22-27

Articolul ” Medii interactive de învățare pentru îmbunătățirea educațională a elevilor cu

dizabilități în școlile speciale”, scris de Rocío García-Carrión, Silvia Molina Roldán si Esther
Roca Campos contribuie la avansarea cunoștințelor pentru a spori calitatea educației elevilor
cu dizabilități care sunt educați în școli speciale. Această cercetare analizează mediile
interactive de învățare ce pot fi dezvoltate în școli speciale și creearea oportunităților mai
bune de învățare pentru copiii cu dizabilități. Astfel, acestia au realizat un studiu de caz cu
elevi cu dizabilități și personalul didactic dintr-o școală specială, implicând interviuri și focus
grupuri. Ei susțin că regândirea contextului de învățare prin introducerea de modele de
instruire bazate pe interacțiune ajuta copiii cu dizabilități și le oferă relații sigure, promovând
astfel incluziunea lor educativă și socială.
In studiul „Studenți cu dificultăți specifice de învățare experiențe de pre-înregistrare
educație fizioterapie”, M. Norris, J. Hammond, A. Williams si S. Walker exploreaza
experiențelor educaționale ale studenților fizioterapeuti, cu dizabilități pentru a elucida
factorii care pot influența succesul. Profesia de fizioterapeut are o istorie lungă de includere a
persoanelor cu dizabilități în educație și a forței de muncă, în special persoanele cu deficiențe
de vedere Acest studiu indică faptul că a avea o anumită dizabilitate de învățare sau anxietate
creează o serie de obstacole în calea succesului înaceasta meserie. Astfel, lipsa de coerență
alături de dialogul facilitat și recunoașterea îmbunătățirilor are ca rezultat frustrarea,
ambiguitatea față de divulgare și consolidarea unui model de deficit.
Mai mult, in articolul scris de Paula Kluth, „Înțelegi la ce mă refer? Suport de
alfabetizare vizuală pentru studenții cu dizabilități”, aceasta aminteste cateva idei care pot fi
folosite in sprijinul elevilor cu dizabilitati. Suporturile vizuale utile pentru predarea și
susținerea dezvoltării alfabetizării sunt: cărți ilustrate, note grafice și truse de poveste. Cărțile
ilustrate combină cuvinte și imagini pentru a spune o poveste. De obicei, în aceste texte,
imaginile nu completează doar textul; sunt la fel de importante sau centrale ca textul. Pentru
elevii cu dizabilități mai semnificative, pentru cei orbi sau cu vedere slabă sau pentru cei care
au nevoie doar de o modalitate mai concretă de relaționare cu o bucată de text, profesorii ar
putea considera utilizarea truselor de povestiri ca un instrument pentru îmbunătățirea învățării
alfabetizării. Un set de povești este pur și simplu o pungă sau o cutie de articole legate de o
temă, unitate sau poveste anume. De asemenea, desenarea sau luarea de note vizuale este o
altă strategie pe care elevii o pot folosi și profesorii pot preda pentru a stimula învățarea
alfabetizării elevilor cu dizabilități.
In articolul „Tehnologii utilizate în educația persoanelor cu deficiențe de auz”, cei trei
autori, Basak Baglama, Meltem Haksız si Hüseyin Uzunboylu examineaza tehnologiile
utilizate în formarea persoanelor cu deficiențe de auz. Calculatoarele sunt utilizate cu scopul
de a îmbunătăți abilitățile academice ale copiilor cu dizabilități în educația specială, sprijinind
multe domenii de dezvoltare, cum ar fi coordonarea mână-ochi, abilitățile motorii musculare
mici, imitația și dezvoltarea limbajului. Programele de instruire pe computer pentru abilitățile
generale de rezolvare a problemelor, cum ar fi abilitățile de matematică și alfabetizare, sunt de
asemenea implementate frecvent de către educatori pentru copiii cu dizabilități. Una dintre
inovațiile pe care tehnologia le-a făcut în prim plan în ultimii ani sunt computerele Tablet
(care se pot conecta la rețele fără fir și alte computere). Astfel, utilizarea tehnologiei în
educația specială ajuta profesorii să își facă treaba mai usor.
Andreea-Gabriela Lazăr surprinde in cercetarea ”Rolul ludoterapiei în cazul copiilor
cu tulburări psihomotorii” îmbunătățirea unor componente psihomotorii prin utilizarea unor
activități terapeutice de joc în lecțiile de educație fizică și sport. Studiul a fost realizat la
Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Putna, pe cinci copii cu vârste cuprinse între 7 și 10
ani. Acest experiment a avut loc în timpul unui an școlar. Cercetarea se bazează pe premisa că
jocul (activități ludice) concepute ca terapie face parte din noua tendință a metodelor de
predare-învățare, care vizează transformarea rolului profesorului și oferirea de noi posibilități
copilului cu anumite tulburări psihomotorii. Rezultatele au evidențiat faptul că aplicarea
diferitelor activități de ludoterapie în lecțiile de educație fizică și sport la copiii fără deficiențe
mentale, dar care au tulburări psihomotorii diferite, a condus la îmbunătățirea unor
componente ale psihomotorii, și anume echilibrul static și dinamic, general coordonare,
coordonare segmentară, coordonare oculo-motorie și orientare spațială.
Nu in ultimul rand, in „Muzicoterapie pentru copii cu dizabilități intelectuale”, Viorel
Agheana sustine ca muzicoterapia are capacitatea de a face schimbări pozitive în funcționarea
psihologică, fizică, cognitivă sau socială a persoanelor cu probleme de sănătate sau
educaționale. Când natura interdisciplinară a muzicii, așa cum este folosită în muzicoterapie,
este pe deplin înțeleasă, tratamentul abordează îmbunătățirea abilităților motorii, cognitive,
afective și sociale. Acest aspect interdisciplinar al muzicii face ca terapia să fie adecvată în
mod unic pentru persoanele cu dizabilități, deoarece completează și consolidează alte terapii
și discipline în timp ce își implementează propriul program.