Centrul Scolar pentru educatie inluziva

Integrarea elevilor cu tulburare de spectru autist în mediul școlar

Studiu de caz

Nivelul de învățământ:gimnazial
Subiectul: D.S. -băiat , născut în G., 27.08.2009
Prezentarea cazului:
Tulburare de spectru autist, agresivitate fizică asupra propriei persoane și a persoanelor din proximitate,
tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție.
Anamneza familială
D. S. este elev în clasa a-VI-a . Părinții lucrează in agricultură, mama fiind și asistentul personal al
copilului, ceea ce face ca băiatul să fie dependent de mama sa. Elevul are o stare de nelinişte ,atunci
când aceasta nu este prezentă la ușa școlii să îl ia, la oră fixă, manifestandu-se violent. Cu toate acestea
copilul nu absentează decât dacă este bolnav. Mama băiatului se interesează de evoluția lui la școală
atât cât îi permite timpul . Solicită informaţii despre copil, colaborează cu profesoara la solicitarea
acesteia, cere sfaturi.
Descoperirea cauzelor generatoare
D.S din prima zi de școală avea reacții de fobie la spațiile străine, iar el se manifesta în diferite moduri;
plânsete, urlete, fugă, forme de automutilare și acte de agresivitate îndreptate spre cadrul didactic .
Prezintă un puternic atașament afectiv fața de mama. Dificultate de a relaționa, cauzată mai mult de
comportamentul de automutilare, dificultatea de a comunica cu el, crizele care le manifestă la plecarea
mamei din școală crea profesorilor o serie de probleme de natura didactică, de învățare, comportament
și de socializare( urla, se lovea, speria pe ceilalți copii).
Atenţia era instabilă, deficitară ,cu o slabă putere de concentrare . Se constată o mare dexteritate în
mişcări, sereotipii (se poate juca la infinit cu acelaşi tip de joc ). Manipulează cu uşurinţă obiectele ,
fascinat de diverse ambalaje.
Vorbirea este aproape inexistentă , fără participare emoţională . Nu este atent la ce i se spune, dă
impresia că nu aude , nu-şi fixează privirea asupra persoanelor din jur, nu caută contactul vizual cu
acestea . Îi place muzica . Evită contactul cu ceilalţi copii.
1
Examinarea a fost dificilă, pentru o corectă evaluare a comportamentului, datorită imposibilităţii de
testare prin teste standardizate .
În evaluare am folosit scara PORTAGE.
Metoda de bază a fost observarea înregistrându-se dezvoltarea motrică,cunoaşterea părţilor corpului,
recunoaştera formelor, culorilor, orientarea spaţială, noţiuni, răspunsuri la comenzi, număratul,
folosirea instrumentelor de scris. Înregistrarea comportamentului s-a făcut,pe cât posibil, în timp şi
medii diferite.
Principiul de bază în terapie a fost: a construi pornind de la ce poate copilul (folosind chiar
sereotipurile şi preferinţele, de asemenea am urmărit reducerea treptată a ajutorului acordat copilului ,
stimularea şi recompensa iniţiativelor ce vin din partea acestuia.
Crearea unui program de schimbare
Obiectivul fundamental al terapiei
Integrarea elevului în grupul-clasă și diminuarea disabilităţilor sale prin antrenament continuu şi
gradual pentru aducerea subiectului la un nivel mai bun de funcţionalitate psihică generală, pentru a
putea dobândi o experienţă cognitivă superioară celei dobândite anterior şi spontan.
Metode şi strategii
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el. O strânsă legătură cu familia.
Ajutarea lui C. de a depăşi starea de neliniște, teama de spațiul școlii. Lucrul în echipa profesor
psihopedagog - psiholog școlar.
Aplicarea programului
Integrarea lui D.S. în grupul-clasă, a presupus strategii educative îndreptate spre depașirea problemelor
inițiale, care încetul cu încetul au ieșit la iveală. Elevul încerca să fugă de toate spațiile si situațiile mai
puțin cunoscute, nu dorea să stea în clasă cu ceilalți copii, urla si voia să plece acasă. Locul unde acesta
reușea să stea calm era în clasă, pe o saltea unde se aflau colecții de desene si figuri cunoscute și la
cabinetul psihopedagogic, dar și aici continua să se arunce pe jos, să țipe și să se joace cu mâinile.
Pentru integrarea lui D.S am urmărit inițial trezirea interesului și crearea unui tonus pozitiv, în grup,
realizarea unei punți de legătură între mediul ambiant de acasă si școală prin intermediul unui afiș care
să adune acele elemente care ar putea contribui la familiarizarea copilului cu contextul școlar pentru a
le revizualiza, în alte situații .
Pista de lucru se dorea să fie un intinerar legat de dezvoltarea cunoștințelor, fondată în mod afectiv, pe
o trăire comună, pe încredere, prin intermediul simbolurilor, care trebuia să crească gradual, cum în
mod gradat crește încrederea reciprocă.
2
Datorită faptului că nu se putea comunica cu elevul (verbal), noi reușeam să interpretăm, să deslușim
semnificațiile atitudinii sale de refuz în fața anumitor probleme, împrejurări, condiții, dar pe lângă
încercarea de evitare a situațiilor care îi provocau tulburări, reacții de fugă, agitații cu urlete și forme de
automutilare, nu era posibilă nici o formă care să fi fost înteleasă de noi ca și comunicare sau
înțelegere, din partea sa, a unui mesaj.
Încercam să citim prin intermediul observației ,semnificațiile care erau exprimate preponderent de
comportamentul non-verbal a lui S. Daca din partea lui S nu a apărut dorința comunicării, a încercării
de a relaționa, dorința de comunicare a grupului-clasă prin intermediul observației, se demonstra lui S.
ca o dorința de comunicare cu el și de așteptare a răspunsurilor sale, pentru a le putea „citi”, toate
acestea în dimensiunea unei cercetări reciproce a dorinței de comunicare independente.
.Pentru începerea codificării, trebuie să se evite ca S. să conoteze în negativ lucrurile, obiectele si
situațiile.
Clasa s-a prezentat prin intermediul dominantelor senzoriale: vizuale, auditive, olfactive, tactile, cât și
prin caracterul afectiv.
S-a construit un album care reconstituia prin intermediul fotografiei o punte de legătură între elev si
școală : ale activităților sale pentru a merge la clasă ,începând de la imaginea porții, ale sălii de clasa,
ale colegilor.
Prezentarea clasei prin intermediul albumului era făcută de unii colegi, care mergând să-l găsească,
priveau fotografiile cu el si spuneau: „ când vii în clasa noastra? Priveste! Aici este banca ta...”
În cabinetul psihopedagogic i se prezentau materialele, S. putea să se apropie de album, să-l priveasca
sau să nu-l privească.
Dupa o perioada de activitate desfașurata în cabinet, s-a decis încercarea de a merge cu S. în clasă,
hotărându-se pentru puțin timp să rămână, fără a avea manifestări de frică.
S-a așezat pe bancă fotografia lui S, banca sa a fost plasată aproape de ușa deschisă pentru a putea
„fugi” oricând.
Au fost puse fotografii pe banca fiecărui copil, ceea ce a creat reflecții asupra spațiului propriu și
asupra spațiului altora. Clasa este un loc unde și lucrurile lasă un semn si provoacă o întâlnire și un
schimb. În clasă un copil întâlneste pe alții și alte lucruri, alte lucruri întâlnesc copilul si lucrurile sale.
Organizarea clasei, ceea ce se predă și modurile de predare susțin schimbul si tot ceea ce se face.
Lipsea motivul pentru care S. trebuia să vină în clasă și ce trebuia să facă. S-a hotărât să-și aducă plicul
care conținea puține obiecte pe care le manipula în mod voluntar și spontan: ambalaje de dulciuri.

3
I s-a spus lui S. că în acea zi vor fi duse în clasă obiectele sale pentru a fi arătate colegilor. Clasa a fost
stropită cu un parfum familiar lui, ușa se lasă deschisă, fotografia așezată pe bancă, banca poziționată
aproape de ușă. La început elevul nu se așeza în bancă,stătea apoape de ușă, își așeza plicul pe bancă, îi
privea pe alții, privea banca dar nu se așeza. Treptat elevul a început să se așeze în bancă spontan, se
ridica și mergea spre ușă, stătea puțin afara și apoi reintra în clasă.
S. recunoaște drumul de la cabinetul psihopedagogic la clasă, locul său și a învățat să stea așezat în
bancă, pentru o perioada de timp, cu ușa închisă fără a mai fi dominat de frică.

Evaluarea programului
Progresele au fost semnificative, referitor la plasarea lui S. în grupul clasei. Fiind vorba de un copil
autist s-au făcut salturi semnificative pe linia socializării. Evoluția a fost de la ignorarea celor din jur
până la dorința de a coopera, se simte bine în grup, simte dorința de a fi luat în brațe, mângâiat, îi place
să fie lăudat .
S-a decis ca, pe banca sa , alături de fotografii, să fie pus un simbol-un pătrățel roșu-care urma să fie
pus pe toate obiectele sale, prin care se simboliza prezența sa.
S-a hotărât crearea în clasă a unui colț liber în care fiecare, timp de 15 minute, de doua ori pe zi, să facă
ceea ce vroia fără să-și deranjeze colegii: să citească imagini, să joace cărți, să asculte muzica la căști,
să se uite la fotografii. În timp ce salteaua era un loc numai al lui S., covorul a devenit simbolul
apropierii față de colegi precum și al comunicării și al relaționării cu ei.
Concluzii
Pentru ca un copil cu autism să fie integrat în grupul - clasă, trebuie să i se asigure o serie de modalități
de sprijinire:
- un climat social si familial favorabil;
- implicarea tuturor specialiștilor( medic pediatru, psiholog, asistent social, logoped, kinetoterapeut,
psihopedagog);
- colaborarea cu părinții;
- colaborarea între copii;
-„mânuirea” acelor comportamente dezirabile în defavoarea celor negative, stereotipe ce pot fi
diminuate cu ajutorul grupului de elevi sau cu cel al echipei disciplinare.
Aceste diminuări pot consta intr-o serie de alternative:
- distragerea atenției spre o altă activitate sau „transformarea” gestului într-un altul acceptabil ,
distragerea atenției sau redirecționarea reacției respective( fluturarea mâinilor poate fi orientată
4
 către un joc de puzzel, cuburi lego, înmânarea unui creion pentru a desena, luat ușor de mâini și
antrenat în exerciții fizice, luat ușor de mână și alergat sau plimbat etc;
- baterea din palme poate fi oprită printr-o îmbrățișare dar nu trebuie confundat cu o recompensă,
i se poate da o recompensă dacă nu mai repetă gestul;
- i se va scurta timpul de participare la activități, i se va crea un spațiu al lui și se va reduce la un
moment dat și numărul de persoane din jurul lui;
- va fi ajutat să-și dezvolte gândirea si imaginația, în limite posibile, printr-un joc de rol;
- efectuarea de exerciții fizice care îi ajută și pe copii cu ADHD, nu numai pe cei cu autism,
întrucât își consumă energia într-un mod echilibrat pentru minte și trup împotriva agresivității și
autoagresivități, dar și comportamentului hiperkinetic si autostimularii de orice tip;
Răbdarea, calmul, tactul, intuiția, consecvența , empatia sunt calitați care trebuie să însoțească tot
timpul cadrele didactice sau persoanele din preajma copilului.

Bibilografie:
Chilnicean Laura, Copiii cu nevoi speciale si viata de familie, editura Rotonda, 2012
Ghergut Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerinte special, editura Polirom, Bucuresti, 2006
Vrasmas Ecaterina, Educatie timpurie, Editura Alequin, Bucuresti, 2012