Egalitatea de șanse şi de tratament între femei și bărbați reprezintă un principiu
fundamental al drepturilor omului, cu o largă aplicare în diferite domenii. În același timp, realizarea egalității de drept și de fapt între femei și bărbați este un element cheie în prevenirea și eliminarea inechităților sociale manifestate pregnant la nivelul societății contemporane. În fapt, persistența inegalităților dintre femei și bărbați reprezintă o consecință a relațiilor istoric inegale de putere dintre femei și bărbați, care au condus la discriminarea împotriva femeilor de către bărbați și la împiedicarea progresului deplin al femeilor. Necesitatea elaborării de politici publice în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați: România, pe ultimul loc în UE În mod clar, egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați se referă la relațiile sociale între indivizi, atât în spațiul public, cât și în cel privat. Tocmai de aceea, elaborarea de politici publice în acest domeniu trebuie să aducă îmbunătățiri asupra vieții sociale, să corecteze atitudinile și comportamentele care ar putea conduce la excluderea sau marginalizarea persoanelor, de un sex sau altul, și să promoveze beneficiile construirii unei societăți incluzive și nediscriminatorii, în care dimensiunea de gen este integrantă, astfel încât să se înregistreze beneficii reale asupra vieții tuturor femeilor și bărbaților și să se elimine orice formă de discriminare și de violență de gen. România se află pe ultimul loc în UE şi pe locul 72 la nivel mondial, conform statisticilor Forumului Economic Mondial, când vine vorba de egalitatea între femei și bărbați. Femeile din România continuă să fie preferate în posturile și sectoarele de activitate prost plătite, iar salariul acestora continuă să fie statistic mai mic decât al bărbaților angajați pe posturi similare. A fost adoptată ”Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018- 2021” Prin urmare, din punctul de vedere al politicilor publice, a fost adoptată recent ”Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021”. În domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, pentru perioada 2018 – 2021, printre obiective se prevede creşterea gradului de conştientizare a copiilor şi tinerilor cu privire la prevederile legale din domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi combaterea stereotipurilor de gen în rândul tinerilor. În ceea ce priveşte piaţa muncii, obiectivele sunt încurajarea antreprenorialului în rândul femeilor şi tinerilor proveniţi din medii defavorizate; îmbunătăţirea situaţiei femeilor pe piaţa muncii şi concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi cea privată. Alte prevederi se referă la creşterea nivelului de participare a femeilor la procesul de decizie şi la introducerea perspectivei de gen în politicile naţionale. Cum pot contribui politicile publice de egalitate de șanse între femei și bărbați la creșterea numărului de femei în posturi de decizie Participarea echilibrată a femeilor şi a bărbaţilor la procesul decizional, fie că este economic, politic sau social, este strâns legată de contextul familial, de contextul cultural existent la un moment dat, prin care sunt perpetuate stereotipuri, precum şi de modul în care puterea economică şi politică este distribuită în societatea românească. Accesul la resursele materiale şi financiare, la educaţie şi pe piaţa muncii este important, iar aceste variabile sunt strâns legate între ele şi se influenţează reciproc, traducându-se implicit în gradul de democratizare al distribuirii puterii între femei şi bărbaţi, la un moment dat. Conform Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați, republicată, la art. 23 alin. (3), „Partidele politice au obligaţia să prevadă în statutele şi regulamentele interne acţiuni pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum şi să asigure reprezentarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în propunerea candidaţilor la alegerile locale, generale şi pentru Parlamentul European”. Acest articol atrage atenția asupra componentei de gen și a importanței acesteia atunci când sunt alcătuite listele cu candidați și candidate. Modelul țărilor nordice Țările nordice, care sunt modele de succes pentru promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați, nu au introdus cotele de gen, ci au adoptat cotele voluntare în partidele politice, ceea ce presupune o responsabilitate din partea partidelor politice pentru a aplica și respecta principiul reprezentării și participării echilibrate a femeilor și bărbaților la procesul de decizie. În vederea creșterii nivelului de participare a femeilor pe piața muncii, o atenție sporită trebuie acordată și promovării mai ferme a măsurilor active de ocupare, menite să crească șansele ocupării unui loc de muncă. Măsurile active presupun informare și consiliere profesională, mediere, consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente, calificare și recalificare profesională, evaluare şi certificare a competenţelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale. Factorii care pot genera situațiile de discriminare pe criteriul de sex pot fi identificați, la nivel general, ca fiind: Mentalitatea patriarhală care încă mai caracterizează societatea românească și care determină structurarea unor roluri și stereotipuri de gen. Acestea, pe de o parte, limitează potențialul femeilor și bărbaților de a contribui la dezvoltarea societății, și pe de altă parte, generează situații de dezavantaj față de un sex sau altul. Lipsa unei educații sociale din perspectiva de gen, a cărei consecință directă este necunoașterea drepturilor de către cetățeni și implicit lipsa reacției sociale și legale față de situațiile de discriminare. Pentru reducerea și/sau eliminarea situațiilor de discriminare pe criteriul de sex se pot lua măsuri precum: Informarea și conștientizarea opiniei publice cu privire la legislația din domeniul egalității de șanse și tratament între femei și bărbați și al anti-discriminării; Elaborarea unor politici publice, în toate domeniile de activitate, luându-se în considerare nevoile specifice ale femeilor și ale bărbaților; Promovarea unei educații civice bazată pe identificarea, semnalarea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.