schema electrică a unui repetor cu AO.

Acest montaj realizează o amplificare semnificativă în putere.

- 57 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

P

IN

P

0

P

0

V

IN

2

R

V

IN

2

0

R

V

0

0

2

R

IN

P

IN

V

IN

2

R

0

(

(

1.103)

1.104)

(1.105)

Deoarece amplificarea în tensiune este 1, rezultă că V0 VIN şi

P

0

P

IN

R

IN

R

0

(1.106)

rezultă

o amplificare în putere de ordinul

care repetorul este folosit ca transformator sau adaptor de impedanţă care poate cupla traductoare cu impedanţă foarte ridicată la sarcini de impedanţă joasă.

7 . Acesta este motivul pentru

AO având RIN de ordinul

9

10

şi R0 de ordinul

10

2

10

C. Amplificatorul inversor.

În fig.1.30 se prezintă configuraţia AO ca amplificator neinversor.

se prezintă configuraţia AO ca amplificator neinv ersor. Fig.1.30 . a) Schema electrică a AO inversor;

Fig.1.30. a) Schema electrică a AO inversor; b) Schema echivalentă a AO inversor ideal.

- 58 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE Fig.1.31. Reprezentarea circuitului intrare- ieşire a AO inversor. Pentru a calcula

Fig.1.31. Reprezentarea circuitului intrare-ieşire a AO inversor.

Pentru a calcula amplificarea se aplică regulile stabilite anterior.

Existând reacţie negativă se aplică regula II

Vin

Vin .

Vin

fiind egal cu zero, rezultă că

circulă curent, înseamnă că I IN I f .

Vin

0

. Pentru că în intrări nu

V

in

V

in

I

in

R

i

V

in

V

IN

V

0

R

i

R

f

R

i

( 1.107)

Dar

Vin

0

, deci :

Vin Ri

R f

 

V

0

V

in

1

VIN Ri V0 Ri

R

i

R

f

R

i

   

V V

0

IN

R

f

R

i

(1.108)

(1.109)

(1.110)

La AO inversor amplificarea poate fi pozitivă sau negativă, mai mare sau mai mică decât unitatea. Trebuie de observat că la AO inversor intrarea neinversoare conectată la masă conduce la micşorarea impedanţei de intrare până la

- 59 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

valoarea

conectat direct la masă.

Ri .

Vin

reprezintă o masă virtuală pentru că

D. Amplificatorul diferenţial.

Schema

electrică

a

prezentată în fig.1.312.

amplificatorului

diferenţial

cu

Vin

este

AO

este

2. amplificatorului diferenţial cu V in  este AO este Fig.1.32 .Schema electrică a amplificatorului diferenţial

Fig.1.32.Schema electrică a amplificatorului diferenţial realizat cu un AO.

V in

V

in

V

1

V

2

R

2

R

4

I R

1

1

V

1

R

V

1

4

V

0

R

1

R

3

R

( 1.111)

1 (1.112)

Egalând ecuaţiile precedente se obţine:

V

0

R

1

R

3

R

4

R

2

R

4

R

1

- 60 -

V

2

R

3

R

1

V

1

(1.113)

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Pentru ca circuitul să rejecteze semnalele de mod comun (pentru

care V2 V1 ) coeficienţii

trebuie să fie egali. Efectuând calculele algebrice rezultă condiţia :

mărimilor V1 şi V2 din relaţia precedentă

R1R4 R2 R3

(1.114)

Cu această restricţie pentru valorile rezistoarelor circuitul va fi un amplificator diferenţial adevărat. Tensiunea de ieşire este :

V

0

R

3

R

1

V

2

V

1

Amplificarea este dată de raportul :

A d

R

3

R

1

Impedanţa de intrare diferenţială este :

Rind R1 R2

(1.115)

(1.116)

(1.117)

Dacă condiţia (1.114) nu este satisfăcută amplificarea devine :

A Cm

R R

R R

R R

4

1

R

2

4

3

1

2

- 61 -

(1.118)

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

1.4.5. Aplicaţii principale ale AO .

a) Circuitul sumator .

Sumatorul cu AO este un amplificator inversor cu mai multe intrări ca în fig.1.33.

inversor cu mai multe intr ări ca în fig.1.33 . Fig. 1.33. Schema unui sumator cu

Fig. 1.33. Schema unui sumator cu AO.

Tensiunea la ieşire va fi dată de relaţia:

v

0

R

f

R

1

 

v

1

R

f

R

2

v

2

R

f

R

3

v

3

Dacă se aleg valorile:

R1 R2 R3  

Rn R R f

Atunci relaţia devine :

v0 v1 v2 v3  

vn

- 62 -

R

f

R

n

v

n

  

(1.119)

(1.120)

(1.121)

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Pentru a micşora dezechilibrul provocat de curenţii de intrare se introduce rezistorul RC , între intrarea neinversoare şi masă, care satisface relaţia :

R

C

R

R R 1 2 3
R
R
1
2
3

R

n

(1.122)

Pentru cazul satisfacerii condiţiei (1.120) rezultă :

 

R C

R

(1.123)

 

n

O aplicaţie directă a sumatorului este "mixarea semnalelor" cu

avantajul că fiecare semnal este amplificat independent fără a afecta

celelalte semnale.

Montajul sumator cu AO este folosit la realizarea convertorului numeric - analogic, circuit de mare interes care va fi analizat în cap.4.

Se poate realiza şi un circuit sumator-scăzător ca în fig.1.34. care

conţine două AO în montaj inversor conectate în cascadă. La intrarea inversoare a AO1 se aplică tensiunile de adunat, iar la intrarea inversoare a AO2 se aplică tensiunea de la ieşirea lui AO1 care are faza schimbată şi tensiunile care se scad. Formula de calcul a tensiunii

de ieşire este : v0 v1 v2 v3 v4 v5 v6

v 1  v 2  v 3  v 4  v 5  v

Fig.1.34. Schema unui circuit sumator-scăzător cu 2 AO.

- 63 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

b) Circuitul de integrare cu AO.

În fig. 1.35 se prezintă schema circuitului de integrare cu AO. Intrarea inversoare fiind conform RII masă virtuală, curentul de intrare este:

(1.124)

i

v in

R

Curentul i circulă şi prin condensator (conform RI) :

Se obţine :

i

i

 

C

v

0



1

RC

t

0

v

C

dv

0

dt

in

dt

v

0 (0)

(1.125)

(1.126)

Unde v0 0este valoarea iniţială a tensiunii de ieşire.

v 0  0  este valoarea iniţială a tensiunii de ieşire. Fig.1.35.Schema circuitului de integrare

Fig.1.35.Schema circuitului de integrare cu AO.

- 64 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

În fig.1.36. se prezintă acţiunea unui circuit integrator cu AO asupra unui semnal de tip impuls negativ de tensiune cu condiţia iniţială v0 0 .

negativ de tensiune cu condiţia iniţială v 0  0 . Fig.1.36. Integrarea unui impuls negativ

Fig.1.36. Integrarea unui impuls negativ prin montajul din fig.1.35.

Analizând funcţionarea circuitului de integrare cu AO se înţelege importanţa reglării offsetului deoarece existenţa unui dezechilibru între intrări conduce la intrarea amplificatorului în saturaţie. Se vor lua măsuri de compensare a offsetului în funcţie de AO folosit. Se poate de asemenea introduce o reacţie negativă prin introducerea rezistorului suplimentar R f în paralel cu condensatorul.

de

integrare:RC 0,01s cu elemente :C 1F, R 10K. Circuitul va integra doar în domeniul f f0 deoarece doar acolo

Exemplu

de

constantă

de

timp

tipică

pentru

un

circuit

R f nu contează fiind şuntată de reactanţa condensatorului C .

f

f

0

1

2

R

f

C

(1.127)

Circuitul de integrare are o comportare de "filtru trece jos cu amplificare".

- 65 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

c) Circuitul de derivare cu AO.

Acest circuit este prezentat în fig.1.37. Dacă se aplică RII, punctul A este masă virtuală iar conform RI curentul iC care circulă prin condensator este acelaşi cu cel care străbate rezistenţa R .

iC i

(1.128)

(1.129)

(1.130)

(1.131)

dv

C

in

v

0

dt

R

i

C

i 

Se poate scrie :

dv

in

dt

v

0



RC

v 0 dt R i C  i  Se poate scrie : dv in dt

Fig.1.37.Schema circuitului de derivare cu AO.

- 66 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Din relaţia (1.30) se constată că prin acţiunea circuitului de derivare realizat tensiunea de ieşire este proporţională cu viteza de variaţie (derivata) semnalului aplicat la intrare. În fig.1.38. se prezintă efectul aplicării unui circuit de derivare asupra unui semnal dreptunghiular pozitiv de perioadă T0 .

unui semnal dreptunghiular pozitiv de perioadă T 0 . Fig.1.38 . Acţiunea unui circuit de derivare

Fig.1.38. Acţiunea unui circuit de derivare asupra unui semnal dreptunghiular pozitiv. Exemplu de constantă de timp tipică pentru un circuit de

derivare:RC 0,1ms cu elemente C 10nF, R 10K.

Se observă că amplificarea depinde de frecvenţă iar la frecvenţe mari, datorită creşterii acesteia circuitul devine instabil. Pentru creşterea stabilităţii se introduce o rezistenţă serie la intrare care va limita amplificarea la frecvenţele la care reactanţa condensatorului C devine neglijabilă, iar circuitul se comportă ca un amplificator inversor. Trebuie deci ca frecvenţa semnalelor derivate să satisfacă condiţia :

f

f

0

1

2

R C

a

(1.132)

Circuitul de derivare are o comportare de filtru trece sus cu

amplificarea dată de raportul

R R . a - 67 -
R
R
.
a
- 67 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

d) Redresorul de precizie.

În circuitele de măsurare a tensiunilor alternative mici nu pot fi folosite redresoare simple cu diode deoarece tensiunile măsurate sunt comparabile cu tensiunea de deschidere a diodelor (tipic 0,6V). Redresoarele de precizie cu AO se bazează pe obţinerea unei caracteristici de diodă ideală prin introducerea unei diode în bucla de reacţie a amplificatorului care reglează automat căderea de tensiune la bornele acesteia ,ca în timpul conducţiei să existe o dependenţă liniară între tensiunea de intrare care se redresează şi tensiunea redresată, pentru tensiuni mici de ordinul sutelor de microvolţi. În fig.1.39. se prezintă un circuit de redresare monoalternanţă cu AO.

prezintă un circuit de redresare mon o alternanţă cu AO. Fig.1.39. Circuit de redresare mono alternanţă

Fig.1.39. Circuit de redresare monoalternanţă cu AO.

În semiperioada pozitivă a tensiunii de intrare aplicate, vin , bucla de reacţie negativă se închide, amplificatorul funcţionând ca repetor de tensiune, iar tensiunea de ieşire v0 este identică cu vin . În semiperioada negativă dioda D este polarizată invers, bucla de reacţie se întrerupe, iar AO se saturează la VCC . Tensiunea de ieşire devine nulă deoarece dioda D nu conduce. La acest montaj tensiunea minimă de deschidere a redresorului de precizie, v p , este:

v

p

V

D

A

0

(1.133)

unde VD este tensiunea de deschidere a diodei D iar A0 este amplificarea AO în buclă deschisă.

- 68 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

5 şi o diodă cu

siliciu cu VD 0,6V rezultă o tensiune de deschidere de 6V ceea ce reprezintă o performanţă. Un dezavantaj major al circuitului prezentat este intrarea în saturaţie a AO în semiperioada negativă a semnalului, fapt care reduce

frecvenţa maximă de funcţionare (la cca

Dacă se utilizează schema de redresare din fig.1.40. se înlătură intrarea în saturaţie a AO fapt care creşte frecvenţa de lucru. Este un montaj inversor.

Luând ca exemplu un amplificator cu

A 10

0

10

3 Hz pentru AO uzuale).

un amplificator cu A  10 0 10 3 Hz pentru AO uzuale). Fig.1.40. Circuit de

Fig.1.40. Circuit de redresare de precizie inversor.

Semnalul de ieşire în semiperioada negativă este :

v

0



R

2

R

1

v

in

(1.134)

În semiperioada pozitivă AO are o reacţie negativă care limitează

, iar

D 1 nu conduce. AO nu mai

intră în saturaţie şi astfel frecvenţa de lucru a redresorului creşte de cca 10 ori. (la 10 4 Hz pentru AO uzuale).

tensiunea de ieşire v0 este nulă deoarece

tensiunea de ieşire la valoarea tensiunii de deschidere a diodei

D

2

- 69 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

În fig.1.41. se prezintă schema unui circuit de redresare bialternanţă. AO1 funcţionează ca circuit de redresare monoalternanţă iar AO2 este sumator şi inversează tensiunile vin şi 2v1 producând tensiunea v0 cu valoarea medie pozitivă. Diagramele care descriu funcţionarea sunt date în fig.1.42.

care descriu fu ncţionarea sunt date în fig.1.42 . Fig.1.41. Circuit de redresare bialternanţă de precizie

Fig.1.41. Circuit de redresare bialternanţă de precizie cu AO.

Circuit de redresare bialternanţă de precizie cu AO. Fig.1.42 .Diagramele de funcţiona re ale redresorului din

Fig.1.42.Diagramele de funcţionare ale redresorului din fig.1.41.

- 70 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

e) Convertorul tensiune-curent.

Acest tip de circuit, care se mai numeşte şi sursă de curent comandată în tensiune, asigură o dependenţă liniară între o tensiune de comandă şi curentul care trece prin impedanţa de sarcină, independent de valoarea acesteia. Convertorul tensiune-curent poate fi realizat în configuraţia neinversoare sau în configuraţia inversoare având sarcina conectată cu un capăt fie la masă, fie la una din bornele surselor de alimentare. În fig. 1.43. se prezintă convertoare tensiune-curent cu sarcină flotantă în cele două variante de amplificare.

sarcină flotantă în cele două variante de amplificare. Fig.1.43. Convertor tensiune-curent: a-cu amplificator

Fig.1.43. Convertor tensiune-curent: a-cu amplificator inversor ; b-cu amplificator neinversor.

Aplicând RI pentru cele două variante. Se poate scrie:

i

S

v in

R

(1.135)

ceea ce înseamnă că există o independenţă a curentului iS faţă de impedanţa de sarcină Z S şi o liniaritate a acestuia faţă de tensiunea de intrare, vin . Practic trebuie de reţinut că la AO uzuale curentul de sarcină nu poate depăşi 10mA, fapt dictat de puterea etajului de ieşire cu care este echipat.

- 71 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Pentru a realiza o extindere a curentului de ieşire se utilizează montaje în care se introduc pe partea de ieşire tranzistoare bipolare sau tranzistoare cu efect de câmp.

f) Convertorul curent-tensiune.

Există numeroase aplicaţii în care trebuie măsurate semnale de la surse de curent (ex. celula fotoelectrică, fotodioda, diferite traductoare). Cu AO se poate realiza direct o sursă de curent-tensiune ca în fig.1.43.

realiza direct o sursă de curent -tensiune ca în fig.1.43. Fig.1.43.Convertor curent-tensiune. Dacă curentul de

Fig.1.43.Convertor curent-tensiune.

Dacă curentul de polarizare la intrare I B al AO este neglijabil faţă de curentul măsurat i , atunci se poate scrie relaţia:

v0 iR

(1.136)

Pentru a se reduce zgomotul în circuit , de regulă se introduce un condensator de reacţie negativă a cărui valoare se determină în funcţie de frecvenţa maximă a curentului pe baza relaţiei:

C

1

2

10 f

max

R

C

- 72 -

(1.137)

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

1.4.6. Caracterizarea performanţelor unor AO reale .

Pentru o mai bună înţelegere a celor discutate despre amplificatoarele operaţionale, se prezintă în continuare caracteristicile unui AO real şi câteva aplicaţii ale acestuia. Caracteristicile şi performaţele sale pot fi luate ca exemplu pentru AO actuale.

Amplificatorul operaţional LF156 National Semiconductor .

Seria completă este:

LF155/LF156/LF256/LF257/LF355/LF356/LF357 – tipurile diferă prin capsulă, putere disipată, domeniul temperaturilor de funcţionare şi o serie de performanţe electrice. Pentru simplificare vom prezenta doar caracteristicile amplificatorului LF156. Schemele de utilizare sunt identice pentru toate tipurile.

Descriere generală

Este un amplificator operaţional în structură monolitică care conţine în intrare trazistoare TECJ (JFET) iar în etajele următoare tranzistoare bipolare. Este caracterizat prin curenţi de intrare reduşi (< 30pA), curent de decalaj la intrare mic (< 3pA), impedanţă ridicată la intrare (>10 12 Ω), printr-o tensiune de offset mică şi o derivă extrem de redusă cu temperatura. Are o rată mare de creştere (12V/μs), bandă largă (5MHz) zgomot redus în funcţionare. Aplicaţii principale:

Amplificatoare de bandă largă cu zgomot şi drift reduse.

Repetoare cu impedanţă foarte mare.

Integratoare de precizie.

Convertoare analog numerice şi numeric analogice de precizie

Amplificatoare logaritmice

Circuite de filtrare

Circuite de eşantionare şi memorare

- 73 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II) Fig.1.45 Conectarea terminalelor. Fig. 1.46 Schema

Fig.1.45 Conectarea terminalelor.

CIRCUITE ELECTRONICE (II) Fig.1.45 Conectarea terminalelor. Fig. 1.46 Schema electrică a AO tip LF156 . Caracteristici

Fig. 1.46 Schema electrică a AO tip LF156. Caracteristici electrice principale .

Simbol

Marimea

Condiţii de test

Min.

Typ.

Max.

U.M.

V

D0

Tensiunea de offset

T Amb =25 0 C

 

3

5

mV

I

D0

Curent de offset

T Amb =25 0 C

 

3

20

pA

I

B

Curent de polarizare

T Amb =25 0 C

 

30

100

pA

R

IN

Rezistenţa de intrare

T Amb =25 0 C

 

10

12

 

Ω

A

v0L

Amplificarea la

V cc = ±15V, T Amb =25 0 C V 0 = ±10V, R S = 2KΩ

50

200

 

V/mV

 

semnal mare

V

CM

Tensiunea de mod comun

V cc = ±15V

±

+15,1

 

V

 

11V

-12

- 74 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

CMMR

Factorul de rejectie a modului comun

 

85

100

 

dB

PSSR

Factorul de rejectie al alimentarilor

 

85

100

 

dB

I CC

Curent de

 

2

4

 

mA

alimentare

SR

Viteza de variatie

   

12

 

V/μs

AB

Amplif.x banda

   

5

 

MHz

t

s

Timp stabilire

La 0,01%

 

1,5

 

μs

e

n

Tensiune de zgomot

R s = 100Ω,f = 100Hz

 

15

 

nV/√Hz

i

n

Curent de zgomot

F = 100Hz

 

0,01

 

pA/√Hz

C

IN

Capacitate de intrare

   

3

 

pF

V

cc

Tensiuni de

 

±15

 

±20

 

V

 

alimentare

 

T

amb

Temp. ambianta

 

-55

 

+125

0

C

V   alimentare   T amb Temp. ambianta   -55   +125 0 C a. b.

a.

b.

V   alimentare   T amb Temp. ambianta   -55   +125 0 C a. b.

c.

- 75 -

d.

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II) e. f. g. h. In figurile notate a-h sunt

e.

f.

TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II) e. f. g. h. In figurile notate a-h sunt prezentate

g.

h.

In figurile notate a-h sunt prezentate doar câteva dintre caracteristicile furnizate de producător pentru proiectarea corectă a circuitelor cu LF156. În funcţie de aplicaţia concretă trebuie studiate performanţele circuitului şi identificată posibilitatea acestuia de a funcţiona în parametrii impuşi. Compensarea tensiunii de offset a circuitului se face prin utilizarea unui potenţiometru de precizie conectat între două terminale speciale şi tensiunea de alimentare pozitivă. Prin reglarea cursorului atunci când intrările AO sunt conectate la masă se aduce tensiunea de ieşire la zero. Trebuie alese potenţiometre cu un coeficient de

- 76 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

temperatură mai mic de 100 ppm/ 0 C. Se poate obţine un drift tipic de 5μV/ 0 C ± (0,5μV/ 0 C/mV ajustat).

tipic de 5μV/ 0 C ± (0,5μV/ 0 C/mV ajustat). Fig.1.47 Compensarea tensiunii de offset .

Fig.1.47

Compensarea tensiunii de offset .

Aplicaţii ale AO tip LF156 .

1) Amplificator inversor de bandă largă.

În fig. 1.48 se prezintă un asemenea amplificator care are amplificarea egală cu 10 , o bandă de frecvenţe de 500 kHz la un factor de distorsiuni mai bun de 1%, asigurând o excursie a tensiunii de ieşire de 20V VV .

asigurând o excursie a tensiunii de ieşire de 20V V V . Fig.1.48 Amplificator inversor de

Fig.1.48 Amplificator inversor de bandă largă .

- 77 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

2) Detector de vârf. Acest circuit realizează redresarea şi memorarea valorii maxime a unui semnal alternativ.

şi memorarea valori i maxime a unui semnal alternativ. Fig.1.49 Detector de vârf . 3) Comanda

Fig.1.49 Detector de vârf .

3) Comanda sarcinilor capacitive.

Prin structura etajului de ieşire circuitul este capabil să comande

5μs. În figura

capacitaţi până la 10 nF cu un timp de stabilire de max

1.51 este prezentată o altă configuraţie cu performanţe mai mari.

prez entată o altă configuraţie cu performanţe mai mari. Fig.1.50 . Circuit de comandă al unor

Fig.1.50. Circuit de comandă al unor sarcini capacitive .

- 78 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE Fig.1.51 Izolarea unor sarcini capacitive mari . 4) Referinţă de tensiune de precizie .

Fig.1.51 Izolarea unor sarcini capacitive mari .

4) Referinţă de tensiune de precizie. Montajul asigură o stabilitate a tensiunii mai bună de ±0,002%/ O C. Potenţiometrele şi rezistoarele sunt bobinate. P1 ajustează driftul, iar P2 tensiunea furnizată de circuit.

P1 ajustează driftul, iar P2 tensiunea furnizată de circuit. Fig. 1.52 Referinţă de tensiune de precizie

Fig. 1.52 Referinţă de tensiune de precizie

- 79 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

1.5. Amplificatoare speciale .

Există numeroase aplicaţii în care trebuie amplificate semnale slabe de la surse diferite cu impedanţe specifice (de cele mai multe ori foarte ridicate) în prezenţa zgomotelor externe şi a unor tensiuni mari de mod comun. Pentru a realiza o amplificare corectă se utilizează tipuri speciale de amplificatoare destinate câte unei categorii de aplicaţii. În continuare se face o prezentare a celor mai importante tipuri de amplificatoare speciale din care unele au în structură amplificatoare operaţionale integrate sau sunt circuite hibride.

1.5.1. Amplificatoare de instrumentaţie (AI)

Amplificatoarele de instrumentaţie sunt amplificatoare cu intrare diferenţială prevăzute cu reacţie negativă, cu o amplificare în tensiune finită, precis determinată şi reglabilă A 11000, cu impedanţă de

9 , cu un coeficient de rejecţie a

intrare foarte ridicată

tensiunii de mod comun ridicat RMC100dB. Neliniaritatea AI este mai mică de 0,01%.

Zin 10

. Neliniaritatea AI este mai mică de 0,01%. Z in  10 Fig.1.53. Variantă simplă de

Fig.1.53. Variantă simplă de AI cu trei AO.

În fig.1.53 se prezintă o variantă de AI cu trei AO în care AO1 şi AO2 sunt repetoare, realizând o creştere semnificativă a impedanţei de

- 80 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

intrare, iar AO3 este un amplificator diferenţial care realizează amplificarea propriu-zisă şi rejecţia de mod comun. O atenţie specială trebuie acordată preciziei rezistoarelor folosite în montaj pentru a se asigura condiţia de rejecţie. Dacă se completează schema din fig.1.53 cu câteva rezistoare se obţine un AI cu posibilitatea reglării amplificării prin acţiunea unui singur rezistor. Existând reacţie negativă se aplică RII pentru fiecare AO astfel încât curentul care trece prin circuitul de reacţie iF poate fi scris :

i

F

v

1

v

2

R

a

(1.138)

i F poate fi scris : i F  v 1  v 2 R a

Fig.1.54. AI cu trei AO cu posibilitatea reglării amplificării dintr-un singur rezistor.

Ştiind curentul de reacţie se poate calcula tensiunea la ieşirea fiecărui AO :

v 01

v

1

i

F

R

b

v

1

i

F

R

b

v

1

- 81 -

v

1

v

2

R

a

R

b (1.139)

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

v

02

v

2

i

F

v

01

R

c

v

02

v

1

R

b

  v

R

b

1

v

2

v

2

R

a

2

i

1

R

v

F

R

c

c

R

a

  v

R

2

a

v

1

v

2

R

c

1

R

a

R

a

R

c

(1.139 *)

(1.140)

Pentru amplificatorul AO3 se foloseşte relaţia (1.113) în care se introduc expresiile găsite pentru v01 şi v02 obţinându-se :

1

R

c

01 şi v 02 obţinându -se :     1  R c R

R

a



R

1

R

3

R

4

v

0

v


1  

2

R

c

 R 3   R 4 v 0  v   1  

R

a



R

R

1

2

R

4

R

3

R

1

R

4

R

2

R

4

R

1

  1

v

R b

R

3

R

a

R  

R

a

 

b

R

R

1


1

3

R

(1.141)

Pentru ca amplificarea de mod comun să fie zero, coeficienţii tensiunilor v1 şi v2 trebuie să fie egali, ceea ce conduce la condiţia :

R1R4 R2 R3

(1.142)

Din relaţia precedentă , identică cu (1.114) rezultă că amplificarea de mod comun nu depinde de rezistenţele Ra , Rb , Rc şi cu această condiţie satisfăcută se obţine :

v

0

v

2

v

1

R

3

R

a

R

1

R

a

- 82 -

R

b

R

c

(1.143)

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

Amplificarea diferenţială devine:

A

d

v

0 R

3

v

2

v

1

R

a

R

1

R

a

R

b

R

c

Dacă se impune : Rb Rc rezultă :

A

d

R

3

R

1

R

a

R

a

2

R

b

R

3

R

1

1

2

R

b

R

a

Dacă se alege R1 R3 rezultă :

A

d

1

2 R

b

R

a

(1.144)

(1.145)

(1.146)

Din ultima relaţie se constată că amplificarea diferenţială poate fi modificată prin acţiunea asupra unei singure rezistenţe. În fig.1.55. se prezintă schema unui AI la care amplificarea se modifică, conform relaţiei precedente, prin varierea rezistorului Ra .

relaţiei precedente , prin varierea rezistorului R a . Fig.1.55. Schema unui AI c u modificarea

Fig.1.55. Schema unui AI cu modificarea amplificării prin varierea unui singur rezistor .

- 83 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

Utilizând AO LF156, prezentat anterior, se poate realiza un AI conform specificaţiilor producătorului ca în fig.1.56.

conform specificaţiilor producătorului ca în fig.1.56 . Fig.1.56. Schema e lectrică a AI realizat cu 3

Fig.1.56. Schema electrică a AI realizat cu 3 AO tip LF156 .

Schema electrică a AI cu trei AO se pretează foarte bine la realizarea sub forma unui circuit integrat care să permită o utilizare uşoară şi performantă. În fig.1.57 se prezintă circuitul integrat specializat INA 101 produs de firma Burr-Brown. Acesta realizează caracteristici deosebite. Modul de comandă al amplificării permite reglarea automată a amplificării prin interfaţarea cu o reţea de rezistoare programabilă numeric.

- 84 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE Fig.1.57. Amplificator de instrum entaţie de preci zie INA 101 Burr-Brown. Caracteristici

Fig.1.57. Amplificator de instrumentaţie de precizie INA 101 Burr-Brown. Caracteristici principale: tensiune de offset = 25 μV max; drift tensiune de offset = 0,25μV/ 0 C max; curent de intrare = 2nA, RMC = 106dB min/60 Hz ; impedanţa de intrare 10 10 Ω; protecţie pe intrare; neliniaritate redusă < 0,002%, domeniu larg

între 2,25 şi 18V, zgomot redus =

pentru tensiunile de alimentare 13nV√Hz ;

1.5.2. Amplificatoare izolatoare (AII) .

AII se utilizează în două cazuri principale :

a) Semnalul care trebuie măsurat este suprapus peste tensiuni de

mod comun de valori ridicate, periculoase pentru utilizator sau

aparatura de măsurare şi prelucrare.

b) Semnalul supus amplificării este preluat de la fiinţe şi există

pericolul ca, prin distrugerea unor componente sau străpungerea unor izolaţii electrice, tensiunea de alimentare să ajungă în intrare devenind periculoasă pentru viaţa subiectului. AII elimină cuplajul galvanic între partea de intrare şi partea de ieşire. Transmiterea semnalului amplificat între cele două părţi se face prin câmp electromagnetic, asigurându-se protecţia, fie a aparaturii de

- 85 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

măsură cuplată în ieşire (cazul a), fie a fiinţelor de la care se culege semnalul (cazul b). AII sunt realizate în prezent mai ales sub formă de circuite integrate, existând însă şi variante hibride. Etajul de intrare este de tip amplificator de instrumentaţie şi este izolat de etajul de ieşire prin transformator sau prin cuplaj optic (optocuplor). O altă modalitate de separaţie este de a transmite semnalul amplificat prin purtătoare radio la partea de înregistrare sau prelucrare.

radio la part ea de înregistrare sau prelucrare. Fig.1.58. Schema electrică a AII . În montajele

Fig.1.58. Schema electrică a AII . În montajele cu AII se remarcă trei tipuri de borne de masă independente galvanic: masa circuitelor de intrare, masa pentru alimentarea în curent continuu a circuitelor de ieşire, masa circuitelor de alimentare din ieşirea amplificatorului. În fig.1.58 se prezintă schema generală a unui amplificator de instrumentaţie izolator la care nu este explicitat modul de transfer al semnalului din partea de intrare spre ieşire, dar este arătat modul în care se face alimentarea în curent continuu a părţii de intrare prin intermediul unui sistem de separaţie cu transformator special. Caracteristicile care definesc şi deosebesc un AII faţă de un AI sunt :

1) Tensiunea de izolaţie, Viz reprezintă tensiunea continuă care poate fi aplicată în mod permanent în bariera de izolaţie în timpul utilizării fără distrugerea circuitului (domeniu de valori uzual 400V5000V).

- 86 -

AMPLIFICAREA. AMPLIFICATOARE

reprezintă tensiunea continuă care

poate fi aplicată un timp scurt (0,15s) în bariera de izolaţie fără a provoca străpungerea.

2) Tensiunea de test, VTEST

V

TEST

1000V 2V

iz

(1.147)

3) Rejecţia modului de izolaţie , RMI arată dependenţa tensiunii de ieşire de tensiunea existentă în bariera de izolaţie.

RMI 20log

V iz

V

0

(1.148)

(Valorile uzuale ale RMI sunt de 120160dB) 4) Rezistenţa de izolaţie , Riz este valoarea rezistenţei electrice a barierei de izolaţie la aplicarea tensiunii continue în bariera de izolaţie

egală cu Viz . (Valorile uzuale sunt :

5) Capacitatea barierei de izolaţie, Ciz reprezintă capacitatea măsurată la aplicarea unei tensiuni în bariera de izolaţie egală cu Viz . (Valorile tipice sunt de 312pF) Pentru un AII în configuraţie de AD tensiunea de ieşire poate fi scrisă ca :

Riz 10

12

)

V

0

R

2

R

1

V

ID

RMC  

IC

V

V

iz

RMI

(1.149)

AII se realizează în prezent sub formă integrată. În fig. 1.59. este prezentat circuitul Burr-Brown 3652 care realizează : 0,05%, liniaritate, bandă de 15 kHz, SR = 1,2V/μs , tensiune de izolaţie de 2000V continuu , tensiune de test 5000V (10s) , rejecţia modului de izolaţie mai bună de 140 dB.

- 87 -

FLORIN MIHAI TUFESCU

DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II)

MIHAI TUFESCU DISPOZITIVE ŞI CIRCUITE ELECTRONICE (II) Fig.1.59. Amplificatorul izolator integrat Burr-Brown

Fig.1.59.

Amplificatorul

izolator

integrat

Burr-Brown

utilizat la preluarea unor biopotenţiale.

3652

Burr-Brown utilizat la preluarea unor biopotenţiale. 3652 Fig.1.60. Structura interna şi terminale le la AO 3652.

Fig.1.60. Structura interna şi terminalele la AO 3652.

- 88 -