Sunteți pe pagina 1din 7

Tema 1

CURS - Statistică economică

Număr ore curs 2 ore/săptămână * 14 săptămâni = 28 ore/semestru


Număr ore seminar 1 oră/săptămână * 14 săptămâni = 14 ore/semestru

Număr puncte de credit: 5


Forma de finalizare: Examen, semestrul I

Ponderea notei la examen 50%


Structura Ponderea notei la lucrările de control 20%
notei Activitatea la orele de pregătire tutorială 10%
Tema de casă 20%

Bibliografie
1. Secară Gh. Săvoiu Gh., Necşulescu C., – Statistică Economică, Ed. Universitatea din
Pitești, 2010.
2. Săvoiu G., - Statistică economică, Ed Universităţii din Piteşti, 2011.
3. Săvoiu G., - Statistică pentru afaceri, Ed. Universitară, Bucuresti, 2011.
4. Secară Gh., Necşulescu C., - Statistică microeconomică şi macroeconomică, Ed.
Universitatea din Piteşti, 2009
5. Secară Gh., Necșulescu C – Statistică – Manual IFR, Ed. UPIT, 2011

Nr.
Teme curs
ore
Statistica – instrument de fundamentare a deciziei
1.1 Definirea şi accepţiunile statisticii moderne
1 2
1.2 Rolul şi obiectul de studiu statisticii ca ştiinţă
1.3 Unele concepte (noţiuni) specifice limbajului statistic
Observarea, prelucrarea, prezentarea şi reprezentarea datelor
statistice
2 2.1 Program, modalităţi, tehnici şi erori ale observării statistice 2
2.2 Etape în sistematizarea datelor statistice
2.3 Indicatori relativi şi locul lor în universul statistic
Indicatorii tendinţei centrale, variaţiei, asimetriei şi boltirii
3 în seriile de date 6
3.1 Indicatori statistici ai tendinţei centrale
1
3.2 Indicatori statistici pentru caracterizarea frecvenţelor
3.3 Indicatori statistici ai variaţiei
3.4 Regula de adunare a dispersiilor
3.5 Indicatori statistici ai asimetriei şi boltirii
Sondaje statistice
4.1 Teoria probabilităţilor şi noţiuni teoretice privind sondajul
statistic
4 4.2 Procedee şi tehnici de eşantionare 4
4.3 Erori specifice cercetărilor selective
4.4 Sondajul simplu aleator repetat şi nerepetat şi alte tipuri de
sondaje
Indicii statistici
5.1 Concepte, funcţii, utilitate şi clasificări în universul indicilor
5 5.2 Sisteme concrete de indici şi probleme practice de construcţie 4
5.3 Descompunerea variaţiei unui fenomen complex prin metoda
indicilor
Analiza legăturilor dintre fenomene
6.1 Tipuri de legături
6.2 Metode de evidențiere a existenței și formei legăturilor dintre
6 fenomene 4
6.3 Măsurarea intensității legăturilor dintre fenomene
6.4 Metode neparametrice de măsurare a intensităţii legăturilor dintre
fenomene
Serii cronologice și teritoriale
7.1 Particularităţi şi tipologie în seriile cronologice şi teritoriale
7 7.2 Sisteme de indicatori statistici ai seriilor cronologice şi teritoriale 3
7.3 Determinarea trendului şi sezonalităţii în evoluţia fenomenelor
7.4 Previziune
Analiza statistică a activității de comerț și de turism
8 8.1 Analiza statistică a activității de comerț 3
8.2 Analiza statistică a activității de turism

1. Statistica – instrument de fundamentare a deciziei


1.1 Definirea şi accepţiunile statisticii moderne
1.2 Rolul şi obiectul de studiu statisticii ca ştiinţă
1.3 Unele concepte (noţiuni) specifice limbajului statistic

2
1.1 Definirea şi accepţiunile statisticii moderne

Cercetarea fenomenelor şi proceselor din natură şi societate se realizează în mod


diferit, în funcţie de natura diferită a acestor fenomene, de scopul cercetării şi de
metodologia realizării acesteia. Investigarea fenomenelor se va concretiza diferit, în
funcţie de instrumentele de cunoaştere utilizate şi de unghiul de investigare, de laturile pe
care le vizează analiza. Atributul principal cantitativ al cunoaşterii statistice, îi conferă
acesteia un rol deosebit în investigarea diferitelor fenomene şi procese.
Statistica se defineşte ca o disciplină ce studiază fenomenele şi procesele social-
economice de masă din punct de vedere cantitativ şi calitativ, în condiţii concrete de timp
şi spaţiu.
Prin sfera foarte largă de fenomene ce pot face parte din obiectul său de studiu,
statistica poate fi privită ca un instrument multidisciplinar de investigare a realităţii. De
aceea se poate vorbi de: statistica industrială, a calităţii, demografică, fizică, medicală,
informaţională etc.
Ea îşi va adapta metoda de investigare în funcţie de domeniul de care aparţin
fenomenele şi de particularităţile ştiinţelor sau disciplinelor sociale, economice sau
tehnice cu care ea va intra în raport interdependenţă. Va prelucra datele oferite, sau va
constitui un instrument de obţinere şi analiză a datelor referitoare la fenomenele ce fac
obiectul evidenţei contabile, managementului industrial, fizică, merceologie etc.
Indiferent de domeniul de aplicare, metodele statistice vor constitui un suport util
de caracterizare a fenomenelor, din punct de vedere cantitativ. Generarea metodelor şi
tehnicilor de investigare a fenomenelor se face în cadrul Teoriei statisticii.
În natură, societate, cunoaştere, fenomenele (evenimentele) sunt rezultate ale unei
multitudini de cauze. Ele apar ca fenomene atipice, deoarece diversificarea acţiunii
cauzelor fac ca nivelurile individuale de manifestare să difere. Esenţialitatea cauzală de
apariţie a acestor fenomene, legitatea producerii lor, poate fi relevată numai prin
cercetarea întregului ansamblu, ceea ce ne determină să numim aceste fenomene „de tip
stochastic”.
Necesitatea cunoaşterii cât mai complete a realităţii economico-sociale,
fundamentarea ştiinţifică a deciziilor de conducere a procesului, impune organizarea unui
ansamblu integrat de mijloace şi metode de colectare, transmitere, stocare, prelucrare şi
analiză a informaţiilor ce vizează totalitatea laturilor acestui amplu proces.
Pentru caracterizarea diferitelor aspecte ale procesului producţiei sociale, sistemul
informaţional al economiei naţionale va trebui să cuprindă sisteme informaţionale
funcţionale.
În cadrul sistemului informaţional economico-social statistica ocupă un loc
important prin principalul său atribut, de urmărire operativă a aspectelor cantitative ale
dezvoltării economice, furnizând date şi informaţiile necesare conducerii activităţii
economice la toate nivelurile de agregare. Măsurarea potenţialului uman, material şi
3
financiar, caracterizarea cantitativă a rezultatelor folosirii acestui potenţial, impun
organizarea riguroasă a fluxurilor informaţionale statistice la nivelul sistemului economic
naţional.
La nivelul agenţilor economici nu se poate vorbi de sistem informaţional statistic,
ci de existenţa diferitelor tipuri de date primare, tehnico-operative, financiare-contabile
sau pur cantitative.
Abordarea statistică a acestor date va asigura fundamentarea riguroasă a deciziilor
economice, deoarece, prin analiza sistematică pe care o asigură metodologia statistică se
poate valorifica mai amplu ansamblul de date referitoare la diferitele procese şi fenomene
specifice agenţilor economici.
Metodologia statisticii este dată de totalitatea procedeelor şi tehnicilor de cercetare
cantitativă a fenomenelor de tip colectiv.
Cercetarea statistică cuprinde următoarele etape:
- observarea statistică (culegerea datelor);
- prelucrarea datelor satistice;
- analiza şi interpretarea rezultatelor obţinute prin prelucrarea datelor.
Observarea statistică se poate realiza pe baza datelor culese prin diferite forme
proprii altor ştiinţe, dar şi prin procedee proprii de obţinere a informaţiilor, ca:
recensământul, observarea selectivă, raportul statistic etc.
Prelucrarea datelor statistice, ca şi analiza acestora presupun comparaţii logice (prin
scădere, împărţire şi de modelare) şi interpretări ce necesită procese inductive şi
deductive, dar, în marea lor majoritate, acestea se realizează pe baza unor metode specifice
ca: metoda mediilor, metoda indicilor, analiză variaţională, metoda corelaţiilor statistice
etc.

1.2 Rolul şi obiectul de studiu al statisticii


De la rolul de măsurare, de la nevoia practică de orientare prin număr şi de la
descrierea statelor prin intermediul cifrelor semnificative, statistica s-a transformat treptat,
prefigurată de noi concepte, metode, instrumente şi legităţi într-o abordare selectivă,
eficientă şi raţională, ce oferă date şi informaţii, cu costuri tot mai mici, dar cu o
promptitudine tot mai mare.
Rolul contemporan al statisticii a devenit acela de a furniza metode, instrumente şi,
în final, informaţii solicitate de procesul de decizie la toate nivelurile sale formale de tip
micro, mezo şi macro, privind majoritatea fenomenelor şi proceselor politice, economice
şi sociale, precum şi în toate abordările temporale specifice, de la decizia bazată pe termen
scurt, la decizia pe termen mediu sau lung.
Obiectul de studiu al statisticii se constituie din acele fenomene şi procese, în marea
lor majoritate global omogene şi intern structurate, care se produc sub forma unui număr
mare de manifestări individuale, cazuri, elemente aparent întâmplătoare, dar care, la nivel
4
de ansamblu, prezintă o esenţă comună, o regularitate sau o legitate de manifestare. În
cadrul obiectului statisticii se conturează tot mai mult evaluarea erorilor cercetării
ştiinţifice, identificarea gradului de certitudine al legităţilor ştiinţifice şi delimitarea
pragului de credibilitate sau verosimilitate maxim admis.
Fenomenele şi procesele de masă, stohastice, indeterministe sau atipice descrise
relevă legităţi statistice ce se manifestă în condiţii concrete bine delimitate în timp, spaţiu
sau din punct de vedere organizatoric. Delimitarea concretă creează o întreagă tipologie a
statisticilor contemporane, respectiv statistica matematică, beneficiind de un grad maxim
de abstractizare, statistica generală sau teoretică reunind principalele concepte, principii
şi metode, statistica economică, oferind instrumente de măsură esenţiale în planul
evoluţiei fenomenelor economice, statistica descriptivă sau tradiţională relevând aspectele
cantitative ale descrierii statului, statistica actuarială sau a asigurărilor de persoane,
statistica socială sau a evaluării indicatorilor sociali capabili să descrie dezvoltarea umană
durabilă, calitatea vieţii şi coeziunea socială, statistica informaţională sau a evaluării
simetriei informaţionale, statistica demografică sau statistică populaţiilor exclusiv umane
etc.
Statistica se întrepătrunde în prezent cu aproape toate „metriile“ (econometria,
demometria etc.), cu economia, psihologia, sociologia, geografia ş.a. Populaţiile,
fenomenele şi procesele ştiinţei statistice sunt finite, metodele şi instrumentele ei simple
şi uşor accesibile, erorile recunoscute dar şi estimate, iar soluţiile sale finale testate şi
acceptate.

1.3 Principalele noţiuni utilizate în statistică

Indiferent de domeniul investigat, în procesul de cercetare statistică a fenomenelor


se operează cu noţiuni a căror definire este utilă nu numai în ceea ce priveşte asigurarea
unei baze comune de înţelegere a acestor fenomene, dar şi pentru asigurarea unei
rigurozităţi a informaţiilor vehiculate.
Principalele noţiuni utilizate în statistică sunt:
a) Datele statistice reprezintă numerele, mărimile, valorile obţinute în urma
observării statistice. Prin datele statistice se înţelege totalitatea mărimilor statistice
primare şi derivate referitoare la un fenomen, unitate, colectivitate.
Date derivate sunt obţinute în urma unor prelucrări statistice. Ele sunt
indispensabile caracterizării complexe a ansamblului de fenomene supus cercetării
statistice.

5
Datele statistice se împart în:
➢ date de flux: aceste date relevă mărimea, valoarea fenomenelor cu producere treptată.
Ele presupun observarea permanentă, curentă a fenomenelor. De exemplu: mărimea
exportului, mărimea producţiei, costul total etc.
➢ date de stoc: acestea reflectă mărimea, valoarea la un moment dat a fenomenelor
economice. De exemplu: valoarea la un moment dat a stocului de mijloace circulante,
stocul de produse finite etc.

b) Unitatea statistică este entitatea indivizibilă din punt de vedere al posibilităţilor


de culegere a datelor primare.
De exemplu: salariatul, unitatea comercială, studentul, produsul etc.

c) Colectivitatea statistică reprezintă totalitatea unităţilor statistice de acelaşi tip ce


sunt supuse unei cercetări statistice. Colectivităţile au un caracter obiectiv şi finit. De
exemplu: totalitatea studenţilor, personalul muncitor al unui agent economic, populaţia
unei ţări etc.
Pentru definirea colectivităţii statistice se mai utilizează termenii: ansamblul
statistic, populaţie, lot.

d) Caracteristicile sunt însuşiri, trăsături, valori ale elementelor unei colectivităţi.


Caracteristicile se clasifică:
➢ după modul lor de exprimare, caracteristicile se împart în:
• caracteristici calitative – la care nivelurile individuale sunt exprimate prin
cuvinte (exemplu: funcţia, gradul de calificare etc);
• caracteristici cantitative – la care nivelurile individuale sunt exprimate prin cifre
(exemplu: vârsta, cifra de afaceri, valoarea producţiei etc).
➢ după conţinutul lor, caracteristicile pot fi considerate:
• caracteristici de timp (exemplu: anul naşterii, anul înfiinţării unei societăţi
comerciale etc.);
• caracteristici de spaţiu (exemplu: locul naşterii, sediul unei societăţi comerciale
etc.);
• caracteristici atributive (exemplu: vârsta, vechimea în muncă etc.).
➢ din punct de vedere al naturii variaţiei caracteristicile numerice pot fi cu:
• variaţie continuă – pot lua orice valori într-un interval dat;
• variaţie discontinuă – pot lua numai anumite valori.
➢ după modul de manifestare, caracteristicile se împart în:
• caracteristici alternative;
• caracteristici nealternative.

6
e) Indicatorul statistic reprezintă mărimea statistică cu ajutorul căruia se poate
caracteriza un fenomen din punct de vedere al conţinutului, structurii, modificării sale în
timp sau spaţiu, al interdependenţei cu alte fenomene.

Aceşti indicatori se pot prezenta ca:


➢ indicatori absoluţi – rezultaţi din numărare, măsurare, însumare, agregare;
➢ indicatori derivaţi – rezultaţi pe bază de calcul simplu (medii, mărimi relative) sau cu
ajutorul unor modele statistico-matematice.

S-ar putea să vă placă și