ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE FINANTE, ASIGURAI, BANCI SI

BURSE DE VALORI

ISLAMUL

Coordonator prof. univ. dr. Silviu Negut

asist. univ. Marius Neacsu

BUCURESTI
2006-2007
 Cuprins

 Islamul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3
 Populatie si resurse. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
 Profetul Mahomed (Muhammad). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
 Coranul-ultima carte sfanta. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6
 Succesiune si secesiune. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8
 Expansiune teritoriala. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
 Sunni si Shi’a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
 Cei 5 Stalpi de baza in Religia Islamica. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12
 Fundamentele Credintei Islamice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13
 Fapte si Lucruri Interzise in Credita Islamica. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
 Apostazie si blasfemie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
 Munca si Stiinta completeaza Credinta Islamica. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15
 Legea Islamica sau Sharia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
 Calendarul islamic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
 Jihadul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
 Terorismul ‘islamic’. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18
 Terorismul: Istorie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
 Palestina, Israel si Terorism- mai multa Istorie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19
 Al Quaeda si Osama Bin Laden. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20
 Bibliografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
 Webgrafie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .21

2
 Islamul
Islamul este una dintre cele trei mari religii monoteiste (alaturi de crestinism si
iudaism). Cuvantul “islam” provine din a patra forma verbala a radacinii “slm” si in araba
inseamna "supunere" (in sensul de supunere in fata lui Dumnezeu) si este descris ca un
"mod de viată" sau "religie". Este derivat din aceeasi radacina ca si, de exemplu, cuvantul
Salam (care inseamna "pace", folosit ca formula de salut). Cuvantul "musulman" este
participiul activ al verbului si inseamna "persoana care se supune in fata lui Dumnezeu”.
Islamul are ca invatatura de baza existenta unui singur Dumnezeu atotputernic care a creat
lumea, deosebindu-se de crestinism si de religia arabilor dinaintea aparitiei islamului prin
monoteismul sau strict (Allah nu poate avea fii sau fiice).
Islamul a aparut in peninsula Arabica in secolul al VII-lea si in doua secole s-a
raspandit in Africa de Nord, Spania, Siria, Persia si India. In secolele urmatoare, islamul se
raspandeste in Balcani, Arica sub-sahariana si Asia. Unul din motivele cresterii rapide a
islamului il reprezinta doctrina islamica: islamul este o religie deschisa tuturor, indiferent
de rasa, varsta, gen sau credinte anterioare. Nu este nevoie decat de credinta in valorile
centrale ale Islamului. Aceasta conditie se satisface recitand shahada, declaratia de credinta
in Islam, fara de care o persoana nu poate deveni musulman.
Declaratia de credinta a unei persoane este suficienta pentru convertirea la islam, si
aceasta nu trebuie confirmata de autoritati religioase. Astfel aceasta religie este azi prezenta
pe toate continentele fiind dominanta in Orientul Mijlociu, in Asia Mica, in regiunea
caucaziana si in nordul subcontinentului indian, in Africa de Nord si de Est, Asia de Sud si
Indonezia-tara cu cea mai mare populatie musulmana.
Este important sa realizam ca islamul este o religie dinamica si in rapida crestere,
raspandita in zone geografice si tari cat se poate de variate ca Nigeria, Filipine, Arabia
Saudita, SUA , Franta, Albania, Afghanistan etc. si ca felul in care musulmanii isi exprima
credinta variaza enorm.

3
 Musulmanii cred ca Dumnezeu (in araba Allah) a revelat in mod direct cuvantul sau
catre omenire prin Mahomed (circa 570–632) si alti profeti, printre care se afla Adam,
Avraam, Moise si Iisus considerand ca principala inregistrare scrisa a revelatiei catre
omenire este Coranul ce continua cartile anterioare: Tora evreilor (cu cele 10 porunci)
Vechiul si Noul Testament; islamul recunoaste validitatea acestor carti, insa considera ca
versiunile actuale nu sunt identice cu cele originale - nu au fost pastrate indeajuns de bine in
timp, spre deosebire de Coran, care s-a pastrat practic neschimbat din timpul lui Mahomed.
De aceea, musulmani urmeaza doar Coranul. Acestia cred ca parti ale Bibliei si ale Tora au
fost pierdute, interpretate gresit sau distorsionate de credinciosi. Din aceasta perspectiva
Coranul este vazut ca o corectura adusa cartilor sfinte iudaice si crestine.
Musulmanii sustin ca Islamul contine in esenta aceeasi credinta ca a tuturor
mesagerilor trimisi de Dumnezeu omenirii de la Adam, Coranul codificand revelatia finala a
lui Dumnezeu. Invatatura islamica vede iudaismul si crestinistmul ca derivand din
invataturile unora din acesti profeti - in special Avraam - si recunoaste radacinile lor
avraamice, în timp ce Coranul ii numeste Oameni ai Cartii.
Islamul invata ca Iisus a fost un profet trimis de Allah, insa crestinii de mai tarziu au
distorsionat mesajul lui si l-au transformat in "fiul lui Dumnezeu". Prin urmare, islamul are
ca misiune restaurarea credintei monoteiste (distorsionata in timp) si completarea acesteia
pentru a se potrivi schimbarilor survenite in societatea umana. Islamul considera ca legea lui
Moise era potrivita pentru timpul sau, Isus a completat-o, dand importanta spiritualitatii mai
mult decat ritualului, iar in cele din urma legea islamica (sharia) a fost data de Allah pentru
a servi nevoilor umanitatii in stadiile sale cele mai dezvoltate.

Populatie si resurse
Musulmanii oriunde se afla, formeaza o natiune (Millatun Wahidah). Credinta este
cea care decide nationalitatea in Islam si nu teritoriul geografic, culoarea, rasa sau limba.
Cetatenia statului islamic poate fi determinata de granite geografice. Sunt 46 tari
musulmane In lume pe baza majoritatii populatiei. Populatia musulmana din lume trece de
peste 1000 milioane, ceea ce constituie o formidabila putere umana. .
Tarile musulmane produc Impreuna doua treimi din petrolul lumii, 70% cauciuc,
75% iuta, 67% mirodenii, doua treimi de ulei de palmier, 50% fosfat, 40% staniu. Ei produc
si o mare cantitate de bumbac, ceai, cafea, lana, uraniu, mangan, cobalt si multe alte bunuri
si minerale. Exista si o cantitate uriasa de gaz natural In tarile musulmane.
Daca privim harta lumii, aflam ca tarile musulmane ocupa o pozitie strategica. 60%
din Marea Mediterana apartine tarilor musulmane. Marea Rosie si Golful se afla in
intregime in regiunea musulmana. .
In cursul istoriei, musulmanii au pierdut unitatea lor esentiala, dar aceasta ar trebui sa
fie restaurata iarasi, pentru binele Intregii omeniri. Musulmanii, care au contribuit odata
puternic la stiinta si civilizatia lumii, ar putea face din nou astfel daca se unesc Intr-adevar
pe baza Islamului. Adevaratul progres uman poate fi atins doar prin pastrarea credincioasa a
Invataturii Islamului. Ar trebui sa Incercam sa restauram gloria Islamului si sa transformam
actuala lume plina de probleme Intr?un loc fericit si linistit In care sa traim. Mandria
trecutului va avea sens daca prezentul poate fi modelat In lumea trecutului, Impreuna cu
promisiunea pentru viitor. Musulmanul Mullah are capacitatea si nevoia practicarii
credincioase a invataturilor islamice.

4
 Profetul Mahomed (Muhammad)
In limba araba numele Mahomed inseamna "cel demn de lauda". Profetul Mahomed
s-a nascut intr-o familie de negustori din Mecca (familia Hasim, tribul Qurayš) in jurul
anului 570. Tatal sau moare cu putin timp inainte de nasterea sa si mama sa cand el avea
doar 6 ani. Este crescut de unchiul sau Abu Talib de la varsta de 8 ani. La 12 ani calatoreste
in Syrea, unde un preot crestin ii prezice ca el este profetul despre care se vorbeste in Biblie.
La douazeci si cinci de ani se casatoreste cu prima lui nevasta, Hadijea, stapana sa, o vaduva
bogata in varsta de patruzeci de ani; sotia sa va deveni prima musulmana. Datorita
caracterului sau integru este ales ca membru intr-o organizatie numita “Alianta pentru
Caritate”. Este pentru un timp pastor, avand posibilitatea sa calatoreasca mult. Era cunoscut
de toti ca fiind o persoana foarte corecta si cu un suflet foarte bun.
Catre anul 615, intr-una din meditatiile sale solitare, Mahomed are o revelatie.
Potrivit traditiei, Arhanghelul Gavril a aparut si aratandu-i o carte i-a poruncit sa citeasca
(Iqra’! –“Cireste!”). Profetul s-a dezvinovatit de cateva ori ca nu stie sa citeasca, dar ingerul
a staruit si apostolul (rasǖl) lui Dumnezeu a putut citi fara poticnire. Speriat foarte tare de ce
i s-a intamplat s-a intors acasa si i-a povestit sotiei sale ciudata intamplare. Mahomed incepe
sa predice, intai in familie si printre cunostinte, apoi publicului larg. La inceput el este
ignorat de majoritatea oamenilor, iar mai apoi ridicularizat. Totusi, el reuseste sa atraga din
ce in ce mai multi converti la noua sa religie.
Cu fiecare an care trecea, noi capitole erau revelate din Coran. Pe masura ce numarul
celor ce il urmau crestea, Mahomed devine o amenintare la adresa conducatorilor societatii
sale si este persecutat, alturi de cei care il urmau. Era acuzat de minciuna si i se cerea sa faca
minuni pentru a-si dovedi calitatea de profet. A inceput deci sa-si caute noi locuri de
raspandire pentru miscarea sa orientandu-se spre Medina, un oras la 400 km spre
miazanoapte de Mecca, unde in anul 622 pleaca in secret impreuna cu sfetnicul sau Abu
Bakr. Acest eveniment numit Hiğra, (in araba "Emigrarea") marcheaza debutul erei
islamice.
Mahomed devine conducatorul orasului si in scurt timp Medina devine capitala
primului stat islamic. Acest stat este imediat atacat de vecinii mai puternici din Mecca, insa
Mahomed resuseste sa castige cateva batalii importante, asigurand securitatea statului sau.
Acesta continua sa sa se extinda si in cele din urma Mahomed cucereste Mecca fara varsare
de sange in 630 orasul-cetate care a devenit punctul de orientare a rugaciunii (qibla) si loc
de pelerinaj (hağğ).
In tot acest timp, versete din Coran continua sa ii fie revelate, fiind scrise si pastrate
cu exactitate. Mahomed a murit la 63 de ani, in 632 fara sa lase un mostenitor masculin. La
moartea sa, toata peninsula Arabica era unita pentru prima data in istorie, in noul stat
islamic.
Biografiile lui Mahomed subliniaza umanitatea sa. Ca toti profetii dinaintea lui,
Mahomed a fost un om obisnuit din multe puncte de vedere, insa el a fost sustinut de Allah
din mai multe puncte de vedere. Spre exemplu, desi Mahomed a facut greseli ca orice om,
Allah l-a ajutat sa nu pacatuiasca niciodata. Deasemenea, Allah l-a ajutat sa-si corecteze
greselile si erorile de judecata, astfel incat viata sa serveste ca model pentru toti musulmanii.

5
 Coranul - ultima carte sfanta
Cuvantul Qur’ān (Coran) provine de la qara’a- “acita, a recita” si reprezinta pentru
musulmani cuvantul lui Dumnezeu transmis de Arhanghelul Gabriel profetului Mohamed,
ultimul din linia profetilor biblici. Desi este numit "carte", cand un musulman se refera la
Coran, se refera la text, la cuvinte, nu la lucrarea tiparita.
Allah a sustinut profetii pe care i-a trimis prin miracolele pe care acestia le-au facut.
In cazul lui Mahomed, Coranul a fost miracolul sau si dovada ca este un profet adevarat.
Musulmanii cred ca Coranul este cuvantul lui Allah si ca nici un om nu poate inventa un
text atat de perfect.
Textul complet al Coranului s-a constituit sub primii califi; variantele au fost
suprimate. Coranul consta in 114 capitole numite "sǖrah"(sura) care contin un numar
variabil de versuri numite “āyāt”. O sǖrah tipica poate adresa teme variate ca: profetii,
creatia lumii, societatea islamica, legea islamica, resposibilitatea omului in fata lui Allah.
Invatatii musulmani considera ca univeralitatea si profunzimea Coranului ce explica forma
narativa non-liniara. Capitolele nu sunt dispuse in ordine cronologica sau topica, ci in raport
invers cu lungimea lor, astfel incat majoritatea primelor revelatii poetice de la Mecca se afla
la sfarsitul cartii, iar sǖrah-ele cele mai lungi se afla la inceput. Fiecare sǖrah are un titlu si
toate cu exceptia uneia, incep cu versul numit “Basmallah” : “In numele lui Dumnezeu,
Atotiertatorul, Atotmilostivul” (Ba-sm-allah al-rahmān al-rahĩm” ). Multe dintre ele sunt
marcate cu litere simbolice, indicand poate culegerea de care apartineau. Cartea este in
proza rimata si contine o frumoasa si puternica imagistica.
Cele doua teme principale ele Coranului sunt monoteismul si puterea lui Dumnezeu,
apoi natura si soarta oamenilor in raportul lor cu divinitatea. Dumnezeu este unicul creator
al universului, al oamenilor si al spiritelor, el este drept si binevoitor; primeste nume care ii
descriu atributele precum Atotstiutor, Atotputernic. Oamenii sunt sclavii privilegiati ai
Stapanului.
Coranul a fost pastrat de-a lungul timpului prin memorarea intregului text, cuvant cu
cuvant. Tiparirea in masa a Coranului in araba si traducerea in alte limbi sunt considerate
facilitati moderne. Coranul a fost revelat, conform credintelor musulmane, profetului
Muhammad de catre Arhanghelul Gavril in numeroase ocazii intre anii 610 si moartea lui
Muhammad in 632. Pe langa faptul ca ii memorau revelatiile, insotitorii lui le-au notat pe
pergamente, pietre si in alte locuri, astfel incat intreg Coranul a fost scris in timpul vietii
Profetului Mohamed.
Musulmanii mai cred ca in zilele noastre Coranul este identic cu cel revelat
profetului Mohamed si prin el, insotitorilor lui, care i-au memorat cuvintele. Carturarii
considera ca versiunea Coranului folosita astazi a fost intocmita in scris de al treilea Calif,
Uthman ibn Affan, intre anii 650 si 656. El a trimis copii ale versiunii sale in toate
provinciile noului Imperiu, si a stabilit ca toate copiile inexacte sa fie distruse. Cu toate
acestea, unii sceptici se indoiesc de traditiile orale pe care se bazeaza povestea si vor spune
doar ca primul Coran a fost intocmit inainte de 750.
Exista numeroase alte traditii, si multe teorii academice contradictorii, privind
provenienta versetelor asamblate in Coran. Cei mai multi musulmani accepta varianta
conform careia Abu Bakr, primul calif, i-a ordonat lui Zayd ibn Thabit sa stranga si sa
inregistreze toate versetele autentice ale Coranului, dupa cum erau pastrate in forma scrisa

6
sau orala. Colectia lui Zayd, pastrata de vaduva lui Mohamed Hafsa bint Umar, a fost
folosita de Uthman si sta la baza Coranului din zilele noastre.
Versiunea lui Uthman organizeaza revelatiile in ordinea lungimii, cu cele mai lungi
capitole (sura) la inceputul Coranului si cele mai scurte la sfarsit. In viziunea
conservatorilor ordinea capitolelor este stabilita de divinitate. Mai tarziu specialistii au
incercat sa aseze capitolele in ordine cronologica, si printre musulmani exista un consens
privind impartirea capitolelor in cele revelate la Mecca si cele revelate la Medina. Unele
capitole (de exemplu sura Igra) au fost revelate in mai multe parti, in momente diferite.
Deoarece Coranul a fost prima lucrare scrisa (la o data nesigura) in formele Hijazi,
Mashq, Ma’il si Kufic ale limbii arabe, care cuprind doar consoanele si nu noteaza vocalele,
si deoarece existau traditii diferite ale recitarii, pe masura ce persoane care nu vorbeau
limba araba se converteau la Islam, exista o neintelegere privind lectura exacta a anumitor
versete. Pana la urma s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc "puncte" pentru a indica
vocalele. Sute de ani dupa Uthman, carturarii musulmani au incercat sa determine aplicarea
punctelor si citirea corecta in textul nevocalizat al lui Uthman. In urma cercetarilor, au fost
acceptate sapte variante canonice de citire a Coranului, diferentele dintre acestea fiind
considerate minore si nu afecteaza intelesul textului.
Forma Coranului cea mai raspandita astazi este textul Al-Azhar din 1923, pregatit de
o echipa de la universitatea din Cairo.
Coranul timpuriu a devenit centrul devotamentului musulman si pana la urma
subiectul controverselor teologice. In secolul al VIII-lea, Mu’tazili au sustinut crearea
Coranului de-a lungul timpului. Oponentii lor, din diferite scoli, au pretins eternitatea si
perfectiunea Coranului, existent in ceruri inainte sa fie revelat lui Mohamed. Teologia
Ashari (care a devenit predominanta) sustine eternitatea Coranului si faptul ca el nu a fost
creat. Totusi, miscarile liberale moderne in cadrul Islamului se apropie de pozitia Mu'tazili.
Cei mai multi musulmani privesc Coranul cu veneratie, infasurandu-l intr-o panza
curata, pastrandu-l pe un raft inalt si spalandu-se ca pentru rugaciuni inainte de a citi din
Coran. Vechile exemplare ale Coranului nu sunt distruse ca hartia obisnuita, ci arse sau
depozitate in cimitire pentru Coran. Coranul este considerat un ghid infailibil pentru pietate
personala si viata in comunitate, si complet adevarat din punct de vedere istoric si stiintific.
De la inceputurile credintei , cei mai multi musulmani au crezut in perfectiunea
Coranului doar daca este redat in limba araba. Traducerile sunt un rezultat al efortului si
esecului uman, precum si lipsite de poezia inspirata aflata in Coran. Traducerile sunt deci
doar comentarii ale Coranului, nu reprezinta Coranul insusi.
Coranul reinterpretează mai multe istorii biblice (Adam si Eva, peripetiile lui Iosif,
monoteismul lui Avraam şi Ismail) si numeroase exhortatii morale, care formeaza, impreuna
cu traditiile privind viata profetului, baza legii islamice (sari'a). Sunt recomandate
generozitatea si veracitatea, iar egoismul negustorilor mccani este condamnat cu vehementa.
Practicile fundamentale ale vietii religioase a musulmanului sunt rugaciunile zilnice (salat),
milostenia, postul Ramada-nului si pelerinajul la Mecca. Formula de cult public musulman a fost
stabilita la sfarsitul secolului al Vll-lea. Fiecare musulman trebuie sa rosteasca cele cinci
rugaciuni zilnice, vestite prin convocarea (adhări) cintata de muezzin din virful minaretului
(mânară). Nu este absolut necesar ca musulmanul sa se afle în moschee. Oriunde ar fi, el tre-
buie sa faca ablutiunea rituala (wudii'), apoi sa se intoarca cu fata spre Mecca (qibla), sa
recite parti din Coran, cum ar fi sahada (crezul musulman) si takblr (Allahu akbar, Dumnezeu
este mare), si sa se prosterneze de doua sau de mai multe ori (raka'ăt) in moschee, qibla este

7
marcata printr-o nisa, numita mihrăb. Rugaciunile obisnuite au loc sub indrumarea unui imam.
in fiecare vineri (yawm al-jum'a), inlocuitorul califului sau al prim-ministrului acestuia
(khatîb), care se adreseaza credinciosilor dintr-un amvon (mînbar), rosteşte o predica (khuţba)
inaintea adunarii credinciosilor din moscheea-catedrala. Moscheile nu au altar, caci ele nu sunt
temple de jertfa ca unele biserici crestine, nici locuri in care se depoziteaza sulurile sfinte ale
revelatiei scrise ca sinagogile evreiesti. Totusi moscheea (masjid) este un loc sacru; ea poate
contine mormantul unui sfant sau relicve ale Profetului.
Reforme sociale si juridice au continuat reforma religioasa a lui Muhammad. in acest
fel, traditia musulmana sta la baza justitiei civile, regulile de comportare dintre soti, dintre
parinti si copii, dintre stapani si sclavi, dintre musulmani si nemusulmani. Este interzisa
camata. Sunt instituite legi alimentare. Femeia capata un statut mai bun; ea primeste jumatate
din mostenirea pe care o poate primi un mostenitor masculin. Coranul stabileste la patru
numarul sotiilor permise, dar considera ca una singura e de recomandat. Privitor la aceasta
practica, opiniile savantilor se contrazic.
Coranul este sursa principala a legii; a doua este Sunnah (practicile Profetului,
povestite prin intamplari din viata lui). Sunnah nu este un text ca si Coranul, dar este extras
din analiza textelor Hadith ("raport" in limba araba), care contin relatari ale cuvantarilor
Profetului si actiuni ale insotitorilor sai pe care le-a aprobat.
Legea islamica acopera toate aspectele vietii, de la guvernare si relatii externe pana
la viata de zi cu zi. Legea islamica la nivel de guvernare si justitie sociala se aplica doar
acolo unde guvernul este Islamic.
Coranul este considerat a fi ultima carte sfanta, facut pentru stadiile cele mai
avansate ale societatii si valabila pana la sfarsitul lumii.
Succesiune si secesiune
La moartea lui Muhammad (632 d.Cr.), cand varul si ginerele sau 'AH ibn Abî Talib si
unchiul sau Ibn 'Abbas privegheau trupul neinsufletit, alti partizani s-au strans deoparte ca sa
aleaga un succesor sau un calif (khalifa, de la khlf, „a urma"). Titlul va ajunge sa insemne mai
apoi faptul ca un calif uneste in persoana sa doua functii care la toti oamenii obisnuiti sunt
separate: functia militara de conducator al credinciosilor (amir al mu'minin) si functia religioasa
de imam al musulmanilor (imam al-muslimm). In zori, dupa lungi deliberari, adunarea a
hotarat ca primul succesor sa fie Abu Bakr, socru al profetului si insotitor in hegira la Medina,
desemnat de insusi Muhammad sa supravegheze, in locul lui, rugaciunile in comun. In primii
doi ani ai califatului sau, Abu Bakr fixeaza definitiv dominaţia musulmana asupra Arabiei si
intreprinde expeditii impotriva beduinilor rasculati şi impotriva Siriei bizantine. Succesorul lui
Abu Bakr si al doilea calif in linie sunnita, 'Umar (634-644), cucereşte Siria si o buna parte din
Egipt si Mesopotamia.
Marile secesiuni religioase incep odata cu moartea lui 'Umar; ele vor sfarsi prin a
produce un numar mare de secte, numar pe care traditia 1-a socotit a fi de 272. Intr-adevar,
partizanii lui 'Ali, var si ginere al profetului, casatorit cu fiica lui, Fatima, se asteptau ca acum
'Ali sa fie investit cu demnitatea de calif, dar aristocratul 'Uthman (644-656) din familia
Umayyazilor meceani, vechi adversar al lui Muhammad, a fost ales in locul sau. Ideologia
„celor ce resping pe primii califi”, numiti rawāfîd, siiti („partizani"; de la si'at 'Ali, „partidul lui
'Ali'”), cere ca succesiunea la califat sa se efectueze dupa regulile de rudenie cele mai strinse.
Dupa ei, califul trebuie sa fie nu numai din tribul Quraysit, ci si din familia Hasim si
descendent legitim din Fatima cu 'Ali ibn Abi Tālib. Altfel spus, Si'a a vrut sa intemeieze dinas-
tia alizilor, dar soarta a decis in favoarea umayyazilor (omeiazii).

8
 In 656, umayyadul 'Uthmān e asasinat de un grup de partizani ai lui 'Ali, care nu se
dezice de ucigasi. Ales Calif (fiind al patrulea in ordinea sucesiunii sunnitilor), 'Ali va trebui sa
infrunte un duo de temut care il acuza de complicitate la omor: puternicul guvernator
umayyad al Siriei, Mu'āwiya, si dibaciul sau general 'Amr ibn-'Ās, cuceritorul Egiptului. Cand
'Ali era pe punctul de a castiga batalia de la Siffïn pe Eufrat impotriva lui Mu'āwiya (657),
'Amr ibn al-'As a ridicat foi din cartea Coranului in varful lancilor ostasilor sai, si armata lui
'Ali a dat inapoi. 'Amr ibn al-'As in persoana propune un arbitraj intre 'Aii şi Mu'āwiya si il
reprezinta pe acesta din urma cu atata siretenie, incat siitii s-au trezit tratati ca invinsi. O noua
complicatie se iveste si ea il face pe 'Ali, si mai mult, prizonierul nobilelor sale scrupule: un grup
insemnat al armatei sale, khariğitii sau „schismaticii", prin excelenta (de la khrg; „a iesi, a
pleca"), nu a recunoscut arbitrajul facut de oameni, spunand ca „nu exista alta judecata decat
aceea a lui Dumnezeu" (lā hukmatu HlaAllāh). Khariğitii, puritanii islamului, nu se preocupau
de stabilirea liniilor succesiunii dinastice. Ei voiau ca demnitatea de calif sa fie electiva si sa
revina celui mai evlavios musulman, fara deosebire de trib sau de rasa: daca o merita, un
sclav etiopian ar putea avea mai mult drept sa-ai asume califatul decat un qurayšit. Doctrina lor
se distanata hotarat si prin alte trasaturi de aceea a majoritatii musulmanilor, pentru care a
decade din calitatea de membru al comunitatii musulmane ('umma) era la fel de serioasa, daca
nu si mai grava, decat excomunicarea in crestinismul medieval. Or, contrar puritanilor mai
tarzii din crestinism, pentru puritanii musulmani credinta nu era suficienta; socoteau asadar ca e
nevoie si de fapte. Ca atare, un musulman care greseste inceteaza sa mai faca parte din
comunitatea musulmana. Aceasta nobila grija a kharigitiilor pentru curatenie morala se intilnea
cu scrupulul adevarului istoric; ei afirmau ideea potrivit careia Coranul nu ar fi in intregime
revelat. In loc de a-1 combate pe Mu'āwiya, 'Ali s-a intors impotriva khariğitilor care,
desclestindu-se din impotrivirea fata de Mu'āwiya, l-au eliminat pe 'Ali asasinandu-1 in 661.
Califatul revine lui Mu'āwiya, intemeietorul dinastiei Umayyazilor din Damasc (661-750).

Expansiunea teritoriala
Primii patru califi (632—661) cucerisera Orientul Apropiat, din Iran pana in Egipt.
Damascul a fost luat in 635, Ierusalimul, Antiohia si Basra in 638. Au urmat, in ritm rapid, noi
cuceriri: Persia (637-650), Egiptul (639-642). Din 661 pana la 750 Umayyazii din Damasc
au continuat expansiunea teritoriala a califatului spre rasarit (Afganistan) şi spre apus (Africa
de Nord si Spania). Exploatand cu dibacie caracterul berberilor — care au stiut totusi sa reziste
cuceririi manipuland instrumentele schismei (kharigite, in special) — armata musulmana a
traversat Ifriqīya (nordul Africii) si a ajuns pana la Maghrib al-aqsā, in extremul vest, la
strimtoarea Gibraltar, urmarind, cu sprijinul probabil al guvernatorului bizantin din Ceuta si al
evreilor persecutati din centrele urbane, cucerirea lui Al-Andalus (etimologie necunoscuta,
poate de la Vandalicia), regatul vizigotilor din Peninsula Iberica, incluzand Spania si
Portugalia de azi. Dupa caderea capitalei de la Toledo, arabii erau stapani absoluti pana in
Pirinei. Elanul lor s-a oprit la poalele muntilor, mai ales cand Carol Martel le-a oprit la Poitiers
(732) inaintarea in Franta. Detronati in 750 de abassizii din Bagdad, umayyazii aveau sa se
refugieze in Al-Andalus. Splendidul califat al Cordobei s-a mentinut din 756 pana in epoca
anarhiei „regilor de partide" (reyes de taifas: de la 1031 la 1090), cand statele crestine din
nordul Spaniei au facut strapungeri decisive, cucerind Toledo in 1085. Ocupata succesiv de
dinastiile berbere ale almoravizilor (1090—1145) si ale almohazilor (1157-1223), Spania avea
sa fie evacuata treptat de musulmani, care s-au menţinut totusi pana in 1492 pe o fasie ingusta
de pamant de pe coasta mediteraneana, emiratul nasrid al Granadei, in 827, aghlabizii din

9
Ifriqīya au pornit sa cucereasca Sicilia si sudul Italiei, de unde aveau sa fie respinsi de
bizantini. Insula a fost ocupata in 902, a devenit fatimida in 909 si aproape independenta in
948. Ea a fost cucerita de normanzi in 1091. Incepand din secolul al Xl-lea, puternicii
islamului ajung turcii, islamizati din secolul al X-lea; in special selgiucizii, care pun mana pe
tronul abbasizilor in 1058. Ei vor fi rasturnati in 1528 de mongoli (islamizati pe la 1300), care
au ocupat Irakul, dar vor fi stopati net de turcii mameluci care vor controla Egiptul pana la
ocupaţia otomana din 1517. Din secolul al XlV-lea pana in secolul al XlX-lea, islamul este
reprezentat in primul rand de puternicul Imperiu otoman, intemeiat in 1301 in Asia Mica. In
1453, otomanii cuceresc Constantinopolul, care le devine capitala (Istanbul). La est, turcii
mameluci isi instaleaza sultanatul la Delhi (1206-1526). Din 1526 pana in 1658, India de nord
va fi supusa imperiului islamic al Marilor Moguli, urmasi ai mongolilor. Indonezia si Malaiezia
au fost in mare parte convertite prin intermediul rutelor comerciale dinspre tarile musulmane.
Acelasi lucru si in ce priveste unele zone din Africa subsahariana.

Sunni si Shi’a
Cand profetul Mahomed a murit, el a lasat atat o religie cat si un stat islamic in
peninsula Araba cu aproximativ de 100,000 de locuitori. Alegerea noului conducator al
statului a creat o diviziune in randurile musulmanilor - prima din multe ce vor urma in
istoria islamului. Un grup l-a ales pe Abu Bakr, un apropiat al profetului ca nou Calif
(conducator al musulmanilor). Un alt grup insa credea ca Ali, ruda a profetului, ar fi trebuit
sa fie Calif, deoarece doar cei din familia profetului sunt destinati sa conduca.
Ali este ales al patrulea Calif, dar acest lucru este contestat datorita disputelor
anterioare. Intai, are loc o batalie intre Ali si Aisha (sotie a profetului), pe care Ali o castiga.
Apoi, guvernatorul Damascului, Mu'awiya se lupta cu Ali pentru califat. Are loc o batalie
intre cei doi la Siffin, care nu este castigata in mod decisiv de nimeni. Aceasta ii permite lui
Mu'awiya sa creeze o secta, Kharijitii. Acestia reusesc sa il ucida pe Ali in timp ce se ruga
intr-o moscheie, insa sunt invinsi intr-o serie de rascoale in anii urmatori.
In cele din urma, fiul lui Mu'awiya ajunge Calif si isi consolideaza puterea intr-o
batalie impotriva fiului cel mic al lui Ali, in care acesta din urma conduce o armata mult mai
mica si moare vitejeste. Datorita acestor dispute politice, schisma devine permanenta (si de
mara importanta in istoria islamului), iar grupul care recunoaste conducatorii islamului pe
linie ereditara in familia profetului ajunge sa fie numit Shi’a (insemnand cei ce il urmeaza
pe Ali). Shi’atii sunt condusi de un Imam din famila profetului, in loc de calif, pana in
secolul al IX-lea.
Dupa ce al doisprezecela Imam dispare fara urma, conducatorul Shiatilor este ales de
un consiliu si numit Aytollah. Islamul Sunni continua sa se extinda din Spania pana in India
in timpul dinastiei Ummayazilor (fondata de Mu'awiya). Astazi exista aproape un miliard de
musulmani in Indonezia, India, Asia Centrala, Peninsula Arabica si Africa, dintre care 90%
sunt sunni. Iranul si Iraqul au populatie majoritara shi’ata.
Astfel intre diviziunile religioase islamice exista diferente teologice si legale
semnificative fata de celelalte.
Secta Sunni a Islamului este cea mai mare (80-85% din musulmani sunt Sunni).
Sunnitii recunosc patru traditii legale: Maliki, Shafi’i, Hanafi si Hanbali. Toate patru
accepta validitatea celorlalte si musulmanii accepta pe oricare din ele pe care le considera
valide in conformitate cu propriile idei. Exista si traditii teologice sau filozofice (kalam).

10
 Musulmanii Shi'a difera de Sunni prin respingerea autoritatii primilor trei califi. Ei
respecta alte traditii si au propriile traditii legale. Shi'a cuprinde o şcoala de gandire majora
cunoscuta ca Ithna Ashariyya si mai multe scoli de gandire mici. Cei mai multi Shi'a traiesc
in Iran, Irak si Liban.Sunni si Shi'a s-au confruntat in repetate randuri. Unii sunniti
considera ca shi'itii sunt eretici in timp ce alti sunniti ii recunosc pe shi'iti ca musulmani.
O alta secta care dateaza din zilele de inceput ale Islamului este Kharijite. Singura
ramura supravietuitoare a Kharijite este Ibadhi. Cei mai multi musulmani Ibadhi traiesc in
Oman.
Alta secta extrem de violenta a fost cea a Asasinilor. Wahhabi este un grup mai
recent. Ei prefera sa fie numiti Ikhwan sau Brethren, sau uneori Salafi. Wahhabism este o
miscare initiata de Muhammad ibn Abd al Wahhab in secolul al XVII-lea pe teritoriul
Arabiei Saudite de azi. Ei se considera sunniti si urmeaza traditia legala Hanbali. Cu toate
acestea, unii ii privesc pe ceilalti sunniti ca eretici. Sunt recunoscuti ca religie oficiala a
Arabiei Saudite si au avut o influenta importanta in lumea islamica din cauza controlului
saudit al oraselor sfinte Mecca si Medina, si din cauza finantarii saudite pentru scoli si
moschei din alte tari.Alawi sunt o secta care incorporeaza aspecte religioase atat din sunni
cat si din shi'a. Ei sunt concentrati mai ales in Turcia, Siria si Liban.
O alta tendinta in Islamul contemporan este Islamul progresiv, liberal sau secular.
Acestia poarta numele de Ijtihadisti. Pot fi fie sunniti sau shi'iti, si in general sunt in
favoarea dezvoltarii interpretarilor personale ale Coranului si Hadith.
Un grup musulman foarte mic, localizat in special in Statele Unite, urmeaza
invataturile lui Rashad Khalifa si se numesc "Supusii". Ei resping hadith si fiqh, si spun ca
se ghideaza doar dupa Coran. Exista un grup si mai mic de musulmani care pretind ca
reprezinta invataturile autentice ale lui Rashad Khalifa care par sa se fi desprins din Supusi.
Cei mai multi musulmani din sectele Sunni si Shi'a considera acest grup ca eretic.
Sufism este o practica spirituala urmata si de Sunni si de Shi'a. Sufis considera ca
respectarea legii islamice este urmatorul pas spre supunerea perfecta; ei se concentreaza pe
aspectele interne ale Islamului, cum ar fi perfectionarea credintei si lupta cu ego-ul.
Cele mai multe ordine Sufi, sau tariqa, pot fi clasificate ca Sunni sau Shi'a. Exista si
grupuri sau secte foarte mari care nu sunt categorizate cu usurinta ca Sunni sau Shi'a, cum ar
fi Bektashi. Sufi sunt gasiti in toata lumea islamica, din Senegal pana in Indonezia.

11
 Convingerile fundamentale ale islamistilor sunniti sunt cunoscute ca cei Cinci Stalpi
ai Islamului, in timp ce islamistii shi'iti au o terminologie diferita, cuprinzand cinci
convingeri de baza ("Radacinile Religiei") si zece practici de baza ("Ramurile Religiei").
Toti musulmanii sunt de acord cu urmatoarele afirmatii, pe care sunnitii le numesc cei Cinci
Stalpi ai Islamului, iar shi'itii le considera doua din Radacinile Religiei si patru din Ramurile
Religiei.

Cei 5 Stalpi de Baza in Religia Islamica

 "Shahadah": Marturisirea faptului ca nu exista nimeni demn de veneratie in afara de
Dumnezeu si ca Mohamed este mesagerul sau. Marturisirea de credinta “La illaha illa
Allah ua anna Mahomedan rasulu Allah” inseamna: “Marturisesc ca nu exista alt
Dumnezeu in afara de Allah si Mahomed este trimisul sau”. Este principala modalitate
prin care musulmanii isi afirma apartenenta la religia islamica. Marturisirea de credinta
este omniprezenta in viata musulmanului
 "Salah": Stabilirea celor cinci rugaciuni zilnice (salah). Rugaciunea este dovada practica
a credintei. Musulmanii fac rugaciune de 5 ori pe zi. Rugaciunile se efectueaza in cele 5
momente importante ale zilei si se numesc in functie de acele momente cand ea trebuie
efectuata. Rugaciunea se efectueaza in directia Al-Kaaba (Casa sfinta) aflata in Mecca.
Inainte de a se ruga, musulmanul trebuie sa fie curat pe haine si corp, iar locul unde
intentioneaza sa faca rugaciunea trebuie sa fie curat. Religia islamica interzice
rugaciunea la Mahomed, alti profeti sau ingeri. Musulmanul se roaga doar la Dumnezeu.
In afara de cele 5 rugaciuni obligatorii musulmanul poate sa faca si alte rugaciuni
optionale.
 "Zakat": Caritatea (Zakaah), care reprezinta a 40-a parte (2,5%) din economiile tinute
mai mult de un an, cu putine exceptii, pentru fiecare musulman a carui avere depaseste
nisab-ul, si 10% sau 20% din productia agricola. Acesti bani sau produse vor fi
distribuite săracilor. In limba araba cuvantul zakaat inseamna purificare, curatire. Dania
rituala are o destinatie precisa cum a mentionat Coranul: "Milosteniile -din dania- sunt
numai pentru saraci, pentru sarmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale
caror inimi se aduna -intru credinta-, pentru slobozirea robilor, pentru cei indatorati
greu, pentru calea lui Allah si pentru calatorul aflat pe drum". Persoana care il ofera
trebuie sa nu astepte nimic in schimbul lui si sa nu urmareasca laude din partea celorlalti
pentru actele sale de caritate
 "Ramadhan": Postul de la rasarit pana la apus in luna Ramadan (sawm). Luna Ramadan
a noua luna a calendarului Islamic si comemoreaza luna in care profetul Mahomed a
primit revelatia de la Dumnezeu. Timp de 30 de zile musulmanii adulti trebuie sa
posteasca din zori pana la apusul soarelui. Aceasta inseamna abstinenta de la mancare,
bautura, fumat si relatii conjugale in timpul orelor de post. Calatorii, femeile gravide,
femeile care alapteaza si bolnavii pot amana postitul, urmand sa-l faca ulterior. In afara
de acest lucru musulmanii trebuie sa-si modifice comportamentul; sa nu minta, sa nu-i
jigneasca pe ceilalti. Luna Ramadan este considerata o luna a iertarii si a milei. Religia
islamica stabileste postul ca un mijloc de purificare, un exercitiu de auto control si o
dovada de credinta.
 "Hajj": Pelerinajul la Mecca in timpul lunii Dhul Hijjah Orice musulman care are
capacitate financiara si o buna stare de sanatate este obligat sa efectueze macar o data in
viata acest pelerinaj. Al-Kaaba (casa lui Allah) este o cladire cubica cu un etaj despre

12
 care religia islamica spune ca a fost construita de Adam si reconstruita mai tarziu de
catre profetul Ibrahim si fiul sau Ismail.
Toti musulmanii sunt de acord cu inca doua Radacini ale Religiei Shi'a:
 Dreptatea lui Dumnezeu ('Adl).
 Invierea (Me'ad).
si patru din ceea ce shi'itii numesc Ramuri ale Religiei:
 Placerea lucrilor bune (Amr-bil-Ma'roof).
 Interdictia lucrurilor rele (Nahi-anil-Munkar).
 Cautarea aprobarii divine (Jihad).
 Plata taxei pe profit (Khums).
in timp ce doua ramuri si o radacina sunt specifice Shi'a:
 Credinta in conducatorul (imam) Ali numit si ghidat de Dumnezeu si in unii din
descendentii sai (Imamah).
 Iubirea pentru Ahl-ul-Bayt si urmasii lor (Tawalla).
 Ura pentru inamicii Ahl-ul-Bayt (Tabarra).

Fundamentele Credintei Islamice

Exista sase credinte elementare impartasite de toti musulmanii:
 Credinta in Dumnezeu, singurul demn de veneratie. Musulmanii cred in unicul,
atotputernicul si incomparabilul Dumnezeu. Dumnezeu este Creatorul, Stapanul,
Sustinatorul a tot ceea ce este in univers si este inzestrat cu 99 de calitati. Unicitatea lui
Dumnezeu este cel mai important principiu al religiei islamice. Coranul spune "El este
Dumnezeu, cel Unic! Dumnezeu este Stapanul! El nu zamisleste si nu este nascut". A
spune ca Dumnezeu are fii sau fiice (in religia Arabiei pre-islamice se spunea ca
Dumnezeu are fiice) este mare pacat si contravine principiului unicitatii lui Dumnezeu.
 Credinta in toti profetii si mesagerii (trimisi de Dumnezeu). Musulmanii cred in profeti
si in mesagerii lui Dumnezeu. Dumnezeu a trimis profeti si mesageri in anumite
perioade critice din istoria omenirii. Mahomed este ultimul profet. Primul a fost Adam.
Alti profeti sunt Noe, Avraam, Ismail, Salih, Enach, Iacob, David, Ioan, Moise, Iov si
Isus. Profetii au fost alesi de Allah dintre oamenii care puteau fi model de urmat pentru
comunitatile lor. Toti profetii se bucura de acelasi grad de respect din partea
musulmanului.Profetii sunt dovada iubirii lui Dumnezeu fata de oameni, El nu isi
abandoneaza creatia si incerca sa ii informeze. Totusi, odata ce mesajul a fost revelat,
este resposabilitatea oamenilor sa il accepte, iar ei vor fi rasplatiti (sau pedepsiti) in
functie de alegera lor.
 Credinta in Ziua Judecatii (Qiyamah) si in inviere.Musulmanii cred in ziua judecatii si in
faptul ca in aceasta zi oamenii isi vor primi pedeapsa sau rasplata de la Dumnezeu. In
religia islamica Ziua Judecatii se mai numeste si Ziua Socotirii, Ziua cea Adevarata,
Ziua Adunarii, Ziua Vesniciei, Ziua Iesirii din Morminte, Ziua Durerii, Ziua Chemarii.
In Coran este scris in detaliu despre ceea ce se va intimpla in aceasta zi. Paradisul este
de asemenea descris, in termeni metaforici. Este posibil ca ne-musulmanii sa ajunga in
paradis, cu conditia sa fi fost oameni buni si sa creada in acelasi Dumnezeu (sa fie
Crestini sau Evrei).
 Credinta in cartile trimise de Dumnezeu. Credinciosul musulman crede in toate cartile
revelatoare care sunt mentionate in Coran. Acestea sunt: Tora, Psalmii lui David,
Evanghelia, Pergamentele lui Avraam. Totusi, musulmanul urmeaza doar Coranul si nu

13
 celelalte carti, deoarece Coranul este singura carte care s-a pastrat intacta, fara nici o
modificare. Trebuie mentionat ca Coranul isi pierde din inteles prin traducere, deoarece
multe cuvinte arabice au semnificatii exacte care nu pot fi traduse.
 Credinta in ingeri. Conform religiei islamice ingerii sunt creati de Dumnezeu din
lumina. Rolul lor este de a indeplini poruncile lui Dumnezeu. Spre deosebire de oameni,
ingerii sunt fiinte imortale care nu pacatuiesc, se supun intotdeauna lui Dumnezeu si nu
fac decat ceea ce el hotaraste. Ingerii sunt foarte prezenti in viata noastra. In anumite
situatii ingerii au luat chip de om si au vorbit profetilor. Maria, Avraam, Lut au avut
ocazia sa-i vada. Trimisul lui Dumnezeu, Mahomed l-a vazut pe ingerul Gabriel.
Dumnezeu a dat fiecarei categorii de ingeri o anumita calitate. In pofida acestor lucruri,
oamenii sunt din multe puncte de vedere superiori ingerilor. Dumnezeu a incredintat
pamantul oamenilor si nu ingerilor; acestora li s-a spus sa se plece in fata lui Adam si
oamenii au acces la un nivel de cunoastere la care ingerii nu au.
 Credinta in destin (Qadaa si Qadar in araba). (Aceasta nu inseamna ca un om este
predeterminat in actiuni sau sa traiasca o anumita viata. Dumnezeu i-a dat liberul arbitru
pentru a-i permite sa ia decizii.) Credinta in destin inseamna a fi constient de faptul ca
viata si tot ceea ce exista este in mainile lui Dumnezeu. Oamenii nu pot avea ceea ce
Dumnezeu hotaraste sa nu aiba. Numai Dumnezeu cunoaste destinul oamenilor. Un
musulman crede in destin si in predestinare indiferent daca destinul e bun sau rau.
Credinta in destin nu este in contradictie cu vointa omului. Omul este capabil sa aleaga
intre bine si rau. Responsabilitatea apartine omului iar faptele sunt create de Dumnezeu.
Nimeni nu poate aduce ca argument pentru pacatele sale destinul.
 Crezul musulman (traducere aproximativa): "Cred in Dumnezeu; si in Ingerii Sai; si in
Scripturile Sale; si in Mesagerii Sai; si in Ziua de Apoi; si in Soarta, ca Binele si Raul
sunt de la Dumnezeu, si in Inviere dupa moarte. Declar ca nu exista nimic demn de
veneratie in afara de Dumnezeu; si declar ca Muhammad este Mesagerul Sau."

Fapte si Lucruri Interzise in Religia Islamica

Printre altele, religia islamica interzice: carnea de porc, carnea animalelor care au
murit natural, bauturile alcoolice, drogurile (in cazul in care nu sunt folosite ca
medicament), vanatoarea ca sport, cultivarea drogurilor si a tutunului, adulterul, prostitutia,
divortul fara motiv sau amenintarea cu divortul, maltratarea sotiei, neascultarea parintilor,
dispretul, aroganta, minciuna, superstitiile, vrajitoria, inselaciunea, blestemele, invidia,
specula, imprumutul cu dobanda, jocurile de noroc, sinuciderea, mita, risipa, barfa si
indiferenta in relatiile umane. Cele 10 porunci au o importanta la fel de mare in islam ca in
iudaism sau crestinism - desi nu au aceeasi forma.
Lucrurile interzise sunt numite haraam si cele permise halaal. Acest sistem al
alucrurilor permise si interzise este mai complicat si include si lucruri rele dar nu total
interzise (Makruh) si lucruri recomandate dar nu obligatorii (Mustahab).
Multe lucruri nu sunt interzise in mod absolut; cand musulmanul se afla intr-o
situatie dificila si nu are de ales, unele lucruri devin permise. Spre exemplu, musulmanul are
voie sa manance carne de porc daca nu gaseste altceva si moare de foame. Sau, desi
imprumutul cu dobanda este interzis, musulmanul poate depozita sau chiar imprumuta bani
de la banca pentru ca acest lucru este necasar in societatea occidentala si nu exista
alternative care sa nu foloseasca dobanda (aceasta presupune ca musulmanul depoziteaza
banii la banca din necesitate, si nu cu scopul de se imbagati din dobanda).

14
 Apostazie si blasfemie
Comunitatile islamice, ca si cele crestine si iudaice, exclud deseori credinciosi care
au comis apostazie sau blasfemie. In teologia clasica Islamica, conversia de la Islam la alta
religie este interzisa si pedepsita cu moartea. Apostazia este lipsa de loialitate catre Islam de
catre oricine a profesat credinta islamica. Blasfemia este lipsa de respect pentru principiile
esentiale ale Islamului. Nu exista o distinctie clara intre aceste concepte, multi credinciosi
considerand ca nu poate exista blasfemie fara apostazie.
In perioada imperiului Islamic, apostazia era considerata tradare, si era tratata ca
ofensa capitala; pedepse cu moartea erau executate sub autoritatea califului. In zilele noastre
apostazia poate fi pedepsita cu moartea in Arabia Saudita, Qatar, Yemen, Iran, Sudan,
Pakistan si Mauritania. Blasfemia este de asemenea pedepsita in multe din aceste tari.
In cele mai multe tari, aceste legi sunt invocate doar sporadic si selectiv;
condamnarile sunt anulate la nivele superioare, sau daca nu sunt anulate, condamnatii pot fi
lasati sa plece din tara. Unele tari, mai ales Iran sub Republica Islamica, Afghanistan sub
Talibani si Sudan au aplicat legea fara compromisuri. In fiecare din aceste tari regimurile
islamiste au executat si inchis sute de mii de oameni considerati ca savarsind apostazie sau
blasfemie.
Alte pedepse indicate de Sharia (in functie de interpretare) pot sa duca la anularea
casatoriei cu un musulman, indepartarea copiilor, pierderea proprietatii si drepturilor de
mostenitor sau alte sanctiuni.
Si aici ca si in alte parti ale Islamului, specialistii nu sunt de acord in privinta
aplicarii principiilor fundamentale, cu unele persoane care sustin pedepsele si altele care
incearca sa minimizeze impactul acestor probleme.

Munca si Stiinta completeaza Credinta Islamica

In credinta islamica, este o datorie a musulmanului sa munceasca si sa studieze.
Allah rasplateste omul pentru timpul in care munceste sau invata, considerand aceasta ca o
rugaciune.
Profetul Mahomed spune: "Cine calatoreste pe un drum in cautarea stiintei,
calatoreste pe drumul lui Allah spre Rai". Deasmenea, credinta islamica spune ca "avantajul
celui credincios-invatat asupta celui credincios-neinvatat este ca si luna plina fata de
celelalte stele." Un om obisnuit nu se intreaba de ce crede in Allah ci pur si simplu stie ca
trebuie sa creada si crede, spre deosebire de cel invatat care cauta dovezi ca credinta
islamica este adevarata si ca Allah exista. Rezultatul este ca omul invatat va crede mai tarziu
decat omul simplu, dar credinta lui va fi mult mai puternica, deoarece aceasta credinta are o
temelie solida.
Exista o poveste cu privire la un om care atunci cand s-a intalnit cu profetul i-a fost
rusine sa dea mana cu el pentru ca avea mainile aspre. Vazand aceasta, Mahomed i-a luat
mainile si i le-a sarutat, spunand: acestea sunt mainile uni om ce slujeste pe Allah (pentru ca
era om muncitor).
Teoriile stiintifice moderne despre formarea universului, aparitia si dezvoltarea vietii
pe pamant nu sunt in contradictie cu credinta islamica: "Stiinta trebuie sa ne sporeasca
credinta. Este gresit ca oamenii sa nu vada ceea ce se afla in fata ochilor lor. Pentru un
musulman, fosilele si dinozaurii descoperiti nu reprezinta o amenintare, ci o confirmare a
puterii lui Allah."

15
 Legea Islamica sau Sharia
Legea islamica reprezinta un sistem judiciar complex bazat in principal pe sfantul
Coran, (Coranul stabileste pricipii de baza pentru comportamentul uman, dar nu cuprinde un
cod judiciar propriu-zis), invataturile profetului Mahomed cat si din interpretari ulterioare
ale acestor invataturi. Legea Sharia a continuat sa fie reinterpretata si adaptata la noi
circumstante sociale. Dupa moartea profetului, Califii din dinastia Ummayazilor au
completat legea Sharia si au adaptat-o la noile circumstante din imperiul islamic. Deoarece
acest imperiu ajunsese sa cuprinda teritorii vaste in afara peninsulei arabice, elemente din
legea greca, iudaica, crestina si persana sunt incorporate in Sharia.
In timpul dinastiei Abbasidilor, se formeaza doua grupuri. Unii considera ca Sharia trebuie
sa fie formata doar de invataturile profetului si Coran. Celalat grup considera ca Sharia
poate include invataturile unor judecatori si invatati de seama. In cele din urma sistemul
adoptat in lumea islamica are urmatoarea forma: un judecator incercand sa rezolve un caz
trebuie sa consulte intai Coranul, apoi invataturile lui Mahomed. Daca raspunsul nu se
gaseste in acestea, el urmeaza opinia generala a judecatorilor Musulmani sau daca este un
caz cu totul nou, il rezolva prin analogie cu cel mai apropiat caz cunoscut.
Legea Sharia ajunge la forma clasica (traditionala) in jurul anului 900, desi continua sa se
dezvolte si in urmatorii 1000 de ani. Legea Sharia traditionala cuprinde printre altele: pentru
adulter - pedeapsa cu moartea; pentru furt - taiarea mainii drepte; pentru consumul de alcool
- 80 de lovituri de bici. Crima sau ranirea grava se pedepseste 'ochi pentru ochi'. Spre
exemplu, daca o persoana ataca o alta persoana si cea de a doua persoana isi pierde ochiul in
atac, iar prima este gasita vinovata de un judecator, cea de a doua persoana are dreptul sa ii
scoata acelasi ochi primei persoane. Daca insa a doua persoana raneste mai mult pe prima
persoana, ea este aspru pedepsita. Aceasta regula descurajeaza victimele de la a retalia in
acest fel si de obicei se ajungea la o intelegere, acceptandu-se bani sau obiecte de valoare in
schimb. Pentru alte crime mai putin serioase, criminalul trebuie sa plateasca o suma de bani
victimei, sa primeasca lovituri de bici sau sa fie inchis o perioada de timp. Legea Sharia
descrie si modul in care se desfasoara procesul. Reclamantul sau o ruda a sa depun plangre.
Paratul se considera nevinovat pana la dovedirea contrariului, are dreptul sa nu spuna nimic
pana la proces si sa fie reprezntat de un avocat. Un sistem de apeluri permite ca cazul sa fi
transferat la curti superioare sau in cele din urma la conducatorul tarii. Marturia unei femei
valoreaza jumatate din cea a unui barbat, motivul principal fiind ca femeile din acea
perioada erau mult mai putin educate decat barbatii.
Incepand cu secolul 19, Sharia este influentata puternic de sistemul legal occidental. Unele
tari (Turcia) abandoneaza complet Sharia, pe cand altele o adapteaza (interzicand poligamia
spre exemplu). Majoritatea specialistilor in Sharia cred ca aceasta poate fi adaptata
conditiilor lumii moderne fara a abandona spiritul legii islamice. Astfel de sisteme judiciare
moderne bazate pe Sharia sunt folosite spre exemplu in Arabia Saudita si Iran. Un numar
mic de autoritati locale in Africa continua inca sa aplice Sharia traditionala.

Calendarul islamic
Datele islamice au originea in Hijra, plecarea de la Mecca spre Medina. Acela a fost
anul 1, AH (Anno Hegira) - care corespunde anului 622 AD. Este un calendar lunar, dar
difera de alte asemenea calendare (de exemplu calendarul Celtic) prin aceea ca este
sincronizat doar cu ciclurile lunii, nu si cu anul solar, rezultand ani de 354 sau 355 de zile.

16
Aceasta problema dateaza de la Muhammad deoarece introducerea de luni suplimentare a
dus la lupte politice pentru putere. Din aceasta cauza datele islamice nu pot fi convertite in
date crestine prin simpla adaugare a 622 de ani. Zilele sfinte islamice cad in date fixe ale
calendarului lunar, ceea ce inseamna ca apar in anotimpuri diferite in fiecare an. Spre
sfarsitul Ramadanului se situează comemorarea asa-zisei Nopti a Puterii, Laylat al-Qadr, cand
Muhammad a primit intaia sa revelatie. De-a lungul acestei nopti hotarele intre lumea ingerilor
si lumea oamenilor sunt deschise. Sarbatoarea 'id al-Fipr marcheaza sfarsitul postului. Dhii al-
Higga este luna pelerinajului la Mecca. Intr-o stare de absoluta curatenie rituala si fizica
(ibrām), pelerinii inconjoara Kaa'ba, viziteaza mormintele lui Hagar si Ismael şi fantanile de la
Zamzam, parcurg departarea dintre doua movile in amintirea roabei Hagar in cautarea apei,
stau in picioare o dupa-amiaza intreaga in campia Arafat si arunca cu pietre intr-un stalp de la
Aqaba de la Mina, care il reprezinta pe Satan ispitindu-1 pe Avraam, sugerandu-i sa nu-1 aduca
jertfa pe fiul sau Ismael. Marele sacrificiu si impartirea de came in amintirea sacrificiului adus
de Avraam ('Īd al-Adhā) marcheaza sfarsitul pelerinajului (hağğ). Sarbatoarea are loc in intreaga
lume islamica. Islamul siit isi are totodata propriile sarbatori, dintre care cea mai importanta
este Āšūrā (pe 10 Muharram), comemorarea martiriului lui Husain . Zilele de doliu in memoria
lui Husain sunt marcate de cantece, recitari, reprezentari dramatice ale conflictului, care pot
degenera in incaierari, si de procesiuni de flagelanti care transporta pe strazi sicrie de lemn.
Siitii sarbatoresc aniversarile imamilor, in primul rand pe aceea a Iui 'Ali. Ziua lui Muhammad
(Mawlid al-Nabi, pe data de 12 Rabi' al-Awwal), a naşterii sale, .si noaptea de mi'rāg in luna
Rajab sunt sarbatorite de toti musulmanii.

Jihadul
Desi cuvantul 'jihad' poate insemna razboi sfant, el are un inteles mai general,
insemnand 'lupta'. Prin jihad intelegem folosirea tuturor energiilor si resurselor pentru a
stabili sistemul islamic de viata, pentru a obtine favoarea lui Allah. Spre exemplu, jihadul
poate fi o lupta cu tine insuti, cand un musulman invata sa-si controleze propriile sale
dorinte si intentii rele.
In pofida perceptiei destul de largi ca islamul s-a raspandit prin razboi si cucerire,
cand 'jihad' inseamna razboi sfant, acesta este prin defintie razboi de aparare, avand ca scop
inlaturarea persecutiei, si nu raspandira islamului. Islamul respecta libera alegere a omului si
nimeni nu poate fi fortat sa se converteasca la Islam, desi se asteapta ca o persoana se
recunoasca adevarul din Coran si nu mai poate reveni la religia anterioara odata ce s-a
convertit la islam. Cetatenii crestini sau evrei se bucura de protectia statului musulman si au
dreptul sa-si practice religia, dar au statut de tolerati, au mai putine drepturi si trebuie sa
plateasca o taxa speciala. Totusi, ei nu sunt obligati sa participe la razboiul sfant (care este
obligatoriu pentru toti musulmanii de sex masculin). Deasemnea, ne-musulmanii nu pot
incerca sa converteasca musulmani la religia lor, acest lucru fiind interzis si in zilele noastre
intr-un numar mare de tari islamice.
Islamul este religia pacii si a tolerantei (islam se traduce ca 'pace' si 'supunere fata de
Dumnezeu' din araba). Crima este una din marile pacate. Profetul Mahomed spunea ca
ucigasii vor fi pedepsiti cu focul Iadului. Musulmanii sunt incurajati sa fie atenti si cu
animalele. Profetul Mahomed a spus: “O femeie a fost pedepsita pentru ca a tinut inchisa in
casa ei o pisica si nu i-a dat de mancare. Pisica a murit din aceasta cauza. Acum acea femeie
este chinuita in Iad”. In dreptul Islamic si in alte texte islamice distrugerea caselor si

17
propietatilor, incitarea la acte de violenta, mutilarea oamenilor nevinovati sunt considerate
acte strict interzise.

Terorismul 'Islamic'
Terorismul islamic a capatat o foarte mare atentie in urma atacurilor asupra SUA din
11 septembrie 2001 (si a altor atacuri ulterioare, in special cel de la Londra din 7 iulie
2005). Desi toata lumea condamna terorismul, nu multi ii inteleg cauzele
Asocierea actiunilor unor grupari teroriste ca Al Quaeda cu islamul in general
echivaleaza cu asocierea IRA (binecunoscuta grupare terorista din Irlanda de Nord care a
folosit atentate soldate cu moartea a sute de civili pentru a-si atinge scopurile politice) cu
catolicismul in general). Grupari teroriste ca Al Quaeda sustin ca sunt islamice si folosesc
islamul pentru a recruta membri, insa prin actiunile lor teroristii incalca principiile de baza
ale islamului, si deci nu se pot numi musulmani.
Coranul, cea mai importanta sursa de autoritate in Islam condamna in mod clar
terorismul, spunand ca daca cineva omora un om nevinovat, este ca si cum a omorat toata
umanitatea, si cine salveaza o viata e ca si cum a salvat intreaga umanitate (Coran 5:32).
Deasemenea, nici in razboi coranul nu permite vatamarea civililor sau distrugerea bunurilor
acestora.Trebuie subliniat ca cei care sustin terorismul de tip Al Quaeda reprezinta o
proportie infima din cei peste un miliard de musulmani din lume.

Terorismul: Istorie
Razboiul rece a creat aliante de conevienta. SUA sustinea Israelul in peninsula
arabica si gruparile fundamentaliste islamice in Afganistan. Cu alte cuvinte, multi dintre
teroristii din ziua de astazi au fost ajutati si antrenati de SUA acum 20 de ani. Americanii au
finantat si au ajutat in diferite feluri gruparile islamice in Afganistan pentru ca acestea erau
cele mai bine pregatite pentru a lupta impotriva invaziei sovietice. Decizie corecta, pentru
ca rusii au suferit o infrangere usturatoare in fata 'mujahedinilor' si au fost nevoiti sa se
retraga din Afganistan. Mai mult, aceasta infrangere a fost un factor important in prabusirea
imperiului sovietic.
Razboiul din Afganistan (1979-1989) a avut un sfarsit fericit. In 1989 rusii au lasat
in Kabul (capitala) un guvern comunist pe care au continuat sa-l sustina. Mujahedinilor le-
au mai trebuit cativa ani pana sa cucereasca Kabulul. Apoi, diferitele factiuni etnice si
tribale au inceput sa se razboiasca intre ele pentru controlul diferitelor regiuni. Din acest
haos, in 1994 a aparut gruparea Taliban, cu o interpretare extrema a islamului, sustinuta de
Pakistan. Talibanii au cucerit capitala Kabul in 1996, insa nu au reusit niciodata sa
controleze toata tara (controlau cam 90%). Talibanii cu interpretarea lor extrema a islamului
s-au inteles bine cu razboinicii lui Osama Bin Laden si s-au ajutat intre ei. Ramasi in cautare
de o noua cauza dupa infrangerea rusilor si comunistilor, razboinicii deveniti teroristi au
gasit noi conflicte in care sa se implice, din Cecenia pana in Filipine si Africa, si o baza in
Afganistan. Osama Bin Laden a devenit "America's most wanted" inca din 1998, cand Al
Quaeda a organizat doua atacuri majore impotriva ambasadelor americane din Kenia si
Tanzania (soldate cu sute de morti, marea majoritate africani care se aflau in zona din
intamplare). Presedintele Clinton a comandat atacuri puternice impotriva taberelor de
antrenament ale teroristilor din Afganistan, insa acest lucru nu a afectat prea mult Al
Quaeda.

18
 Palestina, Israel si Terorism - mai multa Istorie
In ceea ce priveste conflictul israelo-palestinian, cauza acestuia este atat de populara
incat un segment important din lumea araba este dispus sa ii 'ierte' pe teroristii palestinieni,
numindu-i mai degraba 'luptatori pentru eliberarea Palestinei'. Chiar daca eliberarea
Palestinei nu reprezinta motivul adevarat al lui Osama Bin Laden, conflictul israelo-
palestinian este in mare parte responsabil pentru aparitia terorismului modern. Israelul este o
tara care lupta cu terorismul de cateva decade bune si fara prea mult succes (desi serviciile
secrete israeliene impiedica majoritatea atentatelor, Israelul nu a facut nimic pentru a
inlatura cauzele care ii determina pe unii palestinieni sa foloseasca terorismul, astfel incat
numarul celor ce sunt dispusi sa se alature gruparilor teroriste creste pe zi ce trece).

Israelul de astazi avea in 1880 cam 5% din populatie evrei si se numea Palestina.
Datorita miscarii zioniste, procentul creste la 12% pana in 1914. In 1923, regimul colonial
britanic decide crearea unui stat evreu in Palestina, insa continua sa limiteze imigratia
evreilor si cumpararea de pamanturi. In urma persecutiei evreilor din Europa, din ce in ce
mai multi decid sa emigreze in Palestina. Restrictiile britanice au ramas in vigoare pe
perioada razboiului si dupa aceea, insa multi imigranti au ajuns in Palestina pe cale ilegala.
Acesti imigranti reusesc sa creze bazele economice si sociale ale viitorului stat Israel. In
1947, ONU adopta o rezolutie prin care Palestina (acum cu o importanta populatie de evrei)
urma sa fie separata in doua state, unul everu (cu alb pe harta) si unul arab (gri + rosu pe
harta). Arabii, considerand ca nu ei trebuie sa plateasca pentru crimele Europei impotriva
evreilor, nu au acceptat crearea statului Israel si l-au atacat de indata ce si-a declarat
independenta. Arabii insa au pierdut razboiul, statul Israel si-a extins teritoriul (anexand
zonele gri) si a reusit sa expulzeze mare parte din populatia araba din teritoriul sau. Statul
Arab care ar fi trebuit sa fie creat a fost practic impartit intre Israel si vecinii sai Egipt si
Iordania, Egiptul ocupand Gaza si Iordania ocupand Cisiordania. In anii 1940 grupari

19
extremiste arabe si israeliene au folosit terorismul, care a avut un impact important in
desfasurarea ostilitatilor.
Un nou razboi in 1967 lansat preventiv de Israel ca raspuns la alte incidente militare
s-a soldat cu o infrangere a arabilor. Un nou razboi in 1973, lansat de Egipt si Siria a avut
acelasi rezultat; statele arabe au primit arme de la URSS si Israelul de la SUA, iar
superioritatea tehnologiei americane si-a spus cuvantul. Tratatele de pace cu Egiptul si
Iordania au lasat Gaza si Cisiordania (pe care le numin astazi Palestina) sub ocupatie
israeliana - unde sunt si astazi. Deasemenea, o portiune mica de teritoriul sirian este inca
sub ocupatie (inaltimile Golan).
Rezultatul acestor infrangeri a fost ca din 1967 palestinienii din Gaza si Cisiordania
s-au trezit sub ocupatie si fara nici un mijloc de a lupta impotriva Israelului. Astfel, diferite
grupari palestinienene au inceput din ce in ce mai mult sa foloseasca terorismul. Initial au
fost deturnate avioane pentru a atrage atentia lumii. Aceste incidente nu s-au soldat cu
victime, insa lucrurile s-au schimbat in 1972, cand atleti israelieni au fost rapiti si omorati la
Jocurile Olimpice de la Munich. Aceste grupari teroriste nu erau insa islamice ci mai
degraba nationalist-seculare sau marxist-leniniste si erau sustinute de state arabe si URSS.
Grupari islamiste apar insa destul de curand, sustinute si de noul regim islamic din Iran - cel
mai bun exemplu fiind Hezbollah in Liban. Hezbollah au fost primii care au folosit atentate
sinucigase in orientul mijlociu, deschizand un nou capitol in istoria terorismului. Hamas si
Islamic Jihad, cele mai importante organizatii palestiniene din ziua de astazi care folosesc
terorismul au la baza o ideologie islamica.

Al Quaeda si Osama Bin Laden

Tactici dovedite si perfectionate in Palestina, razboinici veterani din Afganistan,
regim extremist care permite crearea de baze de antrenament sigure in Afganistan, banii
milionarului saudit Osama Bin Laden si experienta sa de veteran al conflictului din
Afganistan, armele ramase in urma razboiului rece, destui recruti si sustinatori financiari
datorita frustrarii cauzate de ocupatia Palestinei, noi conflicte in regiuni ca Cecenia... toate
aceste lucruri au creat Al Quaeda si terorismul 'islamic'.

Dincolo de posibile concluzii care par redundante la un demers eminamente

descriptiv, se prefera utilitatea unei raportari a diferentelor specifice ale lumii islamice,
inradacinate fie in Coran, fie in traditiile cultural-filozofice, la disputa pe marginea
drepturilor omului, dintre universalismul revendicat din teoria drepturilor naturale si
culturalismul relativist, pe tipul celui asociat adeptilor shari’ah. In cadrul acestei dispute,
practici caracteristice lumii islamice precum lapidarea violatorilor, amputarea mainii drapte
a hotilor sau in genere tratamentul femeilor in societate se constituie in continuare in puncte
de contradictie aceba.

20
 Bibliografie

Cardini, Franco - “Europa si Islamul. Istoria unei neintelegeri”; Ed. Polirom 2002
Comte, Fernard - “Cartile Sfinte”; Ed. Enciclopedica, Bucuresti 1994
Culianu, Ioan (coord) - “Dictionar al religiilor”; Ed. Humanitas, Bucuresti, Ed. a II-a
Sourdel, Dominque - “Islamul” ; Ed. Homanitas, Bucuresti 1993
*** - Revista “Lumea”, An XIII, Nr.4, 2006

Webgrafie

www.islam.ro
www. wikipedia.ro
www. ghid-islam.com
www. altermedia.info /international/geopolitica-islamului-iii/

21