Nicolae Iorga - Oameni Cari Au Fost. Volumul 3

N ..
lOR G A
OAMENI CARI AU FOST
BUCUREŞTI
FUNDAŢIA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ "REGELE CAROL TI"

89, Bulevardul Lascar Catargi, 89
193 6
FUNDATIA PENTRU LITERATURA
SI ARTA REGELE CAROL II"
CPT.-COMANDOR P. C. Libertatea marilorgprizele maritime epuizat
FUNDATEANU
Au apArut
BIBLIOTECA ENERGIA"
M. CONSTANTIN-WEYER Cavelier de la Salle, traducere din
Ilniba francezA de Paul I. PRODAN Lel 40
L. F. ROUQUETTE In cautarea fericirei, traducere din
limba francezA de E. FLAMANDA Lei 40
ALAIN GERBAULT Singur, strabatand Atlanticul, tradu-
cere din limba francezA de A. VIANU Lei 20
COLONEL T. E. LAWRENCE Revolta In defert, traducere din limba 2 vol.
englezil de Mircea ELIADE, cu o harta Lei GO
RENE BAZIN Pustnicul din Sahara. Viata pärintelul
Charles de Foucauld, traducere din limba
francezit de Alexandru }JODI)* Lei 30
MIHAI SADOVEANU Viata lui &Oaf: cel Mare Lei 30
C. ARDELEANU Domnul Tudor Lei 30
It. P. HUC Descoperirea Tibetului traducere din Lel 30
limba francezA de Apriliana MEDIANU
HOMER Odiseia, traducere in prozA din limba elinit
de E. LOVINESCU Lei 60
JAKOB WASSERMANN Viata lui Stanley traducere din limba
germanA de Radu CIOCULESCU Lei 40
R. P. HUC In China traducere din limba francezil de
Natalia BALUT A Lei 40
H. M. STANLEY Autobiogra fie traducere din limba en-
Sub tipar glezi de Mary M. POLIHRONIADE Lei CO
F. YEATS-BROWN Bengali
A apArut BIBLIOTECA INFORMATIVA"
lug. I. ORBONA* Manual de atelier mecanic Lei 80
A apArut BIBLIOTECA ARTISTICA
0. HAN Sculptorul D. Paciurea cu 24 de planp Lei 60
Sub tipar
Al. BUSUIOCEANU Andreescu
A apArut BIBLIOTECA ORASE "
MIRCEA DAMIAN Bucurefti eu 48 de planse Lel 120
Sub tipar
TUDOR 0131ARU Constanta
Au apArut BIBLIOTECA DOCUMENTARA"
Amintirile Colonelului Lacusteanu
publicate de Rada CRUTZESCU Lel 70
ELENA G-RAL PERTICAR1- Din viata qi corespondenta lui
DAVILA
Carol Davila Lei 200
Au apArut BIBLIOTECA ENCICLOPEDICA"

CONST. C. GIURESCL7 Istoria Romanilor, I editia a II-a, cu
numeroase ilustratii in text Lei 200
Dr. G. BANU Sanatatea poporului roman Lei 200
OAMENI CARI AU FOST
WAD TRAS DIN ACEASTA CARTE, PE
HARTIE VIDALON VARGATA, CINCIZECI
DE EXEMPLARE NEPUSE IN COMERT,
:: NUMEROTATE DELA 1 LA 5 0 7.
GEORGES CLEMENCEAU
Un tinerel nebunatec, imbatat de idei pe care dad(

le-ar fi in%eles, n'ar fi luat in mana revolverul, a tras asu-
pra d-lui Clemenceau. Acesta a raspins ajutorul care i se
oferea, fiindca doar, (( nu era nimic si, cu vigoarea tine-
reIelor sale octogenare, de care vorbea cu admira/ie alt
vesnic tana r, Lloyd George, s'a dus pe jos acasà, sa-si
ingrijeasca rana.
Atentatul de ieri are un inceles mai adane decat niLe
desineticii prostesti de felul acesta, care inscriu nume
idioate in paginile istoriei, menite pentru marii virtuosi
pentru criminalii cei mari.
El nu s'a indreptat contra unui aspru stapanitor,
contra unui tiran poliiienese, contra unui exploatator
ai jertfitor de oameni, care trebue daramat pentru ca
umanitatea sà treacd inainte.
Glorrtul care a atins trupul blitranului care traieste
Inca de azi dincolo de vieala lui fizica asa de subreda,
Iintea politica lui. Si aceasta politica nu inseamna deck
idealism in serviciul celor mai drepte rea1it60, saerificiu
6 OAMENI CARI AU POST
pentru cele mai scumpe bunuri ale omeniril, revoltà

contra celor mai oribile nedreptgli si a celor mai cum-
plite crime, nalionalism civilizat pentru umanitatea vii-
torului. Cáci aceasta a voit mintea superioard a lui Cle-
menceau in marele razboiu, i aceasta a frtcut energia
lui de (gel. Omul a z'ambit desprquitor la durerosul
onlagiu pc care s'a priceput s'à dea stupiditatca strAzii
närdvite si a urmat, fgr5 un euvânt de infiorare a nedrep-
Ca-0i indurate, drumul lui.
In aceasta, insa este ca un simbol.
Se vor trage multe gloanle contra acelor principii pe
care le infruciseaza. Clemenceau, dar, dacrt sAnge omenesc,
nevinovat de atitea on, sacru uneori prin virtulile mo-
rale heanite de dânsul, va curge, ele, eternele principii,
care sunt in legatura cu Patria, cu Neamul, cu credinIa
in ideal si iubirea de oamcni vor rärnânea.
Fiindea farà ele ne-am intoarce in turina stupidd a
bestiilor din care, pin sforprile minor de ani, friptura
privilegiata a ornului a stiut St ia0.
1919
II
UN PR IETEN STRAIN PE CARE L-AM PIERDUT
In totala noastrà incercuire dela Iasi si chiar dupg
aceca, Iii asa de grelele legilturi, mai mult accidentale,
dintre România liberatà i liberatorul Apus, n'am aflat
despre incetarea din vieald a unui om pe care, cu toate
legdturile lui de familie, ce-i impuneau situp tii fata de
poporul maghiar, România intregitä 1-ar fi bucurat,
fiindca nu se poate Ca, o vieald intreagä, sä fi cercetat
cineva istoria unui popor, sà-i fi cunoscut luptele, sa-i
fi descoperit vechile suferinti, sà-i fi atins sfintele spe-
rante %fa ca intre acesta si dânsul s6 se creeze legáturi
de acelea pe care Minic nu le poate rupe. Acest om,
care, astfel, a fost amintit doar intr'un colt din zirlrul
dela Paris al partidului d-lui Tache Ionescu, La .Ruu-
manie, fat% ca presa dela noi, presa, dusmana a sufle-
tului românesc, de aici, din Bucuresti, ori biata presa
lipsita de informatii din Iasi sà ia not:á despre disparitia
lui, trebue infdlisat insg poporului nostru la cea dintâi
stire, fie ea si atat de tArzie, veche de aproape juniätate
de an, a disparitiei sale.
E Emile Picot.
8 OAMENI CARI AU FOST
Intamplarea I-a pus in legaturà cu %are noastra. Secre-

tariatul princiar, apoi regal, care a introdus in intimita-
file noastre politice ata-cia oarneni fara credinla, fara
iubire fala de noi, fara inielegere fala de inexorabila
necesitate a scopurilor noastre nalionale, a fost odata
incredintat i unui tânar Francez inteligent i harnic,
pe care-I puteau interesa, daca nu si pasiona caci
Picot nu era nici un romantic, nici un sentimental, si
anume engouements, totusi atat de nobile, erau straine
de firea lui socotità elernentele vieii noastre in trecut,
a tat cele politice, cat ieele culturale chiar.
Emile Picot, fratele altui invaIat, care s'a distiiis
intr'un domeniu vecin, Georges Picot, era o fire de
erudit, dintre aceia carora dela sine li se alipeste
prostii o adauga i altora, crezand cà astfel ei-i fac infe-
riori printr'o condescendenta recunoastere calificaia
de <( benedictini *. Avea vocalia bibliografului care cauta
eu neobosita sarguinIa ceea cc descopere cu o bucurie
lava margini, care eticheteaza cu o admirabila ordine ei
care, in sfarsit, prezinta, la vremea sa, and crede ca
intreg campul, pada la ultimul spic ratacit sau ascuns,
a fost explorat, cu suprema satisfacIie rezultatele unei
munci de care put,ini pot fi capabili. Astfel invaVand
româneste, rapede si bine, atata cat sa nu uite nicio-
data, si fara necontenitul contact viu, aceasta limba,
sora limbii sale, cetind in original acele cronici care sunt
o comoara de cuvinte si de intorsaturi stilistice, vrednice
sa fie cunoscute i inviate, el ajunse, pada &à aibà ideca
unei activitali stiintifice inchinate Romanilor, la hotarirea
de a incepe la Paris lecOi priviloare la graiul nostru.
UN PRIETEN STRAIN PE CARE L-AM PIERDUT 9
Picot, secretarul domnesc din Bucuresti, a fost

apoi consul la Timisoara, a cumpkat, acolo 'n Banat
on i peste Dunke, cai pentru remonta armatei
franceze.
0 bucata de vreme, vieata lui avu astfel atingere mai
mult cu interese practice, de negot. i i s'a pkut cä pentru
Francezi, la cari marea traditie nobilà a epocii lui Miche-
let, lui Edgar Quinet, lui Bataillard ca sri nu mai vor-
bim de epoca lui Vaillant si a directorilor de scoalà din
Iagi, cari invglara pe un Mihail Kogalniceanu, se in-
cheiase, ar avea un interes, in legkurä cu activitatea
practica ce ar putea sà desfasoare in Orient, cunostinta
limbii noastre.
Aceasta e originea invAtàmântului de româneste la
coala limbilor orientale. Rostul nostru, asa de apropiat
de al neamurilor latine din Vestul cu origini romanice,
pus alkuri de graiurile si de jargoanele Orientului semit
turanian, era in adevk o ciudatenie pe care, deoarece
altà catedrà de romAneste nu mai era in Franta intreagrz
si mai ales in acest Paris phn de atka inva. tkurà in
domeniile cele mai neasteptate, o puteam simi i ca o
jignire, o mare jighire nemeritata pentru un popor care
a c6utat totdeauna s cunoasea tot ce priveste Franta
ea pe niste lucruri ce ar face parte din propriul sdu
patrimoniu, din propria sa avere, si a adaus totdeauna
la aceast4 cunostinca, pe lânga indemnurile traditiei gi
cerintile modei, 1 i o sincerá iubire. Dar, oricum, se
invala româneste la Paris, si cutare elcv al lui Picot,
care, in loc de a se face consul ori de a cktta specula tii
in Orient, era bibliotecar la Nationala, arka cd lecliile
invAtatului profesor pot destepta i anuinite curiozitali

distinse in sufletul ascultAtorilor, oricAt de real ar fi
fost %cute.
Dar bibliograful de vocalic nu se 160 innàbusit de
nicio altd preocupwlie sau indatorire. Se pare di,
explicand scolarilor sgi, ca un adevàrat i simplu
text de liinb5, lea topiselul b'atrânului Vornic Ureche,
profesorul ajunse la ideea de a-1 retipAri la Paris, nu
dupà manuscripte care nu-i sthteau la indemânà, dar,
pentru a fi totusi o notá de raritate, in litere chirilice,
crick ar fi creat aceasta un zid de veche piatra slavong
intre limba noastrà i publicul francez. A pus in faIg
traducerea franceza, dar, mai ales, a gramädit in note,
nu simpla indica-lie a izvoarelor care lurninau si corn-
plectau pe cronicar, ci insusi textul lor. Ii poate inchi-
pui cineva ce mang cereascA pentru cercetAtorii istorici
dela noi, cari n'aveau totdeauna o bun5 biblioteca la
indeniânà ori cari &eau mai comod s afle totul* in
<
cuprinsul unei singure cArti!

Ar fi putut face pentru noi, cu cat stia 0 1 cu cat
era in stare s'O' mai afle, mult mai mult, dacd am fi
fdcut parte din si alt core cleat al curiozitalii sale
bibliografice. Dar autorul studiilor asupra relaliilor
dintre Fralqa si Italia in secolul al XVI-lea, alca-
tuitorul catalogului stiinlific al bibliotecii Rothschild,
n'avea destu15. vreme pentru aceasta, i astfel a trebuit
sa ne mulVamiin cu note asupra istorici literaturii rornâ-
nesti (Nicolac Milescu) ori asupra tiparului nostru, dela
vechile cärli slavone de dupd 1500 la lucfarile Rusului
Strilbilchi. In vremi si mai nou'a imi oferise din
UN PRIETEN STRAIN PE CARE L-AM PIERDUT 11
nenoroeire prea tarziu, la 1902 o contributie la Pri-

nosul Sturdza.
Nu §tiu cat vont fi aratat la moartea lui Emile Picot
o recuno§tinta care e in cele mai frumoase traditii ale
poporului nostru. Sunt sigur ea nu s'a luat Inca nicio
masura pentru ca sa putem avea partea romaneasca
din frumoasa lui biblioteca §i notele lui, care trebue sa
fie numeroase §i importante 1), asupra vietii noastre natio-
nate. N'am voit insa ca o comemorare pe deplin cuvenita
sa lipseasca in presa României. Si la &Ansa sa-mi fie
iertat sa adaug o dorinta : aceea ca dupa faza eruditiei
bibliografice ori a eruditiei filologice, care i-a urmat, sà
revie, in atentia fa ta de noi a marelui popor francez,
care a fost aliatul nostril §i un ap de puternic sprijin
in razboiul unitatii nationale, acea faza de intelegatoare
§i sensibila pretuire a sufletului nostru intreg, derrin de
a fi cunoscut, credem, in totalitatea lui originala.
1919
1) Se an' acum la Biblioteca Nationala din Paris i au servit

d-lui Georgescu-Tistu pentru un etudiu in Mélanges ale colii
Romine in Franta (1926 9.
III
IOAN BOGDAN
Duminedi, I Iunie, s'a stins, dupil o lunga i grozavà

boalrt, incrt unul din oaluenii cari aveau inaintea lor o
intrcaga muncrt pe care al-1,H n'o vor putea face ca
Ioan Bogdan, profesor la Faculta tea de Istorie din Bucu-
regti, fost decan al ei, un moment rector, sgpat ti
rristurnat de intriga politicianismului, coalisat, al Uni-
versitaiii.
Amintirile care mi se trezesc in suflet in aceastrt
cuprinzAnd vicala Inca intreagA, sunt prea rnulte i prca
duioase, dc inchid prea mult din ce a fost mai intim
in fiino mea insagi pentru ea sd nu-mi impun, cu atAta
greutate totusi, sä le pastrez pentru durerea mea. Ma
voiu sili srt vorbesc lumii numai despre ce o privegte
pe &Ansa pentru ca sà poatà prqui dupa cuviinla pe
acela, care, printr'o modestie exagera Ca', in mijlocul
pretentiilor curente care 1-au navglit gi inribugit si pe
dAnsul, s'a Vila de o parte in a tâtea itnprejuräri in care
el se itnpunea prin calitafi incomparabil superioare ace-
lora ale concurenfilor i rivalilor sal. Voiu fi savârgit
MAN BOGbAN 13
astfel, odata cu o datorie de pietate, care ma priveste

printre cei d'intai, i o mare datorie de dreptate ce
trebui indeplinita macar fata de memoria omului ne-
glijat i calomniat in Tara unde, de atatea ori, compro-
mitand-o i pagubind-o, a triumfat §arlatanisinul oame-
nilor fara cunostin-ti si Para talent.
Sfiosul copil care, acum patruzeci de ani aproape,
venea din Brapv, unde in casa mamei sale insasi va-
zuse ce poate fi o munca de toate zilele, o lupta necon-
tenita cu greutalile vieii i o jertfa neintrerupta pentru
datorie, aducea cu dansul insu0ri din cele mai pretioase
oriunde caci in orice -Ora el ar fi ajuns la situatia
pe care si-a castigat-o aici, dar poate fara suferintile
pe care, daca a tacut despre ele, nu inseamna ea nu
1-au patruns adanc, zguduindu-i pe incetul puternica
sanatate, dar pretioase, aceste insu0ri, mai ales la
noi i in acel moment cand se trecea dela un romantism
definitiv rasuflat, dela un criticism sterp ca al a Ju-
nimii*, admiratoare a singurelor ei negatii, la un rea-
lism constructiv.
A faeut bune studii de filosofie la Iasi, §i un raport
din tineretà despre inva-tamantul din Germania arata
ce competinta ti putuse c4tiga, asa de rapede, in dome-
niul pedagogiei. Dar, cerandu-se un specialist de limbi
slave, in care 'Ana atunci se pricepea numai geniali-
tatea necritica a lui Hasdeu si tot asa de putin criticul
diletantism naiv al episcopului Melhisedec, el a avut
curajul, extraordinarul curaj de a se initia in cateva
luni intr'o materie din cele mai grele i, addugim, din
cele mai putin simpatice.
A fficut solide studii la Universitatea din Austria si

a petrecut un timp in mediul rusesc, a c4rui limba o
vorbea cu usurirrp i eleganp, cunoscand in acelasi
timp, cu o stapânire deplina de filolog, celelalte limbi
ale vastei familii slave. S'a intors la Bucuresti pentru
a crea catedra de limbi slave pe care era s'o ocupe
trei decenii Intregi si care, prin pierderea lui, la cincizeci
§i cinci de ani abia, rämâne goala Para s vedem eine
ar putea prirni, dintre cei din Ora, o succesiune
ca aceasta, care cere cunostin-ci, metodd i un spirit
critic ales.
Publicaçii hotaritoare pentru tiinça noastrá si care
pa'nä azi "sunt punctul de plecare al oricArii cercelari
despre istoria noastrá mai veche, färti sa fi pierdut
nimic din valoarea lor, in text si chiar in cornentarii,
cu toatg imbogalirea, datorità si lui, a cunostirrcilor de
anfanunte, au aparut Indata. Prin el am ajuns a cu-
noaste, peste tArzia prelucrare de compilator stAngaciu
a Vornicului Grigore Ureche, originalele slave, izvoarele
primitive ale istoriei Moldovei, dela Insemn'arile din
Bistrila i Putna pana la adausurile, supt Petru Schiopul,
thrziu in veacul al XVI-lea, ale calugdrului Azarie. Tot
prin el s'a avut culegerea, de o capital-a importarrp, a
scrisorilor domnesti In limba slavonA pästrate in Arhi-
vele din Brasov. i in sfarsit prin munca lui s'au adunat
gi publicat, Intr'o colecIie model, in aceeasi veche limbA
diplomatica, actele lui tefan-cel-Mare. Aceste trei luceari
fundarnentale pentru istoria noastrà vor fi, necon-
tenit, titlul lui de glorie in istoria gtiinEi filologice si
istorice la noi.
WAN BOGDAN 15
Inzestrat cu un spirit de organizare, armonizare 0

conducere pircin obi§nuit, acela caruia i se datore0e §i
interneierea << Comisiei Istorice )), cu ediliunile ei ad mi-
rabile supt toate raporturile, ar fi putut indeplini, intr'o
societate mai dreapta in aprecierile ei, 0 rosturi supe-
rioare acelora in care a Jasat urme care nu se vor putea
9terge. Rare ori a fost intre intelectualii no§tri un om
de un mai sanatos siml real 0 totdeodata de o con0iinp
idealist& mai sigura deck dânsul. Cei ce I-au cunoscut
bine au avut astfel pentru dansul un respect care, in
aceste momente duioase, biruie cele mai fire0i lacrimi.
In ultimul timp, chinurile bolii nu-1 impiedicau de a
se gandi necurmat, cu o dureroasa urmArire a tuturor
9tirilor,la soliditatea marii cladiri nalionale pe care
ni-a dat-o soarta. Trei, patru zile inainte de rnoarte,
and i s'a vorbit de documentele noastre dela Moscova
i de alte averi arneninIate, a obiectat: # Totul se poate
pune la loc, documente §i averi; tam sd rdmdie #.
Tara nu-1 va putea uita, §i memoria lui va fi cu atilt
mai vrednic onorata, cu cat discernamântul insu0 al
societalii noastre va crqte.
1919
IV
UN BAIETEL VITEAZ
Dela pArintii cari nu-1 vor putea uita niciodatà primesc

o carticicá de amintire, publicatä de cineva care 1-a
cunoscut si iubit, pentru a se sti ce a fost in sufletul
tân'ar, asa de curând dispArut, al caporalului aviator
loan Nicolae Romanescu, mort, in mijlocul cbiar al
aerului pe care-I stapânea, de nimicitoarea explozie a
unui obuz, fulgerat si ars In plin sbor si Incredere
biruitoare.
Tân'arul de dou'azeci si patru de ani era un student
al UniversitaIii noastre, si ràzboiul 1-a chemat la sine
prin puterea ineluctabilei datorii. S'a bucurat, s'a imbà-
tat de dânsul. Când n'am mai avut puterea de a lupta,
el a Vazut, ea pulini aliii, dincolo de steagul lui aceeasi
cauth sub unul din steagurile infralite, sub acela catre
care cu mai puternice speranle se indreptau càutaturile
noastre. Párásind Basarabia intr'o zi de iarna, s'a dus
pe frontul francez, neavand altà dorinVa deck s'à ar5te
aici ce poate. Ce poate el si, prin el, ce poate rasa lui,
rasa noasted.
TIN BAIETEL VITEAZ 17
DrAgulele scrisori de entusiasm pe care le-a strans

pietatea arafa, nu numai un suflet drept §i un adevarat
talent al scrisului, dar §i ceea ce lipse§te prea mult
tineretului dela noi, din cauza unui sistem gre§it de
educalie, aspru §i sec: tinereIa insà§i. E la dânsul,
ea §i la tinerii popoarelor in plind expansiune, o nesfAr-
OVA dorintà de fapte §i o nesfar§ita bucurie de vieata in
tot ce poate ea sa' deie, Ong §i in loviturile fatale pe
care le pregite§te impotriva acelora cari o infruntA prea
darz, in primejdiile ei, ca s6 nu-§i ràzbune.
Intre cerceta§ii no§tri, intre elevii §colilor dela noi,
pagine ca acestea ar trebui raspandite. Ele pot sA argte
cum e la vArsta aceea un suflet frumos.
atalia ar putea lua exemplul luptei §i. sacrificiului
dela acest bilie-cel viteaz.
1919
2
V
0 COMEMORARE A LUI EMINESCU
De Alexandri, aI cdrui centenariu dela nastere se

serbeaza acurn, asa cum stim noi serba aici, cu douri
trei articole schioape de gazete proaste, nu s'a putut
desparti nici cu acest prilej gloria rivala a a celui Emi-
nescu, in care nu stiu ce pot recunoaste reprezentantii
generatiilor mai batrane, dar pe care cei cari n'au cinci-
zeci de ani II considera si ca pe spiritul mare care a
exercitat cea mai adanca influenta asupra sufletelor lor.
Nu se va putea spune in deajuns cat de mult au fost
patrunse doua, trei generatii in sir, si nu numai de
sentimentahtatea speciala a poetului ceea ce inseamna
foarte mare lucru, caci, daca unii oameni simt cu ideile
lor, cei mai multi judeca obisnuit cu sentimentele pe
care le au , dar si de credintile pe care, si atunci
cand era pus a vorbi in numele unui singur partid, le
exprima cu aceeasi convingere si cu aceeasi rargime
omul care a fost si un mare cugetàtor.
Fata de dansul avem Insa grele datorii, care n'au
lost Indeplinite. S'ar putea crede, de cineva venit de
0 CoMtmo11A1E A Lt.ii EMINESCII 19
aiurea, cd nici pdnd astdzi, orich't de mult ar cuprinde

edicia dela Iasi, manuscriptele dela Academie ale lui
Eminescu n'au fost prelucrate asa cum se face In toatà
lumea pentru edi%iile definitive ale clasicilor? S'ar putea
erede, de acelasi, c nicio ediçie portativk elegantk
frumos ilustratd a lui Eminescu n'a fost incercatd de
editorii cari au atdta cerneald i hârtie pentru cople-
sitoarea mediocritate curentk in caqi si in reviste?
Astfel comemorarea lui Eminescu e i un prilej pentru
eele mai grele mustrdri de cuget.
Si ele sunt si mai grele prin amintirea, pe care cei trei-
zeci de ani treculi dela moartea lui o rechiamd in min-
rile noastre, a condipilor de vieard mizerabile in care
aceasta geniald personalitate a fost läsatd sa decadd
pand la izbdvirea prin loviturile nebunului asasin.
1919
2*
VI
JERTFELE CARE NU SE ST IU
Bgtranul profesor iepan, Intrebat ce vânt 21 aduce

pe la noi, in aceste zile de Imbulzealii, a ra'spuns 1in4tit:
v Vfint rau. Mi-am inmormântat, ieri, bgatul >>.
Cetitorii nwri cunosc, din fragmentele de scrisori pe
care le-am dat in acest ziar 1) In vremea razboiului pe
viteazul ofiIer care a fost fiul venerabilului domn Aram-a.
Scrisorile erau aduse cu atAta iubire §i mândrie de Orin-
tele astgzi a§a de lovit ! Erau mângiierea lui pentru
lipsa celui chemat de primejdia Varii, erau InalIarea
sufleteascá de care avea nevoie pentru a trai singur.
Si, in acel rnediu de intencionate §oapte descurajatoare,
menite sd ne aduca la pärdsirea de noi inqine, la pacea
dorità de interesele stràine, noi toIi am scos din astfel
de rânduri elemente de incredere in noi Insine, de bune
sperante In viitor.
Rdzboiul s'a ispràvit, dar bolile Indeplinesc §i mai
departe opera lor uciga0.
1) Neamul Românese. $
JERTFELE CARE NU SE mu 21
I 1-au adus dela Hotin, bolnav de o gripà infeclioasä.

Dupà cateva zile de zkere s'a pra'pàdit. Inima, sguduita
de atAtea ernotii, n'a rezistat. Ca dânsul, atatia
dintre cei mai buni fii ai neamului se duc fàrà sa' se
cunoascg tot ce au fgcut pentru ca sa existe acea Rol-fla-
nk Mare, a cgrei ctitorie §i-o smulg cu atAta trufie §i eu
atAta spirit de vrAjma§ie personalg, de mult trist cuno-
scut la noi, toti efii de partide §i toti agitatorii mancati
de ambitie. In momentul triumfului, ei se retrag discre%i
in umbrele mortii, unde sute de mii dintre ai lor, ale
Caror oase sunt ra'scolite astàzi de plugul recoltelor
viitoare, ii weapta. Ce le e lor apoteoza care este pen-
tru altii?
*i acei cari i-au iubit, acceptà. Ei §tiu &á a§a se fac
pe lume lucrurile mari, nu cu orice jertfd ci cu jertfa
celor mai buni. i profesorul dela Iai adàogia a-taw la
pornenirea celui stins de board la Nistru: # Mai este
cellalt la Tisa )).
Daca sträinii caH ne judeca ar §ti mai bine astfel
de suflete !
1919
VI I
GENERALUL GRIGORESCU
Nu, asupra mor/ii, at'Ot de premature, a generalului

Grigorescu nu se poate trece asa de usor, cu o notica
de cateva rfinduri pierdutà in nimicniciile care, strinse
la un loc, si cu praful de stradà al asa-ziselor <( infor-
ma-tii #, dau imprcunA un ziar popular sau de partid in
Romania. Simpatic sau antipatic dupd punctul de vedere
al unuia si altuia, generalul care se coboara in mormânt
dupa cc asa de frumos 1-a luminat o asa de curata gloric,
a insemnat pentru poporul nostru mult incercat, in
suprema lui cried, razimul pe care nimic nu I-a putut
sgudui.
In rezistenla färá care, cu neutralitatea cutriror inven-
tatori s. g. d. g. sau in lipsa ei, am fi ramas un neam
dezonorat, fiecare si a adus partea : unul siguran-ta meto-
dic6 a comandantului preg6tirilor minulioase, altul lar-
gimea planurilor fericite, cutare altul avantul dispre-
-tuitor de moarte. Dar el, gencralul Grigorescu, a contri-
buit esential la izbAnda dela Mär6sesti prin acea insu-
sire, fericità intre cele fericite, care e siguranta de sine,
GENERALUL GRIGORESCU 23
increderea absoluta in neaparatul succes, farinecul ce

aceste calitati de voin0-1 exercita asupra tuturor celor
ce stau sub ordinele unui asemenea oin, suggestionati
de cuvantul, de gestul, dar mai ales de neclintita lui
atitudine.
Dupa Ieremia Grigorescu n'au mers numai, supunAn-
du-se cfluviilor cuceritoare ale vointii lui fara margini
de increzute, ofiterii si soldatii armatei carcia-i apar-
tinea, ci si comandanti ru§i cari credeau ea e o einste
pentru ei sa-1 secundeze. i aceluiasi prestigiu al hotaririi
neclintite trebue sa i se atribuie consideratia respec-
tuoasa de care 1-au incunjurat Aliaii, dela Fraiga, cu
ai earii ostasi a colaborat frateste, pana la departata
Japonie, care i-a trimes o sabie de onoare.
Prea curand face drumul eel mare generalul dela
Oituz si dela Marasesti. Tara avea nevoie de dansul
pentru lucruri in care nimeni nu-1 va putea inlocui..
Iar a-I ignora in disparitia lui neasteptata pentruca,
amestecat o clipa in politica, nu s'a afiliat niciuneia
din asociatiile care tind a monopoliza totul, este o igno-
minie.
La marginea mormantului proaspat am inut ca
aceasta sa fie spus.
1919
VIII
BATRANUL MIEU ELEV
La Agapia, in muntii Neamtului, s'a stins profesorul

ie§ean Vasile Botez. Numai celor din ora§ul lui, colegilor,
atorva elevi, Ii e cunoscut numele acestui dasc6l de isto-
rie, cuin, in ce prive§te studiile, cuno§tintile, talentul,
aunt a§a de multi, ca dânsul §i mai mult deck dtmsul.
CAci Baez nu s'a deosebit nici prin studii, nici prin
elocventa, nici prin publicatii. Dar intà ce-1 pristreaz'a
§i-1 va ptistra totdeauna in amintirea mea pe bictul
batr"an.
La Ia§i, de§i n'am fost niciodatil profesor acolo, am
tinut, ca deputat, apoi dupil ce nu mai cram deputat
acuin in urmil, doi ani de zile intregi, ca pribeag al
luptei nationale, multe lectii din deosebite domenii alc
istoriei. Când in aula neinailzitii, de inglietain cu totii,
a Universitalii, când in amfiteatrul dela Anatomic, in
miros de cadavre §i cu mu§tilc infcctioase bAzAind uneori
lânga noi, and intr'o cam'arufa dela Liceul National, la
lumina lumânArii aduse de-acasa de una diu ascult4-
toare.
BA.TRANUL MIEU ELEY 25
Afard de anume momente, raH qi trecdtoare, eram

putini, foarte putini la aceste lectii. Uneori zece, doud-
zeci de persoane. Dar printre ele mare lucru sà fi fost
dacd, dintre atatia profesori de istoric, lipsea Vasile
Botez. Asculta. In capul rotund, ple§uv, eu ochii mici,
grdmddit in umeri, se petrecea o neobi§nuità operatic
de continuu control al cunwintilor sale. Uneori §optea,
alteori auziam rdspunsul dat cu anticipatie intrebdrilor
mele dialectice. Aceste lucruri Botez le tia. i ce bucuros,
ce mândru era cd le 9tie ! Unde era insd explicatia noud,
ideea originald ori mdcar faptul necunoscut, repede lua
creionul §i, in carnetelul lui, insemna. Nu era sd tie
curs despre aceastd materie, pensionarul. Dar ce are a
face? Insemna. Pentru el, pentru a nu fi in urmd, pen-
tru ca sd poatd, la cea dintai ocazie, sä dca din cap
cd si aceasta o qtic.
De ar avea invaTimantul cel nou mulIi profesori ea
acel lAtrAn. elev !
1919
IX
SPIRIDON LAMBROS
Spiridon La tubros, profeiorul la Universitatea din

Atena, direetorul foii Neos Ellinomnimon )>, eel rnai
insemnat dintre iuvhoI1ii Greciei moderne, §i-a ispravit
zilele, inainte de vreme, prin eine stie ce loc de de%inere
sau internare, ispasind pacatele sale ca sef de Guvern
faca de politica nqionala si de interesele superioare ale
patriei sale.
In aceasta tragedie, care rapeste Ciiteljii un om cu asa
de mari merite i capabil de a rnunci pentru &Ansa Inca
mulci ani, nu vom canta greselilc altora care s'au putut
adaogi la responsabilitatea lui si nu vom incerca lectia
de morala politica ce se desface asa de usor dela sine.
iarasi, nu avem pretenIia de a interesa publicul
la intinderea §i varietatea unei opere care, prin aceea
ea a fost risipita in nesfarsite studii speciale, nu consti-
tuie mai puOn unul din totalurile cele mai impunatoare,
prin bogälia informaIiei note& prin critica precisa §i
patrunzatoare, uneori i prin liniile generale la care
ajungea scriitorul.
SPIRIDON LAMBROS 27
Aducand omagiul cuvenit memoriei unui orn de o

asa de inalt5 valoare si regretând, ca Rornâni, pierderea
cuiva, care, desi se sirritea Grec i numai Grec, apar-
tinea partii din rasa noastrá care locuieste in Balcani,
vom adOugi nurnai atata cA, daca politicianilor cari
nu sunt intelectuali anume rOtaciri li se pot ingadui,
omul care prin studiile sale a ajuns In contact cu acele
largi si curate izvoare morale care sunt graiul, scrisul
oi faptele neamului sari e indatorit a nu aduce in poli-
ticA deck ceea ce e mai adevOrat si mai gencros in de.
1919
X
ARIIIEREUL ANTIM
Inca dela cea dintai veste a mortii arhiereului Antirn,

ales episcop de Ramnic in Corpuri Legiuitoare a caror
opera intreaga a fost desfihrtata, m'am grabit sa vor-
besc cetitorilor nostri despre raposatul, cu care impreju-
rarile ma adusesera, acum in urrna, in legaturi de prie-
tonic. Cum acele rAnduri de amintire s'au pierdut, repet
acurn, asa de tarziu, cuprinsul lor.
Fiu de satean din Valcea, preot, mult timp, in Craiova,
treeut la calugarie numai In ajunul inal-prii sale la
treapta de arhiereu, fericitul parintele Antim a fost,
nu numai un om de treaba in toata puterea cuvautului,
cinstit cu prietenii i iertator fa-ta de dusmani daca
ar fi avut i un suflet ca dansul !, dar j un cleric
de o adanca i miscatoare credinca, caruia indeplinirca
datoriilor sale bisericesti nu-i era o simpla forma, ei o
misiune plina de cea mai grea si mai nobila raspundere.
Aceasta credin-ta n'avea nimic din modernismul, filo-
sofic sau poetic, al atator altora ; era vechea credinta
stramoseasca, deplina, stricta, desi nu intoleranta. Nimic
ARHIEREUL ANTIM 29
din ceea ce Biserica admite nu se putea desface din

convingerile lui tari, pe care i s'a sprijinit toata vieala.
Era poate o marginire a cercului de vedere, dar omul
impunea respect. Nu se putea uita o liturghie slujita
de dansul, nici privelistea figurii palide, cu lungile plete
§i bogata barba neagra desfacandu-se sub mitra de aur.
Si ca predicator si cuvantator era dintre aceia carora
inima le &à cuvinte.
N'avea ambilia de a iesi de acasa, din camarulele lui
dela Iasi, pentru a fi un episcop cu dioeesa. Ispita 1-a
cautat insa acolo, perfida ispita a politicianismului lacom
de aderenIi, de clienli si de servitori. Cand 1-am feli-
citat pentru intarirea lui ca episcop, nu banuiarn pactul
secret pe care trebuise a-1 primi. El s'a vadit and in
Senat, dintre to%i episcopii prezenli, numai Vladica
Antim a dat acel vot pentru judecarea vinovalici, a
# crimei * celor cari au facut razboiul, vot care 1-a omorit
in inima prietenilor &Ai.
L-a omorit Ins i in constiirqa lui proprie. De
atunci vieala i-a fost un chin. Trupul n'a putut
rezista suferimilor sufletului. i, astfel, el s'a stins
fara sa fi indeplinit nimic din hotaririle lui si din
speranIele celor cari-1 cunosteau.
Aiba-1 pe suflet eine i-a stricat linistea i i-a nimicit
vieata!
1919
XI
RUSKIN
Anglia a comemorat pe until dintre cei mai mari
scriitori ai sai in veacul trecut, pc unul care era in acelasi
timp un adanc si personal cunoscator de arth, cum
dovedesc si schi%ele lui expuse cu aceasta ocazie si, in
forma sa, originala care nu ingaduie metoda si dogma-
tism, si un cugetator dintre aceia cari au revolqionat
datina despre frumuseth. John Ruskin a fost in afara
de aceasta un inIelegator al misterului, un spirit emina-
mente religios, al carui entusiasm descoperea adesea
pe calk lui proprii ceea ce-i este interzis cugethrii reci
procedând dupa metodele pe care ni le-au transmis
vechii Greci, mostenitori ai abstracIiei asiatice, si pe
care ne-am deprins, de reci ce sunt, a le crede vesnice.
Venerat in Anglia sa, Ruskin a gasit mai pu/ina pri-
cepere in acea Italie care i-a fost asa de draga, care 1-a
relinut la sine atata timp din vieala lui, care prin splen-
dorile artei sale i-a dat mijlocul de a inlelege in felul
lui marile probleme. Nu stiu sa se fi facut ceva in Vene-
%ia pentru acela care in q Pietrele Veneliei >> a dat una din
RUSKIN 31
cArIile cele mai bizar frumoase care s'au scris cu privire

la comorile orasului f5r5 päreche. Francezii, cari 1-au
privit, cu <estetisrnul > lui, ca o curiozitate a vremii,
s'au asociat si mai pulin la omagiul adus memoriei
marelui suflet.
Fi e ciudat cum potriveste hasardul pomenirea came-
nilor cari si-au tras dunga de lumina pe cenusiul banali-
tlitii curente!
Omul adoraIiilor dare divinitatea frumuseIii riisare
astazi, &And Vene-cia se desface abia din sacii de nisip
ai apärärii contra culturii austro-germane. i Evanghelia
lui de pace senina, in numele revela;iilor mistice prin
linii i colori, se inndbusa in valmasagul urgiei mate-
rialiste care, sub toate numele, a navalit lumea i ame-
ninIa s Lea', in genera%ia viitoare, nein%elese de nimeni
solii ca a lui.
Noi, cei de ieri, insä avein datoria sa nu-1 uitãrn.
1919
XII
A. D. XENOPOL
Cuviintarea rostitci la inmorrnthuarea lui, in numele
Academiei Romeine
Academia Roman-à pierde in A. D. Xenopol, nu un

colaborator de fiecare moment, fiindca de multh vreme,
ani intregi de zile, nespus de durerosi, el era oprit
de a participa la lucrArile ei, dar, desigur, pe acela dintre
membrii ei, a cärui larga popularitate stiintificà in
lumea intreaga n'a putut fi intrecutà de a nimAnuia.
Suntem datori a spune inaintea acelui care a reprezintat
ata-cia ani ceea ce avea stiinIa româneasca" mai activ,
mai plin de iniiiativ6 si mai amabil in stil, intAiu, Para
indoiald, ce-i datoreste Istoria Românilor.
Odatá, cu oricat entuziasm la unii, cu oricAtà naivA
poezie la al%ii, cu oriat de fericia divinaIie la ate
unul, superior inzestrat, istoria trecutului nostru se
desfacea ca o expunere interesanta sau ca o luminoasa
proiecliune de figuri si scene.
Crescut in cele mai bune tradiiii ale scolii economice
dela jum6tatea veacului al XIX-lea, si, mai presus de
A. b. Xt140130L a3
toate, minte filosoficii, deprins cu abstracIiile si cu o ne-

sfarsita iubire faia de subtilele legaturi dintre dansele,
A. D. Xenopol a Mcut, prin cunostinIile si aplecarifr
sale de spirit, din Istoria Romanilor pentru Intilia call
un sistem. Am urmarit apoi aceeasi minte pe care anii
n'au putut-o obosi, cautand, indraznea-p, ultimele si
supremele adevaruri privitoare la doctrina stiintifica a
disciplinei sale. Cartea care a rezultat din acest studiu
a reprezintat Para indoiala una din cele mai mari sfor-
/ari ale spiritului romanesc aplicat la stiinIa.
Nu vom uita niciodata si vom infalisa aceasta ca un
sublim exemplu pentru tineretul care trebue deprins
cu munca spornica si idealismul activ acel moment
eroic, epic, as zice, din vieala colegului nostru and el,
smulgandu-se dela speculaIiile sale inalte, s'a intors spre
istoria neamului sail, nu numai cu acea iubire adanca ce se
ascundea sub glumele lui usoare si sub critica lui sura-
zatoare, dar cu hotarirea de a-si asimila irnediat rezul-
tatul muncii de cateva decenii a unei generalii intregi.
Am avut volumele revazute ale marii sale lucrari:
ele reprezinta o iniliare fulgefatoare, care inspirà res-
pectul. Trasnit, el insusi a cazut. Niciodata caderea
unui invalat n'a fost mai nobila decat aceasta.
Dar la acest mormant parerile noastre de rail se unesc,
nu numai cu ale unei naliuni intregi, ci si cu ale unor
cercuri foarte largi din lumea culturala straina.
Acolo el, membru asociat al Institutului Franciei, a fost,
nu numai Invalatul roman care facea cinste patriei sale,
dar si un sol, statornic si totdeauna bine primit, al dreptu-
rilor noastre na-cionale. Ani de zile, el le-a aparat cu tot
8
34 OAMEM CAM AU FOP
talentul säu §i cu acea vitalitate vioaie care era una din

cele mai 'Acute lnsuOri ale marii sale intelectualitgIi.
Când a inceput lupta noastrd pentru drept, luptg pe
care o iniiiase prin propaganda care-i mdeinase ultimele
puteri, succesele ei erau ultima mângaiere a bolnavului
zdrobit trupeqte, qi soarta nu i-a ref uzat bucuria, repa-
ratoare a tuturor suferincilor, de a vedea miracolul acelei
Dacii Traiane a arid istorie o scrisese.
Am fost martur adese ori al sfâqitului acestei vieli.
Duioase arnintiri despre profesorul care avea in cel
mai inalt grad interes pentru orice licArire inaintea uceni-
cilor s'ai se amestecau in sentimentul de durere pentru
nespusa lui suferint6. El parea indiferent faia de &Ansa.
1.Th thinbet se ratdcea din and in cand pe buzele care
riu mai puteau vorbi. In acel zarribet era ironia ultimA a
vie0i, dar indoiala fa/à de ideea eterna nu era.
Pe aceast5 ideie o vede poate acuma intreagâ. Ser-
vind-o in penumbra existentei märgenite pe care el a
päräsit-o, noi II vom sim%i totdeauna lfinga noi, Ca o
ve§nicg Inthrire pe drumurile tiin%ii, care nu due la
adevArul absolut numai fiiiidcd la fiecare pas giisim
dintr'insul atAta cat ni trebuie aici.
1920
XIII
CENTENARIUL NASTERII LUI CUZA-VODA
Astazi, Vineri, se implinesc o sutd de ani dela nasterea

lui Cuza-VodA. Un Domn care nu s'a nAscut din nearn
mare, care n'a avut o culturá superioark care n'a pro-
tejat artele, care n'a inAlIat cladiri menite sA rAmaie, care
n'a strans in jurul SU pe fruntasii prin talente ai nea-
mului, care s'a arAtat indiferent faId de opinia scrisà.
Un Roman care n'a iubit solemnithille si care nu s'a
&Ida cA ar putea sA poarte, daed nu coroana vechilor
Domni independeni, mAcar cuca lui Alexandru Ghica si a
lui Bibescu, a lui Mihai Sturdza. Un stapanitor care nu s'a
deosebit prin fapte de milostenie, prin mari asezaminte
pentru ajutorarea semenului sAu. Un monarh care nu si-a
insemnat numele intre ale Voevozilor celor cucernici
eAci a bruscat pe un mitropolit si a 0 stricat legea * Ca-
noanelor ori ale celor virtuosi, cAci a fost aplecat
patimilor pAmantului si a crescut in Palatul sAu copii
cari nu erau ai Doarnnei. Si, in sfarsit, un Domn care n'a
purtat niciun räzboiu, n'a castigat nicio biruinVA, n'a
adaos o pahn5 de pamant %Aril asa cum 0 apucase.
as
Id OAtiENI CAM AU FOST
Dar Alexandru Joan I a intrupat lupta de veacuri a sara-

cului Iaran roman, vesnic obijduit si jignit, peste marge-
nile suferinIii omenesti, contra acelor exploatatori, din
toate neamurile i cu .niciun suflet, pe care el i-a fixat
en numele de 4 Ci0C01*, ceea ce inseamnd (s'o stiti bine),
nu o clasa socialà, ci o categorie politica si economica, o
varietate morala degenerata a omenirii. I-a sfidat, In
ciuda tuturor legaturilor pe care le avea cu dânsii, s'a
batut vitejeste cu ei i, a doua zi dupa improprietarirea
care a fost, de fapt, saman-ca cea bung pentru viitor, a
cazut prin rasbunarea lor. Erou i mucenic al aceleeasi
cauze, de aceea a ramas pentru poporul nostru, nu
idolul de o clipa, ci neuitatul parinte i binerd Caton
Iresnied fie a mintirea lui I
1920
XIV
A. D. XENOPOL
ROLUL SAC DIN VIEATA POLITICA -
Intelectualitatea romaneasca pierde prin disparitia
lui A. D. Xenopol, mucenic linistit, resemnat, de o blandá
filosofie, al unei cumplite boli de cinci ani incheiati, pe
unul dintre cei mai gloriosi reprezintanti ai ei. tiinta
istorica va sti sa aräte cat de mare a fost rolul aceluia
care, venit intr'un moment cand studiile de trecut se
opriau la cercetarea migaloasa a unor amanunte inf4i-
sate fara interpretare si and cugetarea asupra lor
pornea Para metoda pe verzile plaiuri inflorite ale geniali-
tatii romantice, a stiut sa introduca in oranduirea si tal-
macirea acelor lucruri de trecut, care conditioneaza asa
de mult prezentul, metoda stiintifica obisnuita in alte
domenii, mai putin deschise ipotezei. Literatura ea insasi
va trebui sa insemne, recunoseatoare, meritele omului
care, iarasi, strain si de grobienia stilului specialist si
de capriciile poetice dela inceputul veacului trecut,
a stiut totdeauna srt dea o forma interesanla, dar usoara
de inteles pentru oricine, consideraIiilor asupra Istoriei

Romani lor. Si acela care va urmari desvoltarea educacrei
noastre ea popor va trebui sa desfaca o larga parte pentru
omul care a inteles in deosebire de ataIia alIii ea
energia noastra etnica ea insasi ereste in masura cunos-
timilor serioase si intinse despre toata aceasta expe-
riema, verificata indelung, a vieIii neamurilor care se
chiama istoria.
Dar si in vieata politica A. D. Xenopol, desi atat de
scurta vreme numai deputat, sub un regim liberal, ni se
pare a fi lasat urine care, cu tot covarsitorul rost pe care
istoricul si filosoful istoriei 1-a avut in dorneniile ce i-au
lost mai iubite, merita sa fie relevate cu tot respectul
si recunostinia ce se cuvin, mai ales in ceasul cand santal
negru, plin de infinit, se sapa intre el care a fost si noi
cari mai ramanem o vreme.
Xenopol a fost un economist remarcabil, pe o vrerne
and noua economic politica se socotea un indispensabil
element de educa-tie pentru oricine se amesteca in view
publica si pentru oricine atingea probleme de vieal,a so-
cialà, eaci atunci tocmai ceea ce s'a numit apoi, de par-
tidul socialist, (i conceplia materialista a istoriei >> punea
stapanire pe spirite. Cunostin-cile lui in acest domeniu
erau foarte adtincii e si ar fi putut face mandria unui om
de specialitate. Inca de prin 1870 el a dorit o politica
reala, practica, sprijinindu-se pe aceste adevaruri ale
economici de Stat, care crau pentru dansul de un caracter
strict nalional. A scris o carte populara care, din nenoro-
cire, de mull, timp nu mai este in circulaIie, si care
lucru vredpic de a fi remareat exprima, cu energie,
A. D. XENOPOL 39
Oreri opuse acelora ale mediului junimist in care-I aduse-

seseth imprejurArile. In acest sens se poate zice ea el este,
impreunà cu P. S. Aurelian, dar cu o inalcime de con-
cep-0e la care acesta nici n'a rAvnit vreodath, creatorul
coIii nalionale in ce priveste cercetarea bogaIiilor -Orli.
Dacà ar fi Intâlnit tovarAsi de pareri, el ar fi putut porni
o aqiune binefacatoare, de inoire a vie/ii politice.
Am fi avut inch' de atunci o scoald nalionalà in lupta
partidelor. Venise prea de vrerne ins4 i, in lipsa de
inlelegere si de sprijin, el a ajunsde sigur si de pe urma
ideilor sale econornice in partidul liberal.
Odatä acest pas fdcut, cugetàtorul independent a fost,
ca acIiune, desfiin/at.
Acei Can, azi, reprezinth, intr'un mediu mai favorabil,
aceiasi concemie, nu pot uita insa pe marele inaintas.
1920
XV
UN BOIER DIN ALTA VREME:

DIMITRIE STURDZA SCHEIANU
BOtranul Dimitrie Sturdza cheianu s'a stizis in

casa ultimului sOu adApost la Bucuresti. Acest nume,
identic, afarä de adausul care aratà mosia lui de odini-
oarà, cu al unui cunoscut om de Stat, vgrul s'au, nu
spune nimic celor cari n'au pAtruns in lunga existen0,
de o nobila ravna pentru culturk a celui care, de mult
dispArut din vieacca socialà, Ii afla astAzi incetarea su-
ferintilor.
Aceia pe cari imprejurgrile i-au pus in atingere cu
acest mare om de treabO' , care a fost i unul din cei
mai de smug desi din cei mai modesti cOrturari
ai tarii, stiu insti câ el a reprezintat intr'o forma' deose-
bit de simpaticd pe boierul roman, mai precis, pe boie-
rul moldovean de veche viI6, asa cum el era in altO
vreme cleat a noastrA. Fiul unuia din stalpii larii in
vremea sa, purtritor al unui nume ilustru, posesorul
unei mari averi i, pe langd toate aceste daruri ale
norocului, i impodobit CU 0 bogatà culturà, foarte variata,
DIMITRIE STURDZA SCHEIANU 41
el si-a pus ea seop de capetènie a vietii intr'o -cara

unde i atunci putinIa unei stralueite cariere, cbiar si
fara un deosebit talent si mai ales fail prea multa
munca, scormonea pe atalia dela ocupaIiile folositoare
natiei sa adune intr'o imensä biblioteea tot ce putea
servi ca sa lumineze treeutul nostru. Cu neslarsità rAb-
dare, cu o cunostin-ch adanea a istoriei, cu un sim% fin
in alegere, el n'a pregetat sA-si sacrifice pentru aceasta
unidi Iinta intaiu veniturile sale, apoi i capitalul, pana
ce, si in urma altor imprejurAri, nenorocite, din ceea
ce avuse odinioara i-a ramas atata cu cat sa-si asigure
la batraneVa, adaugindu-se macar, un timp, i euveni-
tul ajutor de aiurea, traiul cel mai modest. Am vazut
candva frumoasa i larga lui casà, din satul, odinioara
un oras, legat si de Iupte in epoca glorioasa a vechii
noastre Domnii.
Al/ii locuiau acolo unde el se gasise asa de fericit intre
scumpii sai tovarasi, eu nerabdatoare dragoste castigati
din largul lumii civilizate. 0 gospodarie moderna, care
nu amintea prin nimic suprema distinclie culturala ce
fusese acolo. Unde se insiraser:a pe poliile bibliotecilor
seumpe volumele venerabile in care se ascundea ate
ceva din isprava veacurilor românesti, zburatacea un
stol de canari, caci odaia plina de soare se prefacuse
intr'o imensA cusert pentru zglobiii favorici ai casei
celei noted. Cartile, plecasera la Academia Romana.
Condiiiile in care ele au putut intregi colecIiile
fae cea mai mare onoare acestui boier de viia
curatä. Se poate spune ca. Lira' cuprinsul pretios al
Bibliotecii chcieiie>> luerul tuturor istoricilor eari
s'au sträduit de ckeva decenii ca sll dea istoriei

nationale o mai mare siguran0 §i amploare ar fi fost
esemial impiededat. 0 recunWinià nesfk§itd se dato-
re§te lui care, fdrã nicio pretergie, a fdcut aces t
lucru in adevAr mare. Din &And in cand, ca omul care
§i-a legat sufletul de ce n'a putut pdstra lângá sine,
el revenea intre ceea ce fusese pentru el, odinioarg,
podoaba locuinIii sale 9i obiectul celei mai devotate
iubiri. Ochii obosili se opriau indelung asupra spin'ari-
lor de piele aurità pe care le cuprinsese de atkea ori
in mânile lui. Ii venise gandul, pentru a-§i face un
rost statornic pe lângà ele, sa li alckuiascd un cata-
log, s'à lucreze la o bibliografie istoricA. In mi§cdri incete
el manuia la ceasurile de dimineaVa fi§ele cu titluri a§a de
cunoscute lui, care infki§au marea aventurA a vie%ii sale.
Stia adânc tot ce privea trecutul nostru, i, and
cineva mai indeazne% deck dAnsul a avut sa scrie despre
chestia agrarà la Români, el a deschis cu cea mai larg6
bunavoinça saltarele sale, &And färg niciun sentiment
de egoism §tiinlifie tot ce adunase asupra evoluIiei pro-
prietalii de pàmânt in Moldova.
Apoi intr'o zi n'a mai venit la Academie. Boa la il
oprea de ali face obi§nuita vizità. Se despäiiise de
sine insu§i, despaqindu-se definitiv de tezaurul sgu.
Dar, multà vreme dupà ce-1 va acoperi Walla, in
umbra care se lasâ asupra eamgrilor §tiinlei, ni se va
pärea &à vedem Inca pe bdtrinul alb strecurându-se
printre dulapurile incarcate de ce i-a fost mai drag
deck dorul pläcerilor care nu-i mai erau ingaduite.
1920
XVI
PRESEDINTELE DESCIIANEL
Doi oameni Ii stReau in faVa in lupta pentru moste-

nirea d-lui Poincare, care, in presidenpe, oricare ar fi fost
criticile ce i s'au adus, a reprezintat a tfita obiectivitate si
nep'artenire atã se poate cere cuiva care aduce calitaTi
asa de superioare ca ale fostului presedinte francez.
Unul din ei intrupase, cu puteri supraomenesti,
aproape nein%elese la un om de vArsta sa, impovdrat
de sarcina unei lungi i grele vie/i politice, voin.ca insäsi
de a invinge a Franciei, hotArirea ci de a nu se da, ne-
zguduita atitudine luptatoare Oda la cap4t. De-a-lungul
veacurilor, când patimile de asfazi vor fi adormit de
mult in -pram celor cari le-au hrgnit din fiinla lor, se
va pomeni incomparabilul mosneag de a ciarui voinp,
neted6 si tare, de atAtea ori a atarnat soarta lumii, pri-
mejduitä da&A, o clipà, ceva s'ar fi clkinat in voia-i
neinduplecatà. Congresul dela Versailles n'a vrut pe
domnul Clemenceau, si el insusi a irgeles Ca' acel care
0-ts castigat un asa de mare rol in istorie nu poate
pretinde sà se deie i contemporanii in laturi pentru a-i
face locul cuvenit. Pe de alta parte, aspra politica in-

terna, necrulatoare fa-ca de orice Wee si Ltd de mice
persoana, pe care organizatorul luptei fara preget a
trebuit s'o duca in cursul unei guvernari asa de incor-
date, lasase prea multe resentimente i dorinIi de ras-
bunare pentru ca acei ce aveau a se tome de pe urma
lor sa se poata Wandi linisti0 la ce ar veni dupa ale-
gerea acestei teribile personalitali.
Astfel d. Deschanel s'a impus.
Daca marele sail rival avuse si un trecut de scriitor,
fin §i ironic, pe Fan& uriasul ziarist ce a fost, alesul de
ieri aduce o nobila mostenire de intelectualitate pe care
a unit-o in chip vrednic cu activitatea sa mnsasi in dome-
niul literelor. Tatal sau, Emile Deschanel, a fost unul
dintre fruntasii celei de-a doua generaIii de rornantici.
Pe langa atatea lucrari, din dornenii deosebite, ale pro-
fesorului dela Louis-le-Grand, care a profesat i la Bru-
xelles si fusese chemat ctindva si la Lausanne, el a schitat
in cartea sa o Filosofia scriitorilor i artistilor sau incer-
care de critica naturala > din 1864, un sistem de apre-
ciere a operelor spiritului uman care, mult dincolo de
Sainte-Beuve, cauta, ea si Taine, sa ajunga la siguran%ele
tiinificc cerute de epoca pozitivista. 8i, in acelasi tinip,
el nu se ratacea nici pe cararile regalismului de aureola
istorica, nici pe acelea ale imperialismului cheza§uitor de
ordine, ci, strans legat de politica Revolutiei, a indurat
pentru &Ansa aspriinile i saracia exilului.
In aceste tradiii s'a format d. Paul Deschanel, a
carui vieala a inceput in niijlocul chiar al acestui exil
0 a carui copilarie intreaga s'a desfasurat iii timpuri and
PREpDINTELt bESCHANtt, 45
parintele sau i prietenii lui puteau fi considerati, faIa

de stralucitele triumfuri ingramadite ale lin Napoleon al
III-lea, ca ideologii indaratnici, dar fara sim% pentru im-
prejurari, ai unei cauze definitiv pierdute. Astfel de
inceputuri insa sunt cele mai potrivite pentru a crea
convingeri care nu se mai pot slabi de nicio experientd.
Activitatea sa literara insasi e in legatura cu acea
multilateralitate, totdeauna vioaie i spirituala, tot-
deauna preocupata de cele mai frumoase idealuri omenesti,
care a fost semnul distinctiv al vie-Cii sufletesti a lui Emile
Deschanel. Ca si la acesta, tratarea chestiilor curente s'a
unit cu senine studii privitoare la marile probleme Insei
si la cei mai 1nsernnaci dintre aceia cari le-au cercetat.
0 vienCa biruie uneori dincolo de margenile ei. E
cazul aceleia a pribeagului din Bruxelles. A preva-
zut el vreodata in ceasurile cele mai dureroase ea fiul
sau, rnentalitatea sa, fiinca sa rnoralà continuatà peste
hotarele morcii i Imbogacita cu flOU i vorbitoare
experience, va stapani odatä FranCa, al carii Imparat,
un usurpator pentru dansul, II exilase ?
Aceasta s'a intamplat. Republica, pe care nimic n'o
mai ameninca si care a ridicat -Cara la nivelul celor mai
mari tradicii ale ei, inCelege a fi condusa pe drumul
fixat tot asa de bine, la 1849, de Emile Deschanel in
Libertatea de a gandi ca i, la 1896, de Paul Des-
chanel in (( Republica noua *.
toate popoarele care asteapta dela FranIa o politica
bazata pe aceste doctrine saluta cu incredere personalita -
tea superioara care va 1ntra peste cateva zile la Eliseu.
1920
XVII
SFARSITUL UNUI AVENTURIER : ESAD
Ornul din cauza caruia se vorbea pretutindeni de o

Albanic Para ca Albania sa se poata infaptui durabil
in tr'o forma ori in alta, §i-a dat sfar§itul la Paris de gloan-
Iele unui asasin.
E§ad-Pa§a era insu§i tipul §efului de clan din Pindul
albanez, indrazneI §i intrigant, lacom §i cheltuitor, tulbu-
rator §i lay, pentru care totul era sa se 5 plaseze 5 bine, la
un stapAn care plate§te, care decoreaza, care-i asigura o
situaIie, in parte rno,tenita, in parte capatata de el insu§i
prin mijloace a§a de marunte i a§a de mult impleticite
that nici el insu0 n'ar fi fost in stare sa le lamureascd.
Aparuse pe scena istorica in calitate de ofiler otornan
din epoca hamidiana, in care Albanezul, pe care se spri-
jinea militarqte intregul regim, se bucura de o stima
deosebita. Trimes acasa pentru a intari pe un adevarat
viteaz, aparatorul oraplui Scutari, el evita o rivalitate
cu acesta printr'un vulgar asasinat, pe care mai ca l-a
recunoscut in public. Daca macar el ar fi ramas cre-
dincios imparatului sãu, daca s'ar fi legat pe vie* de
SFAIWTUL TJNUI AVENTURIMI: E$AD 47
interesele poporului ski I Dar de loc; seful de clan nu

poate avea deck o singurá ambitie: aceea de a stà-
pãni oricAnd, oriunde, oricum, cu oricine, sub orice
nume, in umbra oriCarui steag. Cum i se pärea ci
mijeste pentru sine o foarte apropiatà regalitate alba-
nez5, el, ilmas st5pAn prin crimd pe Scutari, nu
rdeut niciun scrupul sd-1 dea dusmanului, ar fi
poate prea mult dar sa-I inlesneaseg a trece sub
sthpanirea lui Nichita, regele Muntenegrului, Suveranul
unui popor totdeauna in fazboiu, cu toatá rasa co-
munä in fond, cu Albanezii sAi.
Austria s'a opus, ca si Italia, acestei restaurAri a vechiu-
lui principat de Zeta, pe care Muntenegreanul pretin-
dea s5-I fi mostenit dela steamosi. Poate fi mirare c5,
odatä ce lucrurile mergeau asa, curtenitorul tuturor
noroacelor s'a prezintat ea dispunätor in voie de soarta
natiunii sale in acea Vienâ unde se pricepeau, tot asa de
bine ca in vechiul Bizant, sä se magulease5 toate vani-
atile i sà se multdmease5 si c5te ceva din cupiditätile
c5peteniilor de barbari? Soarta dâ insa Albania In ma-
nile palidului print de Wied, manat de ambitia vioaie
a sotiei lui cu sAnge rornânesc. Cel dintfii care se pleaca
adfinc inaintea s mbretului)>, a <( Imp5ratului* nou al
scumpei sale patrii a fost acelasi grastrt, elegant boier
albanez care voia astfel sh vadd de aproape pe acela
a carui rgsturnare grabnica o jurase. In z5dar, Wilhelm
I-iu i cel din urrnd se ingriji sä-1 puie la loc si-
gur, ca uneltitor al räscoalei care nu zabovise.
Se pare e5 Italienii s'au scutit de serviciile lui, si
räzboiul eel mare avea nevoie in Albania de unelte
48 OAMEM CAM AU POST
mai tari §i mai sigure. Dar neobositul intrigant gasi

drumnl la Paris pentru ca aici un atentat politic,
ori poate chiar o simpla rasbunare, sa puie capat unei
existenIe pe care nimic n'o putea potoli, pentruca
nirnic n'o putea satura. Cu dansul dispare o figura din
evul rnediu, care apasa Inca asupra Peninsulei Balca-
nice.
1920
XVIII
EUGENIA CARE A FOST IMPARATEASA.
Apeea care a fost in zilele ei de mare strillucire, cAnd

de un cuvAnt hothritor dela Tuilerii atArna soarta Eu-
ropei §i a lumii intregi, sfAtuitoarea ascultatA, prea
mult ascultatä, a celui mai puternic Monarh, IrnpArA-
reasa Eugenia, s'a stins la vArsta Scripturii, in casa din
Madrid, de unde a plecat, acum trei 9ferturi de veac,
faima frumuse%ii §i a distincliei sale.
Mai mult sau mai puiin, intr'o vreme, care, ce e
drept, §tie sA uite foarte eapede, orice om cult cu-
nowe care a fost influen%a, la urmd nefastä, a acestei
femei a cArii ambilie, bine inte4ona CA, Ii intrecea
prea mult mijloacele. Si traiese Inca* atAtja cari, dacd
n'au fost martorii zguduitoarei catastrofe in care
s'a cufundat gloria celui de-al doilea Imperiu, au fost
sAgetaIi de emo%ia tragicA a clipei cAnd rno§tenitorul in
exil al unui tron sfArAmat, tAndrul Ludovic Napoleon,
urmArit, pareä, de fatalitatea seminIiei sale, peria, ucis
de barbarii negri, intr'un col% de lard a Zulu§ilor, in-
gropAnd cu dAnsul nu numai nädejdile unui partid,
4
50 OAMENI CAM AU MST
dar asteptarile unei mame nenorocite. De atunci

i
mai ales vaduva lui Napoleon al III-lea a tarit dupa
valul ei negru numai fantasmele unei mariri pentru
totdeauna nirnicite.
Ce se stie mai puIin sunt friar legaturile ei cu poporul
nostru i cu Ora noastra. La Madrid Inca, tocmai in
acel palat de Alba, unde mama si sora ei, ca i &Ansa,
stiau sa atraga cea mai aleasa societate internalionala,
ea a primit i omagiile de admira-tie ale unui tanar
Moldovean care se chema Mihail Kogalniceanu. Iar
acei caH au cunoscut pe raposatul Dimitrie Stirbei au
putut afla din gura lui cu cata simpatie era primit in
cercul aceleia care purta acum Coroana Franciei. Mai
tarziu, principele Carol era sa fie soiul uneia din tova-
rasele favorite ale Imparatesei, principesa Ana Murat,
care ar fi putut fi Intaia noastra Regina, o Franceza
din nearnul cavalerescului rege al Neapolei i, dupa
femei, <<Bonaparte )).
RelaIiile se stricara Insä, si nu odata lipsa de simpatie
pentru noua dinastie româneasca au plecat din aceasta
parte.
Totusi orice aminteste märinimosul sprijin al lui Na-
poleon al III-lea pentru cauza romaneasea, lipsita in
strainatate de orice alt ajutor efectiv din partea vreunui
Suveran, ne atinge asa de mult i astazi, ineat floarea
recunostintii romanesti nu poate lipsi de pe sicriul ace-
leia care a cunoscut toate marimile trecatoare i Intreaga
zadarnicie ultima a vieTii.
1920
XIX
CEI CARI SE DUC: CONSTANTIN LUCACIU
S'a stins in Ardeal preotul C. Lucaciu, fratele Orin-

telui Vasile Lucaciu, a cilrui zgomotoasä faimd ii urn-
brise toatà view. i totu§i acest mnrurrtel §i slAbirt
preot avea ca1itIi refuzate de soartä marelui retor de
pe vrernuri al cauzei nalionale i osAnditului, cu un
a§a de fasunätor proces, al Memorandului.
Nu-i lipseau cuno9time1e, §i, in felul curn le prezenta
astfel in cutare carte pe care a tiparit-o prin anii neutra-
lith/ii avea curajul de a judeca independent, lovind
curagios neajunsurile, fdra a se intreba dacd printr'a-
ceasta supärä pe aceia de cari putea sg at:Arne situa%ia
sa. Am vorbit pe vremuri despre aceastri lucrare de critica
socialii, in care se atingeau uneori foarte dur, §i cu o
putinlä de informaIie rapede, care era in adevAr remar-
cabilá, viciile organiza/iei noastre de astazi. Vedea
pentru indreptarea relelor numai marele mijloc al cul-
turii, biseriee§ti §i laice, al unei solide culturi nalionale,
in care singurfi, cu adevdrat, ni este mântuirea, iar nu
in exageraIiile de o clipd ale retoricei ieftine §i in
4*
52 OAMENI CARI SE DUC
carnavalesca exhibilie de idoli gàuno§i §i de feti§i surzi

§i mutt.
Pentru.acest crez al lui imi place sA-1 amintesc astrizi,
&And la orice se gAnde§te lumea, interesail in cA§tiguri
providenVale §i in sorIii marelui mezat de con§tiince,
decfit la condiIia sufleteascA neapraLà pentru men/i-
nerea §i desvoltarea noastra.
Inv Atati profesori cari VA schimbati la fa-tà dupA un
dar mArinirnos, talente care VA prostituiIi unde vá
prinde ispita, pe piatra murdara a drumului public,
autoritrili recunoscute care cu atAta indiferenVi pentru
faima ce-o yeti läsa vä angaja0 in intreprinderi renta-
bile, tineri cu §apte piei la obraz, cari cAlcaIi in picioare
cele mai sfinte indatoriri ca sä va capatui/i cu o carierd
necA§tigatà prin rnuncä, sä ti/i ca drepta tea in ce pri-
ve§te putinla unui viitor pentru acest nearn nu std
cleat in ce spunea acest biet popil pribeag, in exilul
neutralitiqii noastre, la 1915.
1920
XX
MOARTEA LUI GHEREA
In grele chinuri suportate cu acea rAbdare de care

sunt capabile nurnai naturile cu totul superioare, care-§i
pot avea ele singure o religie a dreptAtii, a iubirii de oa-
meni, a seninei supuneri fatä de legile inflexibile ale
lumii, s'a stins la Bucure§ti, intr'un sanatoriu, oaspe-
tele de lungi ani al t5.rii noastre §i adaugitorul culturii
sale care a fost in cetatenia romfineascO C. Dobrogeanu,
iar in literaturk unde urma lui nu va dispArea, I. Gherea.
Generatia de azi Il cunoa§te prin paginile de corosivA
critic& socialà din Neoiobeigia, in care sunt multe cu-
nostinte vechi sau neindestulätoare la originea puter-
nicelor lui deductii.
In ultimele timpuri a interesat mult atitudinea lui
fatO de unele apucäturi zAdarnic provocritoare i hotd-
rit anti-sociale pe care le luaserd oameni din partidul
&au, cari nu-§i dau seamO indeajuns c socialismul incepe
dela sociabilitate pentru a isprOvi la cea mai larga socia-
lizare morald. Noi, cei ajun§i departe in anii vietii,
am cunoscut, acum trcizeci de ani, rm pe cumintcle
batran resignat faIà de ratacirile doctrinei in care si pentru

care traise, ci pe tanarul, Inca tanarul predicator cu
barba blonda si ochii blanzi, care, departe de a fulgera
impotriva burghezului pentru cà e burghez si de a re-
fuza pe motive de copiläresti discutii in legatura cu
hazardul orb al soartei colaborarea si cu cel mai bun
dintre oamenii cari nu lucreaza cu manile, pentru a se
Infraçi si cu un criminal numai pentruca acela bate cu
ciocanul intr'o fabrica, cauta cu pasiune si intrelinea
cu dragoste relaIii in lumea intelectualitii romanesti.
In loc s'o raspinga, s'o insulte, sa-i doreasca inecarea
in barbaria generala, el se mulVainia s'o influenWe.
i se 'Area cä, oricate revoluii ar fi sä ne zguduie,
oricate ruine s'ar ingramadi, crick sacrificiu de sange
s'ar cere pentru binele omenirii, el nu va putea fi ser-
vit insa deck tot prin ceia ce este superior §i celei mai
mar* reforme sociale: schimbarea cea din launtru, a
inimii noastre insesi.
II vad alaturi de cei trei cari s'au dus pe rand: Cara-
giale, din care n'a putut smulge demonul critic, Vla-
hu%a, caruia i-a dat optimism, Delavrancea, in sufletul
caruia macar intamplator a patruns ceva din convin-
gerea acestui strain din firca sa. Imi aduc aminte de anii
and publica Literaturd qi arta, cu noi, cu noi to%i.
oricat ar vrea sa-1 izolcze de burghezia noastra cugeta-
toare sala unui club care nu e al nostru, i noi simIim in
sufletele noastre, care, totusi, aveau asamanare cu al
lui, ceva din acea trecere nevazuta a mogilor de ieri
care samana cu o luare de ramas-bun.
1920
XXI
UN REGE CARE N'A FOST : ALEXANDRU

AL GREC IE I
Alexandru I, regele Greciei, s'a stins la Atena, de pe

urma unui bizar si vulgar accident. L-a muscat una din
maimulele aceasta avea patru picioare care se gasesc
in apropierea tronurilor si obisnuiesc a face rki stapânilor
cu totul altfel deck prin muscaturile lor, adeca prin lin-
gusiri dulci i prin sfaturi rele. 0 ciudatii soartà pare a
prigoni pe tori aceia cari, cu coroand regala sau fárà, au
ajuns a fi in fruntea Statului grecesc, continuAnd, dupa
prejudecata nationala, pe Constantin Paleologul cdzut
de arma turceasca in apkarea capitalei sale bizantine.
Presedintele Capodistria strApuns de pumnalele fraIilor
Mavromihali la intrarea in biserica ; Othon de Bavaria
izgonit printr'o triviard turburare la capkul unei .lungi
si nu atk de nenorocite domnii ; Gheorghe I, adevilratul
fundator al ordinii monarhice, ineepkorul de dinastie,
azut sub ciqitul unui zàlud la Salonic, a doua zi dupä
marile izbanzi ale armatei sale ; Constantin, ieri Inca
inzeit de toath Grecirnea, iinbarcat cu de-a sila nc trimesul
francez Jonnart i expulzat ca un indezirabil oarecare,

plecând spre locul de deportacie unde-1 asteapth plmui-
rea de un brutal si pensia de exil a lui Romulus
Augustulus ; iar acum Alexandru I, murind in chinurile
veninului pe care i 1-a dat rnuschtura maimulei (infecth
spet,h, acolo i pretutindeni !)...
Ce-or fi isphsind toli acestia, ce phcat istoric, inch
nerhsplhtit, se tine pe urmele tuturora, fhcand din acest
tron al Greciei acum asa de ispititor prin mhrirea
hotarelor phnh la margenea nearnului, i inch mai departe
una din mhririle care inspird o sacra' oroare chiar
celor cari doresc mai mult de dânsele ! Cel mai ptrtin vino-
vat era, desigur, bunul, blândul, inofensivul tat-1hr care
s'a dus. Intr'o zi, Venizelos, biruitor in lupta cu suve-
ranul shu, a gasit cu cale eh trebue sa imparth cu altul
puterea pe care i-o chstigase marele shu talent politic, in
care d-1 Take Ionescu vedea un geniu pentru ca el insusi sá
se bucure ae cealalth calificacre: a marelui talent politic.
Realitatea a pastrat-o ; forma a dat-o aceluia dintre
fiii regelui Constantin care, poate in urma unei intele-
geri de farnilie, cum se face adesea intre persecutaii,
consimIea sh rhinhie la Atena pentru a 'Astra in forma'
de vicariat drepturile dinastiei.
N'a fost Ihsat a domni chtusi de pi-0.n. Ori, in acele
condi/ii cu tatäi i fralii, era si aceea de a nu lua de fapt
raspunderea niciunui act de Cavern? Cei citiva ani de
regali tate nominald ai lui Alexandru au avut o singurà
ocupa%ie: iubirea pentru feineia, asa de crud lovith astazi,
care i-a inchis ochii, singurul om cu priinfa, desigur,
care a stet lAnga clausal,
UN REGE CARE N'A FOST; ALEXANDRU AL GRECIEI 57
Se pare acum Ca' regele neincoronat al Greciei cautà

un alt copil pentru pàstrarea aparenlelor.
Il va gasi?
Poate ca da. Dar sunt oameni cari cred &à, pentru
ate a facut si poate face bune, regalitatea nu meritä
aceastà ofensa de a fi un simplu decor atunci când, fa's-
punzatoare inaintea istoriei, ea trebue sä fie un simbol.
1920
XXII
LA MOARTEA LUI WUNDT
Cu Wundt se duce ffirä indoiala cea mai mare reputalie

filosofica a Germaniei secolului al XIX-lea. Dar este o
intrebare daca actuala Germanic avea pentru octogenar
si opera lui chiar daca era socotit ca un prooroc al
germanismului navalitor si-si pusese numele sub faimo-
sul memoriu universitar, de scuza pentru crimele militare
germane, aceeasi stima ca si oarnenii, de acolo sau de
aiurea, cari se informau si se inspirau din vasta lui opera.
Când si-a form. at spiritul si si-a apropriat metoda
de lucru, Germania, care nu-si realizase unitatea na-
0ona1a si nu ravnea la tirania # civilizatoare* asupra lumii,
era muncitoare, modesta si consecventa. Ea se inchina
respectuos inaintea faptelor pe care cauta sa le fixeze
metodic. Ea aseza in construciii grandioase de sinteza
rezultatele unei migaleli care facea adrniralia lurnii.
A doua zi dupa desfrAul ultimelor metafizici ca si dupa
indoiala eleganta dela care a plecat la noi un Maiorescu,
sceptic si desprquitor, era nevoe de patrunderea stra-
bätatoare in 0 obiect *, totdeauna plin de Invalatura pentru
LA MOARTEA LUI WUNDT 59
cei bolnavi de prea mult subiectivism Eric ori critic.

0 imensá opera de laboratoriu e rezumata in psihologia
marelui dispgrut §i, pentru a scrie Psihologia Popoarelor*,
o Sociologia * sa, el a ràscolit uria§e materiale de obser-
va/ie asupra tuturor na.ciunilor.
Prin aceastá clasificacie a informaIiei oneste, lucrarea
lui de o jumätate de veac va rArnânea. Va ramânea mai
ales dupd ce actuala epocd de noud metafizica revolu-
Iionarà §i mistica, de care sufere cáci e o boa% §i
Germania, ward de infectat prin temperamentul ei
propriu, va fi incetat. PAng atunci ac-ei cari, in speciali-
tatea lui, conceputà a§a de vast, §i in intelectualitatea
intreaga, II pomenesc cu prilejul dispariVei lui dintre
cei vii, au, desigur, aplecarea sä-1 priveascd §i pe dânsul
ca pe unul dintre reprezintan%ii acelei epoce, inchise, in
care spiritul urnan se cobora Ong la cunoa§terea deplinà
a lucrurilor inainte de a anuMa supremele concluzii
filosofice §i, mai ales, respecta in proclamarea lor acea
realitate care ni permite a vedea adevarul in singura
forma accesibila noua: in faIetele lui, schimbátoare odatri
cu sufletul nostru insu§i.
1920
XXIII
I. G. MICLESCU
La Paris s'a stins, desparlit nu nutnai de /ard dar de

viea-ca ei intreaga din ultimul timp i atins de rnoarte
printr'o grea suferinla de farnilie, un suflet deosebit
de sinl/itor si capabil de cele mai nobile Inàlri dare
ideal.
I. G. Miclescu era o fire cu totul distinsa, caruia-i
lipsea numai o conceptie a vieii bine hotarita i o
voirrp nesovaitoare in urmarirea scopurilor sale, pentru
a fi una din cele mai remarcabile personalitali, in litera-
tura si in politica. Aceste insusiri erau inconciliabile cu
ceeace forma insasi esenIa naturii sale simpatic curioase
9i opuse cerinIilor normalului in cugetare i activitate.
Un mistic care 'Area sa vie de sub alte ceruri, aducând
cu dânsul misterioasele vibrari intirne ale altei rase,
pc care ar fi vadit-o de al tfel i fata lui extrem de deli-
cata, cu fosforica scânteiere a unor ochi de iluminat. Ur-
maritor pasionat al unor vedenii ce nu se puteau comu-
nica i altora, cari insa erau adânc zguduiii la fiecare
din desperatcle lui sforpri de a le atinge.
I. G. MICLESCU 61
Piesele lui de teatru, rasarite pe neasteptate, fárit ca o

intreaga opera literara sa le fi urmat eaci tot ce era con-
secvent,4 i se va fi parut o inIelenire uriL, o impotrivire la
tainuitele indemnuri ale naturii Insei, au atras dela
inceput atentia, fara voia, ba poate chiar cara placerea lui,
care n'a facut nimic ca sa le impuic ori ca sa le susIie.
Ziarul lui, Protestarea *, in care se ridica violent contra
ingaduiniii politice a unei Suveran care inchina b4e-
lepciunii cerimile morale ale unui temperament sever in
autoritatea sa, dar si contra ingenuncherii chiar a acestor
cerinli, care erau si ale sale proprii, a fost pentru o socie-
tate deprinsa i atunci a vedea si a inghiii * mice,
(<
pentruca folosea din toleran%a ci, o puternica scuturare

de constiinia, care a avut o influerqa asupra tineretului
contemporan si a contribuit sa aduca in marasmul ma te-
rialist si de atunci un fior de idealitate indignata,
dar si mai departe 4 Cumnatul lui Carp a urmat politica
ce se filcea sub numele despreplitorului ideolog.
In Camera, unde s'a ales de cateva ori, el vorbia rar,
si totdeauna ca pentru dânsul. Fiino lui intreaga se
incarea de o ciudata electricitate contagioasa pe care
prin miscarile patetice desordonate ale mânilor sale cu
degetele rasfirate o imprastia asupra tuturora, si a celor
cari prin stupiditate congenitalà pareau mai refraetari.
Glasul se cobora 'Ana la soapta, la confesiunea Indu-
rerata care se ingrozeste de propriile ei cuvinte, la apclul
soptit ckre eine stie ce invizibile entitàli atot puternice
cu care avea Inlelegeri oculte. Pomenea de lucruri mari si
frumoase, vrajea ameninIari ciudate i profelii uimitoare,
desfasura toata gama limbagiului cu totul particular al
62 OAMtlii CARI AU VOST
o nabiilor biblici. Cind ispravea, vraja se disolva §i

nu rämânea nirnic, cleat un orn foarte jenat de
ceea ce spusese.
Intr'o lume de trivialitate cuceritoare i de estetism
doritor de apreciere, el ducea idealismul sAu de o speIä
bizark pe care parcti voia sA-1 fereascä de orice atingere,
chiar §i a unei inteligenle prietene. A fost unul din acei
oarneni cari au cochettiria de a salva, pentru confundarea
cu sufletul cel mare al lumii, ce a fost mai sacru in ei
1920
XXIV
NICOLAE FLEVA
Inca un exemplu
Când am ajuns a cunoa§te §i eu ce se petrece in viaIa
noastra publica, in anii aceia de agonie a N Viziriatului *
lui I. C. Brätianu, când regele era primit la Ia0 cu strigate
si garda lui era impro§catà cu mere stricate §i ouá clocite,
de cei mai sumiri nobili tineri 9i de profesori cunoscuIi,
când noi, tineri din coli, ne dddeam inapoi sub apasarea
escadronului de jandarmi cáläri care se ineurca in strà-
d4a de Itinga <<arcul * Academiei Mihäilene, un nume era
pe toate buzele, personificând pentru atti/ia toate sfor-
Iarile spre libertate: Nicolae Fleva.
Orn Inca tandr, vioiu qi vesel, gata de lupta §i gata de
gluma, aducând in luptele noastre politice o luminä din
ochii negri qugubeci qi un zâmbet din dinii lui albi, el
izbutise in scurtà vreme, §i pentru mult timp, sä sub-
juge acea lume de suprafaca din Bucure§ti, precursorii
socialismului de astäzi, Iânga mahalagiii zgomoto0 §i gata
de harp, cari pe atunci forrnau, intre politicianii domi-
natori, ImprirciIi in echipe ce-li dädeau aiere de partide,
64 CAMENI CARI AIJ POST
gi intre multimea sateasca fara gand i Para glas, clasa

interesanta, aceea dela gratiile careia, ca si de ale Su-
veranului, atarna siguranta guvernelor. Cu cat stiau
acesti oameni i ziarele care scriau pentru dânii, advo-
catul Fleva era leit un < tribun al poporului #. Zile mari
s'au arnestecat in vieata lui, i muiçiniilc i-au purtat in
triurnf de-a lungul Bucurestilor, dela 1880 la 1890, zeul
de care erau mandre. Pe calea zgrunturoasa a unei opo-
zitii neobosite, in mijlocul aplauselor si al bulirilor,
ajunse el la acel loc care avea pc atunci asa de multa
insemnatate i pe care el il dorise asa de indelung: Mini-
steriul, Ministeriul de Interne.
A fost acolo un supravegbetor atent al administratiei
si eel dintai a cutezat sa urmareasca relele ei pana in
pestera lor cbiar. Cu caldura a recomandat o descentrali-
zare care i se parea a fi leacul. Apoi, ca i altii, gi-a
avut scandalul, cu invinuirile obisnuite de conruptie, si
s'a dus.
Dar faima lui nu perise nici cbiar dupà nobilul exil
ce i se gatise ea ministru in Italia. Adus de acolo prin
ingrijirile d-lui Take Ionescu, glasul lui a mai aflat ceva
rasunet. Ce fusese alta data insa, nu mai putea sa fie.
/n Parlament, fara resdnanta in mase, el si-a pierdut pe
incetul toate calitatile fried a inceta sa fie un dibaciu
mester de opozitie. D. Badarau a simtit-o bine pe pielea
sa. A fost tot ce putea da liberalismul roman ca agitator.
Niciodata n'a ajuns, in vanzoleala sa, nici pana in clasa
sociala, nici pana la organismul national. Pentru dansul
neamul era g poporul r, si el nu baga de searna ca acel
popor r este numai publicul, si atat. Iar publicul, care
NICOLAE FLEVA 65
dorea un spectacol mai fin, I-a pa' r5sit odath cu ince-

tarea moclei retorice pe care el o personifica.
i, in 1916, el s'a trezit la indemana armatei de
ocupai,ie.
Locul lui n'a putut fi luat §i nu va putea fi luat de
nimeni. Liberalismul nu poate da al-ci (4 tribuni a deck pe
acesta. i de mult, lumea a dovedit CA nu-i vrea. Cine
ar pofti s'o Inceapa dela capat, vazd acest exemplu!
1920
a
XXV
T. V. STEFANELLI
0 board' aprigO a luat In cateva saptämâni pe septua -

genarul membru al Academiei Române, T. V. Stefa-
nelli.
Vechiu coleg al lui Eminescu, caruia-i 'Astra o du-
ioasä memorie, Stefanelli fusese un eminent magistrat,
care, In ceasurile-i libere, se ocupa cu interes i de istoria
colIului de pämânt românesc unde se ndscuse. Astfel
a strâns, ani de zile, asupra republicei de Idrani a Câmpu-
lungului atAtea documente, care, tipdrite dOunâzi, lumi-
neazO puternic aceastà viea-Va ateascA de un caracter
a§a de original. S'a ocupat §i. de stAlpul dela Vama,
pomenindu-ni de ultimele biruinli românqti in epoca
Fanariolilor, §i a lämurit mai bine Inceputurile neamului
Ca1m4ul, care a dat patru Callimachi ca Domni Moldovei.
In zilele de incercare ale fazboiului, bOtrAnul, refugiat
la Folticeni, de unde e solia sa, a fost unul dintre aceia
cari au fatimit mai greu in viewca lor materialä. Bucuros
ea lucrurile s'au ispravit cum le vedem, el reincepuse
studiile sale iubite. La cAteva saptámâni Inainte de
T. V. STEFANELLI 61
moarte, chinuit de dureri care-i eapiau somnul, el vor-

Ma la Academie despre cadastru 0 cgrli funduare in
Bucovina.
De o corectitudine exemplara in toate manifestdrile
sale, el poate fi dat ca un exemplu tineretului.
1920
XXVI
GHEORGHE TOFAN
In sfarsit, lungul, insuportabilul martiriu al lui Gheor-

ghe Tofan a luat sfarsit. Ace la al carui biet trup era o
jalnica ruina §i ce om voinic si frumos fusese pe vre-
muri, pana-I ingenunchiase teribila board misterioasa !
se odihneste acum in parnantul /arisoarei lui bucovinene,
pe care, pe vremuri, ca puini aIii as zice mai mult:
ca nimeni altul n'o sperase numai româneasca, ci o
visase intoarsa in stapanirea dremilor ei mosteni.
In orice a pregatit acolo ceasul fericit al realipirii se va
gasi, atunci cand se vor cerceta multele cause adanci ale
prefacerilor minunate urma activitalii sale. 0 activi-
tate plina de iniIiativd, sau poate, mai bine : o iniliotivii
plina de activitate. Caci la el ideea era generatoare si nicio
fapta nu venea razleI, ci ca o manifestare necesard,
nelipsita, a ideii. Invaptor, a stint sa prefaca o invala-
torime robita pada atunci, pe rand, guvernului strain
si apoi unei egoiste propagande demagogice, care o in-
trebuinla ca element <<democratic > contra preolimii
conservatoare, a stint s'o prefaca, zic, in elementul de
GHEORGHE TOFAN 69
capetenie al refacerii morale a nearnului. Pe and un

Mihai Chisanovici, alt frarnantritor de suflete, pastra
legaturile cu trecutul austriac i exprima in nemteasca
vioaie i spirituala din revista lui, Wahrheit, idcile unei
noi generatii, Tofan a stat neclintit, exclusiv, pe terenul
national. Alaturi de Iancu Nistor, el a cautat sa trans-
planteze in Bucovina, contra spiritului batranesc, care
dainuia Inca, curentul dela Samcineitorul, intreg, cu tot
ce cuprindea, cu tot ce acoperia, cu tot ce pregatea.
Junimea literard a fost o publicatie de importanta epo-
card in desvoltarea spiritului romanesc din Bucovina si, pa-
trunzand destul de adanc in lumea invatatoreasca, a pro-
dus in sufletul ei, pervertit adesea de calornniile austriace
contra romanismului si mai ales a Bomâniei, o reactiune
din cele mai fericite. N'a fost de ajuns atata pentru
acest energic deschizator de cale, care, sub forma
exterioara blajina a fiintei sale, ascundea un mare
avant de lupta.
Cursurile universitare pentru toti Romanii, i anume
pentru ceia ce-i reunia i trebuia stranga in aceleasi
hotare, sunt opera indemnului sau. El a tinut neaparat la
inceperea lor, in conditii cat de modeste. El a manat,
an de an, la Valenii-de-Munte pe cei mai curagiosi dintre
tinerii Bucovinei. El a aparut acolo cu admirabilul cor al
o Armoniei o, care a straba tut Romania intreaga, si nu
voiu uita seara and in casuta cea veche, apoi daramata,
am fost trezit la un ceas din noapte de glasurile maiestre
ale cantaretilor pamantului lui tefan-cel-Mare, veniti
sa-mi dea cea mai neasteptata, dar i cea mai placutri
din serenade.
Sa spunem care a fost opera lui in Basarabia pe

vremea razboiului? Cat s'a cheltuit §i acolo dintr'o
energie pe care boala o distrugea incet in izvorul ei
fizic? Sa caut a gaci sentimentcle cu care acest pre-
cursor a intrat acum aproape un an in Camera tuturor
Romanilor, unde nu mai avea vlaga sa vorbeasca? SA
descopar ce s'a putut petrece in sufletul lui pl'apand de
agonie tocmai in ceasul cand §tia el bine ea se cer puteri
§i cuno§tinle ca ale lui?
SA nu uitarn pe acela care in clipa izbandei nu §i-a
cerut partea. 0 §coala din Bucovina, §coala de prega-
tire a invälatorilor a§ propune sa poarte numele lui.
Afland cine a fost el, tinerii s'ar deprinde cu ideea ca
Romania Mare nu s'a facut nici pentru ca§tiguri ma-
teriale, nici pentru succese de partid.
1920
XXVII
UN OM DE BINE: DIMITRIE GRECEANU
In luptele noastre politice, in care cei mai multi aduc,

cu talente apreciabile i condamnabile dibacii, o feroce
ambitie de a parveni §i o lacomie de schboasa infatipre
pentru toate placerile lumii, and astfel o nota cu totul
deosebità de a adevaratului nostru popor, Dimitrie
Greceanu, care s'a stins de pe urma atentatului dela
Senat, infatip o nota aproape numai a lui i care-i va
face totdeauna simpatica amintirea.
Boier dintre aceia cari n'aveau nevoie sa se pue in
frunte ca sa fie vazuti, boier moldovean, voiu aclaugi,
la care discretia §i amabilitatea, care pot .parea o
lipsrt de energie, sunt calitäti ce se transmit din ge-
nera-tie in generatie, Greceanu s'a multamit, intr'o vieata
in care nu i-a lipsit nimic din ceea ce face fericit pe un
om, a fi, la locul unde-1 a§eza na§terea §i inrudirile sale,
un element de pace, dar i caci Para aceasta pacea e
toleranta pentru toate pacatele un element de drep-
tate. N'a fost o intamplare ca de atatea ori a avut por-
tofoliul Justitiei, unde §i-a inceput cariera ministerialà.
Luandu-1 i pastrandu-1, el parea sa afirme en intr'o

societate ca aceasta 1) justi%ia macar trebue sa ramaie
nebamiita, i, fiindca instituOile noastre o supun puterii
executive, reprezintantul acesteia trebuie sa aibà vir-
tutile unui magistrat.
Rau incunjurat de oameni cari pretindeau a lticra
in numele lui, silit a prirni tovarasii si conduceri care in
fundul constiin/ii lui 11 rebutau, amestecat in plamada
informa a poftelor bestiale, el a stiut totusi sa reliefeze
oricand autonomia sa morala, i aceasta cu o mireazrna
de delicatep, semn al rasei. Nu cred ea vreun om politic
a putut fi jignit vreodata de acela care a fost totusi
atat de mult amestecat in vieata politica.
Aceasta se va putea spune de dansul ca lauda cea
mai frumoasa si mult timp dupa ce se vor usca florile
pe care induiosarea inor/ii i fiorul tragediei le samana
bogate pe sicriul lui.
1920
1) Erau cuvinte cenzurate.

XXVIII
CONSTANTIN, FOST REGE AL GRECIEI
Regele Ferdinand a anunIat in Parlament indoita

casatorie a prinolui Carol si a principesei Elisabeta,
care in curând vor lega dinastia noasträ cu dinastia
care dornneste in Grecia si al càrii reprezentant mai
potrivit se cauta asfazi pentru a lua locul nenorocitului
rege Alexandru. Aceasta indreaptd mai staruitor privi-
rile noastre asupra exiIatului din Lucerna care din acest
ad'apost unde a indurat toate mizeriile si umilinlile
declarii c'à asteaptà, in ce priveste drepturi la care n'ar
vroi s'a renunce nici in folosul fiului celui mai mare,
hotàrirea, prin plebiscit, a poporului grecesc, care, tre-
bue sä recunoastem, a vorbit prin votul care a rastur-
nat pe Venizelos.
Acela pe care adversarii s'ai il numesc, simplu:
<( Constantin )), a avut in tinere-ca sa tristul rol de a
pierde un rAzboiu cu Turcii, dar, peste cAIiva ani un-
mai, pe acela, fericit, de a-si plati greseala sau lipsa
de noroc printr'o mare biruirrp contra aceluiasi dus-
man, puind, cu arma in mAng, temeliile Greciei Mari,
74 OAMENI CARI AU YOST
intinsa apoi peste orice a0eptari, de un extraordinar

ministru.
Caci sa nu ascundem faptul ca, daca aceasta intre-
gire nationala, sub raportul diplomatic, e datorità lui
Venizelos, sub raportul militar ea n'are nimic a face cu
impulsul acestuia, caci, in marele rázboiu, in care Grecia
a ca§tigat ap de mult, ea n'a avut prilejul sa plateasca
jertfa de sange, w de grea pentru al-0i, prin care
de obiceiu se ca§tiga libertatea poporului. Izbanda
omului de Stat e dintre acelea care trezesc admiratia
claselor culte, celelalte nu dau iubirea lor fanatica
cleat osta§ului , pana ce el face gre§eala de a voi
sa fie 0 om politic fara a putea ca§tiga admiratia
claselor culte.
Diplomatia lui # Constantin * a fost regretabila, avand
adeseori chiar aparente infame, dar ea se facea pe ras-
punderea consilierilor sai, pe cand gloria militara a
mancatorului de Turci i de Bulgari, aceea era o avere
proprie, pe care cel izgonit de straini, fie 0 de prie-
tenii 0 binefacatorii Greciei, n'a pierdut-o. De aici
popularitatea, indaratnica, rebela.
La aceasta insa a contribuit i Venizelos.
Nu §tiu cat a inteles el poporul grecesc, dar ce este
regalitatea, n'a inteles. Sau, §i mai bine : el a vazut
regalitatea prin rege, in Ice sa vada pe rege prin regali-
tate. Aceasta e insa o mare gre§eala intr'o democratie,
care poate da valuri, oricate, §i furioase, dar ii trebuie
§i tarmuri. Aceste tarmuri insa le d'a regalitatea, regali-
tatea singura. Si o regalitate care nu trebue sa arate
ca' atarna de altcineva deck de interesele 0 con0iinta
CONSTANTIN, FOST REGE AL GRECIEI 75
naliunii. Regi numai din mila lui Dumnezeu nu mai

Bunt, regi din mila unui om nu trebue sa fie.
Cine incearck se expune la ce se intAmpla astazi cu
0 Constantin * cel 4 desfiirrot )): poporul cautá un rege,
pe care sa' nu i-I fi impus nici cel mai meritos dintre
oamenii politici.
1920
XXIX
GHEORGHE PITIS
Cu totul neobservatà a trecul, in mijlocul gravelor

evenimente si intr'un mediu din ce in ce mai instrdinat
de bucuriile sufletului, moartea, la o vArstd când putea
sd mai aducd servicii in scoala rornâneasck a Bravo-
veanului Gheorghe Pitis, Ghicd, cum ii ziceau cei din
orasul lui natal.
L-am cunoscut la < Revista Noud >> a lui Hasdeu, in
odd4a lui din Strada Regard, unde in jurul magului
imbdtrânit care, zdrobit de moartea fiicei sale, ni anunta
solemn, in fiecare sedincd de Vineri seara, data precisä
a rnortii sale, prevestità prin spirite, se aduna, nu o scoard
literard, fiindcd Hasdeu nu cunostea decAt prieteni per-
sonali i admiratori, ci un nurndr de persoane care alituri
de literaturd aveau o pregdtire culturald ce-i apropia de
inv4atul conducdtor al cercului. Era cu putint,d deci sà
stea aldturi Dclavrancea, care venea destul de adesea
Vlahu-cd figura numai pe copertà intre redactori
Ioneseu Gion cu poza lui van, Saineanu, exprimAnd cu
dinii stransi idei cuminti asupra chestiilor intAmplator
GHEORGHE PITI5 77
aduse in disculie, §i Speranrd anecdotistul, care-§i

facea un loc tot mai mare in increderea marelui
sau prieten §i, apoi, cu poetul Stavri, cu Vasile
Cosmovici, §i el poet in vremurile prielnice, cu al-0,
tineretul incepator.
Piti§ era singurul care aducea in aceasta intimitate
literara a omului care a facut a§a de mult pentru §tiinia
§i aprecierea sufletului popular cunoa§terea adevarata,
personala a acestui suflet §i putima de a-I reda in seri-
sul sau. Oache§ §i slab, cu dinIii albi §i ochii jucau§i,
parea ca sta gata sa inceapa povestea. i o spunea bine ;
pacat numai ca a spus-o prea pqin, caci fail indoiala
avea toate insu§irile pentru a fi adungtorul basmelor
ardelene, mult mai puiin cunoscute deck ale noastre,
caH am avut, pada daunazi, and ne-am cufundat iar5§i
intr'o stearpa literatura artificiala, de imitalie preten-
iioasa §i zadarnica, un §ir intreg de harnici povesta§i.
Se pare ca interesul lui Piti§ mergea insa mai departe
cleat basmul. Studiul lui, vrednic de toata lauda,
despre obiceiurile Junilor dela Bra§ov poate servi drept
model pentru altii, dar el arata §i ce inlelegea srt scoatä
el insu§i din cercetarea serioasa a datinelor poporului
roman. Pentru oHce ocupaPe literara continua mediul
nostru este de sigur cu totul neprielnic. PuIini rezista.
La Piti§ izvorul interior nu era destul de bogat pentru
aceasta.
Profesorul de grece§te la Sfantul Sava a trecut astfel
intre cei cari au renuntat. Vieata lui a aparlinut treizeci
de ani numai §colarilor §i familiei. Constatand, odata
cu parerile de rat' pentru omul bland §i prietenos, aceasta
pierdere mai veche deck incetarea lui din vie**, ne

Intrebam dacA nu cumva pove9ti nepublicate se gasesc
intre scrisele rämase pe urma lui Piti9. Ele ar trebui
pästrate pentru publicarea In vremuri mai bune deck
ale salb4taciei §i speculei actuale.
1920
XXX
CENTENARIUL LUI NAPOLEON
0 sun' de ani de cfind, a doua zi dupà o furtuna cum-

plitä, s'a stins, intr'o biata odaie pe care o cutremurau
furiile naturii napustite pe nesfar§ita intindere a Oceanu-
lui, acela din care, de un an de zile, nu mai ramasese
deck, o biata umanitate dureroasà: Napoleon.
Atunci, in 1821, era numai un fapt-divers tragic. Din
depârtarile << stancii batute de unda plangatoare *, nu era
sa se mai intoarca niciodata cel care ingenunchiase
lumea: aceasta o §tia oricine. N'a fost macar o u§urare
pentru un regim ameninIat : dusmanul cel mare era tre-
cut dincolo de margenile posibilita-cilor istorice. In su-
fletele credincioOlor incomparabilei glorii a fost numai
dispariIia fara zgomot a unor speranle nebune. 0 noua
regalitate, (c cetaIeneasca *, a crezut ca se asigura aratand
ca nu se teme de eroul mort, §i, sub Ludovic-Filip, pe stra-
zile Parisului care parasise de doua ori pe atletul invins,
s'a desfaprat convoiul imens care ducea la Invalizi, in
sicriul de porfir, ramäsiIile desfacute din groapa meschina
a insulei pierdute. Era restituit pamantului Franciei pe
care, fie qi numai pentru a o servi unei ambitii suprau-

mane, o voise doamnd lumii. Restituirea in istoria
insdsi a poporului francez a fost mai grea. Victoriile
lui, fundaIiile lui, legisla%ia §i organiza-cia lui incdpeau
acolo ; personalitatea lui insà, nu.
Teamd de un partid bonapartist, care dovedise la 1848
cd poate da, ajutat de dorin0 unei societaIi intregi anar-
histe, un al doilea Imperiu? Antagonismul de principii al
republicanilor faVa de tiran? Oroarea sacrificiilor de sAnge
pentru satisfacerea unei ldcomii rdzboinice fdrd margeni?
Ceva din toate, desigur. Dar mai ales lipsa pentru
cdtva timp a acelui element care consolideazd mai mult
§i asigurd mai puternic naliunile: simIul continuitd/ii
istorice. i nu, o natie, oricare ar fi patimile care o des-
bind la fiecare moment, nu poate renunla la nimic din
ceea ce s'a fácut in numele ei §i spre folosul ei, material
§i moral. i in numele Franciei, pentru cre§terea hotarelor
ei, pentru mdrirea prestigiului ei a fAcut acel mare intre
cei mari opera sa de pace §i opera sa de räzboiu.
Azi se recunoa§te aceasta. La o sutd de ani dupd moar-
tea sa omul patrunde intreg in cetatea cea mai grea de
cucerit: inima naIiunii sale fdrd deosebire, cdci §i cel mai
inddrjit socialist simte vibrând in fiinIa sa ceva la auzul
numelui care rezumd o legendd.
E cea mai mare din biruinlile lui, §i era firesc sd vie
a§a de tdrziu dupd insd§i desfacerea fiincii pdmânte§ti.
cu aceasta Frarga se simte mai mare, fiindcii s'a
reintregit intr'unul din cele mai glorioase domenii ale
trecutului ei.
1921
XXXI
EMANUEL PORUMBARU
Aceste randuri vor sosi tarziu pentru a aduce un

ornagiu memoriei omului de bine §i omului de cultuffi
care a fost in politica noasträ, intinatà de toate patimile,
Emanuel Porumbaru.
Intr'o lard unde opinia publica e forma-Ca adesea din
glumele nesarate ale ziarelor umoristice oH de stupidele
zeflemele ale <( cronicarilor e, lumea ajunsese sä creadá
cã Porumbaru era un b6tran mai mult sau mai puIin in-
significant sub care se ascundeau aceia cari voiau ca
toatá conducerea sa fie de fapt in mânile lor. *i nu era
a§a. Porumbaru, care primise o educalie aleasà, avea
cunwinte foarte intinse §i mai ales nu ostenia niciodatá,
pang la vrasta foarte inaintatà pe care nu-i plAcea s'o
inrirturiseascg, sä le intregeasca printr'o lecturà bogata
si aleasg, cum n'am gAsit-o la alt orn politic al nostru.
Când lua cuvântul, in Parlament, asupra unei chestii,
puteai fi pe deplin convins ea se aduce inainte, cu mult
bun sirr4 §i cu o aleasä discreiie, tot ce se §tie mai sigur,
'Ind la ultimele date, asupra subiectului. In timpul
82 OAMENI CART AU FOST
ràzboiului, &ea ini/iativa n'a fost in mânile lAtrAnului,

nu i se poate face o vind din aceasta. i in alte ori stri-
vitoarea r5spundere a luat-o, cum era firesc, eful gu-
vernului. Dar nu se poate spune destul cu an' simlire
patriotica a urmärit el toate actele grozavei drame i cu
câtà limpeziciune a judecat evenimentele ; mai mult:
cu cAtà curagioasd incredere a prima el rezultatul final.
Lucrurile acestea vor mai fi fost spuse de eine 1-a cu-
noscut §i. mai bine pe Porumbaru ; am Iinut sà se adauge
§i màrturia mea.
1921
XXXII
RE CELE PETRU AL SERBIEI
Batrânul Monarh care s'a stins acum câteva zile a
fost unul din oamenii cei mai zguduili de soarta cari au
trait vreodata.
Stranepotul intemeietorului Serbiei, el a fost fiul unui
principe exilat 9i menit sa moara in exil, pe pamântul
austriac, 9i nepotul de fiu al unui asasinat, caci Cara-
gheorghe, fugar, apoi intors in lard, a murit sub loviturile
unui asasin. A trait departe In Apus o tinereIa grea.
Insurat cu fiica domnitorului Muntenegrului, el a
vazut-o murind tânara.
A luat parte, and avea ceva mai mult de douazeci
de ani, la revolta Bosniei 9i HerIegovinei contra domi-
naTiei turce§ti, sperand sa capete astfel coroana SArbilor
din Balcanii reuniIi. Numele lui atunci s'a auzit pentru
intaia§i data in Europa apuseana. Apoi, pentru lungi ani,
pentru o vieala Intreaga, el a disparut. Doar din and
In and era vorba de dânsul, iar4i, cu prilejul vre unei
conspiralii fat% rezultat.
Traia la Geneva o viala de burghez, fara multe mijloace,
ili cre§tea cu greutate copiii.
6*
84 OAMENI URI AU FOST
De aici o tragedie, in care totdeauna a declarat ca

n'a avut niciun amestec, 1-a facut Rege al Serbiei.
A intrat ea rege in conacul cel nou, laugh' easula
de pe balconul careia fusesera prabusite trupurile insange-
rate ale ultimilor Obrenovici. Dar soarta schimbatoare
nu-i rezerva numai atata. Un razboiu biruitor, prin care
a castigat Serbia Veche, Macedonia, a indoit intinderea
regatului sau ; atacat de aliatii bulgari, i-a vazut pedepsiti
pentru reaua lor credinta. i, in sfarsit, cea mai minunata
din schimbarile politice ale lumii i-a dat stapanirea peste
toate ramurile natiei sarbesti, dela Pind Vaud langa
Klagenfurt, dela Pirot Oat la Ragusa.
De mult, era zdrobit fiziceste. L-am vazut in 1913, mis-
candu-si cu greu manile, picioarele intepenite. Pipaia
cu ochii in lacrimi clopotul bunicului sail pe ca'te, gasin-
du-1 la Craiova, il adusesem, §i aceiasi ochi se aprindeau
de dor cand vorbea de Bosnia si Hertegovina, pentru
care luptase si care erau sa-i revie, cu atatea, atatea alte
provincii.
Dar el nu mai era in stare sa le carmuiasca. Bucuria
singura-i ramasese. i cu &Ansa pe fata se va fi stins acela
care mai mult decat legendarul tefan Dusan aNu
norocul de a strange laolalta intregul sau popor.
0 mare si grea misiune revine fiului sau, viteazul print
Alexandru.
Ca regent el a inceput-o.
In indeplinirea ei II intovárasesc dorintile tuturora cani,
§i la noi, doresc o Serbie asigurata, clreapta, buna si
prietena.
1921
XXXIII
DOI DISPARUTI:
PROFESORUL PRECUP. VASILE SION.
Din Cluj se anunia moartea profesorului Precup. In

acest Ardeal liberat, In care principala indeletnicire e,
azi, a se practich politica de partid pentru a se rupe cat
mai mult solidaritatea naPonala si a se face cat mai mutt
pe placul dusmanilor nostri celor vechi i statornici,
Precup era unul dintre acei oameni rani al caror gand
se indrepta numai la cultura romaneasca, aceia care
linpaca, Infr 4este si duce mai departe acest neam ramas
in urma.
Nu-si calca astfel obiceiul unei intregi de inunca
devotament.
Profesorul din Blaj fusese totdeauna intre aceia dela
cari cu siguranIa se cere munca spornica pentru binele
obstii. De atatea ori 1-am vazut indeplinind, modest si
bucuros de isprava sa, sarcina care i se daduse i pe
care el o primia recunoscator ca poate fi de folos. Dupä
unire, ca inspector al invalamantului superior, el a
adus Insemnate servicii. Neat numai ea dorin0 lui de
a se face numai cele de nevoie pentru scoli s'a lovit,

mai ales In timpul din urma, de a-toate-mistuitoarea
patimii de partid. Am o scrisoare din ultimele lui zile In
care se arata scarbit si gata de a se retrage.
*
* *
D-rul Vasile Sion, care si el dispare prea rapede, era

cu totul alt temperament. Nervos, iute, gata de supa-
rare §i, Indatà ce era sup6rat, de razboiu cu oricine,
pentru orice, el era odata", cu acelasi foc, la Serviciul
Sanitar un administrator strasnic, neadormit, gata ori-
cand sg sara asupra epidemiei si s'o distrug5. Nu ca pe
o nenorocire publica, ci ca pe un adversar personal, as
zice: ca pe un adversar politic.
Caci violent om de partid era si doctorul 1 Liberalis-
mul n'a avut niciodata, ca idee si ca alcatuire, un
mai militant aparator. Cu o lume Intreaga era gata sa
se ia la traria pentru t( ai lui #.
Tot asa, Inainte de ràzboiu, germanismul era pentru
dânsul un zeu de care n'aveai voie sa te atingi. Acestei
foi i-a adresat o scrisoare In care ap6ra scoala german4
din Romania s'i cu cc aprindere ! Dar, iatá, nici pa-
siunile lui nu lineau mai mult deck interesele Iàrii,
fiindcg, pe urn* and a vázut ce ticalosii fac prietenii
sUi, a facut contra lor o sarjà ca aceea.
Era dintre pwcinii oameni cari, intr'o societate de cal-
cube, aducea pasiune, si, mai la urmà, acesta e motorul
care liaised lumea. Cine n'o are, pficat ; dar eine o are,
s'o IntrebuinIeze cat mai bine !
1921
XXXIV
COMEMORAREA LUI ION BRAT IANU
In mijlocul diviziunilor politice cu care s'a inceput

vieata, pling totu0 de greutali ci ineunjurata de amenin-
Vali, a României Mari, fiii lui Ion Bratianu §i câiva
din colaboratorii lui, d-nii Costinescu, Pherekyde, Bibi-
cescu, au crezut ca suta de ani dela nacterea barbatului
de Stat care mai mult cleat oricine a avut pe langa
voinca patriotica §i fericita putinta de a contribui la
organizarea Statului roman modern, trebuie sa aiba un
caracter nacional, fara deosebire de partid.
Idee fericita c i foarte potrivita pentru imprejurarile
de astazi.
Prin pelerinagiul la mormantul aceluia care a prezidat
la declararea razboiului pentru Independenla 0 care a
infalicat Domnului biruitor coroana de ()lel a regalita-pi,
prin serbarea dela Bucurecti, care va urma, nu se aduce
numai cel mai meritat oinagiu unui mare om de bine
prin fapte i unui idealist care a ctiut sa coboare in rea-
litate spornica nobilele lui concepIii, ci se arata, in ace-
lati timp, un drum: drumul in partea cea mai folositoare
88 OAMENI CAM AU FOST
a lungii lui vieli si drurnul care ar putea, ar trebui sa

fie si al nostru.
Domnia lui Cuza-Voda fusese sfa.siata de luptele dintre
partide, adeca, de fapt, dintre personalitalile distinse,
unele dintre ele cbiar eminente, care adesea nu-si dadeau
sama Indeajuns ea mai presus de dreptul lor la noto-
rieta te si la putere este interesul superior al Iarii, care
a doua zi chiar drip Unirea pe care o facusera doar
toli irnpreuna avea nevoe de ajutorul lor, al tuturora.
Faptele mari din aceasta scurta Domnie au trebuit
facute cu calcarea normelor constitutionale, ceea ce e
totdeauna periculos. Iar urrnasul intaiului Domn al
României n'a putut sa se razime multi ani pe acel con-
curs de bunavoin/i care singur i-ar fi usurat greaua
sarcina. Ion Bratianu el insusi participase, si cu pasiune,
la aceste vrajbe, la actele razboiului civil care nu se
dfidea inlfituri dela conspiraIii si comploturi, dela de-
tronarea alesului din 1859.
Ajuns Insa la varsta maturita%ii politice depline
caci la 1877 el avea cincizeci si vase de ani , el si-a
dat sama, el singur, de faptul ea organizarea Iarii
dupa razboiul desrobitor nu poate fi opera unui partid.
Sau ea nu poate fi aceasta opera decat cu o condilie:
ca acel partid al patriei sa cuprinda, fiecare la locul
lui, tot ce poate da mai bun o genera-cie, devenind de fapt
o coalrcie pentru a fi o colaborare
El numise partidul sari: revolulionar, conservator-
national, apoi liberal-nalional. Ceea ce-1 interesa dela
o vreme nu era numele, ci alcatuirea si putinla de a se
ajunge la un scop superior. De aceea intre cloud activitäli
COMEMORAREA LUI ION BRATIANU 89
de partid el a dat cei zece ani, sfarqi-ci ràu de sigur,

dar cari au insemnat /litre oamenii politici treva patriei
§ia naVunii.
Lângd rnormântul lui Ion Bratianu sà-i intre in minte
cui trebue Ca' de aceasta avem nevoe §i astAzi I
Astazi mai mult decAt atuncea chiar.
1921
EMIL CO STINE SCU
Dupà o grea boalà, care-I relinuse mulIi ani departe

de afacerile publice, Emil Costinescu, unul din fruntaqii
partidului liberal §i acela care In multe privinIi i-a fost
conducatorul de fapt, a incetat din vieata.
Uri le politice, care fa10fica aqa de mult judecata asu-
pra oamenilor de adevarat merit, dintre cari fdrà indo-
iald era el, au fácut s'a se inf6Ii§eze Costinescu numai
ca un om preocupat de interese materiale egoiste. Nu
astfel II va prezinta istoria imparliald, In sensul ca'reia
sunt sigur Ca scriu aceste rfinduri.
Ea va da ca model pentru tineret pe acest om care
s'a ridicat prin singura lui munca in afara chiar de Inva-
Oturile 9co1ii, pregdtitoare de carierà, qi care, o viea/ii
intreagâ, a urrnarit un singur -W, cu mijloacele pe care i
le dddea o vie inteligen0 fireascg, o experienp reald
din cele mai largi §i o mare putere de muncä. Acest lel
a fost pentru dtinsul, ca 9i pentru Aurelian, crearea
unei economii nalionale române§ti. Crescut in idei care
stint acuma vechi, el credea ca aceasth economie trebue
EMIL COSTINESCU 91
sa fie completa, chiar daca materia prima gi maim de

opera si debuseul se prezinta defavorabil. De aici grese-
lile sale. Ele nu pot sa-i acopere insä meritele.
Elocvenla lui simpla, dar curgatoare si totdeauna
reala, avea o mare putere de convingere, si unele din
cuvAntarile lui ar trebui adunate ca prelios material
pentru istoria noastra Inainte de fazboiu.
In hotarirea acestuia pe calea cea dreapth el a fost
dintre cei mai neinduplecaIi, ceea ce a facut dintr'insul
unul din fericiIii izbAndei finale, in care a crezut.
De atátea oH el a lucrat ca om al -carii, si to-ci trebue
sa-1 regrefam pentru ceea ce a dat tuturora.
1921
XXXVI
CEL CARE S'A INDOIT: NICHITA PETROVICI
La Antibes, pe Varmul unei mari tot a§a de frumoasa

ca §i aceea care uda, In golful de Cattaro, Ormul Dal-
maIiei sale native, s'a stins, intre caliva credincio§i,
Nichita care a vrut sa fie rege al Muntenegrului, dar
n'a §tiut tot ca rege sâ ispraveasa.
Vldstarul dinastiei voevodale Niegu§ fusese crescut
in Apus, pe un timp and mai tràiau atunci amintirile
romantismului. Nichita Petrovici era §i el un spirit
pentru care aveau atracIie stafiile trecutului §i fantas-
mole viitorului. Din trecutul rasei §i -carii lui rasareau
ispite care-I chemau sd joace un mare rol de erou legen-
dar, acela de §ef al Iugoslavilor porniIi la formarea
Statului lor unitar.
Mu It timp, aceasta nu se putea face din Serbia sfa§iata
de lupta dintre douà dinastii §i nici din mijlocul Bulga-
rilor, caH n'aveau un organism politic. Astfel indrazneol
tânar s'a infali§at pe sine ca singurul candidat posibil.
Vremea I-a desiluzionat. Serbia s'a int'arit, Bul-
garia a luat fiinIA. Regatele slave, rasarite in preaima
CEL CARE S'A INDOIT: NICHITA PETROVICI 93
lui, 1-au indemnat sà caute 9i el o coroaná care nu mai

era a unor man aspiraçii, ci a unei realitati foarte mo-
des te. Dela marea epopeie se fgcea un pas cdtre simpla
opereth.
Razboiul cel mare il chema la lupta cu puteri mici.
S'a incurcat intr'insul. Era dator sd-1 fac6, dar nimic,
niciun ideal 9i nicio posibilitate, nu sfateau in faIa
lui. Deodatà lumea s'a trezit cà mun tele Lovcen, cetä-
luia inexpugnabila, a cAzut, nu la intaia loviturd, ci la
intaia a tingere.
Nichita I-iu s'a refugiat in Apus. Socrul regelui Italiei
avea loc in Franp, dar regele Muntenegrului incetase
de a exista. Moartea n'a fäcut deck sà ia epava unui
naufragiu.
E sancliunea care a tinge pe oricine e cuprins intr'o
tragedie fard credinIa care poate insufleld pe protago-
nistii ei.
1921
XXXVII
UN POET REPREZENTATIV: IVAN VAZOV
Bulgarii au inmormântat cu cele mai mari onoruri pe

poetul reprezentativ al natiei lor, pe Ivan Vazov, a
carui lunga, foarte lunga viea0 i-a ingaduit O. fie martor
al intregii lupte pentru libertate, din zilele grele pe care
le-a pomenit in romanul sail # Sub jug )) pan& la capa-
tarea Independeircei §i la acea mare situaiie in lume pe
care au zguduit-o actele de nebunie imperialistä din
ultimele timpuri, cu aprobarea lui insuO.
Regele a mers dupà sicriul gloriosului batran: far&
deosebire de pareri politice toIi au plans pe acela in
care traia coiwiinIa naliunii lui, inalIata In formele
imperioase ale literaturii. Clopotele au sunat pentru
dansul in fiecare biserica de sat. Pe alocurea, spune
darea de seama, mullimea dela sine a format cortegii
care au strabatut localitatea cantand maguri funebre.
Aceasta atitudine e de sigur o dovada de simIire din
partea poporului bulgaresc. Dar ea se datore§te §i. felului
in care Vazov §i-a inleles misiunea. Dela inceput 'Ana'
la sfar§it el s'a identificat cu ai sal.. Orice suferinO, orice
UN POET REPREZENTATIV: IVAN VAZOV 95
bucurie, orice speranIa a lor a gasit intrInsul glasul

care a m'arturisit-o.
Genera-Pi intregi s'au strecurat aducând In materie
de literaturd esteticd altà formula, care a venit §i s'a dus.
In forma simplii a interpretului sentimentului sociefalii
care 1-a produs, el a continuat a spune, in prozA qi in
versuri, povestea, din afar:A i din launtru, a nearnului sAu.
Teoreticienii artei pot spune ce voiesc : nu poate fi
pe lume o activitate mai frumoasd §i mai binecuvân-
tatä decat aceasta §i, faI4 de orice Valmaciri filosofice
ale operei sale, un scriitor de inina va prirni mai cu-
rand soarta lui Ivan Vazov.
1921
XXXI' III
UN BINEFACATOR CULTURAL : IOAN BIBICESCU
D. I. Bibicescu a daruit o biblioteca de optzeci de mii

de volume liceului din Severin. E opera de rabdare, de
inteligenra §i de sacrificiu a unci vie/i intregi. Neobosit,
iabitorul de scrieri bune §i de publicaIii rare §i-a sporit,
zeci de ani, comoara, §i astazi, and 1-au razbit batra-
neIele, inchina acest nepreluit prinos oraplui care 1-a
vazut facand cei dintai pa0 in lume.
Cetitorul pasionat, ziaristul cu avant, culegatorul
cantecelor poporului a voit ca in acest ora§, inulta vreme
straja faIa de Banatul rob, sa se aprinda o lumina care
sa se vada departe i sa arate drumul eel bun poporului
sdu Inca atat de adanc cufundat in noapte.
Severinenii, cari au primit acest tezaur, n'au insa
numai datoria de a-1 instala, de a-1 cataloga §i de a-1
incluide in rafturile frumos lustruite. Ei au datoria de a-1
IntrebuinIa intaiu. Este acolo un liceu §i este atata lume
care a facut studii mai inalte. Profesorii trebue sa indemne
pe §colari la munca personala, iar acei oameni cul/i sa for-
meze o societate literara §i §tiinIifica in jurul bibliotecei.
MAN BIBICESCU 97
A doua datorie e de a iinea biblioteca la dispoziIia

vizitatorilor de aiurea, carora bogaIia ei sa le fie impar-
ta§ita printr'o analiza suma.ra a cuprinsului si prin ama-
nun/ita insemnare a pieselor rare.
Vor fi oameni cari sa inIeleaga cà un dar e o datorie,
cu atat mai mare, cu cat mai mare e darul ?
1921
7
XXXIX
FATALITATEA IIA13 SIAM GICA

MOAR TEA IMPARATULUI CAROL
La Funchal, intre paretii unei vulgare vile inchiriate,

departe de oras, s'a stins acela care, acum cAteva luni,
dup4 ce visase a Iua Ungaria sa cu armele; asteptând ca
Austria sa-I recheme la rândul ei, trecea prin Româ-
nia, unde cutare voia sa-I faca rege in locul lui Ferdi-
nand I-iu, ca un invins, aproape ca un prizonier de Sta t,
ca sá se imbarce la Galali care portul ursitelor sale.
Odat5 un simpatic si destul de popular arhiduce,
Franz-Joseph-Karl a fost chemat in timpul supremei
crize a rAzboitdui provocat de inconstienca mosului
s'au pe tronul acestuia. Putea el s'a salveze cu tinere-ca
ei bunAtatea sa, cu farniecul soliei sale, cu legaturile
acestei urmase a Sfântului Ludovic in Apusul gata de
biruinIa finalA, vechiul Stat rdmas in urmg, care pârAia
din toate incheieturile sale? Unii cred C da i c numai
influema nenorocith a camarilei, sfaturile salbatece ale
unui Czernin, obisnuinta de a-si schimba auxiliarii ca
niste simple cAmAsi au provocat catastrofa.
MOARTEA IMPARATITLUI CAROL 99
Alta vad in prabusirea Statului de monstruoase im-

p6recheri fatalitatea legatá de toatã dinastia tragica a
Habsburgilor. Ea, al &aril sfinge cursese In timpuri de
pace prin lovituri nAprasnice ale sorlii, se putea sá nu
lunece In sAngele omenirii sacrificate printr'un raz-
boiu infam?
Data aceasta, tragedia s'a ispravit tax% demnitatea
care se potriveste genului. Ace la asupra caruia cazuse
osanda istoriei nu s'a incremenit in atitudinea pe care
i-o impunea fatalitatea. S'a zbAtut: a intrigat, a faga-
duit, s'a rugat, a cãlâtorit pe pamânt si prin aier, s'a
oprit descurajat inaintea luptei si, supus Inaintea infrem-
gerii, a apucat, zâmbind dureros, drumul exilului unde-1
astepta mormântul.
A Injosit coroana pe care o purtase un moment si de
care nu putea s'à se mai apropie.
Aceasta ucide insá, nu un om, ci o dinastie.
1922
7*
XL
DUILIU ZAMFIRESCU
Vestea despre moartea lui Duiliu Zamfirescu m'a

uimit.
Era in acest orn, sangvin, voluntar, darz, mândru,
nu numai de scrisul sau si de talentul sau, dar de puterea
sa fizica si de eleganca cautata a imbracaminlii sale
material cu care s'o duca inainte macar douazeci de ani.
In ultimele zile and 1-am vazut la Academie, cu tot
parul lui alb, era gata sà poarte razboin oriand, cu ori-
cine, pentru convingerile sau nurnai pentru fantaziile
sale, care-i erau mai presus de orice. Daa 1-a rapus
ceva, a fost de sigur osteneala zadarniciilor politice la
care 1-au supus in ultimii ani anume prietenii. Caci in
politica româneasca nu 1-a adus pe dânsul o aplecare
deosebita, o chemare netagaduita, nici o credinIa cfireia
sa fi fost in stare a-i sacrifica totul.
Nu, s'a dus unde nu-1 reclama nimic i unde n'avea
nimic de indeplinit. Cu exagerata lui simlire de poet,
cu usoara poza a romanticului din genera-cia lui s'a fra-
mântat cu toata lumea, si-a instrainat prietenii, nu si-a
DUILIU ZAMFIRESCU 101
ca§tigat du§manii §i a otràvit un organism extraordi-

nar de puternic, care n'a putut rezista.
Acei cari la mormântul lui au aflat laude pentru
dânsul, puteau gdsi motive de mustrare pentru dânOi.
# Partidul* se putea completa i fdr6 sa ruineze pe
acest om distins.
1922
XLI
VASILE LUCACIU
0 amintire mare, scazuta de rnizeriile zilei prezente,

dispare d'inaintea ochilor nostri odata cu batranul
cleric care si-a ispravit, singuratec, suferintile la Satmar.
Odata, pe cand oamenii cari imbatranesc astazi ti
incepeau vieala, contra urgiei Ungariei desna-cionaliza-
toare, a lui Tisza tatal si Tisza fiul, s'a ridicat un popà
de sat roman, ca n zilele acelea eroice cand ajungea o
reverenda veche si o cruce de lemn pentru ca mu i mii
de Iarani sa sarnene cu trupurile lor calea dreptalii. A
fost un simbol pentru mul%irnile care vad i simt, lu-
creaza i biruiesc prin simbol. Si el a stiut, prinzand
dela inceput sufletul neamului obisnuit a voi i preolii
cu crucea 'n frunte>> mai presus de avoca%i i alte spece
de oameni, sa fie vrednic de aceasta credinIa a mulli-
milor care prin el mergeau spre luminosul necunoscut.
Frumos, cu capul roman rotund, cu linitiçii ochi
mari negri, cu gura fin taiata ca de un artist antic,
zdravan i proporcionat in toata faptura sa deplina, el
aducca inaintea inchisrtiei Curlilor maghiare ceva din
VABILE LUCA= 103
a cea maiestate a Romei pe care-i placea s'o aminteasa.

i, pe lfinga aceasta, din studiile sale prin serninariile
catolice ale Romei noted, acea elocvença de amvon,
solemng si easunkoare, care, pe atunci mai ales, trezea
o realã admiratie si la dusmani and atingea lucrurile
cele mari ale lumii si ale omului.
I-a trebuit, pentru romantismul popular, si fondul de
intunerec al unei temniIi. Curtea s'a gràbit sà-1 dea
inclArAtnicului.
i atunci atre acei p6reti de piatr a. s'au dus ganduri
recunosatoare, indemnuri de sfaruinta pârtà la capAt
si triste doine rasàrite spontan in rAzle-tirea satelor care
de mult n'aveau pe eine sa ante.
Ce a fost pe urmà? Imprejurriri omenesti...
Cine stie ce se va prinde andva de fiecare din noi
and nu vom putea stapâni vremea noastrrt! Niinic
nu va putea distruge insA in marturii acelor timpuri
aceastA icoan4 desfacuth pe linia de mucenicie a unui
calvar.
Azi, and bAtanul ia cu sine elementele din care s'a
dat românismului acest neuitat episod, e drept ea au-
reola pe care greselile vastei o intunecaserii sd incun-
jure din nou capul celui adormit.
1922
XLII
TA KE IONE SCU
Cu disparilia lui Take Ionescu, mort intre straini, se

impu%ineaza insasi vieala publica a Iarii. Cad el adueea
cu dânsul, impreuna cu un cald patriotism, cu o larga
inteligenta si cu o activitate care nu s'a incetinit Mci-
odata, ca si cu darul special de a gasi imediat soltqii
potrivite problemelor momentului, o avere extraordi-
nar de pre%ioasa pentru Ora : tezauruI unei imense
experien/e de lucruri si de oameni.
Multi oameni au facut politica la noi. AtaIia chiar i
s'au consacrat exclusiv. Nimeni insa n'a practicat politica
asa de mult si asa de intins ca dansul. Nu era om pe care
sa nu-I cunoasea, nu era chestie pe care sa n'o fi patruns.
i nu numai in -tara.
Legaturile lui in strainatate erau de un neprquit
folos pentru apararea intereselor noastre.
Pretutindeni gasea bun& primire, gasea ascultare si
gasea crezare.
Nu odata pentru el, pentru pLacerea de a-1 indatori
s'au facut concesii care altfel n'ar fi putut sa fie obiinute.
TAKE IONESCU 105
Daca barbatul politic era acesta, in om era o inco-

mensurabila bunatate. Nimic mai natural deck abuzul
ce se facea de &Ansa si care i-a casunat atata eau, atri-
buindu-se intenVei ceea ce se datora numai slabiciunii,
milei lui de rnizeriile omenesti pe care nu le putea lam
a trece pe langa clansul nemangaiate.
Ceda si d'a. Din al Statului? Ba si dintr'al lui ! Cat
de mult... Caci punga ca si casa lui erau deschise ori-
cui, si celui cari 1-ar fi vandut de zece ori.
De aceea tare suflet trebue &à mai aiba astazi acela
care, cand surazatoarea figura se duce intr'un subit
nor de tristela nesfarsita pentru tot ce nu-i mai era
dat sa implineasca, nu simte o adanca parere de rail
pentru sufletul care, facand politica in Romania, n'a
stiut ce e ura si nu s'a coborit pada la prigonire.
1922
XLIII
ANDREI BARSEANU
Andrei Barseanu, pre§edintele # Asocia-ciei*, pdfase§te

Ardealul ski, acela care 1-a nàscut, 1-a crescut §i de
care nu s'a depdrtat niciodatà, Ida a se gandi ins6 a
face din el o arma contra siguranlei marii patrii ash.-
rite ca prin minune. Il paiase§te tocmai atunci and e
mai mare nevoe de oameni ca ansul.
Suflet de poezie, el a dat versuri de o lini§tità, dar
duioasd §i nobila inspira-cie. Inim6 iubitoare de tineret, el,
aruia nu i-a fost dat s6 creasa in casa sa copii cari
s'a-i dua numele §i fapta mai departe, a fost, o vieard
intreag6, idealul profesorului care nu §tie ce e supàrarea,
cum nu ,tie ce e oboseala : din graiul lui m'asurat 9i bland
s'au desfislcut nu lee-0i de un ceas, ci invAiatura de o
vieac6.
Minte perfect echilibratá, sthpanind armonios insu§iri
pe care le fàcea &à reiasd numai cu cea mai perfecta
discrelie, el a trAit intre arlile sale, lutind din ele doar
ce era mai potrivit ca s'a completeze frumoasele cuno-
§tinli pe care i le aprttase In studioasa-i tinere/e. Intr'o
ANDREI BARSEANU 107
lume silith la izolarea provinciarà, adesea thu sfa-

tuitoare, intelitoare la ambilii i trezitoare de uri, el
a fost totdeauna prietenul celor buni, indrepthtorul
celor ovieInici, acela dela care 9i cei mai rài erau si-
guri ea, pornind pe alth cale, vor gasi cea mai deplina
iertare i primirea cea mai fra-ceascA.
Ura in fiina acestui om palid, cu privirea tristh, cu
glasul inValuit de o veche suferinth, alinath prin cele mai
iubitoare ingrijiri casnice, ceva care-I punea la o parte
de trivialele incaiethri ale puterilor ce se lupth pentru
a sthp'âni o societate i aceasta-i crea un loc cu totul
deosebit, in care era ceva misterios i sacru, ca oriunde
o mare onestitate sth araturi cu o modestie incânfa-
toarc.
Asocialia )) nu putea sà aiba mai bun presedinte.
Pentru inthia oath ea Ii recunostea intr'insul misiunea
ei Insei. Cuvântárile acestui om de adevgrath cultuth,
cu o superioath valoare etic6, sunt lec-cii de morald pu-
blic6 i capitolele unui catehism al ideii cultural-n4o-
nale. Nirnic din nerabdarile, din violencele i nedrepta-
Iile acestor timpuri tulburi n'a putut atinge constiinIa
Inteleptului. Jignit crud el insusi, el n'a Osit un cuvânt
de protestare contra moravurilor thzboiului civil in
care tthim. Daa in Ardealul care §i-a pierdut cumpaul
in clasele de sus ar fi thmas nurnai un singur om mai
presus de partidul s'au, de confesiunea sa, de provincia
sa, acela ar fi fost de sigur Andrei Barseanu.
Sunt oameni cari pot transmite, când inchid ochii,
sufletul lor intreg institutiei pe care au condus-o, cauzei
careia i s'au devotat. El era dintre aceia. Nimic .nu trebue
adaus la ceea ce a fost el, nimic nu e iertat ssa se

retrag6 din aceastá comoarà moralá.
Astfel, la disparilia lui, avem sentimentul atat de rar
cA nimic nu s'a schimbat in jurul nostru, nimic alta
cleat bunii ochi blânzi pe cari nu-i vom mai vedea
niciodatà §i zambetul trist care mangAie insa toate
tristeIele umane.
1922
XLIV
VASILE LITU
Tândr inch se stinge la Vatra Dornei profesorul buco-

vinean Vasile Licu.
Cand a pornit in Bucovina mi§carea nalionalá, care
a dat Românilor de aeolo, imparliIi, invraibiIi, descu-
raja%i §i gata a primi toate impunerile unei stapâniri
tiranice, dar foarte dibace, o incredere in sine far% care
nicio nacie nu-§i poate urma menirea, s'au gasit in gene-
ralia care se ridica atunci mArturisitori §i luptätori de
tot felul, fiecare lucrand dupd puterile sale §i dupd tern-
peramentul sdu. Dar intre ei toIi niciunul n'avea dal.-
zenia neinduplecatà, focul in privire, hotArirea in glas,
insu§irile care fac pe cineva in stare sä tarasa multi-
mile dupa dânsul ca frurnosul Câmpulungean sprinten,
cu faIa fina, rnärturie de rasd burfa §i veche, care a fost
Vasile Lio.
L-arn vazut venind spre mine, nu cu sfiala unui stu-
dent care-§i cautà calea §i simte nevoia de ocrotire
moralä §i atunci cfind e pe drumul cel bun, ci cu sigu-
ranIa unui osta§ care §tie bine unde-i e steagul §i nu
110 OAMENI CARI At FOST
pregeta sa sara oricand in apararea lui. Nu 1-am auzit

vorbind mulIimilor, dar avea tot ce trebue pentru a li
impune 9i a le face sa vie dupa dfinsul unde ar crede el
ca e bine sa se clued.
N'a aratat niciun fel de 9ovaire in ce prive9te viitorul
neamului sat' 9i acela al Statukti din multe petece care
staplinea 9i prin acele vai romane§ti.
Sim lea, din puterea credinIii sale, ea Austria se duce
0 se apropie ceasul nostru. Ii va fi parut bine, In timpul
razboiului, ca aceasta obladuire, reprezintata acolo
prin turbata prigonire a unui colonel Fischer, il trimete
la loc do popreala, banuind ca prin el duhul cel rail ar
intra intre q suptqii * Varane9ti ai Bucovinei austriace.
Nu era om care sa se dea inlaturi la apropierea suferin-
lilor necesare, care rascumpara §i inalra.
De ce, pe urma, and izbavirea a venit, rasplatitoare
0 pentru cei cari nu sperasera 0 nu adusesera jertfa,
el, care pe vremuri avuse un puternic, fie §i uneori gre-
0t, amestec in meschinele lupte de clopotnird dintre
partidele micii sale patrii, n'a aratat nicio dorinra de a
se manifesta intr'o vieala politica In care era nevoie 0
de francheça, de energia lui?
S'a mulIumit cu un loc in invaramant, 0 moartea
1-a prins la coala lui.
Oricine 1-a cunoscut trebue sa regrete ca ni s'a luat
inainte de vreme una din acele puteri adevarate, care,
oriat s'ar ascunde, totu0 pot fi descoperite 0 intre-
buil-gate.
1922
XLV
MIHAI SAULESCU
S'a dus dintre noi un om ales, nu spirit studios, un iu-

bitor de carli rare si de vechi hrisoave, un cinstitor al tre-
cutului ririi in care si ai lui avusera un rost, un profesor
iubitor i iubit i o inima buna.
Totusi, Mihai Saulescu n'a avut un rol important in
vieao politica spre care nu-1 ducea nici o amb4ie, nicio
pasiune, si nici macar una din acele convingeri care,
si fara mijloace superioare, sunt in stare a face minuni.
Prieten al lui Petre Carp, u porumbel din glumea-ca lui
suita, invalat cu ironia care distrugea gruparea, el s'a
gasit, intr'un moment, total desorientat.
A avut destul curaj pentru ca sa vie la Iasi, pe and
seful ramanea la Bucuresti ca dusman al razboiului
national, dar n'a avut destul curaj pentru ca sa refuze de
a intra in ministerul Marghiloman.
Apoi, constient de gresala pe care o facuse, s'a retras la
catedra si la lecturile sale.
0 natura atat de distinsa ca a lui nu putea face altfel.
1922
XLVI
LOUIS DUCHESNE
0 stire din Roma anunth moartea Monseniorului Louis
Duchesne din Roma.
Rare ori un cleric a adus In cercetarea originii si des-
voltärii Bisericii sale mai mult spirit critic, mai multh
libertate in concluzii, mai multh toleranth fath de ad-
versari si, cu deosebire, o inteligenth mai larga pen-
tru toate posibilithOle de interpretare, care rämâneau
pentru dânsul deschise, färà niciun fel de fal§ arnor
propriu, chiar dacd el insusi apucase a se rosti asupra
unei probleme, deck dânsul.
Aceasta i-a ingaduit sä inläture, in reluarea cercetà-
rilor despre (4 Roma subteranA >>, despre catacombe, atatea
din legendele la care linea, dintr'un interes usor expli-
cabil, catolicismul oficial. 5i tot acestor calitä/i li se da-
toreste putinIa de a inoi cu desAvArsire toata istoria
mai veche a crestinismului, careia i-a consacrat o mare
opera, menita a ctura secole dupd moartea lui.
Editorul, de o nesfArsità erudilie, al biografiilor celor
dinthi Papi, cuprinse in Liber Pontificalis, era insa
si un IncfintAtor om de societa te, care aducea in
LOUIS DUCHESNE
conversaIia sa scantaietoare, a tingand toate slabiclunile

adversarului Fara a-1 jigni cattqi de pulin, ceva din acel
spirit al secolului al XVIII-lea care se pricepea sa lie
9i cele mai grele probleme la indemana oricui dorea sa se
informeze, atat de mult ajuta forma, de o aleasa eleganO.
N'avea nevoie cineva sa adopte de ocazie faIa de dânsul
acea atitudine de jenata concesie care e de rigoare adeseori
faIa de cine are calitatea, mai mult chiar: datoria de a
reprezenta, in ciuda progreselor spiritului uman, dogma
intangibila. Am avut onoarea de a ma numara, acum
peste treizeci de ani, printre elevii lui la coala de Inalte
Studii din Paris, §i pastrez Inca impresia de uimire pe care
am avut-o and s'a apropiat zambitor de ceea ce se 'Area
inviolabil celor ce poarth aceea§i haina ca dansul.
Mai tarziu membrul Academiei de Inscriplii ajunse
director al colii Franceze din Palatul Farnese, 9i m'am
invrednicit sa stau la masa lui, cu admirabila priveliqte
a Romei sub ochi, avand alaturi pe neuitatul lui coleg
Gabriel Monod §i pe fiul acestuia, Bernard, at'at de curând
smuls §tiiniii in care facuse pa0 siguri. Ultima oara, acum
cateva luni, obosit de vrasta, dar cu aceea,i putere in
ochii negri strapungatori, el se inforrna despre ispravile
Sovietelor in Rusia, i de pe" buzele lui fine cadea aceasta
osanda : # Oh que le monde est bête, oh que le monde est
bête ! *.
Scepticismul lui aparent nu va fi impiedecat pe ilustrul
invaiat de a spera, incheind rosturile lungii sale vieli,
ca macar acolo unde se duce nu mai este aceea§i sta-
panire a prostiei.
1922
8
XLVI I
ION SARBU
Arnintesc in acest loc, dupà datoria ce o are faIà de

da'nsul istoriografia romana, pe Ion Sarbu, paroh din
Rudaria, pentru eine nu i-a cunoscut munca tiinifiei
de mult intrerupta, iar pen tru scriitorii si cetitorii pagi-
nilor de istorie unul din cei mai rabdatori si constiinciosi
printre aceia cari in ultitnele decenii s'au trudit sa des-
luseasca, pana la amanunte, trecutul, plin de exemple
lagaduieli pentru viitor, al acestui neam.
Format la seoala de migaleala critica fara orizont a
Vienei, intors de acolo cu o perfecta cunostinla a tchnicei
capabile de a fixa detaliul material, el aducea o iste/ime
fireasca i un dar de a razbate Oita la ultima expresie a
preeiziunii, care fac parte de sigur din calitalile ce trebue
sa aiba un istoric.
Astfel a putut sa dea, si dupa izvoarele unguresti, pe
care putea sa le utilizeze, o istorie a politicei lui Matei
Voda Basarab, dincolo de care e imposibil a se merge,
Ca atenta fixare a faptelor, de toata ordinea.
ION sAapu 115
Aceastà lucrare germanA a fost foarte bine primita

de criticA, in Iarà §i aiurea. Aceasta 1-a indemnat pe SArbu
sa caute un mai important subiect. Pe el, ca Band lean,
il interesa cariera fu1ger5toare a lui Mihai Viteazul.
A consacrat acestuia ani de zeloase cercethri in arhivele
vieneze, §i, cand i s'a pArut cd a terminat recolta materia-
lului, s'a pus sa redacteze. IntAiul volum din cartea
plAnuità foarte vast a primit marele premiu al Academiei.
E §i aceasta o lucrare foarte pre-cioasg. Dar eruditul nu
era un scriitor. Mai mult, ii lipsea cuno§tinIa depliná a
limbii literare, §i pretenIia lui de a scrie ci bánalene§te # n'a
putut fi luatà in serios. Aceasta a impiedecat rAspfindi-
rea scrierii, care trebue socotità oricfind ca un indis-
pensabil mijloc de control.
Neajunsuri de caracter, porniri polemice care-i fáceau
mai mult rail lui deck presupuOlor adversari, un fel
de fireasc6 antipatie faIrt de orice prietenie §i solidari-
tate §tiinIifica au condamnat intAi la isolare pe om,
i pe urrtià i-au intrerupt §i opera. Azi, când el dispare de
o moarte timpurie, e o datorie s'a se caute in hârtiile lui
ceea ce ar putea duce cu un pas mai departe expunerea
critica a marelui subiect §i sA se dea publicithlii intregirea
la cele douà volume aparute.
1922
XLVIII
ILAR ION PUSCARIU
S'a dus dintre cei vii, in earnäru-ca lui sibiiada, batranul

episcop titular, # arhiereul * Ilarion Puscariu, si pe multe
biserici ortodoxe din Ardeal steagul negru a fost ridicat
pentru a se vAdi sentimentul dureros pe care 1-a pro-
vocat, mai mult deck, disparilia simpaticului mosneag,
ineetarea prin aceastä disparilie a ultimei faze, intrupatà
in el, din epoca sagunianâ.
Ca si Vladica Popea din Caransebes, Puscariu a fost
unul dintre cei mai de aproape ucenici ai regalului sta-
panitor bisericesc peste cea mai mare parte din Românii
de peste munti. Dela el a luat tfinärul Br-A/lean de pe vre-
muri si grija Invälaturilor bisericesti, pentru care a redac-
tat prquite manuale de istorie, care se IntrebuinIeaza si
Ora astAzi, §i cultul pentru trecutul acestui neam,
cuprins in dest4urarea organizaIiei lui religioase, cult
pe care 1-a manifestat 0 printr'o preVoasA culegere de do-
cumente referitoare la preolii episcopiei Ardealului sau.
Tot dela *aguna §i acea superioar6 con0iinla de demni-
tate care 1-a facut capabil a steie, In ceasurile cele mai
MARION PU5CARIU 117
grele din istoria neamului sàu, irnpotriva strainului po-

runcitor si ameninOtor.
Cad batranul a mers in razboiul mondial dincolo de
ce ar fi voit si facut marele lui invaIator. Regimul lui
Tisza impusese Romanilor rusinea de a avea pe acel
Seaun unde unul ca clansul n'ar fi putut ajunge, ea bun
Roman ce era, pe zdreanla morala ce ajunsese a fi Vasile
Mangra. Pe acesta nu I-a servit ca vicariu aceI care avuse
aceasta Inalt sareina sub mitropoWi nalionali. Cu
bucurie a lepadat dela sine aceasta demnitate exterioara,
care, cu un asemenea sef, nu putea sa se impace cu cerin-
%He inexorabile ale constiinlii lui.
Lasandu-si mica avere pentru eresterea scolarilor saraci
pentru alinarea durerilor omenesti, el a ispravit in
aceeasi credinVa din care i se hranise viewca intreaga : ea
numai prin cultura bunului nostru popor se pot intari
temeliile marii si frumoasei riri a earii unire avuse ferici-
rea de a o vedea inainte de a i se inchide ochii.
1922
XLIX
ERNEST LAVISSE
Franta a pierdut in foarte batranul istoric Ernest

Lavisse, nu numai pe un om de stiin0 a &anti opera,
ca scriitor, despre formarea si desvoltarea Prusiei, mai
ales, si de organizator pentru marea opera de Istorie
Universala si de Istorie a patriei sale, nu poate fi pre-
Iuita in deajuns, ci mai mult deck a-rata : pe inspiratorul,
atalia ani, al invalamântului ei, si mai ales al celui su-
perior.
_Acest invalamant trebuia inoit, apropiat de cerinlile
si de nevoile vremii. Prin coala de Inalte Studii,
inehinata erudiOei active, plinh de avant, dar stapana
pe metodele criticei de azi, se incepuse reforma. Sorbona
se apara incii, in vechile ei ziduri medievale. A trebuit
timp, a trebuit staruinIa, mult prestigiu personal si multa
influen0 pentru ea si aiei sa patrunda aerul liber al cu-
getarii actuale, al preocupa%iilor din timpul nostru.
Largindu-i-se cadrul de litere, acordandu-se un mult
mai mare loc stiinlilor, Universitatea Parisului a de-
venit scoala de care Frania si lumea au nevoie azi. i,
ERNEST LAVISSE 119
pentru a se adapta §i mai bine, pentru a se complecta

§i mai bogat, nu-i trebue deck sa rnearga mai departe
pe calea deschisa de generaiia pe care a condus-o in
atatea privirgi Lavisse. A§a cum e, noua cladire pare
ca simbolizeaza intinerirea institut,iei care a c4tigat
in curs de multe veacuri dreptul la stirna intregii uma-
nitki culturale.
Si arnintirea lui Lavisse, ie§ind din frumoasele lui ck/i,
care vor fi §i ele candva invechite, se va 'Astra ocro-
titoare asupra Sorbonei, cu acea putere pe care n'o are
deck ctitoria marilor opere colective.
1922
L
EU SEBIU POPOVICI
Eusebiu Popovici, octogenarul cleric al carui sfarsit

il deplang, nu numai Romanii din Bucovina, dar si
toti clericii, asa de multi la numar, cari s'au impar-
tasit de invatamântul lui, solid si clar, precum si toti aceia
cari, cunoscandu-1, au avut notiunea intrupata a omului
bun si sfant, fara alta preocupatie deck a datoriei sale si a
folosului aproapelui, a fost in cel mai larg inteles al cu-
vantului un profesor.
In lungii ani de zile cat a cuprins o catedra la Facul-
tatea de Teologie din Cernauti, predand cursul ski pe care
altii 1-au adunat si publicat, pentru a da astfel stiintii ro-
manesti un foarte folositor manual de Istoria Bisericei
universale, el n'a luat o parte mai activa la luptele ce
s'au dus acolo pentru drepturile natiei romanesti in pre-
zent, pentru desrobirea ei in viitor.
Temperamentul lui, de o exceptionala diseretie, 1-a im-
piedecat de a iesi In lume altfel deck dela inaltimea ca-
tedrei lui. Dar nu se poate zice cà el n'a folosit poporului
sau in razboiul care s'a ispravit numai ieri ; i-a folosit, si
ETJSEBIU POPOVICI 121
cat de mult !, prin dovada de virtucile acestui popor,

rezumate In persoana sa, prin marele sau prestigiu fi su-
perioara sa inf1uen0 intre colegii de alte naliuni, rivale
sau du9mane.
Batranul era de atata vreme 1nchis intre zidurile ca.-
sucei lui grace, dintr'un coll al Cernaqului. In lini9tea
lui, care parea netulburata de imprejurarile schimba-
toare ale vielii, InTeleptul ascundea o rang a clan*
de care nimeni nu-1 putea tarnadui. Cu toata truda
de care era capabil, cu toata iubirea ce se revarsa din
inima lui, el crescuse naVei un fiu pentru a-i fi aparator
9i conducator. i, la capatul atator izbfinzi ale lui, Gheor-
ghe Popovici ispravea nenorocit intr'un fund de straina-
tate, printr'o sinucidere, la capatul unei grozave tragedii.
Moartea-i va fi fost o mangaiere parintelui f-dra noroc,
care a§tepta cu siguranla dincolo de aceasta vieala
revederea.
1922
LI
MOARTEA UNUI TANAR : NICOLAE BELDICEANU
Tanar gi-a ispravit Nicolae Beldiceanu zilele intune-

cate la sfargit de una din cele mai schimonosite forme
ale nebuniei.
Era dela # Semanatorul #, s'a spus, gi de aceia cari-gi
infaligeaza acea epoca de solidaritate, de armonie, de
utilitate morala gi de avant na%ional a literaturii noastre
ca pe o inchisoare in care sub o ferula de dascal gi
Dumnezeu gtie cat de mult ea lipsea ! talentele n'aveau
voie sa se consulte pe sine, ci erau datoare sa se supuie
unei direcIii, unui control, poate chiar unei umilitoare
pedagogii.
Si cazul, aga de trist, al lui Beldiceanu vine tocmai sa
lamureasca o nein%elegere pe care anumite interese, tot
atat de urite in fond, pe cat sunt de grosolane in felul
de exprimare, cauta a o face sa dainuiasca. Incepand a
scrie alaturi de d-1 Sadoveanu gi facand din acesta mo-
delul sau statornic pana gi in potolita armonie a frazei
moldovenegti fluide, Beldiceanu n'a avut niciodata, ca
gi oricare din ceilalIi, sa treaca pe la ortopedii estetice
NICOLAE BELDICEANU 123
pretenlioase, de care totdeauna mi-a fost prea sila la

altii ca sg le practic eu insumi. Criteriul era numai acesta :
E bun? E s'anàtos ? Da, si sgnatos ... Minded farà aceasta
literatura e un pàcat, si nu irqelegeam a-i fi complice.
Aceasta era deci o direqie. Dela o vrerne ea fost pdra'sità
de cei mai mari, iar cei mai mici au apucat unde au vrut
si au scris ce au vrut. Cu acelasi talent, desigur, dar nu
cu acelasi echilibru, fiindcd literatura frith inspiralie
etica se loveste cu capul de tori ptrefii.
Beldiceanu n'a cazut in falsifica/iile de modd, fiind
pentru aceasta un Moldovean prea curninte. Dar rodul
ostenelilor sale s'a f'arâmilat i s'a pierdut in buna parte,
nici multämirile marilor camaraderii oneste, pe care nu
le pot inlocui m5gulelile ipocrite ale cenaculelor de fa-
bricalie literark nu le-a gustat in anii din urma ai unei
viei prea repede isprAvite.
Ceea ce era de constatat.
1923
LII
MOARTEA UNUI INTELEPT:

MINISTRUL CEHO-SLOVAC RASIN
In persoana ministrului sau de Finanle, Rasin, Ceho-

slovacia nu pierde numai pe un financiar de mare ex-
perienIa, in curent cu toata vieala economica moderna,
§i un dibaciu carmuitor in problernele incurcate ale va-
lutei mondiale, dar i pe unul dintre acei patrioTi cu
larg cerc de vedere i puternic frau al pasiunilor, cari,
de0 amestecaii in furioasele i tulburile valuri ale vieVi
politice, se inaltà dela sine, prin avantul unui suflet cu-
rat, care culmile sacre ale in/elepciunii.
Acel care a staruit pada la sfar§it sa se ierte pacatul
tanarului nebun ori stupid de mana caruia s'a sfaqit,
a indreptat de pe patul de moarte &are poporul sari
iubit cuvinte de acelea care prin importanIa lor morala
pot servi spre calauzirea oricarui alt neam. A recoman-
dat doua lucruri pe langa iubirea chiar intre adversari,
cari numai ap pot indrepta raul MA a distruge binele:
uitarea de sine §i marturisirea adevarului indata ce
poporul e in stare a-1 primi.
MINISTRUL CEHO-SLOVAC RASIN 125
Doud sfaturi deck care nu pot fi altele mai bune pen-

tru mice popor iese din rdzboiu släbit prin ins4i mdrirea
lui. Si ca un memento mori pentru oricine e perspectiva
teribild pe care omul de Stat ceh o punea Inaintea alor
sdi, dacd n'ar Iinea sarnd de acele cloud condilii ale
bunei ddinuiri 9i progresului: periclitarea operei inse9i
cu atAta greutate Indeplinite.
Cuvintele acestea ale inIeleptului pe pragul marelui
mister au fost auzite §i la noi. Oare pentru toli fdrd folos ?
1923
LIII
MOARTEA LUI RIBOT
Unul dintre cei mai batrâni oameni politici al Fran lei,

Ribot, s'a stins in plina activitate, la aproape optzeci
unul de ani.
Vieala aceluia care nu odata a putut aduce servicii
esenliale patriei lui si care a ldsat sa fie inmormantat
In orasul sau de nastere fara flori i fara discursuri,
cuprinde inteinsa invaVarninte care merita, de sigur, sa
fie relevate.
A Inceput cu un crez politic, din care s'a desvoltat
un program. Cu acest program a ajuns la putere. Dar
el n'a placut opiniei publice din acel moment. De doua
ori a cazut cu dansul: odata dupa singure trei zile de
carmuire. i ce-a facut pe urma ? Inteiri i intrigi?
Revolu-cie, comploturi, uneltiri in umbra? Nu, in alte
domenii a muncit pentru Franla sa iubita. i, mulIn-
mit ca macar in acelea ii este dat sa poata servi, el a
stat in opoziVie nougsprezece ani.
In acest timp a fost el oare inutil ca om politic? Cine
stie ca in orice -cara de cultura guvernarca se face in
MOARTEA LW RIBOT 127
colaboralie cu opoziIia ins4i, care, la vrernea ei, vine

de-9i ia raspunderea, va igelege c'd nici ajutorul lui n'a
fost refuzat 9i nici el insu9i n'a pregetat sd-1 dea de cAte
ori gAndul lui putea fi pus in leg4turä cu o nevoie a
patriei.
Apoi marele edzboiu i-a dat satisfacIie. PresideMia
Consiliului, Ministeriul Afacerilor StrAine i-au fost In-
credinOte in momente mari 9i grave.
i el a gAsit tinereIa trebuitoare pentru a imbàrbäta
o na/ie martirisatà, fiindc6 avuse grija sá pastreze
aceastä tinere0 in fundul inimii sale.
Un exemplu.
1923
LIV
TEODOR BURADA
Un bdtrdn a cdrui viea4 intreagd a fost numai do-
riga de a §ti, placere de a comunica, sentiment pentru
binele ob§tesc §i modestd hdrnicie in serviciul patriei, s'a
stins la Ia0, in vdrsta fericitd a patriarbilor.
Pelerin pe toate plaiurile rdtdcirilor romfine0i, din
Moravia pand in Asia Micd, cercetkor al Dobrogii Mo-
canilor §i Cojanilor incd inainte de alipirea ei la lard',
purtator entusiast al dorinlilor noastre prin ora§ele
tuturor prilor, el a consacrat ani de zile cercetárii Tea-
trului iepan, pe vremea and artitii lui indeplineau
ca o misiune nacionald.
Co lec/ia adunatd cu atfita trudri, tiinta' 0 gust,
trebue pdstratä Intreagd, a§a cum este,
Singurul ministru care reprezintd Moldova in cabi-
netul actual trebue sd se Ingrijeascd de aceasta.
Va ramânea dupd el insd i altceva cleat cariIe, ziarul,
placardele §i afi§ele lui: va rarnanea exemplul unui oin
care a adus tinereIa creatoare pada la ultimele hotare ale
dainuirii pe care soarta a lásat-o omului pe pdmânt.
1923
LV
SFARSITUL TRAGEDIE I REGELUI CONSTANTIN
Regele Constantin a sfar§it la Palermo tragedia vieIii

sale. A fost el vinovat pentru toate lucrurile care s'au
facut in numele lui §i chiar pentru acelea pe care el
insu,i le-a facut?
Du§manii, cari se vor invier§una §i asupra memoriei
lui, vor zice: da. Judecatorul imparVal va pastra o
inIeleapta indoialà.
A fi al doilea dintr'o dinastie nu e lucru u§or, oriunde.
Dar rnai ales intr'o -cara unde republicanismul, pasio-
nat, zgomotos, sfa§iat de partide, setos de revan§e, e
in moravurile poporului.
Este in aceastd Grecie de azi ceva din atmosfera ce-
talilor elene din epoca mai tarzie, Zand ideea interesului
comun era prea dese ori umbrita de interesele factiu-
nilor.
Constantin a fost, pe rand, pentru o opinie publica
a§a de capricioasa, copilul in numele caruia se incorpora
idealul bizantin, tanarul oropsit pentru infrangerea,
fatala, din Tesalia. regele slavit pentru revanp contra
9
130 OAMENI CARI Ail FOST
otomanismului, creatorul (4 Greciei Mari*. Apoi, dela

inceputul marelui rgzboiu, jucarie a valurilor pe care
nu le putea stàpâni. Cu acel mare si teribil Venizelos
langâ dânsul, el stia, in aceste vremuri cumplite, Crt
poporul sAu nu e dintre acelea care iartä o infrângere
pentrucA o inleleg, dar nu se singia in stare sä asigure
biruinca pe care i-ar fi dat-o imprejufarile.
Neutralitatea era ea pentru dânsul o placere? S'at
crede mai curand: un refugiu. A fost silit sd pArdseasc6
tronul pentru ca Grecia sa poatà merge spre ursitele ei,
dar, adus de partidul silu inapoi, opinia publied 1-a silit.
sa clued mai departe ceea ce nu se putea mentinea. i,
odatà cu catastrofa, 1-a zvarlit.
Oricine are simpre va inlelege cd in acestea toate au
fost puteri mai mari ca voia unui om.
1923
LVI
ENVER-PASA
E sigur se pare ea', langa marile monumente din epoca

liii Tirnur-Lenc, Enver §i-a gasit capät zbuciumului
sari pe pamant.
Din locotenent in garnizoana de provincie, cap de
revolulie; diN rebel, ministru, pa§a, factor hotaritor
inteun Stat care-1 vazuse omul supus al tradiliei. Apoi,
deodata exil, ratacire, lupta pe sama lui proprie, ca a
vechilor §efi de triburi in de§ert. h cine §tie ce intalnire
cu bol§evicii deveniIi asociaIii cei mai sinceri ai Orli
sale, el a perit, se zice in ultimul asalt cavaleresc
contra inamicului ereditar.
Legenda va lua in stapanire aceasta figura. Ea nu §tie
ce sunt inconsecvenIele, poftele de aventuri, patimile
personale.
In Asia creatoare de fairne, acela care intre cei dintAi
a ridicat steagul de independenca al tineretului turc va
ramanea ap cum putea sa fie §i ar fi fost bine sa fie.
1923
9*
LVII
OMORUL DELA SOFIA: GHENADIEV
Bulgaria a avut un om politic inteligent si vioiu, care

incelegea ca politica, orick de naiionala, trebue sa ie
sama de existerrca si a altor natiuni, in acelasi Stat
sau in alte State. Ghenadiev era asa, fiindea asa-1 facuse
Dumnezeu sifiindca, nascut in Bitolia, era fiu de Romanea.
Adversarii Iui politici 1-au ucis. Generacia de astazi nu
vrea sä se lase mai prejos deck aceea care pe aceleasi
strazi ale Sofiei a casapit cu iataganele pe Stambulov,
singurul adevarat om politic pe care I-a produs poporul
vecin.
Era un timp cand puteam vorbi de asemenea fapte
odioase ale unor oameni cari, neputand combate un ad-
versar, ii suprima, cu superioritatea pe care ni-o dadea
lipsa la noi a unor cazuri asemanatoare, stramosescul
nostru obiceiu de a opune gandului gandul i cuvantu-
lui cuvântul. Astazi ni vine mai greu s'o facem.
0 scoala detestabila, ,care, pornind dela fantasmago-
riile unor predicatori de dogme pagane, predica asasi-
natul ca arma de lupta, s'a ivit si la noi fara ca aqiunea
031011UL DELA SOFIA: GHENADIEV 133
justiIiei §i condamnarea intregii opinii publice sa con-

vinga pe cei inse1a0 de greseala lor si sii intimideze pe
acei, cari Indeamna tineretul la asernenea fapte.
Exemplul bulgaresc, care intfirnpind osAnda intregii
lurni civilizate, vine la tiny ca sd adauge la Infruntgrile
noastre oroarea crimei sävarsite.
1923
LVIII
DUPA MOARTEA LUI DIONISIE BEJAN
Batrânii sunt de mare folos unei nacii, unei 166, unei

societaIi.
Ei, când sunt one9ti §i e intaia lor datorie, caci stau
sa incheie socotelile cu vieala, pot da o experienta
prelioasa §i un sim% de masura, ie§it din multe incercari,
infrangeri §i suferinle ale bor.
Dar ei pot fi §i foarte periculo§i pentru rosturile in
care, uneori fara voia lor, sunt amestecali, atunci când
alIii mai tineri, cari i-au pus ori i-au men%inut acolo, se
servesc de vfirsta lor venerabila 9i de numele lor respectat
pentru ca sa acopere ceea ce nu trebue sa fie: macar inerlia.
Aceste gfinduri vin in mintea oricui la vestea savAr.
§irii lui Dionisie Bejan, octogenarul pre§edinte al vechii
societaIi care, potrivit cu numele ei, are in sama lite-
ratura i cultura româneasca in Bucovina.
Sunt ani §i ani de când aceasta societate nu se mani-
festa prin nimic.
N'a publicat o carte, o revista, un anuariu, o carte
postala ilustrata. Sub numele ei, daca nu ma in§el, nu
DTJPA MOARTEA LUI DIONISIE BLJAN 135
s'a linut o conferin/a. 0 excursie nu s'a facut din

indemnul comitetului ei. Nu s'a Itiut macar and s'a
Iinut adunarea ei generalà. Din saracie? Dar de unde !
Saraca, ridicul de saraca Liga Culturala poate face
toate acestea, §i cateva altele Inca. « Asocialia r arde-
leanä, a§a cum §i-o smulg partidele politice, lucreaza
totu§i cu spor. « Societatea a din Cernauti are 'Irma un
frumos imobil, care pe o vreme ca aceasta poate, §i
trebue, sa produca surne foarte importante. Si nimic nu
iese din venitul ei.
Acuma batranul s'a dus. Cine statea in umbra lui
trebue sa apara. Sà apara 9i sàii dea sama.
Iar, pe urma, conform cu datoria lor, sa lucreze!
1923
LIX
UN PRIETEN DISPARUT : VRATOSLAV JAGIC
In zabava ve9tilor din strainAtate §i in mijlocul grijilor

felurite, in ruperea legaturilor celor mai stranse cu strai-
natatea du§mana, nu s'a gasit prilejul de a pomeni §i aici,
cu sentimentele cuvenite, moartea lui Vratoslav Jagié.
In Boemia s'a vorbit mult 9i duios despre dansul.
Acest filolog iugoslav, care atatia ani a condus cu teal-
nicie §i cu tact marea publicatie care e (( Archiv far
slavische Philologie 0, nu era numai un cautator norocos
de etimologii, un rawer deslu§itor de schimbari fonetice.
Poate, pare ciudat s'o spunem,el nici nu era aceasta,
deqi putea sa fie. Idealist din vremurile de largi conceptii,
de sim-tire calda, de atingere cu vieata practica, §tiinta
reprezentand §i o tinta, dar §i. un punct de plecare,
el §i-a inceput activitatea din curentul romantic care
ducea la cercetarea tuturor limbilor inrudite ale marii
familii slave, §i a avut totdeauna in vedere putinta unei
tot mai stranse legaturi intre ele. Limba germana, ca §i
catedra universitara din Viena, erau pentru dansul
numai mijloace §i instrumente de prestigiu.
UM PRIETEN DISPARUT: VRATOSLAV JAGI6 137
Prin tot ce ne apropie de Slavi, el a fost indreptat

§i spre noi.
Mu It timp §i-a cautat la noi ucenicul. L-a gash in
munca, rabdarea, claritatea de cugetare i rnasura de
forma ale lui Ioan Bogdan, care i-a fost i colaborator
pre/ios i prieten mai tAnAr.
Dadt Bogdan ar fi trait, dela dAnsul am fi avut paginile
miscate pe care i le-ar fi dictat lungi si sincere rela/ii.
In lipsa aceluia care avea toatA competinIa specialistu-
lui, fie-mi IngAduita aceasta recunoastere, ca unuia
care, stiindu-i numai vieaa i reputalia, eau-CA a trage
din lungile zile ale acestui conducator Insuflecit exemple
§i pentru noi.
1923
LX
UN UITAT : PARTENIE COSMA
Cu pompa mare s'au adus la Sibiiu i s'au inmorman-

tat ramasilile lui Partenie Cosma.
Partenie Cosma ? Multi dintre aceia cari cunosc per-
fect ideile politice ale d-lui Sever Dan si cari au admi-
rat atacul dela Buftea al parintelui Man, ba chiar dintre
membrii dela Bucuresti si dela Podul Iloaii al # parti-
dului nalional roman *, caH azi nu mai e de nicaieri
fiindca esi din Chisinaul d-lui Sinadino, nu vor fi stiind
Ca raposatul a fost si in provincia romaneasca unde atacia
sunt exploatatori i daramatoni, cu pretenIii, un biet
creator, fara pretenIii. Ajuns prin singura lui munca
la o situaIie hotaritoare in mijlocul poporului românesc
din Ardeal, el a intrebuinlat-o pentru a-i da institutii
si organizqii. Pe acestea le-a condus, dar cu discrelie,
cu tact, ferindu-se ca nu cumva opera sa sa para ea e
a sa si mai ales sa ajunga a-i servi lui.
Unirea, la care se va fi &Ida si el pe langa ata-cia
cugetatori caH totusi inainte de savarsirea ei se umili-
sera in tabara dusmanilor, nu 1-a gasit in Ardealul
UN UITAT: PARTENIE COSMA 139
renegarilor oportune. Nu s'a lepadat ca Petre de trei ori,

ci pe pamântul luptei românesti i-a Impártasit si ama-
rul si biruinla. Când ea s'a indeplinit, era oare prea
b4trAn ca sa aibsa o aqiune?
Nu era prea bAtrân, de sigur, ca sA aib'd o pArere.
Si, daca 1-ar fi intrebat cineva de &Ansa, in vremea
când la douazeci de ani fiecine e ldmurit asupra tuturor
problemelor vie-Oi de Stat, el ar fi recomandat ceea ce
si asthzi recomanda orice om cu priinca pentru aceasta
-ard: läsali la o parte toate, si construiP.
aci, in vremi grele, el asa facuse.
1923
LXI
UMBRA LUI SAGUNA
Inaintea celor adunati azi la Sibiiu, oficiali i opozanti,

Ardeleni i oameni de dincoace, ortodocsi i uniti, bur-
ghezi i taranisti i socialisti si cum li mai ziee, cu nesfar-
sitele deosebiri pe care intriga i ambitia le-au taiat in
trupul bietei natii românesti, va fasari oare in clipa
and se vor inriqa antarile pentru odihna lui Andrei
Saguna, mitropolit al Ardealului de lege veche, umbra
omului mare, singurului can mare pe care, dela loan
Corvinul si dela fiul sau Matias, l-a produs Romanimea
din Ardeal ?
Daca va rasari, ea nu va spune deck aceasta : Pe
vremea lui, era silit cineva sa caute la vechile <praguri
prea-inalte r ithavirea i norocul neamului romAnesc de
pe acele plaiuri, pentru ea acest neam Insui, cufundat
Inca in incultura, nu era in stare sa se ajute singur.
El a cautat sa pregateasca prin cultura vremea actiunii
independente a poporului säu. Astazi, clack prin inferio-
ritate morala i inconstienta politica, prin neintelegere
is lipsa de directie, prin neincredere in sine i, mai ales,
UMBRA LUI $AGUNA 141
prin coborirea in ultimul rand al preocupaIiilor actuale

a grijii de o cultura naVonala i populara, neamul ro-
rnanesc de pretutindeni fiindca aceasta e osanda uni-
taIii nalionale se va arata incapabil de a se ajuta
de sine prin cea mai inalta solidaritate, el va ajunge la
noi a praguri prea inalte *....
1923
LXII
TEODOR ROSETTI
Omul care s'a dus modest cum a trait, incärcat de

ani i poate pulin bucuros cä i-a fost dat sa vadd la
vrAsta sa lucrurile pe care le vedem noi de o bucata
de vreme, a fost poate ultimul boier al -prii noastre.
Boier de rasá in Iesatura uriasä a corpului s'au, boier
de rasa in chibzuiala perfectà a aqiunilor sale, dar mai
ales in ceea ce a caracterizat aceastá spetà, azi dispd-
rut:a, in exemplarele ei cele mai bune: cea mai mare
demnitate personala unitd cu cea mai desávArsità sim-
plicitate.
Cumnat de Dorian, a desprquit sa fie un favorit.
Suspectat -al noului regirn, n'a cOutat sä-1 imbuneze.
Urmas al uneia din cele mai mari rase moldovenesti
care, lucru de re-tinut, in niciuna din ramurile sale nu
s'a intitulat prinli, desi un Rosetti a domnit in Moldova,
el a consingit sA rainale numai un magistrat. Si,
iatà, and una din cele mai bune idei politice ale regelui
Carol, aceea de a nu pune faIà in faca partide care s'au
urit si s'au terfelit pentru ca sa nu se dea lumii nici
TEODOR RosETTI 143
spectacolul crud al rasbunarilor, nici acela, demorali-

sant, al impacarilor de interes, ci de a incredinIa fra-
nele guvernului unui impaciuitor si unui legalist, unui
<4 constitulional *, Teodor Rosetti, care n'avea nici morga
lui Carp, nici dogmatismul lui Maiorescu, a format Mi-
nisteriul dela 1888.
Apoi, and a trebuit sa plece, nici n'a staruit, nici nu
s'a suparat. A reluat vieala sa de modest cetapan. Ce
se ascundea insa sub rezerva ei s'a vazut pe vremea
Germanilor. El, care credea si mi-a spus-o candva
de mult ea intregirea noastra se va face, a refuzat
conducerea bancii care i se oferise de ocupantii pe cari
ataIia-i curteneau, si a inlaturat, cu un gest care arata
spre batraneIele lui, amenimarea lor.
0 vieala care mai ales azi ar trebui povestita.
1923
LXII I
D IM ITR IE ONCIUL
Cu Dimitrie Onciul pleacA din mijlocul nostru, de sigur

la o vArstä and putea sa mai aduca multe §i Insemnate
servicii invitãmântului, iniiatoru1 insu§i al studiilor
critice de istoria Romfinilor.
Incepandu-§i lucruI intr'o vreme and o §coald inve-
chit:a nu-si dadea osteneala de a s.trânge de aproape
izvorul §i nu-§i impunea disciplina necesard pentru ca
s'a nu intreacà rezultatele cercetArii obiective, el a fost
prin scrisul sau Inv4Otorul la noi al doctrinei germane,
cu toate insuOrile ei, pe langa care sunt §i neaparate
defecte. Ca profesor, a fost acela§i strict pazitor al unei
doctrine severe, pe care a transmis-o cu autoritate ele-
vilor
In multe prilejuri cuvântul sAu gray a servit pentru
exprimarea demna a sentimentului general.
Pretutindeni unde, Ca la Arhivele Statului §i la Co-
misia Monumentelor Istorice, o sarcin6 administrativä
i-a fost incredimath, el a indeplinit-o cu o scrupulozitatc
care poate servi de model.
DIM1TRIE ONCIUL 145
Cu aceste insuqiri pozitive va rAmfinea el in aminti-

rea eleVilor si §i a opiniei publice, indurerata azi §i tot-
deauna recunoscatoare.
i923
10
LXIV
NUMAI UN FUNCTIONAR . ..
La Braila s'a stins vechiul si harnicul functionar

care a fost doctorul Ionescu, inspector al pescariilor.
Daca ar fi facut pulina politica in locul asezarii
sale, ar fi avut panegirice vorbite si scrise, care ar fi
insirat lucruri adevarate si neadevarate cu privire la o
activitate indreptata in mare parte catre propriul sau
lobos. Dar asa el n'a facut altceva decat sa robeasca
o viewtà intreaga ca functionar, ca harnic si devotat
funclionar.
Cat a facut raposatul pentru cresterea bogaIiei Statului
roman o pot spune numai aceia cari au intovarasit in
trudele sale indelungate la Dunarea-de-jos pe acest spe-
cialist, care a fost, nu numai un gospodar, ci si un creator.
Ucenic si ajutator aI d-ruIui Antipa, el a contribuit
esential a face din pescuitul pe marele fluviu o ramura bine
organizata a avu-tiei nalionale si, &and stapanirea noastra
asupra malului basarabean ni-a dat si braIul Chilia, el
a fost imediat la postul sau, facand si aici ordine, daca nu
creand si bielsugul ce putea iesi din alta conceptie.
NUMAI UN FUNCTIONAR 147
Planurile lui ar fi fost rnai largi daca n'ar fi fost prins

intr'un sistem care sufere esen-ciale critice. Dar, in con-
diiiIe date, el a facut destul ca sa nu-1 uitam.
1924
10*
LXV
UN ACT DE PIETATE
S'a ridicat la BArlad un bust lui Alexandru Vlahup.

Stim ce pulin inseamna pentru o literaturA rAtAcitA
0 nArAvitA acest frumos nume de con0iinIA 0 onestitate
literarA.
Liber e oricine ea' creadA cà o nouà forma a geniului
uman s'a sAl4luit in tartActqa sa cranianA ! Noi, toli
cari ne-am IncAlzit 0 ne-am mAngAiat din scrisul lui,
&Ova avAnd 0 aleasa onoare de a-1 fi cunoscut in mAndra
lui discrelie, vom continua sa pastram in ce are mai adAne
sufletul nostru, nu numai amintirea, ci prezenla vie
a acestui suflet superior.
Dar monumentul dela BArlad nu e numai omagiul
adus unui literat, ci mai mult deck atAta.
Poate 1-au aqezat acolo pentru faptul, intamplAtor, ca
poetul s'a nascut in Tutova. Dar acei cari i-au urmArit
vieala in mijlocul celei mai complicate vijelii prin care a
trecut neamul nostru, se gAndesc la altceva.
Vlahula a fost un om de criticd §i de credinca. De ne-
zniloasA critica tocrnai pentruca puternica §i nezguduità
UN ACT DE PIETATE 149
era credinta lui. De naturd inalt-etica, ea a intrebuiacat

literatura ca un mijloc. Dar Iinta nu era frumosul, intru
efitva schimbdtor, ci naTia eterna. Cfind a pornit rázboiul,
el a fost unul din acei cari nu s'au clintit. A vrut sà sufere
pribegind, dacà nu putea s'o Led luptând. i, neputând
organiza lupta, el a cgutat sà organizeze, unde a fost,
con9tiintile.
Astfel in BArlad, ca §i in Ia0, el a fost indemnator,
indrumAtor i sprijinitor. i de aceea se cuvine acolo
sâ se infaIipze chipul lui, pentru zilele de ieri ca o amin-
tire, pentru cele de azi ca o mustrare.
1924
LXVI
IANCU FLONDOR
Sa-i zicem asa, cum Ii ziceau ai lui inainte de 1775, and

in Tara furata nu ploua asupra boierilor man i mici
titlurile de cavaleri i baroni, particulele nobiliare ale
Austriei stapânitoare: Iancu Flondor.
Purtatorul acestui nume se cobora din cele mai vechi
neamuri. Incercarea de a lega pe Flondoresti de un
Albota al Moldovei-de-sus, boieria lui, oricat de lustruita
prin scoala i societatea austriaca, nu-1 smulgea dintre
multimile românesti ale Bucovinei sale.
Totusi o anumità demagogic, care a trecut la strain
In timpul razboiului, a lui Aurel Onciul, I-a fixat in tabara
boierilor. De fapt, ea era inainte de toate o tabard na-
Vona la, plina de amintiri ale trecutului, plina de aspiralii
cAtre viitor.
In timpul razboiului cei ce faceau parte dintr'insa n'au
avut un moment de nesiguranIa. Iar sefului lor, de un
timp departat de politica prin desgust, i-a fost rezervata
suprerna bucurie de a prezida adunarea care a readus
Bucovina la trupul cel liber al poporului românesc.
IANCU FLONDOR 151
A 9tiut sali guverneze noul Iinut eliberat, cu pres-

tigiu 9i autoritate. Cei cari I-au rästurnat o v or recu-
noa9te azi, aläturi cu aceia cari s'au folosit a poi de
dAnsul in tristele noastre discordii de dupa rdzb oiu.
Nu insä in mijlocul lor va rarnâne amintirea lui, ci in
mijlocul luptei pe care a dus-o sincer 9i cavaleresc 9i in
mijlocul biruintei pe care a meritat s'o reprezinte.
1924
LXVII
S IENKIEWICZ
Poporul polon plateste azi datoria lui de recunostinla

faca de unul din scriitorii cari, in veacul al XIX-lea, de
sfasiere i suferiqa, i-au facut gloria.
Henric Sienkiewicz aparcine de mult umanitalii.
Chili cum e Quo Vadis sant scrise pentru lumea de oriunde
si din orice vreme, asupra careia autorul lor a aruncat o
suflare de nobil sentiment crestin, inalVand si purificand
sufletele. In <Fàrà dogma » cetitorul de orice naTie s'a
putut lasa prins de acelasi farmec al celor mai delicate
schilari de sentimente omenesti. Marele povestitor polon
a fost un sol de bine, un mangaietor, un indemnator pen-
tru oricine are simlul sfinteniei vieIii morale.
Dar, vorbind umanitalii, el a ramas omul naliei sale.
Ar fi pulin sa se spuie ea a iubit-o ; el a trait in ea si
pentru ea, inlocuind vremelnicia cu constiinIa existenvi
marelui suflet polon de-a-lungul secolelor. Si de aceea -cam
lui 11 primeste azi pe dansul, pribeagul, nu numai cu
admiraIia pe care, ieri, Frarqa o dadea, la mormant, altui
scriitor de mare faima, ci cu acea duiosie care se cuvine
SIENKIEWICZ 153
numai celor cari mult au suferit §i au sperat mult, cre-

zand in om §i in vieaVa, in cele bune §i in cele drepte.
SAnt ani de când Po Ionia slavA ducea la locul de
.odihna, cu o grandioasa manifestare de solidaritate,
pe pictorul Sierniradzki. Pe Sienkiewicz il readuce la
sine cu acela,i sentiment de fralie nalionala Po Ionia
libera, dovedind ca la popoarele alese fericirea nu conrupe.
1924
LXVIII
AVRAM IANCU
0 comernorare i o invalatura.
Se implinesc o suta de ani dela nasterea lui Avrarn

Iancu, i s'a luat unii zic de presedintele Consiliului de
al-0i de alt presedinte, al Asocialiei, fostul
rnini&tru sub conducerea aceluiasi, iniVativa unei
comemoratii. Cum exista i un partid Oranese, el n'a
uitat sa-si trimeata delegaIii la Tebea, pentruca sub
Avram Iancu au luptat Taranii i pentruca el a facut o
revolulie, de si nu o revolulie internalionala.
Avram Iancu nu apar/ine insa nici oficialilor de azi, nici
celor de maine, oameni fireste cuminli. El nu apaqine
nici -Oranilor, ca unul care in vieao lui n'a rostit cuvantul
de clasà, i, necerand fostilor säi luptatori deck o bucata
de pane i o gura de apa in ratacirile cumplitei lui su-
ferinci, nu poate fi considerat ca oranist. N'a urit niciun
alt Roman fiindca s'a nascut aiurea sau in alte impre-
jurari. Fiindca n'a calcat niciun cuvant i n'a ingenunchiat
nicio hotarire, fiindca a dat tot si n'a ravnit nimic, ba a
refuzat ce i s'a oferit, n'a fost nici barbat politic ; altfel
AVRAM IANCU 155
muria baron von Iancu i purta decoraIiile lui Franz Jo-

seph. El a fost numai, dela inceput pAnd la sffirsit, un
mare nebun generos al despefarii neamului sdu.
i, de aceea, dacg vorbele regale ce se vor spune vor
ajunge la mormântul lui, Impreung cu cateva lacrimi
sincere ale smeritilor de azi, nicio floare de retoricà nu
se va inead4cina pe mormântul lui.
1924
LXIX
MOARTEA UNUI MORT
Articolul, plin de fireasca recunostinra, al unui pu-

blicist sas, prquitor al politicei care ne-ar despaili de
Franta si ne-ar duce iaräsi in apele, astazi asa de scazute,
ale Germaniei, ni aduce vestea morcii lui Alexandru
A. Beldiman.
0 suferinla se curma astfel, de care nu e vinovat decAt
acela care a fost pedepsit prin urmaririle, neaparate,
ale faptei sale. Sa ne amintim nurnai ce a fost acest om,
ce interese i-au fost incredinTate, ce siguran0 se punea
in aqiunea lui si sa alaturam atitudinea lui, nu numai
fa-ca de Tara pe care o servea, nu numai fata de nalia din
care facea parte, dar si fala de Suveranul care-1 onora
cu cea mai desavarsita incredere.
Ministru al României la Berlin. Delinator al celor mai
mari secrete de Stat. Confident al Regilor Carol si Fer-
dinand, cu dreptul de a corespunde direct cu persoana
regala, peste capul ministrului de Externe. Autoritate
respectata in tot ce privea legaturile din afar% ale Ro-
maniei.
3IOARTEA UNUI MORT 157
In ceasul decisiv, el se arata mai mult al Gerrnaniei,,

uncle era trimes, cleat al Romaniei care-1 trirnesese. Arunca
la inceperea unui razboiu nalional de desrobire situalia
din care nu-1 putuse impiedeca. Parra aici, e numai gresala
omului politic, lipsit de prevedere. Dar el merge mai
departe. Dupa infrangerea armatelor romanesti, vine
in Tara impreung cu cuceritorii.
E fals ea a stat tot timpul numai la Copenhaga, in
-tar% neutra, i, chiar daca ar fi asa, nu poate fi ora neutrà
pentru eine face parte dintr'un popor beligerant. Vine in
Bucuresti si se pune in fruntea miscarii care trebue sä
inlature pe Rege, pe Regele sari, pe acela care se spri-
jinea intr'insul.
Ar crede cineva ca omul vinovat de asemenea pacat
a putut sa se intoarca sub acelasi Rege, dupa biruirga
cauzei nalionale pe care o combatuse, la rnosia sa din acel
Ardeal a carei desrobire n'o voise ? Ca acolo pana la sfarsit
a intrigat d-1 Korodi o spune contra singurei po-
litice care poate menIinea Romania unita ? i, totusi, da ,
Beldiman a murit la Darste, langa Brasov. Ce bung Ora !
Dar si ce fii are pentru bunatatea ei !
1924
LXX
UN PLUGAR
0 instiiricare din Top lila Român6 vesteste a a fost
dus la mormânt a plugarub Gheorghe Cristea, tatäl
MitropoIitului Primat al României.
Om de nouazeci i doi de ani,casatorit de saizeci i patru
de ani cu soIia care-i supraviquieste. Un lung sir de fii
si de nepoli, atIia dintre dânsii i ei asezaIi pe pàmântul
muncit de dânsul, Intiineaz c batrânul a trecut la
cele vesnice. i mii de oameni s'au adunat ca sà-si iee ra-
mas bun dela patriarh. Pe astfel de temeiuri cum a fost
vieaca fericitului < plugaraGheorghe Cristea se spr ijinä
viea-ca neamului nostru din Ardeal.
Nu pe preten%iile carturarilor, pe ambiia advocalilor,
pe lacomia de avere a domnilor din lAnci, oricAte ele-
mente bune, unele chiar cu totul superioare, s'ar ga. si
si in acestia. Nu, oricum, pe certele politice care otravese
acest frumos Tinut românesc desonoreazà. and fiara
Oranismului adulrneca' Ange i acolo in Ardeal, mi-a
placut sA amintesc cu pietate 'viea/a aceluia care a fost
numai, in sensul cel mai mare si mai nobil, un Oran.
1924
LXXI
QUIDDE
Germania revansista mai are un tradator de urmarit
si de pedepsit.
E profesorul, istoricul Quidde.
Acest rau patriot, al carui nume se ceteste acuma in
lumina verde a urii conaTionalilor sai cari cred ea o -WA
nenorocità are ca intaia datorie, nu sa se refaca, material
si moral, pe sine, ci sa provoace din nou nenorocirea, cat
mai deplina si mai neintarziata a altora, nu e la cea dint:Ai
gresala a sa faca de natia care I-a nascut.
In adevar sunt vreo treizeci de ani daca -mi aduc
bine aminte de and acelasi scriitor era amenincat
cu alte fulgere pentruca-0 permisese, in plina stralucire
a domniei Iui Wilhelm al II-lea Imparat si Rege, consi-
derat de majoritatea Germanilor ca un nou Lohengrin,
invaIisare cavalereasca a rasei, sa gaseasca oarecare
similitudine intre tanarul Cesar germanic imbracat in
platosa de argint si Caligula insusi.
Caligula, Maiestatea Sa Imparateasca! Dar se poate
o blasfemie mai teribila decat aceasta ? ToIi zeii din
Walhala urlau de mânie §i Wotan era gata sd trdsneasca

pe acest profesor obraznic... Dar, vezi, vremea a trecut
§i an de an, zi de zi, dreptatea nerespectuosului cunos-
cdtor al trecutului roman §i al prezentului naliei sale ie§ea
mai limpede la iveald.
Dupd intdiul farmec de noutate, Monarhul care scria
in cartea de onoare a Primdriei din Berlin dictonul
homeric cd <( nu e build stapanirea a mai mul%i, ci unul
sd fie stdpânitorul #, destdinuia prin gesturi desordo-
nate ce se ascundea sub explosiva-i genialitate falsd ;
imensa vanitate a lucrurilor cum nu le-a mai fácut
nimeni, patima furioasd de a uimi.
Actul tinsu§i al räzboiului a incheiat demonstracia :
istoricul avea dreptate.
Dar el se indaratnice§te s'o aibd Inca mai departe.
In locul unui om varsdnd pe nas ca un zmeu focul pa-
tirnei sale §i intinzAnd dinlii sd mdnânce jeratec ea un
cal nazdrdvan, e un popor intreg. Germanul invins nu se
resigneazà.
El nu cautd in el pe vinovatul catastrofei, ci
aruncd rdspunderea asupra acelora pe cari i-a atacat.
Propria lui insdnato§ire-i e indiferentd, numai sd cadd
asupra du§rnanului urgiile Iadului.
Din colial lui, Quidde, acum garbovit de batrânele,
judeed. Raspingand pentru el ispita nebuniei incunjurd-
toare, el cere poporului sdu un curagios examen de
corwiinIa, o hotdrire eroica impotriva propriei lui
dureri §i sfatuwe sd se creased noua genera-Vie,
sAlbätecità sistematic, dupa principii de bunatate §i
de infrd-cire.
QuIDDE 161
Nu va fi ascultat. Dar vreme multà nu va trece in

Germania lui Ludendorff si Hitler si poate din nou, el
va auzi cu urechile de om viu vechea constatare: Quidde
a avut dreptate.
1924
11
LXXII
STINNES
A murit acela care Iinea in mani firele tuturor intri-
gilor impotriva pAcii dreptului national, acela care a
intrebuinIat imense mijloace ba. nesti si o energie fard
pereche, o cutezan0 fárá margini, un absolut dispre/
de orice risc in servirea Germaniei capitaliste. Capetenia
baronilor industriei intrupa ceea ce noua Germanie
avea mai caracteristic: materialismul avid de domi-
na/ie, pofticios de stoarcere si construelia uriasá care
trebuia sä-i serveascä in atingerea celei mai mari
satisfacIii.
Ridicat, dacA nu din nimic, macar din cercurile ne-
bagate in seamd ale castigului obisnuit prin mijloace
obisnuite, el si-a fdcut aripi, nu atAt prin ambi-cia sa
proprie, cat prin impingerea spre inaiIimi a unei societii-ci
dispuse cu patimd a escalada cerurile.
Dar pornirile lui furioase catre culmile puterii prin ban,
numai prin ban, n'ar fi ajuns atAt de repede clack dup6
viziunile nebune ale naliei sale, sfArâmate de rezistenta
morala a lumii civilizate, n'ar fi urmat fall de infrângere
STINNES 163
atitudinea pe care macar trei sferturi din societatea

germana o urmeaza pana astazi.
Pentru doritorii de revanse, pentru iluzionistii de pu-
tere Hugo Stinnes facea o concurenca puternica lui
Ludendorff si venerabilului Kraltmensch Hindenburg.
Omul care curnpära tot, care exploata tot i, in fundul
sufletului satul de izbanda, Ii batea joc de tot era o
mangaiere pentru sufletele jignite de dispariIia unei
begemonii de apasare si stoarcere.
Azi, aceasta mangaiere dispare. Omul fara uniforma
si fara gloriola s'a dus in mormant, tragand cu dansul
acolo o iluzie germana mai mult. Iar opera lui se va
destrama. Vor trece luni numai, i nimic din ea n'o sa
mai invie. Materialismul in sine nu poate avea deck
victorii trecatoare, dar, and se adauge i individualismul
aventuros, si mai trecatoare e opera lui.
Iar cei cari cred in altceva deck in munca pentru
aur i in aurul pentru placere, pot privi inca odata cu o
satisfaqie intima la zadarnicia cladirilor, ()rick de
marei,e, in care sufletul omenesc n'a fost intru nimic si
care pentru aceasta in nirnic sunt menite a se preface.
1924
11*
LXXIII
lIELFFER ICH
Germania turburata de neirnpacate uri, contra altora

si contra ei insesi, nu mai are nevoie sa-si ucida condu-
catorii. 0 fatalitate-i culege acum unii dupa altii. Dupa
cei ucisi de glonte vin cei pe care-i loveste o sewn in-
daratnica.
Strivit si ars intr'o oribila catastrofa de cale ferata,
in momentul chiar cand, pe deplin intarit, revenea
pentru noi incaerari patimase, Helfferich lasa, Ca si
Stinnes ieri, un loc care nu va putea fi implinit de altul.
Acest omule% slabanog, numai nervi si in nervi numai
zbuciurn, fusese candva unul din intelitorii la razboiu.
Muse ca si ceilal-ti corifei ai atacului deslan/uit contra
libertaiii lumii cum opera nefasta piere prin blastamul
pacatului care-i daduse nastere.
Dar, cat despre aceea, sigur de puterile poporului sau,
de capacitatea lui, incontestabila, de a se reface clupa
Infrangere, el nu se dadea batut.
Versailles era pentru dânsul o rana care nu se putea
inchide. A, sa fi fost invinsi dusmanii, ar fi platit pana la
HELFFERICH 165
istovirea puterilor lor ! Doar restul lumii nu merita cleat

soarta sclavilor ... Dar Germania s'ar injosi ispasind,
ea, care a fost crucata de grozaviile razboiului, macar cu
banul ei, pe care-I ascunde, dar il are.
Atunci, cu toate puterile unei cugetari fanatice, ale
unui temperament pornit pe bataie, el s'a apucat sa star-
neasca tot ce nenorocirea si mizeria, de o parte, tot ce
trufia si setea de a domina, de alta, pot sa aiba mai
neimpacat pentru a sfärama (c Ian-Virile * Germaniei sale.
A vazut rezultatul criminal iesit din excitarile lui
neobosite si, oricat s'ar fi jurat ca n'are nimic cu oa-
menii, ci numai cu politica lor, s'a bucurat in adancul
constiincii sale.
Oricat de inversunata in ura ei, societatea germana a
trebuit sa capituleze. America, pana ieri sovaitoare in
filantropia ei, a recunoscut câ putinIa de a executa tra-
tatul este. S'a pregatit o bald pentru conviquirile
viitoare.
Aceasta nu putea s'o ierte ins& ornul in sufletul
caruia ardea iadul furiilor nesatisfacute.
Astazi el e o man& de cenusa. Dar flacara din el va
trece in alIii si in al/ii, pentru nenorocirea lor si a omenirii.
Caci niciodata instinctul cel mai barbar nu poate face
atata rau ca o cugetare metodica ratacita prin pasiunc.
1924
LXX IV
AM INTIREA LUI BYRON
E upr a comemora and ai uitat. i cei comemor4 cu

mai mult zgomot sunt aceea asupra Carora de multa vrerne
a trecut valul greu de mituri al nit:Aril.
E i cazul lui Byron, care iese din nou la suprafaca, in
leg'aturà §i cu unele nevoi ale Greciei de azi, impovarat de
arnintiri biografice, de liste bibliografice i de anecdote
discutabile, dar Para' acea atmosferà de rn4catA inTele-
gere care singurà face valoarea unor asemenea serbgri.
El a fost furtunosul reprezentant al unei stari de suflet,
violente, dar trecatoare. Ie§ise lumea din vârtejul epo-
peii napoleoniene, §i el insu§i plecase din imensul ames-
tec omenesc, stropit larg cu sange, al Revolnpei. 0§tile
tricolorului strabatusera Europa, apropiind Wile §i
amestecand neamurile. Ornenirea se deprinsese a triii
mai larg, in vaste imbrali§ari, de urd §i de prietenie,
pe care nu le mai cunoscuse.
Un cadru unic se deschisese §i poeziei. Personalitatea
exageratà /And la nebunie a oricui se putea cufunda in
AM1NTIREA LUI BYRON 167
undele räscolite ale veacurilor §i putea sd sboare pânä in

fundul zgrilor geografiei §i legendei.
Supraom, cuprinzand vulture§te totul cu priviri de in-
drAzneald §i de sfidare, calator &Aland imparàtqte
Iarna tuturor regiunilor §i spintecând rezistenIa oricaror
obiceiuri tradiIionale, astfel porni tândrul Englez având
o singurà cäPauzil: steaua, necontenit intunecata de
negura pasiunilor, a egoisrnului ski imens.
Astfel a räscolit tot ce poate incäpea in domeniul poe-
ziei, dar nu s'a oprit cu credin1.6 §i cu iubire nicaeri.
Si n'a respectat macar instrumentul poetic cu care
loN ea, in toate stâncile, §i din ele ie§ea foc mistuitor
pentru dânsul, dar apd racoritoare pentru nimeni.
Iar, admirându-1 azi, ii gasim o singurá lip* dar
bothritoare : fiind poet a§a de mare pentru el, 1-am fi
dorit cat de pulin §i pentru noi.
1924
LXXV
UN OM CUVIINCIOS: CONSTANTIN BURDEA
In Banat a murit un om cuviincios. Acum caIiva ani,
cand nimeni nu se putea gandi la un razboiu de desrobire,
and Ungurii erau mari si tari in Monarhie, cu toate incer-
carile desperate ale Vienei de a insela pe nalionalitati, and
nu se putea zari un sfarsit al acestei domina%ii pagfine,
erau oameni care-si puteau zice ca esentialul e sa se capete
cat mai multe concesii pentru ai lor, indiferent de condiVile
in care ele s'ar cere. Astfel s'a alcatuit, daca nu un partid
intreg care sa lucreze prin Unguri contra Ungurilor, un
grup romanesc ai carui membri lucrau fiecare pe sama sa
pentru a smulge din gura lupului tot ce era cu putirrp.
Fiecare lucra si dupa temperamentul sau. Cand el era
violent, pornit, <4 amicul Ungurilor * trecea dincolo de
linia de purtare pe care si-o impusese si astfel el avea tot
aierul ea a parasit tabara sa nalionala pentru a trecea
in alta. Asa a facut episcopul Vasile Mangra, pe care
valul 1-a luat inainte, ducandu-1 in valtorile tradarii, in
care s'a inecat moraliceste, clericul roman devenind
mitropolitul maghiar al Romanilor de peste munci in
vremea and Romania libera sangera pentru dfinsii.
UN OM CUVIINCIOS: CONSTANTIN BUHDEA 169
mai stäpAni pe dânsii, se opreau inainte de a

Al Ili,
trece pragul blástämat spre care erau ispitiii.
Opinia publica româneascd-i apropie pe unii de al/H.
Pactarea cu dusmanul national interesa, nu punctul
0115 la care mersese fiecare. Pentru ai lor ei erau
ca morti, ()rick de sus ar fi plutit fantasma existerrtei
lor politice.
Printre asociaiii cunoscrqi ai guvernului unguresc era
I3Anajeanul Constantin Burdea.
Prin sprijinul oficial Burdea a ajuns un oni puternic in
iinutul lui, acela farä care nirnic nu se putea face. Co-
munitatea de avere devenise aproape vistieria lui per-
sonala ; agenIii lui erau inaltati in fungii. Mira lui ne-
N5zut5 se sirnIea in toate.
Si iata cà rdzboiul a izbucnit. El a fácut inutile vechile
legaturi cu maghiarirnea, taxand de crirninale pe acelea
care dupi aceea ar mai fi avut loc.
Dar iat5 deosebirea.
Alt,ii dup-a aceca au cautat mâna, plina de sAngele
nostru, a biruitorului de o clipa. Aici la noi ei se bucurA
de mulra consideracie, joacd un rol politic si aspirä la
situa%ii in Stat. Burdea a fäcut altfel. Si-a dat sarna c5,
vinovat ori ba, i-a sea:pat de sub picioare baza vigii sale
publice. S'a tras deoparte ca un animal ranit, cäutând
pestera unde sit poata muri in pace. Si oamenii de acolo
i-au facut singura gra-cie care se poate: I-au uitat.
Burdea mai cuviincios, judecatorii lui mai cinstili
fat,5 de Ora lor.
Aceasta era de constatat.
1924
LXXVI
WILSON
A murit omul prin ale carui idei, intrate in cercul

de visiune al diplomaiilor la capatul razboiului, im-
puse prin valoarea interveMiei a mericane i meMinute
cu o energie nesguduita, traim noi astazi intre hota-
rele Statului nalional aproape deplin, intemeiat prin
vointh insasi a marii majoritali de locuitori ai lui.
daca ideile lui ar fi fost sincer adoptate pana la
sfarsit, asthzi Societatea NaIiunilor n'ar fi prea adeseori
redusa a exprima desiderate, ci in legatura ei, primita
cu convingere adevarath, s'ar rezolvi toate problemele
Inca deschise si care vor rarnanea probabil tot astfel 'Ana
la noi varsari de sange.
Acel care a izbutit a stabili o asa de binecuvantata
realitate si a incepe indeplinirea unui si mai indrazne%
program a jucat un astfel de rol, unic in istoria omenirii,
prin doua imprejurari care nu pot fi in destul de pre-
A vorbit in numele unei thri, mare cat o lume, care

era in deplin acord, macar n ce priveste sfantul principiu
WILSON 171
al liberarii popoarelor prin dreptul lor de autode-

terminare, cu seful sau oficial. i, mai ales pentruca
propunerile lui nu veneau din chibzuirea cat de de,-
teapta, a unei situatii de fapt, ci din tezaurele nepre-
suite ale unei ideologii la care ajunsese prin gandirea
unei vieti intregi.
N'a fost o lee-tie mai usturatoare deck aceea care s'a
dat Europei, mândra de cugetarea ei milenara, de dare
acea societate americana pe care cei mai multi o consi-
derau ca inchinata cuceririlor materiale.
Un binefackor al ornenirii s'a trecut din vieata. Nu
insa fara a lasa formula, simpla §i mare, prin care opera
lui poate fi continuata.
Daca Wilson ar mai fi ramas sa conduca soarta marii
Republici de peste Ocean, daca ar fi reusit sa miste
mai departe opera de impaciuire politica la care i se
ducea gandul, el ar fi trecut poate §i la alt capitol din
oranduirea lurnii: la acela, a§a de important si de b°Teti
al noilor asezari economice.
Am ajuns acolo, in adevar, incat razboaiele nu mai
sunt pornite din capricii sau pasiuni de suverani, atat
de redusi in actiunea lor, nici din neastamparul unei
clase inilitare, nici din furia nesocotita a unor multimi
fanatisate, ci din necesitatea, trista necesitate ! de a
invinge, altfel deck prin calitatea i cantitatea produc-
t,iei, pe Ufl adversar economic.
Traim in faza asasinatelor in massa, cu milioanele,
pentru a servi interesele producatorilor industriali, cari
string o natie intreaga in jurul avantului de cucerire,
de inlaturare, de cotropire.
A stfimpära aceasta furie de productie anarhieä si

prea adesea ori inutilä, a cruca si mijloacele naturii si
energiile umanitkii, a distribui roluri prin care popoa-
rele s'a se completeze in loc sä se impiedece, a supune
munca rasei noastre unui program din care, sa poatä
folosi oricine, aceastfi reglementare ar fi, %HI indo-
iara, dup6 aceea a Statelor Na%ionale de drept na-
/ional, cea mai mare pe care, astAzi, o poate dori
constiirqa lumii.
A stabili apoi, dui-A mul/Ornirea cui se aflä in Statul
pe care I-a vrut si a stiut de ce-1 vrea, si aceea a munci-
torului care lucreazä la ce si-a ales si, stiind ca ajuta la
altceva deck castigul capitalisrnului, adesea anonim, a
pune problema socialO ca si cea politicd pe bazele con-
.stii4i umane, aceasta ar incorona opera lui Wilson.
Cine o va face cindva, atAta timp dui:JO moartea ini-
/iatorului, nu va uita insfi tot ce se cuvine acestuia.
1924
LXXVII
CEL CARE DISPARE
D-1 Venizelos nu e in momentul de faVa nici pre§edinte

al unei Republici care se va proclama, nici pre§edinte
al unui Consiliu de Min4tri care a fost, nici §ef al unui
partid care se destrarná, aici, cu toate aclamaIiile de
adio care 1-au intovärg§it in drumul care locul de irn-
barcare, idolul unui intreg popor.
Venit ca sä hotärascá soarta Greciei, de unde plecase
fiul omului pe care 1-a urit, el §i-a pierdut 1ini9tea ba-
trânecii, sändtatea ultimilor sdi ani 9i iluziile despre
accia intre cari s'a nZiscut. In urind-i rAmfine cea mai
invier§unatá luptä intre partide §i intre indivizi, cu
perspectiva zilnic deschisá asupra unui rázboiu civil,
in care nu e macar scuza unor mari idei care se ciocnesc,
unor sentimente nobile care se exclud, ci numai pofta
de a parveni 9i a domina, blástämul democra%iilor celor
mai rele.
Un tragic sfar9it pentru omul venit din mijlocul celei
mai curate lupte nalionale pentru a pune capät, el,
Cretanul, främântärii de partide din Atena. El insu§i, a
fost absorbit de acest spirit de partid, nesimIitor pentru

orice interese superioare calculelor sale. Incetul pe ince-
tul a alunecat pe povarnisul rostogolirilor de ambiIii
neinfranate. In loc sa fie stapanul unei Iari, a ajuns
robul unei grupari, cea din urma, dar asemenea cu ce-
lelalte. Ai sai i-au intetit pornirile de a se substitui suve-
ranului si au facut nenorocirea unuia ca si a celuilalt.
I-au sfaramat cu voe sau fara voe pe amandoi. Ei insisi,
au iesit sdrobiti din lupta. Invingatorii chiar, creatorii
de mane ai unei republici improvizate, nu sunt deck,
uneltele castei militare revenite, dupa doua decenii, la
puterea tiranica asupra Statului.
Cel care dispare n'a luat totul cu dansul.
A lasat marile invataminte ale unei tragedii politice
.care se precipita.
1924
LXXVIII
IOAN HUSS
Boemia a celebrat aniversarea lui loan Huss. Boemia

in cea mai mare parte a ci, nu nurnai aceea care urmeazh
in domeniul religios pe &dile marelui eretic *, ale mar-
tirului ars pe rug pentru ca, in folosul obstii poporului,
credea altfel dealt Sfanta Biseried singura mantuitoare
de suflet.
Caci amintirea predicatorului unui crez rnai apropiat
de mullime, careia i se dadea dreptul de a irgelege
Scriptura si de a participa prin entuziastul ci antec
la serviciul divin, se ridica deasupra certelor aprinse si
luptelor sangeroase, intocmai precum la Constan la, in
timpul suferinIii celei din urina, nobila figura a celui care
credea se inglIa deasupra flacarilor furioase ce-i mistuiau
carnea.
Simbolul afirmarii insesi a dreptului la vieala al
naliunii. Husitism ca al luptatorilor lui Ziska era in
sufletul acelor legionari cehi cari pada in departata Sibe-
rie duceau neinfranta lor hotarire de a-si invia, dupa trei
secole de robie, patria. i astfel nu e cleat drept ca in
ziva triumfului sii nu se uite aeela din al earui suflet s'a

rupt hiruinia.
Noi, al caror scris roma'nesc a inceput acum cinci sute
de ani dela ucenicii lui, ne asociem i pentru aceasta din
toatà inima la comemorarea din Praga.
1925
LXXIX
UN NEASIMILABIL: MATE I CANTACUZINO
Cu Matei Cantacuzino, a carui figura nobila incercam

s'o schilez acurn cateva saptamâni, and se aduceau
omagii cuvenite marelui profesor §i avocat, oratorului
de o rara distinecie, dispare nu nurnai o eleganta figura
aristocratica din vieata noastra publica, nu numai un
diletant plin de o cavalereasca graTie in politica rom5-
neasca, dar i tipul neasimilabilului cu vieala de astazi.
Pentru a se impune cineva in jocul partidelor actuale
se cere ori complecta lipsa de scrupul §i de caracter, ori o
nemladioasa hotarire. Originea i educalia lui Cantacu-
zino 11 puneau la adapost de mice gre,ala in cea dintai
direetie, dar Ii lipsea, din nenorocire pentru rolul ce an fi
putut sa aiba, insu§irea cealalta.
Ii interesa pe clansul atitudinea sa, deterrninata de
criterii estetice, §i nu soarta ingqi a luptei in care o
clip& fusese amestecat.
Dar, daca el n'a putut fi un dominator, memoria lui va
ramânea curata, tocmai fiindca a ramas un neasimilabil.
1925
12
LXXX
MIHA IL RISTICI
Se anunla moartea diplomatului sArb Mihail Ristici.

Dintr'o familie care a mai adus servicii Statului sArbesc,
Ristici, care a fost intre timp ministru la Paris si la Roma,
era, de sigur, dintre cei mai pregAtiIi pentru delicatele
fungiuni pe care le-a indeplinit, In zile din cele mai
grele pentru nalia sa. In afará de ce a putut sà ajute ins'a
cauzei sArbesti, el e vrednic de a fi pomenit de oricine
I-a cunoscut, pentru alesele sale calitäti sufletesti, pentru
bundtatea si blandeIa sa, pentru fineo deosebità a
purtidrilor sale, si nu mai pui,in pentru ideologia sa Inaltä
pentru credinla mistick aproape religioasá, pe care o avea
in dreptatea care, orice ar fi, trebue sä biruiascA.
Era la Bucuresti in momentul când furtuna de urä
austriacd a pornit asupra micii lui patrii. Il trimeseser6 din
Italia la noi, unde cunostea si era cunoscut, ca sA vad'a cu
ce am putea sa ajutäm stramtorarea Serbiei a meninlate. Il
vad in acea zi de 1 Julie 1914, in localul Legaiiei din Strada
Dorobanlilor, pe care plecarea lui il golise de mobile §i care
in aceastà Varäsire era ca imaginea Iarii särace si lipsite
MIHAIL RISTICI 179
de sprijin. I-am aratat adanca parere de rau pe care o

simliau toate cugetele drepte cA Statul roman nu poate
face nimic pentru o asa de dreapta cauza. Iar batranul,
ridicandu-se cu un avant de luptdtor, a spus asa :
In Belgrad sunt toIi ai miei si toata averea mea ; am
pe mama mea batrana acolo. Austriecii pot distruge ce
vor. Distruga I Dar dreptatea noastra tot va birui.
Si el a avut dumnezeiasca mulramire de a o vedea
pe deplin satisfacuta.
1925
12*
LXXXI
0 AMINTIRE DESPRE TOMA STELIAN
S'a vorbit de calitatea de bun 4 soldat » al partidului

liberal pe care a avut-o Toma Stehan.
4 Soldat ? »
Dacâ aceasta inseamná om cu soldá, desigur ca eapo-
satul n'a fost 4 soldatul * nim'anui.
Dacä e vorba de un ascultätor al oricaror porunci
venite dela un stgpAn neinduplecat, atunci el n'a samanat
cu aceia cari la un gest din partea creatorului lor dau
raspunsul crediacei comune.
Cum era Stelian fa-VA de partidul sgu, o arath urrnii-
torul caz :
Se aduna in 1914 comisiunea pentru reforme. In ea
intrase §i un reprezintant al opoziliei, declarând c'd
in%elege ca schimbarea constitacionala &à piece dela
Adunärile inse§i.
La intlia §edincd inssa §eful partidului a venit cu lucrul
gata fäcut, considerând pe rnembrii comisiunii ca pe ni§te
simpli datatori de iscAlituri. Stelian prezida. Cu acea
0 AMINTIRE DESPRE TOMA STELIAN 181
demnitate care a fost podoaba vieii sale, el s'a ridicat

imediat, si protestul a venit dela d'ansul. Incercarea de im-
punere a cazut prin aceasta.
Asa asculta » Toma Stelian.
1925
LXXXII
TOMA STELIAN
Cu Toma Stelian se duce dintre noi, dupA o lunga si cu

thgrijire ascunsa agonie, feritä de du§mani si de prieteni,
un om.
Fiul de burghez sdrac din Oltenia, ridicat prin singurele
sale merite, printr'un talent mai fin deck al multor pur-
tatori de genealogii ilustre, prin darul unei elocvence
formate la cea mai buna scoalà franceza, in care fiece
cuvânt, fiece gest i§i are insemnatatea, prin stiinIa al
&Arii maestru ajunsese, nu si-a prostituit demnitatea ome-
neasca inaintea niciunuia din idolii de carton ai protipen-
dadelor si ereditalilor.
De aceea, membru influent al partidului liberal, fostul
thinistru al Cabinetului Sturdza a fost incunjurat, in era
nou'd a partidului sail, era oamenilor de casa si a parve-
nililor ajunsi in genunchi, de cea mai patimasa urd,
ascunsd in formele celei mai convenabile ipocrizii. Tot
ce se poate pune in lucrare a fost intrebuinIat pentru a
desgusta pe un om, pentru a-1 izola, pentru a-I face
uitat.
TOMA STELIAN 183
Prin ultima lui voinVa Stelian interzice fälärniciei de

a-i aduce un omagiu care ar fi o insulta pentru memoria lui.
E singura-i easbunare, de aceeasi discrelie ea si toata
viea-ca lui.
1925
LXXXIII
UNUL PE CARE NU L-AM UITAT:
GENERALUL LAFONT
0 vaduva si doua fiice yin din Franta prietena ca:sa

ingenunche la un mormant. Dupa atalia ani dela sfarsitul
razboitflui care ni-a math 9i inattat -Ora, pentru intaia
oara se trezeste astfel, public, amintirea aceluia care
pe pragul triumfului a fost smuls serbatoririi: generalul
Lafont.
Fuseseram siliii a inceta lupta. Armele noastre se
carau cu gramada in depozitele trufasilor invingatori.
Delegatul lor, un << ministru )> de ocupa-cie, un Roman, ve-
nia la Iasi si constata ca 4 mancam prea bine * si se
inai putea lua ceva pentru biata Germanie flamanda.
Uniformele stapanilor rasariau pe strazile Iasilor unde-si
facea zilnic plimbarea colonelul care-si dadea aiere de
guvernator.
ReprezintanIii alialibor nostri plecasera, noaptea, dela o
gard de suburbie, Regele, Regina, furisandu-se pentru
a-si lua ramas bun. Chipiurile rosii disparusera. Dar
intre aceia a caror vedere singura inspira Inca speranta
GENERA LUL L 1FOT.T 185
era, In haina lui civilá, purtatà cu distincIie, un ofiIer

francez Inca tan5r si voinic, sprinten si mandru, generalul
Lafont. De ate ori din convorbirile cu dânsul s'a des-
prins increderea in rezultatul final !
ProfeIiile lui se apropiau. Ceasul liberArii stätea sä
batà. Atunci o und5 noud de suferinte se abätu asupra
noastra. i una din victimele bolii, ostenelilor si lipsurilor
a fost el. In castqa dela Copou, el s'a stins strângand
mfina colegilor sai, cu mintea treazà, aràtând cum cade
la datoria lui un ostas. i o lume imens6-1 intovárasea apoi
la locul lui de odihn5 pe acela care murise Yntre noi si
pentru noi.
Doamn4 Lafont, scowl d-tale iubit e in p5inântul
nostru, dar mai mult Inca in inima noasträ.
1925
LXXXI V
DOCTORUL BOTESCU
S'au adus la Bucure9ti ramasiIile doctorului Botescu,

mort in indeplinirea datoriei sale de medic 9i de Roman
in cele mai triste zile ale razboiului de unitate naiionala.
Politica noastra nu s'a intalnit cu politica lui, dar e o
datorie pentru oricine vorbe9te publicului romanesc sa
indrepte catre dansul o amintire recunoscatoare.
Partidul sau ii (Muse grija sanataIii publice, in ora9ul
tuturor miasmelor. Nici nu s'a &Ida sa-i impue a inde-
plini de fapt sarcina sa. De-asupra unei lumi sistematic ne-
glijate, din vechiu orientalism lene9, se urmeaza nume
indiferente de func-cionari cari iscalesc in registre i pri-
mese leafa.
Botescu a in%eles lucrul altfel, i ani intregi de zile el 9i-a
distrus popularitatea electorala umbland din taini-ca in
taini0, din spelunca in spelunca, in dorinla de a insana-
to9a imensa capitala impu/ita.
Cu aceea9i hotarire, cu ace1a9i entusiasm s'a pus el
In serviciul unei armate pe care o cople9eau cele mai teri-
bile boli. Din lagar in lagar, din spital in spital alerga el,
DOCTORUL BOTESCU 187
aducfincl ajutor §i mangaiere. In mijlocul nespuselor sufe-

rin-ce, in faIa agoniilor stO§iitoare el i§i pOstra vioiciunea
§i avântul ; pe faIa lui bArbAteascd era chiar ca o ultimh
licOrire de voio§ie. PAna ce boala cumplità s'a prins de
clânsul §i 1-a zdrobit.
Din nou amintirea ceasurilor mari trece asupra noastrà,
§i in faIa profitorilor se profileaza umbra musträtoare a
martirilor.
1925
LXXXV
UN OM DE BINE: GHEORGHE DIMA
Ardelenii au dus la mormant pe una din cele mai

respectabile personalitaIi pe care le-a produs in a doua
jumatate a secolului al XIX-lea Romfinimea de peste
mu n/i.
Brasoveanul Gheorghe Dima era icoana insasi a meri-
tului modest, aproape timid, a omului de munch pe care-I
mullameste numai rodul silinIelor sale oneste, a omului
de talent care cauta a se despersonaliza pentru a intra
numai, ostas devotat, in randul acelora cari, solidar,
continua si inalla o tradi0e.
Acest compozitor muzical n'a inTeles arta sa ca o
magic strainA de vieala si superioara ei. Crescut in cele
mai bune trad4ii germane, vrednic de recunoasterea
acelora cari in strainatate pot fixa, neinfluen0-0, ran-
gurile, el a pus priceperea sa, dorul ski in serviciul ideii
nalionale Para' a crede cà prin aceasta el e mai pulin un
fervent adorator al muzicei internalionale.
Elevii lui din Cluj au de pastrat dela dansul cunostin0
care nu se intalnesc pe toate drumurile. Dar mai presus
UN OM DE BINE: GHEORGHE DIMA 189
de toate un lucru: convingerea prin exemplu ca pentru a

fi un < maestru > nu se cere niciunul din caracterele ex-
terioare pe care le poate da, pe nimic, orice frizer §i orice
croitor, cA divina crealiune poate trdi §i intr'un simplu
corp de burghez, credincios na-ciei sale 9i partas disciplinat
al vietii sociale.
1925
LXXXVI
UN CREATOR : ANGHEL SALIGNY
Batranul pe care I-au dus la morrnant ieri reprezinta

altceva deck o pricepere tehnicd §i o mare putere de a
munci, alteeva §i cleat triumful, pe deplin rasplatit, al
ostenelilor sale 0 acele nesfar0te legaturi care au umplut
un moment de o lume amestecata casa in care el a lucrat
necontenit pang la ultimele zile din viea%a sa.
Anghel Saligny a fost unul din corifeii unei generaTii
spornice, al manunchiului de creatori caruia-i datorim
atata din ce are §i din ce poate astazi lam.
In oamenii ace§tia cari erau in plina vigoare pe la
1880-90 traia con0iinla Ca Romania nu e un teren de
exploatare pentru noroco0 §i nici o arena nepazita,
prin culoarele subterane ale careia alearga intrigan0 ca
sa ajunga mai rapede deck aceia cari in vederea tuturora
alearga la suprafa-0. Ei aveau credinca adânca a necesi-
ta0i crealiunii.
Nu erau atunci hotarele vaste ale Romaniei Mari 0
nesfar0tele mijloace pe care le ofera astazi o admirabila
situalie in lume.
UN CREATOR: ANGHEL SAL1GNY 191
In cuprinsul mic ins5 s'au fäcut planurile mari, qi ele

au legat numele lui Saligny de podul de peste Dun 5re
9i de alte memorabile infäptuiri.
De ele nu-i plAcea si vorbeasea. Dar, and, la Iasi, a
vraut cu ochii durero§i cum s'a Pacut fära spirit creator
rAzboiul, el, cAruia i se d5duse de form5 grija
care au lipsit, mi-a märturisit m4cat ce grea rAspundere
§i-au luat, in preocupaIiile meschine de joc de ah, raii
gospodari ai unitäjii na/ionale.
Nu crede0 c apusul acestei vieli deprinse cu alte
metode §i alte scopuri a fost intunecat de melancolia
pretenIioaselor vremi sterpe ale epigonilor ?
1925
LXXXVII
NICOLAE MILEV
Pe strazile Sofiei a cazut scaldat in sange Nicolae Miley.

Ziarele noastre au dat o scurta biografie a celui asasinat
mi§elqte de o bruta incapabild de a lupta altfel. Au spus
ca ucisul era profesor, cä a condus mult timp ziarul
t Slovo >>, ca era un adversar al egalizarii prin indobitocire
cu foga care se chiama comunism fiindca e comun.
Tin sa adaug, dintr'o lard' pe care Bulgaria n'o iubeste
§i i-a aratat-o in chipul cel mai brutal si mai jignitor,
ce mai trebue ca sa onoram, din punctul de vedere
al culturii pe care orice orn o poate aprecia, amintirea
acestui om.
Miley era poate cel mai cult om la vecinii nostri. Istoric
stapan pe cele mai sigure metode, povestitor calm si
interesant, aproape desbracat de prejudecaOle asa-zise
na-cionale, el scria limba franceza cu preciziune i cu
gratie. Cred ea nu ma in§el spunând ci admirabila foaie
franceza din Sofia care si-a schimbat dupa razboiu
numele in La Bulgarie e opera lui, cred chiar opera lui
exclusiva.
NICOLAE MILEV 193
In ultimul timp, el a incercat sä reia relatiile cu noi.

Anumite amintiri erau Inca prea recente, si n'a fost cu
putin-p.
Trebue sä afirm insa c'd n'am refuzat färd o adâncd
pArere de r6u.
1925
13
LXXXVIII
GH. M. MURGOCI
Lunga §i nespus de dureroasa agonie pe care Murgoci

o purta in mijlocul prietenilor indureraIi a luat sffir§it.
Mare le muncitor, sufletul preocupat de necontenita emi-
tere a ideilor, de crealiunea ve§nic noua a plecat spre
singura odihnd pe care demonul din el nu o va tulbura.
E greu de spus in cateva randuri de ziar ce pierde in el
§tiino româneasca. Ani intregi de munca i-ar fi putut
el cheltui Inca pentru cuno§tiniu mai adanca a Oman-
tului care spunea acestui fiu dorit al lui toate tainele
sale. Opera definitiva pe care in deslanarea capricioasa a
vietii lui a tot zabovit-o s'ar fi putut injgheba. In straina-
tate, unde numele lui era rostit cu un deosebit respect, am
mai fi avut ani intregi un reprezintant de prima ordine
al intereselor noastre. Geo log, §i prin aceasta geograf, el
n'a ramas cu totul strain niciunui domeniu de cuno§tinle
privitoare la Romania. i, and era vorba de a comunica
prin graiu sau prin scris rezultatul cercetarilor sale, tot-
deuna poetul se amesteca ; un poet cald §i indrazneT.
Cartea lui pentru §colari e o capodopera a geniului i ar
GIL M. MIPRGOCI 195
trebui tradusä pentru folosul atatora cari s'ar lumina

printr'insa asupra fiiqii noastre teritoriale.
N'am vAzut om in care spiritul sa cerce mai mult a
domina materia, de mult deficientä. Aproape distrus,
acum cateva luni inck el facea conferime §i leclii de
o sfA9ietoare frumusep.
astfel ceva din glasul ultimelor lui rostiri pare ea' a
ramas definitiv in jurul nostru.
1925
13*
LXXXIX
LV0V
Printul Lvov s'a stins intr'o localitate din Franta.

Isi mai aduce aminte cineva de marele senior cu tendinte
(I democratice s, care, imbatat de lecturile sale si intetit
de spectacolul luptelor din # dumele s de gra-tie ale taris-
mului (( constitutional s, a crezut ca odrasla unei vechi
fa milii aristocratice poate domina valurile, odata
rascolite, ale unei revolutii la un popor incult si
dezorientat ?
In starea de spirit a seniorilor francezi din secolul
al XVIII-lea, acest cneaz rusesc a socotit ca o poate
face, si, lásandu-se prins de ambitiosi cari n'aveau nici
ideile, nici instructia, nici cresterea lui, a consimtit, cu
naivitate, ca numele sau, 'Ana atunci putin cunoscut
in strait-Mate, sa fie legat de intaiul act, zapacit, al unei
mari catastrofe politice si sociale.
In mizeria unui exil Para capat el a inteles ceea ce
multi ca dansul din clasa lui nu inteleg: cá sunt pe lume
atatea sporturi agreabile si deloc periculoase pentru
LIT by 197
persoane fIirä o ocupalie serioasa, a§a incat nu e nevoe ca

timpul gol sa fie Intrebuinlat la präbu§irea unei ordini
de lucruri i la d'arâmarea unei patrii.
1925
XC
PETBU PONI
In tumultoasa viearà politica de azi se uita u9or §i

aceia cari, fara a fi batrani, nu se amesteca, din desgust,
In triviala ciocnire a nesaiioaselor patimi. Cu atat mai
mult aceia cari, facand parte din genera-0i aproape
total disparute, nu mai puteau da vie0i de astazi decat
acest a9a de pu0n lucru: un model de cinste, de rezerva,
de modestie 9i de munca.
Astfel vestea ca Petru Poni §i-a ispravit lunga viea/4
de optzeci ci patru de ani 9i ea are parte, in sfarcit, de
odihna la care de mult ravnea, nu va trezi o deosebita
emo0e intr'o vreme care simte nevoie de alte tempera-
mente 9i de alte direc0i.
Dar ce frumoasa infa09are a omului din randul celor
cari au intemeiat cultura acestei Ori ! Neclintit la da-
toria sa, neiertator numai faIa de sine, plin de build-
tate faVa de neajunsurile ci greplile celorlal%i, purta-
tor in orice imprejurari al socotelii chibzuite ci al vorbei
de impacare, astfel a fost Poni. Ca batranul senin care
statea in faIa acestei lumi crispate era unul din marii
PETRU PONI 199
chimi§ti ai Varii, eh' el contribuise la organizarea inva-

rdmântului ei, ca fusese sfetnic al Coroanei pe vremea
când aceasta demnitate impunea respect, eine ar fi ere-
zut-o !
Când se va scrie insa un Plutarh al naVei sale, Petru
Poni i§i va avea de sigur locul in el, in rândul cucerni-
nicilor inIelepIi §i al facatorilor de pace.
1925
XCI
ALE XANDRU MARGHILOMAN
Un oin s'a stins care a fost, cu sau Para voia sa nu

inaintea sicriului unde zace trupul ski torturat vom
sublinia-o prea mult tragica victim-a a unor grozave
imprejurAri.
De un mare talent oratoric, unul din acele talente
care n'au nevoie sà strige nici sà facd gesturi, ci sunt
numai afluxul nesilit al unui suflet vibrant, de o dezin-
teresare personala absolutd intr'o -WO unde politicianii
cei mai bogqi sunt i cei mai nesaliosi, de o perfectà
amenitate in raporturi intr'o societate unde cine se
crede pulin Ii atribue dreptul de a fi brutal, Alexandru
Marghiloman a fost o podoabg a vieii noastre politice.
Locul si I-a cucerit singur i färd artificii.
Nu i-a pregOtit nimeni o situaçie, i e1 n'a dobandit-o
prin alte mijloace cleat ale talentului si priceperii. A
venit insA r.fizboiul. Sä spunem un adevar: Marghilornan
a gresit, si a prima cea mai grea pedeaps6 : a inlaturdrii
lui dela afacerile publice unde altfel el ar fi jucat si
mai departe un rol de cOpetenie.
ALEXANDRU MARGHILOMAN 201
Dar atitudinea lui n'a fost totdeauna aceasta. Mai

mult deck odatà el a inleles bine, si mai mult deck
odatà cei mai fericiti deck dânsul, afarà de doi:
N. Filipescu si Take Ionescu, au sov5it catre aceeasi
,
gresea14.
Dar pe dânsul momentul decisiv 1-a prins tocrnai In
ireparabilul unei situa-cii din care fard s'o fi cgutat
numai deck, dar pe care n'o primise cu neplàcere,
nu mai putea
Cu un gest duios omul se desparte de noi. Sà-i rAs-
pundem, cki avem o sim%ire, cu un gest miscat care
se adreseazA tot omului.
1925
XCII
AMUNDSEN
Vorbea un politician de duzing, ministru in guvernul

4 utilit5li1or » momentane, si, punând in relief importairca
activitalii sale si a castei de care se line, arunca de sus
o, cat de de sus ! despreIul sdu Universitalilor, unde
o mare parte din profesori, spunea el, sunt inferiori
semenilor sdi, ca si inteleaualiaiii care nu ar fi sin-
gura in drept a se mandri cu ce face si cu ce poate.
Era miezul nop%ii, si mirosuri cadaverice pluteau in
Parlamentul calcarilor de drept. Fara voie am avut
atunci viziunea pe care lumea intreaga o are astäzi
Land i se duce gAndul càtre regiunile pustii ale Nordului
Inca nedescoperit.
Un om e acolo cu o ceatä de credinciosi. N'au avut
parte la nimic din bunurile pe care le imprástie politica
arivismului si säturdrii. Minat de singura patima a
cuceririi pentru stiinfa, acela cAruia nu-i trebue in stiinIA
lauri noi, a pornit cu un curaj de viking spre gheIele
polului pentru a gdsi sau a muri.
AMUNDSEN 203
i iat'a ca nu e om cult pe coaja globului care sä nu

uite toate grijile qi interesele zilei pentru a rosti, and
s'a pierdut urma eroului, o rugäciune pentru Amundsen.
1925
XCIII
EP ISCOPUL PAPP
S'a dus dintre noi, la varsta and oricine poate crede

c 6 9i-a platit datoria faid de lume 9i a perdeaua se
poate lgsa asupra rostului säu, trecAtorul, episcopul de
Arad, Ioan Ignatie Papp.
RAposatul, care a fost 9i un binefaator al diecezei sale,
reprezinta in episcopatul romfinesc tipul vechiului Via-
dieä, fiu de Oran, trAind aproape -präne9te in scaunul
s'au ierarhic, purt'and gospodare9te grija unei 0 economii*
de toate, care era pentru dânsul, dar 9i pentru poporul
din care prin nimic nu se deslipise 9i nu irgelesese a se
deslipi.
Ca odinioard marele organizator dela Oradea, pe
care-1 gäseai in haine vechi de preot 9i cu cizme de drum
lung, dar care strângea milioane pentru urma9li sAi
luxqi, Vladica Papp a fost vechilul lui Dumnezeu asupra
turmei sale rornâne9ti.
Ajuns in fruntea ei pe vremea and mizeriile de par-
tid nu armuiau o Biseria de luptd, care era adevarata
oglinda a vieVii nalionale romfine9ti, el a 9tiut totdeauna
EPISCOPUL PAPP 205
sa impace aparenIele 4 convenabile * faId de Stat cu o

hotdrire de con§tiinVa care se simcea, din fiecare cuvânt,
a fi neinduplecatd.
A fost pentru el o mare bucurie cd puterile lui episco-
pale i-au fost confirmate solemn de Regele românesc.
Cei cari au asistat la aceast4 ceremonie §tiu cat era
de mipdtoare simplicitatea patriarhald a batednului
ierarh.
In seria episcopilor arddani el va rämânea ca o intru-
43 are a unei modeste qi simpatice trad4ii.
1925
XCIV
GHEORGHE VXSESCU
La Paris a murit, de pe urma ufl.ei operaIii intArziate,

colonelul Gheorghe Vasescu. Nu e la noi obiceiul sa se
vorbeasca prea simpatic, nici macar in momentul ple-
&aril dintre cei vii, de un adversar politic. *i in Doro-
hoiul sau Vasescu a dus, pentru partidul liberal, de
care era legat prin tradiVile familiei sale tatal sau
a fost, mi se pare, ministru sub regimul terminat la
1888 , o lupta hotarita contra intinderii i consolidarii
pe care nu le-a putut impiedeca, a partidului naionaIist-
democrat.
Dar, in afar& de ceea ce i altfel ma leaga de familia
liii datorii de recunostini,a ale copilariei mele, care
nu se pot uita, trebue sa spun ca oficerul care in tine-
ret.à, crescut la scoala franceza, a fost mult timp atasat
militar al Romfiniei din Paris, a supraviquit, dupa
iesirea de sub steag, in omul politic. Din vechea sa
cariera iubita a pastrat o rectitudine de caracter, o lo-
ialitate in relaIiile personale, un fond de cavalerism
care-I deosebeau esenlial de aceea, din partidul sau si
GHEORGHE VASESCU 207
de aiurea, intre cari s'a gAsit pe bdncile Parlamentului

de ieri.
In zilele grele ale infrfingerii i ale pregatirilor dela
Ia§i, Väsescu a primit sarcina frumoasa de a supra-
veghea instrugia ofiIerilor noi, cari trebuiau sa conducA
opera revan§ei.
nu pot uita caldura pe care o punea in aceast5
misiune, la care am fost asociat, intre al%ii, §i eu, §i fru-
moasa incredere pe care o avea in izbAnda dreptalii
noastre.
0 figura' din vechea noasträ armatà se duce, una pe
care politicianismul n'a putut-o schimba.
1925
XCV
IOAN SLAVIC I
Greselile omului politic nu se mai discuta la moartea
Iui ; ele tree in domeniul istoriei, care nu iarta, cand judeca
in afara de patimile momentului, dar in acelas timp
ci explica, puind pe fiecare in mediul epocei lui, in
acele imprejurari in care a trait si in miscarea curentelor
*de care a fost impins i condus.
Fericit insa e acela care, in afara de directia politica
pc care, in constiinta sa, ori, din nenorocire, dupa
interesele sale, a trebuit s'o urmeze, a dat rostire
sufletului sau, in clipele cele mai insemnate ale lui,
in formele durabile ale literaturii. Cu ce sentiment
de raspingere s'ar apropia cineva de amintirea lui Ion
Slavici, daca ar tinea sung numai de actiunea lui
dusmanoasa fata de programul, neaparat, de unire a
tuturor Romanilor, de serviciile de sclav pe care le-a adus
armatei de ocupatie prin scrisul sau, de injuriile pe care
acel care a disparut astazi le-a adresat celor cari, dupa
putinta lor, au luptat pentru izbanda dreptului romanese !
Dar cat de mult se da in urrna §i tot mai in urma
va ramanea cu vremea vinovatul politic din vremea
IOAN SLAVICI 209
marelui razboiu and apare opera de tinereta §i ma-

turitate a scriitorului !
In vrernea and se cauta fárä succes, de ideologi §i
sentimentali cu scrisul u§or qi fárà durata, formula vietii
noastre populare in deosebitele inuturi, and tot mai
palid In zorzoanele lui se facea < -caranul roman *, 4 des-
coperit * de Alecsandri in aqa-zisele lui <poezii popu-
lare*, acest fiu de laran din partile Ardealului, Sarbu dupa
numele lui adevarat, Slavici intr'un limbagiu mai 43 sa-
vant *, a §tiut poate influentat de un Auerbach, po:
vestitorul german al vietii dela Iara germane, cacii
Rosegger Tirolesul nu aparuse Inca la orizont, i nu era
vorba de idilele lui Bjoernsterne Bjoernson, sa deie
cetitorilor revistei junimi§tilor sucul tare §i gustos al
adevaratei vieti populare, aqa cum o vazuse, o traise in
%inutul sail de na§tere.
Taranii lui Slavici, adevaraIi i energici, au intrat
biruitori in literatura romaneasca.
Vorba lor putina i apasata, exprimand sentimente,
and darze, cand duioase, dar totdeauna de o mare dem-
nitate umana, chiar §i cand erau adu§i pe cararile pacat u-
lui, dadea nuvelei române§ti o infati§are de realitate dra-
matica necunoscuta pana atunci. Se vedea intaia oara ca
nu e nevoe si creezi un %Aran neexistent pentru a te mandri
cu dansul, ca se poate trezi interesul §i produce consi-
deratia far& a trece cu un pas dincolo de margenile
realitttii.
o totoclata fostul seminarist facea 4 preotie * §i in
acest scris de imaginatie al sau. Din toate aceste curente §i
mi§cari se desfacea o impresie de sanatate morala,
14
robustà si discretá, care n'avea nevoie sà intrebuinleze

mijloacele predicilor sarbede si bodoganelilor ipocrite.
Opera de atunci a lui Slavici este o contribuVe esen-
-Oa lä la educalia poporului românesc.
N'am asteptat moartea autorului pentru a o spune.
1925
XCVI
RE G INA MAR GHER ITA
Doliul Italiei pentru regina Margherita nu poate fi

indiferent nimänuia din cei cari au simlul supremei
armonii pe care o dau frumuseIa, continuatà prin
rnaiestatea unui mândre batrâneli, inteligenla deschisd
cAtre tot farmecul vie-0i §i literaturii §i nesfAr§ita buna-
tate.
Italia a fost mandrá de pgrul de aur, de lurnino§ii
ochi alba§tri ai reginei sale. i, and, la un semn al ei,
frunta0i gAndului, ai presei §i ai artei gasiau drumul
la Curte, inobilând-o, se §tia care e sufletul delicat
care i-a vrajit acolo.
Cele mai inda'atnice rezisterrce republicane au fost
astfel invinse. Pe Carducci 1-au huiduit studentii
pentru a a cAntat pe doamna càrii sale §i a ajuns
la glorificarea crucii albe a Savoii )). Dar, and el
s'a stins, o mica mAnA prieteneasa a luat pentru -card
biblioteca studiilor sale.
14,,
In Panteon, l'anga b'arbatul ucis de un harbor,. ea se

odihne§te acum de cat a simlit §i. a ajutat.
i soarta, bura pentru ea, a voit ca ea sa. se ducg
Intr'un timp and un nou §i mare% avant prinde Italia ei.
1926
XCVII
UN SUPRAVIETUITOR: M. PHEREKYDE
Cel mai cuminte dintre liberali a inchis ochii la o

vfirstfi and oricine e numai un supravieTuitor. Nu
se poate zice ca epeca din care venia Mihail Pherekyde
a fost a unei desvoltari legale si morale a societaIii poli-
tice romanesti. Au fost atunci i asasinate, procese
scandaloase a gi alte pacate si rusini pe care batranul
Ion Bratianu, In interesul partidului sau, a trebuit,
dupa Insa0 a sa declaraIie, sa le tolereze. Dar aceasta
vreme a fost mai presus de toate o opera de creqiune,
una la care au fost chemate, sub firma declarata a
vechiului liberalism rosu, orice inteligenra si orice ener-
gie romaneasca.
Pherekyde arata prin orice cuvant i orice hotarire
a sa ca vine din acea vreme. Mandru i vioiu, capabil
de a impune i altora o %inutà, afabil In legaturile per-
sonale, ca orice om bine crescut, modest fa-VA de marile
sale insusiri i necerand nimanui cultul persoanei sale,
el a dat violii politice a Iarii doua mari insusiri: o
atitudine Ji o masura.
Copiii scApa0 de sub sfatul lui au luat-o razna. Peste

lark peste dinastie, peste drept, peste buna cuvianO.
Li-o fi spus vre-odatá Pherekyde spre ce prápastie
se duc §i ne due? Oricurn, el va fi murit cu durerea
cä a apucat un partid §i a lásat o horda.
1926
XCVIII
LA SICRIUL LUI VASILE STROESCU
Mare le om de bine si generosul binefackor care, intr'o
vreme de seacA urmArire a chstigului, continua intr'o
glorioasa tacere opera ctitorilor de pe vremuri, a fost
dus la mormânt de toli aceia cari au stiut de felul cum
isi ráspandea Ca o sAmântà a sufletelor averea sa insem-
nata si de multimea al cArii instinct e totdeauna sigur.
Cine n'a fost ? IncepAnd cu cei cari 11 iubeau mai
mult, desi ii datorau mai mult. Biserica ardeleank
pazitoare a scolilor de pe vremuri, a vorbit in termeni
miscatori de comoara care din inimA curatä a mers, ani
de zile, neprecupelità, cátre dânsa. NaVonalismul basa-
rabean a pomenit credinla tare a boierului de peste Prut
in denuirea neamului pe toate tarâmurile lui qi in menirea
lui de a fi unit. Taranismul si-a adus aminte ca acest
aderent al lui statornic a iubit clasa de temeiu a
neamului nostru in Moldova de Bisdrit. Aparatorii liber-
tAlii omenesti au stäruit sa' se stie ca, pentru el, a fi
liber a fost chemarea dumnezeiascâ a fiirqii noastre...
Dar de ce n'a fost eine n'a fost?
1926
XCIX
BRUSILOV
Generalul Brusilov, conducatorul de pe vremuri al

armatelor rusesti din Gali0a, a murit.
Ce departe parem de vremurile când, luni de zile. in
neutralitate si in agonia luptei noastre de aparare, ochii
tuturora erau indreptati spre mersul acliunii sale, and
acest nume rusesc trezea speranle nebune sau umplea
de desnadejdea iluziilor inselate !
Si, amintindu-mi de vremurile acelea and stifeream
asa de grozave chinuri sufletesti in Ora cea mica, ame-
nintata, invinsa, rupta in bucali, comparându-le cu
aceastd intinsa i frumoasa lard de astazi, lasata in
prada numai ambiIiilor personale si dorinOlor de irn-
bogaIire, toata lumea amestecandu-se, fara deosebire
de rang in haosul poftelor deslanNite, ce curata si
sfânta pare nenorocirea de ieri faca de aceasta fericire
stropitä de toate noroaiele intrigilor !
1926
C
NICOLAE PA5IC I
Serbia a pierdut pe acela care i-a fost cel mai vajnic

i mai cuminte aparator in ceasurile grele, iar in cele-
obi§nuite omul cel mai chibzuit, mintea cea mai price-
puta in a face fara vorbe, fall gesturi, fara atitudini,
simplu, patriarhal, batrane9te singurul lucru a§a de-
greu de inIeles pe care-1 permit imprejurarile mai tari
decat toate teoriile. Iar Iugoslaviei, cu acest octogenar
ii dispare insu§i creatorul, prin nespusa dibacie unita cu
hotarirea eroica, atunci cand se cerea, a fiinIii sale de-
astazi. Se poate zice ca de mult acest mare mwer al
politicei mici §i acest demiurg al marii politice cat
de greu se pot gasi in aceea§i persoana cele cloud insu§iri
ce par diametral opuse ! era inscris in capitolele istoriei ;
de azi legenda va prinde figura lui, a§ezand pe mo§neagul
cu barba de slant in sacrele incaperi ale Panteonului
no:Pon al.
Era ceva dintr'un profet in acest politician. La 1913
and se negocia pacea dela Bucure§ti, el imi zicea, cu
acea lin4te pe care o au numai vizionarii cu totul siguri
de ce prevad: # Eu sunt batran §i nu voiu vedea Serbia

Intreaga ; Romania Intreaga o s'o vezi dumneata >>.
Si soarta, care de obiceiu, a§a de cruda, opre§te pe om in
pragul faptei lui, i-a deschis largi porcile norocului, ca
sa lucreze qi sa izbandeasca.
Pentru Iugoslavia, unde §i acolo e multa ura
neghioaba intre fiii a celuia§i neam, pana i moartea
batranului aduce un folos care sa rascumpere macar
in parte o pierdere ireparabila: locul ramas gol e ap de
mare Meat oricine-qi poate da seama ca numai printr'o
apropiere a tuturora el poate fi Intim catva umplut.
1926
CI
Dr. VICTOR BABE
Vinerea trecuta Inca' dr. Babe§ asista la §edinIa Aca-
clemiei Române, al &aril pre§edinte voise, ceruse sa fie
in ultima sesiune. Un atac de anghida. de piept I-a luat
Vineri dimineatà.
Rolul pe care I-a avut in §tiirrta medicalà acest sep-
tuagenar, rgmas cu spiritul tân'ar §i vioiu pan'à in ultima
clip-a a vigil lui, Ii vor spune aln, cu competin0. In
lumea intreagd el era cunoscut, nu numai ca un mare
invaiat, ci, prin urmArile practice ale descoperirilor sale,
c a un binefãcàtor al omenirii.
Chemat in Romania, el parAsise, acum patru decenii, o
stealucità situalie in Ungaria, §i de atunci a ràrnas legat
prin toath munca sa de Ora al cgrii prestigiu I-a inal-cat.
Cugetator a earui minte se ridica mai presus de mar-
genile specialitàii lui, a dovedit nu odatà cà proble-
mele mari ale naturii §i omului ii apar in toatd maiesta-
tea §i in tot misteruI Iui.
Oricine prque§te intelectualitatea activd lucrând pen-
tru folosul §i mandria unei societaIi intregi se va desco-
peri inaintea acestui mormânt.
1926
CII
G. G. MARZESCU
Moartea lui G. G. Mârzescu, la vfirsta and puterile

nu sunt slàbite, dar o experienp precioasa li se adauga,
este, de sigur, o pierdere pentru Ora. Partidul de care
se legase, §i pentruca era o datorie mo§tenitä dela sim-
paticul §i spiritualul sdu Orinte, nu mai are un om ca
ansul.
Ajuns tartar la o inalta situarcie, el a eautat sa indrep-
fajeased aceastá favoare a soartei prin muncä incordat&
§i printr'un sentiment deosebit al raspunderii cuvintelor
§i acliunilor sale.
Niciodata vorba lui n'a fost spusa in zadar §i niciodatà
fapta lui n'a fost determinata de un capriciu. De aceea
era un om de autoritate.
Fost profesor la Universitate, M'Arzescu era un om
foarte cult §i talentul sau de orator nu se compunea dint
artificii §i. atitudini, cum e prea adesea cazul la noi.
Totdeauna avea vederile lui sprijinite pe o convingere
profund onesta 0 aceasta se singea la fiecare moment
din desfa§urarea discursurilor lui in adevAr frumoase-
G. G. MARZESCU 221
Demn fara de eful sau, hotgrit, dar i curtenitor fatá

de adversari, cu care putea sfi rAmAe prieten personal,
nu avea nevoie sa recurga nici la mojicie, nici la min-
ciuná. In relaVile cu dânsul aveai acel sentiment de
sigurarica care e condi-cia neaparatà a unui vieci politice
normale.
Din ward inima il regretà oricine I-a cunoscut.
1926
GM
VASILE BOGREA
S'a stins un om cum poate niciodata nu vom ma i

avea unul.
A doua zi dupâ o operalie desperata, Vasile Bogrea
a disparut dintre noi.
Nalia noastrá a. pierdut o comoara. Era cel mai in-
va%at dintre Români. Era un neintrecut vorbitor §i un
profesor fard pereche.
Era un caracter vrednis de vremile antice. Era, in
suferin/a lui de atfiiia ani de zile, un sfânt.
Si cei cari I-au urit si prigonit se vor descoperi m4-
caii in faIa unei asemenea pierderi.
1926
CIV
ION GRAMADA
Oasele lui Ion Grämadd au fost apzate cu cinstea cuve-

nitil in pámântul Variparei lui. Tineretul de azi nu va fi
§tiind cine a fost omul càruia i se aduc asemenea onoruri.
El a fost un om intreg 0 hotárit, pe Iânga o inteligema
0 o culturil pe care le au pulini, dar vieala lui, cu sfar-
§itul ei glorios §i tragic, este §i o mare §i frumoasd invd-
Oturà.
Scriitor distins, istoric caruia-i era pastratá cea mai
mândrd carierA, vorbitor ales, acest fiu de Oran buco-
vinean era legat de ceea ce idealismul d'inainte de raz-
boiu avea mai curat.
Ftrizboiul cel de acasA dela dânsul, a venit insä.
Austriecii au cdutat sa pAngäreasca sufletele române§ti
de acolo §i silinIile lor s'au indreptat, stáruitoare, asupra
acelor cari intrupau aspira%iile spre alt viitor.
Sub presiuni teribile, tânárul nalionalist a scris con-
tra ideii nalionale.
Apoi, intr'o decisivá fulgerare de con§tiinO, el 0-a
revenit. Un singur mijloc putea fi prin care s'a se qteargâ
gre§eala : sa lupte cu pieptul lui pentru acest scop su-

prern al neamului.
A infruntat moartea, a cautat-o: trupul salt a fost
sfartecat de gloarrcele acelora cari atentasera la comoara
constiinlei lui.
Azi, and acei cari primeau pe Austriaci cu discursuri
sunt min4tri, orice Roman cu sitr4 pentru inalIimile
morale trebue sa se plece inaintea mormantului acestui
martin al credinTii §i. al pocairgii sale.
1926
CV
UN OM DIN BASARABIA: DONICI
Rareori in presa noastrà s'a vorbit cu atAta duiosie de

un scriitor pe care moartea I-a stins prea de curand
ca de Basarabeanul Donici, mort d5undzi la Paris.
Au fost recunoasteri, induiosàri, si mustrari. Nu se
poate zice ca recunoasterea i-a lipsit fiului celui pierdut
care, parasind numele tatalui sau, s'a intors in casa
mamei sale si a invAtat din nou limba pe care o auzise
pe braIele acesteia. Venit din Petrograd sau din Mos-
cova cu o adâncd iniciare in viea-ca literarà ruseasca,
impodobit cu prestigiul unui scriitor bine cunoscut
acolo si participAnd la cercurile cele mai distinse de in-
telectuali, aducând, va sa zic6, si cunostinIe noi si un
nou fel de a gandi, de a simIi si de a scrie, el a fost cald
imbratisat in Bucuresti. Daca boemul incorigibil pe care-1
formaserd cenaculele moscovite ar fi avut staruinIa de
care nu sunt lipsi0 atalia mediocri, el ar fi putut juca,
in vieala noasträ publica, in care aducea credinIä in
neamul nostru, un rol de frunte. MulIi cari-I plâng azi
1-ar fi putut ajuta.
15
i bag de sama ca nici unul n'a cetit acele amintiri

despre revoligia ruseasca, pentru care i-am dat Indata
prefata pe care o dorise.
Induio§area e fireasca. Am avut §i avem ataIia Basa-
rabeni cari datoresc nwerii lor in sara de peste Prut
tot ceea ce au. At:Alia s'au ridicat la situalii nevisate
0 se bucura de averi pe care nici nu le Intrevazusera.
El care, la Paris intre Ru0, era aparatorul drepturilor
noastre In Basarabia §i care convinsese despre ele pe un
Alexinschi §i pe ataiia alIii, moare in cele mai triste
imprejurari de saracie §i parasire, consumat de oftica
pe care o culesese 'in vieaca lui vagabonda.
1926
Cy'
PR IBEGII « RUI » CARI SE DUC
Unul din 9efii georgieni ai revoluVei ruse§ti a fost
impuscat a doua zi dupd uciderea lui Petliura, pe stra-
zile Parisului.
Altul, de aceeasi origine i tot asa de necredincios faIa
de biata lui nalie oprimata de Rusii pe cari el Ii im-
bralisa internalional, Ceidze, cuprins de melancolie,
si-a tras un glonte in cap.
Primite pulin timp dela trista dispariIie a Basara-
beanului Donici, dupà tatä : Dobronravov, aceste stiri
trezesc o melancolica gandire aupra soartei oamenilor
cari, fie si un moment numai, au uitat ca omenirea se
iube§te prin Ora ta i prin nalia ta si cu atat mai caldu-
ros, cu cat se iubesc acesti mai aproape de tine. S'au pus
in primejdie de vieqa acesti biei Caucasieni i rezultatul
a fost cá internalionalismul lor a servit la biruinIa celui
mai neingaduitor si mai salbatec din nalionalismele
care au fost i sunt, acela al Rusilor, sprijinit i pe
o forrnidabila iluzie mistica de superioritate a rasei.
Se vor mai gasi oameni cari sa joace un asemenea
rol pentru ca astfel sá mantuie?
1926
15*
CVII
SIMION PETLIURA
Ni-a fost un prieten §i s'a nu discutAm prea mult
asupra sinceritkilor politice ! omul pe care 1-au strä-
puns gloanIele ridiculului Schwartzbart, victorios asu-
pra acestui voinic soIdat numai pentruc6 revolverul per-
mite Ia§ilor a-§i ajunge de departe linta.
Poate crede sau nu crede cineva in rasa ucrainianä,
§i oricine cunoWe istoria nu va admite continuitatea
istoric4 a Statului ucrainian, ckuia nu toli filologii ii
daruesc §i o limb& ucrainiang.
Dar e sigur ea' in aceste linuturi ale Niprului §i
Donului sunt alte legilturi cu Apusul deck in Moscova
sau Petersburgul tuturor plagiatelor.
De aici a rezultat ideea de Stat ucrainian4, care, un
moment, a ro.vnit §i la Basarabia, unde a oprit-o vechea
noasträ con§tiinca. # moldoveneasca *.
Comunismul Bulgarului de cefkenie româneascii Ra-
covschi a confiscat acest plapand nalionalism, care
plange azi pe mormântul Hatmanului, §i noi suntem
in stare a-i inIelege durerea.
1926
CVIII
PALACKY
Boemia a sOrbatorit amintirea lui Palacky.

El e creatorul sufletesc al Statului ceho-slovac de
astgzi, chiar daca, la un moment, metodele lui n'au
fost acelea care puteau duce direct dar venise oare
vremea ? la imediata §i intreaga libertate politicà.
N'a fost un avocat cu fraza inaripatä : agitalia lui n'a
strigat la faspOntii ; n'a ridicat un steag pe baricade.
N'a fost macar un poet care sd fi cântat psalmii Rife-
rin%ii gi indemnul care rdsplätire.
Istoric erudit, prezentând lini§tit concluziile sale,
teoretician legat de formulele unei gAndiri filozofice, el
a fost insä prin onestitatea superioarà a scrisului i a
vieTii sale unul din acei oameni pe cari in Varile civilizate
Ii respecta §i adversarii lor.
Omul dela 1848 e astfel viu §i astazi, in opera §i in
cugetarea sa.
Bi cei ce-1 sarbatoresc nu duc vieala lor la un mormânt,
ci vin la mormânt pentru a lua vieara.
1926
CIX
PR INTUL VICTOR NAPOLEON
Dupa <( Regele * Franciei <( Imparatul * ei se coboara

in mormânt.
Philippe d'Orleans era un simplu exilat al istoriei,
ratacind in eautarea unui adapost, caci de munca lui
in -Ora lui nu putea sa fie vorba. Figura Iui se pierdea
In nelamuritul care absoarbe pe oamenii desradacinaIi
0 fara perspective de aqiune. Pe lânga chliva credin-
cio0 erau atalia cari priveau cu un zambet pretentiile
lui la un tron rasturnat de atatea ori. Napoleonul dela
Bruxelles nu facea sa se vorbeasca de dansul. Dar, so-c
al unei princese de Belgia, fiica a regelui Leopold, el
se bucura in aceasta Tara de o situaIie cu totul deose-
bità.
Avea aproape o Curte a lui §i strainii se indreptau
care &Ansa a doua zi dupa o audienla la Albert I-iu.
Bonaparti0ii nu mai puteau invoca drepturile unei
dinastii pe care o stabilise geniul, care nu se mo§tene0e,
§i pe care, o singura data, o rechemase spaima unei
societici de o inalta civilizaIie §i de o mare bogalie in
PRINTUL VICTOR NAPOLEON 231
fa ta anarhiei de stradg. Erau, 0 sunt, Cali au mai eamas,

un partid al amintirilor. Republica a putut serba come-
moravia marelui linparat fdrá ca din gloria lui s'a" se
desfacà spre viitor raze in stare a lumina o restauracie.
Victor Napoleon a avut simlul politic de a o inIelege
0 in uitarea care pArea ca-1 incunjurd era de sigur qi
stimä.
1926
CX
CONSTANTIN MORARIU
Bunul parinte Constantin Morariu, stantul dela Pa-

trauti, martirul din Cernauti al celor mai crunte suferinte
casnice, s'a dus dintre noi.
Se va fi despartit de vieata cu acel ingaduitor §i plin
de uitare zambet al sau, in care era 0 tineretä nesecata
i scânteiere de spirit binevoitor §i umbra u§oara de
ascunsa tristeta. Fara parere de rail pentru desfacerea de
pamânt §i cu minunata sa credinta in ve§nicia rasplati-
rilor meritate a trecut el din mijlocul nostru.
Toata vechea Bucovina traia, cu ce avuse ea mai
bun in fiinta acestui respectabil preot care unia o con-
0iinta deplina a marii sale superioritati cu o modestie
care l-a impiedecat de ali capata tot ceca ce se cuvenea
vredniciei sale.
Scriitor neobosit 'Ana in timpul din urma, predicator
§i interpret zelos al celor biserice0i §i cercetator plin
de ravna al tuturor amanuntelor vietii române0i in ti-
nutul sau de na§tere, Constantin Morariu a jertfit mice
nobilei sale porniri de a vorbi necontenit, cui voia sau nu
CONSTANTIN MORARIU 233
voia s4-1 asculte, despre lucrurile mari 9i bune, despre

tot ce poate inalca 9i ameliora sufletul omenesc.
Erudit farg pedanterie i Para nicio pretenlie, vorbitor
fgea pompà zgdarnicA, om de conducere fgra dorinIa
de a ie§i el pe planul intaiu, cre§tin farA fanatism qi
Roman fail urd fata de alte neamuri, el aduna din toate
fnsu§irile cu care se poate impodobi un om ce era mai
cuviincios, mai màsurat §i mai armonios.
Cat timp neamul sdu a stat sub stapanire straing,
el 1-a lásat sa intrevadà Zarile mai senine. Exilatul in
Romania rdzboiului, pribeagul prin teribilele pustiet6Ii
ruse§ti, cu primejdia mogii in faVa, pentru el §i pentru
cei iubii ai sal, a avut norocul de a trai in zilele izbavirii.
Dar n'a cerut sà i se recunoasca partea in biruinca drep-
Valli. $i s'a ferit de a cere norocului orice rásplatire, stand
si mai departe la locul muncii ascunse unde se fac in
simplicitate faptele cele mai bune.
0 mare parte din trecutul mai recent al Bucovinei
va fi vazut4 de cei cari au putut s6-1 cunoasck sub
lumina zambetului sau.
1927
CXI
UN OM DE BINE: GR. CERKEZ

Acum cAteva zile conduceam la mormAnt pe Grigore
Cerkez.
Presa noastrà n'a b5gat de iama deck prin necrologul
plait dispariIia unuia din oameni cei mai distin0 pe
cari i-a avut sara. Cine trece inaintea cradirii impunA-
toare a §colii de arhitectura trebue s5-0 aduc5 aminte
ca un Roman e acela care a avut curajul de a intreprinde
o a§a de vasta lucrare §i, cAnd, peste multi ani, se va
vedea cà nimic nu se c1inte0e din piatra ei, atunci
cAnd Palatul de JustiVe se dejghioaca lamentabil §i ca
sa ajungi la Camera treci printre batjocura cari sunt
stAlpii triumfali cu cioare berce i bouri fárd bot , se
va inIelege cAtà 0iinV5 a avut acela care a predat atAta
vreme normele construcliilor.
Dar Cerkez a fost i unul din rarii oameni cari s'au
gAndit ea Bucure0ii nu trebue s5 ramaie o invalmg§ala
de cladiri scuturate ca dintr'un corn de abundenlà
una peste alta. A rostit cuvAntul de <sistematizare *, rà-
mas cuvAnt i pAn5 azi.
UN OM DE BINE: GR. CERKEZ 235
Sh mai pomenesc pe organizatorul Po§telor? Un om

occidental a trait printre noi. i nu e de mirare ea dis-
pariIia lui nu atrage atenVa and suntem 'Ana in gat
in cel mai haotic Orient.
1927
CXII
V. PARVAN
Prin disparitia lui Vasile Parvan, cultura romaneasca

sufere una din cele mai grele pierderi, mai mult decat
aceasta : una ireparabila. Nu se va gasi nimeni care sa
uneasca darurile cele mari adunate in cel care a§a de ra-
pede parasqte o glorioasa cariera : cuniVinli arheologice
§i istorice de o imensa bogatie, o ravna nesfar§ità alaturi
de cea mai sistematica munch', grija de cel mai neinsem-
nat detaliu alaturi de indrazneala celor mai inalte ipoteze.
Toate faceau din el un arheolog privit ca egalul oricui,
in strainatatea cea mai culta, infaIipaza mai cu autoritate
acest domeniu. Dar, inaugurând §i conducând cu un pres-
tigiu atAt de incontestabil o noua era in istoria veche
§i preistoria Iarilor noastre, el era Inca mai mult. Ta-
lentele lui de organizator erau exceplionale. Dovadd cele
douà frumoase publicaIii periodice pe care le-a daruit
§tiiircii mondiale. Dovada mai ales crearea unui inva-
Iamant al arheologiei din care a ie§it o intreaga pleiada
de tineri erudiii cu cari orice naIie s'ar putea mandri.
V. PARVAN 237
Era si un scriitor de mari insusiri, cäruia nu-i era tearna

de niciuna din cutezarrcele modernismului care-I incânta.
FAra a fi un filosof in sensul specialistilor, mintea
lui superioarà obisnuia s fascoleased problernele mari,
care pe atipa din noi ne incremenesc in atitudinea unei
reverenle licute. Era unul din sefii tineretului, asupra cà-
ruia avea o aproape misticA influentd. CuvAntul lui
cu profetice penumbre era primit in aceste cercuri ca al
unui oracol.
idealistul convins, cu gâcirea supranaturalului, va
fi el oare azi in stàpânirea tainei grozave care ni-I rti-
peste asa de curtmd ?
1927
CXIII
AMINTIREA LUI PAPIU MARIAN
Departe, intr'un sat ardelean, se serbatore§te foarte

modest amintirea lui Al. Papiu Ilarian.
0 epoca interesanta a istoriei Ardealului invie la rosti-
rea acestui nume. 0 Tara nelibera. Mase larane§ti care
abia §i-au ca§tigat drepturile politice. Intelectuali cres-
cuti cu sacul de malaiu i bucata de slanina adusa de
parinIi de acasa, in §coli care sunt o saracie plina de
suflet. Case le frunta§ilor acestui popor sunt ca ale unui
preot de sat, goale §i curate. Oameni de frunte calatoresc
in caruIa, pe cergi. Mandria cea mare e sa §tii carte, sa
te a§ezi astfel alaturi de capeteniile neamurilor mai fa-
vorizate de warn'. Inaintea nimanui nu se ridica mai res-
pectuos palaria deck inaintea profesorului, a scriitoru-
lui, care impune, in hainuta lui ieftena, pentru ce este
in comoara mintii lui. Cand trec munii, ace§ti oameni
yin. la noi ca ni§te censori aspri de moravuri, ca ni§te ju-
decatori incoruptibili, ca ni§te preqi neinfrico§4 ai idea-
lelor inalte i intregi. Prietenul lor este omul de bine, cat
AMINTIREA LUI PAPIU ILARIAN 239
de modest ; du§manul lor e orice trantor care se lard-

ie§te in binele nemeritat. .
Am avut §i eu dascàli de acqtia.

A§a era in Ardealul lui Papiu Ilarian, acum trei §fer-
turi de veac.
1927
CXIV
CEL CARE LIPSESTE: REGELE FERDINAND
Dela comemorarea razboiului de Independen0 a lipsit
acel care a facut pe baza operei inaintaplui sail raz-
boiul Unita/ii Na0onale. 4 10 Maiu >> s'a desfa§urat dupa
vechiul program, scazut din Iipsa cui putea sa prezideze
singur trecerea trupelor marii suferinie i a fericitei iz-
baviri, toate splendorile oficiale, pu0n cam imba-
tranite. Discursuri comemorative s'au rostit sub Cu-,
pola Parlamentului. Muzicile au cantat tarziu seara §i
cerul s'a aprins de resfrangerea ro§ie a torcelor. Dar
toata lumea era stapanita de gandul ca sensul insu0
al acestei serbari lipsea: Suveranul.
Pandit in Palatul sau de nerabdari josnice, omul care e
simbolul insu§i al Varii va fi petrecut una din acele zile
in care o viata trece inaintea ochilor, §i celor mai viteji
0 el este unul o lacrima li rasare in collul pleoapei.
Dar in durerea celui %intuit in loc, momentan, de ne-
miloasa fatalitate putea fi o mangaiere: simIul intreg,
iubitor §i induio§ati- al Varii care, peste schimele vane ale
gesturilor ordonate, se indrepta catre dansul.
1927
CXV
UN CEAS DE DURERE
Chinul farà nume care se chema pentru Ferdinand I,

rege al României unite, vieala, s'a incheiat. Nobilul
martir se odihneste. Luminoasa va rAmânea in istoria
unui neam vesnic nedreptalit de soartà, din secol in secol
si din sacrificiu in sacrificiu, clipa in care vitejia unui
popor s'a sprijinit pe eroica lui loialitate, pentru a intregi
Tara in dreptele ei hotare. Cel mai mare moment din istoria
noastrà milenarà va ramânea legat de numele lui.
1927
16
CXVI
PAVEL GORE
In cei zece ani dela reunirea Basarabiei la trupul

Iarii celei vechi, un orn a trait acolo, pe care incetul cu
incetul lumea I-a uitat, fiindca el nu aducea nicio pretenlie
§i nu hranea nicio ambilie, fiindca era dispus sa indure
toate nedreptalile, sa se acornodeze cu toate ignorarile.
Dar §i. fiindca pentru dansul Romania Unita nu era un
lucru nea§teptat, care sa-1 arunce in arena cu pofta ne-
stapanita de a inrauri §i de a guverna, pe care o au na-
turile nedeprinse cu puterea, 9i in sangele carora nu e ni-
mic din tradiliile stramo§e§ti de participare la carmuire.
Fiindca era un drept, bun §i credincios boier moldovean,
de cinstita origine razà9easca al %aril de na§tere pentru
dansul §i pentru neamul sari 'Ana in cele mai departate
timpuri.
Astfel, in mijlocul triumfurilor celor mai nea§teptate
§i celor mai nedrepte, Pavel Gore s'a resemnat a fi,
fiindca ap voiau vremurile, nimic.
Cu mandria omului de rasa, sub sfarcul de biciu al insul-
tei, el s'a inchis cu gandurile lui, intre gandurile oame-
PAVEL GORE 243
nilor celor mai nobili, cuprinse in cdrli. In acest refugiu

intangibil de vulgarifaIile care striga in lungul strgzilor,
de tiraniile care izbesc cu picioarele in usi, omul care n'a
fost nimica in Basarabia liberg, de care visase In cei mai
buni ani ai vie-0i sale, a stat ani intregi mandru ca un
rege de pe vremea când nu erau Inca primi-min4tri.
N'a ie0t de acolo, deck pentru a primi §i a intovárg§i
eke un cgrturar ca clfinsul cu o conversaIie aleasä, in
care din când in cfind al:lea eke o discretá pica-tura de
melancolie asupra oamenilor §i asupra vremurilor.
i soarta, mai bung deck lumea, i-a fäcut suprema
gra-0e de a nu-1 tart prin bolile care degradeazg, ci de a-1
/intui la masa lui de lucru, dintr'o singurg §i nobilä lo-
viturd.
Dar atAta 9tiinIa färg nevoie de a se aräta, 9i atata
valoare desprquind a se dovedi inaintea judecgtorilor
pe cari-i dg vremea, nu se va mai intAlni in acea lard.
i, de aceea, cine poate inIelege o asemenea viea0, &à
dea o lacrimä pentru prietenul mieu Pavel Gore.
1927
CXVII
VALERIU BRANI.5TE
Pentru liberarea Ardealului nu s'a cheltuit numai muncil
electoralg, si, ici si colo, pulida agitaiie, ci gAnd si scris.
tiu bine câ asa ceva nu mai are pre% astazi ; mai mult
chiar, experien%a mea imi spune cA a le avea este un peat,
un mare pacat, care poate condamna pe cineva si la neiz-
bAnda politicO. Dar nu mai pu%in respectabili in vieaVO,
regretaIi la moarte trebue sä fie aceia cari prin suflet au
lucrat asupra sufletului omenesc, izvor al tuturor celor
bune, cum poate fi si inceput al celor mai rele.
Valeriu Braniste, care se duce astazi dintre noi, a fost
aceasta, si atAta : cärturar, profesor, scriitor, gazetar,
mai ales gazetar, pe un timp când in sara lui roabh nu era
un loc mai expus decOt acesta.
A gustat temnica pentru libera expresie a gazetOriei
sale. A gustat-o de la dusmani, cari nu stiau Ca prin
sila facutd ideii se prabusesc toate regimurile. Iar dupá
ce visul lui a devenit faptO. ..
...Dupà aceea de doua oH a cAzut la alegeri.
Sa ni fie rusine obrazului !
1928
CXVIII
CEI CARI AU CREAT ROMANIA : GORE, MIHU, ETC.
Deci nici ministru, nici deputat, nici senator, Va-

leriu Brani§te a murit aproape in uitare.
Acum catva timp, s'a stins in Ardeal un Joan Mihu,
frunta§ al luptelor politice prin care s'a pregatit sara cea
noua, om integru §i om de munca, nefiind, nici el, ni-
mic intre hotarele patriei pentru crearea careia a crezut
§i a muncit.
In Bucovina disparea daunazi parintele Morariu, care
a fost mult timp sufletul generaIiei sale: Parlamentul
roman n'a avut sä planga pe un membru al sau, fiindca,
de§i inscris in regula intr'un partid care ofera mandate
legislative, el nu era nimic decat un funclionar arhiepis-
copal.
Acela din aceea§i generaIie care s'a consaciat mai
mult trecutului moldovenesc de manastiri §i biserici,
preotul Dimitrie Dan, a trecut neobservat la cele ve§nice.
In Basarabia, Gaup la o parte au fost §i sunt toli cei
cari §i-au adus aminte ea' sunt a Moldoveni pe vremea
and accasta era crimà.
Ca sirnplu particular s'a dus Iustin Fraliman 0 in izo-

lare s'a desfácut sufletul acelui om de inalte concepIii
care a fost Pavel Gore. De ce ar fi util vielii parla-
mentare a Românici un tefan Ciobanu?
Iar lungul Orag al nulitglilor, impestritate cu cei mai
ra'i Români de pe vremuri, suie qi coboarä calea spre
Senat §i dealul Mitropoliei.
Cáci istoria, desigur, se face cu unii ca ace§tia!
1928
CXIX
GHEORGHE KIRIAC
Nu vom putea spune in deajuns cat datoreste, nu

numai muzica romaneasca, push' pe alte baze in ce pri-
veste inIelegerea sufletului nalional, dar insusi acest
suflet, izvor al tuturor puterilor, lui Gheorghe Kiriac.
Sfios si pasionat de singuratate, grabit sa se ascundat
sa dispara, ferindu-se de orice recunoastere ca de o
pedeapsa care-1 durea, bucuros de a se vedea tagaduit
si ignorat, si recunoscator acelora cari, cu mult mai
puline mijloace, erau siguri ca-1 pot inlocui si face uitat,
acest om care cu atata discreta eleganIa s'a dat din ca-
lea orisicui, a indeplinit, cu un entusiasm pe care nu-
mai boala i l-a putut stinge, una din cele mai mari opere
din epoca de pregatire spirituala inainte de razboiu.
Adam inIelegator al originalitaIii artistice a neamu-
lui sail, el nu s'a mulIumit s'o imbrace in formele unei
arte pe atat de stiutoare pe cat de limpezi, ci a grupat
in jurul sat', in jurul idealului sdu o intreaga falanga de
luptatori intru izbanda acestei lupte pentru sanatatea
si inaIIarea societaIii noastre. Luand tineri din toate
clasele, invdcându-i §i indemnându-i, dându-li ceva din

comoara propriei sale fiince, el a exercitat asupra lor
una din acele hotdritoare influence care transformd
fiinca omeneascd.
Astfel cântecul societdcii 4 nu era numai
Carmen *
un imn spre frumuseld, ci o mdrturisire de puritate
morald.
Era unul dintre acei cari nu se due cu totul fiindcd atd-
-Cia 11 vor recurioa§te totdeauna pe dânsul in ei.
1928
CXX
ASQUITH
Anglia s'a desparIit de un om care, candva, i-a fost

glorie prin talentul si sprijin prin munca sa devotata,
dar pe care evenimentele razboiului si de dupà razboiu
1-au aruncat, cum era firesc pentru cineva asa de cu-
minte ca dansul, Intr'o umbra pe care n'o merita.
A fost, peste vechi tradilii de dusmanie istorica, un
prieten al Franciei, pe o vreme cand pentru aceasta se
cerea oarecare curaj, si n'a parasit, el care si faIa de
particle a avut o linie neInduplecata, aceastá directie
a sa in politica externa. Fara dansul, ca auxiliar al lui
lord Grey, poate ea Anglia nu s'ar fi decis atat de rapede
contra Gcrmaniei si razboiul cel mare ar fi dus la alte
rezultate.
Pe urma insa, nefiind si entusiastul pe care il cerea
atat de greaua incercare, el s'a lasat depasit de focosul
suflet al lui Lloyd George, caruia victoria-i datoreste
asa de mult. Si, mai tarziu Inca, partidul lui liberal
pierzandu-si dreptul de a conduce, el insusi a ramas
de doua ori In afara de aten-cia alegatorilor englezi.
Astazi, &And se face socoteala -vie/ii lui intregi, nere-

cunqtinla se simte dureros i toli cei cari cred 0 poli-
ticei ii trebue oameni deplorà a fafa de un asemenea
om o asemenea lath a putut fi atit de asprà.
1928
CXXI
DUMITRU DRAGANESCU
Un om discret, muncitor, harnic la fapte 0 scump la

vorba, incapabil de a supara §i pe cel mai eau duqman
al &au, ne lasa. 10 ea odihna mai rapede de cum ii cerea
opera pe care o intreprinsese 0 datoria pe care o luase
asuprali.
Dupa Damian Draganescu pleaca, In pripa, §i fratele
sau, bunul Dumitru.
In margenea vechii Moldove, la toarta Ardealului, din
neamul de isprava al Mocanilor, ni-au venit parinIii lor
0 nu s'ar putea spune prim chta truda §i infeanare pa-
rin%ii lor au ajuns din saracia tinereIelor pana la marea
avere pe care au lasat-o urma0lor. Odata cu &Ansa insa
§i obligalii morale.
Indeplinirea lor o marturiswe starea In care li se
afM mo0a §i frumusela acelei biserici pe care au facut-o
poate a§a de frumoasa pentru ca sa doreasca a se odihni
in umbra ei.
Dumitru Draganescu a fost In politica, potrivit ace-
lora0 obligaIii, omul pe care egti sigur ca-I ai
totdeauna langâ tine, pe care-I preferi s4-1 vezi langa.

tine totdeauna.
de aceea el nu va putea fi inlocuit in muncg, pre-
cum In inima nu va putea fi uitat.
1928
CXXII
DOI OAMENI MODESTI: CORNELIU BOTEZ,

VLADIMIR ATANASOVICI
In vremea and valoarea oamenilor se socoate dui-A

cat intrigheaza in ascuns §i dupà cat Iipa in public, doi
oameni se duc, putand fi laudali de oricine i lasand
oricui amitirea recunoscdtoare a faptei lor.
Din studentul aprins, pasionat de Eminescu, s'a
desvoltat, la Corneliu Botez, un magistrat care era
numai 0iinth §i contiinth, hranind zilnic increderea
in macar una din instituIiile unei societali care-0
distruge zeii.
Intrat in partidul liberal pe vremea cand el a ajuns
ghi§eul imbogaIirilor 0 parvenirilor, Vladimir Atana-
sovici a fost avocat cu acel sentiment de drept pe care-1
au magistraIii, cari nu apara o cauza controversath, ci
rostesc o hothrire unica. i in politica el a tiut sa nu
aduca acele douà mari defecte ale oamenilor de drept,
deosebite sau 0 concomitente: a judeca vieala dupa
formulele abstracte 9i a le aplica totu0 dupa interese
concrete.
Când e a§a de greu sä mai respecli pe cineva, capetele

se descopar la trecerea ultima printre noi a doi oameni
cari au onorat %am fdrä sa pretindä ca. aceasta a fost
§i intenlia lor.
1928
CXXIII
GENERALUL IIR RJEU
Batranul general care, dupà lungi si grele suferince, se
duce as-02i la mormant, a reprezintat la momentul si-
lintilor noastre desnadajduite unul din acele martirii
ale unui suflet de onest i activ patriot pe care istoria
militara le cuprinde numai rare ori.
Insarcinat, in virtutea unui tratat de furioasa razbu-
nare, cu distrugerea armatei pentru care traise i pe
care o iubea atat de adanc, el a trebuit sa se faca a ac-
cepta aceasta teribila misiune pentru ca sa intrebuin-
/eze tot ce poate iscodi o minte bogata in resurse in ve-
derea salvarii acestui glorios instrument al luptelor de
ieri si al rasplatirilor de mane.
Opera lui ascunsa, tacuta, neobosita nu s'a stiut.
Judecata aspra cazuta asupra celor cari n'au Incies
ceasul unic la care ajunsese milenara suferinIa a nea-
mului I-a cuprins i pe dansul. Atunci insa cand ea a
aflat expresie in cuvintele unui strain prieten, aici chiar,
in acest ziar, 1) el n'a mai putut tacea, i protestarea lui,
1) Neamul Românesc.* E vorba de cartea, apäruta si deo-
sebit, a d-lui Prévost, Rugi. i Ro milni.
cea dintaiu i cea din urma, face cea mai mare onoare
unui caracter pe atat de discret, pe cat de mandru.
Un timp, and Ardelenii erau alaturi de noi, 9i nu de
partidele sociale, el a facut parte chiar din ceea ce era
atunci legiunea unitä a viitorului nalional. Pe dânsul
boala I-a cruIat de durerea unui alegeri intre cele doua
direcIii.
Nu voiu spune pe care ar fi preferat-o.
1928
CXXIV
COLONELUL STARCEA
Nu se intampla deseori ca un ofier sá se poata preface

deodata intr'un priceput §i fin diplomat. Ceva din
vechea meserie de franchela §i de porunca ramane
legat totdeauna de acela care a imbraii§at cariera
armelor.
Colonelul Starcea, pe care 1-am pierdut a§a de rapede,
era Insa dintre aceia pe cari in conducerea unor nego-
ciaiii delicate ii ajuta o intreaga mo§tenire a rasei din
care yin. Si-i trebuia tot acest aport, care nu se ca§tiga
nici prin cea mai buna iniIiere mai tarzie, ca sa poata
lucra indelung §i cu succes intr'un mediu atat de preve-
nit contra noastra, galgaind de setea razbunärii, ca
acela din Budapesta.
A lasat acolo cele mai bune amintiri, §i va fi greu sa
i se gaseasca un urma§ de sama lui.
Si cu acest prilej oamenii cari nu vorbesc cleat de
valoarea inividului uman far% nume §i Para trecut 1§i
pot da sama de cat folos II aduce pastrarea rama§4e1or,
despoiate §i saracite, ale unei aristocraIii de la care ii
17
place säli aminteascd numai 4licu1 fanariot, sub care

chiar, nu odata", era mai multd minte deck supt cele
mai multe din bonetele frigiene ale democraIiei de im-
provisaIie.
1928
AMICUL NOSTRU BASTERA
Moartea a luat din mijlocul celor mai mari chinuri

ale omului care simte cum ii alunecii mintea spre locuri
unde nu mai e stapfinirea de sine, pe amicul, pe bunul
§i caldul nostru amic spaniol Ramon de Bastera. Se ceruse
la noi, din Italia, unde era cer senin §i via0 asiguratá,
§i venise in iadul ràzboiului nenorocit, in desvoltarea
unei societali infrânte §i incAtu§ate. Insdrcinat de afaceri
al depArtatei OH latine, a fost un sprijin 0 o mfingaiere.
Dar a fost i altceva. Poet de chemare, unul dintre cei
mai inzestrali scriitori ai generaVei tinere, el a privit
cu adânc interes zbuciumul nostru. i ne-am trezit cu
o carte din acelea pe care nu le dau diploma-11i: u Opera
lui Traian *, in care critica indreptalità se une0e cu cea
mai inIelegatoare simlire a tragediei noastre §i care se
mântuie cu aceste superbe cuvinte despre latinitate :
c e o afinitate de naturd spiritualà, fàrà de trup, 0 ast-
fel sunt de fine, aici jos, lucrurile sufletului, nu mai
pulin solide insa deck umbra ce cade de pe coloana
nemuritoare ce sta in For *.
170
Acest siml il maim ve§nic spre noi, pe cari nu ne putea

uita.
Omul care tia romane§te, pe care-I purtasem, cu pa-
sul lui u§or de caprioara basal, pe dalmele Teleajenului,
ma intampina la Madrid cu aceea§i staruitoare amin-
tire induio§ata a lucrurilor dela noi.
De acuma, el e numai in randurile de poezie inclii-
nate rasei noastre. Nu poate fi un omagiu mai frumos
memoriei lui deck sa le dam romane§te poporului
nostru.
1928
IVAN IpIANOV
Bulgaria pierde pe cel mai curninte din oamenii ei
de carte caH §i-au c4tigat un loc de frunte in vieata
politic6.
Acum cateva zile, 'primeam dela adunarea din Oslo a
Pen-Clubului o carte de salutare in care, pe române§te,
iscalea Ivan i§rnanov, iar ieri <( La Bulgarie o anunIa
moartea acolo, intre stfaini, a profesorului, a cdrtura-
rului §i omului politic de care se putea mandri sara lui.
Miute de alcdtuire apuseang, forman in vaste lecturi,
voinVa neinfrântà in opera de creqiune, judecatà pe
care n'o turburau pasiunile trecatoare, i§manov, care
s'a invrednicit i de tovArgOa pe vieafd a unui femei
de o Inaltà culturk din rândurile intelectualit4ii ru-
se§ti, personifica spiritul cel bun in societatea bulga-
reasck
Acum vreo douazeci de ani, tân'ar Inca, venise la noi
sa studieze opera lui Haret.
Munciti, inunc4i*, zicea el, noi ne Iinem de aproape :
s'a nu va intrecem, funded am prefera sa ludm modelul
de aproape *. Iar dupg tristele lucruri care s'au petrecut,

el imi scria visAnd la reluarea vechilor legAturi.
4manov are un fiu, scriitor de merit. In acest tine-
ret bulgáresc, sunt oameni cari gandesc ca acela care
s'a dus ?
1928
CXXVII
JERTFELE ZA.DARN ICE
Abia a fost adus de pe blocul de ghia0 ratAcitor ge-

neralul Nobile. Si se pare ca. nimeni nu va mai da de
urma locului unde s'a petrecut nestiuta agonie mut:á
a lui Amundsen.
Totusi allii merg pe urma aceluia care nu mai poate
chema pe nimeni in ajutorul lui. Cei mai viteji dintre
exploratori isi cearca i ei norocul in linuturile pustiului
ingheIat.
Nu se poate Panda in de ajuns aceast6 solidaritate
intre oameni cari s'au inchinat at:At de dezinteresat unor
scopuri a-tat de inalte.
Si intelegem bine si cAtd noble0 este in dorinIa fie-
caruia de a dovedi ca nalia lui e aceea care cu mai multá
izbandA poate face sforprile cele mai mari.
Dar omenirea nu e prea bogatà in asemenea naturi
exceplionale.
Atâtea Iinte reale stau inaintea lor. In atatea locuri
natura cere numai sa fie cercetata pentru ca sa-si inve-
dereze tainele, punându-se in serviciul nostru.
De ce am forIa-o acolo unde ea nu face deck s'a

interzicii omului acele locuri uncle pentru dânsul sub
niciun raport nu poate s'a fie, oricAt ar suferi el in mar-
tiriul pe rare i-1 impune, de niciun folos ?
1928
CXXVIII
GIOLITTI
A murit in Italia aproape nonagenarul care a ridicat

d5ungzi glasul pentru # Ebert:5.0e publice * facand din
ele primul articol al testamentului &au politic.
A enurrca o doctrin6 e u§or. A o profesa e mai greu.
i mai greu insá e sa-i dovede§ti folosul.
i in aceastd privin0 lidtrAnul om politic n'avea
prea multe de spus in sprijinul credinIii sale pe care,
la sfAr§itul vieIii ,i and nu mai avea anse de a guverna,
i-o putem admite sincerA.
Caci, sprijinit pe incontestabile <( liberfaIi publice #,
giolittismul, atunci când era in floare, ajungAnd aproape
indispensabil, ca liberalismul la noi in cele trei forme
pe care le cuprinde: liberalism brAtienist §i liberalism
al celorlalte cloud partide de opoz4ie aducea cu clan-
sul cloud rele, fatale pentru orice societate.
Intaiu conrumia politicianismului de amb4ii §i de
pofte, deci stricarea intregii vieli morale a Iàrii §i
oprirea oricàrii solidaritali §i in momentele cele
mai grele.
266 OAMENI CARL ATI FOST
, al doilea, guvernarea prin mediocritaIile ieqite

din flibertaIile publice )> plutind in aier, fara radacini
in trecut, idea mijloace de selecIionare in prezent.
Italia poate indeplini un gest de pietate Ltd de omul
atat de des amestecat in viewca ei politica. DispariOa
lui nu poate fi intovár*ità Insa de regretul pentru In-
trupatorul unei doctrine care ar mai putea fi utila.
1928
CXXIX
SFAWTUL UNUI AGITATOR
Cu 5tefan Radici, victims unui agitator pe care-1

condamna orice constiinVa politica sanatoasa, se duce
unul dintre acei oameni cari au capatat dela Dumnezeu
toate darurile 'cu care se a§tiga sufletele simple ale
multimilor, dar nu §i stAlpul de lumina cu care ele
se conduc.
Ca era vioiu §i vesel, ca iubea sincer pe saracii dintre
cari se ridicase, ca a trecut prin mariri sau pe aproape
de ele, ramânând in aceea§i lipsa de mijloace materiale,
Ca tia multe limbi §i multe lucruri §i a scos §i catti din
invatatura lui, cine ar putea-o tagadui?
Pentru aceste insu§iri i dupa moarte multi il
vor iubi.
Dar ca a introdus in sufletele oamenilor patima care
nu trebue §i a crescut confuzia care ratace§te, ea a
zguduit prin discordii care nu erau la vremea lor temeliile
§ubrede ale unei %gni abea injghebate, ea a iubit o pro-
vincie mai mult deck toata Ora §i o clasa mai mult deck
intregul popor sunt lucruri cari nu i se vor putea

ierta niciodatk chiar dupä ce instinctele sanritoase
vor birui 1%111 pe care, cu voie sau fark 1-a fricut
marele agitator.
1928
CXXX
AVENTURIERUL ROMAN
Acum vreo douazeci de ani scriam interesanta i uneori
bilarianta poveste a acelor cutreieratori de lume cari se
dadeau drept fii autentici de Domni romani i, deci,
de mo§tenitori adevaraIi ai Moldovei sau Tarii-Romane§ti.
Bieli oameni fara asta mpar, atat de arlatani cat tre-
buia pentru o bucata de pane, cari insa ispraviau morii
de foame sau inecaIi in apele Bosforului.
De catva timp speia invie, dar sub doua alte aspecte.
Aventurierul roman de astazi opereaza in domeniul
financiar ori cel cultural.
In primul caz el va fi conte la Bellagio ori la Londra.
In al doilea caz, se va chema Panait Istrati sau cine-mi
scria mai daunazi ea nu sutem vrednici a-i pastra ta-
lentul pe care i-1 va aprecia (< a doua patrie * Franta.
Pala de vechii pretender4i la tron, ei sunt mai pulin sim-
patici, fiindca nu vor ispravi nici flarnanzi, nici inecaIi.
Iar, intre cele doua categorii actuale, eu prefer pe
Panait Istrati, fiindca macar, desprquind pirOnatatea
noastra, nu opereaza cu noi, indigenii.
1928
CXXXI
MIHAIL CANTACUZINO
Un accident de automobil pune sfAr9it zilelor lui

Mihail Cantacuzino.
Cu el nu dispare o putere politick a %aril, orickt 1-ar
fi pre-tuit pe acest boier de rask, descendent de impArati
bizantini 0, odatk, cel mai mare proprietar de pàmânt
din Romania, partidul Varknese al cärui membru, de
sigur principial convins, era.
Dar dispare un om profund onest, perfect loial 9i de-
osebit de bun.
Unul insk care n'a 9tiut folosi in politick imensul
capital, in toate privintile caci era un bun vorbitor
0 un administrator excelent pe care i-1 daduse cea
mai prielnick soartg. A fost unul din succesorii dezig-
nati ai partidului conservator, a ocupat situatii mini-
steriale, toate posibilitatile de a se distinge i-au fost
deschise. In vechiul partid national a fost un moment
and putea sk aiba conducerea.
Dar lui, ca 0 intregii lui clase, i-a lipsit convingerea.
Oameni cu resorturile stricate...
MIHAIL CANTACUZINO 271
i de aceea azi toli parveniIii, fdrá nume, farà trecut

familiar, fará culturä, fárd talent 10 disputa' cfine§te
dreptul de a fi stkpanii României...
1928
CXXXII
IOAN RAT IU
In Ardeal s'a comemorat dr. (doctor in drept) Ioan

Ra/iu si cu acest prilej figura zdravanului sef al Roma-
nilor de acolo in lupta pentru capatarea drepturilor
nalionale a iesit din nou la iveala.
Ea merita sa nu fie uitata, nu pentru faptul ca Ra/iu
a stat ataIia ani in fruntea partidului nalional roman
de peste munIi, nici pentru talente extraordinare, ci
pentru alte cloud motive.
Ccl dintaiu a fost momentul istoric pe care l-a repre-
zintat el.
Romanii de acolo fusesera pana atunci condusi de
Biserica. # Preoli cu crucea 'n frunte #...
aguna daduse o deosebita, princiara stralucire ace-
stei hegemonii a carjei. Dar, urmasii lui fiind numai
ce-au fost si vremea fiind tot mai lad* s'a cautat aiurea
carmaciul. Lasand la o parte pe profesori, alegerea
a cazut asupra unui avocat. i de atunci cu avoca-ci
si avocaleste s'a condus politica fralilor nostri de
acolo.
IOAN RATIU 273
Dar Ra/iu era mai mult deck un avocat. Era un om

dintr'o bucatd, dArz, franc, de o sinceritate i de un
curaj care fac placute i relaIiile cu un om politic 0
dau o linie sigurá vieIii politice inse0.
Aici stá insemnätatea lui.
1928
18
CXXXIII
TEODOR WESTRIN
In persoana lui Teodor Westrin care, duph lungi sufe-

rinse, §i-a isprhvit o vie** plinh de munch qtiincifich
§1. de fapte bune, poporul romanesc, a§a de lipsit, asthzi,
de prieteni, pierde pe unul din acei cari, cunoscandu-1
mai bine, 1-a iubit mai mult.
OcupAndu-se de istoria eroicului rege al neamului
ski, Carol al XII-lea, adhpostit multh vreme pe phmfin-
tul românesc 15nga Tighinea, el a fost adus sh se intere-
seze de noi, 0 de atunci nu ne-a lipsit niciodata priete-
nescul lui interes. Strhbhtuse istoria noastrh, incercase
limba româneasch §i, oriunde putea sh ne dea o dovadä
de simpatie, o fäcea cu cea mai veselà grabh. I-am
putut rhspunde Wand din el un membru corespondent
al Academiei noastre.
Ultima oará când 1-am vhzut pe patul lui de boalä.
el se ingrijise sh aibd In mâna un fascicol din Buletinul
francez 0 ochii lui 1umino0 se opreau cu bucurie asu-
pra tovar4u1ui mieu de vizith, d-1 Karadja, care, fiu
TEODOR WESTRIN 275
al unei Suedeze, Ii vorbea fArd gres in limba nobilei

lui patrii.
Sà ne grabim a ni cAuta prieteni noi, cAci cei vechi
se duc unii dup allii, i ar fi bine dacA altii ni-ar da
aceea ce, la bine si la rail, ni-au dat acestia!
1928
18*
CXXXIV
CADORNA
Iute se mai uità, daea nu in Ora lor, macar in marea

comunitate, strans legata, a luptatorilor razboiului din
care a ie§it can dreptate §i sigurama avern acuma,
oamenii carora li se datore§te o victorie a§a de scump
platita ! Intre dan§ii, §i in primele randuri, e §i batranul
general italian pe care 1-a fulgerat moartea in retrage-
rea celei mai aristocratice distincIii, celei mai perfecte
ascunderi a marilor sale merite.
General de socoteala §i rabdare, de siguranla in me-
toda sa, §tiind ca nimic nu poate zdrobi energia con§tienta
de chemarea ei, a lasat sa treaca asupra lui, fara a se
indoi, cele mai teribile momente ale iuru§ului Centralilor.
Fortificat pe linia Piavei lui, devenita tran§ee a lati-
nag4ii in aparare, el §i-a a§teptat ceasul, §i l-a avut.
Pe urma, adevarat urma§ al celor mai nobili din ge-
neralii Romei celei vechi, a a§teptat sa treaca in ran-
dul umbrelor tutelare ale patriei salvate.
Sa ne inclinam inaintea celui care trece !
1928
MARELE DUCE NICOLAE
Ace la in care o buna parte din ref ugialii Rusi vedeau

pe Tarul lor cel adevarat, pe acela care la ceasul lui,
uitand cat era de batran ! va ridica din nou steagul
autocraciei pe pamântul stropit de sange al Sovietiei de
astazi, Marele Duce Nicolae Nicolaevici, s'a stins aproape
obscur, intre cateva rude, undeva, in Sudul Franlei,
unde pamântul s'a deschis pentru acest invins.
Era o figura de Imre si aspru soldat, adanc devotat
unei àri pe care, s5 fi fost el, in ceasul tragediei, Impa-
rat, n'am vedea-o in starea in care ea se AA astazi.
In lumea stricata a Marilor Duci, cauza principala a
daramarii formidabilului edificiu larist, el pare sa fi
stat cu totul departe de necontenitul i compromi%atorul
joc de intrigi, care pierde dinastiile si nenoroceste popoa-
rele.
Tanar de tot, in suita parintelui sau, generalisirnul, a
fost i la noi, in 1877, si se pare ca. tinere%a lui turbu-
lenta a facut sà sufere casa boiereasca in care a fost
278 OAMENI CAR! AU FOST
gazduit: cineva spunea daunazi ca obipuia sali vada

tatal trecand peste fereastä.
Din tanarul svapaiat a ie0t insa un om de voinla
§i de autoritate, cum Rusia de mane nu va gasi un
altul.
1929
CXXXVI
0 RE GINA
Maria-Cristina de Austria, regina vaduva a Spaniei,

a murit subit, in clipa greutalilor mari care din nou
s'au ridicat tn fa%a tronului fiului ei. E o figura inain-
tea cgreia orice preIuitor al marilor caractere crqtine
trebue sa se descopere cu adânc respect.
Trimeasa foarte tânara, fax% macar farmecul totdeauna
biruitor al frumuselii, inteo %az% total necunoscuta,
unde neamul ei lásase cele mai triste amintiri, pusa de
soarta alaturi de un sc4 bolnav, menit unei morli apro-
piate si pe sufletul caruia apasa amintirea staruitoare
a intAii i marii lui iubiri atinse fulgerator de aripa
morfii, nestiuta, fara popularitate, fara sprijin, ea s'a
trezit, cu copilul inca in sAnul ei, regenta a unei primej-
dioase monarhii.
Pe copilul care s'a nascut I-a incunjurat cu una din
acele iubiri pe care le cunoa§te numai legencla. Din pla-
panda fiinIa care se 'Area ca nu poate trai a fdcut un
sprinten cavaler. i peste toate pericolele unei politici
obipuite sa izgoneasca i sa recheme regii ea a intins
numai puterea de onestitate qi devotarnent, fail pare-

che, a zambetului stangaciu prin care ea se dadea la
o parte inaintea operei indeplinite de &Ansa.
Când Alfons al XIII-lea a ajuns sa domneasca, ea
s'a rugat &à fie uitata.
Si, and aparea in public lânga frumoasa ei nora,
biata rochi/a demodata a departatelor ei tinereIe stra-
lucea de o lumina care se vedea din inaltul cerurilor
credinlii sale.
Nu se mai poate spune ca incercarea revolulionara
din Spania n'a ucis pe nimeni: un suflet de sfanta mama
i-a cazut jertfa.
1929
CXXXV II
FOCH
Biruitorul pentru ai sal 9i pentru noi tori 9i-a incheiat

zilele de necontenita i devotata munch pentru patrie,
lasand amintirea unuia dintre cei mai mari comandanTi
de oaste, dar in acela9i timp 9i a unuia din sufletele
cele mai nobile pe care le-a avut vremea noastra.
Acela care cu o voinfa de fier, al carei resort era in
siguranIa valorilor morale menite sa invinga impotriva
oricui, a mers 'Ana la capat, urmând aceea9i linie la
capatul careia 9tia bine cä este victoria, cea mai deplina
si cea mai curata, 9i a crezut, ca mul%i al%ii, ca dupa
incheierea pacii s'a isprävit intrecerea de puteri dela
care atarna soarta lumii. Ve9nic inaintea ochilor cu
viziunea primejdiilor care n'au disparut, el a lucrat
pentru pacea lumii i lini9tea Orli sale iubite, consacrând
fiecare zi a batranelelor sale pentru intarirea militara
a Franciei, principala garanta a noii ordini de lucruri.
Astfel el a lucrat pana in ceasul din urma 9i pentru
noi, pentru hotarele noastre dobandite cu atatea sacri-
ficii, pentru dreptul nostru platit cu a-rata sange.
Fara dânsul cei cari se simt urmarili de ura neimp5.-

cat4 a uneltitorilor de revame se vor simli mai putin
siguri, §i aceasta cre§te durerea pentru marele om de
inaltà cugetare §i de superioara valoare moralá pe care-1
pierde omenirea.
1929
CXXXATIH
EMANO IL UN GUREANU
Dintre frunta0i de odinioara ai mi§carilor politice,

dar mai ales ai vieIii sociale a Romanilor de peste mun-ci,
s'a mai desprins unul.
Emanoil Ungureanu, patriarhul Banalenilor, repre-
zinta unul din cele mai interesante tipuri din acele Iinu-
turi sub stapanirea maghiara. Facea parte dintre aceia
cari aduceau 0 cele mai mari servicii poporului lor
fara sa arate aceasta cu o vorba, cu un gest, cu o ati-
tudine. Deci: figuri de aspra datorie, indeplinita necon-
tenit, ca o sarcina naturala §i de nimica toata, chiar
atunci cand omul dadea tot ce are: avere, munc6,
jertfa pentru ai sail, a caror recunwinIa, oricat de dis-
cret exprimata, i-ar fi jignit.
Tarani morocano0 §i colIurali, Men-Pi nu din mar-
mura zambitoarei Elade, ci din dura piatra de stalled,
la loviturile ciocanului manios al prigonirilor mi-
lenare.
De cate ori pleaca unul din ei se närue ceva dintr'un
munte, munte aprig i prapastuit. Dar, din nenorocire,
nu curg prin despicAtura soartei izvoarele de ape limpezi

ale viitorului.
coala de noroc a Romilniei Mari nu cre9te astfel de
suflete.
1929
CXXXIX
MAI SUNT DONATORI
Profesorul Laza'rescu dela P1o6ti s'a intAmplat sä

aiba din economiile unei viei intregi o avere care s'ar
ridica la cinci milioane.
Putea sa facá din ea orice intr'o vreme cfind pAnA si
popularitatea se cumpArá, ca sä nu mai vorbim de situa-
tide mari in partid. Putea sä o intrebuinIeze pentru ani
mulçami-ci de bAtrâneIe dupà anii de osteneald asprd
ai unei vie-ci de dascal secundar. -
Dar profesorul dela Ploesti a judecat altfel, si foile
ne spun ea a dgruit intreaga lui agonisità scolii pe care
ata%ia ani de zile a servit-o.
Deci mai sunt donatori.
Odata erau familiile mari, demnitarii inal%i ai Statului,
Imbogasiiiii comeqului si afacerilor.
De pe urma lor, atAtea biserici i manastiri, atfitea
spitale i coli. Erau I5uda-ci in lumea toatä pentru
aceasta larg6 dgrnicie. Pe urmä ined din partea aceea,
chiar and rämAneau mosteniri imense, nu se mai dddea
nimic.
De un timp insä invie iar4i simpil datoriei cAtre so-

cietate. Decomdath la cei mici, la cei cari au adunat
greu.
Vor putea ei servi de exemplu celorlalp?
1929
CXL
ALEXANDRU IIODO
Unul dintre cei mai alesi scriitori ai generaliei nor-

male a trecut dincolo de hotarele vielii, asa cum viewca
ins'asi si-a trait-o, la o parte, discret, retras, aproape
apkat prin lipsa de stiri a skbkoririi de Imbulzeala
amatorilor de spectacole funebre si de discursuri come-
morative.
Ion Gorun a fost Insusi tipul scriitorului prob. La
acest Ardelean de mare rasa, in s'angele ckuia erau
instincte de dkz viteaz, din neamuri de cnezi si de voe-
vozi, pAstrkori inarknici ai unui neam osandit, nimic
nui era necercetat, necontrolat, nerelevat, cu. cea mai
dureroasä grija : ideia generatoare, arbitectura, limba.
Gospodar perfect pada la cea din urmg nuarcp a scrisului
s'au, nuvela lui era cum e c'asu-ca femeii din mahalaua
moldoveneasca : Parà niciun fir de praf pând In fundul
patului.
De aceea nu poate fi o traducere mai exacth : prin
InIelegerea originalului ca si prin gàsirea coresponden-
tului romanesc deck ale lui, Intre care si q Faust, 5).
Oriunde la alIii i se 'Area Ca se intrece mAsura §i se

jigne§te adevArul era cel mai corosiv §i mai neimpkat
dintre critici.
Avea astfel in el ceva rud i neapropiabil, strájuit de
Iepii dispreIului faIa de favoriIii succesului. Dar eine
a prins adânca mild de oameni din fundul povestirilor
lui a inIeles ea ea nu putea sa vie deck, dinteun mare
izvor de iubire, totdeauna i cu ingrijire ascuns.
1929
CXLI
G. G. MATEESCU
S'a dus dintre noi, dupa ata suferinra ingere§te indu-

rata, profesorul G. G. Mateescu dela Universitatea din
Cluj, directorul Scolii Române,ti din Roma.
Cel care a fost smuls dela iubitele lui ocupalii
la varsta and de obiceiu abia se incepe o cariera
universitara, a fost unul dintre cei mai ale§i elevi ai lui
Parvan §i de sigur acela care era mai potrivit ca sa-i
continue opera, ceea ce ne-a facut sa ducem o adevarata
lupta pentru a-1 a§eza in locul lasat de Invaiatorul ti
maestrul lui.
Cercetator neobosit, cunoscator adanc al Tracilor
pentru care statea alaturi cu un Seure, dar, mai pe urma,
§i al enigmaticilor Etrusci , spirit precis, legand in-
teo sinteza simpla §i tare rezultatul studiilor sale, sta-
pan sigur al scrisului §i graiului sau, el era §i de o incan-
fatoare modestie, care facea sà se aprecieze i mai mult
aceste inalte InsuOri.
Strain de orice patima urita, frate bun pentru oricine
lucra pe acela§i ogor, el dadea zilnic exemplul celor
19
290 OAMENI CARI AU FORT
mai inalte virtu-0, tare care n'a fost cea din urmá erois-
mul cu care §i-a biruit, ca §i nobilul Bogrea, atfilia ani
de zile osAnda bolnavului sAti trup.
coala poate da inv60-0: numai o strictà observare
de fiecare clip4 poate da astfel de oameni.
1929
CXLII
PETRU MISSIR
Cu Petru Missir se duce dintre noi unul dintre rarii

reprezintanli ai sufletului romanesc in epoca de ascu-
Tag si nemiloasa critica prin care s'a pregatit terenul
pentru noul avant de idealism, necesar infdptuirilor
de ieri.
Dupà studii adancite in Apus, el s'a intors in lara
pe care a iubit-o far% fraze si fara pretenlii, adaug
si: fara rasplata, pentru a pune cu greu, in stiinca
sa a dreptului, temelii solide pe terenurile vagi ale im-
provizaliilor indrazne-ce care 1-au precedat. Orice rand
a scris era &Ida, orice cuvant a rostit cuprindea inda-
toriri morale, orice cauza a aparat, credea intr'insa.
Specialist, da si cat de serios, desi infirmitatea de
incredere a generaIiei sale I-a impiedecat de a scrie.
Dar nu simplul mestesugar solid, ci mintea deschisa
catre orice intrebari, spiritul lacom de orice stiinca.
A fost din vremea oamenilor intregi, cari, stiind putin
din orice, stiau mai bine ce-si alegeau in dcosebi. Si, cu
acestea, atata ironie cata trebue ca sa-li dai sama ea
19*
in nimic nu putem §ti tot §i nu putem crea definitiv,

ca e o lipsá de respect faIä de misterul care invàlue
trecatoarea noasträ fiin0 a crede cá 1-ai sträbdtut cu
cAtà fugarà irqelegere ni s'a dat.
1929
CXLIII
COMEMORAREA LUI TAKE IONESCO
Cine n'a vrut sa faca din comemorarea lui Take Io-

nescu inaintea mormantului dela Sinaia o opera de
partid, bine a gandit. Fiindca, ai oricui ar fi ajuns sa fie
prietenii lui de odinioara, el n'a fost in ultimii ani ai
unei vieli mult tagaduite si destul de amarite, iar, ca
rasplata, atata rasplatita numai cat sa poata impaqi
ceva celor cari-1 ridicau pe utneri, el n'a fost, zic, in
acesti ultimi ani ai primelor ascensiuni nemeritate in
politica Romaniei, decat omul %aril sale.
Nici nu putea fi altfel aceastá mare inteligenla,
acest frumos talent, care a asteptat- deplina maturitate
pentru a lasa sa se vada ceva mai mult deck cere
politica.
Liberal la dougzeci de ani, in faVa cu un liberalism care
se speria de orice noutate si de orice energie.
Conservator la patruzeci, in faIa cu un conservatism
care incremenea in cultul boierimii fanariote si post-
fanariote.
Democrat la cincizeci, in fata cu o democra Ve care

iacelegea doar ca 9i gloata sa vie la masa politicianis-
mului.
Atunci, pe la 9aizeci, a rámas singur. Singur Ltd cu
Ora singurg.
1929
CXLIV
CHARLES VICTOR LANGLOIS
SA ni se ingaduie a vorbi in acest loc, unde se inseamna

mai mult imprejurari politice, despre invalatul francez
a carui disparicie o anuma ieri o telegrama, care schimba
numele fiului cu acela, nu mai pu-cin scump pentru
9tiinia, al tatalui sau, cunoscutul armenizant. 0 fac
pentruca o datorie de recuno9tinIa ma leaga de dânsul.
Fostul director al Arhivelor Statului din Paris era
unul din reprezintanIii cei mai impungtori ai noii 9coli
franceze de dupà 1880, ingrijita mai presus de toate
de a da <adevàrui obiectiv a9a cum spune <màrturia
istoricA )).
N'a fost un medievist, un <chartist s mai sigur de ce
spune deck dânsul. i n'a fost scriitor mai pazit in ce
prive9te simpla notaIiune, aproape matematica, a e fap-
tului )).
Ca profesor la inaltele studii, nu atragea. Siaa dat
sama, 9i cas rar s'a retras. Dar eine 1-a cunoscut
atunci pe blandul, inaltul Normand, rece, evitând con-
tactul personal, raspunzând in ckeva cuvinte, a
descoperit in folosul lui o calitate de invalat si de

invalator pe care el nu si-a prquit-o: aceea de a cu-
noaste dintr'o privire ce poate un om §i de a-I ajuta,
de a-I pune pe cale, de a-i da incredere, fie i celui mai
stangaciu strain.
i de aceea simt azi atata recunostinlà miscata pentru
profesorul ce mi-a fost Charles V. Lang lois.
1929
CXLV
GENERALUL BEM
Ungaria horthista stie sà intrebuinIeze, cu o inteli-

gen0 care depAseste une ori marginile bunului gust,
alcdtuit din discrelie, mice imprejurare pentru a-si
astiga prieteni ai revendic6rilor sale. Nu putea lipsi
deci nici exploatarea stràrnutarii in Po Ionia a rarn6-
silelor generalului Bern.
In sunetele imnului lui Rikóczy si ale irnnului revolu-
Iionar polon si dupd un discurs al (creprezintantului
Ardealului e, ele au fost duse cu zgomot la garà. De fapt
ce a insemnat acIiunea lui Bern?
Revolulionar polon, nalionalist de sigur, dar cel
pulin tot asa de mult liberal, el a avut starea de spirit
pe care o avea la noi in acelasi timp un Nicolae Bdlcescu.
Asa fiind, el a imeles, ca si Balcescu, s6 sprijine pe ori-
cine se ridica in numele Iibert.%ii sacre contra oric6rii
tiranii, cum era in Ungaria a Habsburgilor.
De aceea a Vatruns si in Moldova, spre Targul-Ocnei,
chemându-ne la lupta si pe noi.
298 OAMENI CARI AU FORT
Aceasta a insemnat acliunea lui Bern. Sau poate,

dac5. Balcescu ar fi fost ingropat la Pesta, ii conduceau
oasele In sunetele lui (< De§teaptá-te Române ))?
1929
CXLVI
LIMAN VON SANDERS
A murit omul pe care Turcia dela 1926 II Iinea in

fruntea armatei sale pentru ca s'o pregReasc6 de o
victorie care i-a fost refuzatá: Liman von Sanders.
Cu ansul se duce unul din reprezintanlii generaVei
de ofileri germani cari au socotit ca soarta lumii poate
fi hotarata" prin atata lucru: o buna armatã servitA
de o tehnicA admirabilã §i de finarge solide, sub ordinele
unui qef ambilios i mândru.
Niciodatà acest organizator cu contract, pentru care
Turc 9i German insemnau tot una : elementul uman
pentru e sistemul v cu care se poate ajunge oriunde, n'a
ba'nuit acele puteri morale, acea taing a unui singur
cuvânt, de .a anti neinIelegere se plângea ieri fostul
Kronprinz german.
Brutalul materialism creeaz5 oameni ca dânsul, dar,
daca ei pot da succese, in mânile lor nu este marea,
deplina biruinlà.
1929
CXLVII
UN PROFESOR : BABESCU
La UrlaIi, lângd inormântul sotiei lui, care era de acolo,

s'a sinucis profesorul Bábescu din Arad. Ascultdtor pe
vremuri al lecIiilor dela Villeni, el se infalip ca until
dintre pulinii Români din Idrile alipite cari vád adevd-
rat in Vechiul Regat centrul politic §i vieqa cultu-
raid a românismului intreg §i cari a§teaptd din aceastil
lume, chinuità lângd dân§ii, indreptarea in marile greu-
tali prin care trecem.
Cdsgtoria lui il apropiase §i mai mult de noi, ce§ti de
aici, §i ni mdrturisea frale§te tot ce ajunsese a 9 ti din
vechea Ungarie in care se ndscuse 9i trdise toatá tine-
re-ca lui, färd a putea sd viseze fericirea nalionald a
Unirii.
Ii vor fi fdcut loc aici, intre noi. Si, cum am Idsat la
Cluj sicriul lui Bogrea, acest BándIean, care se a§eazá
in Iàrâna noastr5 Iânga tovard§a vielii lui, pare cd §i
dupd moarte tinde a ne uni.
1929
CXLVIII
GHEORGHE BUZDUGAN
S'a dus dintre noi un om bun si doritor de dreptate.

Pus de increderea regelui Ferdinand in Consiliul de trei
care trebuia sa ocroteasca plapanda copilarie a urma-
sului s'au, inaltul magistrat care toata vieaa sa avuse
sarcina de a interpreta omeneste rigidele prescripIii ale
dreptului ti-a impus sa se desparta de toate amintirile
ti legaturile sale politice si, cum imi spunea cândva,
in momente de nerabdare ale stapânitorilor de astazi,
sa primeasca i toate riscurile situaIiei sale.
A funclionat in afara cu o aleasa demnitate, cu
infaIisarea aristocratica, dar nu aspra, a unui presedinte
de Republica, iar in sfaturile Regenlei a facut sa se
auda totdeauna opinia sigura a juristului i grija cal-
duroasa a patriotului.
In acesti grei ani de zile, i acei cari s'au putut crede
nedreptaIi/i de hotarirea lui n'au putut banui un sin-
gur moment motivele de care s'a condus.
România ii va purta o recunoscatoare amintire ace-

luia care n'a crulat niciodatá fortele sale la locul de pazà,
plin de raspundere, unde I-a a§ezat soarta, care, data
aceasta, a §tiut alege.
1929
CXLIX
REGINA ELISABETA
D-1 Pamfil Seicaru a vorbit §i de Regina Elisabeta,

de lipsa ei de talent literar. Si a fdcut §i glume.
Iarg9i gAndul mieu de om acuma cdrunt s'a intors
spre vremea de odinioard, când era regina Elisabeta.
0 \Tad inalta, voinica, frumoas6 la Mtrâneig, cu ochii
clari 0 duio0. Vorbea românqte admirabil, alegAnd
cuvintele cu un siml ales pentru distincIia §i. nobleIa lor.
Perfect crescuta, stàpfinä pe o vasta lecturk capabilá
de a vorbi asupra oricarui subiect de literatura, a o as-
culta era o plàcere. Nimic urit in gand sau in expresie.
in sentiment, in gest, nu era posibil inaintea ei.
Trecea prin viea0 cu acest z'âmbet care o prindea
a§a de bine. Trecea intre sunetele muzicei areia i se'
inchina cu o veche devqiune germand 9i intre icoanele
albastre §i rose ca in miniaturile medievale pe care le
imita stângaciu. Aceasta-i era vieala. Fara' putere §i
Para bani, fara ambilie, niciodatä in at4ia ani n'a con-
simlit sa fie instrumentul pasiunilor politice la care
privea dela indl/imea nobilului s'au idealism §i. severei

sale moralitaIi.
Nu ra'pim nimic nimAnui, nici unui talent, nici unei
energii, nici unui merit §i nici unei glorii puind ateva
flori pe mormântul reginei Elisabeta.
Ii lipsesc de mult ....
1929
CL
RE GELE CAROL
Un frumos articol al d-lui Pamfil eicaru imi intoarce

privirile care vremea cand Romania cea mica era gu-
vernata de un Rege mare.
Deseori regele Carol cel uitat a fost zugravit ca un
suflet sec §i rece, farà simire, fdra InIelegere pentru
ce e liber §i. spontaneu, pentru ce e indrazne% §i nou,
un fel de figura solemna de piatra infipta in programul
unei noi vie/i dinastice.
Ba unii cred a §ti chiar ea regelui Carol, ca oricarui
idol, nu i-ar fi displacut lingu§irea.
Ei bine, nu! Era, pentru inilia%i, §.1 alt rege Carol.
Eu am avut onoarea sa-1 cunosc.
Inegrit in fa p lui de toIi caleii de curte, am ajuns
a fi Ineles i preluit de dansul, am c4tigat cu mutat
munca acea stimà nestramutatà cu care sunt datori
membrii unei dinastii faIa de cine, ajutandu-i, ser-
vqte Iara. Nu voiu uita mana lui intinsa ori de
Cate ori tinereIa mea neprotocolara rostea in fala-i
un adevar.
20
Dar mai ales ma induioseaza o amintire. Se desvelea

la Ia0 statuia lui Cuza-Voda.
Vorbisem §i eu, urand Domnului viu ca despre dansul
sa se poata vorbi cum se vorbea atunci despre Domnul
izgonit Aghiotantul mi-a adus mullumirea
i mort.
Regelui. Ma scoboram pe scara otelului Traian. De-
odata am tresarit : langa mine era Regele, Regele izolat
,i singur.
Mi-a placut cum ai vorbit.
Nu era, Maiestate, nimic din lingu§irile cu care se
inconjoara un Suveran.
Si crezi ca mi-au placut vreodata lingu§irile de
care am fost incunjurat?
Si Regele Carol disparu.
1929
CLI
COMEMORAREA LUI ANDREI BARSEANU
0 ceremonie privata a adunat, in jurul unui modest
morrnant dela Sibiu, un numar restrans de prieteni pe
cari nevoile grele ale vieIii de azi i-au Ingaduit sa aduca
acest ultim omagiu.
Cu acest prilej s'a vorbit in presa de acolo, a carei
decadenfa e ap de grozava, de Andrei Barseanu.
Nu §tiu daca s'a prins destul de bine figura i rostul
aceluia a carui lipsa am fi avut de atatea ori motiv s'o
regretam cu toIii.
Era un carturar din vremea buna. Nu un batran,
caci de prea mult gand n'a imbatranit nimeni niciodata.
Dar un om de inalta cuviin/a §i de cre§tine§ti purtari, a§a
cum ii dadea Ardealul de odinioara. Un om Para nevoie
de bani §i fara sete de onoruri. Un om care-§i avea man-
dria, mulIamirea §i pacea in el insu§i.
Cu oameni de ace§tia se insenineaza viea-ca publica.
In faIa lor, la anume mornente capituleaza urile §i ma-
niile vrajma§e se intind dela sine una catre alta.
Azi, nu numai ca nu-i gasim, dar aceasta e dure-
rea cea mare nici nu ni-i pregatim.
1929
20*
CLII
BULOW
Motto: Dezastroasele re-

zultate ale interviewului vor
aduce pe imparat ca pe viitor
sa observe acea stricta rezerva,
chiar fi in conversa(ii private,
care e de o potriva indispen-
sabila pentru o politica uni-
forma f i pentru prestigiul
coroanei.
(Bernhard v. Billow.)
Intr'un colI, singur caei tovarasa lui 1-a parasit

de curand agonizeaza, la o parte de Invinsii de ieri
si de stapanitorii de azi, cel mai insemnat om politic pe
care dela Bismarck Inainte 1-a avut Germania.
D-1 de Biilow nu era din vasta categorie a oamenilor
de clasa a doua cu cari se fac si se desfac guvernele si se
servesc pe rand regimurile. Om sigur de sine, el a In-
draznit, pe vremuri, sa primeasca sarcina de a conduce
BOLOV 309
Imperiul German, care trebuia sa fie pentru dânsul

indoit le grea. Intâiu pentru cA la spate avea umbra
marelui cancelar, iar in fa-VA realitatea nävàlitoare 9i
sgomotoasd a tândrului impárat. tia cg nu poate ajunge
pe unul i trebuia sg se intrebe dacg va putea stapâni pe
cel5lalt. i a reu§it sá nu coboare demnitatea funcliunilor
sale nici faId de cel mort, nici, mai ales, faIà de cel viu.
Cu o lin§tità hotärire el a dezavuat in plin Parlament
pe impäratul s'au care Inca odatà spusese ce nu-i este
ingaduit unui impArat. N'a plecat atunci, ci mai tArziu
numai.
Dar, and a plecat, i pentru totdeauna, cum o 9tia bine,
a plecat intreg.
1929
CLIII
LA INMORMANTAREA LUI GR. CERKEZ 1)
(CUVANTARE LA MORMANT)
In momentul and se desprirlesc de un bun coleg i

de un delicat prieten, membrii Comisiunii Istorice lin
sd adaoge la induio,atul lor cuvânt de adânc regret
recunowerea publicil a meritelor pe care Grigore Cerkez
§i le-a a§tigat in opera grea a pastrarii celui mai
scump al nostru tezaur de artd. Pe când monumentele
noastre erau lAsate capriciului unor strdini nepregatiii
i neinlelegatori, reparând prin ddrâmare §i adgogând
elemente ie§ite din inchipuirea lor, el a afirmat cu
hotärire principiul ca datoria noastrá este numai de a
conserva consolidând.
InteligenIei §i ini/iativei lui i se datore§te astfel pa's-
trarea frescelor admirabile din Biserica Dornneascä dela
Arge9, pe care a 9tiut-o ap5ra contra crimei plänuite
de a o distruge.
1) V. 10 CXI.
LA iNMORMANTAREA LUI GR. CERKEZ 311
Oricine va &Aka pragul acestui mai vechiu sanctuar

românesc va trebui sd-§i aminteased de dânsul, cum,
de ate ori vom apdra qi noi aceste neprquite ziduri
contra vandalismului navalitor, un gand de recunovinVa
ni se va duce cAtre memoria lui.
1929
CLIV
MOARTEA LUI CLEMENCEAU
Poate in momentul cand scriu aceste randuri nu mai

este intre vii unul din cei mai vii oameni cari au fost vreo-
data, marele batran indarätnic, stâncosul afirmator de
credinfk Clemenceau.
Numele lui va ramane vesnic legat de cea mai grozava
din tragediile de pana acum ale omenirii.
Spirit inzestrat cu toate mijloacele culturii, minte cri-
tica, filosof avand necontenit inaintea lui problemele
pe nerniscata piatra a carora de mii de ani ingenunche in
zadar setea noastra de fericire si de vieaVa Para de moarte,
el a putut sa uite tot, sa lase la o parte tot si sa fie intr'un
moment atata : voinca incordata spre victorie a patriei
sale.
Si dusmanii invinsi au trebuit sa se plece inaintea
mare.ciei acestei superbe hotariri.
Iar noi, cari am folosit de pe urma ei, privim cu adanc
respect ultima lupra cu moartea a uriasului.
1929
CLV
EMINESCU SI TINERETUL
0 scrisoare care stuclenli
16 lunie 1929.
Iubili studenli,
Cultul vostru pentru Eminescu, acela care n'a avut
inainta9i 9i nu va putea sa aiba u9or urma9i ai geniului
sail, pentru marele creator de ve9nica poezie in care se
dovede9te stralucit ca se pot imbina armonic cele mai
Ina lte preocupari morale, cel mai nobil avant nalional
cu cele mai frumoase realizari estetice, e o adevarata ga-
ranlic pentru viitorul nostru 9i prin aceasta pentru insu9i
viitorul acestei OH.
Ara-tali astfel prin asemenea comemorari pioase 9i
pline de discrelie ca mintea voastra, bine indreptata, nu
se lasa momita de formulele strMucitoare ale unui esteti-
cism bolnav 9i ale unei dibace 9arlatanii literare, rne9tera
in a jongla cu cuvintele:
Cuvinte goale, ce din coada pot sa sune, .. ,
ca nu cadeli in clefectul naivilor sau pretenlio9ilor, cari,
pozAnd in # noug generaIie 0 pentru meritul singur ca au

numai douazeci de ani, cred ca lumea incepe cu dansii,
ea nu priviIi legatura, a§a de naturala, cu ceea ce s'a
facut pada acum ca o ingenunchiere la zeii cari au murit,
ca InIelegeli pe deplin unitatea organismului nalional
urmand dela sine, peste rataciri de moment, drumul
care corespunde mai bine cu scopurile lui imutabile.
Va felicit pentru toata siguranIa pe care o daIi celor
de o varsta cu mine, cari nu voiesc sa lase in praful
aventurilor comoara pe care au primit-o i au adaus-o.
Cu parinte§ti sentimente al vostru
N. lorga
CLVI
MONUMENTUL LUI PAPIU ILAR IAN
S'a desvelit in Ardeal un monument de recuno9tin0

lui Papiu Ilarian. Sunt astazi doua Ardealuri: unul
bolnav de pasiunea puterii, vibrand de pofta banului,
fierband de intriga zilnica : Ardeal de partid, Ardeal de
lupta politica, pentru care Romanul din Bucure9ti ser-
ve9te ca -cinta a atacurilor in locul Ungurului din Buda-
Pesta. i celalt Ardeal, de sfanta moda veche, sfin%in-
du-9i amintirile 9i mangainduli speranlele.
Cel dintai n'a desvelit Inca monumente. Nici nu
le va desveli. <( Domnul ministru o, g Excelenla Sa o,
Inagua astazi, pana 9i in persoana # Excelenlei Sale o,
# Mariei Sale o, doamnei ministrese 9i a mariIilor sai
copii, va fi uitat a doua zi dupa ce nu va mai Iinea
in mana cornul de abundenla. Celalt, cand ici, cand
colo, se inchina sfinlilor sai.
Intre ei, Papiu Ilarian merità a fi pus la cata-
peteasma. Om de o inalta cultura, de o ravna nesfar9ita
pentru trecutul românesc, al tuturor Romanilor, dornic
de a-9i aprinde 9i el lumanarica la Domnii Moldovei 9i
Munteniei, pe cari-i privia ca pe ai sal, adunând docu-

mentele lor pentru 4 Tesauruh> sail, care nu era inchinat
oricfirui inàrunt Vràdicá opus maiestalii imperiale a
Voevozilor, jurisconsult al legilor din Bucuresti, unde
s'a sirnlit acasa la el, autorul istoriei luptelor dela 1848
este azi mai. mult deck o figurd de trecut.
El este inväldtor in prezent pentru al treilea Ardeal,
care se formeaza in scolile unde Roffiânii de pretutin-
deni reprezinta un singur crez românesc, care e de mo-
ralitate si idealism.
1930
CLVII
UN CTITOR:
CORNELIU MANOLESCU RAMNICEANU
lIothrit c'a magistratul luminat 9i integru care a fost

Corneliu Manolescu Ramniceanu nu aparcipea vremuri-
lor noastre. Omul care a dat o avere Academiei Române
9i care s'a gAndit la sgraci, la cei mai s'araci dintre cei
sgraci, era un anacronic, un intarziat. Se putea presu-
pune, dupà acel moment din viewca sa, and regele
Ferdinand 1-a ales pre9edinte de consiliu intr'un mini-
steriu de concentrare (auzi dumneata gre9ealA...) 9i
pe urmA a uitat de misiunea pe care i-o incredintase.
Iar el n'a pdrdsit magistratura pentru a se face imediat
9eful unui partid republican.
Si, dupd aceea, o vieard intreag5, el nu 9i-a spus
ninignui taina pentru care cu scumpatate stra'ngea
banul spre a-1 oferi cu un gest de Voevod -Orli pe care
eine poate, o pradà.
Nu, Corneliu Manolescu Ramniceanu era un boier
ie9it din vremile lui pe vremea maririi tuturor Tiganilor.
1930
CLVIII
MEMORIA DOCTORULUI CAROL DAV ILLA
Se mai continua rasunetul comemorarii lui Carol
Davi lla. E o recunoastere si o ispasire.
0 recunoastere, nu pentru un mare invälat, un desco-
peritor de adovaruri noi, ci pentru mai mult decat atata,
pentru ce ni lipseste noua mai ales, de atata vreme:
pentru creaTiunea lui, pentru nevoia lui organica de a
crea, pentru ctitoria lui.
Pe alaturea si pentru dorinIa lui de a se confunda cu
noi, de a intemeia un neam de Romani, cu nobil sange
romanesc, de viteji, cum viteaz Inainte de toate a fost
el. UitaIi-va la urmasii lui: din amandouà parcile li
vine curajul de a vorbi si de a lucra.
Mai e Insa la mijloc si o ispasire.
Contra omului de mare merit s'au coalizat toate ne-
putimile. Aceste neputinIi pline de invidie si de urd de
care, generaVe de generaIie, se frang toate elanurile
frumoase ale vitejilor.
Cand oare ura va fi trimeasa la sanatoriu si invidia
la casa de corecliune?
1930
CLIX
AMINTIREA LUI SIMION BARNUT
Intre marii Ardeleni, BdrnuI e fárà indoiala cel mai

departe de noi, cel mai pulin in legAtura cu ideile 9i
sentimentele noastre de azi. Cine mai crede asfazi, chiar
intre bàtrânii cari 1-au ascultat in tinerela lor vor-
bind despre indestructibila, eterna idee romanA Ina-
intea bunilor, rnolatecilor Moldoveni, cari n'aveau
muträ de legionari pe front, cine mai crede in ereditatea
romand 15.satà noud, numai nou5., Romani puri 9i ne-
schimbaIi, in posibilitatea refacerii Romei aici chiar 91
numai aici, in ineluctabila datorie de a da din noi singuri,
perfecfa 9i complet6, -Loath lumea de questori 9i de
pretori?
Dar omul unei singure viziuni 9i unei singure mi-
siuni cuprinde, in ciuda unor teorii perimate, in aspra
lui vieaVa, de cremene 9i de criO, un InValamânt.
E tipul vechiului Ardelean, care, inchis in teoria lui
mArea-c5, nu vede nimic imprejur. A stat acolo la Ia9i
ca intre ruinele unei necontestate Rome pe care vraja
asprului sau cuvânt, pe care abia de 1-or fi inIeles caranii
dela 1848, ar fi putut s'o ridice in picioare. Intr'o viea-va

politicg nAscandà el nu i-a reclamat niciun rol. N'a
vdzut cleat orizontul iluziei sale i n'a ascultat decAt
glasurile care-i vorbiau de d'ansa.
Cu buzunarul gol aveau togele buzunar? , cu
capul scutit de vanitali politice s'a intors, prin Ungu-
rimea, pe care o vedea neplAcuta, dar trecatoare, ca s'a
meargd, obosit, dar nu infrant, la Dii manes in anul
cutare ab urbe condita.
El n'a läsat niciun urma§.
1930
CLX
IOAN RATIU
La o parte de atenlia publicg, a Ardealului chiar, s'a
desvelit la Turda statuia lui Ioan Raçiu. GeneraIia de
asfazi, grábita sa-§i valorifice drepturile pe care cu atata
generozitate i le atribue, va fi fácut un semn mental
de intrebare in fata acestui nume, care pe vremuri a
avut un a§a de mare rdsunet. Se vor fi &it de aceia cari
sa serveasca ignoraucei lor fa-VA de trecut o biografie
cu datele cronologice necesare. Eu vreau sà-i dau qi o
interpretare.
Acum jum6tate de secol, conducerea Românilor de
peste munli scapa din mânile clerului. Marele Saguna
muria neinceles i pärAsit.
S'a sim/it nevoia unui mirean care sa facà el ce fusese
'Ana' atunci in sama <preoibor cu crucea 'n frunte z.
s'a prezintat dela sine un om zdravdn trupe§te §i
sufleteqte, nu popular prin cuvânt, nu mggulitor prin
patimi, nu dibaciu in a gàsi mijloacele de a ajunge, de
a se menlinea §i de a reveni, §i nici un artist in mate-
rie de prestigiu, inve§mântat in tdceri solemne 9i in
izolari impunAtoare. Ci un caracter.
21
Un earacter neinfrfint. Om de da qi nu. Om de orice

riscuri. Om care moare pe cuvfintul lui, la datoria lui.
Orice material s'ar fi IntrebuinIat pentru monumentul
lui, marmurA sau bronz, mai tare a fost sufletul acestui
om, a carui tradiIie, din nenorocire pentru Ardeal, a
murit cu dânsul.
1930
CLXI
DOAMNA BIANU
De ce nu s'ar vorbi, intr'o societate unde a-si face

cineva toata datoria a ajuns asa de rar, de o femeie care
a trecut pe pamant numai pentru a face in felul cel mai
discret, cel mai modest atata bine cat poate face in jurul
lui un biet suflet de om?
Doamna Bianu a fost intre femeile aristocraliei
noastre insasi intruparea acelor virtu/i care faceau
onoarea clasei dominante astazi disparute pentru ca
niciodata sa nu poata fi inlocuita.
Intr'o camarup la Academie o eroina a suferinlii
s'a luptat dourtzeci de ani cu cele mai cumplite dureri,
pe care nu le-a spus nimanuia. Sub povara lor, ea
se desfacea in vesnica ei rochie neagra si pasii ei
mergeau unde era un ajutor de dat, un sfat bun
de impar%it. De acolo se intorcea iarasi anonima, in
lacasul unde o astepta ingrijirea iubitoare a batrane-
lelor solului ei.
21'
A murit in sarbatori, ne§tiuta, curn ne§tiuta a trait.

Nu e niinic schimbat in societatea bucureqteana, numai
cat nu se va mai vedea smerita umbra neagra in
locurile unde binefacerile se fac §i nu se §tiu.
1930
CLXII
INGINERUL CONSTANTIN CIHODARU
Nu s'ar putea spune indeajuns ce am pierdut cu bunul,

harnicul §i modestul nostru prieten Cihodaru. A fost
un om de bine §i de munca al -prii1un om pe care ea n'a
vrut sà-1 intrebuinIeze, de0 in cele cateva zile cat a fost
ministru, ministrul nostru in cabinetul Take Ionescu,
arAtase 0 regelui Ferdinand, mirat de valoarea acestui
necunoscut, de ce este capabil.
Iepn din vechea genera-0e, el nu era prieten al fra-
zelor. Vorbia greu, scurt, dar adâne §i cu inleles. N'am
int"alnit pe nimeni atat de bun la sfat, atAt de sincer.
Magulirile nu-i plàceau 9i in partid chiar a avut sâ su-
fere pentru aceasta multe nedreptd/i 9i chiar ate o
grosaanie. Dar nu se poate mai mult sim% de ordine §i
gospodárie cleat a lui. Reorganizarea grupdrii noastre
i se datorwe lui exclusiv. Iar, and era nevoie de jertfa,
nu cata la bani, la board. Si-a pierdut sànàtatea umblând
pe jos prin zilpadà pe la Folticeni, in timpul când aliii,
dela caldurà, speriau prin ameninOri ori seduceau prin

minciun6 §i-1 biruiau.
Vieala lui e un exemplu, soarta lui o mustrare.
1930
CLXIII
GAtTAN DENIZE
Sa vorbim de un om care n'a fdcut politick n'a ap4-

rut in public, nu s'a prezintat mulIimii, n'a scris nimic
i n'a solicitat niciodatá §i nici intr'un chip atenlia
unei lumi blazate. Secretarul Reginei, care a fost Gaatan
Denize, cel plecat ieri dintre noi, a avut ins5 un rol in
vieqa acestei Iäri, in cel mai greu din momentele triste
prin care a trecut.
La Ia§i el a fost modestul bun sfetnic, descoperitorul
de intrigi, in§tiinOtorul de primejdii. Gata de orice ser-
viciu demn, acest Occidental pierdut printre noi era
totdeauna de paza in jurul incercatei familii regale §i
in jurul intereselor patriei.
Acuma pot sh spun ed., atunci and, in plin ràzboiu in
Iu lie 1917, s'a facut incercarea de a da României un regim
de partid in locul inIelegerii ambelor grupdri politice 4 de
guvern *, doi oameni au dat semnalul primejdiei: ducele
de Luynes, atapt militar francez, i Gagtan Denize.
Il vad §i acum, in pragul casei mele, unde pe atunci
se cereau bunele consilii, &And vestea uneltirii.
Mai tarziu a venit vremea curtezanilor §i magulitori-

bor. Figuri sinistre au calcat pragul regilor §i sfatul lor
a fost ascultat. Oameni ca Denize au fost de folos numai
la biroul lor.
Acolo s'a stins el, indeplinind zilnica opera de devo-
tament ,i. binefacere.
1930
CLXIV
GUSTAV WEIGAND
A Incetat din vieata la Leipzig unul dintre cei mai har-

nici cercetatori ai vie-Pi Romanilor din Balcani, pe cari
oarecum, si mai ales pentru lumea din Apus, i-a desco-
perit din nou, prin ostenelile sale cinstite si Indelungate:
Gustav Weigand.
Cercetarile lui pornite dela ai nostri cei mai depar-
tali, mai putini si mai nenorociti, rasleti, turciti, desti-
nati sa se piarda acum prin Valle Asiei Mici, Meglenitii,
Vardariotii, s'au Intins apoi si asupra muntilor si sesuriIor
noastre, cari au vazut pe Neamtul barbos calatorind
intr'un fel de caruta-adapost, in care manca, dormia
si scria.
In jurul lui s'a facut o scoala, dela care au plecat si
multi Romani. 0 scoalä care a fost si o propaganda, o
serioasa si buna propaganda.
A fost insa un timp cand teorii generale de balcanolo-
gie 1-au pus pe alte drumuri. A cunoscut Albanezi, a
cunoscut Bulgari. Nu stiu daca ne-a iubit vreodata, dar
acestora din urma vadit li-a dat inima.
Aeeasta a avut consecinle stiintifiee. Rdzboiul, care

a pus pe ai lui in contra noastrd, 1-a Intàrit §i mai
mult. De aiei inainte indiferen0 lui a devenit §i clu§-
manie, chiar o dupnànie ofensiv6.
Totu§i pe sieriul lui ar fi trebuit sä nu lipseased un
nanunehiu de flori române§ti.
1930
CLXV
NADIA BULUGHIN
De ce n'am vorbi 9i de dispariVa, a9a de rdpede, dintre

noi, a cuiva care n'a fost un bArbat obraznic facand po-
litica' din vanitate sau din interes, ci o fatd cuminte 9i
harnick inzestratà cu un talent de care nu 9i-a bdtut
joc, ci I-a pus in serviciul culturii adevárate ?
Nadia Bulughin a fost fiica unei familii de refugia-0 ru9i
in casa cdrora a stapanit numai cea mai deplind cinste 9i
cel mai mare devotament pentru ideal. Ea a crescut in
acest mediu ales, cu o inIelegere durabild pentru tot ce era
frumos, bun 9i noliil. Fdcuse studii la Petrograd in do-
meniul ilustraliei de car0 9i n'a rdmas acolo, ci a reve-
nit in -cara unde se ndscuse.
Nimeni nu-i dddea aten0e.
0 vdd Inca aici, la gazeta noastra, aratând cu sfiala unui
necunoscut ca mine, in judecata cdruia avea incredere,
lucrdri stilizate, energic 9i sobru totodatk care meritau
toata lauda. Era a9a de bucuroasd &à lauda aceasta 9i-o
aude in sfdr9it ! De atunci oricând a fost rugata a impo-
dobi o carte, a alergat raid a care vreodatd plata.
Ea s'a dus acuma, dupd o lungd si grea board, dar

cartea mea de scoald va lega inch' multà vreme isto-
ria trecutului nostru si talentul original al Nadiei Bu-
lughin.
$i in ediIia italiand a altei lucrdri, desemnurile ei au
intAlnit o caldà recunoastere. Acum vre-o doi ani imi
scria denunlând vandalismul contra unei bisericqe de
lemn pe care o si schila. Asa de mult se identificase cu
noi.
Cu noi cari n'o putem uita.
1930
CLXVI
CONSTANTIN GH. IONE SCU 1)
Ne mai lasa un prieten, unul dintre aceia cari nu

ni-au adus o tinere0 prin firea lucrurilor schimbâtoare,
ci hothrirea trainica a omului trecut prin incercdrile
vielii.
Profesorul Const. Gh. Ionescu a venit la noi dupà
una din acele grozave dureri care curalá sufletul Ora
in adânc si trezesc si cele mai ascunse glasuri ale con-
stiinIei. Tata iubitor, crescAtor minunat, el pierduse,
in trasnetul unui accident, pe doi dintre copiii sai.
Nu mi-a cerut nimic din zklarniciile care incântà
sufletele copildroase. Omul de scoalá care indreptase
atatea generatii isprAvise prin a-0 da sama de un lucru:
ea' nu prin programe se drege o societate asa de adânc
atins6 ca o noasted, ci priri ref orma moralà, prin schimba-
rea omului inlAuntrul sari, prin crearea altui suflet pentru
poporul românesc.
De aceea, intr'un partid, el era, ca si noi toli, mai
1) Fost director al liceului Lazar *.
presus de ideea vulgara a partidului. De aceea a putut

'Astra conducerea AsociaVei profesorilor secundari,
fiind sigur cd nu va fi banuit de intemiile care, la
partizani, li strica oricare din intenVile lor cele mai
bune. Libertatea lui de a judeca orice situaVe si orice
om, lucru interzis in sindicatele noastre bugetare, ii
idmasese intreaga.
Tineretului de azi, adesea atat de usuratec si de in-
crezut, acest modest om tie munca ii poate servi de
exemplu.
1930
CLXVII
ANDREE
L-au gasit in Nordul neexplorat, 1-au g5sit intreg,

pAstrat cu ingrijire in sicriul säu de ghia15.
Plecase cu gAndul sã dea stiinIii lumi nou5, si fur-
tunile polului 1-au prins, culandu-1 aldturi de cei din
urma tovargsi al lui. Acolo, in invelisul lui rece, el a
asteptat ziva descoperirii care trebuia s'a vie.
Nu e oare in tragedia exploratorului suedez cu pla-
nurile mari, cutezkoare, pe care nedreptatea sonii
1-a intepenit pe blocurile de gbia-0, ca un simbol?
Astfel, din mijlocul unei societali neii-qelegAtoare si
crude fald de cei mai buni ai sdi, cercetatori indräz-
neti ai viitorului pornesc pe drumul luminat de un
ideal care nu e al vremii lor. Ei cad in drum, la
capAtul ultimelor sforOri, ca sa nu se mai ridice. In
ghia-ca nepasArii acelor timpuri triste, ei se pdstreaza
Irma, intregi si frumosi.
RATA la timpul când frumile respectoase se pleacd
asupra rAmasilii intacte a Ondului si a faptei lor.
1930
CLXVIII
FILARET MUSTA
A murit in Banat un Patriarh al Bisericii romane§ti

ordodoxe, vicarul Filaret Musta.
Era, intre vechii ierarhi ai acestei Biserici, unul dintre
aceia cari reprezintau cea mai nobila tradicie. Musta
a fost, ca §i episcopul Popea, langa care a stat nedes-
partit, un agunist, din vremurile cand episcopia ro-
maneasca Insemna carte, muncd §i jertfa.
Crescut In acele ideale care insufletiau o generatie dis-
paruta, el nu s'a indepartat un singur moment de linia
dreapta trasa de dansele. Strain de orice ambitie per-
sonata, indiferent fata de contingentele politice, despre-
tuitor al intereselor de partid, el a fost popa romanesc
pentru toata lumea.
Popa romanesc, barbos §i stufos, neatins de foarfe-
cele modei, fail talente de salon §i Para acea morga de
parvenit care dela un timp e semnul distinctiv a cui
se mira de ce 1-a gasit.
1930
CLXIX
AUGUST HEISENBERG
Cateva saptámâni abia dupa intoarcerea sa dela

Atena, unde, intr'o excelenta stare de sal-là-tate, luase o
parte aa de activa la congresul de studii bizantine,
eful bizantinologilor germani s'a stins, abia in varsta de
§aizeci de ani, aproape fara a fi fost bolnav, la Munchen.
Nu se ya spune niciodata indestul cat de mare a
fost devotamentul lui August Heisenberg pentru 9tiinla
in care ajunsese unul din maqtrii cei mai stimaIi. Filo-
log de forma-cie, trecuse in domeniul istoric, caruia i-a
adus cele mai mari servicii, Para a fi parasit intorsatura
de spirit pe care i-o dasera primele sale studii.
Nu era numai un erudit sever ; carticica sa asupra
Greciei Noi, de o a§a de zambitoare prezinta/ie, ara-
tase cat de familiar putea sd devie pentru toata lumea
doritoare de a invala.
Dar cel mai mare merit al sail a fost acela de a in-
truni, chiar 9i dupa razboiu, pe cercetatorii tuturor 0-
rilor in a sa # Byzantinische Zeitschrift*, care a fost
indata un organ central al acestor studii.
22
Cei cari 1-au cunoscut personal regretA adfinc pe

omul bun si afabil, a cArui amintire li va râmfinea tot-
deauna vie.
1930
CLXX
AUREL LAZAR
Rapede s'a dus dintre noi omul rar Intre Ardelenii
din generaiia sa care a fost Aurel Lazar.
Sunt cAteva luni de cfind vorbiam In acest ziar de
adâncile lui cuno§tinle in materie de drept administra-
tiv, de realul lui talent de expunere, unite cu o obiecti-
vitate, cu un spirit amabil, cu o modestie incântAtoare.
Am aflat cà i-au plâcut aceste rânduri de preluire absolut
desinteresatd.
Si totu9i, cu aceste mari mnsuOri, omul perfect onest,
a cArui viea-p a fost toan numai o luptd pentru libe-
rarea 9i apoi organizarea Bihorului s'au de nwere, n'a
putut ajunge la onorurile rezervate unora cari sub toate
raporturile ii erau inferiori.
Dar, cuminte cum era, i bun la lucru ce mare
calitate ! , el nu s'a descurajat. Pe cand aceia se insta-
lau la locuri ministeriale i subministeriale, el s'a mul-
Omit sà i se dea acasa la dânsul o primdrie.
Aurel Lazàr nu las6 numai o amintire Induio§atà, ci
un exemplu de civism.
1930
22*
CLXXI
C. Z. BUZDUGAN
Se anunta din Galqi ca < avocatul )> C. Z. Buzdugan

§i-a dat singur moartea. Pulini, in afara de ora§ul pe
care I-a iubit qi de care n'a vrut niciodata sa se desparta,
vor fi §tiind ce om rar se desface in acest a§a de trist
chip din mijlocul acelora cari-1 prquiau cat nu-§i dddea
sama el insuO.
Avocatul a a fost un bland visator, urmarind nobile
ganduri politice, in mijlocul unui partid ca oricare altul, §i
a fost un ales suflet de scriitor, cu o reala vocaVe poetica.
Ace la care Wepta dela sufragiul universal ceea ce
votul anonim al orbilor politici n'a dat niciunei socie-
täji omene§ti, a fost, acuma cateva decenii, and versul
reprezenta o cugetare, o simire, o forma, iar nu On-
guritul oricarui anormal ori in§elator, kmul din canta-
re/ii inzestraii ai vremii sale.
Dar mai ales el s'a incumetat, cu atatea cuno§tirge
cate le-a putut strange singur, fdra §coald, s dea din
nou in romanqte grandiosul epos al lui Dante, §i cu
lung& trudd §i-a atins tint,
C. Z. BUZDUGAN 341
Când opera era gata, lumina ochilor i s'a acoperit. i,

in intunerecul infernului unde pare ca-1 coborise poetul
lumii de dincolo, n'a putut trai acela care cerea vie/ii
lumina' i bucurie.
1930
CLXXII
VINTILA BRATIANU
Un om din generatia mea se duce.

cii toate luptele, firesti sau si nefiresti, dintre oa-
meni, ceva leaga pe aceia cari, prin forta imprejurarilor,
au vazut aceleasi lucruri, au siintit aceleasi emoii, s'au
gasit in aceleasi front fata de aceleasi primejdii i, cu
voie sau fara, au colaborat la aceleasi fapte. Nu voiu
repeta aici ceea ce am avut tristul prilej de a spune la
Camera.
Dar un lucru trebue sa-1 adaug in acest ziar. Oricare
din noi trebue sa faca greseli, care sunt legate de insu-
ficienta bietei noastre fiinti umane. Dar nu e bine ca
unii sa ne bucuram de greselile altora. Si mai ales in
judecarea lor nu trebue uitat ca avem a le proiecta asupra
viedi intregi a celui care ajunge a le savarsi. i vieata
lui Vintila Bratianu nu merita, de sigur, injuria zilnica
de care a avut parte si care poate i-a scurtat zilele.
Suntem mandri ca n'am aruncat noroiul in fata
invinsului.
1930
CLXXIII
LIUBA D IM ITR IE V
Un ofiler in rezerva ni trimete dela Chisinau un fru-
mos volumas cuprinz'and ce idei, ce sentimente si ver-
suri s'au zbuciumat, c'aliva ani de suferinIa si truda,
de asteptare a unei morIi sigure, in sufletul Liubei Dimi-
triev, moartii daunazi la douazeci si opt de ani.
Fata era nascutà in Sudul Basarabiei dintr'un Bulgar si o
Grea ca. Nicio picatura de sfinge romanesc. Dar intre &Ansa
si noi dela sine s'a stabilit una din acele legaturi sufletesti
ce inspirà o vie*. Si-a schimbat si numele, in Dimitriu, ca
sa fie si formal in comunitate cu nalia pe care o iubea. Si
si-a tarAt agonia dela Chisinau la Iasi, de acolo la nanasti-
rea Varatec, unde a scris versuri de inchinare catre poetul a
carui umbra fluturd a colo in jurulunui mormant, Eminescu.
S'a dus din viea0 vorbind de crini albi, cu dulci ver-
suri românesti pe buze.
Desnalionalizatori prin scoala si prin silk nu credeli
ea sarcina de a ni castiga suflete, suflete curate si bune,
trebue lasata insusi aierului bland al acestei OH?
Din mormantul ei, Liuba Dimitriu zice ca da.
1931
CLXXIV
VIRGIL BARBAT
A incetat din vieala la Cluj profesorul de Universitate

Virgil Barbet,
coala pierde pe unul dintre cei mai devotati servi-
tori ai ei, dintre cei mai zelo§i formatori de con§tiinla
in mijlocul tineretului. Inzestrat cu frurnoase cuno9tinli
in domeniul civilizaIiei americayLe, acest sociolog cu
inalte preocupari morale a avut totdeauna inaintea
ochilor acea ridicare a nivelului educativ al noilor gene-
raIii fail care in zadar vor fi fost toate sforlarile 9i toate
sacrificiile.
Tinut prea mult in umbra, adesea neinIeles de mediul
in care lucra, acest autor zelos, din al carui scris era
totdeauna ceva de invalat pentru oricine, nu §i-a dat
partea in vieala sociala §i politica, pentru care avea
altà pregatire cleat a politicianilor de duzina.
Acelor cari I-au cunoscut el li lash' amintirea unui
caracter ferm §i unui suflet adânc patruns de menirea
sa ca profesor 9i ca om.
1931
CLXXV
EDISON
Acel care la o varsta de patriarh a inchis ochii in Ame-
rica a fost Lea' indoiala unul din cei mai mari creatori
in domeniul tehnicei, unul din cei cari au rasbunat mai
mult asupra naturii dusmane geniul omenesc si prin
posibilitaIile de legatura intre oameni si prin punerea la
indemana tuturora a placerilor artei a fost cel mai
glorios binefacator al umanitacii in vremea noastra.
Inventatorul neobosit a fost, in acelasi timp, un om bun
si facator de bine, care, in fiecare descoperire, s'a gandit
inainte de toate la cat pot folosi semenii sai din noua
taina pe care a smuls-o materiei mute si oarbe.
0 vieaia de o puritate de cristal a fost necontenit legata de
activitatea vrajitorului stiimific care n'a cunoscut odihna.
Cei cari fac deosebire intre insusirile sufletesti si data-
riile morale, a-rogandu-si privilegiul de a fi mai rai decat
aliii fiindca cleat al-Pi se simt sau se cred mai destepli, ar
putea lua exemplu dela Americanul simplu si modest, ea-
ruia totusi in orice oras de cultura un monument ar trebui
sa dovedeasca recunostinIa faIa de mareala lui fapta.
1931
CLXXVI
MATILDA CUGLER-PONI
Venerabila doamna" care la o a§a de inaintata vfirstà

pleacA dintre noi a fost, in viea-ca ei impodobitá
cu atAtea daruri sufletqti, un exemplu in toate pH-
vincile.
Pe vremea and poezia era sinceritate, sentiment 0
simplicitate, versurile Matildei Cugler au fost cetite
0, mai mult, cântate, de atAta lume care a gasit in ar-
monia u§oarä a silabelor ritmice, cu un parfum de sen-
timentalitate duioasd, mângaiere in multe suferinIi §i
deziluzii.
Sucie a unui om eminent, in care era intrupatà dis-
creta in/elepciune a rasei lui mo1dovene0i, d-na Poni
a fost buna- sfatuitoare care se ascunde 0 sprijinul moral
care e totdeauna la capatAiul indoielilor §i necazurilor
pe care oricui, §i mai ales omului drept qi bun, lumea
le &à din bielpg.
0 astfel de viea0 sil indemne pe femeile de azi, care
au nevoie de asemenea indemnuri, 9i in sensul ei sa se
MATILDA CUGLER-PONI 30
creasca, harnice, modeste 0 bune, acelea de care, mane,

are nevoie neamul nostru, pentru a nu cadea, prada
pacatelor fatale ale unei modernitali in afara de morala
etern'a, sau contra ei.
1931
CLXXVII
N. LEON
La Ia§i s'a stins d-rul Leon, doctor de §tiinIe natu-

rale, nu de medicina, una din figurile cele mai sim-
patice ale Universitalii moldovene.
Sprinten pana la batranep, cu un aier de cavalereasca
sfidare a varstei, privind vieala vesel cu clarii lui ochi
alba§tri §i plimband pe strazile capitalei aipite 016ria
lui de vechiu pictor flamand, cravata lui invoalta de
poet romantic dela 1830, Leon era un bun §i bland prie-
ten pentru tineretul pe care cu vorba bung II indemna,
ca i pentru cei de varsta sa.
Unui astfel de om, chiar in atmosfera de ura obi§-
nuita in anumite cercuri intelectuale ie§ene, nimeni
nu i-ar fi putut ie§i in cale cu o vorba rea.
Naturalistul din 9coa1a lui Haeckel, in a carui doc-
trina a crezut pfinA la sfar0t, era un cercetkor atent
al tapturilor lui Dumnezeu, 'Ana la ganganiile cele
mai marunte §i scarboase, care capatau un interes de-
osebit pentru dansul.
N. LEON 349
Din aceastá truda neintreruptà, din acest zimbet de

ve§nic4 tinere0 se forma valoarea 0 farmecul acestui
om, asemenea cu care nu da tineretul crescut 0 in pri-
mejdii §i in rAsfal.
'1931
CLXXVIII
UN INVATAT: D-RUL PAULESCU
Profesorul Paulescu, care a trait ca un mucenic i a

murit ca un sfant, infaIi§eaza in chipul eel mai expresiv
pe invalatul roman, a§a cum il fac cele mai bune tradiIii
ale prii noastre.
Cine 1-ar fi vazut discret, rece, tacut, nu i-ar fi dat
sama de opera pe care acest om o avea in urma sa. A
trebuit ca moartea sa deslege pe prietenii cei mai de
aproape, pe ucenicii cei mai credincio§i pentru Ca reve-
la-cia sa se produca §i sa se cunoasca numarul i insemna-
tatea descoperirilor lui. Mu lii §tiau numai ca Paulescu
are In politica o anume direcIie, pe care, de altfel, n'o stra-
muta in activitatea sa profesionala, plina de cea mai
cabla iubire de oameni.
Inteo vreme cand faima precede munca §i valorile
adevarate sunt raspinse de obraznicia care se indeasa,
vieala §i moartea acestui om de merit sunt un indemn
§i o invalatura pentru tineretul care trebue sa reziste
ispitelor gloriei rapede facute.
1931
CLXXIX
NATHAN SODERBLOM
Seful Bisericii suedeze, fericit patriarh traind in mij-

locul numeroasei sale familii, a disparut acum cateva
zile.
Traind aa de departe, acest cleric luminat, care se bu-
cura, pretutindeni, de un mare prestigiu, e legat totti0
de noi, la cari, acum cgaiva ani, §i-a trimes solul, prin
marea opera de apropiere a Bisericilor, pe care a intre-
prins-o §i careia i-a sacrificat mulai ani din vieala sa,
atilt de ocupatd.
I s'a párut arhiepiscopului dela Upsala ca, in aceste
zile de nehotArire, de zbucium fárà sens, de pofte
niciodatâ satisfàcute, de pArAsire a tot ce odinioard lega
pe oameni, duqmania, rivalitatea chiar dintre Bisericile
in care vremile au imp6rIit cre§tin6tatea e fara sens,
ea in aceste sfa0eri e o incurajare a propagandelor celor
mai josnice ca 0 a celor mai distrugatoare.
s'a pus pe lucru. Astfel, la capatul unor lungi silin%i, a
putut sa vada sub cerul palid al patriei sale nordice
adunandu-se la un loc, discutând prietene§te, ispravind
printr'o marcatà apropiere pe armuitorii tuturor formelor

religiei sale, dela protestantismul cel mai modern
Odd la ieratica maiestate a bàtrânelor patriarhii asiatice
§i africane.
Aceasta apropiere cre§tina, care e in mare parte opera
lui Nathan Soderblöm, ii va insemna statornic numele
in istoria vicisitudinilor crWinismului.
1931
CLXXX
MORMANTUL REGELUI FERDINAND
Flori multe acoperiau Vineri piatra sub care se odih-

ne§te chinuitul trup al regelui Ferdinand.
Rare ori a fost atata seninatate la un parastas de prim/.
Cântärile se indlcau intr'o atmosferà de pioasá reculegere.
Ceva din sufletul cel bun al celui care a cOrmuit cu
discretä in/elepciune §i cu ascuns devotament soarta
Rornâniei in cele mai grele momente, plutea in aierul
necropolei arge§ene.
Judecata asupra acestei grele §i glorioase domnii ter-
minatà in mari sfa§ieri dinastice §i nesiguranIe pe-
riculoase nu s'a rostit Inca.
Ea va trebui sa. Iie sama de ce a fost politica ei, dar §i
de ce a fost omenesc in dosul acestei politici, atAt de mare
in ce prive§te intregirea hotarelor, atAt de supusA criti-
celor in ce prive§te carmuirea interna a altora pe
aläturi de regele domnitor.
Umanitatea regelui Unirii, aceea va trezi oricand o in-
duio§ata simpatie prin delicate/a unui suflet care, ple-
cându-se nu odatá in fa/a imprejurarilor §i influen/elor,
23
pastra pentru sine un col% in care era lumina cea mai

clara §i mirezmele cele mai rare.
To '0 aceia cari inIeleg ce poate ascunde un suflet
ornenesc de sacra sfiala se vor uni in aceasta emoVonanta
prquire.
1931
CLXXXI
I. N. ROMAN
Bunul I. N. Roman s'a stins subit la Constanta uncle

bdtranul poet, rknas poet liana la ultima clip5 a
vigil sale, se incetalenise oaspete al Virmului pontie
de multi ani de zile.
Acuma patruzeci i ceva de ani, un tank. Ardelean
castigase multe prietenii prin frumusga sa de S5listean
cu oebii negri §i barba deas5, prin meste§ugul versurilor
insuflgite de spiritul eminescian §i prin vioiciunea con-
deiului ski de ziarist.
Roman, al carui elegant cilindru era cunoscut de
toatä lumea, reprezinta in presa partidul liberal, acel
partid care avea in frunte pe cei mai ale§i oameni din
eapitala de odinioarà a Moldovei §i care, prin tragedia Ca-
derii marelui Brätianu, ca§tigase i pe cativa din tinerii
ie§i0 dela Universitate.
0 diregie pe care n'a pärdsit-o niciodat5, alegand doar,
acuma in urma, intre cele cloud num* ale grupririi.
Pentru dansul, partidul ramãsese a§a cum li ap5ruse
23*
tanarului Ardelean la douazeci de ani, tot asa de tartar

cum era, cum ramasese sufletul lui insusi.
In aceastä vesnica tinereta, omul cu un zambet pe
buze a trait peste saizeci de ani Fara a fi urit pe nimeni,
fara a fi spus cuiva o vorba rea.
Rail §i prelioasa laudia, aceea pe care a meritat-o el!
1931
CLXXX II
GENERALUL DRAGALINA
A fost candva un razboiu pentru intregirea neamului,
s'au topit in aceeasi voinla de sacrificiu toate osebirile
meschine care ne scot ca clusmani unii in faIa altora,
,
o, ce ridicula du§rnanie, fara nicio adevarata osebire in
idei, färà niciun antagonism de trad4ie ; numai vanitate §i
interes ! ne-am simtit oare candva o micie? Acestea
sunt intrebarile care se pun de cate ori un om de atunci
rasare, plin de mustrari.
Generalul Dragalina, care se comemoreaza astazi, a
fost un Roman dela locul lui banalean, dar un Roman
pentru to/i Românii, pentru marile scopuri generale ro-
mâne§ti. Ofiler in Romania deci: uegaiean *, el a
dat àrii libere ceea ce e marea insusire a oamenilor
din linutul sAul vitejia sincera, eareia-i place pericolul,
care-1 cauta, ii infrunta, pentru scop, desigur, dar §i
pentru frumusela gestului.
Gestul, el 1-a facut mergand in voia soartei clupa da-
toria lui, si de gestul acesta a murit.
General, dizand CR un soldat.
1981
CLXXXIII
MONUMENTUL LUI DIMITRIE GRECEANU
S'a ridicat la Iasi un bust lui Dimitrie Greceanu

ministrul care si-a gash un sfarsit atat de tragic in
atentatul dela Senat.
Se stie cu ce seninatate antica cel asa de greu ranit
a trecut prin ultima incercare, (land exemplu de cum tre-
buesc primite de un om de suflet inalt raspunderile
riscurile situaiiilor supreme in Stat.
Cariera politica a lui Dimitrie Greceanu s'a desfasurat
mai ales inainte de razboiu, dar si in imprejurarile inuh
superioare celor de azi un oin Ca dansul avea insusiri
de acelea prin care cineva risca sa rainaie pu/in inteles
neapreciat dupa justa valoare.
Nu cä acest unnas de cinstiti boieri moldoveni ar fi
avut acele mari insusiri oratorice care sinulg succesul, eä
mintea lui ar fi creat ceva din formele noua de care de
atata vrerne avem nevoie ori ea in administraVe s'ar fi
dovedit un stapanitor de oameni chernat. Dar era la
dansul un sing ales pentru lucrurile pline de cuviinla ¢i de
frumuse%a, o iubire de carte si o evlavie de trecut pe care
DIM1TRIE GRECEANU 359
trebuia sa i le surprinzi, o aristocratica atitudine de a

reprezinta tradiOa pe care o avea In insà9i sAngele eau.
De aceea, and oameni datori sa se sacrifice In rAzboiu
se eschivau dela primejdie, el, fArá sa aiba o asemenea
datorie, s'a oferit, dupd buna datin4 a Inaintailot sli.
dacä nu i-a fost dat sá moarà impotriva dupnanului
national, du§rnanul social 1-a räpus la locul unde
intrupa ordinea istorica i naturalg a societaIii noastre.
1931
CLXXX IV
NESTOR URECHIA
Ne pArAseste un om foarte cult §i inzestrat cu un

frurnos talent literar, un iubitor pasionat al Orli sale, in
natura de azi, in amintirile de ieri, dar mai ales unul
de o nesUarsita modestie §i bunatate, Nestor Urechi5..
Prin viea0 s'a strecurat ca o umbra, evitând tot ce era
zgomot, tot ce putea sA para dorintà de a fi vAzut, pu-
tin0 de a fi apreciat.
Greaua lui copildrie §i tinere/à, apasarea unui nume
care sub multe raporturi era greu de purtat, i-au da
aceastd infatipre simpaticd, sub care va ramfinea in
amintirea acelora cari, fie numai prin scris, ca mine,
1-au cunoscut.
Se va gasi greu un om care sd faca din diletantismul
zelos mai mult deck a izbutit sa facA, in cArvile sale
de pitoresc, in articolele sale de istorie rometneasck
acela care a fost Nestor Urechig.
1231
CIAXXV
ZAMFIR ARBORE
Un articol calduros al d-lui Cesar Petrescu aduce ina-

intea publicului roman figura quasi-nonagenarului scriitor
§i profesor Zamfir Arbore, pe care legea pensiilor II
arunca in mizeria slujba,ilor imbatranili ai unui Stat
fara recunwinta.
D. Zamfir Arbore reprezinta tipul Basarabeanului bun,
patriarhal §i inaintat in vederi, gata de lupta §i iubitor
de pace, sol al schimbarilor de mane §i pastrator neclintit
al datinci. Cu ace§ti oineni s'a /inut, de fapt, toata vechea
Moldova, cu ace§ti blajini neinfranp. Dar, daca acesta e
tipul cel adevarat, nu e §i tipul care, dintre Basarabeni,
poate reu§i.
$i de aceca, pe and ataIia dintrc Prut §i Nistru au
atins prin oportunism situa/ii nesperate, batranul lupta-
tor pentru liberarea de mai nirneni intrevfizuta a Iarii
sale de origine, dispare, uitat de toi, in umbra grea a
anilor inaintatei sale batraneIe.
Si e nedrept. E pacat !
1931
CLXXXVI
AMINTIREA LUI N. FILIPESCU
Amintirea lui N. Filipescu rAsare din nou astAzi si, la

vremea ei, c5ci e a unui om intre neoarneni.
Acest boier de neam aducea in lumea liliputanismului
constitutional si # partidal 0 apuciituri care veniau din
traditia insgsi a vechilor semintii viteze.
Lovia hotärit, furios, Rua sa vrea, la fiecare pas,
printr'o nevoie de a-si descArca marile puteri ancestrale,
in fiinte, moravuri si asefaminte care-i scApau totdeauna
prin chiar caracterul minuscul al proportiilor si miscii-
rilor lor. Prietenul ii era prieten si dusman dusmanul.
Era ceva duios intr'o prictenie care nu se sprijinia pc
indatoriri, nici pe <4 comunitatea de program », ci pe flairul
crt omul apar tine acelecasi familii, prin siinge sau prin
suflet. i era ceva na'valnic intr'o dusuailnie neierratoare,
care 1-a adus oda ra Oda in odaia de lucru a adversarului
pentru a-i administra, in ciuda gloantelor de revolver,
o corectiune.
Tinea la tarà si la natie nu pentru sentimentalitali
apoase si pentru teorii de carton, ci pentru cil intreaga lui
N. FILIPESCU 363
f5pturà venea de acolo, pentruc5, fiind altfel, s'ar fi

renegat pe sine.
Neat c'd acest orn care cladea rnasiv si trainic, cand
avea prilej, s'a pierdut intr'un mediu in care nu era alt
bronz cleat al gologanilor!
1931
CLXXXVII
UNUL DIN CEI VECHI: DIMITRIE COMSA
Batrânul Dirnitrie Comsa a ajuns la ceasul odihnei.
Ce Ardelean de treaba, dintr'o genera/ie a aril vieata
a fost numai ideal si sacrificiu, petrecuta fiind toata,
cu atka placere, intre masa de lucru de acasa si vizita
la temniIile politice ale regimului maghiar ! i ce resem-
nare la dansul, and altà vrerne a adus la suprafaia al%i
oameni, cari nici la masa de lucru n'au prea stat i nici
n'au facut cunostinIa cu gazduirea in gherlele staptmilor.
Când al%ii se vor duce, va rarnânea o clipa in aier pra-
ful pe care-1 vor fi fascolit intr'o valid zbatere de am-
Dupa cei din felul bunului Mos Comsa va ramânea
o intreaga opera de folklore artistic care e pentru noi o
vesnica mândrie. Caci cc n'a facut cl din camasile i opre-
gele, din covoarele si scoarcele, din furcile i uneltelc
gospodariei Váranesti din Ardeal in albume a caror exe-
cutare e o minune i biruie ce au fost in stare sa lucreze
alte popoare care, de, aveau Statul lor I
Si valoarea unui om se preluieste in ce lasa dupa
dfinsul ca un adaus la vieqa neamului
1931
CLXXXVIII
TITTONI
Italia pierde pe unul dintre cei mai incerca0 oameni

politici ai ei. Fostul ministru de Externe al regatului,
Tittoni, Mcea parte din familia marilor diploma0 cari
aveau doug insuOri superioare : stapfineau toatà comoara
tradi0ei §i erau i capabili de o interpretare individualä.
Mai presus de partide §i de clientele, ei reprezintau,
cu ajutorul personalitälii lor distinse, interesele per-
manente ale Statului, care el instq avea o singura poli-
ticfi in afarg.
La Paris, acela care dispare astAzi a lucrat, in momen-
tele cele mai delicate, cu o elegant4 dibácie unita cu un
inalt sirn% al ráspunderii, care i-au asigurat un loc de
frunte in diploma-cia marelui razboiu.
Simpatiile pe care le inspira acolo au ajuns s'a fie o
zestre a patriei sale.
Cfi Ova diploma0 §i-au luat de mult rangul alaturea
de comandanlii de armate in istoria uriaplui conflict.
Intre ace§tia era §i Tittoni.
1931
CLXXXIX
GENERALUL BERTHELOT
Bunul bgtrân ai cgrui ochi surAzatori strAluceau de
bucurie de ate ori era in easula-i romAneasca de sub
muntele ardelean, acela care, in Frania lui, era amicul
de fiecare ceas al fiecaruia dintre rnartorii luptei pe care
am pun tat-o impreuna, ne-a lgsat. A doua zi dup6 ce rful
sAu a intrat in lumea umbrelor, el a parut ea se supune,
veehiu soldat, unei misterioase chemAri de intovärasire.
Generalul Berthelot a fost numai un general. Fdrà idei
politice si filed ambilie, Idea dorinla de a iesi in vitring.
Ostas din alte timpuri, fäcându-0 serviciul unde era ordi-
nul, färii tristerd in disgraIie, Para' trufie in biruinVa. Un
suflet care 'Area ca. vine din vremile and fazboiul era
o vieatä pentru oarnenii voinici, cu hot'arArile neclintite.
Era pentru el o placere and isi Ikea datoria in
singurul fel pentru care era nAscut. Isi iubea solda/ii
si era prietenul sigur al celor ce iubeau steagul lui. Un
Francez, un bun Francez din timpurile farà teorii.
A fi inutil era pentru dânsul a muri.
i a murit nemai fiind in serviciu.
1931
CXC
JOFFRE
Mare le soldat la c6p6taiu1 cgruia st'a toatà Fran%a, a

fost, oricAte merite s'ar reciinoaste insusirilor de strateg
ale lui Foch, celalt maresal al victoriei, castigätorul
razboiului.
N'a avut niciodatá pretemiile unui geniu militar,
din retragerea lui, asa de modest6, n'au iesit nici &Atli
de lauda pentru sine, nici atacuri impotriva altora.
Nu s'a inchipuit ca o personalitate providerrcialii,
ti n'a cerut nafiei sà-1 aseze intre sfinii ei mfintuitori.
CAnd 1-am v5zut la Bucuresti, gras, greoiu, cu bunii lui
ochi de burghez modest si rnulOinit, ne-ain intrebat
poate de ce in figura lui nu e nirnic din tragicele striiful-
gerrtri pe care le asteptarn. Dar acest Catalan licut ti
sfios a avut marele merit de a nu despera, de a sta pc loc,
de a se infige, de a astepta biruin/a pe care n'a putut-o
smulge. De a astepta cu siguranIa cd ea trebue s6 vie.
cu credin0 se astig6 toate eizboaiele pe lume.
Iar a lui a fost simplgt si tare.
1931
CXCI
EPISCOPUL TEUTSCH
Saqii au pierdut un om care nu va putea fi Inlocuit

qi care, chiar in situalia care i se crease prin demisia
de acum cateva luni, putea s6 fie un bun sfetnic pentru
poporul ski, de o bucata vreme vadit desorientat. Oa-
meni ca dansul, invala%i, nu fara talent, plini de o a§a
de buna experien0, care nu era numai a lui, mode§ti,
muncitori §i inlelepci, yin de obiceiu nurnai din tr'un
anume mecliu 0 trebue sa OA lungi §i rodnice traditii
de familie.
Fiu de episcop, legat prin inainta§ii sai §i toate lega-
turile sale de toate domeniile de vieala §i activitate ale
poporului sau, raposatul Teutsch fdeea in adevar figura
prinIului ce era nu numai pentru Biserica, dar pentru
toata vieala sociala §i politica a neamului sau.
Pe noi nu ne-a inples, 9i de aceea nu ne-a iubit. Nu
§tiu chiar daca in sufletul vioiului bátrAn era loe pentru
a doua iubire, atat de puternica era cea dintaiu. Pentru
Germani in genere a avut un devotament pe care a ,tiut
sa-1 exprime in forme prudente. Pentru Monarhia lui
EPISCOPUL TEMSCI1 369
Francisc-Iosif a pastrat §i dupa risipirea ei sentimente

de pietate i de respect, pe care nu s'a sfiit 86 le
rosteasca §i in scris.
Fai,a de dânsul, in schiinb, Românii §i România, in
care i-a. fost sortit sa träiasca, au facut tot ce au pu-
tut, dela alegerea ca membru de onoare al Academiei
Romane la onorurile cu care I-a acoperit Statul.
Opiniei publice insa i-a ramas un strain, §i de sigur
Ca a fost pacat.
1933
24
CXCII
ANA BRANCOVEANU, CONTESA DE NOAILLES
A murit cel mai mare poet francez, care era de spre

partea tatalui o Româncd.
Nu e locul in cateva rauduri, a doua zi dupa moartea
ei, sa se arate ce loc unic a castigat in literatura franceza,
in a lumii intregi, femeia care crease din bielsugul sufle-
tului ei, din tot ce poate da o ascenden0 intelectuala,
din indrazneala de a face cu desavarsire nou, din nespusa
ei iubire de lumina si de vieqa, din eroica protestare
contra intunerecului si a mmlii, o sensibilitate poetica
pe care nimeni n'a putut-o imita, de care nimeni nu s'a
putut apropia macar si care e formula cea mai delicata
a ce are mai intim si mai misterios sufletul modern.
Dela inaintasii romani ea a avut acea mostenire de
poezie care, prin bunica ei, so-0.a lui Dumitrachi Bibescu,
bun gospodar oltean, ii venea din neamul, atat de in-
zestrat literar, al Vackrestilor. Tot romantismul ei este
de acolo. Dar simial ales pentru forma are si alta origine:
tatal mamei ei, ambasador al Turciei la Londra, Mu-
surus, a fost traducatorul in greceste al lui Dante.
ANA BRANCOVEANU, CONTESA DE NOAILLES 371
Pentru nu stiu ce cuvinte spuse intro clipa de capriciu,

smuls idealismului ei de acea amintire a Eladei care
e in sufletul oricgrui inchinAtor al frumuselei, s'a aruncat
impotriva ei, poetd francez6 prin toan cre§terea pe
care o primise, printr'o insträinare de copild de care nu
era vovatà, invinuirea Ca pisa renegat nalia. Eu, care
am propus i reusit ca Academia Romana s'o numere
printre membrii ei de onoare, cred cu toatä convingerea
cd intre cine cântà mediocru in româneste dupa inspi-
raIii total strAine i intre cine aduce, genial, acordurile
misterioase ale sufletului nostru intr'una din cele mai
mari literaturi ale lumii, e de preferat cu adiniraIie
acesta.
1933
24*
CXCIII
UN VECHIU BASARABEAN: Z AMFIR ARBORE
La o vrasta de patriarh Zamfir Arbore Inchide ochii

de mult obosiIi de scurgerea 1ung4 a anilor §i de mize-
riile urite ale vremii. In omul acesta de o blfinde0 färd
margeni, de o seninatate ca a InIeleycilor din antichi-
tate era o adevaratà cornoará din ceea ce nalia noastra
are mai bun ca judecatá dreaptd, simlire aleasa §i desa-
vAr§ità cinste.
Solia Basarabiei el ni-a adus-a In zile cfind nimeni
nu se putea gandi la lucrurile mari, dar i grele, §it la
aceasta nu ne gAndim indeajuns, pe care ni le pre-
gatea viitorul. Cartea despre sara familiei lui este §i
pfina astazi ce se poate gasi mai deplin, mai sigur §i mai
l5murit cu privire la Moldova de peste Prut. Acade-
mia Romfinä s'a onorat publicând-o, §i ea, dacà nu i-ar
lipsi ap de mult mijloacele, ar trebui sä deie o a doua
ediIie, linutá in curent cu imensele schimbári care s'au
petrecut de atunci: un tefan Ciobanu ar putea-o face
mai bine deck oricare altul.
ZAMFIR ARBORE 373
NaIionalist dintre aceia cari Ince leg ea iubirea cea

mai mare e datoare sá gAseasca §i expresia cea mai
stApAnità, Arbore, 'Arta§ la agitaIiile umanitarismului
rusesc din tinereIa sa, nu putea s uite acele visuri de
Walk intre oameni in care s'a vadit nobleIa, aproape
nein/eleasa astAzi, in .vremea când omenirea se scuipà
§i se sfingcra, a generuciei sale. Memoriile pe care le-a
publicat aratà cat de trainice ramilseserà la dânsul
amintirile unor zile in care era o inálIare a cugetelor
§i o curaIie a inimilor spre care rAvnim in zAdar astAzi,
noi cari imbAtrfinim.
Aceste amintiri ale unei vieIi exemplar tràite vor
fi fost singura mângaiere a celui care din priveli§tile
care treceau inaintea lui nu putea scoate ultimul zirn-
bet al profeIiilor indeplinite.
1933
CXCIV
I. GH. DUCA
0 crima odioasa inlatura dintr'o vicatä politica in

care avea inca o pagina de scris, aceia care i-ar fi putut
caracteriza puterea de creMiune, caci talentul de a vorbi
si de a scrie era de atatea decenii cunoscut, pe seful par-
tidului liberal.
El cade in datorita indeplinire a sarcinii de aparator
al ordinii, decat care nimic nu se impune mai mult ca
astazi.
4 eful>> de o find inteligenta care dispare in atat de
grozave imprejurari si in jurul sicriului caruia niciun oin
de bine nu trebue sa lipseasca, nu era facut pentru
aceasta criza politica de astazi si poate chiar pentru
niciun fel de politica. DispoziVile lui erau ale unui seri-
itor, si a scris multe frumoase pagine, si ale unui
profesor, si se uita anii de profesorat al tinereIelor sale.
Fire impresionabila, el se supunca unor voirgi mai
tari cleat dansul, ca a lui Ion I. Bratianu, care 1-a
dominat as6' de mult, si a fost de sigur din partea-i o
greseala, pe care a plätit-o asa de scump, aceea de
I. GH. DUCA 375
a crede ca-I poate inlocui pe Brátianu intr'un astfel

de partid §i in astfel de vremuri. Tot ce era in el artá,
elegarip, atitudine studiata, nu se mai potrivia intr'un
timp and ce trebue, este asprimea in stare a zdrobi
alte asprimi.
A primit puterea cu melancolie, a§a1-am viizut ultima
oarà §i amintirea lui nu va fi aceea a oratorului cu
violenIe impuse §i studiate, ci a unui aristocrat politic,
supravieluind vremuri care nu se vor intoarce poate
niciodata, dar cve se vor impune adrniraiei, pentru
tot ce au cuprins ca elegan0 a gestului §i a vorbei.
1933
CAC
MIHAIL SUTU
Nonagenarul care §i-a gasit locul de odihna lânga

biserica din Calinesti'a familiei sale, Mihail Sulu, a fost,
pang la accidentul care i-a pregatit moartea, unul din
cele mai extraordinare exemple ale vitalitaIii care se
capata de cele mai multe ori numai la sfAr§itul unci
lungi desvoltari de rasa.
Aproape orb, el urmarea nu numai orice se cA§tiga
in §tiino careia-i consacrase de multi ani de zile toate
grijile lui, dar mice se petrecea in dorneniul intelectual
avand §i cea mai slaba legatura cu aceste preocupaIii.
L-am vazut intr'o zi la Cornisiunea Monurnentelor
Istorice protestând contra faptului cà n'a fost convocat
de mai bine de jumatate de secol, atunci and facea
parte din vechea comisiune a lui Odobescu, a carui
continuare ar fi cea de acum. Ne-am facut o placere
sa-i oferim un loc de unde niciodata n'a lipsit.
Pe strazile Parisului pada acum cAliva ani umbla pe
jos §i cAteva rasturnari nu 1-au putut face sà renunte
a arata ca vanatorul pasionat de pe vremuri are inert
MIHML v.rru 377
picioare bune. A biruit o dubla pneumonie §i, indata

ce a putut rasufla, a venit la §edimile Academiei.
Lupta de zeci de ani cu umbra lui Mommsen §i nu s'a
lasat pana nu i-am adus la Paris ca sa-i asculte teoria
pe scepticul Theodore Reinach.
Cand a venit sa-mi mulcameasca pentru aceasta, a
cazut vorba de Fanar 0 cu cea mai mare energie acest
prea perfect gentleman ma asigura ca nu simte in el
nimic fanariot.
Vom mai avea oameni de aceasta fibra ?
1933
CXCVI
ULTIMUL SAGUNIST: EPISCOPUL BADESCU
A murit la Caransebe§ batranul episcop Iosif Traian

Badescu, caruia pe dreptate i se poate spune: ultimul
sagunist.
Dela Saguna raposatul ,avea infacisarea pletoasa §i
barboasa, stufoasa in sprâncene, iute la cautatura, pe
care o intalneai si la un Vladica Popea, care i-a fost
inaintas. Dela dansul simuI pentru o gospodarie cu
raspundere. Tot dela dânsul un na-cionalism sigur §i
cuminte. Iar bucuria de oaspeli aceea o avea si dela el
insusi, dela rasa lui cea buna de Iarani banaleni.
De el s'a vorbit puIin de cand era in Romania. Cei
cari au facut isprava inainte tac adesea speriali de
zgomotul teribil pe care-1 fac de cincisprezece ani de
zile aceia cari n'au facut nimic oH au facut ce nu tre-
buiau sa faca.
Era si r)ulintel democrat intr'o vrerne cand si episco-
patul se poarta mai usor si a devenit mult mai amabil.
Cum nu facea niciun fel de politica, nici nu 1-a bagat
de sama nimeni, si bine i-au facut.
ULTIMUL $AGUN1ST 379
Dar, pe vremea and Ungurii nu voiau sä inthreasa

pe protosinghelul, ce era, ca episcop, imputAndu-i ca prea a
Iinut 144 la neamul sail, pe atunci pArintele Bädescu
era cineva.
i, and, in ciuda reputaIiilor mai noute, se va scrie
istoria adevAratä a felului cum s'au unit Rom Anil, va fi
un loc §i pentru dAnsul, eel care, acurna, s'a dus sä
doarmA in satul lui.
1933
CXCVII
TRECE UMBRA LUI CAROL I...
Asupra serbärilor dela Sinaia, triste serbari in mij-

locul saraciei si temerii de ziva de mane i adunare la
ospa% in jurul acelui pe care cu to-0i 1-au izgonit acuma
caliva ani i inaintea caruia ca dqinator al puterii
ingenunche cu to/ii !, trece umbra lui Carol I.
Simplu, sever rege, timid fa-0 de oameni, mandru
fa-ca de misiunea lui regara, ferit de tot ce e fa0da si
zgornot i aparând nurnai Ca zeul rnonarhiei la ceasurile
mari and un gest al lui hotara imprejurarile, singuratee
si pazit de mice prietenie, inchis in camaruIa de fier a
constiirgii sale, personificare a tradiliei, de suverani-
tate intangibila i inabordabila, jucand din douà par-
tide ca sa nu se turbure Ora i, in fond, cel mai
sensibil dintre oameni, dar ascunzand oricui o umani-
tate adesea rdnità care a isprgvit mut pe patul tuturor
muceniciilor.
SA nu se ciocneasea paharele o clipa i gâtlejurile ora-
torice sa taca! Asupra ambiIiilor exasperate care se
TAME "UMBRA LIJI CAROL I... 381
pandesc din ochi In jurul stapfinului pe care niciunul

din ei nu-1 iubqte, aceasta o comandä o -card capabilfi
de a le toropi la pämtint: Trece umbra lui Carol I...
1933
CXCVIII
AMOS FRANCU
A murit in Ardeal un om cum nu se va mai g5si altul

prin ciudatele contraste care se ggseau intr'insul.
Era mic si slab, cu o figura extrem de fina si de nobilä,
pe care o strabdteau fulgerele unor visuri ce nu se poi
intrupa in cuvinte, si atunci in ochii poate timizi, poate
copil5reste sire-ci trecea o flac5r5. Crescut de o mam5
pentru care avea un cult si care cinea pe lAnga &Ansa
foarte strans pe omul matur, &grunt, el avea totdeauna
airul cui simte o supraveghere si asteapt5 o permi-
siune. Dar in mintea celui care purta un nume de
profet al Vechiului Testament era credinIa ea va face
un lucru mare, cg e dator sà-1 fack aceasta fiind
misiunea lui.
Sef de regiuni ale Molilor, craiu al munlilor, Avram
Iancu, Horia ...
Si in jurul lui era cAte un bdiat, ate o fata cu tri-
color la maneca ei, toata oastea ...
Dar el o simIea mare, puternia si astepta procla-
marea. Si, cand a plecat din lume tot cum fusese, un
AMOS FRANCtr 383
avocat de provincie in Romania Mare de care visase si

pentru care suferise, i se va fi pArut ca soarta a fost
cu dfinsul grozav de nedreapta.
1933
CXCIX
COLONELUL MAC IA
Presedintele Cataloniei s'a stins Inteo vreme and

Ora lui cea mica avea asa de multa nevoie de dansul,
caci un simbol cu acest trecut si de aceasta valoare
nu se va gasi urn
Colonelul Macia a fost unul dintre rarii oameni cari
cred imposibilul, fiindca el reprezinta dreptul si nece-
sitatea morala si cari pentru a ajunge la Oita lor se
expun de o potriva primejdiei fata de dusmani si ridicu-
lului fata de indiferenti. Cand regele Alfons, un mare
nedreptatit, stdtea cu multa socoteala cuminte in frun-
tea Spaniei .fara autonomii locale si nationale, el a incer-
cat nu odata pe calea revolutionara, cu asa de slabe
puteri, sa ajunga la Catalonia pentru poporul catalan.
Nici dupa neizbanzile cele mai elocvente, nu s'a dat
batut, ci a luat-o dela capat.
Imprejurarile au facut pentru dfinsul, ceea ce ele,
venind la vrernea lor, fac totdeauna pentru cauzele pc
care le-au zguduit Intfiiu Indraznetii. A putut sa vada la
batrilneta o forma de quasi-Stat pentru miile de oameni
MACIA 385
cari vorbese o Erni* au o literatura, pe care lumea n'o

,tie cat e de bogata, 0 se rnandresc cu un trecut medieval
foarte onorabil, care li apar%ine. i Catalanii au fost
destul de cuminii ca sa-0 puie In frunte, nu pe un dema-
gog rasarit, cum rasar ei, ci pe omul care a crezut, a
luptat 0 a suferit.
Macia a murit cu mulcamirea cá i-a fost dat sa aiba
cea mai Malta rasplatire pe care a putut-o visa.
1933
25
CC
COMEMORAREA LUI CONSTANTIN CIIIODARIU

S'a facut slujba bisericeasca pentru trei ani dela ple-
carea dintre noi, cu adanca durere ea' paraseste o munca
inceputa cu desavarsita credinIa si continuata pada la
desavarsita istovire a puterilor, Constantin Cihodariu,
secretarul general al gruparii noastre.
Intr'o societate unde 1 bunul de gura # e considerat
ca primul cetalean si unde fail <( atitudini # ajunge
cineva cu greu sd fie cunoscut si prelmit, un om, un
suflet ca dansul tree far& a atrage atenTia acelora cari
si mai departe se Inchina, uncori cu falarnicie, de multe ori
cu sfanta prostie, la zeii lor cei falsi de lut.
Inginerul iesean, dintr'o familie de razesi ai Vasluiului,
era un om de puline cuvinte si unul caruia nu-i placea
sa se strambe pentru public. Politica nu I-a atras nu
numai in tinerele, dar nici in plina maturitate. Avea o
profesiune o, politiciani fara niciuna I si era onest
fa-0 de profesia sa, din care de altfel a trait si dupa ce a
iesit la pensie.
Atunci and pe campul lui isi Meuse datoria lui, el
a venit la mine. A venit cu doua cuvinte pe buze. Vrea
sa fie de folos larii si &este ca acesta e locul lui.
CONSTANTIN CIHODARIU 387
i s'a apucat de lucru inginereste, cu aceeasi ingrijire

cu care lucra un pod care nu trebuie sä se d'arame, 0 indlta
o clädire care trebuie s6 fa' mAie pe temeliile ei, numai ale
ei. A introdus ordine si a fdcut dovadd de autoritate.
Necoborindu-se pAnd la demagogia ieftera prin care se
aduna toate fleacurile intr'un q mare partid )), el rn'a
ajutat sA am in clipa guvernArii pe care o a§tepta cu
admirabil optimism si pe care n'a v6zut-o, nefiind
macar deputat in Parlament ca acelea de azi, oameni
cari s'a reprezinte moralitate si ideal.
Unei lumi asa de cinic mânate numai de pofte, un
astfel de om, mort de pe urma stradaniilor sale in mijlocul
unui popor care nu I-a inceles, se poate infalisa ca model.
1933
25*
CCI
STEFAN CICEO POP
Cu t. Ciceo Pop dispare una din cele mai caracteristice

figuri din randul luptatorilor pentru unitatea româneascd.
Ceea ce domina In el era un fel de impozanta masivi-
tate de convingeri ca'reia ii servea i cheresteaua solidá
a unui trup de atlet §i privirea apriga a marunIilor,
asculiIilor ochi negri i volumul imens de voace plânga-
toare, rugdtoare, plina de blästäme de care dispunea.
La dânsul nu era argumentaIia care sd incerce a con-
vinge, nici màestria talentului format prin cultura, ci
un imens istinct elementar se rostea strivitor prin
talie, linutd, cautaturd i glas.
Se desfacea deodatà ca o bucatà de stânca 9i se rosto-
golea prgpastios, colIuratà §i primejdioasà. De aceea nu
era poate un altul printre Ardeleni care sa poatá vorbi
mulIimilor ca dânsul, fiindca el nu, era, la urma urmei,
deck Ins4i intruparea kr, ap cum i-au fault veacuri de
suferin0 9i de rdbdare care deodata se descarca Intr'o
sdlbatecá pornire de distrugere, chiar claca ar fi ca de jur
imprejur lumea ins50 sA piara.
UEFAN CICEO Pop 389
Luat din acest rost, pus in Parlamente cu meste§u-

guri, omul era rud i stângaciu, dar 11 scApa din situaIii
grele, facând din el 9i un bun pre§edinte, un humor
sanatos, de care nu abuza, venind §i el din acest ancestral
fond Iardnesc de acasd dela dânsul.
Ardealul devenit românesc va da altfel de reprezin-
tanti ; un Sfarma-Piatra ca dânsul niciodatà.
1934
CCII
VICTIMA DIN VIENA: CANCELARUL DOLLFUSS
Bestia umanã, stgpana pe soarta lumii in atAtea

privinIi, a mai facut o victima. Un grup de conspiratori
in uniforme de polili0i au patruns in palatul guvernului
0 au impuFat pe cancelarul Dollfuss.
Piere un om de o energie extraordinarA, sArac, de
moravuri simple, fgrá nimic din falsul prestigiu al
dictatorilor obipu4i, un servitor devotat al micii lui
Ori, pe care credea a trebue s'o -tie la o parte de tulbu-
ratele valuri ale imperialismului german. Dollfuss nu
era un magician §i el nu plastrona. Funclionar intr'o Iar6
deprinsá a asculta de oamenii in funclie, el nu dispunea
de mijloacele care creeazA §i menIin pe idoli.
Pentru el era o scklere, pentru succesiunea lui, un
avantagiu. Fiindca el e dintre oamenii cari se pot in-
locui.
Oricine va crede ca dânsul In cloud lucruri: ca un
popor nu poate fi mânat cu bomba la o stapânire care
nu-i place §i ca oamenii. bombei merit-à §treangul, va
putea face la Viena ceea ce a fdcut acela pe care 1-au
CANCELARUL DOLLFUSS 391
suprimat briganzii comandali de acolo unde un mort

mai mult nu intereseaza.
in acestà aparare, constiinIa tuturor oamenilor
.1,
de bine, supraviquitori ai unei civilizaIii morale moarte,

va fi cu dânsul.
1934
CCIII
HINDENBURG
Greoiul soldat aproape nonagenar, care figura ca pre-

§edinte al Statului armuit, reformat §i Insangerat de
Hitler, s'a stins dupd ani intregi in caH a dovedit an'
deosebire este intre un mare general care distruge pe
du§man i Intre un om politic care zi de zi se lasd distrus
de un rival, fie el chiar ie§it din fundul unei aventuri
cutezdtoare.
Alegerea lui Hindenburg, care a emolionat atunci
a§a de puternic lumea intreagd, era in legAturd nu cu
talentele de alt ordin ale mareplului, ci cu o sperantd,
cu o iluzie a poporului german: aceia cd s'ar putea
&drama tratatele desonorante §i mutilatoare, ea Ger-
mania, cu acest invingator In frunte, ar putea fi din
nou ce a fost.
asteptarea era ifidarnicA: fostul supus al MaiestAIii
Sale celui de al doilea Wilhelm a fost mai pasnic cleat
orice burghez asezat, pe baza insignificamei sale, in
Scaunul confeclionat de ideologia, astdzi complet nimi-
citd, dela Weimar.
HINDENBURG 393
Atunci, in chip firesc, acelasi popor german, stApfinit

de aceea0 chinuitoare obsesie, s'a adresat aiurea.
Cineva a cutezat sa afirme ca aceasta opera o va face
el, care e in stare sa a9eze Germania, rásbunata, in
fruntea lumii intregi.
i atunci acei caH voisera pe Hindenburg pre§edinte
I-au ridicat pe Hitler ca # prinp) al naliei.
Batranul a tacut. Poate §i. el credea ca acest nou
venit va savar§i minunea de care el insu§i, care §tia ce
este razboiul, s'a simIit, dela inceput, incapabil. Va fi
avut el in clipa cand inchidea ochii viziunea Rinului
trecut, a Poloniei invadate, a Vienei anexate sub con-
ducerea lui Adolf I, devenit imparatul # Reichului al
treilea », pe care el l-a creat ? OH poate a binecuvantat
pe Dumnezeu ca-I ia inaintea catastrofei pe care o
pregateste acesta ?
1934
CCIV
GHEORGHE BO GDAN-DUIC.A.
Cu toata varsta lui inaintatg, §tiinla româneasa

pierde in Gheorghe Bogdan-Duia., incetat din vieaVa
subit la Bra§ov, locul na§terii sale, pe unul din cei mai
activi §i mai spornici scriitori ai ei.
Fácea parte dintr'o generaIie faboinia, 9i vijelios,
aprig, peste orice consideraIii, alcând in picioare §i in-
rudire i prietenii §i sfidand orice criticii, a fost acest
erudit care avea 9i ceasuri de poezie ca bun traduc6-
tor in versuri , dar care inainte de toate simlea nevoia
sA-§i descopere un dqman, fie §i intre cei mai de aproape
de dânsul, §i sd caute a-I distruge, gata, de altfel, sg reia
de a doua zi relaIiile neIinute in sama in clipa incle-
9thrii, care era pentru dânsul o necesitate §i o voluptate.
Tovard§ul de tinere-p al lui CoOuc a infruntat in
Ardeal autoritatea Mitropolitului Miron Romanul §i,
trecut in Bucovina, a purtat faboiu cu guvernatorul
austriac Bourguignon. Iar, and s'a a§ezat la Bucure§ti,
a alergat indata dup.& o Iinta pentru noi campanii, pe
care le-a dus, nedrept, dar de sigur sincer, cu oricine
GHEORGHE BOGDAN-DUICA 395
i-a ns'Arit in cale avfind alte idei si alte metode. Ca inv6-

lat si a fost unul dintre Românii caH au stiut si cer-
cetat mai mult, uimind prin formidabila sa informa0e,
el vgdea aceeasi tendinn dominann a puternicii
sale personalit4i.
In strfingerea stirilor maH si mici, mai ales mici, c'aci
migala il imlata de bucurie cu nesfârsitele surprinderi
ce prepan, el avea aierul unui nsturndtor de snnci,
care le rupe si le sfarmd pentru nisipul de care caun a
se folosi, fie si ca sà-1 arunce in vânt. Nicio piedeca nu-1
opria in avântul cercenrilor sale. Si ce iesea din aceasn
trudd era neasteptat de nou, stabilindu-se legàturi a
caror delicaten ar fi sapat privirii, oricat de atente,
a altuia.
Dintr'un subiect de nimic el crea o intreagà lume,
de care acest amorezat de microcosme se imb6ta. A
itudiat si cunoscut adânc- filosofie, pedagogic, istorie,
istorie literan, adunând dirt banul smuls familiei sale
sArace biblioteci scumpe pe care, apoi, gràbit s'à scape
de dânsele, le dáruia, le imparcia, le-ar fi distrus. Se
pare ca era in fundul sufletului s'au un orn adânc simli-
tor, care ascundea aceastá lature, Vadit umilitoare,
prin brutalinil voite. Cu ant mai adâned a fost pdrerea
de ran a acelor cari, preluindu-1 si iubindu-1, au fost
impiedecati prin surprinderile unui temperament voit
bizar dela colaborarea care ar fi folosit tuturora.
Munca lui insa o va intAlni oricand oricine va cerceta
domeniile in care, oprindu-se, fie si numai o clip-a, el
s'a dovedit stapAn.
1934
CCV
TOGO
Cu amiralul Togo se duce nu numai un mare coman-

dant, dar §i unul din ultimii eroi ai unui epoce care e
aproape neinIeleasa pentru tristele vremuri de zgomot
§i desechilibru de astazi.
Biruitorul dela Tsushima reprezinfa in adevár tipul
de samurai pe care evul mediu iaponez, de cavalerism
§i spirit de sacrificiu, il transmisese veacului Parlamen-
telor §i luptelor politice.
A c4tigat victoria fArg sa OA aierul c6 face alt-
ceva deck indeplinirea precisá a celui mai simple din
datorii, una din acelea pe care, de altfel, oricine
altul ar fi putut-o indeplini ca §i dfinsul. 0 deper-
sonalizare a faptei mari de care numai astfel de exem-
plane umane, venind dintr'un astfel de mediu, pot
fi capabile.
Pe urna el s'a cufundat in mijlocul poporului sau,
ale cArui virtu-0, la momentul hotaritor pentru intreaga
soartd a aceluia, le-a reprezintat.
TOGO 397
In mornentul and tunurile ruse9ti trag din nou in

Extremul Orient, pe care Ia:ponia iircelege a §i-I rezerva,
va mai gasi ea, strdbautà de europeanism cum este,
oameni ca Togo ?
1934
CCVI
GEORGE BAL
Nu se poate spune in de .ajuns ce suflet pleacd dintre

noi cu George Bals, rapit de o infecIie a doua zi dupa
ultimul drum pe care 1-a facut pentru cinstea stiintii
romanesti, careia i-a adus servicii neprquite.
Cu dansul se duce un boier, dintre aceia cari de cloud
veacuri, sub influenta culturii franceze, se aseaza in
acelasi rand cu cei mai alesi din aristocraIia Apusului.
Cresterea lui la Geneva, mediul lui familiar asa de ales
au venit ea dela sine pentru desvoltarea unor insusiri pe
care el le avea din instinct. N'am cunoscut, nu se poate
cunoaste un om de o mai mare probitate unita cu o
discrelie si o delicateta de suflet exceplionale. In mijlo-
cul brutalitätilor unei vieli amestecate el se reträgea in
cetatuia inexpugnabila a rezervei sale, a carii sfiald
aparentà era singurul mijloc de aparare al unei naturi
ca a lui.
Crescut ca pentru alta lume, el s'a iniVat uimitor de
rapede in toate realifalile noastre, in toate domeniile
careia, afarä de politica', 9i-a simIit datoria sd se
GEORGE BAI.4 399
amestece, cu aceea0 munca onesta de a carii mulIamita

nu §tia cum sa se ascunda mai bine, gasind singura
rasplata in lucrul bine facut.
Inginer, el a invatat arhitectura. Ce a putut da in
acest domeniu a arata atat de practic conceputul depo-
zit al Academiei Române, al carui membru devotat a
fost, reprezintand §i in administraIia ei un spirit de
gospodarie luminata, care nu ingaduia nicio concesic
niciunui interes. Cunoscand de mult vechile noastre
monumente, el a fost aproape silit sa comunice comoara
unor cuno§tinIe de o uimitoare bogaIie i siguranla.
Cu el Impreuna am publicat in limba franceza cartea
de revela-cie despre <( Vechea arta romaneasca *. Pentru
Moldova a reluat subiectul intr'o stralucita prezintare
in trei volume a desvoltarii artei de cladire a Moldove-
nilor. Pentru toate timpurile aceasta opera va fi baza,
neatacabila din orice punct de vedere, a orientarilor.
Ea e o glorie pentru §tiino noastra.
In Comisiunea Monumentelor Istorice el era de fapt
conducatorul, prin cunwintile sale tehnice, prin ne-
contenita prezenIa la datorie, prin devotamentul sau
nesfarOt pentru urmele cladite ale trecutului in care
familia sa jucase o a§a de larga parte fara ca i din
aceasta el sa fi tras cat de purina mandrie.
In jurul nostru, cei cari am ramas, o astfel de pierdere
creeaza un gol pe care intru catva poate sa-1 umple
numai iubitoarea noastra amintire a bunei §i blandei
lui figuri.
1934
CCVII
UN REGE EROU: REGELE ALBERT
Un accident a pus capät mult inainte de vreme vielii

aceluia care va ramfinea in istorie printre figurile cele mai
lurninoase qi mai simpatice din tragedia groaznica a
marelui fa. zboiu.
Regele Albert a dovedit, intr'o vreme and politica,
peste obi§nuitele sentimente omenqti, socoate, combiná
§i hotär4te, a este ceva mai scump cleat toate avan-
tagiile : onoarea unei tali intrupatA in Suveranul ei.
In numele acestei onori a Belgiei el a infruntat cu
con§tiin0 sigursa tot ce trebuia sa vie asupra patriei pe
care o iubea aqa de mult, i) in mijlocul celor mai mari
nenorociri, and din patrie rám6sese numai o iluzie §i
el, cu nobila sa tovard0, erau aproape n4te pribegi, n'a
fost in acest suflet exceplional un singur moment de
nesigurarrp sau de tresArire.
A fost cavalerul fa'rd path al cumplitei inaieräri.
aceasta filed nimic din ce ar samgna cu mAndria, cu
dorinla de a se face §tiut i vazut. Nu se poate la un loc
UN REGE EROU: REGELE ALBERT 401
ca al s'au mai multä simplicitate si modestie, mai deplida

inlaturare a tot ce ar fi putut sd se considere ca fixarea
si reclamarea unui rol.
Cine a avut Ca mine marea favoare de a-I cunoaste, de
a-I vedea si auzi de mai multe ori, pastreazd nestearsa
amintirea acelui suflet asa de ales, care, vorbind de ceea
ce facuse insusi, 'Area numai un martur oarecare al
dramei in care totusi el fusese neegalabilul erou regal.
1934
26
CCVIII
CARA GHEOR GIIE
Se comemoreaza in Iugoslavia ornul sImplu i viteaz

care a intemeiat Statul ca o mare comunitate de larani
intr'o lume unde boierul era Turc, iar clericul inalt
un Grec din Fanar. Caragheorghe a fost un revoluIionar
fara idei, dar cu toata tradiIia care se afla in adancul
minlii sale. A fost un comandant de oaste, un yelichi
void, cum se intitula, caruia nu i-a abatut de titluri mari
i de forme impunätdare, a§a incat, atunci and rolul i s'a
ispravit 9i a trebuit sa plece in strainatatea de unde se va
intoarce numai pentru a fi jertfa uciga§ilor din insa0 na-
-Oa sa, ceea ce incepuse el cu cavalerism a putut sa fie
continuat de altul, cu dibacie.
E o figura deosebit de simpatica §i a carui soarta ne-
dreapta nu poate cleat sa mi§te adanc pe oricine sirnte
nedreptatea cu care societatile, §i nu numai cele ignorante,
care au o scuza, trateaza pe oamenii cari li-au facut tot bi-
nele ce puteau. Macar in anii de exil, cand se afla pe pa-
mantul Basarabiei, unde i s'a ingropat un fiu §i unde fiica
a incheiat legatura de casatorie, bunicul regelui Petru a
CARAGHEORGHE 403
vorbit romanqte, 9i la noi s'au gdsit cloud din clopotele

menite bisericuii lui dela Topola, dintre care cel adus de
mine la Belgrad in 1913 a fost apoi topit de n'avAlitorii
austro-unguri.
Datorim insrt noi, Românii, o adeväratà recunWinIA
acelui care a ridicat cel dintâiu steag de libertate dincolo
de Duni:ire. CAci dela eful sArb a luat Tudor din Vladi-
miri ceea ce-i inseamnil locul in istoria neamului sAu:
adunarea nationalã a OraniloE, mergfind sub arme ca sã
intemeieze la Bucurqti Statul, sprijinit pe prani, in
care orice intelegator al menirii poporului nostru tre-
buie sà-§i capete rostul potrivit vredniciei sale.
1936
26*
CCIX
VA SILE GOLDI
Intre oamenii politici ai Ardealului, avocaIi, bancheri,

ate un medic, s'a strecurat din intarnplare 9i un profesor.
Profesorii aveau de lucru acolo, la colile confesionale,
cu munca grea §i leafa pu%inà, chemate a Iinea piept
celorlalte §coli, ale Statului, bine platite i pline de elevi,
furai §i dela ai no,tri. i in acele coli era un spirit, un
vechiu spirit, care venea dela inainta§ii uni%i din veacul
al XVIII-Iea §i dela pionierii ortodoci dela inceputul
celui al XIX-lea, venea dela legionarii idealului roman,
§i asupra acestui spirit de antica severitate se exercita con-
tinuu autoritatea bisericeascd prin care pentru Romani
era inlocuit Statul. Astfel, la capatul ostenelilor insem-
nate cu un sim% de superioara demnitate dascalii de
acolo se intorceau in lurnea carlilor cu o dorin/a de a §ti,
de a indrepta cuno§tinIile lor, care nu e potrivita cu sgo-
motoasele nimicnicii din care se Iese viea;a politick si
atunci chiar cand ea e inobilata prin lupta pentru libera-
rea unui neam.
VASILE GOLDI$ 405
Totusi, dela o vreme, pentruca era nepot de episcop,

de episcop cu prieteni si cu dusmani, si pentruca VlOdica
insusi nu putea iesi in frunte, Vasile Goldis, profesor
de latineste pentru gimnaziul din Brasov si diletant de
sociologie, el singur intre atalia fruntasi ardeleni cari
n'ar fi putut da defini-cia noii stiinli , a fost prins
intr'o valtoare unde aducea o frumoasa Iinuta, o figura
simpatica, un glas vibrant, reminiscenIe de lectura, o fi-
reasca ambiçie si, neaparat, desorientare. Scos inainte
la zile mari, el reintra in umbra pe urma. Stia carte si
era jenant.
Atunci, dupa unire, s'a dus unde 1-au chemat. A de-
venit, ca ministru averescan, # fripturist # pentru cei
cari il voisera imobilizat la prezidenIia Camerei, inire-
leasa pur decorativ. La urma, dupa aceste vicisitudini,
1-au cazat la # Asociaiie #. Dar, acum era prea tarziu.
Sufletul era viu, dar trupul se istovea.
Aceasta a fost tragedia lui Vasile Goldis, fiindca era
profesor de latineste si cetise sociologie.
1934
CCX
ALE XANDRU MAVROD I
Alexandru Mavrodi a fost un om de mare inteligenta,
un om de autoritate si un bun conduator de oameni,
care stia sa se faca ascultat. Cariera stralucita pe care a
facut-o arata cum fara a trece prin filiera unui invatamant
care da atatea suflete sterpe, poate cineva sa-si astige
tot ce trebuie pentru a sta in primele rânduri ale unei
societati. In zilele grele dela Iasi a fost unul din putinii
cari nu s''au temut, si a raspandit incredere in jurul sail.
Director de teatru national, el a pastrat ca o sfidare
&are dusman tot ce in timpuri normale e legat de insti-
tutia sa. Pe and toti croitorii de côpii dupa piesele frau-
ceze pretindeau monopolul scenei, el a avut curajul de a
reprezenta piesa mea, de afirmatie nationala, dnvierea lui
tefan Cel Mare*. Daca m'am legat apoi de teatru, aceasta
se datoreste increderii pe care mi-a dat-o si pentru care
ma simt dator, in clipa and il coboara in pamant, cu
acest act de adana gratitudine, care se uneste cu parerea
de rail a omul de energie s'a dus dintre noi tocmai and
de acestia ni trebuie mai mult deat de oricari altii.
1934.
CCXI
Dr. I. CANTACUZINO
Doctorul Ion Cantacuzino era ins4i intruparea inte-

grala a puterii, voiniii §i inteligentii omene9ti, un exem-
plar de rasa cum trebuie veacuri pentru a-1 darui unui
popor.
0 vitalitate imensa respira din trupul sau voinic,
din superbu-i cap de rege barbar ducanduli wile la
asaltul Romei ravnite, din podoaba bogata, acurna
alba, a parului care-i aureola fruntea, din strangerea de
mana puternic prieteneasca, din ochii stralucitori de
lumina, bunatate 9i veselie, din inflexiunile glasului in
care era simfonia insa§i a acestui tare ritm de vieala pe
care vrasta nu-1 scazuse.
Cugetarea lui atingea toate domeniile tiinii i toate
1nfai4ari1e frumuselei, unind o cunoWere profunda cu
o aleasa elegama in prezintare, dar mai presus de toate
cu o coloratura pitoresca absolut personala, §i, la acest
uria sanguin jucându-se cu teoriile i jongland cu ipo-
tezele, nu fara oarecare scanteie de indoiala ironica in
privirile care nu s'au aprins niciodata de acea prosteasca
incredere in ce 1i se pare ca este si pe care lumea o nu-

meste convingere i o stimeaza ca atare, din &And in and
porneau duioase unde de simlire care aratau larga
generozitate a inimii. Cine a lucrat cu dansul a simIit-o
din and in cAnd.
Unii au abuzat de aceastA insusire marinimoasa. Nu era
chip sa-I feresti de o asemenea exploatare: era prea bun
pentru ca sa consimta macar a o recunoaste.
Un astfel de om, dintr'un neam care a stapanit din
secol in secol, nu se poate sa nu se intereseze de politica.
El o vedea in linii mari, care se urcau sus spre un ideal de
libertate umana in care nu era nimic din preocupaIiile
de partid si de club. Orice miscare in acest sens putea
conta pe dânsul, si el i se &Idea intreg. Se putea ca a
doua zi s'o uite, cand, oricat ar fi lAsat sa se intrebuin%eze
numele sau pe vreo faIada, el scapa defini-ciei, se re-
volta, in adancul sau, contra ideii ca aparline la cineva,
sau la ceva care a devenit o doctrina.
Era in acest domeniu cavalerul steagului liber, i ce
putea fi un program pentru inteligenla care vanturase
toate ideile dand fiecareia ceva dela dansul numai
asa ca o eleirnosina pentru saraci !
Fara gestul lui viewca intelectuala a Iarii va fi ceva
mai ingusta, si sinrcitor mai rece.
1934
CCXII
CANON ICUL COLTOR
La Blaj s'a stins, trasnit de o hemoragie cerebralfi,

canonicul Coltor.
Intre Ardelenii tineri cari au apucat mult dorita zi a
libethrii nu era unul singur care sa' aiba, cu o vieath
de o puritate absoluta, atata inteligenth, cultura i chib-
zuinth inIeleapta ca acela care asa de curând ne lasa.
La insusirile celelalte se adaugia : o buna dispozi/ie,
o modestie, o politeth, care dadeau maruntului cleric
ceva din infalisarea Monseignorului roman and e de
buna rasa §i de o educalie deosebith.
N'a cerut nimic si de aceea i s'a dat pu/in. 0 clipa,
numai cfiteva saptamâni un subsecretariat de Stat dela
care s'a dus, fara a tranti ua dupd dânsul, el 'Area
menit unei mai mari, mai deosebite si mai folositoare
misiuni: aceea de a fi cândva seful Bisericii pe care
cu un neclintit devotament a servit-o.
Viewt,a aceasta destul de scurta s'a strecurat insa
fara ali gfisi el momentul, fara ali scobori macar in scris
inIelesul. Pentru astfel de oameni aspra natur6-1 fàcuse

prea ingrijit §i, d'anduli seama de gre§eala ei, 1-a §i
rechemat rApede la &Ansa, cea mare, senin5 0 buna.
1934
CCXIII
RE GELE ALEXANDRU AL JUGOSLAVIE I
Crirna odioasa, rapeste %aril sale, si aIiailor ei, fal,a

de care acest viteaz ostas a fost loial, pe Inca atat de
tanarul rege Alexandru al Jugoslaviei.
Urmarile loviturii ticaloase vor fi imense. Ca si Serbia
de pe vremuri, lipsita de marele ei prin% Mihail, in mo-
mentul and acesta organizase puternic armata ei, Iu-
goslavia pierde un conducator asa de energic i asa de
prevazator, intr'un moment and legaturile dintre deo-
sebitele provincii cereau autoritatea i prestigiul lui
personal pentru a se consolida. Cu un copil i o Regenta,
lucrul se va face mult mai greu, si atatea elemente
disolvante vor putea sa-si incerce jocul.
Pentru alianca in trei, care pazea, in aceste Orli,
ordinea de lucruri iesita din sacrificiile enorme ale ma-
relui razboiu, pierderea nu se poate socoti indeajuns.
Una din puternicele ei garanIii dispare.
Cea ce a stors insa lacrimi tuturor celor cari au cu-
noscut pe acest discret si modest capitan de oaste? era
aleasa lui bunatate, lipsa de mice trufie, placerea de a
face binele, atenlia pentru orice merit. In afar& de in-

susirile din nastere, educalia genevezrt pusese pecetea
ei pe acest suflet asa de distins i asa de nobil.
Alexandru al Iugoslaviei se aseaza, in istoria Varii
sale, sus in galeria eroilor martini.
1934
S'a pierdut, nu pentru, sara sa nurnai i pentru

prietenii ei, dar pentru umanitatea de azi, asa de saraca
in ce priveste personalita/ile reprezentative, eroii, in
adevaratul, marele i simplu inIeles al cuvântului, un om.
Alexandru al Jugoslaviei a fost acest om pentru
felul cum dela inceput a in%eles a-si face vieala.
Fiu de pribeag, el a trait modest, ingustat chiar, in
acea Geneva', care e, din veac in veac pentru oricine,
de orice religie si de orice naie, poposeste pentru mai
mult timp acolo, o invaIatoare in ce priveste doua mari
si rare insusiri: indeplinirea exacta', plina de devota-
ment, a datoriei, asa cum o predica asprul, neindu-
ratul Calvin, si lipsa de orice decor, de orice pompa ai
parada, in locul carora aseaza maiestatea clasica a sim-
plicita%ii absolute. Dar in aceastd prima tinereVa stu-
dioasa Ii treceau prin minte, pe and ultimul Obrenovici
aluneca spre grozava-i tragedie, amintirea inaintasilor
sai, oameni cu firea tare, cu voinIa neinfranta : Cara-
gheorghe cel vechiu, Iäranul luptator, trezind un popor
intreg la vieala fara sa vada inaintea ochilor linia-
REGELE ALEXANDRU AL JUGOSLAVIEI 413
mentele unui Stat, Alexandru, cel scos de intrigi din

rnostenirea sa i sortit sa moara pe parnant strain,
tatal, Petru, care, pe frontul francez din 1870, ca si
pe acela al marii rascoale bosniece din 1876, aratase cum
intelegea a-ii indeplini datoria de mostenitor färã tron.
Dar desigur despre aceste rizicuri toate nu spunea
nimic nirnanui acela care, nefiind macar in prirnul,rand
al ereditatii unui tron ajuns la altii, trecea printre cei
de varsta sa cu licarirea de inteligenta in calzii ochi
catifelati pe cari ochelarii de miop pareau mefl4i sa-i
ascunda cat mai mult i cu zarnbetul de bunavointa si de
ironie in coltul buzelor fine.
Deodata schimbarea prapastioasa s'a produs. Pe stra-
zile Belgradului Petru exilatul trecea in mantie regala
inconjurat de o armata peste care ultimele evenimente
aruncasera o umbra pe care numai soarele vietoriei
dela Cumanova putea s'o inlature.
Ce lupta grea cu dusmanii, din launtru si din afara,
dar mai ales cu prietenii, cu niste prieteni asa de grei !
Tanarul a fost scutit de sarcinele supt care nu odata
parintele sau s'a indoit: o pregatire militara serioasa II
astepta la Petrograd, unde indata dupa restituirea
vechii dinastii s'a dus fara sa stie de ce mare folos va
fi invatatura ce va capata acolo.
Cand s'a intors, problema bosniaca statea sa deslan-
tuiasca razboiul cu monarhia vecina, asa de puternica
in aparenta, atunci. Apoi alianta balcanied s'a intru-
chipat, scotand in fata Turciei decazute frontul cru-
ciatei menite sa goneasca din Europa pe vechii uzur-
patori. Atunci eroul ascuns in tanarul acesta despre
care nu se vorbise nimie s'a trezit. Legenda dela Cosovo

1-a incunjurat si strabatut, rnânându-1 la biruinla
rasplatitoare, desavarsita.
Sunt oameni pe cari un anurne evenirnent, adesea
neasteptat, Ii transforma. A ramas in primul Alexandru
sufletul format in ferita izolare a Genevei, in aspra dis-
ciplina a scolii rusesti, dar un ideal se instapânise pe
dânsul si el nu era, cu toata acea calda privire visa-
toare a ochilor negri i cu tot acest zArnbet catre zadar-
nicia lucrurilor care tree, cleat actualizarea umana
a acelui ideal. Era intr'insul reintruparea eroului de
legenda. Marcu Craisorul, faptura poeziei nalionale in
ceasurile de durere, se infaIisa In a cest tartar care
simea ca are de acuma o opera de continuat.
A urmat calea trasa de o sabie nevazuta in Mare le
razboiu. 0 altà cale stropita cu sfinge de multe veacuri
ducea peste vai pline de morli, peste rnunii increme-
nili in ghiaia lor, peste insule in care cimitirele se
intindeau pana departe in largul marii. Ca lea lui era in
nedeslipita legatura cu pamântul sArbesc pe care neno-
rocired 'Area ca-1 intinde si in vecinataIile ultimului
refugiu luptator. Si apoi un luminis se facu inaintea lui.
In lumina de aureola a triumfului muceniciei, cei mari
de pe vremuri ai neamului sau II asteptau acolo si,
fara trufie, dar i cu sigurairca faptei Indeplinite, el
s'a asezat l'anga ei.
Acuma insa era vorba ca din Tara largita de-a-lungul
Savei si al Dunärii pfind in Alpii sloveni, cat sine rasa,
in provincii cu alt trecut, cu alte obiceiuri, cu alte forme
de organizare i chiar cu alta religie, scrisä nu in
REGELE ALEXANDRU AL JUGOSLAVIEI 415
chirilica Moscovei, ci in latina Romei, sa se faca o Ora,

una isingura.
Aceasta a voit-o el! Pentru un astfel de scop ce
inseamna litera pactelor constitulionale, meritele de un
moment ale conducatorilor de partid, opinia publica a
reprezentanIilor principiilor dela 1789, interesul egoist
al zeilor colIi§orului lui regional §i regionalist ! PrinIul
Alexandru dela Geneva n'ar fi täiat nodul gordian al
acestei teribile probleme. Noul Marcu Craiprul nu s'a
sfiit sa o faca. i contra tuturora, cu ochii -Orin la
viitorul care neaparat trebuia sa se infiinceze, el a
facut-o. Dar cfind era vorba de a marturisi i a explica
nu de a scuza! Cel careli lua toata raspunderea
o spunea fara fraze, atitudini §i. gesturi, cu acea Mean-
tatoare simplicitate a educaliei sale.
Nu odata a arStat ca qtia ce-I a§teaptd. i, atunci,
daca buzele fine, fa-VA de brutala nedreptate a lumii,
vor fi schilat un ultim surfis, calda privire sigurd a
ochilor ce stateau a se inchida a scaparat o ultima
aprobare a faptei indeplinite.
1934
CCXIV
LOUIS BARTIIOU
Fran/a pierde in ministrul säu de Externe un om tânär.

Tân'ar la peste aptezeci de ani prin taina rasei
solide c5reia-i apaqinea, prin vioiciunea de care-i era
piing intreaga fiinà, prin increderea in viea0 §i prin
veselia cu care-§i IngAna anii a§a de inaintaIi.
Politica extern6, lucru pentru diploma O. de carieth
§i pentru urma§i ai marilor familii, era pentru dânsul
altceva deca pregätirea §i interpretarea de protocoale,
aqiunea birocratic6 in jurul lor. In ea acest viguros
burghez de provincie sànätoasä, care putea sa imbete
pe alii, ramânând treaz, aducea un sinrc al realitalilor
pe care se construe§te §i dela a caror soliditate atArnd
toate planurile ce se pot face deasupra.
Credea ea e mare lucru sa" cuno§ti oamenii, sá le vor-
be§ti de-a-dreptul, sh te aluneci chiar cdtre o francheI4
care numai arareori famfine nerasplAtitá. Si, meridional
cum era, nu-i displdceau vnici acele aprobdri populare
sgomotoase care duc cu ele sufletul naiv §i bun cu pa-
siunea infocath a popoarelor.
LOUIS BARTHOU 417
Astfel cliStase §i o informaIie personal6 nepre-Cuita

§i prietenii cari nu se pot trece altuia.
Fran-Ca, careia azi ii lipse§te Po Ionia 9i care nu va
mai gäsi in Rásárit un devotament ea al regelui Ale-
xandru, va suferi qi de lipsa acestui simpatic intreli-
nator de alian-Ce. Cu atAt mai bucuroqi suntem a si
In zilele mai rele ne gasim alfituri de dânsa.
1934
27
POINCARE
Omul pe care si in clipa cand std sd-1 inghità mor-

mântul il inconjoarA atata urd a invinsilor unei cauze
nedrepte si aceia a unui umanitarism färà inim5 pentru
interesele propriului popor, a fost una din intrupArile
cele mai chibzuit energice ale marii rase de sintezri
crireia-i aparline si ale cdrei nobile insusiri le-a infil-
-Opt cu o statornicie, o incredere neclintità, o sigurii
energie care a impus respectul oricui.
Raymond Poincare, Lorenul, neamul de gránicer cu
voinlà de fier, (c pumnul pAtrat #, inclestat si gata sii
loveascA in cine i-ar incAlca pamântul, aprig apArat din
generaIie in generaIie, a fost, intr'un rAzboiu caruia-i
datorim unitatea naVonala, complementul necesar a
Bretonului de stânca durd Clemenceau, care a strigat
in fala lumii hotärirea de a merge panä la capAt pe
drumul tdiat de constructorul de alianIe si pregatitorul
de puteri ce a fost acestdlalt.
Lor doi li datoreste FranIa si, cu &Ansa, lumea,
ceea ce este acum.
POINCARE 419
Partea lui Poincaré a fost cea mai grea. Lipsitd de

stralucire, ea a insernnat la inceput lunga trudd pentru
a gäsi baza §i a o consolida pentru marea sforlare §i,
pe urmà, in mijlocul §i al du§rnaniilor §i bànuielilor de
acasà, refuzându-i bucuria de a iei pe frontul bataliei
sale, acceptarea tuturor condiliilor care stávilesc §i im-
piedecá pe un preqedinte de Republica.
Scriitor prin vocalie, cugetdtor prin instinct, acest
om de concentrare sufleteasc6 a suferit mai pu/in deck
un temperament vijelios de aceste restricIii i lipse de
recuno§tinIa. A opus criticei marturisirea onestà a lu-
crului savAr§it, necruIând pe nimeni, Indreptalindu-se
numai, prin munca sa, Ong atunci prea mult ascunsà.
s'a stins aa, retras §i simplu, dupa ultima fraza
läsatä pe masa sa de lucru.
1934
27*
CCXVI
MITROPOLITUL PIMEN
Cu Mitropolitul Pimen, a§a de voinic Inca acum cateva

luni §i harnic la §edimile Senatului §i activ in raspân-
direa unor pastorale pe care le urmau a§a de pulin preo/ii
lui prin§i pAnd in gât de toate felurile de politick §i
preocupat de soarta monumentelor istorice din eparhia
sa, pe care cauta sa le InIeleagA pentru a le putea al:Ara,
dispare una din cele mai interesante, de disarmonic §i
dureros de interesante figuri din clerul superior de tran-
siIie de prin 1880.
Fusese nu caluggr, ci preot, preot de sat, dar §i cleric
cu teologie de Cernáuli, seaca teologie, far% spirit §i
pling de laicism austriac, foarte ingáduitoare faIä de clien-
cii intelectuali din Regat. Din amintirile anilor and era
gospodar in casa lui, trdind vieala pe care o trAim fie-
care din noi, a rämas una din träsàturile chipului sail
pe care 1-au caricaturat a§a de crud cine nu-i inIelegea
vremea §i vieala. I-a rämas, pe langa fatale neajunsuri,
§i o mare, o stralucita insu§ire. Cu greu se va gäsi un
biserica§ avand ingerescul glas, de o neasemànatä
MITROPOLITUL PIMEN 421
duio§ie, pe care 1-a pgstrat, cristalin, pAnä la peste

optzeci de ani.
Teologia de CernAuli ii impunca insd o atitudine
intelectualà pentru care s'a trudit mult, dar din ale
càrii fire§ti stângAcii se desfacea o netkaduita §i caldd
iubire de Ora sa §i de neamul ski.
Acest Prahovean dela ProviIa, venit in Moldova,
dupa alt Muntean, Partenie, care, acela, avea vicii,
dar §i o mândrie covar§itoare, a gasit o tradilie spre
care inainta§ul autase a se sui, iar pàrintele Pimen,
in fond sfios §i nehotdrit, inspäimântat de misiunea
sarcinii sale, n'a incercat-o. Tradiiiei Moldovenilor din
marea boierime: Costache,ti §i Micle§ti, mdreIi §i blanzi
totodatá, un Iosif Naniescu, cglugAr in toatá fiinia sa,
li putea sta aläturi, ca unul ce era om in afard de tot
ce poate da lumea.
Dar ceilal/i...
i intrebarea se pune §i acum inaintea tronului gol.
1934
CCXVII
VICENTIU BABE*
CE A FOST, *I NUMAI ATATA
Con§tient de ce a fácut, mArunIelul mo§neag, slab §i

acru, ferit de a lua o atitudine 9i de a rosti o convin-
gere .mie mi-a refuzat la premiul Academiei Docu-
mentele Biitrilei * intaiu pentruca dklusem numai wolu-
mul I i pe urm6 fiindcd apucase a refuza acest volum,
ar fi fost foarte mirat dacA i s'ar fi spus ca pentru onestele
sale 1ndeletniciri, cuviincios §i precis rgsplatite, i se va
ridica o statue, i mai ales ca el va fi privit ca simbolul
Banatului in care s'a nascut ca fiu de Ieran ceea ce
se pare CA e astAzi la unii oameni un argument decisiv
(dar iei se Iineau nobili).
Biografia lui, larga ca a unui rege intemeietor de lark
in Enciclopedia dela Sibiu, il prezintà inainte §i dupà
1848 ca avocat i a fost bun avocat i (( translator
§i ca un me9ter redactor de memorii juridice. In era
*
absolutismului austriac a fost intrebuinot ca magistrat,
dar continua a fi autorul peti/iilor * din partea cercu-
rilor romine§ti. In aceastg epoca .a fost §i deputat.
VICENTIU BABES 423
Rolul ski cel mare mai a fost s'a creeze, subt aceea0
administraIie a Austriecilor, condiIiile juridice ale Bise-
ricii române0i ortodoxe, desfacutà in sfAr0t, ca un
dar impArAtesc, de a SArbilor.
Când s'a smuls lui Franz-Joseph Constitu/ia Monarhiei
dualiste, dând Ungurilor tot ce e la Est de Leitha, Babe,,
care, intr'o bro§ura germana, fusese pentru monarhia uni-
tara vieneza, a fost fire0e despoiat de ce i se &Muse
pentru credinIa faVa de vechiul sta'rân. A condus insa
§i mai departe ziarul 4 Albina 0 §i a reu0t sa fie ales
in noul Parlament budapestan, pe care deci I-a acceptat.
i, când a fost vorba de a se fixa ori pactul cu noua
Ungarie ori programul de lupt6 contra ei, marea expe-
rienia a lui Babq a fost indispensabilä.
Om de teorii §i protocoale, färd energie de lupt6tor §i
cu totul Para poezie, acest om mic, sec 0 rece a adus
servicii care merita recunowere. Dar simbol al Bana-
tului nu, caci strigd din mormintele lor cei prigoniii
§i izgonili, sufletele de foc : Murgu §i mai ales Moise
Nicoará, pribegii la noi, oamenii slabi in protocoale,
dar in suflete, tali!
1934
CCXVIII
PHILIPPE BERTHELOT
Ace la pe care prin cuvintele cAlduroase ale d-lui

Laval 1-a läudat, la coborirea in mormânt, Franla ofi-
cialä, dar care a fost lasat, acuma caliva ani, sa cada
cu at'ata rAsunet, Philippe Berthelot, a fost multa vreme,
facându-se a primi direcIii deosebite dela mini0rii cari
se schimbau, conducAtorul de fapt al politicei externe a
terii sale, pe care a servit-o dui:4 cele mai bune tradiIii
ale celei mai corecte birocraIii.
Fiul marelui chimist 0 al unei Italience, cumnatul
acelui erudit rece i farà greq care a fost Charles V. Lan-
glois, n'a facut politicA, dar, prin insu0rile capgtate
Intr'un asa de distins mediu familiar si mai ales prin
permaneirta pe care o impunea experienla, priceperea si
munca sa, a corectat deseori rhul care rezultà fireste
din ruperea de continuitate.
Puterea lui nu stAtea in mijloace exterioare pe care
nu le-a avut ori s'a ferit, prudent, intr'o societate de o
democraIie invidioasà, sa le aiate. Ci in faptul a el
PHILIPPE BE RTHELOT 425
stApânea perfect maOna diplomatia, pe care in parte

o crease el §i care era gata sa' urmeze orice suggestie a sa.
Bi Germania a avut, In aceea0 discretä subordine,
o putere ca aceasta, dar Francezul avea Insu§iri de rasa
i calitali de bunfi societate care lipseau celui din Berlin,
Inchis in bizareriile sale.
Oricum, ce bine e ca, intr'o societate de continue
schimbari, se gasesc, la locurile de cea mai mare influen0,
§i astfel de oameni !
1934
CCXIX
MIREA
A murit la peste optzeci de ani un mare pictor care

a fost.
Numele lui Mirea se rostea foarte rar, §i de foarte
multà vreme. In coleciiile Statului se admira poezia,
grija de cel din urmd am5nunt, unità cu o delicatà §i
originald §tiinrd a compoziliei, din cea mai mare §i cea
mai frumoasg pAnz'a a sa. Se mai &idea ate unul
§i la altà vrajire artistia a unei scene, .aceasta din tre-
cutul nostru: Mihai Viteazul inaintea capului
al lui Andrei Báthory. Ca Mirea lucrase indelung la cate-
drala din Constar4a, intr'un stil care nu e al tradi/iei,
aceasta se dkluse uitàrii, iar cá lui i se datore§te infru-
muselarea facadei dela Ateneul Roman o spune numai
acuma necrologul. Doar portrete de ale lui supraviquesc.
De sigur ca, intr'o vreme and me§tqugul a§a de sub-
til, vederea a§a de personala, necontenita tendinp de a
observa §i a inoi a unui Grigorescu se socoate lucru
de trecut, Mirea nu zice nimic celor caH atat de uior
MIREA 427
se ridicg prin increderea in sine i prin superficialitatea

unui public care cere numai sensa-lie.
Dar dispariIia me§terului mopleag ne face sa gfindim
la unele laturi ale artei sale pe care le trecusem cu vede-
rea cu to-0i 9i pictorii lene§i i prquitorii lor genero0.
Pictura este §i cugetare i simlire §i putere epica de a
lega 9i de a inchega ; este §i pâtrundere adâncâ a sufle-
tului omenesc §i inIelegere a vie-0i societhlilor care se
schimbg.
El §tia acestea, le §tia a§a de bine, 'luck, a zvArlit cu
desgust penelul cu care trezise legenda §i glorificase
trecutul. In alt mediu acest solid Muscelean ar fi fost
un Matejko. In al nostril, el a ajuns un profesor §i un
func%ionar.
Nu e de ajuns ca o lath' sâ dea talente ; ea trebuie
sd §tie a le Iinea vii.
1934
CCXX
PETRE GARBOVICEANU
Vecinul mieu de banca dela Senat a isprAvit a§a cum

o faceau oamenii din antichitate. Cu o zi inainte, a vor-
bit, a glumit, a anuntat impreuna cu mine cd d-I Sindor
Jozsef vrea sd vorbeasca §i el pentru discursul d-lui
Titulescu la Geneva, a %cut haz de eine a crezut, §i,
acasà, dupà o noapte 1initit, i-a chemat fiul, i-a reco-
mandat ce trebuie sa se facA, §i a inchis ochii.
Petre Garboviceanu merita sa fie scutit de chinurile
cu care se omoarà oamenii, cari n'au cerut s li se Mg.-
zeasc4 vieata cu toate trudele §i necazurile ei pentru ca
la capAt sa fie batjocura supremA a agoniilor.
Acest functionar model a fost un creator, §i nimic
nu s'a clintit din apfamintele pe care s'a priceput sa le
apze pe baze solide.
Când Haret a slAbit centralizarea Ministeriului de
Instructie §i Culte §i a vrut sa treaca o parte din admi-
nistratia lui la douá institutii oarecum autonome, el a
Wasit doi mode§ti, harnici i absolut one§ti oameni de
mare isprava. Pe unul, blândul Mihai Popescu, dela
PETRE GARBOVICEANU 429
Casa Scolilor, I-am pierdut de mult. Celalt, dela Casa

Bisericii, dispare acum.
Sarcina incredinlata lui a indeplinit-o cu o mare
pricepere i cu o adânca iubire. i azi, cand e, in loc,
un Ministeriu, se simte impulsul dat de dansul. Intr'o
avere incurcata i primejduita, furata de cine vroia,
el a introdus ordine. Si, cu inalte preocupari de cultura,
a pus alaturi Comisiunea Monumentelor Istorice, a
&Aril opera numai rauvoitorii i ignoranIii n'o prquiesc.
Iubirea pentru cultura a pastrat-o batranul pensio-
nar. 0 importanth biblioteca, inzestrat6 cu tot ce poate
da tehnica moderna, s'a injghebat in casa pe care a
cladit-o pentru cetitorii viitorului. Si el a murit cu
gandul la &Ansa.
A fost astfel ctitor pentru Iara i pfinti in clipa din
urma.
1934
CCXXI
IOR GU G. TOMA
S'a stins un Bucovinean pentru care unirea cu Ro-

mania n'a fost prilejul unei imboga/iri sau scara catre
mariri nemeritate.
Pe Iorgu G. Toma 1-am cunoscut de mult. Cei cari
i-au scris, cu indifereqa, necrologul au uitat sa spuie
ca el n'a colaborat numai la mica revista a lari§oarei
sale, ci, cu un adevarat curaj, din cauza banuielilor de
iredentism, de care, cu atata ingrijire, se fereau
a scris §i la revistele mele, pan-romane0i, de pe vre-
muri.
Curajul acesta-1 arata i altfel. Nu in orice casa din
acea Bucovina de acum vreo treizeci de ani oaspetele
din Regatul roman, atunci and el era privit cu banuiala
din cauza scriselor sau atitudinilor sale, putea fi prirnit
cu fraleasca prietenie. La de astea nu se uita Iorgu
Toma, care era §i magistrat, funclionar de Stat. Am
petrecut o noapte in casa Iui, unde venisem obosit §i
bolnav de drum, pentru nu §tiu ce legátura culturala.
IORGU G. TOMA 431
Eram confraii in literatura. Toma §tia perfect nem-

Ie§te, ceea ce pentru un Bucovinean nu era extraor-
dinar, dar extraordinar era ca §tia aqa de bine roma-
nqte. i, astfel, indragit mai ales de balada romantica
germana, el a tradus-o cu energie §i cu sentiment, intr'o
forma fara gre§.
Pe urma ... Pe urma intelectualii bucovineni au
facut politica. Politica mea, a tineretului de atunci,
dar fara sa marturiseasca legatura, totui ap de vizi-
bird. Cand ai lui au apucat spre clubul care 'Area mai
recunoscator, el i-a urmat, fara convingere, dar Para
ambiIii i Para pofte. Pared a fost candva §i vice-pre§e-
dinte al Camerei. Indata insa iuru§ul hamesit al profi-
torilor a trecut peste dânsul §i el s'a lasat, poetic 9i ro-
mantic, &Meat in picioare.
in col-011 lui de retragere a murit §i ca sa nu
mai fie cu suparare nimanui.
1935
CCXXII
MITROPOLITUL VASILE SUCIU
Asprul Dac cu capul patrat, bärbia tare §i ochii de

foc in orbitele adiinCi, calciind greu §i vorbind rar, in
maim cAruia era de atfilia ani Biserica unit& a Routh.-
..
nilor, s'a stins la capàtul ostenelilor de care nu voia,
de atalia ani de zile, sd elute trupul silu istovit §i
mutilat.
Ci Ind a fost ales in locul unui prelat de nobil neam,
avAnd toatà surazatoarea graIie a acestei familii de
vechi origini boiere§ti legate de inceputurile Moldovei,
dar subt a cgrui obladuire blândä nu se dusese nici
lupta contra strAinului apás6tor, nici nu se facuse opera
de creatiune, cei cari se opriserá asupra lui Oiau ca
Vasile Suciu e un carturar distins, un devotat om al
§colii §i un harnic administrator, dar nici ei nu bfinuiau
ce poate ie§i din hArnicia acestui neobosit ctitor.
Cu dânsul a venit dArzenia la muna a Varanilor §i
mwerilor de sat din cari se cobora. FArà preget §i
adesea aproape ffirà bani s'a apucat de truda grea
pentru indeplinirea a ceea ce socotea cgt este datoria sa.
MITROPOLITUL VASILE SI= 433
A§ezamintele pe care le-a ridicat, §i nu pentru a sa

trufie, caci a continuat sa steie tot in vechiul, dar a§a
de simpaticul castel de prin/ ardelean din veacul al
XVH-lea, ii vor pomeni totdeauna nurnele.
In aceasta munch' el §i-a cheltuit toate puterile. Ca-
zand in grea board, a trebuit sa i se taie un picior. Cel
care servea a§a de frumos in mandra biserica episco-
pala a fost silit sa steie de acum inainte in strana sa.
Dar §i a§a n'a pregetat sa reia oricând drumul la Bucu-
re§ti pentru binele alor sai.
S'a ferit sa faca, inteo Tara aqa de desbinatà, o po-
litica prin care s'ar fi adaus la greutaIile noastre. Amabil
cu fiecare, nu s'a robit cu nimeni, fiindc6 a se lega in-
su§i insemna a primejdui interesele Scaunului sau.
Urmaqul ce i se va da va trebui sa se lie strict de
aceasta linie intru urrnarirea acelora§i interese.
1935
28
CCXXIII
FRANCISC HOSSU LONGIN
Pe vremea cAnd Ardealul romAnesc era condus de

adevärate dinastii de intelectuali, trecAndu-si dreptu-
rile de cArmuire i prin cAsatorii, s'ar fi putut prezice
un frumos viitor politic tAndrului de sAnge nobil, de
aleasd crestere, de cele mai frumoase virtuii casnice
care luase in cAsAtorie pe aleasa fiicA a sefului recunoscut
al romAnismului de peste rnuni, Gheorghe Pop de
Basesti.
Un respect induiosat incunjura pe aceea care era
socotitA ca o domniVA a RomAnilor de peste Carpati
si patronagiul harnic pe care-i acorda doamna Elena
artei populare romAnesti in ateliere ca acel din OrAstie
o Inà1a i mai mult in ochii a mai mult decAt o ge-
neraIie.
BArbatul inalt si voinic, cu obrajii imbujoraIi, apArea
ca un cApitan de oaste in luptele care vor veni.
Apoi au venit alçi oameni, ai altei vremi. Francisc
Hossu Longin se simi dat la o parte, si nu se impotrivi.
Ajunse a i se da un loc in Parlament ca oricaruia din
FRANCISC HOSSU LONGIN 435
vasta clienteld a noilor stäpfinitori ardeleni din Rornfinia

Mare.
El s'a dat in l'aturi, 9i in colIul lui de retragere s'a
stins. Nu inlelesese alte suflete, §i acelea n'avuserà
nevoie de un suflet ca al lui.
1935
28*
CCXXIV
IOAN BIANU
S'a dus intemeietorul cel adevarat, pazitorul statornic,

cinstitul §i harnicul strajer al carIilor, a§a de multe §i
de scumpe, aflate, aqezate, catalogate i cu stra§nicie
aparate de dansul, insu§i shfletul viu al Academiei Ro-
mane, zeul ei tutelar, viu acolo pentru eternitate, Ioan
Bianu.
Ce nu jertfise el acestei instituIii, a carii bibliotech,
a carii randuiala sunt un ajutor nepreluit pentru cer-
celatori §i o mândrie pentru Iara! Bine pregatit, dus
prin strainatate la studii serioase, format de condu-
catori ai cercetarilor romanice, scriitor de talent, cu
sufletul singitor §i cugetarea sigura pe care 1-a aratat
in frumoasele sale discursuri la Academie, el §i-a interzis
o activitate stiintifica pentru a se consacra unei strivi-
toare gospodarii culturale, in care aducea o nebiruita
energie. Ani intregi, ca profesor s'a mulIumit doar cu
o obositoare §i umila catedra de liceu.
Mari le lui insu§iri veneau din Vanjosul trunchiu Vara-
nese ardelean, a carui ramura, dintre cele care nu mai
IOAN BIANU 437
ra'sar, era el. Cineva, aruncându-i injuriile curente la

noi, a vorbit de paiele pe care a dormit copilul de pe
TArnave. Somn meritat prin munch' pe floarea uscatà
a ampului parintesc ! De acolo a venit acest Blàjean
de veche modd si de sacrà tradiIie, asa cum I-am cu-
noscut, iubit si uneori si räbdat: cu disciplinA de
Roman intArziat care nu stie induplecarea si cu ascuns'a
inimfi dulce de cioban doinind din fluer.
El a murit spre optzeci de ani, tritreg si tânar, fiind
dintre aceia cari par a läsa prietenilor tot ceea ce au
lost.
1935
CCXXV
UN VECHIU ELIN IN PARIS: MAURICE CROISET
Am fost la mAreala slujba catolicA pentru acela care

Odd la vfirsta proorocilor a stat frumos i drept, con-
tinuand tipul bAtrânilor dtruigi cu euprepie elenicá,
profesorul Maurice Croiset.
la noi oricine a atins studiile grecesti a trebuit
neapArat st-I cunoascg i sa se inspire dela dânsul, deI
gandul lui senin, dela fraza lui de armonie i claritate.
Dar ce fericiIi au fost aceia cari au cunoscut pe can!
Tot era la el propoqie i armonie. Truda grea a Apu-
seanului care traieste numai pentru stiin0 gi-i smulge
dureros tainele care nu se dau usor, nu-1 crispase
slucise, nu-1 incovoiase i nu-1 sbArcise. La catedra sa
dela College de France, pe fotoliul &Au dela Academia
de Inscriplii, septuagenaiul, octogenarul, nonagenarul
satea ca un inlelept al vechimii pe marmura bAncilor
ateniene. Afafa, ceala se intindea si se strAngea inapoi,
picAturi adeau din neguri, urlete de sirene i vAjAiri
de motoare täiau un aer gros §i obscur, strigate ner-
voase trimeteau unde spre ferestile sàlii, iar el stAtea
MAURICE CROISET 439
1in4tit, strain de aceste toate de§anlari ale unei vremi

triste §i chinuite, §i in colIul gurii zambia o tioara
lumina fasfranta din Atena lui Pericle.
Ce pacat Ca ultimii supravieluitori ai epocei lui So-
crate i lui Phidias se pierd astfel Fara' urma§i!
1935
CCXXVI
ANASTASE SIMU
Un om de gust i un om de bine dispare cu Anastase

Simu, un reprezentant intarziet al vremii in care o avere
mare insemna i o mare datorie sociala.
El, acela care nu era de aici prin inainta9ii sai, a inle-
les-o mai bine cleat atalia Romani de cel mai curat
sange cari cred ca au dreptul de a smulge cat mai mult
lerii careia niciodata nu i-au dat de buna voie nimic.
In loc sa ra maie intr'o vieala politica 'Ana ieri gata sa
primeasca bucuros pe cine avea mijloacele lui materiale,
el s'a dat la o parte inainte de furtunoasa §i noroioasa
navalire a falsei democraIii care duce i ea la averi,
dar prin mijloace care lui nu i-au trebuit. S'a retras in
cultul frumuselii pe care o cauta in lungile sale card-
torii §i de ale carii icoane artistice i-a placut sa se incun-
jure.
N'a strain pentru dansul numai, ci a simIit in el nevoia
de a fi ctitor. Micul templu grec in care §i-a inchis como-
rile, ce abia mai incapeau intr'insul, ramane Ierii. Imre-
dinIat unui conducator cu discernamfint §i experienp,
ANASTASE SIMU 441
el va pomeni mai mult cleat cea mai stra1ucit6 carierà

a onorurilor pe omul care n'a cerut nimic in schimb
pentru ce a avut, din capul locului, intenIia de a dàrui.
El intrà astfel in categoria, odinioarà atfit de imbiel-
sugatà, a marilor boieri prin generozitate.
1935
CCXXv I I
UN BOIER DE MODA. VECHE : PAVEL BRATA§ANU
N'a fost un mare boier de vila Pavel Brata§anu, §i

poate genealogia lui nu se urea prea sus, dar el a fost
boier prin inima, cum atAIia boieri de na§tere cAnd
se mai Iinea in sama ca e cineva boier n'au fost.
Anii lui de Paris nu se cuno§teau in oratoria de inter-
jec%ii §i de gesturi desperate, care, cAnd toi tiau cAt e
de bun in fond, nu supara pe nimeni, oricAt de vehe-
menta ar fi fost IA§nirea, urmata de cel mai desavAr§it
calm. Era om simplu al acestei %àri, simplu prin spirit,
dar mai ales simplu prin simgire.
StapAn de pamAnt, el a fost frate de oameni. Nu arata
Ieranilor sai, §i leranilor in genere, iubirea, atAt de realà,
prin gestuiti sentimentale §i, ajuns, saracul, a fi membru
al unui partid teoretic Terdnesc, el n'a lucrat niciodata
pe linia unei idei. Dar un admirabil §i cald instinct il
indrepta fara gre§ unde era ceva de facut pentru desro-
bireaeconomica §i gospodareasca desvoltare a clasei
fundamentale din poporul romAnesc.
PAVEL BRATA$ANU 443
El, care §i inainte impAriise brazdä sgtenilor de pe

mo§iile sale, a avut la Ia0, când al-0i puneau piedecâ
sau cereau despàgubiri in aurul pe care nu-1 aveam §i
nu-I puteam avea, a avut, zic, la Ia0, in chestia, decisiv5,
a exproprierii o atitudine in adevär admirabilá. N'a
cântarit, n'a pretins, §i mai ales n'a intrigat.
Acesta va fi momentul la care se vor uita cei cari,
urrnfirind problema agrarà la noi, se vor opri 9i la ori-
ginala figurà a lui Pavel Brag§anu.
1935
CCXXVIll
DAMIAN IZVERNICEANU
Din Jimbolia se anuma moartea, in plina barba/ie

si implinire de datorie, a profesorului Damian Iz-
verniceanu.
Il cunosteam de mult prin scrisul sau de harnic pove-
stitor al celor de a casa dela dansul. Pagini simple si ade-
varate, care nu se inchinau niciunei mode si nu ascultau
de nicio direcIie. Amintiri puse pe hartie, credincios, din
iubire sau din mila faIa de dansele.
Era un Agarbiceanu al Banatului, ca si acela care
de mult ar trebui sa fie la Academia Romana,
intre cei mai buni scriitori ai vremii sale. Izverni-
ceanu .era, cu mult mai pulin, dar un martur cinstit
al vrernii sale.
Mi-a trimes intr'un rand un intreg pachet din ase-
menea naraTiuni ale lui, raspandite, pierdute prin foi-
letoane, cu speranIa, care s'a dovedit zadarnica, de a
gasi un editor, asa incat si el sa-si poata aduce manun-
chiul inflorit ca prinos Romaniei celei noi si mari,
de care, subt jugul strain, visase.
DAMIAN IZVERNICEANU 445
N'a insistat and a simlit ea nu se poate, §i sulul

de veche hartie tiparita trebue sa se afle undeva prin
saltarele mele.
A ajuns profesor la un liceu din margine. El n'a aler-
gat dupa politica, i nici politica nu 1-a cautat in coliul
lui. Acolo a murit.
... In clipa and, pentru binele 'la-Pei, ai sai se calca
in picioarele cailor 9i se bat la cap cu maciucile.
1935
CCXXIX
AVEM SUFLETE EROICE : BANCIULESCU
La Cairo, intr'un spital, otravit cu doctoriile luate

pentru a putea cat mai iute sA plece, s'a stins marele,
neobositul aviator Banciulescu.
In activitatea publica, plina de svonul deprt al intrigilor
in serviciul poftelor deslaquite, care poate da impresia
Ca, intr'o faza de §ovaire morala, de atata lucru am
ajuns a fi buni, viewca, care ni se releveaza acum odata
cu vestea acestui trist sfar§it intre a§a de departali
straini, e o mangaiere, un indemn, mai mult chiar:
o asigurare.
Stralucitul ofiIer fusese aruncat la pamant in cursul
unui sbor catre Apus. Picioarele i-au fost sdrobite §i
au trebuit taiate. Pe cine oare, dupa o aa de grozava
nenorocire, nu 1-ar fi cuprins desnadejdea, cautand doar
un col% de lume unde sa se aseunda mandria a§a de crud
ratezatá ?
El insa n'a capitulat. Nu numai ca tinerela lui s'a
hotarit sa lupte, oricum, pada la capat. Dar n'a parasit nici
cariera, chemarea pe care cu atata iubire o imbra%ipse.
BANC1ULESCU 447
Sburátor a voit sA rAinfiie. 1 cu protesele care-i

inlocuiau picioarele pierdute a steabAtut vazdubul dela
un capat al lumii la altul, odatA, de mai multe ori, pana
ce boala a izbutit sd rdpuie aceasta extraordinará ener-
gie care-I aseald intre cele dintai randuri ale epopeii
aeriene din timpurile noastre, capabile §i de cele mai
nobile Indräzneli.
Oamenii mici §i mulIi pot sâ urmeze cu forfoteala lor.
Pentru zilele mari 9tim astfel &à avem suflete eroice ....
1935
CCXXX
OMUL CARE S'A INTORS ACASA : PANAIT I STRATI
In ce taine de nepätruns e infápratà aceastd biata

vieafa omeneasa ! Din ce adâncuri fArfi fund ni yin
chemärile i càlduzirile ! i ce neputincioasá e §i cea
mai asculith inte1igen0, cea mai aprigd dArzenie faVas
de poruncitoarea lor magie !
Iata a§a §i cu acela aprig in luptA, sfidätor de opinie
publicä, pärásitor de iari 9i rristurnator de lume cu pute-
rile unui real talent care vräjea tocmai prin lipsa a ce
dä 9i a ce stria acea culturd general6 de care 1-a
lipsit soarta §i care, trecut prin toatá stratosfera laudelor
§i framântat prin toate vijeliile luptelor sociale, laudat
peste mäsura §i cu cruzime batjocorit, e astdzi t ador-
mitul robul lui Dumnezeu Gherasim *, cAruia i se va
anta in biseria plangerea 4 oii celei pierdute *.
Panait Istrati a vrut sa fie aiurea cleat in lumea sa,
in Ora sa, in al arii sari sta sá se odihneasa acum.
Iluzia ispititoare a balaurului revoltei 1-a prins, 1-a invar-
tit in aier, 1-a aruncat in slävi la care nimeni dintre ai
no§tri nu s'a ridicat. Furtunosul Ionian care i-a fost
PANAIT ISTRATI 449
tatal 1-a asvarlit in aceste furtuni ca acelea pe care

neamul lui le-a infruntat pe ape. Dar Ieranca noastra,
mama lui, 1-a chemat candva la sine §i, bolnav, sdrobit
de glorie, el s'a intors la &Ansa.
A zacut aici, §i-a inchis ochii aici, 0 ea il weapta
acum, ap cum a vrut ea din mormant, langá &Ansa, in
cimitirul Sfântul Constantin din Braila.
Eroi ai marilor aventuri din mice domeniu, ceea ce
va weapta, aceasta e ....
1935
28
CCXXXI
LA MOARTEA MARESALULUI PILSUDSKY
Cu mareplul Pilsudsky, unul dintre cei mai autentici

eroi, in sensul antic, din timpurile noastre, nu dispare
numai un om de cele mai mari calitaIi in ee privqte
credinla nesguduita in scopurile sale qi energia cu care
§tia sa le urrnareasca 'Ana la capat, contra dupnanului
ca §i contra prietenilor, ci i intruparea unei legende
care valora pentru Statul polon mai mult deck toate
valorile lui politice impreuna.
Originile ei se gasesc de sigur in fapte, in neuitatele
fapte care au pornit din neobosita iniliativa a socia-
listului de pe vremuri, tovara§ de lupta, de exil, de inchi-
soare §i suferinIi al atator altor internalional4ti, care
a devenit apoi invietorul unei na%iuni, creatorul §i apá-
ràtorul unei patrii. Dar mai ales in puterea de a perso-
nifica i de a interpreta mistic pe oameni, care e una
din marile insu§iri ale poporului polon.
El a inzeit astfel pe rand oameni de merit cari au ajuns
prin aceasta mai mari decat ei insi9i: dela regele Casimir,
la strainul tefan Báthory, la loan Sobieski, la Kosciuszko
LA MOARTEA MARE$ALULU1 PILSUDSKI 451
§i la martirii cauzei polone in timpul cfind nu mai era

un Stat.
0 astfel de incredere a na-ciei intregi ridica Ina pe
cineva, cum am wus, mult mai presus de puterile lui
qi-1 face capabil de a savarsi minuni.
Vor ggsi Polonii, dupà ce-§i vor indeplini ultimele
datorii faIä de Iosif Pilsudsky, un altul de care sä se
poatà prinde legenda, Idra de care lara va pa'stra cu
greu locul pe care i 1-a fixat acel care se duce?
Fiindcä o \raga' democralie, care ur4te personalitaIile,
nu va putea inlocui misterioasa putere a legendei indis-
pensabile, mai ales acolo.
1935
29e
CCXXXII
DUPA PILSUDSKI
Mareplul Pilsudsky a fost dintre acei oameni cari,

&and totul poporului lui, se ridica insa mai sus decat
ce constituie esen/a osebitä a unui neam si se integreaza
astfel in largul umanitktii.
Cat timp ei sunt la carma, atata vreme nu poate fi
vorba de aka acIiune decat a lor. Forme le constitu-cio-
nale sunt indiferente, fiindca interesul se indreapta
asupra interpretarii pe care ei le-o dau ; partidele poli-
tice nu pot sa aiba o adevarata consistenla ; individuali-
talile nu pot trai decat ca sa stea in serviciul aceluia
care le domina prin propor%iile §i ini/iativa sa §i care
cu un gest le poate sdrobi.
Cum insa noi suntem numai trecatoare intrupari ale
spetei i rasei noastre, vine un moment and personali-
ta-cile excemionale se due, §i atunci poporul rarnane
singur cu sine§i.
A§a se intampla astazi cu poporul polon.
El poate sa-si arate pentru intaia oara adevarata vointa,
§i e dator a-§i da tot pentru intaia oara intreaga mAsurd.
DUPA PILSUDSKI 453
Se poate intampla 0 i-o dorim din toatá inima

ca el sa ne vadeasca tezaure ascunse pana acum §i, ca
direcIie, sa aleaga drumuri care parka azi au fost neex-
plorate sau dela care el a fost chiar oprit.
0 mare silinca colectiva se va produce de sigur dupa ce
ultimele salve vor rasuna deasupra mormantului eroului,
§i cel mai preVos omagiu ce se va aduce memoriei lui
va fi acesta.
1935
CCXXXIII
CONSTANTIN SARATEANU
Cu moartea magistratului Saraleanu dispare unul din-

tre cei mai integri judecatori i un jurist de o mare cul-
tura, iubitor pasionat al carcii in sine.
Capriciul d-lui Maniu II facuse un moment regent al
României i nu se poate spune cu cata modestie acest
pensionar onest §i simpatic a primit o sarcina care in
toate privincile ii intrecea.
Din ceea ce avuse cateva luni de zile n'a tras nicio
vanitate 9i a avut bunul sim% sa ascunda cat mai mult
o vieaVa vrednica de toata stima 9i simpatia, pe care o
politica meschina, reprezintata de un grup de oameni aca-
parant, avuse necuviinIa de a incerca sa o faca ridicula,
dar mijloacele suflete§ti ale celui de fapt jignit prin aceasta
onoare au tiut cu discrelie s evite aceasta situagie.
Era din rasa vechilor nowi boieri de -Ora, care in
atatea privini putea sta alaturi cu Apusul cel mai
bine crescut.
Oricine 1-a cunoscut ii regreta sincer.
1935
CCXXXIV
UN INTEMEIETOR: DOCTORUL BRANZA
Inaugurandu-se Gradina Botanica, de acurn inainte

nu numai templu al §tiinIei, pe care sunt bucuros a
I-am ajutat sa se ispraveasa, in scurta mea trecere
dezastroasa, cum o §tiu toti idiolii , la InstrucIie, dar
§i loc de inseninare al Bucurwilor, s'a desvelit un bust
al doctorului Branza.
Inca un om al inceputurilor.
0, marelia acestor inceputuri, Para public, fara indemn,
fara o Tirana de sprijin, Para un cuvant de recunoa.,tere,
fara macar siguranIa a opera ce s'a pornit va fi dusa
mai departe ! Dar cc slant lucru, §tiind toate acestea, sa
starui mai departe pe calea unde te intovarapse ran-
jirile ieftenelor ironii, amestecate din and in and 0. cu
piatra de pra§tie a unui copil, cu bolovanul aruncat
de un nebun.
Dociorul a lucrat a§a. Voia ea §i Ora lui sa-§i aiba
gradina botanica, laboratorul. Ii era mild de darul lui
Dumnezeu din flori §i smerite buruieni pe care-I cuprinde
Ora, menità pare-ca, prin blästArnul protivnic al Satanei,

sá igmaie vequic ne§tiutà.
La locul lui, intre plantele lui, doctorul Brinza zam-
be§te acuma. A fost pentru eine sa lucreze.
1935
GHEORGHE POP DE RXSEM
I- zice: Gheorghe Pop, nume care venea, de sigur,

dela acei g popi P cu cari s'a linut §i pe cari s'a sprijinit
toata vieala Romfinilor din Ardeal, g popi* imbracaIi
leraneW §i traind intocmai ca Ieranii. El insa n'ar fi
consimlit sa i se zica altfel deck cu predicatul nobiliar
de care, ef al unui partid de Ierani, era a§a de mfindru,
§i astfel, a§a cum era acest predicat, a reu§it sa-1 impuie,
dei in intimitate din cele trei nume ramanea numai
acel de Gheorghe, cu un atribut de respect §i de afec-
liune tot Ieranesc.
i sta la satul lui, la satul moqiei lui, ca un bun ,i
vechiu feudal ce era. Nu intr'un castel, fiindca, darnic
cu instituIiile, 11i socotea de aproape banul and era
vorba de el insu§i, ci in casa cea veche, joasà, a§a cum
se faceau pe vremuri prin locurile sale. La doi pa§i §i
§coala, o biata §coala cum se putuse injgheba, cu copii
desculci §i nacajiIi.
Daca Gheorghe Top, nobilul roman, cu pergamente
dela vechii stapani unguri ai Ardealului, a fost a§a de
ascultat, cu condiIia ca alIii sa fie lasaTi sa lucreze in

locul onestului senior din Base§ti, e din cauza acestui
privilegiu aristocratic §i a sacrificiului pe care-I facuse
de a nu-I valorifica in cealalta tabara, unde ar fi fost
primit cu medievala camaraderie a celor din tagma
aristocratica a Ungariei.
Venea dupa un avocat din Turda qi avea ca prin%
mo§tenitor un mai mic avocat din micul Blaj, d-I Maniu.
Un 0 domn de Roman * intre ei cloi era bine ca faIada,
§i succesorul, instalat de-a-binelea Inca in view §efului,
o admitea cu atat mai bucuros, cu cat in intimitate §i el,
o domn de Roman * din Salagiu, se lauda cu acelea§i
pergamente.
1935
CCXXXVI
GHEORGHE VALSAN
Ce trista soarta au avut, ca oameni, cei mai mul%i

din colaboratorii, animaIi de ace1a0 spirit §i a§a de
strans infraIiIi intre dan0i, ai vechiului nostru # Sara.-
nator >)! Moartea i-a cosit pe rand, inainte ca ei sali fi
putut cuprinde sufletul intreg intr'o mare opera repre-
zentativa.
Intre aceia cari au rezistat mai eroic unor suferinIi
fara nume trebue wzat omul, model pentru §colarii
sai, care a fost Gheorghe Valsan.
Poet puternic, caruia am incercat de curand a-i face
dreptate 0 tot trecutul s'a trezit in sufletul lui deli-
cat , autor al unui admirabil roman psihologic, de o
rara puritate etica, el facuse la Paris, pe langa d-1 de
Martonne, studii de geografie, care 1-au pus in stare sa
dea acestei 9tiinIi o noua stralucire.
Profesorul de Universitate dela Cliii a creat o §coala
ardeleana, careia §i pand acum i se datore§te destul.
Mutat, cu multa greutate, la Bucure§ti, unde a cazut
intr'o atmosfera de intrigi, nepotrivita cu inallimea
morala a lui, el a dovedit ca §tiinla cea mai solida se

poate uni cu o impecabila forma, in vorbire §i in scris,
i ca §i problemele cele mai grele se pot infrunta fara a
sbura in stratosfere metafizice.
Pentru §tiinla romaneasca este o mare pierdere, §i e
o adânca parere de rail pentru aceia cari §tiu din ce iad
de dureri care 1-au rapus in sfar§it a rasarit senina opera
ce ramâne dupa dansul.
1935
CCXXXITII
DOCTORUL DICESCU
Ne parase§te unul dintre prietenii cei mai vechi, mai

siguri §i mai buni.
D-rul Dicescu, care era pentru tot ora§ul säu un
sfatuitor iubit 9i a carui grija se intindea §i asupra ju-
de-tului pe care-1 cutreierase de atatea ori §i-1 cuno§tea
a§a de bine, nu <4 facea politica . pentru ca sa ajunga
la o situatie de care, gospodar instarit, nici n'avea ne-
voie, ci, in dauna intereselor sale, creinduli aprige
du§manii, care nu 1-au iertat, s'a simtit dator in con-
§tiinta sa sa se lege de un crez §i sa devie aparatorul
calduros §i devotat al celor cari-1 impartarsc §i lupta
pentru dfinsul.
Din vechiu neam curat romanesc, coborindu-se din-
tr'un Diicul, care de sigur va fi fost printre aparatorii
osta§i ai acestei granite muntene, §i avand de parinte
pe un preot respectat, de unchiu pe unul dintre cei mai
stimati profesori din aceste paqi, el era suflete§te ca
§i fizice§te un tip de mo§nean i de osta§. Voinic, bine
inchegat, cu o lumina de bunatate invrâstata de energie

in ochi.
Solida-i structura parea ca-i asigura o lunga vieala
si totusi luni de chinuri i-au grabit sfarsitul.
Era dintre oamenii ce nu se pot inlocui.
1935
CCXXXVIII
NOUA LOVITURA A FATALITATII

IN BELGIA: REGINA ASTRID
Belgia pierde pe regina ei printr'unul din acele acci-

dente stupide care arata cat de straina e fiinta ome-
neasca de natura in mijlocul careia e aruncata, produs
al desvoltarii ei, dar cu asa de putine legaturi in acest
mediu nesirntitor.
Astrid de Suedia, odrasla Bernadottilor, inruditi si
cu dinastia noastra, precum, prin Maria de Hohen-
zollern, sora regelui Carol, s'a creat o legatura de fa-
milie cu dinastia belgiana, era pentru poporul asupra
caruia domnea tanarul ei sot, icoana insasi a tineretii,
frumusetii si tuturor virtutilor de sotie si de mama.
Ii crestea copiii cu un devotament admirabil i avea,
cu o nesfarsita mila fata de orice suferinta omeneasca,
pe care si ca sora de caritate cautase, mai de mult, a
o ajuta, acea atitudine, de modestie i simplicitate,
prin care monarhia se impune mai mult cleat prin
toata zaddrnicia unor pompe exterioare ce nu mai
influenteaza astazi.
-Nu 0iu ce groaznica putere nevazutà, ce ticaloasä

vrajd se invier§uneaza asupra acestui neam de oameni
buni. Moartea in tinere0 a prinimlui Baudouin, boala
'sufleteascá a tatalui sau, care era sa fie Domn al Ro-
mâniei, Filip de Flandra, nenorocirea care a trdsnit
pe Regele Albert, starea de sanatate a vaduvei lui 0
acuma, in mijlocul unei calatorii de pläcere, cei doi
soli fiind, ca totdeauna alaturi, aceastä cutremufatoare
nenorocire.
Ori bunifitatea omeneasca &á fie intr'adevär, impo-
triva legilor nemiloasei naturi, un a§a de mare pacat?
1935
CCXXX I X
0 RUCAREANCA.: MARIA FARC4EANU
Crima odioasa a unuia din derbedeii pe cari in mare
masa ii pregkesc coli färä viea-Va sufleteascd, a facut
ca societatea româneasa sa piardd o femeie de o mare
valoare §i care va putea fi cu greu inlocuità in tot ce
aducea ap de pre-0.os, ca §tiiniA, gust §i bundtate.
Maria PaIincu, maritatà Färapnu, era, daa voi%i
o croitoreasä in stil mare, servind cu prietenie pe fe-
meile bine crescute i cu o nesfar§ith fabdare pe nu-
merosele reprezentante ale arivismului obraznic, sigure
pe banul lor, chiar atunci and, tocmai pentru cA-1 au,
rämân datoare. Dar ea era, §i ca profesoarà a unei §coli
libere, pe care ea o interneiase, §i altceva.
In deosebire de strdinele, arora aceea0 incon§tienia
na-tionalà li da" sarcina de a imbräca pe nobilele §i bo-
gatele doamne, ea aducea un fel de a fi, un gust §i un
puternic instinct al ci, ace1a0 care o fAcea sd famaie
servitoare credincioasd a tradiVilor artei rornânqti.
Era o Ruareana.
De acolo, unde se coase cele mai frumoase flori, ve-
nise ea. i amestecul cu tot acest confuz Bucureo i n'a
80
facut-o sd pardseascd ceea ce era in fondul adanc al

frumosului ei suflet.
Nu stiu dacd se va p5stra scoala. Croitoresele strdine
vor mosteni clientela. Dar Ministeriul de Instruccie ar
face bine Eland unei scoli din Rucdr, legata in special
de minunea Iesàturii rornânesti, numele acestei bune si
vrednice femei, al carii chip ar trebui s'o a minteascd
urmasilor ei in satul de nastere.
1935
CCXL
EPISCOPUL POPAZU
Banatul §i-a adus aminte de bunul pastor, intemeietor

de a§ezaminte §i deschizator de drumuri, care a fost
episcopul Popazu.
Intre credincio§ii lui Saguna, cu care semana §i ca
infaIi§are, acest cleric care a dus o vieap de munca
§i de lupta, acest descendent de negustori din Corn-
pania greceasca Papaz-oglu, <fiu de preot )), de fapt:
Popescu a fost unul din cei mai apropiali de marele
ierarh, dela care a luat invalaturile ce i-au ingaduit
ca, in acele vremuri ale nesiguranIelor §i stângaciilor,
sa fie un calauz.
Se poate ca episcopia sa-§i mute re§edino. Timi§oara
e un mare §i placut ora§ §i Bisericii de astazi nu-i prea
place singuratatea. Ea-§i vrea locul in mijlocul socie-
taiii straine, pe care din nenorocire n'o poate influenla
de loe Daca se staruie necontenit ca in Capitala Bana-
tului sa fie un Vladica, el se va a§eza acolo. Dar la Ca-
ransebe§, in vechea Valahie citerioara » o truda devo-
(c
tata ca a lui Popazu a creat o intreaga lume, care aceasta
30*
468 OAMENI CAnI AU FOST
dupa plecarea episcopiei e expusa a se impra§tia, fa-

rnaind, in locul unui centru care se putea desvolta subt
stapanirea romaneasca in aceea§i direcIie, tot vechiul
targ de maistori nem/i. Cu cat mai cumin-0 sunt UniIii,
cari nu se gandesc a parasi Blajul ca sa se apze in Alba-
Iulia -sou in Cluj pentruca acestea sunt ora§e mari
dar nu sunt ale noastre!
In orapl parasit insa amintirea modestului episcop
ctitor nu va disparea niciodata.
1935
CCXLI
MARIA CUNTAN
Intr'un spital, de oftica batraneIelor foarte inain-

tate, s'a stins singur un suflet bland §i bun care n'a
avut parte in vieala de niciun noroc ,i pare chiar ca
nici n'a avut vreodata indrazneala sa creada ca pe
aceasta luine ar putea fi un colc de fericire sau macar
de lini§te asigurata pentru &Ansa.
Maria Cul-Ilan, fiica unui preot i profesor respectat
din vechiul Sibiiu, nu 'Area insa a fi nascuta pentru
deceniile de traiu muced inteun azil de batrani §i nici
pentru agonia dintr'un colc de sanatoriu. Crescuta cu
ingrijire, cuno§tea foarte bine literatura gerrnana §i
avea un frumos talent poetic, minor, facut tot din sin-
ceritate ,i simplicitate, despreluind poza §i chiar pre-
gatirea. Avea prietene, §i nu odata o privire de afec-
-Pune s'a indreptat de eine o putea intovara9i in vieala,
care trebuia sa-i ajunga a§a de pustie, catre fata ma-
runIica privind din cavil ei de sfiala cu o uimita fried
oamenii §i lucrurile.
470 OAMENI CART AU FOST
A tiparit in Ardealul ei ca §i in (< Samanatorul # destul

ca sa fie cunoscuta, nu insa destul ca sä fie apoi urma-
rita cu simpatie. i, pe urma, in negura care a cuprins
pe orfana 9i pe femeia doborita de varsta, rareori con-
deiul s'a coborit pe hartie pentru o plangere obosita.
Cu voluptate se va fi desparIit saraca de lanceda
osanda a bietei sale fiinIi nenorocite, dar cantecul ii
ramâne, curat i clar.
1935
CCXL II
UN VECIIIU D IPLOMAT :
TRAN DAF IR DJUVARA
Cu Trandafir Djuvara, mort la Paris, dispare unul

din tipurile, ajunse astazi foarte rare, ale vechii diplo-
malii, care era toata stiinIä si constiinIa, munch' si rah-
d are, devotament i tacere, dar mai ales completà dis-
paricie a omului in dosul operei pe care o indeplinea.
Prin memoriile, asa de interesante, ale d-lui Al. La-
hovary se cunosc unele din acele rapoarte care sunt,
uneori, adevarate pagine de istorie si bucaIi de inalta
literatura, dar care nu se publica cleat foarte tarziu,
mu4umita unor anume imprejurari, si numai a meste-
eate cu alte # materiale # de acelasi fel, Para a fi legate
de personalitatea, totusi uneori asa de puternic insem-
nata in ele, a celui ce le-a scris. Astfel cea mai mare
parte din gandul diplomatului care s'a dus astazi va
ramanea, daca nu a pastrat o copie, pentru totdeauna
pierdut, fiindca, precum se stie, toa ta arhiva Ministe-
rului nostru de Externe, trimisa la Petrograd, s'a
inornolit acolo.
Diplomatul de .odinioarA cetea !ma' prea mult ca sà

nu si scrie. Astfel dela mul-ci rarnân prelloase lucrdri
istorice, care nu sunt numai mernorii. Ale lui Djuvara
au apfirut acum cfiliva ani, neobservate ca de obiceiu.
Dar din lucrul lui prin biblioteci a iesit i o carte intinsá,
de intrebuinore curentfi, aceea care prezintà multele
proiecte, uncle asa de ciudate, pentru impfigirea Turciei
dupà toanele ideologilor.
Tradi-cia acestci diplomaIii de carierg va trebui re-
luatà, dupà ce obiceiurile inculte ale diplomaIiei de
improvizalie politicA vor face o pozná si mai grozavá
deck a Marelui Rfizboiu.
1935
CCXLIII
HORATIU AL ROMEI I HORATIU AL LUMII
Comernorarea lui HoraIiu are, de sigur, i azi o valoare

mondiala, fiindca in latina lui mqtqugita, din epoca
lui August, el infaIi§eaza pentru oricine, din orice
vreme, idei generale i sentirnente care, deed nu sta-
pânesc toate pe tqi, au trecut §i trec prin inima oricui.
De aceea a §i fost cetit, Ineles, iubit §i urmat ca o
mica Bib lie a ornului foarte om, cu insusirile §i scaderile
scumpei §i bietei noastre umanitali, in toate timpu-
rile i de oameni din toate clasele.
Copiii din §coli, chinuili de gramatica §i urmarili de
ideea < notei la limba latiná *, au trebuit sa simta §i
ei cä in paginele manualului cu note explicative neroade
este o vieaça, aceea spre care tinde §i fiirga lor.
In ceasurile libere, smulgAndu-se dela truda §i mono-
tonia vieii, atâtia oameni maturi au gasit o ma.ngaiere
in aceasta a§a de placuta, de insinuana továra§ie.
*i pe banca din gradina casei de retragere, pensionarul
civil sau militar a suspinat la gandul ca # anii se duc )),
cheu, labuntur anni 1 Uncle din formulele lui poetice
au intrat oarecum in graiul obi§nuit al oarnenilor culci

si au stabilit, in tiinpuri mai bune deck cele de azi, ca o
legatura intre popoare. HoraIiu este al tuturora,
fiinda orice a gasit o expresie la dânsul, harpa rasuna-
toare melodios a tuturor curentelor. A fost §i pentru
ccl ce-0 cauta harnic de ogor, inantându-se de fru-
museIile naturii, dar 0 pentru cel care, cu coroana stro-
pita de yin pe frunte, i0 imbraIiraza iubita, la capa-
tul ospalului. L-a prquit i eine a invalat dela el
versul sprinten ce se pare fara constangere §i pentru
d-1 profesor care a explicat (< Arta poetica * a datatorului
de legi, pe care talmaciul 1-a inceles ingust §i dur.
Dar §i cui da vie;ii un scop si o indreapta spre inal-
Iimile lui nu-i poate fi strain acela care, cu tot sAngele
lui amestecat §i vulgaritatea unei condiIii de libert, cu
toata instrainarea de orice direclie politica, a izbutit
sa ante Romei un carmen saeculare §i a proclarnat,
cu profetic glas de inspirat, ce este 9i ce poate fi <4 omul
tare §i ind aratnic in voia sa, fortis et tenax propositi*.
1935
TABLA DE MATERII
Pag.
Georges Clemenceau 5
Un prieten strain pe care 1-am pierdut 7
Ioan Bogdan 12
Un baietel viteaz 16
0 comemorare a lui Eminescu 18
Jertfele care nu se stiu 20
Generalul Grigorescu . 22
Batranul mieu elev 24
Spiridon Lambros 26
Arhiereul Antim . 28
Ruskin 30
A. D. Xenopol 32
Centenariul nasterii lui Cuza-Voda 35
A. D. Xenopol: rolul sau In viata politica 37
Un boier din alta vreme: Dimitrie Sturdza cheianu 40
Presedintele Deschanel 43
Sfarsitul unui aventurier: Esad 46
Eugenia care a fost imparateasa 49
Cei cari se duc: Constantin Lucaciu 51
Moartea lui Gherea 53
Un rege care n'a fost: Alexandru al Greciei 55
La moartea lui Wundt 58
I. G. Miclescu 60
Nice lae Fleva 63
Pag.
T. V. Stefanelli 66
Gheorghe Tofan 68
Un om de bine: Dimitrie Greceanu 71
Constantin, fost rege al Greciei 73
Gheorghe Piti1 76
Centenariul lui Napoleon 79
Emanuel Porumbaru 81
Regele Petru al Serbiei 83
Doi disparuti: Profesorul Precup, Vasile Sion 85
Comemorarea lui Ion Briitianu 87
Emil Costinescu 90
Cel care s'a indoit: Nichita Petrovici . 92
Un poet reprezentativ: Ivan Vazov 94
Un binefricAtor cultural: Joan Bibicescu 96
Fatalitatea habsburgicii: Moartea ImpAratului Carol . . 98
Dui liu Zamfirescu 100
Vasile Lucaciu 102
Take Ionescu 104
Andrei RArseanu 106
Vasile Litu 109
Mihai Silulescu 111
Louis Duchesne 112
Ion SArbu . 114
Ilarion Puscariu
Ernest Lavisse
Eusebiu Popovici
... 116
118
120
Moartea unui tfinAr: Nicolae Beldiceanu 122
Moartea undi intelept: Ministrul cehoslovac Rasin. . 124
Moartea lui Ribot 126
Teodor Burada 128
Sfarsitul tragediei Regelui Constantin. 129
Enver-Pala 131
Omorul dela Sofia: Ghenadiev . 132
Dupa' moartea lui Dionisie Bejan 134
Un prieten disparut: Vratoslav Iagid 136
TABLA DE MATERII 477
Pag.
Un uitat: Partenie Cosma . 138
Umbra lui aguna 140
Teodor Rosetti 142
Dimitrie Onciul 144
Numai un functionar.. 146
Un act de pietate 148
Iancu Flondor 150
Sienkiewicz 152
Avram Iancu 154
Moartea unui mort . 156
Un plugar 153
Quidde 159
Stinnes 162
Helfferich 164
Amintirea 1W Byron 166
Un om cuviincios: Constantin Burdea 168
Wilson 170
Cel care dispare 173
Ioan Huss 175
Un neasimilabil: Matei Cantacuzino 177
Mihail Ristici 179
0 amintire despre Toma Stelian 180
Toma Stelian 182
Unul pe care nu I-am uitat: Generalul Lafont 184
Doctorul Botescu 186
Un om de bine: Gheorghe Dima 188
Un creator: Anghel Saligny 190
Nicolae Miley 192
Gh. M. Murgoci 194
Lvov 196
Petru Pond 198
Alexandru Marghiloman 200
Amundsen . 202
Episcopul Papp 204
Gheorghe Vasescu 206
Pag.
Ioan Slavici 208
Regina Margherita 211
Un supravietuitor: M. Pherekyde. 213
La sicriul lui Vasile Stroescu 215
Brusilov 216
Nicolae Pasici 217
Dr. Victor Babes 219
G. G. Marzescu 220
Vasile Bogrea 222
Ion Gramada 225
Un om din Basarabia: Donici 225
Pribegii rusi * caH se duc 227
Simion Petliura 228
Palacky 229
Printul Victor Napoleon 230
Constantin Morariu 232
Un om de bine: Gr. Cerkez 234
V. Parvan 236
Amintirea lui Papiu Ilarian 238
Cel care lipseste: Regele Ferdinand 240
Un ceas de durere 211
Pavel Gore 242
Valeriu Braniste 244
Cei caH au creat Romania: Gore, Mihu, etc. 245
Gheorghe Kiriac 247
Asquith 249
Dumitru Draganescu . 251
Doi oameni modesti: Corneliu Botez, VI. Atanasovici 253
Generalul Herjeu 255
Colonelul Starcea 256
Amicul nostru Bastera 259
Ivan ismanov 261
Jertfele zadarnice 263
Giolitti 265
Sfarsitul unui agitator: Radici 267
TABLA DE MATERII 479
Pag.
Aventurierul roman . 269
Mihail Cantacuzino 270
loan Rath' 272
Teodor Westrin 274
Cadorlia 276
Mare le duce Nicolae 277
0 regina . 279
Foch 281
Emarioil Ungureanu 283
Mai aunt donatori 285
Alexandru IIodo . 287
G. G. Mateescu 289
Petru Missir 291
Comemorarea lui Take Ionescu 293
Charles Victor Lang lois 295
Generalul Bern 297
Liman von Sanders . 299
TJn profesor: Babescu 300
Gheorghe Buzdugan 301
Regina Elisabeta . 303
Regele Carol 305
Comemorarea lui Andrei Barseanu 307
Biilow 308
La lnmormantarea lui Grigorc Cerke 310
Moartea lui Clemenceau 312
Eminescu li tineretul 313
Monumentul lui Papiu Ilarian 315
Un ctitor: Corneliu Manolescu Rarnniceanu 317
Memoria d-rului Carol Davi Ila 318
Amintirea lui Simion Barnut 319
Than Ratiu 321
Doarnna Bianu 323
Inginerul Constantin Cihodariu 325
Gatitan Denize . 327
Gustav Weigand 329
Pag.
Nadia Bulughin 331
Constantin Gh. Ionescu 333
Andree 335
Filaret Musta 336
August Heisenberg 337
Aurel Lazar 339
C. Z. Buzdugan 340
Vintil5. BrAtianu 342
Liuba Dimitriev 343
Virgil Barbat 344
Edison 345
Matilda Cugler-Poni 346
N. Leon 348
Un invatat: dr. Paulescu 350
Nathan Soderblöm 351
Mormantul Regelui Ferdinand 353
I. N. Roman 355
Generalul Dragalina 357
Monumentul lui Dirnitrie Greceanu 358
Nestor Urechia' 360
Zamfir Arbore 361
Amintirea Iui N. Filipescu 362
Unul din cei vechi: Dimitrie Comsa 364
Tittoni 365
Generalul Berthelot 366
Joffre 367
Episcopul Teutsch 368
Ana Brâncoveanu, contesä de Noailles 370
Un vechiu Basarabean: Zamfir Arbore 372
I. Gh. Duca 374
Mihail Sulu 376
Ultimul sagunist: episcopul Bi1descu 378
Trece umbra lui Carol I... 380
Amos Frâncu 382
Colonelul Macia 384
TADLA DE MATERII 481
Pag.
Comemorarea lui Constantin Cihodariu 386

Stefan Ciceo Pop 388
Victima din,Viena: Cancelarul Dollfuss 390
Hindenburg 392
Gheorghe Bogdan-DuicA . . 394
Togo 396
George Bals 398
Un rege erou: Regele Albert 400
Caragheorghe . 402
Vasile Goldis . 404
Alexandru Mavrodi 406
Dr. I. Cantacuzino 407
Canonicul Coltor 409
Regele Alexandru al Jugoslaviei 411
Louis Barthou 416
Poincaré 418
Mitropolitul Pimen 420
Vicentiu B.abes 422
Philippe Berthelnt 424
Mirea 426
Petre GArboviceanu 428
Iorgu G. Toma 430
Mitropolitul Vasile Suciu 432
Francisc Hossu Longin 434
loan Bianu 436
Un vechiu Elin in Paris: Maurice Croiset 438
Anastase Simu . . . 440
Un boier de modA veche: Pavel BratAsanu 442
Damian Izverniceanu 444
Avem suflete eroice: BAnciulescu 446
Omul care s'a intors acasA: Panait Istrati 448
La moartea Maresalului Pilsudsky 450
Dupri Pilsudsky 452
Constantin SdrAteanu 454
Un intemeietor: doctorul BrAnzA 455
482 OAMENI CAM AU POST
Pag.
Gheorglie Pop de Rase§ti 457
Gheorglie VA [salt 459
Doctorul Dicescu 461
Noua loviturA a fatalitiltii In Belgia: regina Astrid 463
0 Rucilreancil: Maria Farcillanu 465
Episcopul Popazu 467
Maria Cuntan 469
Un vcchiu diplomat: Trandafir Djuvara 471
floratiu al Romei i Horatiu al Lumii 473
MONITORUL OFICIAL *1
IMPRIMERIILE STATULli I
1MPRIME1tIA NATIONAL k
BLICURE$TI. -1936
SCRIITORII ROMANI CONTEMPORANI
Au apArut Romane
JOACHIM BOTEZ Insemnärile unui belfer Lei 60
C. GANE Trecute viefi de doamne $i domnife, II Lei 160
cu numeroase ilustratii In text
ADRIAN MANIU Focurile primauerei $1 flacari de Lei GO
toammi
SARMANUL KLOPSTOCK Feciorul lui Nenea TacheVameol, II Lei 70
Sub tipar
N. M. CONDIESCU Insemnärile lui Safirim, I
N. M. CONDIESCU Peste mall $i tari, cu 20 de reprodu-
ceri In culori de acuarele originale de S.
MOTZNER
LUCIA DEMETRIUS Tinerefe
An apArut
Esseuri. CrIticii
PAUL ZARIFOPOL Pentru arta literarä Lei 60
PERPESSICIUS Menfiuni critice, II Lei 80
G.-M. CANTACUZINO Izuoare $1 popasuri Lel 60
N. IORGA Oameni cari au fost, I Lei 80
EM. CIOMAC Via/a gi opera lui Richard Wagner Lei 60
M. D. RALEA Valori Lei 50
N. 1ORGA Oameni cari au fost, II Lei 90
*ERBAN CIOCULESCU Corespondenfa dintre I. L. Caragiale
fi Paul Zarifopol (1905-1912) Let 40
G. CALINESCU Opera lui Mihai Eminescu, II $i III 2 vol.
Lei 140
C. ANTONIADE Renagerea italiand. Trei figuri din
Cinquecento Lel 70
N. IORGA Oameni cari au fost, III Lel 90
ALICE VOINESCU Montaigne Lei 70
Sub tipar
EM. CIOMAC Poefii armoniei, I
Au apArut
Versuri .
DEMOSTENE BOTEZ Cuuinte de dincolo Lel 60

ZAHARIA STANCU Antologia poefilor tineri cu portrete
de Margareta STERIAN Lei 60
G. BACOVIA Poesii cu o pretatA de Adrian MANIU Lei 40
G. GREGORIAN La poarta din wing Lei 60
ADRIAN MANI]) Cartes T.irii Lei 40
G. LESNEA Cantec deplin Lel 40
GEORGE SILVIU Paisie psaltul spune ... Lel 40
V. CIOCALTEU Poesii Lel 60
N. DAVIDESCU Helada Lel BO
ION POGAN Zogar Lel 40
N. DAVIDESCU Roma Lei 60
RADE] BOUNEANU Golful Sangelui Lei 50
ION MINULESCU Nu sunt ce par a fi... Lei 50
VIRGIL CARIANOPOL Scrisori catre plante Lei 40
TRADUCEREA SFINTEI SCRIPTURI DE PR. V. RADU
$1 GALA GALACTION
Au apitrut Cantarea Cantgrilor gratult
Cartea lui Iov gratuit
Elemente gratuit
Au apitrut SCRIITORII STREINI MODERNI $1 CONTEMPORANI
E. MADACH Tragedia omului traducere In versuri
din limba maghiara de Oct. GOGA Lei 40
LUIGI PIRANDELLO Rgposatul Matei Pascal traducere din
limbs. Italian& de A. MARCU Lei 40
M. CHOROMANSKI Gelozie fi medicing traducere din limba
polona de GR. NANDR1$ Lei 50
R.-L. STEVENSON Comoara din insulä traducere din
limba engleza de Radu GEORGESCU Lel 50
Au apttrut BIBLIOTECA DE FILOSOFIE ROMANEASCA
D. D. RO$CA Existenfa tragica Lei 60
T. VIANU Estella, I Lei 100
PETRE PANDREA Filosofia politico-juridica a lui
Simion Bgrnufiu Lei 60
LUCIAN BLAGA Orizont fi stil Lei 60
Sub tipar
M1RCEA ELIADE Yoga. Essai sur les origines de la
mystique indienne
C. RADULESCU-MOTRU Romanismul. Catehismul unei noui
spiritualitafi
A apArut BIBLIOTHEQUE D'HISTOIRE CONTEMPORAINE
G. I. BRATIANU Napoleon III et les nationalites Lei 60
OPERELE PREMIATE ALE SCRIITORILOR TINERI
Au apArut 1934
VLADIMIR CAVARNALI Poesii Lei 20
EUGEN JEBELEANU Inimi sub sgbii poeme Lel 40
HORIA STAMATU Memnon veratiri Lel 40
DRAGO$ VRANCEANU Cloga cu puii de aur versuri Lel 40
EMIL CIORAN Pe culmile dispergrii Lei 50
CONSTANTIN NOICA Mathesis Lei 40
1935
$TEFAN BACIU Poemele poetului tgnär Lei 20
VIRGIL GHEORGHIU Marea vanatoare Lei 20
SIMON STOLNICU Pod eleat Lel 20
Sub Upar COMPOZITORII ROMANI CONTEMPORANI
P. CONSTANT1NESCU Sonatina pentru plan fi violing
REVISTA FUNDATHLOR REGALE
Apare lunar tn 240 de pagini. Num Aral lel 25. Abonamentul pe un an lei 300
CArtile noastre se gasesc de vAnzare In principalele librArii
din tarA. Ele se pot trimite f r an c o la domicilin In toatA tars.
FUNDATIA PENTRU LITERATURA
gI, Bulevardul
ARTA REGELE
Lascar Catare, 39
CAROL II"
Bucuresti, III Telefon 240-70 si 206-40
__
T ,-.: AA ____
____

Nicolae Iorga - Oameni Cari Au Fost. Volumul 3

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Nicolae Iorga - Oameni Cari Au Fost. Volumul 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

N ..

OAMENI CARI AU FOST

FUNDAŢIA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ "REGELE CAROL TI"

Au apArut BIBLIOTECA ENCICLOPEDICA"

Un tinerel nebunatec, imbatat de idei pe care dad(

pentru cele mai scumpe bunuri ale omeniril, revoltà

Intamplarea I-a pus in legaturà cu %are noastra. Secre-

Picot, secretarul domnesc din Bucuresti, a fost

invAtatului profesor pot destepta i anuinite curiozitali

cuprinsul unei singure cArti!

nenoroeire prea tarziu, la 1902 o contributie la Pri-

1) Se an' acum la Biblioteca Nationala din Paris i au servit

Duminedi, I Iunie, s'a stins, dupil o lunga i grozavà

astfel, odata cu o datorie de pietate, care ma priveste

A fficut solide studii la Universitatea din Austria si

Inzestrat cu un spirit de organizare, armonizare 0

Dela pArintii cari nu-1 vor putea uita niciodatà primesc

DrAgulele scrisori de entusiasm pe care le-a strans

0 COMEMORARE A LUI EMINESCU

De Alexandri, aI cdrui centenariu dela nastere se

aiurea, cd nici pdnd astdzi, orich't de mult ar cuprinde

Bgtranul profesor iepan, Intrebat ce vânt 21 aduce

I 1-au adus dela Hotin, bolnav de o gripà infeclioasä.

Nu, asupra mor/ii, at'Ot de premature, a generalului

increderea absoluta in neaparatul succes, farinecul ce

BATRANUL MIEU ELEV

La Agapia, in muntii Neamtului, s'a stins profesorul

Afard de anume momente, raH qi trecdtoare, eram

Spiridon La tubros, profeiorul la Universitatea din

Aducand omagiul cuvenit memoriei unui orn de o

Inca dela cea dintai veste a mortii arhiereului Antirn,

din ceea ce Biserica admite nu se putea desface din

cArIile cele mai bizar frumoase care s'au scris cu privire

Academia Roman-à pierde in A. D. Xenopol, nu un

toate, minte filosoficii, deprins cu abstracIiile si cu o ne-

talentul säu §i cu acea vitalitate vioaie care era una din

CENTENARIUL NASTERII LUI CUZA-VODA

Astazi, Vineri, se implinesc o sutd de ani dela nasterea

Dar Alexandru Joan I a intrupat lupta de veacuri a sara-

de inteles pentru oricine, consideraIiilor asupra Istoriei

Oreri opuse acelora ale mediului junimist in care-I aduse-

UN BOIER DIN ALTA VREME:

BOtranul Dimitrie Sturdza cheianu s'a stizis in

el si-a pus ea seop de capetènie a vietii intr'o -cara

s'au sträduit de ckeva decenii ca sll dea istoriei

Doi oameni Ii stReau in faVa in lupta pentru moste-

face locul cuvenit. Pe de alta parte, aspra politica in-

parintele sau i prietenii lui puteau fi considerati, faIa

SFARSITUL UNUI AVENTURIER : ESAD

Ornul din cauza caruia se vorbea pretutindeni de o

interesele poporului ski I Dar de loc; seful de clan nu

mai tari §i mai sigure. Dar neobositul intrigant gasi

EUGENIA CARE A FOST IMPARATEASA.

Apeea care a fost in zilele ei de mare strillucire, cAnd

dar asteptarile unei mame nenorocite. De atunci

CEI CARI SE DUC: CONSTANTIN LUCACIU

S'a stins in Ardeal preotul C. Lucaciu, fratele Orin-

carnavalesca exhibilie de idoli gàuno§i §i de feti§i surzi

MOARTEA LUI GHEREA

In grele chinuri suportate cu acea rAbdare de care

batran resignat faIà de ratacirile doctrinei in care si pentru

UN REGE CARE N'A FOST : ALEXANDRU

Alexandru I, regele Greciei, s'a stins la Atena, de pe

francez Jonnart i expulzat ca un indezirabil oarecare,

Se pare acum Ca' regele neincoronat al Greciei cautà

LA MOARTEA LUI WUNDT

Cu Wundt se duce ffirä indoiala cea mai mare reputalie