Teoria Generala a Dreptului – referat Grama Sorin, An I FR , Facultatea de drept

UNIVERSITATEA CRESTINA “DIMITRIE CANTEMIR” Bucuresti

Facultatea de Drept si Administratie Publica

TEORIA GENERALA A DREPTULUI

- referat -

Student an I FR, Facultatea de Drept

 CUPRINS

1. Formulati si comentati definitia Dreptului

2. Normele tehnice (tehnologice)
3. Morala
4. Normele organizatiilor sociale
5. Conceptul de norma juridica
6. Structura interna a normei juridice
7. Clasificarea normelor juridice
8. Conceptul de izvor al dreptului. Obiceiul ca izvor de Drept
9. Conceptul de izvor al dreptului. Legea ca izvor de Drept
10. Conceptul de izvor al dreptului. Contractul normativ ca izvor al Dreptului
11. Conceptul de izvor al dreptului. Practica juridica ca izvor al Dreptului
12. Conceptul de izvor al dreptului. Doctrina ca izvor al Dreptului
13. Actiunea actelor normative in timp
14. Actiunea actelor normative in spatiu
15. Conceptul de raport juridic
16. Subiectele raportului juridic
17. Formulati si comentati definitia Statului
18. Forma de guvernamant a Statului
19. Forma de structura a Statului
20. Regimul politic al statului. Conceptul de democratie
21. Tehnica juridica
22. Fazele aplicari dreptului.
23. Formele (felurile) de interpretare a normelor juridice
24. Metodele de interpretare a a normelor juridice
25. Analogia

2
1. FORMULATI SI COMENTATI DEFINITIA DREPTULUI

Dreptul este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat, in scopul reglementarii relatiilor
sociale conform vointei de stat, a caror respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a
statului.

Rezulta din aceasta definitie ca:

a. Se bazeaza pe NORME
b. Are caracter SOCIAL
c. Are caracter VOLITIONAL
d. Respectarea normelor stabilite sau recunoscute este GARANTATA DE FORTA COERCITIVA A
STATULUI
Ce inseamna aceasta?
a. Se bazeaza pe NORME (are caracter normativ)
Normele sunt elementele constitutive, „particulele” (celulele) de baza, structura
interna a Dreptului.
Normele juridice prescriu conduite tipice, care se aplica unui numar nelimitat de
cazuri si sunt impersonale
Normele prescriu drepturi si obligatii corelative (adica un drept al cuiva este corelat
cu obligatia celorlalti de a-l respecta)
Normele reprezinta criterii de indrumare a conduitei cetatenilor, etaloane de
conduita fixate de stat, deci reprezinta vointa a statului.
b. Are caracter SOCIAL
Exprima faptul ca Dreptul reglementeaza relatiile sociale si obliga cetatenii la
anumite conduite a caror nerespectare atrage sanctiuni statale
Este o expresie a vointei generale (sau cel putin a majoritatii cetatenilor), exprimata
normativ
c. Are caracter VOLITIONAL
Exprima faptul ca Dreptul este o expresie a vointei Statului.
Vointa de Stat reprezinta esenta Dreptului si exprima interesele generale ale
societatii.
Pentru a putea deveni Drept, vointa generala trebuie sa se exprime ca Vointa de
Stat.
d. Respectarea normelor stabilite sau recunoscute este GARANTATA DE FORTA
COERCITIVA A STATULUI
Vointa generala, exprimata ca Vointa de Stat, este singura forma care exprima
interesele generale ale societatii prin intermediul unor reguli a caror respectare este
general obligatorie si este garantata de forta coercitiva a statului.
Dreptul se prezinta ca o unitate intre continut si forma, adica are in continut exprimarea normativa general
obligatorie a vointei de stat (esenta) precum si totalitatea prevederilor concrete ale reglementarilor juridice,
diferentiate pe ramuri de drept si institutii juridice si toate acestea prezentate sub forma unor mijloace
adecvate juridic (acte normative-in primul rind LEGEA, obiceiuri juridice, precedente judiciare si contracte
normative)

2. NORMELE TEHNICE (TEHNOLOGICE)

Normele tehnice (tehnologice) reglementeaza comportarea oamenilor in procesul de productie, fata

de natura, fata de mijloacele de productie si neltele de munca.

Scopul normelor tehnice este de a obtine cu minimul de efort maximul de rezultate.

Stiintele naturii descopera legile naturii si miscarii fenomenelor din natura, iar normele tehnice sunt expresia
raportului dintre legile naturii si conduita umana.
Daca o regula tehnica este corect formulata sau nu, aceasta se stabileste in decursul practicii productive
care o va confirma sau infirma.
Nerespectarea normelor tehnice poate conduce la obtinerea unui rezultat nefavorabil

3
Legatura normelor tehnice cu activitatea juridica

Activitatea juridica  Norma tehnica

 Normele tehnice nu fac parte, de regula, din sistemul reglementarii juridice a relatiilor sociale.Cu
toate acestea, aplicarea stricta a unor norme tehnice, de un anumit interes este asigurata si prin
forta coercitiva a statului (exemplu: regulile de circulatie, normele de securitatea muncii, s.a)
 Normele juridice care consacra anumite norme tehnice, concura la dezvoltarea productiei in
anumite domenii

Norma tehnica  Activitatea juridica

 normele tehnice ajuta la prelucrarea mecanica si cibernetica a unor date si fapte juridice
 normele tehnice ajuta la cunoasterea si imbunatatirea legislatiei
 normele tehnice ajuta la eficientizarea luptei impotriva infractionalitatii

3. MORALA

Morala reprezinta un ansamblu de conceptii si reguli, cu privire la bine si la rau, drept sau nedrept,
permis sau nepermis.

 Normele de morala sunt creatia societati sau grupurilor sociale.

 Notiunile de bine si de rau cu care opereaza morala nu sunt date odata pentru totdeauna ci
difera in raport cu epoca, orinduirea, poparele, etc.
Normele de morala indica oamenilor conduita in societate si arata consecintele nerespectarii acestora si
sanctiunile morale si punitive. Sanctiunile pot fi:
 Reactia externa a mediului social fata de fapta (oprobiul public, dispret, inclusive actiuni de
constringere fizica – atnci cind faptele imorale sunt sanctionate si de normele de drept, etc)
 Reactia interna a subiectului ca reflex al intelegerii imoralitatii faptei (mustrari de constiinta,
pareri de rau, etc)

Legatura moralei cu activitatea juridica

 Sfera moralei este mai vasta decit a dreptului.
 Doctrina romana a cautat sa conceapa dreptul independent de morala.
 Dreptul este de la sine mult mai pragmatic, are caracter tehnic dar cuprinzand aprecieri de ordin
moral
 Nu toate normele de drept pot fi incluse in sfera moralei (ex: normele procesuale penale si
civile nu cuprind in sine si aprecieri de ordin moral)
 Normele morale sunt de regula nescrise si nu sunt in mod obligatoriu cuprinse in acte.
 Normele de drept imbraca forme oficiale de stat.
 Normele morale nu sunt acte oficiale ce trebuie respectate si nu sunt garantate de forta
coercitiva a statului ci de factori sociali, opinie publica si gupuri sociale si se transmite in general
prin educatie.

4. NORMELE ORGANIZATILOR SOCIALE

Normele organizatilor sociale reprezinta transpunerea integral sau parte a vointei si gandiri unor
anume categorii sociale grupate in organizatii sociale nestatale, partide politice, organizatii
profesionale, economice, culturale, sportive etc.

 Normele organizatiilor sociale difera dupa tipul lor si poarta amprenta gradului de organizare si al
scopului bine determinat, pe care il urmaresc.
 Normele organizatiilor sociale difera de morala, obiceiuri, reguli de convietuire sociala (celelalte
norme nejuridice) prin faptul ca respectarea lor este asigurata de forta de care dispune aceasta
organizatie. Sanctiunea maxima a nerespectarii lor este excluderea din organizatie.

4
  Normele organizatiilor sociale ce emana caracter politic sunt caracterizate ca fiind norme
politice.
 Normele organizatiilor sociale sunt stabilite de ele insele si sunt de regula corelate la normele
organizatiilor statale.
 Exista si organizatii sociale cu norme atipice care de obicei sunt interzise sau nu sunt
recunoscute oficial de societate. Acestea presteaza activitati oculte, extremiste sau teroriste. In
trecut existau organizatii ca biserica, inchizitia, ce aplicau sanctiuni de constrangere fizica
( tortura ).

Legatura normele organizatiilor sociale cu activitatea juridica

 Se influenteaza reciproc. In feudalism biserica, spre exemplu, avea o mare competenta in sfera
rglementarii obligatorii a relatiilor laice.
 Normele organizatiilor sociale produc efecte juridice atunci cand actele normative in care sunt
cuprinse sunt aprobate de stat. Pot fi;
o Aprobare prealabila data de stat organizatiei sociale pentru reglementarea juridical a
unor relatii sociale
o Elaborarea concomitenta de catre un organ de stat si o organizatie sociala a unor
reglementari juridice
o Aprobarea ulterioara de catre un organ de stat a unui act al organizatiei sociale caruia i
se confera astfel caracter normativ juridic
 Actele juridice ale organizatiilor nu-si pierd caracterul social si au natura mixta de acte sociale si
juridice.

5. CONCEPTUL DE NORMA JURIDICA

Normele juridice constituie structura interna a dreptului, elementele sale constitutive organizate in sistem.
Normele juridice sunt reguli general valabile instituite de stat prin care se reglementeaza diferite
relatii sociale si a caror respectare estea sigurata, la nevoie, prin forta coercitiva a statului.

Trasaturile normei juridice.

Este o regula de conduita generala si impersonala cu aplicabilitate nelimitata si obligatorie.

 Caracterul general al normei juridice

Normele juridice stabilesc drepturile si obligatiile subiectelor raporturilor sociale in mod
generic in sensul ca sunt impersonale s se aplica la un numar nelimitat de cazuri ori de
cite ori se realizeaza situatia descrisa in ipoteza sa.
Exista grade de generalitate ale normei de drept in sensul ca desi sunt generale,
normele nu se adreseaza in mod global tuturor cetatenilor (cu exceptia Constitutiei).
Normele cu aplicabilitate generala globala (Constitutiile) sunt adresate tuturor cetatenilor
de pe teritoriul statului indiferent daca sunt autohtoni sau straini indiferent de domiciliu,
stare civila, religie sau etnie. Acestea sunt edictate de organele centrale ale puteri de
stat si sunt cuprinse in legi, decrete si hotarari guvernamentale.
Alte norme au grad mai redus de generalitate:
 Norme ce se adreseaza unei anumite categorii de cetateni cu anumit statut
social (pensionari, casatoriti, functionari, diplomati, etc)
 Normele care se adreseaza unor organe unipersonale: Presedintele Tari,
Procurorul General, Avocatul Poporului.
 Norme ce se refera la institutii de stat.

 Caracterul obligatoriu al normei juridice

Normele juridice contin percepte de conduita pe care statul le prescrie si le impune
societatii
Aceste norme nu sunt simple indicatii ci reprezinta, in principiu, o porunca, un ordin o
dispozitie obligatorie. Indiferen de situatie, normele juridice sunt un comandament impus
de puterea publica

Legatura dintre normele juridice

5
  Normele juridice nu pot fi corect analizate si interpretate daca sunt izolate unele de altele ci numai in
ansamblul lor.
 Dreptul nu poate fi conceput ca o ingramadire de piese fara legatura intre ele dar nici ca o inlantuire
de verigi care ar fi normele.
 Dreptul poate fi asemuit cu un arbore din a carui simpla tulpina se desprind ramuri care se ramifica
la rindul lor si care isi trag seva din aceasi tulpina si radacina de care nu se pot detasa.
 Normele juridice sunt grupate in entitati (sistem, ramuri, institutii) si se exprima in in diferite izvoare
(legi, decrete, hotarari, instructiuni).
 In acest sens, nu se poate concepe sensul reglementarii dat de o norma jurdica din partea speciala
a Codului Penal fara prevederile partii generale (care contin o serie de principii si definitii) precum si
fara prevederile constitutionale prin care se consfiinteste caracterul sistemului social – politic, al
valorilor aparate prin normele penale care sanctioneaza infractiunile indreptate impotriva orinduirii
sociale si de stat.
Normele juridice si dispozitiile individuale
Intre normele juridice si dispozitiile individuale exista trasaturi comune si deosebiri calitative:
 Ambele prescriu anumite comportamente in raport cu vointa de stat si, la nevoie, sunt aparate de
forta coercitiva a statului
 Norma juridical are caracter general si se aplia nelimitat ori de cite ori este cazul
 Dispozitia individuala se aplica o singura data si nu are caracter de repetitivitate sau continuitate

6. STRUCTURA NORMEI JURIDICE

Norma juridica are o structura interna si una externa

Structura interna sau logico-juridica:

Arata din ce elemente componente, ce sunt reciproc dependente, este logic organizata prescriptia.

Acestea sunt:
 Ipoteza

stabileste imprejurarile sau
faptele in prezenta carora se
aplica normele juridice, precum
si categoria subiectelor la care
se refera prevederile dispozitiei
ipoteza determinata =
stabileste exact conditiile de
aplicare a dispozitiei prevederile
dispozitiei
ipoteza relativ determinata =
indica cu grad mare de
relativitate imprejurarile de
aplicare a dispozitiei dar
continutul concret este lasat a fi
dat de organul de stat abilitat.

simpla = complexa =
prevede o descire un
singura complex de
imprejurare in imprejurari de
prezenta realizarea
careia se carora sau a
aplica norma uneia se leaga
aplicarea
normei

 Dispozitia
 Acea parte componenta a normei care descrie conduita pe care destinatarii
acesteia trebuie sa o urmeze in ipoteza data. Dispozitia se refera fie la
obligativitatea une actiuni fie la obligativitatea unei inactiuni
 Dispozitia interzice, obliga sau permite sa faca ceva.
 Dispozitia poate fi:
 Dispozitia determinata - stabileste categoric fara posibilitati de
derogare, drepturile si obligatiile subiectelor vizate
6
  Dispozitia relativ deteminata - prevede variante posibile de conduita,
intre anumite limite.
 Sanctiunea

o Este partea normei care descrie ce se intimpla in ipoteza data daca nu se respecta
dispozitia prescrisa.
o Sanctiunile sunt in functie de natura raporturilor sociale de pericolul ce-l reprezinta si
importanta valorilor aparate
o Sanctiunile pot urmari anularea actului ilicit, restabilirea situatiei legale, repararea
prejudiciului , constrangeri in vederea ispasirii vinovatiei pentru fapta antisociala si
in vederea prevenirii de noi incalcari
o In literatura juridica se disting sanctiuni penale, administrative, disciplinare si civile..
o Dupa scopul urmarit, sanctiunile se clasifica astfel:
 sanctiuni de anulare a actelor ilicite (sanctiuni reparatorii de reparare si
dezdaunare)
 sanctiuni disciplinare, contraventionale si penale.
o Dupa gradul de determinare sanctiunile pot fi:
 absolut determinate (stricte)
 relativ determinate (au minim si maxim)
 alternative si cumulative (organul de aplicare poate alege)

Structura tehnico-juridica a normei juridice:

Structura tehnico-juridica se refera la forma exterioara de exprimare a continutului structurii logice a normei.
Normele juridice sunt o parte a unui act normativ care la randul sau este structurat in capitole, sectiuni,
articole. Articolul este elementul structural de baza. Un articol nu coincide de cele mai multe ori cu intreg
continutul normei.
Intelegerea diferita a structurii logice a normei juridice este cauzata de descompunerea raportului complex
dintre norma juridica si formularea ei in text. Structura general logica a normei juridice are trei elemente:
ipoteza, dispozitia si sanctiunea. Ipoteza, dispozitia si sanctiunea, isi schimba sensul in functie de unghiul din
care este analizata norma.
 Exista dispozitii care se pot aplica in mai multe ipoteze si viceversa
 O ipoteza dintr-un act normative poate sa fie privita ca dispozitie in altul.
 Tehnica legislativa nu cere in mod expres formularea indrituirii cit a obligatiei (de exemplu, art
998 Cod Civil stabileste obligatia de reparare a prejudiciului si subintelege dreptul de reparare
 Exista norme care nu au structura standard (ipoteza, dispozitia si sanctiune). Exemplu: normele
constitutionale, normele bugetare, normele de organizare (legi organice)
 Aceasi sanctiune poate fi aplicata pentru incalcarea mai multor dispozitii

Sanctiunea nu este o alternativa a conduitei stabilita in norma si pe care oamenii sa o poata alege in
caz ca nu sunt de acord cu dipozitia.
Sanctiunea are caracter individualizat si adaptat la specificul normei pe care o apara.
 Normele constitutionale nu prevad direct si sanctiuni ci eventual prevad ca, prin acte ulterioare,
se vor stabili sanctiuni impotriva incalcarii lor
 Sanctiunile de anulare, reparare, dezdaunare, cele disciplinare, sunt integrate in actele care
reglementeaza diferite domenii ale relatiilor sociale (ex: Codul muncii, Codul familiei, s.a)
 Sanctiunile penale sunt prevazute in act normative distinct ca norme penale (sanctionatorii). Prin
norme penale este garantata respectarea normelor juridice.
 Normele penale au autonomie proprie alcatuind institutii distincte unite int-o ramura a
dreptului
 Normele de sanctionare a contraventiilor au si ele character de norme sanctionatorii si sunt
cprinse intr-un act normative complex care are si rol de reglementare
 Nu orice aplicare a sanctiunilor presupune recurgerea la forta coercitiva (ex: sanciunile de
anulare, de reparare, de dezdaunare, cele disciplinare

7. CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE

Cunoasterea temeinica a normelor, corecta interpretare, determina necesitatea impartiri normelor de drept in
mai multe grupe potrivit unor criterii:
 Dupa obiectul si metoda reglementarii juridice (dupa ramura si institutia juridica), se disting normele
de drept constitutional, civil, administrativ, penal, etc.

7
  Dupa forta juridica a actului normative (dupa izvorul de drept) in care sunt cuprinse: legi, decrete,
hotarari ale guvernlui, ordine si instructiuni ale ministrilor.
 Dupa sfera aplicarii si gradul lor de generalitate: generale, speciale si de exceptie.
 Dupa modul de redactare: complete si incomplete.
 Dupa caracterul conduitei prescrise: onerative, prohibitive si permisive.
 Normele onerative prescriu in mod expres obligatia unei actiuni.
De exe: Cod familie, art 28: sotii sunt obligate sa poarte numele declarate.
Folosirea expresiei “sunt obligate” nu este necesara ptr ca norma sa fie
oneroasa
 Normele prohibitive interzic cu desavarsire anumite actuni
De exe: Cod familie: este oprita casatoria intre rudele pe linie dreapta
 Normele permisive, permit fara a obliga sau a interzice, savarsirea unei actiuni,
prevazand posibilitatea ca subiectul sa uzeze de anumite drepturi.
De exe: Dreptul la recurs al partilor. Pot fi:
o Norme de imputernicire - formuleaza anumite drepturi subiectilor si
da posibilitatea savarsiri anumitor actiuni in numele si pentru
anumiti subiecti.
o Norme suplitive - o categorie a normelor permisive in care
subiectului i se da posibilitatea sa aleaga anumite variante. Aceste
norme suplinesc vointa atunci cand ea nu se manifesta.
o Norme stimulative - ce instituie decoratii si titluri de onoare.
o Norme de recomandare - prevad o anumita conduita pe care statul
o recomanda de obicei organizatiilor sociale.
 Normele ce nu sunt complete in acelasi act sunt norme de trimitere.
 Normele ce au elemente lipsa sunt norme albe.

8. CONCEPTUL DE IZVOR AL DREPTULUI.

OBICEIUL CA IZVOR DE DREPT

Sistemul de norme care compun dreptul imbraca o “haina juridica” denumita “IZVOR AL
DREPTULUI”.
Izvorul de drept este forma de exprimare a normelor de drept

Izvor de drept are mai multe acceptiuni:

„Izvor de drept” in sens material (intern)

 se are in vedere activitatea organului de stat emitent emitent al actului normativprin
care unei reguli sociale i s-a recomandat caracter de regula de drept
si
„Izvor formal” (extern)
 se au in vedere conditii de forma care acorda rezultatelor activitatii organelor de stat
calitatea juridica
Obiceiul juridic

Este o regula sociala ce corespunde cel mai bine societatilor cu dezvoltare lenta a fortelor de
productie si a intregului sistem de relatii sociale.

 Istoric ocupa primul loc si apare odata cu organizarea statala care preia vechile obiceiuri si le adapteaza
la realitati noi
 Normele obisnuielnice recunoscute de puterea de stat formeaza dreptul obisnuelnic sau dreptul
cutumiar.

Obiceiul exprima mai bine ca orice alt izvor de drept particularitatile locale, precum si framatarea politica,
specifica perioadelor istorice premergatoare unei vieti economice si politice centralizate. Exemplu ; in epoca
sclavagista si feudala: la romani „legea celor 12 table” si la franci „legea salica”.
Obiceiul juridic isi pastreaza totusi importanta si in dreptul modern, constituind un important izvor de drept.
Astazi obiceiul juridic are o pondere din ce in ce mai mica deoarece are o trasatura conservatoare si
tinde sa perpetueze relatiile ce l-au generat.
In dreptul roman obiceiul juridic se mentine doar in reglementari ce fac trimitere la obiceiul local.

8
Astazi mai are importanta in dreptul anglo-saxon sau in tarile recent eliberate (foste colonii). De
asemenea ocupa inca un loc important in dreptul maritim.
Obiceiul se mai mentine astazi numai si numai ca urmare a necesitatii pastrarii unor particularitati locale.
In Codul Civil Roman, obiceiul se regaseste la art 600 la stabilirea relatiilor de vecinatate: “ Inaltimea
ingradirii se va hotari dupa regulamentele particulare sau dupa obiceiul obstesc”

9. CONCEPTUL DE IZVOR AL DREPTULUI. LEGEA CA IZVOR DE DREPT

Legea ca izvor al dreptului
Act normativ adoptat de organul superior al puterii de stat, fie el unipersonal, sau colegial, in functie
de tipul istoric de drept si de regimul politic al statului

 Odata cu evolutia statului, primele forme de drept, dreptul cutumiar, (drept nescris) , nu au mai
asigurat reglementarea, conservarea si apararea unor relatii noi.
 Se impune formarea de norme juridice noi.
 Apar primele acte normative ce cuprind, pe langa regulile cutumiare si cele referitoare la relatiile de
proprietate, situatia sclavilor si impartirea populatiei dupa caste, cel mai important rol avandu-l
LEGEA.
Exemple de legi antice:
 Legea Bokoris – Egipt
 Codul Hammurabi – Babilon
 Legea Manu – India
 Legea MU – China
In Grecia si Roma denumirea de lege este intrebuintata pentru actele normative cu putere
suprema
 In dreptul feudal importanta legii creste odata cu centralizarea vieti economice si politice. Incep sa
fie edictate legi si coduri: „Codul maritim”, „Codul comercial” etc.
 In Romania se cunosc: Pravilniceasca Condica (1780), Codul Caragea (1818)

10. CONCEPTUL DE IZVOR AL DREPTULUI.

CONTRACTUL NORMATIV CA IZVOR AL DREPTULUI
Contractul normativ ca izvor al dreptului
Act individual ce stabileste drepturile si obligatiile unor subiecte précis determinate. Cind stabileste,
in urma acordului intre doua sau mai multe parti, o regula generala dupa care se vor conduce aceste
parti, el poate capata valoare de izvor de drept

 Ocupa un loc secundar in comparatie cu celelalte izvoare de drept

 A jucat un rol mai important in Dreptul feudal, pentru reglementarea raporturilor dintre reprezentantii
paturilor privilegiate (Ex: magna Carta Libertatum – 1212, incheiata intre feudali si regale Angliei)
 De asemenea, Contractul normative, a fost folosit in instrument juridic de drept constitutional cu
prilejul formarii statelor confederative si federative
 Contractul normativ ca izvor de drept isi gaseste o larga aplicabilitate in Dreptul International
Statele isi reglementeaza relatiile reciproce prin diferite acte purtind denumirea de acord,
pact, carta, conventie, etc (Ex: Carta natiunilor nite – 1945)
 In Romania poate fi exemplificata intelegerea semnata la Cluj-Manastur - 1437 intre iobagi si boieri,
in urma victoriei rasculatilor la Bobalna.

11. CONCEPTUL DE IZVOR AL DREPTULUI.

PRACTICA JURIDICA CA IZVOR AL DREPTULUI
Practica juridica ca izvor al dreptului
Hotararile judecatoresti sunt acte care contin solutii concrete, individuale, date pe baza unor acte
normative. In acest sens nu constituie izvor de drept.
Atunci cind ofera solutii care devin obligatorii pentru alte instante judecatoresti sau alte organe de
stat, devin izvor de drept purtind denumirea de “precedent juridic” sau “practica juridica.

Istoric

9
  Foarte cunoscut: Dreptul pretorian – in statul roman. Cuprindea norme introduce de pretori pentru
corectarea, adaptarea sau completarea vechiului drept civil roman
 A jucat un rol mai important in Dreptul feudal.
 Ulterior, odata cu formarea monarhiilor absolute, rolul precedentului judiciar scade din importanta
deoarece se intareste tendinta de a se impune actele editate de monarhul absolut.
De exemplu, in Germania, “ Codul Penal Allgemeines Landrecht“ – 1794 chiar
interzice luarea in considerare a hotaririlor precedente aduse de tribunale
 In Europa, in general, odata cu evolutia societatii, practicii judiciare nu i s-a mai gasit loc in sistemul
izvoarelor de drept.
 Practica judiciara continua sa aiba un rol deosebit in Canada, SUA, Anglia
Dreptul englez este compus din dreptul statuar – format din actele parlamentului si
dreptul comun (common law) compus din hotarari judecatoresti si obiceiuri juridice
 Nerecunoasterea caracterului de act normative al practicii judecatoresti se bazeaza pe considerente
de ordin juridic si politic. Solutiile date de toate instantele au prin excelenta natura unor acte
individuale de aplicare a leglor si a altor acte normative ale statului.
 Hotaririle instantelor judecatoresti nu contin acele elemente care caracterizeaza orice izvor de drept
si anume:
o Caracter de generalitate
o Caracter de repetatibilitate
o Caracter de obligativitate generala

De retinut:
INSTANTELE JUDECATORESTI NU SUNT CHEMATE SA CREEZE DREPTUL CI
SA-L APLICE

12. CONCEPTUL DE IZVOR AL DREPTULUI.

DOCTRINA CA IZVOR AL DREPTULUI
Doctrina ca izvor al dreptului
Doctrina juridica ca ansamblu al ideiilor, conceptelor, teoriilor referitoare la Drept stabileste rolul
legii in ierarhia actelor normative

In sensul celor de mai sus, doctrina juridica reprezinta un izvor de drept deoarece consolideaza pozitia legii
in reglementarea relatiilor sociale.
Doctrina juridica, in perioada pregatirii revolutiilor burgheze stabilea principiile legalitatii:
 Legea are suprematie in cadrul reglementarilor juridice si actelor normative
 Actele normative erau incluse intr-un sistem al actelor normative potrivit ierarhiei aparatului de stat
 Denumirea de lege=atribuita actelor normative adoptate de Parlament
Trasaturile definitorii ale legii/conform doctrinei judiciare (Jean Jacques Rousseau, Montesquieu):
 Act normativ care reglementeaza la un nivel ridicat de generalitate cele mai importante relatii sociale
 Legea are caracter volitional

Diviziunea notiunii de LEGE (Paul Laband-Germania)

 Lege in sens material
Toate actele normative cu continut general indiferent de organul care le adopta
 Lege in sens formal
Actele normative instituite prin procedura speciala de legiferare indiferent de
continutul lor

13. ACTIUNEA ACTELOR NORMATIVE IN TIMP

Pentru a determina actiunea normei juridice in timp este necesar sa se stabileasca momentul intrarii
in vigoare cit si cel al incetarii sau iesirii din vigoare a actului normativ

Intrarea in vigoare a actului normativ

Situatii:
 Actul normativ prevede o data a intrarii lui in vigoare.
 Actul normative NU prevede o data a intrarii in vigoare. Se considera ca data de intrare in vigoare
data publicarii sale oficiale

10
Atunci cind se considera necesar acordarea unei perioade de timp pentru asigurarea pregatirii organizatorice
sau de alta natura, se stabileste data intrarii in vigoare dupa o perioada considerata necesara pentru
aducerea la indeplinire a aacestor masuri.
In Romania legile si celelalte acte normative intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii lor in “Monitorul
Oficial al Romaniei” daca in cuprinsul lor nu este indicate o alta data.
In unele sisteme de drept sunt prevazute prin Constitutie sau legi speciale termene precise de intrare in
vigoare a legilor daca in continutul lor nu este prevazuta o alta data.
Principii de aplicare
a. Principiul aplicarii imediate
b. Principiul neretroactivitatii legii

a. Principiul aplicarii imediate. Noul act normativ se aplica din momentul intrarii in vigoare. Pentru
situatiile practice in care o fapta se savirseste si sub imperiul actului vechi si a celui nou, principiul
aplicarii imediate presupune ca pentru faptele si efectele lor produse sub vechea lege se aplica
prevederile vechii legi iar pentru efectele de sub noua lege se aplica noua lege.
b. Principiul neretroactivitatii legii. Noua reglementare juridical poate face referiri la relatiile sociale,
conduita viitoare si la situatiile ce vor apare sub imperiul legi respective. NU SE APLICA
RETROACTIV.
Exceptii de la principiul neretroactivitatii in Romania:
1. Cind actul normativ pevede in mod expres ca se aplica si unor fapte petrecute anterior
(se intimpla foarte rar)
2. Legea penala mai favorabila sau mai blinda
3. Legile interpretative (cind noul act vine sa arate intelesul exact al unei legi anterioare)

Iesirea din vigoare a actului normative (incetarea actiunii lor)

Situatii:
a. Cind durata de timp a unui act normativ nu a fost limitata/ atunci incetarea lui are loc prin una din
formele abrogarii
b. Cind durata in timp a unui act normativ isi inceteaza actiunea prin ajungerea la termennu a fost
limitata/ atunci incetarea lui are loc prin una din formele abrogarii
Forme de abrogare:
a. Abrogarea expresa directa cand noul act normativ prevede expres ca vechiul act normativ se
abroga;
b. Abrogarea expresa indirecta, cand nu se numeste expres actul normativ abrogat dar prevede
abrogarea actelor normative anterioare.;
c. Abrogarea tacita sau implicita cand noul act normativ se deosebeste atat de mult de cele
anterioare incat acestea nu se mai aplica;
d. Abrogarea prin caderea in desuetitudine, cind actele normative vechi au fost complet depasite de
schimbarile sociale sociale, politice si economice in transformare.

Principiul abrogari actului normativ are o exceptie cunoscuta prin expresia de ultraactivitatea legii si apare
pentru a rezolva cazuri ce apar ulterior abrogari.
Se aplica in situatii cu totul exceptionale.

14. ACTIUNEA ACTELOR NORMATIVE IN SPATIU

Actul normativ are actiune bine determinata atit in timp cit si in spatiu, adica pe un anumit teritoriu,
deoarece sunt produsul activitatii statului si organelor sale, care au o competenta teritoriala

Se disting doua aspecte: Intern si international

a. Latura interna a suveranitatii statului. De la principiul suprematiei puterii in stat se ajunge la
concluzia obiectivitati legilor si altor acte normative pentru toti cetatenii statului respective si pentru
toate organismele si organizatiile de pe teritoriul sau.
In Romania (si in alte state unitare) exista un singur rind de organe legislative si ale
administratiei de stat iar actele lor normative actioneaza pe intreg teritoriul statului nostru.
In statele cu structura federalase pune problema elucidarii raporturilor dintre competenta
teritoriala a organelor fedrale sic ea a organelor statelor member ale federatiei.
b. Actiunea internationala a actelor normative
Constituie obiectul de studio al dreptului international privat, penal, commercial
Doctrina juridical porneste de la principiul respectarii suveranitatii statului asupra populatiei si
teritoriului.

11
 Exista anumite exceptii care, in conditiile respectarii principiului egalitatii depline intre state, liberului
consimtamint al statelor, nu afecteaza cu nimic suveranitatea lor. Astfel exista, in anumite conditii, pe
teritoriul unui stat, unele locuri (legatii, ambasade) asupra carora nu se aplica in anumite limite
prevederile actelor normative ale statului respectiv:
 Imunitatea diplomatica
Consta in exceptarea personalului diplomatic de la jurisdictia statului resedinta, inviolabilitatea
cladirilor, reprezentantelor, mijloacelor de transport.
Persoane ce incalca grav legile tarilor de resedinta pot fi declarate „persona non grata”
 Statutul juridic al consulului
Reprezentanti consulari ai statelor straine sunt scutiti de unele impozite sau prestatii
 regimul juridic al unor categorii de straini.
Regimul strainilor se manifesta de regula sub trei aspecte:
o regimul national, constand in faptul ca strainii au aceleasi drepturi ca si cetateni statului
resedinta;
o regimul special, potrivit caruia drepturile strainilor sunt stabilite in mod special prin legi
sau tratate internationale;
o regimul clauzei natiuni celei mai favorizate.Statul de resedinta acorda cetatenilor
unui alt stat dar aflati pe teritoriul lui, anumite drepturi care nu pot fi mai restranse decat
drepturile acordate cetatenilor oricarui alt stat tert.

Statul nostru acordind persoanelor straine drepturi, pretinde ca cetatenii sai aflati pe teritoriul altor
state sa aiba aceleasi privilegii. Cetatenii statului nostru sunt datori oriunde s-ar afla sa respecte
legile organelor de stat ale tarii noastre.
Codul penal prevede sanctiuni pentru delicte savarsite de romani in strainatate, cat si pentru cetateni
straini sau fara nationalitate si care comit delicte, pe teritoriul statului nostru (fals de moneda, traffic
de femei, traffic de stupefiante).

15. CONCEPTUL DE RAPORT JURIDIC

Raportul juridic este o relatie sociala, volitionala, care se formeaza pe baza normelor juridice in
vigoare si in care participantii sau subiectele apar ca titulari de drepturi si obligatii juridice reciproce
si a caror realizare este garantata de forta coercitiva a statului

Intre norma juridica si raportul juridic pot exista situatiile;

a. Norma juridica poate reglementa raporturile juridice care se formeaza in mod spontan, adica
norma juridica poate sa transforme raporturile sociale nejuridice in raporturi juridice
b. Norma juridica poate determina nasterea unui raport juridic ce nu apare spontan in viata si
activitatea sociala decit in virtutea prevederilor legii (norma juridica creeaza raport juridic)
c. Norma juridica nu creeaza direct anumite raporturi juridice (norme principii sau norme definitii).
Exista chiar si norme care blocheaza aparitia unor raporturi juridice (normele prohibitive)

Trasaturi fundamentale ale raportului juridic.

1. Raporturile juridice sunt raporturi sociale.

 Deoarece apar intre oameni, care se manifesta fie ca indivizi (persoane fizice) fie ca
societati sau organizatii colective.
 Raporturile juridice pot exista intre oameni si/sau intre oameni si lucruri.
 Dreptul isi indeplineste functia prin supunerea si influenta vointei membrilor societatii, asa
incat lucrurile neavand vointa, relatiile ce implica lucruri se determina tot prin
comportamentul oamenilor in diferite imprejurari
2. Raporturile juridice au caracter volitional.
 Deoarece traduc in viata norme juridice, expresie a vointei de stat.
 In lipsa normei juridice nu se pot crea raporturi juridice.
 Raportul juridic va lua nastere numai prin producerea unor acte de vointa ale subiectilor de
drept. Aceasta conduce spre concluzia ca raportul juridic are dublu caracter volitional (al
normei si al subiectlor)
 Stingerea sau modificarea relatiilor juridice are loc ca urmare a produceri unor evenimente.
3. Raporturile juridice cuprind o varietate larga de relatii sociale.
 O mare parte a raporturilor juridice exprima relatii economice (relatiile de proprietate, de
schimb, alte relatii economice)

12
  Anumite categorii de raporturi juridice constituie forma juridica a unor relatii sociale: relatii de
munca, de familie, relatii politice de organizare de stat.
 Unele relatii sociale pot fi definite doar ca raporturi juridice (raporturile juridice procesuale)
 Participanti sau subiectele apar ca titulari de drepturi si obligatii juridice care sunt garantate
de forta coercitiva a statului.

Premisele raportului juridic.

Pentru crearea unor raporturi juridice, este necesara existenta unor factori a unor premise:
 normele juridice
 subiectele raportului juridic
 faptele juridice.
Normele juridice si subiectele raportului juridic, sunt denumite premise generale iar faptele juridice premise
concrete.
Majoritatea covirsitoare a raporturilor juridice reprezinta realizarea dispozitiei normei juridice.
Continutul raportului juridic este reprezentat de drepturile si obligatiile juridice ale subiectelor acestora.

16. SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC

Subiectele raporturilor juridice sunt numai oameni, luati in mod individual ca persoane fizice sau
cuprinsi in colectivitati, respectiv constituiti in persoane juridice

Capacitatea juridica.
 Pentru ca persoanele sa poata participa intr-un raport juridic, trebuie sa aiba capacitate juridica.
 Prin aceasta se intelege aptitudinea generala si abstracta a persoanei de a avea drepturi si obligatii in
cadrul raportului juridic.

 Capacitatea juridica se ramifica in:

o civila (la nastere sau conceptiune)
o administrativa
o constitutionala (18 ani)
o de dreptul muncii (la 16 ani)
o familiala (18 si 16 ani)

 Capacitatea juridica poate fi generala sau speciala

o Capacitatea juridica generala, reprezinta posibilitatea de a avea anumite drepturi care se
incadreaza intr-o categorie dependenta de situatia subiectului de drept.
o Capacitatea juridica speciala o au numai organizatiile.

 Raportul intre capacitatatea juridica de folosinta si cea de exercitiu este studiata si consacrata in
cadrul dreptului civil si a legislatiei civile.
o Capacitatea de folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii in cadru unor
raporturi juridice. Apartine tuturor persoanelor fizice in mod egal chiar daca nu au voina
constienta sau sufficient de dezvoltata.
o Capacitatea de exercitiu este aptitudinea de a exercita drepturile de a-si asuma obligatiile
incheind personal – si fara autorizarea prealabila a vreunui ocrotitor – acte juridice precum si de
a participa la dezbaterea procesului civil ca reclamant sau parat.
 Diviziunea capacitatii – in cea de folosinta si cea de exercitiu este justificata numai in cazul drepturilor
subiective care pot apartine unui titular fara ca insa exercitarea lor sa o realizeze aceasi persoana.
 Capacitatea juridica civila include:
o Facultatea de a dispune
o Facultatea de a exercita drepturile si obligatiile
 Ambele capacitati nu trebuie in mod obligatoriu sa fie intrunite in aceasi persoana

Clasificarea subiectelor raporturilor juridice.

 Prin subiect al raportului juridic sau subiect de drept se inteleg participantii la raporturile juridice, care
dispunind de capacitati juridice, pot fi titulari de drepturi si obligatii, ce formeaza continutul raporturilor
juridice

 Clasificarea subiectelor raporturilor juridice se face in:

13
 o cetateni (persoane fizice)
 Persoana fizica apare in toate ramurile dreptului.
 Este principalul subiect al dreptului.
 Poate sa apara numai in urmatoarele situatii:
 Cetatean al tarii
 Cetatean strain
 Persoana fara cetatenie

o organizatii (persoane juridice)

 Statul, organele si organizatiile de stat, unitatile, organizatiile obstesti, cind apar
ca subiecte ale raporturilor juridice in circuitul civil fac parte din categoria de
subiecte denumite personae juridice.
 Cuprind doar o parte a organizatiilor – subiecte de drept (o parte din organele
de stat desi sunt subiecte de drept nu sunt personae juridice)
 O persoana juridica are o organizare proprie (fixate de obicei intr-un statut sau
lege) un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop si posibilitatea de a
dobindi drepturi sau de a-si asma obligatii, inclusive dreptul de a actiona sau de
a fi actionat in justitie
 In domeniul circuitului civil partile intra in raporturi juridice echivalente fie ca sunt
organizatii ale statului in raport cu organizatii sociale sau personae fizice

17. FORMULATI SI COMENTATI DEFINITIA STATULUI

Statul este organizatia politica care detinind monopolul fortei de constringere , al elaborarii si
aplicarii dreptului, exercita asupra unei comunitati umane aflata pe un anumit teritoriu puterea
suverana din societatea data

Astfel, reluind:
o Statul constituie o organizatie politica a puterii suverane
o Statul este unica organizatie politica catre detine monopolul fortei de constrangere si se
poate sprijini, in exercitarea functiei, pe aceasta forta coercitiva.
o Statul este organizatia care detine monopolul elaborari si aplicarii dreptului a carui respectare
este garantata de stat prin forta coercitiva a sa.

Caracteristici definitorii ale statului

1. Existenta puterii publice sau politice organizata in aparatul de stat.
o Puterea politica este o caracteristica esentiala a statului si consta in existenta puteri publice,
care nu coincide nemijlocit cu populatia. Este posibilitatea de a-si impune vointa altora si de a
determina subordonarea unor legi.
o Puterea sociala este necesara in orice colectivitate. Ea inlocuieste puterea gintei din comuna
primitiva. Este singura care detine monopolul constrangeri fizice si dispune de mijloace
necesare.
o Puterea de stat si aparatul de stat constituie fenomene indispensabil legate care impreuna ne
ofera conceptul statului. Puterea de stat se manifesta in diverse forme ale activitatii statului:
activitatea legislative, activitatea executive-dispozitiva, activitatea justitiei
o Puterea de stat se intemeiaza pe factori psihologici, adica recunoasterea de catre oameni a
importantei binelui, echitatii, a caracterului rational sau moral al statului.
2. Organizarea administrativ-teritoriala a populatiei constituita intr-o forma de comunitate
umana.
o Se face prin impartirea societatii dupa criterii teritoriale si exercitarea puterii publice pe un
anumit teritoriu.
o Este o caracteristica esentiala prin care organizatia statala a societatii se deosebeste de
organizarea gentilio-tribala.
o In doctrina politico-juridica statul este unitatea a trei elemente:
o populatia,
o teritoriul
o puterea politica sau suveranitatea.
o Conceptul de stat este prin excelenta un concept politic. Conceptul de tara este un concept
social-geografic.

14
 o Populatia asupra careia se exercita autoritatea constituie o anumita continuitate istorica umana.
Comunitati umane constituite de a lungul istoriei sunt: ginta si tribul, neamuri si popoare-
antichitate si evul mediu, natiunea – epoca moderna.
3. Strangerea de la populatie de impozite si de alte taxe (biruri )
o Existenta puterii de stat presupune cheltuieli legate de intretinerea aparatului de stat de catre
populatia asupra careia se exercita aceasta putere.
o Contributiile sunt obligatorii si au caracter general
4. Elaborarea si aplicarea dreptului.
o Dreptul este mijlocul organizarii aparatului de stat.
o Dreptul reprezinta modalitatea prin care se pune la dispozitia societatii un sistem de norme de
conduita obligatorie pentru toti membrii societatii.
o Dreptul apare ca un instrument al statului pentru reglementarea relatiilor sociale.
o Principala activitate a organelor de stat imbraca forma actelor juridice, normative sau
nenormative.
o Vointa de stat cunoaste si alte forme de exprimare cum sunt: actele politice, sau masuri
nemijlocite ale statului.
o Statul este un instrument politic, o organizatie de exercitare a conducerii societatii, care dispune
de mijloace coercitive pe care le poate folosi la nevoie.
o Normele juridice care alcatuiesc structura statului sunt: Constitutia, legile organice, legi si
acte normative, diferite regulamente. Elaborarea lor este in principiu monopolul statului ca
expresie a suveranitati sale.
5. Suveranitatea de stat.
o Suveranitatea. Statul este organizatia principala a societatii. Intre stat si alte organizatii ca si
intre el si cetateni, se stabilesc anumite relatii caracterizate prin faptul ca in cadrul lor statul
apare ca o organizatie a puterii politice.
o In continutul notiunii de suveranitate distingem:
o suprematia
o independenta puterii de stat.

Suprematia este o caracteristica a Independenta , este al doilea aspect al categoriei univoce

puterii de stat care se refera la
latura interna.
Exprima faptul ca puterea de stat
este superioara oricarei alte puteri
interioare din stat. Ea se vadeste prin
calitatea de a emite acte generale
obligatorii in societate.
Suprematia puterii de stat se
exprima, prin dreptul exclusiv de a
decide asupra populatiei care
locuieste pe teritoriul sau.
Suprematia se manifesta in
suveranitatea asupra teritoriului sau
integritatea teritoriului si
inviolabilitatea frontierelor.
a suveranitati.
Suprematia puterii de stat presupune in mod necesar
neatarnarea fata de puterea altor state. In relatiile
internationale statul duce politica pe care singur si-o
stabileste.
Independenta nu trebuie inteleasa nici ea in mod
absolutizant, ci in cadru unor relatii internationale. Realizarea
independentei depline si reale se asigura prin independenta
politica si economica.
Suveranitatea si independenta sunt doua notiuni
inseparabile care se presupun reciproc si se
interconditioneaza.
Suveranitatea este acea calitate a puterii de a fi suprema si
independenta, in virtutea careia statul are dreptul sa rezolve
singur dupa propria sa apreciere problemele sale interne si
externe si de a indeplini functiile sale fara a incalca drepturile
corespunzatoare ale altor state sau principiile si normele
dreptului international.
Suveranitatea nationala se exprima in dreptul natiunilor la
autodeterminare, concept care devine un principiu al dreptului
international.

18. FORMA DE GUVERNAMANT A STATULUI

Forma de guvernamint = Modul de organizare a puterii supreme de stat, competenta organelor

supreme ale puterii de stat, caracterul autoritatii pe care ele o exercita asupra populatiei

15
Cea mai generala clasificare a statelor este in monarhii si republici.
o Monarhia este forma de guvernamant in care seful statului este stabilit pe cale succesorala.
Monarhia poate fi de tip:
o nelimitata, cand monarhul are puteri nelimitate si este cazul despotilor sau a monarhiilor
feudale si
o limitata - cand alaturi de monarhi exista si alte organe ale puteri de stat. Asemenea monarhii
limitate sunt :
o monarhia reprezentativa pe stari -in feudalism
o monarhia constitutionala - in societatea moderna.

o Republica este o alta forma de guveramant in care puterea sMuprema apartine unui organ ales pe
un timp limitat.
Eligibilitatea sefului statului este caracteristica esentiala care deosebeste forma de guvernamint
republicana de monarhie

Se constata ca in statele de tip antic si feudal le sunt proprii formele de guvernamant de tip monarhic iar in
statele moderne cele de tip republicane.

19. FORMA DE STRUCTURA A STATULUI

Forma de structura a statului se refera la faptul daca avem de-a face cu o singura entitate statala, sau
cu o grupare intr-un stat a mai multor entitati statale, precum si la organizarea teritoriala a puteri de
stat, la relatiile reciproce intre componentele statului si ale fiecaruia dintre ele cu statul in intregul
sau

Formele structurii de stat:

o Statul simplu sau unitar – care presupune existenta unei singure entitati statale si a unui singur
rand de organe legislative.
o State compuse (complexe) – pe acelasi teritoriu exista mai multe entitati statale. Exercitarea puterii
este impartita intre organele supreme ale puterii. Cele mai cunoscute sunt federatia si
confederatia.
o Prin federatie se intelege statul unional
o Prin confederatie se intelege uniunea statelor.
Forma federativa presupune transferul celor mai importante atributii asupra
organelor intregii federatii, existenta a cel putin doua organe ale puterii de stat.O
dubla legislatie si anume legislatia intregii federatii si legislatia fiecarei formatiuni
statale, doua cetatenii.
Confederatia ca forma de structura este o unitate de state fara o coeziune atat de
stransa , fiecare pastrandu-si suveranitatea integrala. In cadrul confederatiei relatiile
intre statele componente, sunt mai slabe decat in statele federale. Confederatia nu
are organe proprii supreme.
o Forme ale uniunii complexe sunt si uniunea personala si uniunea reala de date.
o Uniunea personala este rezultatul unei intelegeri intre doua state constand in
desemnarea unui sef de stat comun.
o Uniunea reala de date este o uniune mai stransa intre doua state, legate nu numai
prin persoana aceluias sef, ci si prin existenta unor institutii comune.
o Istoria cunoaste si alte forme de structuri complexe ; vasalitatea, protectoratul, uniunea
dintre metropole si teritorii de peste mari (colonii).

Pe linga impartirea statelor in simple si compuse, forma structurii de stat are si o alta latura si anume
impartirea administrativ-teritoriala a statului, problema raportului organelor locale ale puterii cu
organele centrale. Organizarea administrativ-teritoriala a statelor nu este o simpla impartire geografica, ea
se realizeaza cu scopul exercitarii cat mai bune a puterii de stat.

20. REGIMUL POLITIC AL STATULUI. CONCEPTUL DEMOCRATIEI

16
Regimul politic al statului este acea latura a formei de stat prin care se defineste sistemul metodelor
si principiilor de infaptuire a puterii de stat.

O clasificare generala a regimurilor politice este acea in :

o Regimuri autocratice
o Regimuri democratice.

Regimul autocratic se concretizeaza prin inexistenta atat a conditiilor juridice formale cat si a
conditiilor reale pentru manifestarea vointei poporului.
Asemenea regimuri politice au existat in satele antice si feudale si de asemeni in unele state
moderne.
Astfel in Orientul antic domnea despotismul oriental, in statele grecesti si la Roma, dictatori si tiranii.
In epoca moderna sunt cunoscute ca fasciste, profasciste si comuniste.

Regimul politic democratic presupune existenta unor conditii care sa faca posibila participarea
maselor de cetateni la viata politica, influenta politici interne si externe a statului, exercitarea unui
control asupra modului in care organele de stat indeplinesc vointa lor.
Ele se impart in doua criterii: democratii directe si indirecte.
o In democratiile directe poporul exercita nemijlocit puterea in stat.
o In democratiile indirecte conducerea de stat se realizeaza prin reprezentanti prin organele
alese. Pentru o abordare stiintifica a conceptului democratiei este necesar sa evidentiem trei
laturi:
1. In interesul cui se exercita puterea de stat?
- al poporului sau al unui grup social -
2. Care este modul de exercitare a puteri de stat?
- cum se realizeaza conducerea de stat a societatii, in ce masura masele
participa la conducerea societatii -
3. Care este conditia cetateanului in stat si societate?
- ce statut politico juridic, drepturi si libertati ii sunt garantate –
21. TEHNICA JURIDICA

Tehnica juridica reprezinta ansamblul sau totalitatea procedeelor si metodelor folosite intr-un system
de drept, cu scopul elaborarii actelor normative si aplicarii acestora in viata

Corelatia tehnicii juridice cu stiinta juridica

S-a ajuns la o delimitare intre cele doua prin conceptul „dat” si „construit”. „Datul” este realitatea
existenta, faptul obiectiv pe care stiinta cauta sa il descopere. „Construitul” este rezultatul vointei
oamenilor.
- Stiinta juridica este reprezentata de legi obiective
- Tehnica juridica este creatie artificiala a omului

Tehnica juridica cuprinde reguli, procedee, metode in vederea executarii operatiunilor juridice, adica a
activitatii de de elaborare/sistematizare a dreptului.
Tehnica juridica are sarcina de a gasi mijloacele optime, pentru a transpune in drept, in norme juridice,
vointa de stat careia conducerea politica vrea sa-i dea forta juridica si sa o ridice la rang de lege.

Tehnica juridica este un concept complex, care cuprinde:

1. tehnica elaborarii dreptului
2. tehnica legislativa
3. tehnica realizarii, aplicarii si interpretati dreptului

Tehnica elaborarii dreptului

Actul normativ are intotdeauna mai multe parti constructive menite sa-i dea forma finala. Aceasta
regula nu este obligatorie ci se adapteaza functie de caracterul si intinderea actului normativ.

Actul normativ cuprinde de regula titlu, preambul si forma introductiva, cand este cazul,
dispozitii sau principii generale si dispozitii de continut, dispozitii finale, dispozitii tranzitorii.
 Titlul trebuie sa fie concis si sa exprime precis obiectul reglementari.
 Preambulul actului normativ reprezinta o succinta introducere unde se arata consideratiile
sociale, economice politice, avute in vedre la elaborarea actului.

17
  Forma introductiva este acea parte a actului normativ unde se arata temeiul constitutional
sau juridic legal in baza caruia este data reglementarea respectiva
 Reglementarea propriu-zisa, in functie de volumul reglementarilor, se divide in mai multe
parti; o parte este data de „dispozitii” sau „principii generale” si o parte de „dispozitii de
continut” care pot fi mult mai numeroase si sa se imparta in „subdiviziuni” .
 Partea finala contine, dispozitii finale propiuzise ce se refera la data intrarii in vigoare.
In textul legii pot exista si dispozitii tranzitorii. Acestea se unifica de obicei cu dispozitiile finale,
alteori se alcatuiesc distinct.

Elementele de structura ale actelor normative.

 Elementul structural de baza este „articolul”. Articolul cuprinde mai multe aliniate, cand
dispozitia cuprinde mai multe propozitii si contine mai multe variabile. Articolele sunt
numerotate cu cifra arabe. Exista si articole unice ce nu cuprind aliniate.
Modificarea actelor normative se face printr-un act normativ sau print-un act de aceeasi categorie.
Cand se adauga sau se modifica un act normativ astfel incat din vechiul act normativ nu mai
ramane nimic sau aproape nimic, este bine sa se inlocuiasca vechiul act normativ.
Stilul si limbajul. O cerinta elementara este claritatea actelor normative. Ele trebuie sa fie
accesibile maselor prin precizia si termeni folositi cu sensuri de exprimare fara echivoc.
Alta modalitate tehnica folosita pentru reglementarea juridica este aceea a prezumtiilor juridice.
Prezumtia juridica presupune ca ceva fara a fi fost dovedit exista cu adevarat. Se disting :
o prezumtii absolute – irefragabile
o prezumtii relative – refragabile.
Un alt procedeu este acela al fictiunilor juridice. Potrivit acestui procedeu un anumit fapt este
considerat ca existent sau ca stabilit desi el nu a fost stabilit daca mai exista inca in realitate.
Tehnica sistematizarii actelor normative.
Structuira interna a dreptului cuprinde urmatoarele parti independente: norma juridica, institutia
juridica, ramura de drept. Astfel sistematizarea actelor normative contine o activitate juridica
importanta ce se sprijina pe aceasta structura.
Elaborarea dreptului consta in primul rand in activitatea normativa a statului.
Unitatea de baza a sistemului actelor normative consta in actul normativ in diverse forme ca: lege,
decret, hotarare, ordin, instructie.
Organizarea actelor normative se face pe verticala in functie de organele ce le emana si pe
orizontala in functie de categoriile sau modalitatile actului normativ.
Sistematizarea are drept obiect o anumita asezare a actelor normative in vigoare conform unor
criterii obiective si/sau subiective. Sistematizarea actelor normative are ca efect elaborarea unor
colectii, culegeri de acte normative a codurilor.
Formele principale ale sistematizarii:
 acte normative incorporate
 acte normative codificate
-In incorporare este considerata ca fiind forma simpla de sistematizare a actelor normative prin
care legile decretele, hotararile de guvern si alte acte normative se grupeaza in anumite colectii
dupa institutia juridica sau ramura de drept: oficiala, neoficiala.
-Codificarea este forma superioara de sistematizare a actelor normative si se deosebeste de
sistematizarea incorporata atat dupa obiectul sistematizari, subiectele sistematizarii cat si dupa forta
juridica a rezultatului

22. FAZELE APLICARII DREPTULUI

Aplicarea dreptului este activitatea practica in cursul careia organele de stat infaptuiesc prevederile
normelor, actionand ca titulari ai autoritatii de stat si constituie o forma a activitatii statale, care se
desfasoara in forme juridice oficiale, stabilite prin acte normative

Fazele aplicari dreptului

Termenul „aplicarea dreptului” este rezervat in literatura juridica, activitatii care imbraca anumite forme
juridice si necesita o anumita procedura.
Aplicarea dreptului se caracterizeaza ca fiind activitatea practica prin care se realizeaza prevederile normei
juridice.
Aplicarea dreptului constituie o forma a activitatii statale care se desfasoara in forme juridice oficiale, stabilite
prin acte normative.
Fiecare act aflat pe o anumita scara ierarhica se comporta fata de un act superior ca un act de
aplicare, iar fata de un act inferior, ca un act normativ.
18
Distinctia dintre un act de aplicare al dreptului si un act normativ poate fi formulata prin urmatoarele
aspecte:
a. Actele de aplicare a organelor de stat constituie mijloace juridice de infaptuire a prevederilor
actelor normative, de concretizare la cazuri individuale.
b. Actele de aplicare sunt temeiul legal juridic al aparitiei, modificarii sau stingerii de raporturi
juridice, in timp ce publicarea unor acte normative nu creeaza de regula automat raporturi
juridice.
c. Este diferita actiunea in timp a actelor de aplicare fata de cea a actelor normative. Actiunea
actelor normative incepe odata cu publicarea lor in anumite publicatii oficiale iar in cazul actelor
de aplicare actiunea lor in timp coincide cu elaborarea lor si comunicarea partilor direct
interesate.
d. Comportarea celor doua categorii de acte scoate in evidenta faptul ca fiecare dintre ele au
principii care stau la baza controlului legalitatii lor .

Clasificarea actelor de aplicare:

Dupa ramura de drept:
o Constitutionale
o Civile
o Penale
o Administrative
Dupa structura normei:
o acte de aplicare a dispozitiei normei juridice,
o acte de aplicare a sanctiunii normei juridice.

Fazele procesului de aplicare a dreptului

I. Stabilirea starii de fapt este prima faza in care se intreprind cercetari pentru a cunoaste situatia
concreta a imprejurarilor cauzelor ce trebuie sa capete solutionare juridica. Organul de aplicare,
cercetand starea de fapt, trebuie sa cunoasca situatia reala astfel incat cauza ce este supusa
solutionarii sa fie lamurita din toate punctele de vedre. Concluziile trebuie sa fie in perfecta
concordanta cu realitatea concreta. O deosebita importanta o constituie strangerea de probe pe baza
de documente, declaratii ale martorilor si alte materiale.
II. Alegerea normei de drept denumita si „critica”. Determinarea normei la care se refera situatia si
asigurarea unei corecte calificari juridice, in temeiul actului de aplicare. Legalitatea normei juridice
corespondenta ei fata de actele normative superioare este o sarcina de rezolvat de catre organul de
stat.
III. Implementarea normelor juridice constituie o activitate la care organul de aplicare recurge pentru a
stabili intelesul adevarat si deplin al normei juridice.
IV. Elaborarea actului de aplicare constituie faza finala a procesului de aplicare, constand in elaborarea
deciziei juridice, care va atrage dupa sine stabilirea modificarea sau stingerea unor raporturi juridice.

23. FORMELE (FELURILE) DE INTERPRETARE A NORMELOR JURIDICE

Interpretarea dreptului constituie o activitate la care participa diferite subiecte, avand fiecare un rol
deosebit, solutiile de interpretare la care se ajunge neavand aceeasI importanta si forta juridica

Clasificarea formelor de interpretare:

a. interpretarea oficiala
b. interpretarea neoficiala

Interpretarea oficiala (sau obligatorie), provine de la un organ de stat competent, si se subdivide in :

1. Interpretarea generala ce se caracterizeaza prin faptul ca este data in forma unui act normativ.
atunci cand o dispozitie sau un act normativ apare neclara sau confuza, iar interpretarea se face de
catre organul emitent al actului normativ, interpretarea se numeste autentica.
Actul de interpretare are caracter obligatoriu pentru toti cetatenii
2. Interpretarea cauzala -denumita si cauzala sau judiciara – este acea forma interpretarii oficiale
care este facuta de organele de aplicare a dreptului cu prilejul solutionarii unei cauze concrete.
Are caracter de obligativitate numai pentru acea cauza.

Deosebirea esentiala intre cele doua interpretari este ca in cadrul primei forme (generale)
interpretarea capata valoare de sine statatoare si este facuta cu scopul de a lamuri sensul

19
 unei norme nefiind conditionata de necesitatea solutionarii concomitente a unei cauze
concrete pe cind, in cazul interpretarii cauzale, dimpotriva, interpretarea este doar un mijloc
de solutionare a unei cauze concrete.

Interpretarea neoficiala poarta si denumirea de interpretarea facultativa sau stiintifica sau doctrinara, in
functie de faptul daca se au in vedere natura sau subiectele interpretarii.
Presupune lamurirea sensului normei ce urmeaza a fi aplicata.
Nu face parte din procesul de aplicare a dreptului dar poate servi si ajuta acest proces.

24.METODOLOGIA DE INTERPRETARE A NORMELOR JURIDICE

Tehnica interpretarii dreptului = METODOLOGIA INTERPRETARII deoarece procedeele utilizate au

semnificatia unor metode

Au caracter general aplicabil intregului sistem de drept, patru metode tehnice de interpretare:
1. Interpretarea gramaticala, consta in folosirea procedeelor de analiza morfologica si sintactica a
textelor normativelor.
Intelesul unor termeni si expresii in formularea textului normei de drept poate fi identificat cu cel din
limbajul obisnuit sau poate avea un sens specific juridic.
Uneori legiuitorul, pentru a asigura intelegerea corecta si uniforma a unor termeni folositi, recurge la
explicarea acestor termeni.
2. Interpretarea sistematica consta in lamurirea unor norme juridice, a textului normativ, prin
coroborarea acestei norme sau acestui text cu alte dispozitii normative apartinand aceleiasi institutii
juridice sau ramuri de drept.
3. Interpretarea istorica consta in stabilirea sensului adevarat si deplin al normelor juridice,
recurgandu-se la cercetarea conditiilor istorice si social-politice ce au determinat adoptarea actului
normativ
4. Interpretarea logica constituie procedeul care se bazeaza pe analiza textului actului normativ prin
adoptarea legilor logicii formale.
Metoda logica poate fi separata de celelalte metode sau procedee tehnice, deoarece orice lamurire
a sensului normei juridice se sprijina pe utilizarea rationamentelor si judecatilor logice.
Argumente frecvent utilizate in interpretarea logica:
 A fortiori
 Per a contrario
 Ad absurdum

25.ANALOGIA

Institutia analogiei ofera posibilitatea organului de aplicare a dreptului ca, dupa constatarea starii de
fapt si a adevarului obiectiv sa gaseasca o solutie juridica a spetei chiar daca nu se gasesc norme
care sa se refere la cauza data

Se recurge astfel la doua forme de analogie:

1. Analogia legii este procedeul la care se recurge atunci cand se constata lipsa normei juridice, in cazul
ce urmeaza a fi solutionat. Se cauta norme de drept care se refera la cazuri asemanatoare si se
incearca aplicarea lor la cazul dat.
In dreptul nostru procedeul analogiei legii nu are, in principiu, aplicare, deoarece legislatia nu are lacune.
Totusi, in temeiul art 3 Cod Civil, judecatorul nu poate refuza judecarea cauzei aduse in fata lui pe
motivul ca legea nu o prevede sau ca este intunecata sau neindestulatoare.
Cerintele legalitatii impun rezolvarea cauzelor supuse reglementarii juridice numai pe baza normelor
juridice.
2. Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei, la care se recurge atunci cand in solutionarea
unei cauze lipseste norma juridica si nici nu se pot gasi norme sau texte juridice care sa reglementeze
cauze asemanatoare.
Organul de aplicare va asigura solutionarea juridica a cauzei date recurgind la principiile generale ale
dreptului

20