Grile Licenta

EXAMEN DE LICENŢĂ – MEDICINĂ VETERINARĂ - 2021
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
Splaiul Independenţei Nr. 105, sector 5, 050097, BUCUREŞTI, ROMÂNIA
Tel.: + + 4021 318 0469; Fax:+ + 40 21 318 0498
www.fmvb.ro, e-mail: info@fmvb.ro
DEPARTAMENT: ȘTIINȚE PRECLINICE
DISCIPLINĂ: ANATOMIE
Cadru didactic titular curs: Prof. univ. Dr. Gabriel Predoi
TEMATICĂ ŞI BIBLIOGRAFIE
1. Sistemul limfatic – Topografia limfocentrilor musculari (ai capului, gâtului,

membrelor), viscerali (ai cavităţii toracice şi abdominale) şi vaselor aferente şi eferente la
rumegătoare şi suine)
2. Formaţiunile anatomice din cavităţile toracică şi abdominală:
a. organele din cavităţile toracică şi abdominală şi ariile de proiecţie la
nivelul pereţilor cavităţii;
b. formaţiunile vasculare şi distribuţia lor la nivelul organelor la ecvine.
Regiunile abdominale ventrolaterale la mascul:
a. regiunea inghinală şi bursele testiculare,
b. regiunea flancului
Regiunile acropodiului toracic şi pelvin la ecvine (bulet, chişiţă, coroană, copită)
Total pagini – 63 (text şi imagini)
Bibliografie:
1. Predoi G. ş.a. - Anatomia animalelor domestice (angiologie, neurologie, organe de simţ). Lito.
AMD – UŞAMV, Bucureşti, 2002. (pag. 56-68, 173-186)
2. Predoi G., Belu C - Anatomia animalelor domestice (anatomie clinică). Editura All, Bucureşti,
2001. (pag. 103-107, 116-120, 142-144)
3. Coţofan V., Predoi G. - Anatomia topografică a animalelor domestice. Editura All, Bucureşti, 2003.
(pag. 157-162, 163-169, 359-368)
1
GRILE
1. Limfocentrul parotidian la rumegătoare: a. este conformat ca şi la ecvine;

b. poate fi diferenţiat de acinii parotidei prin culoarea brun ciocolatie pe
care acesta o prezintă; c. depăşeşte capul glandei parotide în sens aboral;
d. este parţial acoperit de parotidă, pe care însă o poate depăşi rostral; e.
nu poate fi palpat transcutan.
2. Limfocentrul mandibular la taurine: a. este situat în treimea anterioară a
spaţiului intermandibular; b. realizează prin convergenţă cu simetricul
aspectul literei „V” cu vârful dispus rostral; c. poate fi palpat prin
traversul salbei; d. nu poate fi palpat transcutan fiind mascat de glanda
mandibulară; e. este în raport cu coada glandei mandibulare.
3. Limfonodurile cervicale superficiale ventrale (prescapulare) la
rumegătoare: a. sunt diseminate pe traiectul arterei axilare; b. se mai
numesc şi prepectorale; c. sunt în continuitate cu limfonodurile
mediastinale craniale; d. sunt palpabile în şanţul cervicoscapular; e. sunt
dispuse pe artera cervicală profundă.
4. La suine, limfocentrul mandibular: a. poate fi confundat cu glanda
mandibulară care are aspect globulos; b. fuzionează cu simetricul la
nivelul extremităţii rostrale; c. include şi limfonodurile mandibulare
accesorii; d. sunt plasate pe artera occipitală; e. este diseminat printre
acinii glandei mandibulare.
5. La suine, limfocentrul membrului toracic cuprinde: a. limfonodurile
axilare proprii; b. limfonodurile cubitale; c. limfonodurile axilare accesorii;
d. limfonodurile prescapulare; e. limfonodurile axilare ale primei coaste.
6. La suine, limfonodurile intercostale: a. sunt plasate la originea arterelor
intercostale; b. sunt plasate la bifurcaţia arterei intercostale; c. lipsesc; d.
sunt configurate la fel ca la ovine; e. sunt bine reprezentate.
7. La suine, limfocentrul toracal ventral: a. este reprezentat doar de
limfonodurile strenale craniale; b. cuprinde limfonodurile sternale cranial
şi caudal; c. este reprezentat doar prin limfonodul sternal caudal; d. este
plasat la inserţia pe stern a muşchiului diafragm; e. este mascat de
inserţia cranială a muşchiului pectoral ascendent.
8. La rumegătoare, limfocentrii parietali ai cavităţii toracice: a. nu includ
limfonodurile toraco-aortice; b. nu includ limfonodurile intercostale; c. nu
prezintă limfonodurile sternale craniale; d. pot prezenta limfonodurile
2
toraco-aortice asociate cu limfonodurile hemale; e. nu includ

limfonodurile sternale caudale.
9. Limfonodurile mediastinale caudale la rumegătoare: a. sunt voluminoase
şi situate ventral de esofag; b. lipsesc; c. sunt mai reduse decât la suine;
d. au aspect globulos; e. sunt alungite şi situate dorsal de esofag şi ventral
de aortă.
10.Limfonodurile eparteriale (traheo-bronhice craniale) se întâlnesc: a. doar
la taurine; b. doar la ovine; c. la ecvine şi rumegătoare; d. la rumegătoare,
ecvine şi suine; e. la originea bronhiei traheale.
11.Limfocentrul ileofemural la rumegătoare: a. include la ovine limfonodul
epigastric; b. este reprezentat la ovine prin limfonodurile ileofemurale
dispuse pe traiectul arterei femurale; c. este identic cu cel de la ecvine; d.
este plasat pe artera iliacă externă; e. face parte din limfocentrul ileo-
sacral.
12.La suine, ca limfonoduri specifice apar: a. limfonodurile coxal şi coxal
accesoriu; b. limfonodurile ischiatice; c. limfonodurile gluteene; d.
limfonodurile testiculare şi frenico-abdominale; e. limfonodurile scrotale.
13.Limfonodurile inghinale superficiale sunt dispuse: a. la originea arterei
femurale; b. la originea arterei pudende externe; c. la nivelul inelului
inghinal profund; d. anterior bazei ugerului; e. caudal bazei ugerului.
14.Limfocentrul popliteu la suine: a. include limfonodurile poplitee
superficiale şi limfonodurile poplitee profunde; b. poate fi palpat
transcutan; c. nu există; d. este plasat pe artera poplitee; e. este compact
şi singular.
15.Regiunea inghinală are ca bază anatomică: a. inelul inghinal profund; b.
tendonul prepubian; c. inelul inghinal superficial doar la mascul; d.
aponevroza muşchiului oblic al abdomenului; e. inelul inghinal superficial.
16.Inelul inghinal superficial reprezintă: a. deschiderea profundă a canalului
inghinal; b. o fantă eliptică în aponevroza muşchiului oblic extern al
abdomenului; c. inelul vaginal; d. deschiderea superficială a canalului
inghinal prezent doar la mascul; e. fantă eliptică în tunica galbenă a
abdomenului.
17.În general, traiectul inghinal este delimitat cranial de: a. faţa laterală a
muşchiului oblic intern al abdomenului; b. faţa medială a muşchiului oblic
extern al abdomenului; c. ligamentul inghinal; d. faţa medială a
muşchiului oblic intern al abdomenului; e. aponevroza muşchiului
transvers al abdomenului.
3
18. Inelul vaginal: a. este deschiderea vaginului în vestibulul vaginal; b. este

inelul inghinal profund căptuşit de fascia transversă şi peritoneu; c. este
structură specifică femelelor; d. reprezintă fornixul vaginal; e. reprezintă
deschiderea cervixului în vagin.
19.Artera testiculară: a. reprezintă colaterală a arterei iliace externe; b. se
desprinde din artera iliacă internă; c. are traiect rectiliniu în apropierea
polului cranial al testiculului; d. se angajează iniţial pe marginea liberă a
testiculului; e. este extrem de flexuoasă la nivelul plexului pampiniform.
20.Artera pudendă externă la ecvine: a. reprezintă terminala arterei iliace
interne; b. se desprinde în trunchi comun cu artera cremasterică; c. se
termină prin artera subcutanată abdominală şi artera cranială a penisului;
d. străbate cavitatea vaginală şi intră în structura cordonului testicular; e.
se desprinde în trunchi comun cu artera ombilicală, formând trunchiul
pudendo-ombilical.
21.Teaca sinovială tendinoasă folosită de flexorul digital profund la nivelul
articulaţiei buletului: a. se întinde proximal până la ligamentul
intersesamoidian; b. herniază printre bridele laterale ale fasciei post
sesamo – falangiene; c. este separată proximal de fundul de sac palmar al
articulaţiei buletului prin tendonul muşchiului interosos median; d.
comunică cu fundul de sac palmar al articulaţiei buletului la ecvine; e.
reprezintă o sinovială vaginală dublă.
22.Fundul de sac distal al marii teci sesamoidiene: a. proemină palmar
printre bridele flexorului superficial şi aponevroza de întărire a
aponevrozei palmare; b. herniază printre brida proximală şi mijlocie a
fasciei postsesamo-falangiene; c. herniază printre bridele mijlocie şi
distală a fasciei postsesamo-falangiene; d. se sprijină pe micul burelet
glenoidian; e. poate comunica în 30% din cazuri cu fundul de sac palmar
al articulaţiei interfalangiene distale.
23.Marele burelet glenoidian: a. reprezintă scutul proximal; b. oferă loc de
inserţie pentru tendonul muşchiului flexor digital profund; c. reprezintă
scutul distal; d. se inseră larg pe falanga intermediară; e. se inseră pe
micul sesamoid.
24.Arterele digitale proprii, laterală şi medială la ecvine: a. sunt plasate
anterior venelor satelite; b. sunt dispuse subfacial; c. se termină în
interiorul falangei distale prin arcul terminal; d.sunt plasate caudal
nervului digital posterior corespunzător; e. se termină la marginea
cartilajelor complementare prin 3-4 artere coronare.
4
25.Venele digitale proprii laterală şi medială se formează la ecvine prin

confluarea a 3-4 vene: a. ce descarcă doar plexul venos podofilos; b. ce
descarcă doar sângele din aparatul venos intern al piciorului; c. detaşate
din plexurile venoase cartilaginoase superficial şi profund; d. vene digitale
profunde; e. dispuse la faţa profundă a membranei cheratogene.
26.Nervul digital palmar: a. este plasat anterior venelor digitale proprii; b.
este situat caudal arterei digitale; c. încrucişează în unghi ascuţit faţa
externă a ligamentului pintenului; d. este mai fin decât nervul digital
mijlociu; e. este dispus subfacial.
27.Linia albă: a. este mascată de podofil, b. marchează limita dintre talpă şi
furcuţă, c. marchează pe faţa soleară locul de angrenare a peretelui cutiei
de corn cu talpa, d. delimitează zona în interiorul căreia pot fi bătute
caielele pentru fixarea potcoavelor, e. reprezintă proeminarea ventrală a
tubilor cornoşi şi a ţesutului intertubular.
28.Bureletul perioplic: a. generează tubii cornoşi din peretele cutiei de corn,
b. este dispus dorsal de bureletul cutidural, c. este în continuitate cu
ţesutul podofilos, d. se continuă la extremităţi cu ţesutul velutos al
bulbilor furcuţei, e. este structura externă a cutiei de corn.
29.Bureletul cutidural: a. este dispus la marginea superioară a bureletului
perioplic, b. determină creşterea în lungime a peretelui cutiei de corn, c.
generează cherafilul, d. proiemină sub piele la nivelul coroanei, e.
produce cornul tălpii.
30.Cherafilul: a. este stratul superficial al peretelui cutiei de corn, b. este
generat de bureletul cutidural, c. este generat de ţesutul podofilos, d.
este puternic pigmentat, e. reprezintă o structură a membranei
cheratogene.
31.Fibrocartilajele complementare: a. au faţa externă acoperită în totalitate
de piele, b. nu au continuitate cu bulbii cuzinetului, c. vin în contact prin
faţa profundă cu fundurile de sac ale articulaţiei interfalangiene distale,
d. au aceeaşi forma la ecvine şi rumegătoare, e. sunt generate de
membrana cheratogenă.
32.În timpul operaţiei de javart cartilaginos: a. articulaţia interfalangiană
distală trebuie sa fie în extensie forţată, b. articulaţia interfalangiană
distală trebuie sa fie în flexie, c. extensia sau flexia articulaţiei nu
influenţează manopera chirurgicală, d. trebuie executată nevrectomia
digitalului anterior, e. trebuie îndepărtat şi bulbul cuzinetului.
33.Lama externă a muşchiului drept al abdomenului la ecvine: a. provine din
tunica galbenă, b. este dată doar de aponevroza muşchiului oblic extern
5
al abdomenului, c. reprezintă doar continuarea spre linia albă a

aponevrozei muşchiului oblic intern al abdomenului, c. rezultă prin
întreţeserea aponevrozelor muşchilor oblic extern si intern ai
abdomenului, e. reprezintă continuarea aponevrozei muşchiului transvers
al abdomenului.
34.Arcada anastomotică realizată de artera epigastrică cranială şi caudală: a.
este plasată la marginea latero-dorsală a muşchiului drept al
abdomenului, b. este plasată la marginea medială a muşchiului drept al
abdomenului, c. este dispusă oblic de la unghiul extern al iliumului către
apendicele xifoidian, d. este plasată pe faţa ventrală a muşchiului drept al
abdomenului, e. este plasată în grosimea muşchiului oblic intern al
abdomenului.
35.Vena subcutanată abdominală: a. este mai bine reprezentată la iapă faţă
de vacă, b. se descarcă la taurine în vena pudendă externă, c. se continuă
la ecvine cu vena toracică internă, d. se continuă la taurine cu vena
toracică internă, e. este groasă şi flexuoasă la taurine şi dispusă
subfascial.
36.Nervul iliohipogastric: a. reprezintă ramura dorsală a perechii I de nervi
lombari, b. reprezintă ramura dorsală a perechii a II-a de nervi lombari, c.
emite pe traiect ramuri pentru muşchii transvers al abdomenului, drept al
abdomenului, oblic intern al abdomenului, d. este nerv senzitiv, e. este
nerv motor.
37.Nervul ilioinghinal: a. este nerv motor, b. este pur senzitiv, c. precede ca
origine nervul iliohipogastric, d. prin ramura ventrală se termină la nivelul
scrotului sau in pielea ugerului, e. inervează muşchii abdominali superiori.
38.Vena subcutanată abdominală la ecvine: a. este rădăcină a venei
femurale profunde, b. este plasată la marginea laterală a m. drept al
abdomenului, c. se descarcă în vena pudendă accesorie, d. se descarcă în
vena pudendă internă, e.este mai voluminoasă decât la bovine.
39.Artera pudendă externă: a. este prima colaterală a arterei iliace externe,
b. se disecă la nivelul comisurii cranio-laterale a inelului inghinal
superficial, c. se disecă la nivelul comisurii caudo-mediale a inelului
inghinal superficial, d. este acompaniată la ecvine de vena pudendă
externă, e. intră în structura cordonului testicular.
40.Vena portă la ecvine: are ca rădăcini vena mezenterică cranială, vena
mezenterică caudală şi vena splenică, b. asigură circulaţia trofică a
ficatului, c. nu are raporturi cu pancreasul, d. are ca rădăcini doar vena
6
mezenterică cranială şi vena splenică, e. nu contribuie la delimitarea

hiatusului omental.
41.Artera gastroepiploică stângă: a. irigă epiloonul şi mica curbură a
stomacului, b. se anastomozează în grosimea marelui epiploon cu artera
gastrică dreaptă, c. reprezintă continuarea arterei splenice, d. se
angajează în grosimea micului epiploon, e. provine din artera gastro-
duodenală.
42.Artera gastro-duodenală: a. este terminală a arterei hepatice, b. se
termină prin artera gastro-epiploică stângă şi prin artera pancreatico-
duodenală caudală, c. irigă zona micii curburi a stomacului, d. se termină
prin artera gastro-epiploică dreaptă şi artera pancreatico-duodenală
cranială, e. reprezintă ramura indirectă a primei artere jejunale.
43.Fasciculul stâng al arterei mezenterice craniale: a. este reprezentat de 18-
20 artere jejunale, b. este reprezentat prin artera ileo-ceco-colică, c. este
artera colică medie, d. este dispus divergent în grosimea micului
mezenter, e. se anastomozează cu artera colică stângă.
44.Artera pancreatico-duodenală caudală: a. reprezintă terminala arterei
gastro-.duodenale, b. are originea în artera hepatică, c. reprezintă ramura
indirectă a primei artere jejunale, d. reprezintă ramura directă a ultimei
artere jejunale, e. se anastomozează cu artera colică medie.
45.Artera colică ventrală: reprezintă fasciculul stâng al arterei mezenterice
craniale, b. irigă ansele III şi IV ale colonului ascendent, c. se angajează pe
marea curbură a anselor I şi II ale colonului ascendent, d. se angajează pe
mica curbură a anselor I şi II ale colonului ascendent, e. se
anastomozează cu artera colică medie.
46.Fasciculul anterior al arterei mezenterice craniale: a. este reprezentat
prin artera colică ventrală, b. reprezintă doar artera colică dorsală, c. este
trunchiul comun al arterei colice drepte şi a arterei colice medii, d. este
artera colică stângă, e. este artera ileo-ceco-colică.
47.Artera rectală cranială: a. reprezintă ramura indirectă a ultimei ramuri din
artera mezenterică caudală, b. reprezintă singura arteră ce irigă rectul, c.
reprezintă ultima ramură directă din artera mezenterică caudală, d. este
reprezentată prin 13-14 ramuri ce se angajează în grosimea marelui
mezenter, e. se anastomozează cu artera rectală caudală.
48.La faţa internă a hipocondrului, sub seroasa parietală se evidenţiază: a.
artera epigastrică caudală, b. artera epigastrică cranială, c. artera şi vena
musculo-frenică, d. nervul ilio-hipogastric, e. nervul ilio-inghinal.
7
49.Limita dorsală a cavităţii toracice la ecvine este reprezentată de: a. linia

ce uneşte unghiul toracal al spetei cu tuberculul coxal, b. linia ce uneşte
tuberozitatea spinei scapulare cu tuberculul coxal, c. linia ce uneşte
unghiul cervical al spetei cu unghiul cranial al fosei paralombare, d. linia
ce uneşte tuberozitatea spinei scapulare cu unghiul cranial al fosei
paralombare, e. linia ce uneşte articulaţia scapulo-humerală cu unghiul
cranial al fosei paralombare.
50.La ecvine limita ventrală de proiecţie a ficatului pe stânga la ecvine este:
a. linia orizontală ce uneşte olecranul cu patela, b. linia ce uneşte unghiul
cranial al fosei paralombare cu olecranul, c. linia orizontală ce trece la
egală distanţă dintre tuberculul coxal şi rotulă, d. linia ce uneşte olecranul
cu tuberculul coxal, e. linia ce uneşte unghiul toracal al spetei cu rotula.
51.Cârja cecumului se proiectează: a. pe partea stângă, la nivelul golului
flancului, b. pe partea stângă, la nivelul pantei flancului, c. pe partea
dreaptă, la nivelul fosei paralombare, d. pe partea dreaptă, în dreptul
ultimelor ultimelor 3-4 coaste, e. nu se poate proiecta.
52.Cecumul la bovine se proiectează: a. în fosa paralombară dreaptă, b. în
dreptul ultimului spaţiu intercostal, la nivelul liniei ce uneşte unghiul
cranial al fosei paralombare cu unghiul toracal al spetei, c. pe partea
dreaptă, la nivelul corzii flancului, d. pe partea dreaptă, la nivelul golului
flancului, e. pe partea dreaptă, la nivelul pantei flancului.
53.La canide, proiecţia anatomică a cordului se realizează: a. pe partea
stângă, între coastele 6-13, b. pe partea stângă, între coastele 3-7, c. pe
partea stângă, între coastele 3-9, d. pe partea stângă, între coastele 7-11,
e. pe partea stângă, între coastele 5-9.
54.La canide stomacul se proiectează: a. pe partea dreaptă, între coastele 7-
11, b. pe partea stângă, între coastele 7-11, c. pe partea stângă, între
coastele 9-12, d. pe partea dreaptă, între coastele 8-12, e. pe partea
stângă, între coastele 8-11.
55.Regiunea flancului: a. este largă la ecvine, b. este regulată ca formă, c. la
bovine şi suine este îngustă, d. se întinde de la hipocondru până la
unghiul extern al ischiumului, e. la bovine este largă.
56.Următoarea afirmaţie despre regiunea flancului nu este adevărată: a. la
carnasiere este foarte alungită, b. împărţirea regiunii în gol, coardă şi
panta flancului este nespecifică ungulatelor, c. se întinde de la
hipocondru până la unghiul şoldului şi regiunea coapsei, d. la ecvine este
foarte îngustă, e. la bovine şi suine este largă.
8
57.În regiunea flancului: a. ţesutul conjunctiv subcutan este redus, b. filetele

nervoase perforează fascia superficială la un singur nivel, d. la nivelul
ţesutului conjunctiv subcutan ramurile dorsale ale nervilor lombari apar
la nivelul vârfului proceselor transverse lombare, e. ramurile laterale ale
nervilor lombari din ţesutul conjunctiv subcutan împreună cu ramurile
perechii I şi II lombare, apar succesiv pe linia ce uneşte articulaţia
costocondrală a ultimei coaste cu articulaţia coxo-femurală.
58.Ţesutul conjunctiv interfascial din regiunea flancului: a. este lipsit de
ţesut adipos şi bogat în fibre elastice, b. la femele se găsesc acinii glandei
mamare neacoperiţi de capsula mamară, c. la masculi se diferenţiază
ligamentele suspensoare ale penisului, d. se găsesc limfocentrii subiliaci
(precrurali), e. se găsesc formaţiuni vasculare şi nervoase (ramura
descendentă din artera circumflexă iliacă profundă).
59.Fundul de sac distal al marii teci sinoviale (marii teci sesamoidiene)
proemină palmar între: a. bridele muşchiului flexor profund şi
aponevroza palmară, b. bridele muşchiului flexor profund şi bridele
flexorului superficial, c. bridele flexorului superficial şi aponevroza
palmară, d. bridele flexorului superficial şi aponevroza de întărire a
aponevrozei palmare, e. aponevroza palmară şi aponevroza de întărire a
aponevrozei palmare.
60.Ramura proximală a ramurii palmare a arterei falangei proximale
contribuie la irigarea: a. extremităţii distale a falangei, b. extremităţii
proximale a falangei mijlocii, c. sinovialei articulaţiei coroanei, d.
sinovialei articulaţiei chişiţei, e. sinovialei articulaţiei interfalango-
sesamoidiene.
61.Baza anatomică a proeminenţei coronare este dată de: a. ţesutul
epidermic, b. ţesutul hipodermic, c. ţesutul dermic, d. ţesutul catifelat al
talpii, e. ţesutul epitelial.
62.Cherafilul este generat de: a. linia albă, b. cuzinet, c. cutia de corn, d.
podofil, e. ţesutul velutos.
63.Ligamentele pintenului se află pe părţile laterale ale: a. fasciei
postsesamofalangiene, b. fasciei lata, c. fasciei postcarpiene, d. fasciei
cuzinetului, e. fasciei furcţei.
64.Fibrocartilajele complementare flanchează partea laterală şi medială a: a.
furcuţei, b. călcâielor, c. bulbilor cuzinetului, d. liniei albe, e. tălpii.
65.Barele cutiei de corn mărginesc lateral: a. braţele furcuţei, b. bulbii
călcâielor, c. vârful furcuţei, d. fibrocartilajele complementare, e. lacunele
laterale.
9
66.Caielele pot fi bătute: a. în talpă, b. în furcuţa, c. în interiorul liniei albe, d.

pe linia albă, e. în afara liniei albe.
67.Între linia albă şi corpul furcuţei este cuprins: a. corpul tălpii, b. corpul
cuzinetului, c. corpul fibrocartilajelor, d. bureletul perioplic, e. bureletul
cutidural.
68.Teaca fibroasă a degetului se inseră prin două perechi de bride pe: a.
extremităţile primei falange, b. extremităţile metacarpului, c.
extremităţile falangei medii, d. extremităţile falangei distale, e.
tendoanele flexorilor.
69.Cel mai superficial dintre ligamentele sesamoidiene este ligamentul: a.
sesamoidian oblic, b. sesamoidian încrucişat, c. sesamoidian scurt, d.
sesamoidian drept, e. metacarpo-intersesamoidian.
70.La limita dintre piele şi cornul copitei se găseşte: a. şanţul solear, b. şanţul
cutidural, c. bureletul cutidural, d. bureletul perioplic, e. ţesutul
cheratogen.
71.Bureletul cutidural generează: a. cornul tălpii, b. periopla şi cherafilul, c.
cornul peretelui, inclusiv periopla, d. cornul peretelui în afară de cherafil,
e. cornul peretelui fără perioplă şi cherafil.
72.Scutul mijlociu este: a. plasat proximal articulaţiei buletului, b. micul
burelet glenoidal, c. marele burelet glenoidal, d. plasat înapoia micului
sesamoid, e. fixat la falanga III.
73.Artera coronară a falangei distale este emisă de: a. artera dorsală a
falangei distale, b. artera proximală a falangei distale, c. artera plantară a
falangei medii, d. artera dorsală a falangei medii, e. artera dorsală a
falangei proximale.
74.Flexorul profund se inseră în traiectul său: a. pe faţa palmară a falangei
medii, b. pe faţa palmară a falangei proximale, c. pe marele burelet
glenoidal, d. pe micul burelet glenoidal, e. pe marii sesamoizi.
75.Linia albă este formată: a. la joncţiunea tălpii cu furcuţa, b. la joncţiunea
tălpii cu periopla, c. la locul de angrenare a tălpii cu ţesutul velutos, d. la
locul de angrenare a tălpii cu marginea coronară a peretelui, e. la locul de
angrenare a tălpii cu marginea soleară a peretelui.
76.Lamele podofiloase: a. sunt mai rare în regiunea frunţii, b. sunt situate pe
faţa superficială a peretelui, c. aparţin ţesutului velutos al tălpii, d. sunt
mai rare în regiunea barelor, e. sunt în număr total de 50-100.
77.Artera testiculară (artera spermatică internă): a. se detaşează din artera
pudendă internă, b. îşi are originea în artera iliacă externă, c. se
10
desprinde din artera iliacă externă, d. se desprinde din artera pudendă

externă, e. se desprinde din aorta abdominală.
78.Artera cremasterică (artera mică testiculară, artera spermatică externă):
a. la ecvine este o ramură a arterei femurale profunde, b. la berbec se
desprinde din artera epigastrică cranială, c. la ecvine se desprinde din
artera iliacă externă în apropierea originii, d. la bovine, suine şi carnasiere
se desprinde din artera epigastrică caudală, e. la ecvine se desprinde din
artera iliacă internă în apropierea originii.
79.Următoarea afirmaţie privind cordonul testicular (funiculul spermatic)
este adevărată: a. este constituit de canalul deferent suspendat de
mesoductus deferens, b. este reprezentat de plexul pampiniform şi
canalul deferent, c. este constituit de plexul pampiniform şi filetele
nervoase, d. este constituit din pachetul vasculo-nervos şi canalul
deferent legate prin mezorchium, e. este reprezentat numai de canalul
deferent.
80.Periopla este generată de: a. bureletul cutidural; b. podofil; c. nici un
răspuns corect; d. ţesutul velutos al tălpii; e. cherafil.
81.Artera splenică la ecvine emite: a. ramuri esofagiene retrograde; b.
ramuri gastrice pentru mica curbură a stomacului; c. ramuri pentru
extremitatea dreaptă a marii curburi a stomacului; d. ramuri pilorice; e.
ramuri pentru jumătatea stângă a marii curburi a stomacului.
82.Artera celiacă la ecvine: a. reprezintă prima colaterală parietală a aortei
abdominale; b. se desprinde înapoia arterei mezenterice craniale; c. se
termină doar prin arterele splenică şi hepatică; d. prezintă trei artere
terminale; e. are un traiect de 8-10 cm.
83.Artera rectală medie: a. este ultima ramură directă a arterei mezenterice
caudale; b. se anastomozează cu artera colică stângă; c. provine din
artera ombilicală; d. provine din artera prostatică la mascul; e. provine
din artera perineală.
84.Arterele renale sunt colaterale ale arterei aorte abdominale emise: a.
caudal arterei mezenterice craniale; b. cranial trunchiului celiac; c. caudal
arterei mezenterice caudale; d. caudal arterelor gonadice; e. în trunchi
comun.
85.La ecvine, artera cecală: a. provine din artera ileonică; b. reprezintă
fasciculul stâng al arterei mezenterice craniale; c. se bifurcă în artera
cecală laterală şi artera cecală medială; d. urmăreşte marea curbură a
cecumului; e. irigă doar cârja cecumului.
11
86.Stratul mijlociu al peretelui cutiei de corn: a. este mai subţire decât

periopla; b. este total depigmentat; c. este puternic vascularizat; d. este
generat de bureletul cutidural; e. este reprezentat prin cherafil.
87.Stratul profund al peretelui cutiei de corn: a. este cherafilul, generat de
bureletul cutidural; b. este format din tubi cornoşi şi ţesut intertubular; c.
este puternic vascularizat şi inervat; d. este reprezentat doar prin lame
cherafiloase; e. este format din lame şi lamele cherafiloase.
88.Lamele podofiloase: a. constituie stratul generator al tubilor cornoşi; b.
sunt dispuse paralel cu lamelele podofiloase; c. lipsesc în regiunea
călcâielor; d. sunt dispuse la faţa profundă a peretelui cutiei de corn; e.
generează talpa.
89.Talpa: a. reprezeintă poţiunea parietală a cutiei de corn; b. are periferia
circumscrisă de furcuţă; c. are cornul mai moale decât cel de la nivelul
peretelui cutiei de corn; d. are cornul mai moale decât cel de la nivelul
furcuţei; e. prezintă faţa dorsală concavă.
90.Stratul cornos al tălpii este produs de: a. cherafil; b. ţesutul cutidural al
tălpii; c. ţesutul podofilos al tălpii; d. ţesutul velutos al tălpii; e. periostul
feţei soleare a falangei III.
91.Cuzinetul palmar: a. este diferit conformat la membrul toracic faţă de cel
pelvin; b. este în raport cu faţa dorsală a aponevrozei de întărire a
aponevrozei palmare; c. este în raport cu faţa palmară a aponevrozei de
întărire a aponevrozei palmare; d. este singurul element al aparatului de
amortizare al copitei; e. are aspect patrulater.
92.Fascia cuzinetului este plasată: a. pe faţa dorsală a regiunii acropodiale; b.
doar în regiunea metapodială; c. la faţa profundă a fasciei postsesamo-
falangiene; d. între piele şi fascia postsesamo-falangiană; e. la vârful
cuzinetului.
93.Şanţul coronar: a. reprezintă baza anatomică a regiunii coroanei; b.
marchează limita superioară a regiunii coroanei; c. adăposteşte bureletul
perioplic; d. oferă loc de sprijin pentru bureletul cutidural; e. marchează
limita dintre piele şi cutia de corn.
94.Porţiunea anterioară a peretelui cutiei de corn: a. este cea mai joasă; b.
este cea mai înaltă dar cea mai subţire; c. se numeşte frunte; d. se
continuă posterior cu călcâiele; e. se continuă pe faţa soleară formând
barele.
95.Braţele furcuţei: a. sunt dispuse pe faţa dorsală a furcuţei; b. converg în
sens caudal; c. sunt divergente în sens caudal; d. nu participă la formarea
bulbilor călcâielor; e. sunt separate de talpă printr-o lacună mediană.
12
96.Coarda flancului: a. reprezintă porţiunea aponevrotică a muşchiului drept

abdominal; b.se constituie din porţiunea musculară a muşchiului oblic
extern al abdomenului care se inseră pe ultima coastă; c. se integrează
muşchiului transvers al abdomenului; d. reprezintă partea din muşchiul
oblic extern al abdomenului care se inseră cranial pe ultima coastă; e.
participă la formarea trigonului (golului) coxo-lombo-sternal.
97.Fascia endoabdominală integrată regiunii flancului: a. se continuă caudal
pe diafragm; b. dorsal se inseră pe linia albă; c. este o lamă conjunctivă,
subţire, ce aderă strâns la faţa internă a transversului abdomenului; d. în
regiunea subsacrală formează fascia lomboiliacă; e. tapetează pereţii
latero-craniali ai cavităţii pelvine.
98.La suine comisura caudală a inelului inghinal superficial: a. este formată
din contopirea fibrelor celor doi stâlpi ai inelului pe inserţia pubiană a
muşchiului drept abdominal; b. este plasată foarte aproape de arcada
pubiană; c. aparţine aponevrozei muşchiului oblic intern al abdomenului;
d. aparţine porţiunii musculare a muşchiului oblic extern; e. nu există.
99.Inelul vaginal: a. rezultă din căptuşirea inelului inghinal superficial de
peritoneu şi fascia transversă; b. la vier are un diametru de 12-14 cm;
rezultă din căptuşirea inelului inghinal profund de fascia transversă şi
peritoneu; d. aparţine trigonului femural (Scarpa); e. reprezintă limita
dintre cavitatea pelvină şi gâtul pungii vaginale.
100. Procesul vaginal (tunica vaginală): a. aparţine cavităţii abdominale;
b. este acoperit pe faţa internă de muşchiul cremaster intern; c. este
format din 3 lame; d. este acoperit pe faţa externă de muşchiul cremaster
extern; e. este format exclusiv din peritoneu.
101. Cel mai profund muşchi din regiunea abdominală ventrală este: a. muşchiul
oblic intern; b. muşchiul transvers al abdomenului; c. muşchiul drept al
abdomenului; d. muşchiul psoas mare; e. muşchiul psoas mic.
102. Extremitatea distală a metacarpului participă la formarea articulaţiei
metacarpo-sesamo-falangiene la ecvine prin: a. două cavităţi separate de
un condil ; b. doi condili separaţi de o cavitate ; c. doi condili separaţi de
un relief ; d. o trochlee ; e. două procese articulare.
103. Baza anatomică a regiunii coroanei este: a. extremitatea distală a falangei
proximale ; b. articulaţia buletului ; c. articulaţia chişiţei ; d. articulaţia
interfalangiană proximală şi falanga a II-a ; e. falanga a III-a.
104. Pe partea stângă a cavităţii abdominale la canide se proiectează: a.
duodenul ; b. cecumul ; c. stomacul ; d. stomacul şi duodenul ; e.
stomacul, ficatul şi duodenul.
13
105. Vârful cecumului la ecvine tinde să ajungă către: a. apendicele xifoidian ; b.

hipocondru ; c. pubis ; d. tubercul coxal ; e. regiunea sublombară.
106. Fiecare sac dartoic se țese cu coada epididimului prin: a. mezorchium; b.
epiochium; c. ligamentul scrotal; d. septumul interdartoic ; e. muşchiul
cremaster.
107. La care din următoarele animale muşchiul cremaster extern poate să
lipsească: a. armăsar; b. vier; c. berbec; d. câine; e. cotoi (motan).
108. Extremitatea caudală a periniţei digitale (baza anatomică a călcâielor)
divizată în două părţi se continuă distal cu: a. periopla; b. furcuţa; c. bulbii
cuzinetului; d. talpa; e. linia albă.
109. Foiosul este spijinit pe: a. mica curbură a rumenului; b. podeaua cavităţii
toracice; c. podeaua cavităţii pelvine; d. mica curbură a reţelei; e. mica
curbură a cheagului.
110. Marea curbură a cheagului: a. depăşeşte în sus cu aproximativ 10 cm
hipocondrul; b. depăşeşte marea curbură a jejunului; c. se sprijină pe
planşeul cavităţii abdominale; d. se sprijină pe diafragm; e. se sprijină pe
plafonul cavităţii abdominale.
Titular disciplină,
Prof.univ.dr. Gabriel Predoi
14
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI
Splaiul Independenţei Nr. 105, sector 5, 050097, BUCUREŞTI, ROMÂNIA
Tel.: + + 4021 318 0469; Fax:+ + 40 21 318 0498
DISCIPLINĂ: FARMACOLOGIE
Cadru didactic titular curs: Prof. univ. Dr. Maria Crivineanu
1. Medicaţia aparatului digestiv (Cap. 11, pag. 335 – 370) – 36 pagini;

2. Medicaţia hormonală (Cap. 15, pag. 411 – 439) – 29 pagini;
3. Acţiunile glucocorticoizilor, Clasificarea glucocorticoizilor (Cap. 10, subcap. 10.2.1, 10.2.2,
pag. 329 – 334) – 5 pagini.
Total – 70 pagini
Bibliografie
1. Maria Crivineanu, Valentin Nicorescu – Bazele farmacologiei veterinare. Ed. Printech, Bucureşti,
2012.
CHESTIONAR
Timpul de înjumătăţire al prostaglandinelor naturale:

A. Este de 1-3 zile
B. Este de 1-3 săptămâni
C. Este identic cu cel al prostaglandinelor sintetice
D. Este mai lung decât cel al prostaglandinelor sintetice
E. Este extrem de scurt (1-3 minute)
Gonadotrofina serică (PMSG) are o acţiune similară:

A. FSH
B. HCG
C. LTH
D. TSH
E. ACTH
Despre gonadotrofina corionică nu este corectă următoarea afirmaţie:

A. Posedă proprietăţi luteinizante
B. Locul secreţiei este reprezentat de citrofoblastul embrionar
C. Are acţiune asemănătoare FSH-ului
D. Stimulează celulele Leydig pentru producerea de testosteron
Page 1
E. Se dozează în unităţi internaţionale
Gonadotrofina corionică se utilizează în următoarele afecţiuni, cu o excepţie:

A. Chişti foliculari, nimfomanie
B. Agalaxie
C. Călduri liniştite, prelungite
D. Endometrite
E. Călduri repetate
Preparate comerciale cu combinaţii ale gonadotrofinei serice cu gonadotrofină corionică sunt:

A. Gestafortin
B. Suidan
C. Cystorelin
D. Enzaprost
E. PG 600
La oaie, pentru sincronizarea căldurilor, se utilizează produsele:

A. Estradiol
B. Fertagyl
C. Crestar
D. Guanidil Pituit
E. Bureţi de Chrono-gest
Hormonii estrogeni prezintă următoarele indicaţii terapeutice, cu o excepţie:

A. La căţea se administrează pentru stimularea nidaţiei
B. În endometrite, în asociere cu antibiotice
C. La câine şi cotoi se tratează libidoul exagerat
D. Se administrează în călduri liniştite
E. La scroafe se obţine castrarea hormonală
Indicaţiile terapeutice ale hormonilor gestageni sunt următoarele, cu o singură excepţie:

A. Evitarea avortului în urma unor intervenţii traumatizante la femelele gestante
B. Iminenţă de avort la vacă, iapă
C. Pentru stimularea şi menţinerea căldurilor la căţele
D. Pentru inducerea căldurilor la oaie în extrasezon
E. Pentru evitarea mortalitatăţii embrionare la vacă, iapă, scroafă şi căţea
Preparatul comercial Covinan ce conţine 100 mg/ml proligeston, se foloseşte la carnivore pentru:
A. Inducerea estrului
B. În pseudogestaţie
C. Stimularea secreţiei lactate
D. În călduri liniştite
E. În iminenţă de avort
Este corectă următoarea indicaţie terapeutică a PgF2alfa:

A. Pentru sincronizarea căldurilor la iapă, vacă şi oaie
B. Pentru sincronizarea căldurilor la scroafe
C. Pentru a evita avortul la pisică
D. Este indicată la vacă cu distocie
E. Pentru menţinerea gestaţiei la căţea
Estrogenii sintetici prezintă următoarea caracteristică:

A. Au efect mai slab decât cei naturali
B. Au efect mai puternic decât cei naturali
Page 2
C. Sunt metabolizaţi rapid de către ficat

D. Nu se administrează pe cale orală
E. Se elimină rapid din organism
Gonadotrofina serică administrată la monotocice produce:

A. Avort
B. Poliovulație
C. Castrare hormonală
D. Declanșarea fătării
E. Întreruperea căldurilor
Despre ocitocină nu este corectă următoarea precizare:

A. Se utilizează în prolaps uterin
B. Se utilizează în retenţia laptelui, asociată cu PgF2alfa
C. Nu se utilizează în hemoragii uterine post-partum
D. În primele 10-12 zile după montă produce avort
E. Se utilizează în ovoretenţie la galinacee şi palmipede
Cystorelin este un preparat comercial care conține:

A. Gonadotrofina corionică
B. Gonadorelină
C. Gonadotrofină serică
D. Prostaglandine
E. Ocitocină
Pilkan 5 este un preparat care prezintă următoarele acțiuni, cu o excepție:

A. Anticoncepțională
B. Antiestrogenică
C. Antiovulatorie
D. Stimulantă gonadotropă
E. Similară progesteronului
Efectul anabolic al androgenilor naturali provine din potențarea efectului următorilor hormoni:
A. STH
B. Tiroxină
C. Insulină
D. Estrogeni
E. STH, tiroxină, insulină
Efectul ocitocinei depinde de:

A. Modul de obţinere
B. Rasă
C. Vârstă
D. Specie
E. Calea de administrare
Eliberarea ocitocinei este stimulată de următoarele, cu o excepție:

A. Hormoni estrogeni
B. Progesteron
C. Reflexul de muls
D. Reflexul de supt
E. Apropierea fătării
Page 3
Hidrocortizonul acetat (suspensie apoasă 2,5%) se administrează intramuscular la animalele mici, în doză
de:
A. 5-10 mg
B. 10-20 mg
C. 25-50 mg
D. 50-75 mg
E. 150 mg
Glucocorticoizii sunt contraindicaţi în:

A. Şoc
B. Alergii
C. Diabet
D. Inflamaţii
E. Reumatism
Bureţii vaginali comercializaţi sub denumirea de Chrono-Gest au în compoziţia lor:

A. Gonadotrofină corionică
B. Prostaglandine
C. Gestageni sintetici
D. Hormoni estrogeni
E. Gonadotrofină serică
Gonadorelina prezintă următoarele caracteristici şi indicaţii terapeutice, cu o excepţie:

A. Reduce frecvenţa apariţiei chiştilor ovarieni
B. Induce ovulaţia la iepuroaice
C. Determină sincronizarea căldurilor la oaie
D. Reduce intervalul dintre parturiţie şi următoarea însămânţare artificială
E. Este un decapeptid sintetic
Folligon, fiole a 1000 U.I. pulbere liofilizată, este un preparat ce conţine:

A. Gonadotrofină serică
B. Gonadotrofină corionică
C. Foliculină
D. Cloprostenol
E. Progesteron
Estrogenii naturali se recomandă ori de câte ori se constată o insuficienţă hormonală, având următoarele
indicaţii terapeutice, cu o excepţie:
A. Pentru intensificarea căldurilor la femele
B. În inactivitate ovariană
C. În corp galben persistent pentru provocarea luteolizei
D. În endometrite se asociază terapiei cu antibiotice
E. Pentru a reduce frecvenţa apariţiei chiştilor ovarieni
Momentul optim pentru administrarea la vacă a gonadotrofinei serice este:

A. A 16-17-a zi a ciclului sexual
B. În primele zile după fătare
C. În ultima perioadă a gestaţiei
D. În prima perioadă a gestaţiei
E. Cu câteva zile înainte de fătare
Testosteronul se recomandă în medicina veterinară în următoarele situaţii:

A. La masculi cu hipogonadism
B. La masculi cu oligospermie
Page 4
C. În adenom de prostată
D. În caz de cancer
E. La tăuraşi şi mânji în criptorhidie
Glucocorticoizii sunt utilizaţi datorită acțiunii:

A. Antiinflamatoare
B. Antidiareică
C. Antiseptică
D. Antivomitivă
E. Antispastică
Efectul ocitocinei depinde de perioada de gestaţie şi calea de administrare. În acest sens, următoarele
precizări sunt adevărate, cu o excepţie:
A. În apropierea fătării efectul este intens
B. În timpul gestaţiei ocitocina are un efect slab
C. După fătare, în primele 2 ore, acţiunea ocitocinei scade
D. După 3-4 zile de la fătare uterul răspunde slab la ocitocină
E. Cel mai bun efect se obţine după administrarea intramusculară
Preparatul Crestar soluţie injectabilă şi implant se utilizează pentru controlul estrului la bovine şi are în
compoziţie:
A. Prostaglandine
B. Hormoni estrogeni
C. Gonadotrofină serică
D. Hormoni androgeni
E. Gonadotrofină corionică
Ocitocina poate fi administrată intramural în prolaps uterin pentru a reduce volumul organului, în doză de:
A. 1-2 ml
B. 5 ml
C. 0.5-1 ml
D. 20 ml
E. 10 ml
Imodium este un preparat care are următoarele caracteristici, cu o excepţie:

A. Conţine loperamidă hidroclorică
B. Are mecanism opioid puternic
C. Este indicat în diareea acută
D. Este indicat în constipaţie
E. Este indicat în diareea cronică
Rădăcina de păpădie conţine:

A. Gentiopicrină
B. Amarogentină
C. Meniantozină
D. Eritrocentaurină
E. Taraxacină
Centaurium umbellatum (fam. Gentianaceae) este o plantă cu efect:

A. Digestiv amar
B. Digestiv aromatic
C. Digestiv salin
D. Purgativ
E. Stiptic
Page 5
Fructele de chimion, fenicul şi anason sunt droguri vegetale cu efect:

A. Digestiv amar
B. Digestiv aromatic
C. Digestiv salin
D. Vomitiv
E. Antivomitiv
Despre bicarbonatul de sodiu sunt corecte următoarele precizări, cu o excepţie:

A. Are efect antiacid gastric, în gastrite hiperacide
B. Are efect antiacid sistemic în acidoze metabolice
C. Se utilizează în gastrite hipoacide
D. Produce alcalinizarea secreţiilor mucoaselor
E. Este expectorant şi fluidifiant al secreţiilor bronşice
Despre sarea de Karlsbad nu este corectă următoarea afirmaţie:

A. Are efect digestiv
B. Are efecte expectorante şi diuretice
C. Îmbunătăţeşte funcţiile secreto-motorii gastrice şi intestinale
D. Reduce absorbţia intestinală
E. Are şi efecte coleretice
Despre Digestim sunt corecte următoarele precizări, cu o excepţie:

A. Acţionează asupra mucoaselor prestomacelor
B. Duce la intensificarea sau reluarea mişcărilor compartimentelor gastrice
C. Nu este indicat în indigestii prin supraîncărcare sau în împăstarea foiosului
D. La bovinele adulte se administrează pe cale orală în doze de 25-50 ml/litru de apă, de 2-3 ori/zi
E. Este indicat în atonii cronice ale prestomacelor şi în dispepsii hiposecretorii
Rizomul de veratru este conţinut de următorul preparat:

A. Tympasol
B. Prodigestan
C. Rumdigestin
D. Timpany
E. Ruminatorio H
Vomitiv central la pisică este:

A. Sulfatul de cupru
B. Apa sărată caldă
C. Xilazina
D. Uleiul de ricin
E. Metoclopramid
Ca vomitiv periferic se poate utiliza:

A. Pilocarpina
B. Papaverina
C. Apomorfina
D. Sulfatul de cupru
E. Xilazina
Despre uleiul de ricin nu este corectă următoarea precizare:

A. Acţionează la nivelul baroreceptorilor intestinali
B. La câine, efectul este mai slab
C. Nu conţine toxalbumina ricină
Page 6
D. După administrare, fecalele au o consistenţă făinoasă

E. La om şi la animalele mici efectul apare în 2-16 ore
Ca activatori ai secreţiilor şi motilităţii digestive, se utilizează:

A. Substanţe antiacide
B. Substanţe antivomitive
C. Substanţe digestive
D. Substanţe vomitive
E. Substanţe digestive şi vomitive
Specia la care uleiul de ricin are un efect mai slab datorită activităţii reduse a enzimei lipaza pancreatică,
este:
A. Porc
B. Oaie
C. Pisică
D. Cal
E. Câine
Din grupa purgativelor cu acţiune asupra baroreceptorilor intestinali face parte:

A. Fenolftaleina
B. Derivaţii antrachinonici
C. Uleiul de ricin
D. Glicerina
E. Sulfatul de magneziu
Ca moderatori ai secreţiilor şi motilităţii digestive se utilizează următoarele substanţe, cu o excepţie:

A. Antidiareice
B. Antivomitive
C. Spasmolitice
D. Antiacide
E. Purgative
Din grupa purgativelor cu acţiune asupra chemoreceptorilor intestinali face parte:

A. Uleiul de parafină
B. Sulfatul de magneziu
C. Pilocarpina
D. Uleiul de ricin
E. Glicerina
Din grupa digestivelor amare fac parte:

A. Codiţa şoricelului, anasonul
B. Pelinul, ienuperul
C. Rădăcinile de păpădie şi genţiană
D. Sarea amară
E. Sarea de Karlsbad, sarea lui Glauber
În dispepsii datorate unui exces alimentar precum şi în caz de intoleranţă la grăsimi, este indicat unul din
următoarele preparate:
A. Digestim
B. Rumdigestin
C. Mezym
D. Tympasol
E. Glicerina
Page 7
Din categoria purgativelor care declanşează reflexul de evacuare face parte:

B. Uleiul de ricin
C. Sulfatul de magneziu
D. Glicerina
E. Pilocarpina
Digestivele aromatice conţin:

A. Uleiuri eterice
B. Principii amare
C. Clorură de sodiu
D. Bicarbonat de sodiu
E. Uleiuri eterice şi principii amare
Bicarbonatul de sodiu se utilizează pentru următoarele acţiuni, cu o excepţie:

A. Alcalinizant sistemic
B. Antiacid gastric
C. Digestiv
D. Expectorant şi fluidifiant al secreţiilor bronşice
E. Vomitiv
Sulfatul de sodiu în doze mici este:

A. Digestiv
B. Purgativ
C. Expectorant
D. Fluidifiant al secreţiilor bronşice
E. Vomitiv
Preparate comerciale cu rol de înlocuitori ai secreţiilor digestive sunt:

A. Digestim
B. Rumdigestin
C. Loperamid
D. Metoclopramid
E. Digestal
Pepsina se obţine din mucoasa stomacală proaspătă de:

A. Cabaline
B. Porcine
C. Ovine
D. Leporide
E. Canide
În atonia rumenală se utilizează următoarele preparate, cu o excepţie:

A. Pilocarpină
B. Rumdigestin
C. Digestim
D. Ruminol
E. Tympasol
Medicaţia atoniei rumenale are următoarele efecte, cu o excepţie:

A. Intensifică contracţiile prestomacelor
B. Are efect vomitiv la monogastrice
C. Intensifică secreţiile prestomacelor
D. Stimulează contracţiile şi secreţiile prestomacelor
Page 8
E. Are efect antivomitiv la monogastrice
Pentru normalizarea microflorei şi microfaunei rumenale se utilizează preparatele:

A. Rumdigestin
B. Ruminol
C. Ruminatorio H
D. Tympasol
E. Digestal
Preparatul Spasmium se utilizează în următoarele situaţii, cu o excepţie:

A. Spasme gastro-intestinale
B. Obstrucţii esofagiene
C. Diaree
D. Vomă
E. Atonie digestivă
Din grupa purgativelor cu acţiune la nivelul intestinului subţire, fac parte:

A. Uleiul de ricin
B. Scoarţa de cruşin
C. Rizomul şi rădăcina de revent
D. Aloe
E. Fructele de verigariu
Derivaţii antrachinonici sunt substanţe:

A. Purgative care declanşează reflexul de evacuare
B. Laxative uleioase
C. Purgative cu acţiune asupra chemoreceptorilor intestinali
D. Purgative cu acţiune asupra intestinului subţire
E. Purgative cu acţiune asupra baroreceptorilor intestinali
Silimarina, produs farmaceutic ce se obţine din planta numită armurar, are efect:
A. Colagog
B. Coleretic
C. Lipotrop şi hepatoprotector
D. Antispastic
E. Antiseptic biliar
Sarea lui Glauber nu se administrează ca purgativ la următoarele specii, acestea fiind sensibile la sodiu:
A. Rumegătoare mari
B. Porcine
C. Câine
D. Cabaline
E. Rumegătoare mici
Purgative osmotice sunt:

A. Glicerina
B. Sulfatul de magneziu
C. Uleiul de parafină
D. Scoarţă de cruşin
E. Uleiul de ricin
Ca purgative speciale se utilizează substanţele:

A. Parasimpaticomimetice
B. Parasimpaticolitice
Page 9
C. Simpaticomimetice
D. Simpaticolitice
E. Antihistaminice
Efectele substanţelor parasimpaticomimetice la nivelul tubului digestiv, utilizate în terapeutică, sunt:

A. Antidiareic
B. Purgativ
C. Spasmolitic
D. Antivomitiv
E. Constipant
Sulfatul de magneziu administrat per os are efect:

A. Vomitiv
B. Antispastic
C. Antivomitiv
D. Purgativ
E. Antidiareic
Ca spasmolitice digestive se utilizează substanţele:

A. Apomorfină
B. Carboximetilceluloza sodică
C. Glicerina
D. Pilocarpina
E. Papaverina
Ca hepatoprotectoare se utilizează:
A. Carbicol
B. Acid aspartic
C. Metionina
D. Colina
E. Colebil
Papaverina este un alcaloid din opiu care are următoarea acţiune principală:
A. Purgativă
B. Tranchilizantă
C. Narcotică
D. Antispastică
E. Hipertensivă
Preparatele folosite în indigestia spumantă, ca medicaţie a timpanismului, sunt pe bază de:

A. Propionaţi
B. Purgative saline
C. Polisiloxani, derivaţi ai siliciului
D. Bicarbonat de sodiu
E. Coloizi vegetali
Purgativele osmotice prezintă următoarele caracteristici, cu o excepţie:

A. Nu se absorb din intestin
B. Stagnează în tubul digestiv
C. Atrag apa din ţesuturi spre lumenul intestinal
D. Determină excitaţia baroreceptorilor
E. Irită mucoasa tubului digestiv
Substanţele parasimpaticomimetice se pot utiliza în terapeutică pentru următoarele efecte, cu o excepţie:

Page 10
A. Stimularea rumegării
B. În atonii rumenale
C. Ca substanţe purgative
D. Ca substanţe vomitive
E. Cu rol spasmolitic
Atropina blochează receptorii colinergici şi astfel produce următoarele efecte, cu o excepţie:

A. Reduce peristaltismul gastro-intestinal
B. Reduce secreţiile glandelor salivare
C. Spasmolitic
D. Antidiareic
E. Purgativ
Produsul Metoclopramid este un antagonist al dopaminei cu următoarele efecte la nivelul tubului digestiv,
cu o excepţie:
A. Stimulează peristaltismul intestinului subţire
B. Creşte tonusul sfincterului cardia
C. Relaxează sfincterul piloric
D. Împiedică refluxul gastro-esofagian
E. Relaxează musculatura netedă digestivă
Prosolvin este un preparat ce conţine:

A. Gonadotrofină corionică
B. Gestageni sintetici
C. Prostaglandine
D. Gonadotrofină serică
E. Progesteron
Terpenele au acţiuni coleretice şi intră în compoziţia unor preparate comerciale precum:

A. Colebil
B. Anghirol
C. Fiobilin
D. Rowachol
E. Peptocolin
Silimarina (Legalon) este un produs comercial care are următoarele proprietăţi, cu o excepţie:
A. Se extrage din fructele de armurar
B. Este eficace în steatoza hepatică
C. Acţionează prin stabilizarea membranelor hepatocitelor
D. Este indicată în hepatita cronică
E. Se obţine dintr-o algă
Acidul aspartic conţinut de preparatul Aspatofort are următoarele roluri, cu o excepţie:

A. Ameliorează sindroamele biochimice hepatice
B. Reduce hepatocitoliza
C. Îmbunătăţeşte sinteza proteică
D. Restabileşte fosforilarea oxidativă
E. Ajută la vehicularea argininei
Ftalipeps este un preparat care se utilizează ca:

A. Digestiv
B. Spasmolitic
C. Purgativ
D. Antidiareic
Page 11
E. Vomitiv
Indicaţiile terapeutice ale substanţelor antispastice sunt următoarele, cu o excepţie:

A. Spasme la nivelul tractului digestiv, biliar, urogenital
B. Litiază
C. Tumori
D. Înaintea investigaţiilor endoscopice
E. Constipaţie
Glucocorticoizii prezintă următoarele contraindicaţii, cu o excepţie:

A. Infecţii virale
B. Ulcer gastro-intestinal
C. Afecțiuni însoțite de creșterea presiunii intraoculare
D. Diabet
E. Astm bronşic
Consecutiv administrării derivaţilor antrachinonici, acţiunea purgativă se manifestă astfel, cu o excepţie:

A. Efectul purgativ este drastic
B. Defecarea durează 1-2 ore
C. Fecalele sunt lichide
D. Defecarea este însoţită de colici şi tenesme
E. Fecalele au consistenţă făinoasă
Gonadotrofina corionică are următoarele indicaţii terapeutice, cu o excepţie:

A. Călduri anovulatorii
B. Chişti ovarieni
C. Hipogalaxie
D. Nimfomanie
E. Pentru provocarea avortului la femelele gestante
Hemisuccinatul de hidrocortizon prezintă următoarea caracteristică:

A. Este un ester liposolubil
B. Nu poate fi introdus în perfuzie
C. Este un antiinflamator nesteroidian
D. Nu se utilizează pe cale intravenoasă
E. Reprezintă un tratament glucocorticoid de urgenţă
Dexametazona este un derivat florurat de metil prednisolon care are o durată de acţiune de:
A. 12 ore
B. 24 ore
C. 7 zile
D. 3-4 ore
E. Până la 72 ore
Gonadotrofina corionică are următoarele acţiuni farmacoterapeutice, cu o excepţie:

A. Pregătirea ovulaţiei
B. Formarea corpului galben
C. Controlează dezvoltarea foliculilor ovarieni
D. Stimulează celulele Leydig
E. Stimulează producerea de progesteron
Gonadotrofina serică are următoarele acţiuni farmacoterapeutice, cu o excepţie:

A. Stimulează activitatea secretorie a placentei
B. Protejează embrionul şi fătul
Page 12
C. Menţine gestaţia până la termen

D. Pregăteşte ovulaţia
E. La monotocice produce poliovulaţie
Eliminarea din organism a hormonilor gestageni se realizează în mare măsură sub formă de metaboliţi prin:
A. Fecale si lapte
B. Bilă
C. Urină
D. Glande sexuale
E. Placentă
Sub influenţa prostaglandinelor creşte nivelul plasmatic al:

A. Insulinei
B. Glucagonului
C. LH
D. FSH
E. ACTH
Prostaglandinele au următoarele indicaţii terapeutice, cu o excepţie:

A. Pentru sincronizarea căldurilor
B. În iminenţă de avort
C. În endometrite cronice
D. În piometru
E. În anestru după fătare
Ocitocina prezintă următoarele acţiuni, cu o excepţie:

A. Contracţia musculaturii netede uterine
B. Stimulează ejecţia laptelui
C. Stimulează secreţia de lapte
D. Stimulează secreţia de prolactină
E. Stimulează contracţia celulelor mioepiteliale la nivelul glandei mamare
Reacţii adverse consecutiv administrării hormonilor estrogeni s-au obsevat mai ales la:
A. Vacă
B. Căţea
C. Iapă
D. Scroafă
E. Iepuroaică
Hormonii estrogeni sintetici sunt cei mai practici antagonişti ai hormonilor sexuali masculini putând
produce castrare hormonală mai ales la:
A. Armăsar
B. Berbec
C. Masculii speciilor de păsări
D. Câine
E. Cotoi
Ca vomitive centrale se pot utiliza următoarele substanţe, cu o excepţie:

A. Sulfatul de cupru
B. Apomorfina
C. Veratrina
D. Pilocarpina
E. Xilazina (Rompun)
Page 13
Din grupa derivaţilor antrachinonici cu acţiune purgativă la nivelul intestinului gros fac parte următoarele
substanţe, cu o excepţie:
A. Aloe
B. Ulei de ricin
C. Scoarţa de cruşin
D. Fructele de verigariu
E. Rădăcina şi rizomul de revent
Din grupa purgativelor osmotice fac parte următoarele substanţe:

A. Ulei de ricin
B. Bisacodil
C. Sulfat de magneziu
D. Glicerina
E. Docusat (dioctilsulfosuccinat de sodiu)
Produsul Loperamid prezintă următoarele caracteristici, cu o excepţie:

A. Este un antidiareic
B. Este un purgativ
C. Nu traversează bariera hematoencefalică
D. Nu acţionează la nivelul sistemului nervos central
E. Se elimină în cea mai mare parte pe cale digestivă
Din grupa substanţelor adsorbante şi protectoare pulverulente folosite ca antidiareice fac parte
următoarele:
A. Diosmectită
B. Loperamid
C. Tanin
D. Subnitrat de bismut
E. Difenoxilat
Din grupa substanţelor antispastice fac parte următoarele, cu o excepţie:

A. Atropina
B. Butilscopolamina
C. Ezerina
D. Papaverina
E. Drotaverina
Din grupa substanţelor antivomitive centrale fac parte următoarele, cu o excepţie:

A. Clorpromazina
B. Xilazina (Rompun)
C. Metoclopramid
D. Proclorperazina
E. Domperidon
Drotaverina este un medicament cu acţiune:

A. Vomitivă
B. Antispastică
C. Purgativă
D. Coleretică
E. Colagogă
Din grupa substanţelor digestive saline fac parte următoarele, cu o excepţie:

A. Acidul clorhidric
B. Clorura de sodiu
Page 14
C. Bicarbonatul de sodiu
D. Sulfatul de sodiu
E. Sarea de karlsbad
Din grupa purgativelor care declanşează reflexul de evacuare fac parte următoarele substanţe:
A. Uleiul de ricin
B. Glicerina
C. Biscodil
D. Loperamid
E. Ulei de paraină
Din grupa medicamentelor cu acţiune reglatoare a motilităţii gastrointestinale fac parte:

A. Metoclopramid
B. Loperamid
C. Trimebutin
D. Papaverina
E. Drotaverina
În indigestia spumantă este necesară utilizarea unor substanţe antispumante precum:

A. Propionatii
B. Polisiloxanii
C. Bicarbonatul de sodiu
D. Antibioticele
E. Antihistaminicele
Din categoria purgativelor uleioase cu efect lubrefiant fac parte următoarele substanţe, cu o excepţie:
B. Uleiul de croton
C. Uleiul de floarea soarelui
D. Uleiul de vaselină
E. Uleiul de ricin
Din categoria substanţelor antidiareice etiotrope fac parte următoarele categorii de substanţe:
A. Adsosbante
B. Astringente
C. Parasimpaticolitice
D. Antiinfecţioase şi antiparazitare
E. Soluţii de electoliţi
În unele pareze ale rumenului, când flora fiziologică nu mai produce acid propionic, se recomandă:
A. Antihistaminice
B. Bicarbonat de sodiu
C. Preparate pe bază de propionaţi
D. Antibiotice
E. Acizi
În situaţia acidozei rumenale puternice se recomandă următoarele substanţe, cu o excepţie:

A. Antibiotice
B. Acid acetic
C. Antihistaminice
D. Vitamina B1
E. Bicarbonat de sodiu
Gonadoreline este un decapeptid sintetic cu acţiune similară cu:

Page 15
A. Gondotrofina corionica
B. Hormonul hipotalamic de eliberare a gonadotrofinelor
C. Gonadotrofina serică
D. Hormonii androgeni
E. Hormonii estrogeni
Prof. univ. Dr. Maria Crivineanu
Page 16

Splaiul Independenţei Nr. 105, sector 5, 050097, BUCUREŞTI,
ROMÂNIA
Tel.: + + 4021 318 0469; Fax:+ + 40 21 318 0498
DISCIPLINĂ: MICROBIOLOGIE
Cadru didactic titular curs: Conf. Univ. Dr. Dobrea Mimi
Bacteriologie veterinară - H. Răducănescu, Valeria Bica Popii- Editura Ceres, București, 1986
Capitolul ,,Morfologia și biologia bacteriilor,, pag. 25-64.
Suport de curs MICROBIOLOGIE GENERALĂ- Mimi Dobrea- 2014 transmis integral, in format electronic
studentilor
Conf. Univ. Dr. Dobrea Mimi
CHESTIONAR
Plasmidele sunt constituite din:

A. ADN extracromozomal
B. ARNm
C. ARNt
D. ARNr
E. Numai din ADN intracromozomal
În natură bacteriile se găsesc:

A. Numai sub formă de spori
B. Numai sub formă de celule vegetative
C. Numai sub formă de celule vegetative, sau alternativ, sub formă de celule vegetative și sub formă
de spori
D. Numai sub formă de rezistenţă
E. Nici un răspuns nu este adevărat
Încetinirea multiplicărilor bacteriene într-un mediu lichid în faza staționară este determinată de:
A. Epuizarea substanțelor nutritive din mediul de cultură
B. Realizarea unei concentrații maxime de celule/unitatea de volum
C. Acumularea unor metaboliți în mediul de cultură
D. Scăderea drastică a pH-ului mediului de cultură
Page 1
E. Toate răspunsurile sunt false
Componentele obligatorii ale învelişului unei celule vegetative bacteriene sunt:

A. Peretele celular
B. Membrana citoplasmatică
C. Capsula
D. Glicocalixul
E. Peretele celular şi membrana citoplasmatică
Mezozomii sunt structuri care derivă din:

A. Membrana citoplasmatică
B. Peretele celular
C. Capsulă
D. Glicocalix
E. Bacteriile nu posedă mezozomi
Selectați faza de multiplicare a bacteriilor în medii lichide în care se recomandă efectuarea examenelor
bacteriologice:
A. Faza exponențială sau logaritmică
B. Faza de lag
C. Faza de declin
D. Faza staționară
E. Faza de latență
Sub acţiunea penicilinei şi a lizozimului, bacteriile Gram pozitive se transformă în:

A. Sferoplaşti
B. Protoplaşti
C. Forme R
D. Forme S
E. Forme M
La bacteriile Gram negative corpusculul bazal al cililor este alcătuit din:

A. Un singur disc
B. Două discuri
C. Trei discuri
D. Patru discuri
E. Bacteriile Gram negative nu au corpuscul bazal
Care dintre următoarele procese indică finalizarea germinării:

A. Hidratarea sporoplasmei
B. Activarea echipamentului enzimatic
C. Reluarea multiplicării
D. Inițierea proceselor de biosinteză
E. Nici unul dintre aceste procese
Bacteriile peritriha prezintă:

A. Câte un smoc de cili la fiecare extremitate
B. Un smoc de cili la o singură extremitate
C. Mai mulţi cili dispuşi pe toată suprafaţa celulei
D. Câte un singur cil la fiecare extremitate
E. Un singur cil dispus pe partea laterală
Dimensiunile bacteriilor se exprimă în:

A. Milimetri
Page 2
B. Microni
C. Nanometri
D. Angstromi
E. Picroni
Membrana citoplasmatică a celulei bacteriene nu conține steroli, cu excepția:

A. Leptospirelor
B. Micoplasmelor
C. Micobacteriilor
D. Streptococilor patogeni
E. Nici o variantă nu este adevărată
În funcţie de localizarea lor mezozomii pot fi:

A. Veziculari, lamelari şi tubulari
B. Tubulari, perinucleari şi septali
C. Laterali, lamelari şi septali
D. Septali, periferici şi nucleari
E. Toate răspunsurile sunt greșite
Selectați structura sporului care conține ADN-ul bacterian:

A. Inima sporului
B. Membrana internă
C. Cortex
D. Exosporiumul
E. Corpii parasporali
În care tip/subtip respirator sunt încadrate bacteriile care au nevoie de oxigen, dar în proporție mai redusă
decât cel din aer:
A. Tip aerob
B. Subtip strict aerob
C. Tip anaerob/subtipul strict anaerob
D. Tip anaerob/subtipul microaerofil
E. Tipul aerob-anaerob facultativ
Care din următoarele specii bacteriene formează microcapsulă:

A. Clostridium perfringens
B. Pasteurella multocida
C. Klebsiella pneumoniae
D. Bacillus anthracis
E. Streptococcus pneumoniae
Clostridium tetani se încadrează din punct de vedere respirator în:

A. Tip aerob
B. Subtip stric aerob
E. Tipul aerob-anaerob facultativ
Ribozomii bacterieni au constanta de sedimentare:

A. 20 S
B. 70 S
C. 50 S
D. 30 S
E. 40 S
Page 3
Bacillus subtilis se încadrează din punct de vedere respirator în:

A. Tip anaerob
B. Tip aerob/subtipul strict aerob
E. Tip aerob-anaerob facultativ
Selectați formele bacteriene care nu prezintă perete celular:

A. Formele vegetative
B. Formele încurbate
C. Formele L
D. Formele S
E. Formele R
Pigmentul piocianina este sintetizat de:

A. Pseudomonas aeruginosa
B. Staphylococcus aureus
C. Corynebacterium equi
D. Serratia marcescens
E. None of these species
Localizarea caracteristică a sporului la Clostridium tetani în raport cu axul longitudinal al bacteriei este:
A. Subterminală
B. Centrală
C. Terminală
D. Laterală
E. Dublu terminală
Componentele structurale ale unui spor prezintă următoarea succesiune, de la interior spre exterior:
A. Protoplast sporal, intină, cortex, exină
B. Membrana internă, cortex, protoplast sporal, tunici
C. Protoplast sporal, cortex, intină, exosporium
D. Cortex, membrana sporală, exină, exosporium
E. Sporii au înveliş nestructurat
Principalul proces de multiplicare la bacterii este:

A. Conjugarea
B. Ramificarea
C. Prin corpi elementari
D. Sciziparitatea
E. Înmugurirea
Forma metabolic activă a unei bacterii este reprezentată de:

A. Celula vegetativă
B. Spor
C. Atât celulă vegetativă cât şi spor
D. Sporangiu
În compoziţia chimică a membranei citoplasmatice a bacteriilor se găsesc:

A. Fosfolipide amfipatice
B. Peptidoglican
C. Lipida A
Page 4
D. Acid teichoic
E. Acid lipoteichoic
Pilii sunt organite cu structură chimică:

A. Proteică
B. Lipidică
C. Glucidică
D. Lipopoliglucidică
E. Lipoproteică
Identificaţi afirmaţia falsă, referitoare la pilii F:

A. Prezintă canal axial
B. Sunt alcătuiţi din molecule de pilină
C. Intervin în transferul de material genetic prin conjugare
D. Stabilizează cuplurile celulare donor-acceptor
E. Intervin în procesul de sporogeneză
Bacteriile posedă:
A. Un număr variabil de cromozomi
B. Un singur cromozom
C. Cromozomul nu este o structură obligatorie a bacteriilor
D. Bacteriile nu au cromozomi
Tipul de deplasare a bacteriilor mobile este determinat de sensul de rotație a:

A. Dicului S
B. Discului M
C. Discului P
D. Discului L
E. Nici unul dintre aceste discuri
Scheletul biochimic al membranei citoplasmatice cuprinde:

A. Un strat simplu de fosfolipide
B. Un strat dublu de proteine
C. Un strat dublu de glucide
D. Un strat dublu de fosfolipide
E. Un strat simplu de proteine
La care dintre următoarele specii bacteriene capsula este de natură polipeptidică:

A. Bacillus anthracis
B. Klebsiella pneumoniae
C. Streptococcus pneumoniae
D. Pasteurella multocida
Cele mai mici bacterii clasice aparțin genului bacterian:

A. Clostridium
B. Pasteurella
C. Staphylococcus
D. Bacillus
Spaţiul periplasmic se întâlneşte:

A. Numai la micoplasme
Page 5
B. Numai la bacteriile Gram pozitive

C. Numai la bacteriile Gram negative
D. La toate bacteriile
E. Numai la bacteriile sporogene
Din punct de vedere chimic ribozomii bacteriilor sunt constituiţi din:

A. Ribonucleoproteine
B. Fosfolipide
C. Glucide
D. Polimeri anorganici
Bacteriile de interes pentru patologia veterinară cu cele mai mari dimensiuni, aparțin genului :
A. Clostridium
B. Pasteurella
C. Brucella
D. Salmonella
E. Staphylococcus
Sarcina este o grupare constituită din:

A. 2 coci
B. 3 coci
C. 4 coci
D. 8 coci
Selectați un gen bacterian ai cărui germeni au un conținut mai mare de lipide:

A. Stapylococcus
B. Listeria
C. Mycobacterium
D. Clostridium
E. Bacillus
Din greutatea umedă a bacteriilor, apa reprezintă:

A. 75 – 85 %
B. 12 – 20 %
C. 5 – 30 %
D. 40 – 60 %
E. 50 – 60 %
Selectați o spirochetă:
A. Staphylococcus
B. Pseudomonas
C. Salmonella
D. Streptococcus
E. Leptospira
Pigmenţii carotenoizi prezenţi mai ales la stafilococi par să protejeze bacteriile faţă de:
A. Undele electromagnetice
B. Antibiotice
C. Chimioterapice
D. Dezinfectante
E. Radiaţiile luminoase, mai ales de acţiunea ultravioletelor
Page 6
Durata medie a intervalului dintre două diviziuni la majoritatea bacteriilor cultivate în condiții adecvate
este:
A. 2- 3 minute
B. 20- 30 minute
C. 24 ore
D. 60 minute
E. 930-1080 minute
La bacteriile din genul Clostridium sporul are dimensiuni:

A. Mai mari decât diametrul transversal al celulei
B. Egal cu diametrul transversal al celulei
C. Mai mic decât diametrul transversal al celulei
D. La unele specii mai mic decât diametrul transversal al celulei, la altele mai mare
Toţii sporii bacterieni sunt distruşi la:

A. 120°C căldură umedă şi 180°C căldură uscată
B. 100°C căldură umedă şi 112°C căldură uscată
C. 65°C căldură umedă şi 80°C căldură uscată
D. 55°C căldură umedă şi 65°C căldură uscată
E. 112°C căldură umedă şi 120°C căldură uscată
Care dintre speciile bacteriene capsulogene sintetizează capsulă mucoasă, cu aspect difuz:
C. Streptococcus pneumoniae
D. Escherichia coli
E. Pasteurella multocida
Încetarea multiplicărilor bacteriene într-un mediu lichid în faza de declin este determinată de:
A. Epuizarea substanțelor nutritive din mediul de cultură
B. Mediul devine toxic
C. Acumularea unor metaboliți în mediul de cultură
D. Scăderea drastică a pH-lui mediului de cultură
E. Toate răspunsurile sunt corecte
Bacteriile Gram pozitive au corpusculul bazal al cililor constituit din:

A. Patru discuri
B. Trei discuri
C. Două discuri
D. Un disc
E. Niciun răspuns corect
Care dintre următoarele componente fac parte obligatoriu din structura celulei vegetative a bacteriilor:
A. Peretele celular, materialul nuclear, ribozomii, capsula
B. Membrana citoplasmatică, capsula, ribozomii
C. Membrana citoplasmatică, ribozomii, materialul nuclear
D. Capsula, flagelii, ribozomii
E. Peretele celular, capsula, membrana citoplasmatică
Care dintre următoarele funcții ale peretelui celular bacterian este falsă:
A. Susținere mecanică ce asigură forma bacteriei
B. Mediază transportul de substanțe între mediu și celulă
C. Barieră osmotică
Page 7
D. Suport pentru diferite tipuri de receptori

E. Componentă obligatorie a bacteriei
Selectaţi afirmația adevărată cu privire la citoplasma bacteriană:

A. Este o componentă facultativă
B. Prezintă curenți citoplasmatici
C. Are consistență de gel
D. Conține mitocondrii
E. Conține reticul endoplasmatic
Bacteriile lofotricha prezintă:

A. Un singur cil polar
B. Un smoc de cili la una din extremități
C. Câte un smoc de cili la fiecare extremitate
D. Mai mulți cili uniform repartizați pe toată suprafața celulei
E. Toate afirmațiile sunt false
Celuloza se găsește în compoziția chimică a bacteriilor numai:

A. În celulele vegetative
B. În spori
C. În formele vegetative și spori
D. Bacteriile nu conțin celuloză
Identificați afirmația falsă referitoare la bacteriile de tip nutritiv heterotrof:

A. Sursa de carbon este carbonul organic
B. Sursa de azot este azotul organic
C. Sursa de energie provine din reacții chimice
D. Glucidele pot reprezenta sursa de carbon
E. Sursa de carbon poate fi CO2
Epizomii bacterieni reprezintă:

A. Conglomerate de ribozomi
B. Apar în fazele intense de sinteze proteice
C. Din punct de vedere chimic conțin ribonucleoproteine
D. Sunt plasmide integrative
E. Toate afirmațiile sunt false
Poliglucidul O îndeplineşte şi rolul de:

A. Receptor pentru bacteriofagi
B. Receptor pentru lectine
C. Receptor pentru enzime
D. Receptor pentru vitamina A
E. Receptor pentru complement
Părţile componente ale unui cil bacterian sunt:

A. Corpuscul bazal, articulația sau cârligul și filamentul helicoidal
B. Corpuscul bazal și filamentul helicoidal
C. Corpuscul bazal și articulația sau cârligul
D. Filamentul helicoidal alcătuit din flagelină
Streptococcus pneumoniae:
A. Are formă lanceolată, de picătură
Page 8
B. Se grupează diplo
C. Ansamblul grupării are aspectul cifrei 8
D. Gruparea este acuperită de o capsulă comună
E. Toate răspunsurile sunt adevărate
Bacteriile de tip heterotrof în funcție de specie pot utiliza ca sursă de carbon următoarele substanțe, cu
excepția:
A. Dioxid de carbon
B. Glucoză
C. Zaharoză
D. Amidon
E. Lactoză
Selectați o substanță specifică sporului bacterian:

A. ADN
B. Ribozomi
C. Acid dipicolinic
D. Apă liberă
E. Calciu
In interiorul unei celule vegetative sporogene se formează:

A. Doi spori care evoluează diferit
B. Un singur spor
C. Trei spori
D. Un număr variabil de spori
E. Numărul sporilor depinde de specia bacteriană
Flagelina din compoziţia chimică a cililor bacterieni este antigenică şi reprezintă:

A. Antigenul O
B. Antigenul K
C. Antigenul H
D. Antigenul Vi
E. Antigenul viral
Bacteriile imobile, fără cili sunt denumite:

A. Atricha
B. Peritricha
C. Lofotricha
D. Amfitricha
E. Monotricha
Identificați afirmația falsă referitoare la bacteriile de tip nutritiv heterotrof:

A. Unele folosesc ca sursă de azot aminoacizi
B. Unele specii folosesc ca sursă de azot peptone
C. Unele specii folosesc ca sursă de azot proteine macromoleculare
D. Unele specii folosesc ca sursă de azot uree
E. Unele specii folosesc ca sursă de azot amoniac
Selectați o specie bacteriană cu aspect de boabe de cafea:

A. Neisseria gonorrhoeae
B. Streptococcus pneumoniae
C. Enterococcus
D. Corynebacterium
E. Toate raspunsurile sunt false
Page 9
Vibrio cholerae prezintă un flagel dispus polar. Din care categorie face parte?
A. Lofotricha
B. Atricha
C. Peritricha
D. Amfitricha
E. Monotricha
Care dintre următoarele specii bacteriene are o capsulă adevărată?

A. Pasteurella multocida
C. Bacillus anthracis
D. Toate răspunsurile sunt adevărate
Aplicând metoda Gram, bacteriile Gram pozitive se colorează în:

A. Roșu
B. Albastru
C. Violet
D. Verde
E. Galben
Plasmidele care au o existență autonomă și temporar pot fi integrate în cromozom sunt denumite:
A. Epizomi
B. Ergozomi
C. Mezozomi
D. Ribozomi
E. Incluzii
Plasmidele sunt alcătuite din:

A. Molecule de ADN dublucatenar circulare, suprarăsucite
B. Molecule de ADN dublucatenar circulare, nerăsucite
C. Molecule de ADN monocatenar circulare, suprarăsucite
D. Molecule de ARN dublucatenar circulare, suprarăsucite
E. Molecule de ARN monocatenar circulare, suprarăsucite
Care componentă bacteriană are rol în sinteza proteinelor?

A. Epizomii
B. Vacuolele
C. Mezozomii
D. Ribozomii
E. Incluziile
Rolul membranei citoplasmatice este:

A. Filtru biologic selectiv
B. Intervine în replicarea bacteriilor
C. Participă la procesele de respirație bacteriană
D. Reprezintă sediul sistemului enzimatic
E. Toate variantele sunt corecte
Ce componentă a bacteriilor Gram negative are rol de endotoxină?

A. Poliglucidul O
B. Complexul lipopolizaharidic
C. Spațiul periplasmic
Page 10
D. Stratul de peptidoglica.
E. Membrana celulară
Protoplaștii se obțin prin tratarea cu lizozim și penicilină a bacteriilor:

A. Gram pozitive
B. Gram negative
C. Formelor L bacteriene
D. Formelor S bacteriene
E. Formelor R bacteriene
Formele defective de perete celular sunt următoarele, cu o excepție:

A. Formele S
B. Formele L
C. Protoplaștii
D. Sferoplaștii
E. Micoplasmele
Selectați afirmația corectă privind flagelii bacterieni:

A. La bacteriile Gram pozitive blefaroplastul este alcătuit din două discuri
B. La bacteriile Gram negative blefaroplastul este alcătuit din patru discuri
C. Discul M este situat la nivelul membranei bacteriene
D. Discul P este plasat în stratul de peptidoglican
E. Toate răspunsurile sunt corecte
În care fază a creșterii bacteriilor în mediul lichid, activitatea lor este cea mai intensă?
A. Faza de declin
B. Faza de lag
C. Faza staționară
D. Faza exponențială
E. Faza de adaptare a bacteriilor la condițiile de mediu
Care sunt factorii declanșatori ai sporulării?

A. Epuizarea azotului din mediu
B. Expunerea la temperaturi suboptimale
C. O densitate mare de bacterii
D. Epuizarea carbonului din mediu
E. Toți acești factori
Ce eveniment are loc în prima fază a sporulării?

A. Formarea septului sporal
B. Formarea cortexului
C. Maturarea sporului
D. Liza celulei mamă
E. Replicarea cromozomului
Ce eveniment are loc în ultima fază a sporulării?

A. Formarea septului sporal
B. Formarea cortexului
C. Maturarea sporului
D. Liza celulei mamă
E. Replicarea cromozomului
Page 11
Ce factori determină rezistența sporului?

A. Proteine keratin like
B. Dipicolinatul de calciu
C. Un conținut foarte scăzut de apă liberă
D. Impermeabilitatea învelișurilor sporale
E. Toți factorii enumerați
La ce nivel al învelișului bacterian este situat discul L al blefaroplastului:

A. Membranei externe
B. Peptidoglicanului
C. Membranei citoplasmatice
D. Supramembranar
E. Toate variantele sunt false
Selectați afirmația corectă despre vacuolele bacteriene:

A. Sunt structuri intracitoplasmatice
B. Sunt mai des întâlnite la bacteriile mature
C. Pot fi polimeri anorganici
D. Pot fi polimeri anorganici
Care dintre următoarele bacterii au formă de bâtă de baseball sau pișcot?

B. Corynebacterium
C. Fusobacterium
D. Streptococcus pneumoniae
E. Neisseria gonorrhoeae
Selectați afirmația corectă despre incluziile bacteriene:

A. Sunt structuri intracitoplasmatice
B. Sunt mai des întâlnite la bacteriile mature
C. Pot fi polimeri anorganici
D. Pot fi polimeri anorganici
Care componentă a sporului bacterian corespunde peretelui celulei vegetative?

A. Cortexul
B. Intina
C. Sporangiul
D. Exina
E. Protoplast sporal
Selectați microorganismele procariote:

A. Fungii filamentoși
B. Levurile
C. Bacteriile
D. Virusurile
E. Prionii
Page 12
Care componentă a sporului bacterian corespunde membranei celulei vegetative?

A. Cortexul
B. Intina
C. Sporangiul
D. Exina
E. Protoplast sporal
Selectați o specie bacteriană care este mobilă la 20- 25ºC și imobilă la 37ºC:
A. Streptococcus pneumoniae
B. Listeria monocytogenes
C. Staphylococcus aureus
D. Bacillus anthracis
E. Toate răspunsurile sunt eronate
Faza multiplicării bacteriilor în mediul lichid în care nu au loc diviziuni celulare este:
A. Faza de multiplicare logaritmică
B. Faza de latență
C. Faza staționară
D. Faza de declin
E. În toate aceste faze au loc diviziuni celulare
Selectați succesiunea componentelor învelișului unei bacterii capsulate de la exterior la interior:

A. Capsula, peretele celular, membrana citoplasmatică
B. Capsula, membrana citoplasmatică, peretele celular
C. Peretele celular, capsula, membrana citoplasmatică
D. Membrana citoplasmatică, peretele celular, capsula
E. Membrana citoplasmatică, capsula, peretele celular
Selectați una dintre următoarele structuri care nu este prezentă la bacterii:

A. Ribozomi
B. Membrana citoplasmatică
C. Aparat nuclear
D. Citoplasmă
E. Reticul endoplasmatic
La majoritatea bacteriilor capsulogene, capsula este alcătuită din:

A. Proteine
B. Fosfolipide
C. Polizaharide
D. Peptide
E. Lipide
Care dintre următoarele substanțe are efect chimiotactic negativ (repelent) pentru bacteriile heterotrofe:
A. Aminoacizii
Page 13
B. Glucide
C. Lipide
D. Peptide
E. Ionii de hidrogen
Acizii teichoici se întâlnesc la bacteriile:

A. Gram negative
B. Micoplasme
C. Gram pozitive
D. Leptospire
E. Salmonele
Cărui nivel al învelișului bacteriilor Gram pozitive mobile, corespunde discul L al blefaroplastului ?
A. Membranei externe
B. Peptidoglicanului
C. Membranei citoplasmatice
D. Spațiul periplasmic
E. Aceste bacterii nu au disc L
Selectați funcția ribozomilor bacterieni:

A. Reprezintă substanțe de rezervă
B. Intervin în chemotaxie
C. Reprezintă sediul sintezelor proteice
D. Au rol în aerotaxie
E. Niciun răspuns nu este corect
Capacitatea unor bacterii de a se prezenta diferit din punct de vedere al formei, dimensiunilor și modului de
grupare se numește:
A. Poliribozomi
B. Aerotaxie
C. Polimorfism
D. Chemotaxie
E. Germinare
Minicromozomii sunt:
A. Cromozomi multipli în unele celule bacteriene
B. Piese mici de ARN
C. Pili de sex
D. Plasmide
E. Toate afirmațiile sunt greșite
Acizii teichoici:
A. Sunt caracteristici bacteriilor Gram negative
B. Acizii lipoteichoici sunt ancorați de peretele celular
C. Acizii teicoici sunt fixați de membrana citoplasmatică
D. Protejează bacteriile față de fagocitoză
E. Toate afirmațiile sunt adevărate
Page 14
Selectați afirmația falsă despre flagelii bacterieni:

A. Originea filamentului este discul M
B. Energia de rotație este asigurată de protonii care traversează membrana
C. Rotația filamentului în sens orar determină deplasarea bacteriei în linie dreaptă
D. Flagelii sunt de natură proteică
E. Flagelina are proprietăți antigenice
Selectați componentele structurale obligatorii întâlnite în citoplasma bacteriană:

A. Plasmide, incluzii, cromozom
B. Cromozom, ribozomi
C. Ribozomi, plasmide
D. Plasmide, incluzii, cromozom, vacuole
E. Plasmide, incluzii, cromozom, vacuole, ribozomi
Moleculele de fosfolipide sunt așezate în dublu strat al membranei :

A. Cu extremitatea hidrofilă spre exterior
B. Cu extremitatea hidrofobă spre exterior
C. Numai cele de pe stratul extern cu extremitatea hidrofilă spre exterior
D. Numai cele de pe stratul intern cu extremitatea hidrofilă spre exterior
Se poate afirma despre proteinele din membrana citoplasmatică:

A. Proteinele intrinseci de obicei sunt transmembranare
B. Proteinele extrinseci sunt expuse numai pe fața externă
C. Proteinele extrinseci sunt expuse numai pe fața internă
D. Toate proteinele din membrană sunt transmembranare
Se poate afirma despre peretele bacterian:

A. Este o structură opțională
B. Este situat la exteriorul membranei celulare
C. Este poros
D. Conține peptidoglican
E. Toate afirmațiile sunt corecte
Selectați afirmația corectă referitoare la rolul capsulei bacteriene:

A. Protejează celula față de desicație
B. Reprezintă un factor de virulență
C. Are rol antigenic
D. Este implicată în aderarea bacteriei la suporturi solide
E. Toate afirmațiile sunt corecte
Care tip de ARN nu este prezent în celulele bacteriene?

A. ARN de transport
B. ARN mitocondrial
C. ARN mesager
D. ARN ribozomal
Page 15
E. ARN solubil
Selectați afirmația incorectă referitoare la rolul membranei bacteriene:

A. Este un filtru mecanic
B. Este sediul proceselor respiratorii bacteriene
C. Intervine în sinteza peptidoglicanului
D. Sinteza și secreția exotoxinelor
E. Este sediul sistemelor enzimatice
Sistemele bacteriene de transport sunt localizate în:

A. Perete
B. Capsulă
C. Membrană
D. Citoplasmă
E. Ribozomi
Afinitatea tinctorială a bacteriilor este determinată de compoziția chimică a:

A. Capsulei
B. Membranei citoplasmatice
C. Peretelui
D. Mezozomilor
E. Cromozomului
Selectați afirmația incorectă privind enzimele bacteriene:

A. Exoenzimele sunt eliberate în mediul extracelular
B. Enzimele constitutive sunt sintetizate în anumite condiții de mediu
C. Enzimele adaptative sunt sintetizate în prezența substratului
D. Endoenzimele rămân în celula bacteriană
E. Exoenzimele acționează în afara celulei
Conf. Univ. Dr. Dobrea Mimi
Page 16

Splaiul Independenţei Nr. 105, sector 5, 050097, BUCUREŞTI,
ROMÂNIA
Tel.: + + 4021 318 0469; Fax:+ + 40 21 318 0498
DISCIPLINĂ: FIZIOPATOLOGIE
Cadru didactic titular curs: Conf. dr. Gabriel Cotor
1.Inflamatia
Etiologia inflamațiilor. Manifestarea clinică a inflamațiilor. Denumirea inflamațiilor. Clasificarea
inflamațiilor. Etapele de desfășurare a reației inflamatorii. Etapa vasculară. Etapa celulară. Etapa
de refacere tisulară. Pag. (85-101) + (114-131) = Total: 33 de pagini (text, figuri și tabele).
2.Șocul
Fiziopatologia șocului. Clasificarea şocului. Șocul hipovolemic. Șocul cardiogen. Șocul distributiv
(de spațiul III). Șocul obstructiv. Tulburările metabolice din stările de şoc. Implicațiile tulburărilor
metabolice ale șocului, la nivel de organ. Paginile (136 – 162) + (165-169) = Total: 30 de pagini (text
figuri și tabele).
TOTAL GENRERAL 66 de pagini (text, figuri și tabele).
BIBLIOGRAFIE
1.G. Cotor (2009) – Fiziopatologie generală, Editura Printech, București.
110 întrebări cu câte cinci variantele de răspuns corespunzătoare.

(Dintre aceste cinci variante numai una este corectă.)
1 Care dintre afirmațiile de mai jos este adevărată?
a)reacțiile inflamatorii au etape evolutive diferite, influențate de tipul agentului
flogogen;
b)reacțiile inflamatorii au etape evolutive identice, influențate de tipul agentului
flogogen;
c)reacțiile inflamatorii au etape evolutive identice, neinfluențate de tipul agentului
flogogen;
d)reacțiile inflamatorii au etape evolutive diferite, neinfluențate de tipul agentului
flogogen;
e)reacțiile inflamatorii nu au etape evolutive, fiind influențate de tipul agentului
flogogen
2 Care dintre manifestările patologice menționate mai jos intră în categoria inflamațiilor?
a)fibroza pulmonară;
b)congestia renală;
c)encefaloză;
d)perihepatită;
1
e)miodistrofia.
3 Manifestările locale ale procesului inflamator sunt reprezentate de:
a)alterări tisulare induse de factorul flogogen și reacții de protecție ale organismului;
b)degenerări tisulare induse de factorul flogogen și reacții de protecție ale
organismului;
c)inflamații tisulare induse de factorul flogogen și reacții de protecție ale organismului;
d)alterări tisulare și reacții de compensare ale organismului;
e)alterări tisulare și reacții de adaptare ale organismului.
4 Inflamația constituie o componentă a:
a)liniei I de apărare nespecifică a organismului;
b)liniei II de apărare nespecifică a organismului;
c)liniei III de apărare nespecifică a organismului;
d)liniei III de apărare specifică a organismului;
e)liniei IV de apărare specifică a organismului.
5 Reacțiile de protecție ale organismului, derulate în cadrul inflamației sunt grupate în
următoarele categorii de procese:
a)procese vasculo-proliferative și alterative;
b)procese vasculo-alterative și degenerative;
c)procese vasculo-exudative și proliferative;
d)procese vasculo-degenerative și alterative;
e)procese vasculo-prolioferative și alterative.
6 Rubor, semn cardinal al inflamației, presupune:
a)roburarea țesutului inflamat;
b)sensibilitate dureroasă a țesutului inflamat;
c)creșterea temperaturii țesutului inflamat;
d)înroșirea țesutului inflamat;
e)hiperglicemie.
7 Calor, semn cardinal al inflamației, presupune:
a)tumefierea țesutului inflamat;
b)sensibilitatea dureroasă a țesutului inflamat;
d)colorarea țesutului inflamat;
e)hipercalcemie.
8 Dolor, semn cardinal al inflamației, presupune:
a)dilatarea țesutului inflamat;
b)sensibilitate dureroasă a țesutului inflamat;
e)febra.
9 Tumor, semn cardinal al inflamației, presupune:
a)tumefierea țesutului inflamat;
b)evoluția în sens tumoral a țesutului inflamat;
e)febra.
10 Intensitatea semnelor cardinale ale reacțiilor inflamatorii este mai mare în cazul:
a)formelor acute și generalizate;
b)formelor acute și localizate;
c)formelor cronice și localizate;
d)formelor cronice și generalizate;
e)formelor inaparente.
11 Care dintre manifestările patologice menționate mai jos nu intră în categoria
2
inflamațiilor?
a)dermatită;
b)perinefrită;
c)hepatită;
d)miocardoză;
e)perihepatita.
12 În tractusul gastrointestinal (TGI) de șoc decompensat (insuficiență de organ) se
constată:
a)vasocoonstricție;
b)amplificarea funcțiilor motorii și secretorii ale TGI;
c)leziuni, infecții suprapuse și toxiemie;
d)hiperglicemie;
e)embolie.
13 Care dintre manifestările patologice menționate mai jos desemnează inflamația
capsulei hepatice:
a)capsulită hepatică;
b)perihepatită;
c)perihepatoză;
d)hepatită;
e)hepatoza.
14 Reacția inflamatorie consecutivă nidației zigotului intră în categoria inflamațiilor:
a)cronice;
b)septice;
c)fiziologice;
d)normoergice;
e)generale.
15 Reacțiile inflamatorii consecutive acțiunii factorilor flogogeni mecanici intră în
categoria inflamațiilor:
a)mecanice;
b)septice;
c)hiperergice;
d)neimunologice;
e)imunologice.
16 Reacțiile inflamatorii consecutive acțiunii factorilor flogogeni biotici intră în categoria
inflamațiilor:
a)biogene;
b)septice;
c)hiperergice;
d)imunologice;
e)acute.
17 Reacțiile inflamatorii generate pe fondul hipersensibilizării specifice intră în categoria
inflamațiilor:
a)imunologice;
b)hipersensibilizante;
c)hiperergice;
d)septice;
e)neimunologice.
18 Reacțiile inflamatorii acute sunt caracterizate de:
a)manifestarea plenară a semnelor cardinale ale inflamației;
b)predominarea proceselor proliferative;
c)evoluție cu durată crescută;
d)anemie.
3
19 Reacțiile inflamatorii acute sunt caracterizate de:

a)manifestarea discretă a semnelor cardinale ale inflamației;
b)predominarea proceselor vasculo-exudative;
d)anemie;
e)predominarea proceselor proliferative.
20 Reacțiile inflamatorii cronice sunt caracterizate de:
a)manifestarea discretă a semnelor cardinale ale inflamației;
d)anemie;
e)predominarea proceselor degenerative.
21 Reacțiile inflamatorii cronice sunt caracterizate de:
a)manifestarea plenară a semnelor cardinale ale inflamației;
d)anemie;
e)evolutie cu durata scurta.
22 Reacția inflamatorie derulează, în ordine, următoarele etape:
a)vasculară- celulară- reparație tisulară;
b)vasculară- tisulară- reparație tisulară;
c)celulară- vasculară- reparație tisulară;
d)celulară- tisulară- reparație tisulară;
e)celulară- vasculara- tisulară.
23 Faza I a etapei vasculare a reacției inflamatorii se concretizează prin:
a)vasodilatație arterio-capilară;
b)vasoconstricție arterio-capilară;
c)vasoconstricție venoasă (postacapilară);
d)anemie;
e)vasodilatatie venoasa.
24 Manifestările fazei I a etapei vasculare a reacției inflamatorii se datorează:
a)derulării unui reflex antidromic;
b)catecolaminelor;
c)mediatorilor solubili ai inflamației;
d)hipoglicemiei;
e)mediatorilor chimici.
25 Faza a II-a a etapei vasculare a reacției inflamatorii se concretizează prin:
a)vasodilatație arterio-capilară și venoasă (postcapilară), urmată de vasoconstricție
venoasă;
b)vasodilatație arterio-capilară și venoasă (postcapilară), urmată de vasoconstricție
arteriocapilară;
c)vasodilatație arterio-capilară și vasoconstricție venoasă (postcapilară), urmată de
vasodilatație arterio-capilară și venoasă;
d)vasodilatație arterio-capilară și vasoconstricție venoasă (postcapilară), urmată de
vasoconstricție arterio-capilară și venoasă;
e)vasodilatație arterio-capilară, urmată de vasoconstricție arterio-capilară și venoasă.
26 Manifestările fazei a II-a a etapei vasculare a reacției inflamatorii, care se concretizează
prin vasodilatație arterio-capilară și vasoconstricție venoasă (postcapilară), se
datorează:
a)derulării unui reflex antidromic și a unor mediatori solubili ai inflamației;
b)catecolaminelor și a unor mediatori solubuili ai inflamației;
c)derulării unui reflex parasimpatic și a unor mediatori solubili ai inflamației;
4
d)derulării unui reflex vascular și a unor mediatori solubili ai inflamației;

e)acetilcolinei și a unor mediatori solubuili ai inflamației.
27 Mediatorii solubili ai inflamației, care se implică în inducerea fazei a II-a a etapei
vasculare a reacției inflamatorii, care se concretizează prin vasodilatație arterio-
capilară și vasoconstricție venoasă (postcapilară), sunt:
a)histamina și bradikinina;
b)histamina și PAF;
c)histamina și prostaglandinele I și E;
d)histamina și oxidul nitric;
e)TNF.
28 Manifestările fazei a II-a a etapei vasculare a reacției inflamatorii, care se concretizează
prin vasodilatație arterio-capilară și venoasă (postcapilară), se datorează:
a)derulării unui reflex antidromic;
b)catecolaminelor;
c)derulării unui reflex parasimpatic;
d) unor mediatori solubili ai inflamației;
e)acetilcolinei.
29 În categoria mediatorii solubili ai inflamației, care se implică în inducerea fazei a II-a a
etapei vasculare a reacției inflamatorii, care se concretizează prin vasodilatație arterio-
capilară și venoasă (postcapilară), se găsesc:
a)histamina catecolaminele și bradikinina;
b)histamina, citokinele și PAF;
c)bradikinina, oxidul nitric și citokinele;
d)histamina, bradikinina și prostaglandinele I și E;
e)TNF si oxidul nitric.
30 Efectele fazei a II-a a etapei vasculare a reacției inflamatorii se concretizează prin:
a)stază (pooling);
b)plasmexodie;
c)hemoconcentrație (sludge);
d)edem;
e)necroza.
31 Faza a II-a a etapei vasculare a reacției inflamatorii are o durată de circa:
a)2 ore;
b)6 ore;
b)12 ore;
c)24 ore:
e)36 ore.
32 Activarea sistemului complement are loc în cursul:
a)etapei celulare (complementare) a reacției inflamatorii;
b)etapei tisulare a reacției inflamatorii;
c)etapei vasculare a reacției inflamatorii;
d)etapei de reconstrucție tisulară a reacției inflamatorii;
e)etapei tisularo-vasculare.
33 Activarea sistemului coagulazelor are loc în cursul:
a)etapei celulare a reacției inflamatorii;
b)etapei hemoragico-tisulare a reacției inflamatorii;
c)etapei vasculare a reacției inflamatorii;
d)etapei de reconstrucție tisulară a reacției inflamatorii;
e)etapei vasculo-tisulare.
34 Faza a III-a a etapei vasculare a reacției inflamatorii se concretizează prin:
a)creșterea permeabilității vasculare;
b)vasodilatație arterio-capilară și venoasă (postcapilară), urmată de vasoconstricție
5
venoasă;
c)vasoconstricție arterio-capilară și venoasă (postcapilară), urmată de vasodilatație
arteriocapilară;
d)diapedeză;
e)pooling.
35 Faza a III-a a etapei vasculare a reacției inflamatorii este indusă printre altele și de:
a)hipoxie și acidoza consecutivă;
b)catecolamine;
c)oxidul nitric;
d)PAF;
e)acetilcolina.
36 Faza a III-a a etapei vasculare a reacției inflamatorii este indusă printre altele și de:
a)oxidul nitric și citokinele;
b)catecolaminele și leucotrienele;
c)histamina și bradikinina;
d)PAF și citokinele;
e)oxidul nitric.
37 Efectul major al fazei a III-a a etapei vasculare a reacției inflamatorii se concretizează
prin:
a)congestie;
b)plasmexodie;
c)hemodiluție;
d)eritem;
e)acidoza.
38 Plasmexodia, consecutivă fazei a III-a a etapei vasculare a reacției inflamatorii, induce:
a)formarea transudatului inflamator și a edemului;
b)formarea exudatului inflamator și a edemului;
c)formarea transudatului inflamator și stază;
d)formarea exudatului inflamator și ischemie;
e)formarea transudatului inflamator.
39 Acumularea exudatului inflamator în țesutul inflamat amplifică:
a)alcaloza;
b)ischemia;
c)staza;
d)diapedeza;
e)fagocitoza.
40 Valoarea inițială a pH-ului exudatului inflamator, la care neutrofilele își derulează în
condiții optime funcțiile specifice este:
a)7,2;
b)6,6;
c)5;
d)mai mic de 5;
e)mai mare de 7,5.
41 Valoarea pH-ului exudatului inflamator, la care neutrofilele sunt distruse dar
macrofagele persistă, este:
a)7,2;
b)6,6;
c)5;
d)mai mic de 5;
e)mai mare de 7,5.
42 Valoarea pH-ului exudatului inflamator, la care toate leucocitele sunt distruse,
rezultând puroiul, este:
6
a)7,35;
a)7,2;
b)6,6;
c)5;
e)mai mare de 7,5.
43 La periferia focarului inflamator se constituie o structură morfofuncțională cu rol de
limitare a difuziei, denumită:
a)barieră fibrinoasă;
b)barieră imuno-leucocitară;
c)barieră fibrino-leucocitară;
d)barieră fibrino-imuno-leucocitară;
e)bariera hemato-fibrinoasa.
44 Printre modificările metabolice instituite pe parcursul fazei a III-a a etapei vasculare a
reacției inflamatorii, se numără:
a)intensificarea glicolizei aerobe;
b)intensificarea catabolismului proteinelor;
c)scăderea presiunii osmotice în focar;
d)alcaloză metabolică;
e)intensificarea anabolismului protidic.
45 În categoria celulelor proinflamatorii intră și:
a)granulocitele neutrofile;
b)plachetele sanguine;
c)granulocitele bazofile;
d)mastocitele;
e)plasmocitele.
46 În categoria celulelor proinflamatorii intră și:
a)celulele endoteliale;
b)macrofagele;
c)granulocitele bazofile;
d)mastocitele;
e)limfocitele.
47 Celulele proinflamatorii sunt susținute funcțional de un grup de celule din care fac
parte:
a)granulocitele eozinofile;
b)celulele endoteliale;
c)macrofagele;
d)gtranulocitele neutrofile;
e)limfocite.
48 Care dintre următoarele celule este specializată în fagocitarea complexelor antigen-
anticorp?
a)macrofagul;
b)monocitul;
c)granulocitul neutrofil;
d)granulocitul eozinofil;
e)limfocitul.
49 Celulele endoteliale susțin funcțional celulele proinflamatorii prin:
a)eliberarea de PAF și prostaglandine;
b)eliberarea factorilor de coagulare;
c)eliberarea de histamină;
d)eliberarea de heparină;
e)eliberarea de TNF.
50 Plachetele sanguine susțin funcțional celulele proinflamatorii prin:
7

d)eliberarea de heparină;
51 Mastocitele și bazofilele susțin funcțional celulele proinflamatorii prin:
d)eliberarea de factori ai complementului;
52 Celulele proinflamatorii din compartimentul tisular acționează, printre altele, prin:
a)chemotactism și chemokinezie;
b)marginație leucocitară;
c)aderare reversibilă la nivelul endoteliului vascular;
d)aderare ireversibilă la nivelul endoteliului vascular;
e)aderare trombocitara.
53 Celulele proinflamatorii din compartimentul tisular acționează, printre altele, prin:
a)maturare și multiplicare;
c)fagocitoză;
d)aderare ireversibilă la nivelul endoteliului vascular;
e)metamorfoza vascoasa.
54 Celulele proinflamatorii din compartimentul tisular acționează, printre altele prin:
a)maturare și multiplicare;
c)aderare ireversibilă la nivelul endoteliului vascular;
d)citotoxicitate oxigen dependentă.
55 Celulele proinflamatorii din compartimentul circulant acționează, printre altele prin:
a)chemotactism și chemokinezie;
b)aderarea ireversibilă la nivelul endoteliului vascular;
c)maturare și multiplicare;
d)fagocitoză;
e)pinocitoza.
56 Celulele proinflamatorii din compartimentul circulant acționează, printre altele prin:
a)diapedeză;
b)diferențiere;
c)maturare și multiplicare;
d)fagocitoză;
e)pinocitoza.
57 Prmul val chemotactic este caracterizat prin:
a)o durată de cca. 2-4 ore fiind susținut de macrofage;
b)o durată de cca. 2-4 ore fiind susținut de neutrofile;
c)o durată de cca. 36 ore fiind susținut de macrofage;
d)o durată de cca. 36 ore fiind susținut de neutrofile;
e)o durată de cca. 36 ore fiind susținut de limfocite.
58 Al doilea val chemotactic este caracterizat prin:
a)o durată de cca. 2-4 ore fiind susținut de macrofage;
b)o durată de cca. 2-4 ore fiind susținut de neutrofile;
c)o durată de cca. 36 ore fiind susținut de macrofage;
d)o durată de cca. 36 ore fiind susținut de neutrofile;
e)o durată de cca. 36 ore fiind susținut de limfocite;
8
59 Etapa de reparație tisulară a reacției inflamatorii este caracterizată prin:

a)menținerea proceselor vasculo-exudative;
b)intensificarea proceselor proliferative;
c)intensificarea acțiunii macrofagelor;
d)intensificarea acțiunii neutrofilelor;
e)intensificarea actiunii limfocitelor.
60 Etapa de reparație tisulară a reacției inflamatorii este caracterizată prin:
a)diminuarea proceselor vasculo-exudative;
b)diminuarea proceselor proliferative;
c)intensificarea acțiunii macrofagelor;
d)intensificarea acțiunii neutrofilelor;
e)intensificarea actiunii limfocitelor.
61 Etapa de reparație tisulară a reacției inflamatorii este compusă din următoarele faze
succesive:
a)angiogeneza- refacerea tisulară specifică- remodelarea tisulară- fibroplazia;
b)angiogeneza- remodelarea tisulară- fibroplazia- refacerea tisulară specifică;
c)fibroplazia- angiogeneza- refacerea tisulară specifică- remodelarea tisulară;
d)fibroplazia- refacerea tisulară specifică- angiogeneza- remodelarea tisulară;
e)fibroplazia- refacerea tisulară specifică- angiogeneza- metastazare.
62 Unul dintre cele două elemente capitale inductoare de șoc este:
a)scăderea frecvenței cardiace;
b)scăderea amplitudinii contracțiilor cardiace;
c)scăderea perfuziei tisulare;
d)scăderea hematozei;
e)cresterea hematozei.
63 Unul dintre cele două elemente capitale inductoare de șoc este:
a)hipoxia tisulară;
b)staza sanguină;
c)ischemia tisulară;
d)hiperemia tisulară;
e)hiperoxia tisulara.
64 Șocul hipovolemic poate fi indus de.
a)aritmii cardiace,
b)embolii pulmonare;
c)plasmoragii;
d)insuficiențe valvulare;
e)stenoze valvulare.
65 Șocul hipovolemic se instituie atunci când:
a)are loc diminuarea volemiei cu cel puțin 10%;
b)are loc diminuarea volemiei cu cel puțin 20%;
c)are loc diminuarea volemiei cu cel puțin 30%;
d)are loc diminuarea volemiei cu cel puțin 40%;
e)are loc diminuarea volemiei cu cel puțin 50%;
66 Șocul cardiogen poate fi indus de.
a)aritmii cardiace,
c)hiperglicemie;
d)insuficiențe renala;
e)insuficienta renala.
67 Șocul disvolemic poate fi indus de.
a)endotoxine bacteriene;
9
c)plasmoragii;
d)anemie;
e)hemoragii.
a)intoxicații cu medicație depresoare;
c)pneumotorax;
d)cardiomiopatii;
e)plasmoragii,
69 Șocul obstructiv poate fi indus de.
a)intoxicații cu medicație depresoare;
c)alergii;
d)cardiomiopatii;
e)plasmoragii.
70 Șocul obstructiv poate fi indus de.
a)infarct miocardic;
b)alergii;
c)anemie;
d)tamponada cardiacă;
e)hemoragii.
71 În șocul hipovolemic compensat se constată:
a)vasoconstricție pre și post capilară și deschiderea șunturilor arterio-venoase;
b)vasoconstricție pre și post capilară și închiderea șunturilor arterio-venoase;
c)vasodilatație pre și post capilară și deschiderea șunturilor arterio-venoase;
d)vasodilatație pre și post capilară și închiderea șunturilor arterio-venoase;
e)vasoconstrictie venoasa si deschiderea sunturilior capilare.
a)mobilizarea rezervelor sanguine din țesuturile hematopexice;
b)extravazarea componentei plasmatice a sângelui;
c)amplificarea rezervelor sanguine din organele hematopexice;
d)hipocalcemie;
e)bradicardie si bradipnee.
73 În șocul hipovolemic decompensat se constată:
a)acidoză și închiderea sfincterelor pre și post capilare;
b)acidoză și deschiderea sfincterelor pre și postcapilare;
c)alcaloză și închiderea sfincterelor pre și post capilare;
d)alcaloză și deschiderea sfincterelor pre și postcapilare;
e)alcaloza si inchiderea sfincterelor venoase.
a)stază sanguină, care induce hipervolemie relativă;
b)stază sanguină, care induce hipovolemie;
c)stază sanguină, care induce hipovolemie relativă;
d)stază sanguină, care induce hipervolemie;
e)tromboza si embolism.
a)hemodiluție;
b)ischemie;
c)creșterea permeabilității vasculare;
d)anemie;
e)embolie pulmonara.
76 Consecutiv creșterii permeabilității vasculare, în șocul hipovolemic decompensat, se
10
constată:
a)plasmexodie și hemodiluție;
b)ischemie și hemodiluție;
c)plasmexodie și hemoconcentrație;
d)ischemie și hemoconcentrație;
e)embolie pulmonara.
77 Plasmexodia, consecutivă creșterii permeabilității vasculare din șocul hipovolemic,
induce:
a)hipovolemie;
b)hipovolemie relativă;
c)creșterea presiunii arteriale;
d)hemodiluție;
e)tromboza.
78 Hemoconcentrația, consecutivă creșterii permeabilității vasculare din șocul
hipovolemic, induce:
a)CID;
b)creșterea perfuziei tisulare;
c)anemie;
d)diminuarea perfuziei tisulare;
e)amplificarea hematozei.
a)bradicardie și diminuarea forței de contracție a inimii;
b)bradicardie și creșterea forței de contracție a inimii;
c)tahicardie și creșterea forței de contracție a inimii;
d)tahicardie și diminuarea forței de contracție a inimii;
e)tamponada cardiaca.
a)hiperperfuzie coronariană și amplificarea debitului cardiac;
b)hipoperfuzie coronariană și diminuarea debitului cardiac;
c)hiperperfuzie coronariană și diminuarea debitului cardiac.
d)hipoperfuzie coronariană și amplificarea debitului cardiac;
e)hiperperfuzie pulmonara si amplificarea debitului cardiac.
81 În șocul compensat, hiperglicemia specifică este indusă prin:
a)intensificarea glicogenolizei și a gluconeogenezei;
b)diminuarea glicogenolizei și a gluconeogenezei;
c)intensificarea glicogenolizei și diminuarea gluconeogenezei;
d)diminuarea glicogenolizei și intensificarea gluconeogenezei;
e)diminuarea glicolizei si a glicogenolizei.
82 Glicogenoliza, specifică șocului compensat, este indusă, printre altele de:
a)insulină, adrenalină și tiroxină;
b)STH, insulină și adrenalină;
c)adrenalină, tiroxină și glucagon;
d)STH, adrenalină și glucagon;
e)aldosteron si glicogen.
83 Neoglucogeneza, specifică șocului compensat, este indusă, printre altele de:
a)insulină;
b)STH;
c)adrenalină;
d)hormonii glucocorticoizi;
e)hormonii sexuali.
84 Intensificarea lipemiei, specifică șocului compensat, este indusă, printre altele de:
a)insulină, adrenalină și tiroxină;
11
b)adrenalină, tiroxină și hormonii glucocorticoizi;

c)STH, insulină și adrenalină;
d)STH, adrenalină și glucagon;
e)hormonii sexuali.
85 În șocul decompensat se constată:
a)hiperglicemie și intensificarea metabolizării hepatice a lipidelor;
b)hipoglicemie și intensificarea metabolizării hepatice a lipidelor;
c)hiperglicemie și acumularea lipidelor la nivelul ficatului (încărcare grasă);
d)hipoglicemie și acumularea lipidelor la nivelul ficatului (încărcare grasă);
e)hiperglicemie și acumularea lipidelor la nivelul rinichiului (încărcare grasă).
86 În șocul compensat se constată:
a)hiperglicemie și intensificarea metabolizării hepatice a lipidelor;
b)hipoglicemie și intensificarea metabolizării hepatice a lipidelor;
c)hiperglicemie și acumularea lipidelor la nivelul ficatului (încărcare grasă);
d)hipoglicemie și acumularea lipidelor la nivelul ficatului (încărcare grasă);
e)hipoglicemie și acumularea lipidelor la nivelul rinichiului (încărcare grasă).
87 În șocul compensat și în cel decompensat se constată:
a)hiperaminacidemie și hiperproteinemie;
b)hiperaminacidemie și hipoproteinemie;
c)hipoaminacidemie și hiperproteinemie;
d)hipoaminacidemie și hipoproteinemie;
e)hipocolesterolemie si hipoaminacidemie.
88 În șocul compensat, la nivelul metabolismului hidro-mineral se constată:
a)reținerea apei și Na+ la nivel vascular;
b)transferul apei și Ca++ din spațiul interstițial în cel intracelular;
c)transferul apei din spațiul vascular în cel interstițial ;
d)anemie;
e)transferul apei din spatiul interstitial in cel intracelular.
89 În șocul decompensat, la nivelul metabolismului hidro-mineral se constată:
a)reținerea apei și Na+ la nivel vascular;
b)reținerea apei și Na+ in spațiul intracelular (edem celular);
c)transferul apei din spațiul interstițial în cel vascular;
d)anemie;
e)transferul apei catre spatiul vascular.
90 În ficatul de șoc decompensat (insuficiență de organ) se constată:
a)status hipercoagulant;
b)amplificarea funcției antitoxice;
c)amplificarea neoglucogenezei;
d)diminuarea sintezei proteice;
e)hipocalcemie
91 În rinichiul de șoc decompensat (insuficiență de organ) se constată:
a)anurie;
b)poliurie
c)nefroză;
d)anemie;
e)nefrita.
92 În șocul compensat se constată:
a)transferul în sens extracelular a K+ și intracelular a Ca++;
b)transferul în sens intracelular a K+ și a Ca++;
c)transferul în sens intraacelular a K+ și extraacelular a Ca++;
d)transferul în sens extracelular a K+ și a Ca++;
e)anemie.
12
93 În șocul decompensat se constată:

a)transferul în sens extracelular a K+ și intracelular a Ca++;
b)transferul în sens intracelular a K+ și a Ca++;
c)transferul în sens intraacelular a K+ și extraacelular a Ca++;
d)transferul în sens extracelular a K+ și a Ca++;
e)anemie.
94 În șocul decompensat, acumularea intracelulară a Ca++ determină:
a)edem celular;
b)aritmii cardiace;
c)activarea proteazelor celulare;
d)anemie;
e)calcinoza.
95 În șocul decompensat, acumularea extracelulară a K+ determină:
a)edem celular;
b)aritmii cardiace;
d)anemie;
e)edem celular.
96 În șocul decompensat, acumularea intracelulară a Na+ determină:
a)edem celular;
b)aritmii cardiace;
d)hipocalcemie;
e)edeme generalizate.
97 Cauza edemului celular, specific șocului decompensat, este:
a)inactivarea pompei de Ca++;
b)inactivarea pompei de Na+/K+;
c)activarea pompei de Ca++;
d)variantele b și c;
e)hiperactivitatea pompei de Na+/K+.
98 Cauza acumulării intracelulare a Ca++, specific șocului decompensat, este:
a)inactivarea pompei de Ca++;
b)inactivarea pompei de Na+/Ca++;
c)activarea pompei de Ca++;
d)activarea pompei de Na+/Ca++;
e)hiperactivitatea pompei de Na+/Ca++.
99 În plămâmul de șoc decompensat (insuficiență de organ) se constată:
a)ischemie;
b)CID;
c)ischemie;
d)anemie;
e)infarctizare.
a)status hipocoagulant;
d)amplificarea sintezei proteice;
e)status hipocoagulant.
a)stoparea gluconeogenezei;
13
d)amplificarea sintezei proteice;

e)status hipocoagulant.
102 În plămâmul de șoc decompensat (insuficiență de organ) se constată:
a)ischemie;
b)CID;
c)ischemie;
d)hiperglicemie;
e)infarctizare.
103 În rinichiul de șoc decompensat (insuficiență de organ) se constată:
a)hiperglicemie;
b)hipocalcemie;
c)hipoalbuminiemie;
d)anurie;
e)apnee.
104 În intestinul de șoc decompensat (insuficiență de organ) se constată:
a)hipocalcemia;
b)voma;
c)constipatie;
d)ulceratii intestinale;
e)diaree.
105 Care dintre manifestările patologice menționate mai jos intră în categoria inflamațiilor?
a)dermatoza;
b)nefrită;
c)hepatoza;
d)miocardoză;
e)hepatosteatoza.
106 Șocul hipovolemic poate fi indus de.
a)aritmii cardiace,
c)poliurie;
a)aritmii cardiace,
c)reactia anafilactica;
108 Șocul cardiogen poate fi indus de.
a)plasmoragii,
b)hemoragii;
c)stenoze valvulare;
d)insuficiența rwenala;
e)ischemie renala.
109 Reacțiile inflamatorii consecutive acțiunii factorilor flogogeni de natura chimica intră în
categoria inflamațiilor:
a)mecanice;
b)septice;
c)hiperergice;
d)neimunologice;
e)imunologice.
110 Reacțiile inflamatorii consecutive acțiunii factorilor flogogeni septici intră în categoria
14
inflamațiilor:
a)mecanice;
b)aseptice;
c)hiperergice;
d)neimunologice;
e)imunologice.
Conf. dr. Gabriel Cotor
15
EXAMEN DE LICENȚĂ – MEDICINĂ VETERINARĂ - 2021
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

Splaiul Independenţei 105, sector 5, 050097, BUCUREȘTI, ROMANIA
Tel.: + + 4021 318 0469; Fax:+ + 40 21 318 0498
DISCIPLINA: FIZIOLOGIE
Cadru didactic titular curs: Conf. univ. Dr. Iuliana Codreanu
TEMATICĂ ȘI BIBLIOGRAFIE
1. Sistemul digestiv, pag. 271-293

2. Homeostazia energetică, pag. 347-370
Bibliografie
N. Dojană – Fiziologia animalelor domestice, București, Printech, 2010.
CHESTIONAR
110 întrebări cu câte cinci variante de răspuns corespunzătoare
(Dintre aceste cinci variante numai una este corectă)
1. Absorbția fosforului are loc în:

a. tot tractul digestiv
b. stomac
c. colon
d. jejun
e. duoden
2. Absorbția fosforului este optimă la raportul Ca/P de:

a. 2/3
b. 2/4
c. 2/1
d. 1/2
e. 1/1
3. Rolurile fosforului în organism sunt următoarele, cu excepția:

a. intră în compoziția oaselor și dinților
b. este constituent al ATP-ului
c. este constituent al acizilor nucleici
1
d. contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic

e. catalizează numeroase reacții biochimice
4. Raportul Ca/P la păsări este cuprins între:

a. 1/4 – 1/1
b. 1/1 – 1/2
c. 1/2 - 1/4
d. 3/1 – 3.5/1
e. 1/3 – 1.5/3
5. Unul dintre rolurile pe care fosforul NU îl are în organism este:

a. intră în compoziția oaselor
b. intră în compoziția dinților
c. contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic al sângelui
d. contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic al urinei
e. contribuie la formarea influxului nervos
6. În reglarea concentrației fosforului din sânge, hormonul paratiroidian are efect

hiperfosfatemiant prin:
a. reducerea eliminării renale a fosfaților
b. modificarea raportului Ca/P
c. stimularea absorbției fosfaților
d. stimularea eliminării renale a fosfaților
e. mobilizarea fosfaților din oase
7. Absorbția fierului este stimulată de:

a. acidul clorhidric
b. tripsină
c. chimotripsină
d. prezența fosfaților
e. prezența grăsimilor
8. Fierul este utilizat în sinteza a numeroși compuși fiziologici, printre care NU se numără:
a. riboflavinele
b. hemoglobina
c. mioglobina
d. citocromii
e. catalazele
9. Excreția fierului se face pe cale:

a. renală
b. respiratorie
c. digestivă
d. fierul nu se excretă, fiind total recuperat din produșii de catabolism
e. pe cale urinară și digestivă deopotrivă
2
10. Fosforul sanguin este:

a. doar fosfor anorganic
b. doar fosfor organic
c. fosfor anorganic și fosfor organic
d. nu este valabilă nicio variantă
e. sunt valabile toate variantele de răspuns
11. Acidul clorhidric din sucul gastric este produs de:

a. celulele principale ale glandelor gastrice
b. celulele parietale ale glandelor gastrice
c. celulele intermediare ale glandelor gastrice
d. celulele mucoase ale glandelor gastrice
e. celulele generatoare ale glandelor gastrice
12. Cei doi ioni ai HCl sunt produși de:

a. aceeași celulă
b. celule diferite
c. o celulă oxintică și o celulă parietală
d. două celule oxintice
e. toate tipurile de celule din structura glandelor gastrice
13. În sinteza de HCl de către glandele gastrice, ionii de hidrogen din structura HCl provin din:
a. disocierea acidului lactic
b. disocierea apei
c. disocierea intracelulară a CO2
d. disocierea intracelulară a acidului carbonic
e. disocierea intracelulară a fosfaților anorganici
14. Acidul carbonic este sintetizat în celulele parietale ale glandelor gastrice sub controlul:
a. xantinoxidazei
b. anhidrazei carbonice
c. izomerazelor
d. enzimelor glicolitice
e. pepsinei
15. Așa numita „maree alcalină” a sângelui apare:

a. în perioadele de înfometare prelungită
b. în perioadele interdigestive
c. în perioadele de secreție intensă de bicarbonat de sodiu
d. în perioadele de secreție intensă a HCl
e. nu există noțiunea de maree alcalină, aici fiind vorba de o întrebare capcană
16. Acidul clorhidric din sucul gastric are roluri digestive. Printre rolurile sale NU se numără:
a. transformarea pepsinogenului în pepsină
3
b. blocarea proceselor de putrefacție și de fermentație

c. activarea tripsinogenului la tripsină
d. inhibarea secreției de gastrină
e. stimularea eliberării de secretină
17. Acidul clorhidric din sucul gastric are roluri digestive. Printre rolurile sale NU se numără:
a. transformarea pepsinogenului în pepsină
b. blocarea proceselor de putrefacție și de fermentație
c. activarea chimotripsinogenului la chimotripsină
d. inhibarea secreției de gastrină
e. stimularea eliberării de secretină
18. Activarea pepsinogenului la pepsină are loc:

a. în celulele gastrice secretoare
b. în lumenul intestinal
c. la contactul cu conținutul gastric acid
d. oriunde în aceste compartimente și structuri precizate mai sus
e. stomacul nu produce pepsinogen ci pepsină
19. Activarea pepsinogenului:

a. are loc în celula gastrică secretoare
b. are loc printr-un proces autocatalitic la un pH alcalin
c. are loc în prezenta acidului clorhidric în celulele principale ale glandelor gastrice
d. are loc atât în prezența HCl cât și printr-un mecanism autocatalitic în lumenul tractului
digestiv
e. nu este necesară, aceasta fiind o enzimă activă
20. Sub denumirea generală de zimogeni sunt cunoscute:

a. enzimele digestive în general
b. proenzimele digestive activate în lumenul tractului digestiv
c. enzimele sucului gastric
d. enzimele sucului intestinal
e. enzimele digestive eliberate în formă activă
21. Secreția de HCl este stimulată de:

a. somatostatin
b. secretină
c. prostaglandine
d. acetilcolină
e. factorul de creștere epidermic
22. Secreția de HCl este stimulată de:

a. somatostatin
b. secretină
c. prostaglandine
4
d. gastrină
e. factorul de creștere epidermic
23. Referitor la faza cefalică de reglare a secreției gastrice nu este corectă varianta:
a. excitarea chemoreceptorilor din mucoasa bucală determină secreția de suc gastric
b. stimulii au origine cefalică
c. această fază nu are componentă umorală (hormonală)
d. secreția de suc gastric se realizează prin reflex vago-vagal
e. vederea, mirosul hranei, precum și apropierea orelor de masa determină secreția de suc
gastric
24. Cantitatea de suc gastric produsă zilnic la cal poate ajunge la:
a. 30 L
b. 1 L
c. 0.5 L
d. 100 L
e. 0.1 L
25. Factorul intrinsec, o mucoproteină secretată de celule din glandele fundice, are rol în:
a. absorbția factorului intrinsec
b. absorbția vitaminei B12
c. absorbția lipidelor
d. absorbția apei
e. absorbția fierului
26. Coagularea intragastrică a laptelui este produsă de:

a. pepsină la animalele adulte, labferment la sugari
b. lipază
c. amilază
d. tripsină
e. chimotripsină
27. Specificitatea pepsinei constă în faptul că:

a. hidrolizează legăturile peptidice ale aminoacizilor aromatici
b. hidrolizează legăturile peptidice ale aminoacizilor carboxilici
c. hidrolizează legăturile peptidice ale aminoacizilor bazici
d. nu are specificitate, hidrolizând toate proteinele
e. este o exopeptidază
28. pH-ul optim de acțiune al pepsinei este unul:

a. slab acid (5.5 – 6)
b. neutru
c. alcalin
d. fără importanță
e. foarte acid (1.5 – 3)
5
29. Catepsina din sucul gastric participă la:

a. digestia proteinelor la animale sugare
b. digestia lipidelor la animale sugare
c. digestia glucidelor la animale sugare
d. activarea tripsinogenului
e. sunt valabile toate variantele de mai sus
30. Catepsina din sucul gastric este o:

a. endopeptidază
b. exopeptidază
c. lipază
d. amilază
e. carboxipeptidază
31. Principalul hormon care contribuie la reglarea secreției de suc gastric în faza gastrică este:
a. secretina
b. colecistochinina
c. gastrina
d. bombesina
e. adrenalina
32. Principalul hormon care contribuie la reglarea secreției de suc gastric în faza cefalică este:
a. secretina
b. colecistochinina
c. gastrina
d. bombesina
e. adrenalina
33. Gastrina este un hormon produs de:

a. celulele G din mucoasa gastrică
b. celulele I din epiteliul duodenal
c. celulele oxintice ale glandelor gastrice
d. celulele principale ale glandelor gastrice
e. epiteliul gastric
34. În secrețiile digestive, rolul gastrinei constă în:

a. stimularea secreției de acid clorhidric
b. inhibarea secreției glandelor gastrice
c. stimularea secreției pancreatice
d. stimularea secreției intestinale
e. inhibarea secreției intestinale
35. Secreția de gastrină este inhibată de:

a. pH alcalin
6
b. pH acid
c. pH neutru
d. colecistokinina
e. secretină
36. Enterokinaza are următorul rol:

a. catalizează transformarea tripsinogenului în tripsină
b. catalizează transformarea pepsinogenului în pepsină
c. catalizează transformarea chimotripsinogenului în chimotripsină
d. stimulează sinteza de enzime pancreatice
e. inhibă sinteza de enzime pancreatice
37. Secreția glandelor Brunner are următoarele calități, mai puțin faptul că este:
a. o secreție bogată în enzime digestive
b. o secreție mucoasă
c. o secreție lipsită de enzime digestive
d. o secreție bogată în bicarbonat
e. o secreție cu rol în protejarea epiteliului intestinal
38. Enterokinaza este produsă de:

a. ficat
b. celulele Brunner
c. celulele Liberkuhn
d. glandele gastrice
e. pancreas
39. Majoritatea enzimelor sucului intestinal ajung în intestin:

a. ca urmare a eliberării lor din celulele secretoare
b. odată cu celulele epiteliale care le conțin
c. prin excreție pasivă
d. prin mecanism de vis-à-tego
e. sunt valabile toate variantele de mai sus
40. Prezența maltazei este o caracteristică a:

a. tuturor secrețiilor digestive
b. secreției salivare
c. secreției pancreatice
d. secreției intestinale
e. secreției gastrice
41. Aminopeptidazele au ca substrat specific:

a. lipide
b. amidon
c. glicogen
d. proteine în general
7
e. peptide
42. Carboxipeptidazele au ca substrat specific:

a. lipide
b. amidon
c. glicogen
d. proteine în general
e. peptide
43. În stimularea secreției de suc intestinal un rol revine:

a. adrenalinei
b. noradrenalinei
c. atropinei
d. secretinei
e. serotoninei
44. Majoritatea enzimelor intestinale își exercită acțiunea în cadrul:

a. exodigestiei
b. digestiei luminale
c. digestiei membranare
d. digestiei intraluminale
e. nu există o precizare anume
45. La speciile cu veziculă biliară de capacitate mică, aceasta are doar rol de:
a. absorbția apei din fluidul biliar
b. pasajul bilei
c. organ reglator al presiunii de evacuare
d. sinteza de bicarbonat
e. excreția produșilor de catabolism ai hemului
46. În perioada de absorbție digestivă, procesele metabolice din ficat şi țesuturile periferice sunt
direcționate predominant spre:
a. ficatul acționează în sens anabolic, iar țesuturile periferice sunt direcționate spre consum
b. catabolizarea substanțelor nutritive provenite din aport
c. în această perioadă, ficatul şi țesuturile periferice sunt supraaglomerate şi au o activitate
metabolică suprasolicitată, fără o direcționare anume
d. eliberarea spre țesuturi a excesului de substanțe nutritive absorbit pentru asigurarea
cerințelor energetice
e. depozitarea substanțelor nutritive provenite din aport
47. În perioada de absorbție digestivă, ficatul:

a. reține trigliceridele şi le transformă în glucoză şi glicogen care se depozitează în ficat
b. reține surplusul de glucoză sanguină şi îl transformă în glicogen şi trigliceride
c. eliberează glucoza deoarece acesta este necesară țesuturilor periferice iar preluarea ei
de către ficat nu este controlată de insulină
8
d. reține trigliceridele care sunt depozitate în ficat determinând „infiltrația grasă a ficatului”
e. nicio variantă nu este valabilă
48. Ciclul lui Krebs se desfășoară:

a. în majoritatea țesuturilor, cu excepția creierului, care se pot hrăni şi cu corpi cetonici în
caz de absență parțială sau totală a glucozei
b. în țesuturile periferice, inclusiv sânge
c. doar în ficat
d. în majoritatea celulelor, cu excepția eritrocitelor
e. toate variantele sunt valabile
49. Lipoproteinele cu densitate mică sunt o formă de transport a:

a. acizilor grași sintetizați și esterificați în ficat
b. lipidelor din hrană absorbite, ajunse în limfă, apoi în sânge
c. lipidelor mobilizate din țesutul adipos
d. proteinelor absorbite ca atare, ca în cazul nou-născutului
e. toate variantele sunt valabile
50. Chilomicronii şi lipoproteinele cu densitate mică din sânge eliberează acizii grași în țesuturile
periferice, procesul fiind controlat de către:
a. tiroxină
b. adrenalină
c. insulină
d. glucagon
e. cortizol
51. Referitor la compoziția sucului gastric nu este corectă următoarea afirmația:

a. enzimele proteolitice ale sucului gastric sunt reprezentate de pepsin și tripsină
b. mucusul gastric are o afinitate mare de a se combina cu acizii gastrici
c. factorul intrinsec secretat de glandele fundice are rol în absorbția vitaminei B12
d. alături de acidul clorhidric la realizarea pH-ului foarte acid concură și acizii carbonic,
butiric și lactic
e. la animalele sugare lipaza gastrică este mai activă decât la adulte
52. Ficatul nu poate prelua şi stoca sub formă de glicogen întreaga cantitate de glucoză absorbită.
De aceea organismul posedă şi alte mecanisme de preluare a excesului de glucoză. Un astfel
de mecanism este:
a. sinteza de acizi graşi
b. sinteza de vitamine cu structură pe bază de glucoză
c. sinteza de proteine
d. sinteza de acizi nucleici, aceștia având în structura lor şi glucide
e. excesul de glucoză este eliminat prin urină, ceea ce este cunoscut sub numele de
glicozurie
53. În grupul aminoacizilor de transport sunt incluși:
9
a. leucina, izoleucina şi valina

b. acidul glutamic, acidul aspartic și alanina
c. arginina, histidina, lizina
d. cisteina, glicina, prolina
e. niciun răspuns nu este valabil
54. Din cantitatea totală de aminoacizi absorbiți, ajunși din circulația portală în ficat, trec în
circulația sistemică circa:
a. 23%
b. 10%
c. zero, ficatul reținând întreaga cantitate de aminoacizi ajunși la acest nivel, pentru sinteza
de proteine plasmatice (albumine)
d. procente larg variabile funcție de starea fiziologică
e. 45%
55. Proteinele serice îndeplinesc numeroase funcții. Una din funcțiile care NU este îndeplinită de
aceste proteine este:
a. transportul acizilor grași
b. constituie sursă de aminoacizi pentru sinteze proteice extra hepatice
c. rol de creare a presiunii oncotice a plasmei
d. vehicul de transport pentru diferiți hormoni
e. vehicul de transport pentru diferite vitamine
56. Dezaminarea aminoacizilor pentru producerea de glucoză:

a. are ca rezultat formarea acidului lactic
b. are loc în celulele intestinale
c. duce la formarea de cetoanalogi
d. determină formarea corpilor cetonici
e. este inhibată de somatostatin
57. La rumegătoare, pe lângă aminoacizii glucoformatori, o parte însemnată din necesarul de

glucoză este asigurat prin:
a. conversia beta-hidroxibutiratului
b. conversia acetatului
c. conversia propionatului
d. sunt valabile variantele a, b şi c
e. nu există surse suplimentare pentru completarea necesarului de glucoză, nici la
rumegătoare, nici la alte specii
58. Hormonul cheie cu rol în amorsarea mecanismelor de conversie a aminoacizilor proveniți din
absorbția digestivă în glucoză este:
a. hidrocortizonul
b. tiroxina
c. cortizolul, ca hormon ce se eliberează în situații de stres, ce necesită cantități sporite de
glucoză
10
d. insulina, deoarece este hormon hipoglicemiant

e. glucagonul
59. În cazul unei ingeste echilibrate în glucide şi proteine, creşterea aminoacidemiei stimulează
atât secreţia de insulină cât şi secreţia de glucagon. Secreţia intensă de glucagon are următorul
rol:
a. scăderea aminoacidemiei
b. contracarează efectele unei hiperinsulinemii postprandiale prin amorsarea mecanismelor
gluconeogenice
c. contribuie la menţinerea glicemiei prin inhibarea preluării periferice a glucozei
d. reglarea concentraţiei lipidelor serice prin efect lipolitic
e. nicio variantă nu e valabilă
60. Unul din dezavantajele depozitării energiei sub formă de lipide îl constituie faptul că:
a. ţesutul adipos conţine puţină apă
b. grăsimile, fiind insolubile în apă, necesită forme speciale de transport sanguin
c. acizii graşi sunt convertiţi la glucoză, scăzând disponibilul în caz de solicitări energetice
intense
d. lipidele sunt substanţe puternic reduse, ceea ce le scade calitatea energetică
e. nicio variantă valabilă
61. Dintre aminoacizii absorbiţi ajunşi la ficat, se reţin aproape în totalitate de ficat:
a. aminoacizii esenţiali
b. aminoacizii neesenţiali
c. aminoacizii cu catenă ramificată
d. arginina
e. cisteina
62. În ficat, glucagonul:

a. stimulează glicoliza
b. stimulează glicogenoliza
c. inhibă glicogenogeneza
d. inhibă gluconeogeneza
e. stimulează glicogenogeneza
63. Mobilizarea de aminoacizi din mușchi este stimulată în mare grad de:
a. hormonii sexuali catabolizanţi proteici
b. tiroxină, eliberată în condiții de solicitare energetică
c. insulină
d. absenţa cortizolului şi prezenţa insulinei
e. absenţa insulinei şi prezenţa cortizolului
64. Dezaminarea aminoacizilor cu catenă ramificată în muşchi implică existenţa unei substanţe
care să preia gruparea amino pentru a o elimina. Această substanţă este:
a. alanina
11
b. piruvatul
c. acetatul
d. propionatul
e. nu e necesară eliminarea grupării amino deoarece este reutilizată în diferite sinteze
65. În procesul de eliminare a amoniacului din organism, reconvertirea alaninei la cetoanalogul

său este realizată în:
a. splină
b. pulmoni
c. rinichi
d. mușchi
e. ficat
66. Dominanta metabolică a ţesutului adipos în faza postabsorbtivă a digestiei este:

a. ţesutul adipos nu prezintă o dominantă metabolică în această fază, aceasta fiind o
întrebare capcană
b. reţinerea lipidelor plasmatice pentru evitarea slăbirii
c. mobilizarea acizilor graşi
d. sinteza de lipide
e. sinteza de novo a acizilor graşi
67. Acizii graşi eliberaţi din ţesutul adipos în sânge, pentru a putea fi transportaţi:
a. nu necesită prezența unor molecule vehicul
b. sunt legați reversibil de gamma-globuline
c. sunt legați reversibil de albumine
d. sunt împachetați în lipoproteine cu densitate mică
e. sunt împachetați în chilomicroni
68. Ieșirile de apă, pentru menținerea balanței hidrice, se fac prin următoarele căi vizibile
(sensibile):
a. evaporare la suprafața corpului
b. evaporare la suprafața alveolelor pulmonare
c. eliminarea prin fecale, urină și evaporare la suprafața alveolelor pulmonare
d. producții (ouă, lapte) și evaporare la suprafața corpului
e. fecale, urină, producții (ouă, lapte)
69. Rolurile fiziologice ale apei sunt următoarele, cu excepția:

a. mediu de difuziune
b. transport de căldură
c. lubrifiant pentru reducerea forței de frecare
d. solvent pentru lipide
e. transport de substanțe nutritive la celule
70. In reglarea metabolismului apei nu este implicat:

a. hormonul antidiuretic
12
b. vasopresina
c. hipotalamusul
d. aldosteronul
e. glucagonul
71. Enzima cheie cu rol în comutarea catabolismului acizilor graşi din ciclul lui Krebs în corpi
cetonici este:
a. lipoproteinlipaza
b. coenzima A
c. acetil Co A
d. malonil coenzima A
e. carnitinpalmitoil transferaza I
72. Propionatul este un precursor al glucozei important la rumegătoare. La rumegătoare,

propionatul provine din:
a. sinteza endogenă de novo
b. absorbția ruminală ca acid gras volatil
c. catabolismul acizilor graşi
d. catabolismul acidului propionic
e. catabolismul intermediar al glucozei
73. Rumegătoarele își asigură stocul de glucoză și prin protejarea degradării metabolice a
acesteia, prin faptul că :
a. acizii grași sunt sintetizați pornind de la acetat
b. acizii grași sunt sintetizați pornind de la glucoză
c. nu produc acizi grași
d. acizii grași sunt sintetizați pornind de la aminoacizi
e. sunt valabile variantele a şi d
74. Rumegătoarele se află permanent într-o potenţială stare de carenţă de:

a. glucoză
b. propionat
c. acetat
d. proteine
e. lipide
75. Rolurile calciului in organism sunt următoarele, cu o excepție:

a. este implicat în contracțiile musculare
b. intră în compoziția unor coenzime (NAD+, NADP+) și a unor molecule macroergice (ATP)
c. menține integritatea oaselor și dinților
d. cantități mici de calciu se găsesc și în lichidele extracelulare
e. participă la propagarea și transmiterea influxului nervos
76. In ceea ce privește activitatea metabolică a țesutului muscular între tainuri nu este corectă
varianta:
13
a. masa musculară reacționează la solicitările energetice prin mobilizare de aminoacizi

b. mobilizarea de aminoacizi se produce atunci când crește concentrația sanguină de glucoză
c. procesele metabolice sunt direcționate în sensul sprijinirii ficatului în livrarea de
combustibili metabolici
d. catabolismul aminoacizilor musculari începe cu dezaminarea acestora
e. rezultatul catabolismul aminoacizilor este formarea de alfa-cetoacizi
77. Amoniacul rezultat din dezaminarea aminoacizilor este eliminat din organism sub formă de:
a. cetoanalogi
b. uree
c. amoniu ureic
d. alanină
e. leucină
78. Necesarul de apă al animalelor de fermă este direct proporțional cu:

a. starea fiziologică
b. gradul de deshidratare
c. greutatea
d. suprafața corporală
e. vârsta, fiind mai mare la vârstele mai înaintate
79. Apa îndeplinește numeroase roluri în organism. Unul dintre rolurile pe care nu le îndeplinește
este:
a. solvent pentru substanțe chimice
b. mediu de difuziune
c. transport de căldură
d. lubrifiant
e. solvent pentru grăsimile ingerate
80. Sinteza majorității corpilor cetonici în metabolismul lipidelor este realizată în:
a. rumen
b. intestin
c. ficat
d. rinichi
e. pulmoni
81. Reglarea metabolismului calciului implică controlul mișcării calciului între fluidul extracelular
şi următoarele structuri corporale:
a. intestin și os
b. os, ficat și tract gastrointestinal
c. os și rinichi
d. os, tract gastrointestinal și rinichi
e. tract gastrointestinal
14
82. Creşterea concentrației calciului sanguin cu aproximativ 10% determină creşterea imediată a
secreției de:
a. parathormon
b. calcitonină
c. cortizol
d. hormoni androgeni
e. hormoni estrogeni
83. Hormonul care stimulează activitatea osteoclastelor şi reabsorbția renală a calciului este:
a. parathormonul
b. calcitonina
c. insulina
d. glucagonul
e. estrogenii
84. Faza intestinală de reglare a secreției de suc gastric se declanșează la:

a. pătrunderea ingestei în stomac
b. pătrunderea ingestei în duoden
c. ingestia de furaje
d. imediat după prehensiunea, masticația și deglutiția furajelor ingerate
e. în faza cefalică
85. Enterogastrona este un hormon cu rol în reglarea secreției de suc gastric. Rolul său este unul:
a. stimulator al secreției de suc gastric
b. stimulator al secreției de secretină, care stimulează la rândul ei si secreția de suc
gastric
c. enterogastrona nu are rol în acest sens
d. inhibitor al secreției de suc gastric
e. sunt valabile variantele a și b
86. Rolul inhibitor al secretinei asupra secreției de suc gastric se exercită prin:
a. acționează direct asupra celulelor principale secretoare de suc gastric
b. acționează asupra celulelor G secretoare de gastrină
c. acționează asupra celulelor oxintice inhibând direct secreția de suc gastric în ansamblu
d. sunt valabile variantele a și b
e. secretina nu este un hormon cu rol în reglarea secreției de suc gastric
87. Unul din hormonii alăturați nu are efecte inhibitoare asupra secreției de suc gastric:
a. secretina
b. colecistokinina
c. somatostatinul
d. enteroglucagonul
e. gastrina
88. În legătură faza intestinală de reglare a secreției de suc pancreatic, nu este corectă varianta:
15
a. implică stimuli endocrini și nervoși

b. peptidele, grăsimile și pH-ul scăzut din lumenul duodenal determină secreția de gastrină
c. reglarea nervoasă este mediată vagal
d. pH-ul scăzut determină și secreția hormonului secretină din epiteliul duodenal
e. secreția de colecistokinină în această fază determină un suc pancreatic bogat în enzime
89. Secreția de bicarbonat de sodiu a sucului pancreatic este realizată de:

a. celulele ductale
b. celulele beta ale insulelor Langerhans
c. celulele acinilor secretori de suc pancreatic
d. celulele alfa ale insulelor Langerhans
e. celulele epiteliului duodenal
90. Enzima care stimulează sinteza de acid carbonic necesar pentru producerea de bicarbonat de
sodiu pancreatic este:
a. pepsina
b. tripsina
c. chimotripsina
d. anhidraza carbonică
e. anhidraza bicarbonică
91. Sucul pancreatic conține numeroase proteaze. Una dintre proteazele pe care nu le conține
este:
a. tripsina
b. chimotripsina
c. carboxipeptidaza
d. colagenaza
e. pepsina
92. Noțiunea de zimogen este sinonimă cu cea de:

a. proenzimă
b. enzimă activă, inactivată în lumenul digestiv
c. lipază
d. enzimă glicolitică
e. enzimă proteolitică activă
93. Activarea tripsinogenului din sucul pancreatic este realizată de:

a. tripsină
b. autocatalitic
c. enterokinază
d. sunt valabile variantele a, b și c
e. nu este valabilă nici o variantă
94. Activarea chimotripsinogenului constă în:

a. crearea unui pH acid, optim pentru activare
16
b. înlăturarea unor fragmente peptidice din structura moleculei sale

c. asigurarea substratului specific este suficientă pentru activare
d. chimotripsinogenul este o enzimă activă, nu necesită activare
e. acțiunea unor hormoni locali
95. Coagularea intra-intestinală a laptelui este realizată de:

a. pepsină
b. tripsină
c. chimotripsină
d. nicio enzimă în intestin, coagularea laptelui se realizează în stomac
e. sunt valabile variantele b și c
96. Reglarea secreției de bilă se face printr-un mecanism:

a. feedback pozitiv
b. feedback negativ
c. feed forward
d. push-pull
e. nicio variantă, secreția de bilă este continuă
97. Hormonul cu principalul rol coleretic este:

a. gastrina
b. colecistokinina
c. secretina
d. motilinul
e. peptidul inhibitor gastric
98. Secreția de colecistokinină încetează:

a. la pătrunderea în duoden a chimului gastric
b. odată cu alcalinizarea chilului intestinal
c. la încheierea digestiei grăsimilor din lumenul intestinal
d. în momentul demarării digestiei grăsimilor
e. condiționat de scăderea pH-ului duodenal sub valoarea
99. Referitor la metabolismul lipidelor nu este corectă afirmația:

a. lipidele sunt absorbite prin peretele intestinal ca mono-,digliceride, glicerol și acizi grași
b. trigliceridele chilomicronice sunt hidrolizate de către lipoproteinlipaza
c. acizii grași rezultați după hidroliză sunt preluați pentru resinteză și depozitare ca
trigliceride
d. particulele rămase, chilomicronii remanenți, conțin o cantitate mare de trigliceride
e. o parte din acizii grași liberi sunt oxidați, constituie o sursa principală de energie
100. Masa musculară reacționează la solicitările energetice prin:

a. sinteza de glucoză pentru susținerea cerințelor de efort
b. sinteza de aminoacizi
c. mobilizarea de glucoză
17
d. mobilizarea de lipide
e. mobilizarea de aminoacizi
101. Proprietățile sucului pancreatic sunt următoarele cu excepția:

a. este un lichid incolor
b. este ușor vâscos
c. are un conținut ridicat de bicarbonat de sodiu
d. prezintă pH acid
e. conține enzime proteolitice, glicolitice și lipolitice
102. Proprietățile sucului gastric sunt următoarele cu excepția:

a. este un lichid incolor
b. este relativ izotonic cu plasma
c. prezintă pH foarte acid
d. conține substanțe organice reprezentate de enzime, mucus și factor intrinsec
e. glandele gastrice secretă enzime proteolitice, glicolitice și lipolitice
103. Despre zimogeni nu este corectă următoarea variantă:

a. sunt enzime proteolitice active
b. este necesară secreția lor pentru evitarea autodigestiei celulelor sintetizatoare
c. sunt reprezentați de pepsinogen, tripsinogen, chimotripsinogen
d. sunt activați în lumenul digestiv
e. sunt stocate în citoplasma celulelor sintetizatoare până la eliberarea lor in lumenul
tractului digestiv
104. Referitor la metabolismul glucozei nu este corectă următoarea variantă:

a. glucoza absorbită este condusă prin vena portă
b. excesul de glucoză este depozitat sub formă de glicogen hepatic și trigliceride
c. glucoza scăpată de prelucrarea hepatică este depozitată sub formă de glicogen muscular
d. transportul glucozei în ficat și mușchi este controlat de insulină
e. procesul de degradare al glucozei se face prin glicogenoliză
105. Intre tainuri sau perioade de înfometare:

a. sunt stimulate glicogenoliza și gluconeogeneză
b. este inhibată gluconeogeneză
c. este stimulată glicogeneza
d. este stimulată glicoliza
e. se trece la consumul de glucoză
106. Referitor la metabolismul aminoacizilor nu este corectă următoarea variantă:

a. o parte din aminoacizii reținuți de ficat sunt folosiți pentru sinteza de proteine proprii
b. ficatul sintetizează majoritatea proteinelor serice
c. proteinele serice constituie sursă de aminoacizi pentru sintezele extrahepatice
d. majoritatea aminoacizilor absorbiți, suportă în ficat un proces de dezaminar
e. prin dezaminarea aminoacizilor se formează cetoanalogii corespunzători
18
107. Referitor la metabolismul lipidelor nu este corectă următoarea variantă:

a. trigliceridele constituie forma ideală de stocare a energiei
b. trigliceridele au valoare energetică dublă față de glucide și proteine
c. acizii grași pot fi ușor convertiți in glucoză, de aceea contribuie la aprovizionarea
energetică a SNC-ului
d. grăsimile necesită forme speciale de transport
e. lipidele sunt absorbite prin peretele intestinal sub formă de micelii de mono-, di- sau
trigliceride, glicerol și acizi grași
108. Tripsina:
a. este o exopeptidază
b. este secretată în forma sa activă
c. acționează inițial la un pH acid
d. enterokinaza determină activarea tripsinei
e. este o enzimă glicolitică
109. Colecistokinina:
a. este secretată de celulele ”I” din mucoasa jejunală
b. acționează asupra celulelor ductale determinând secreția unui suc pancreatic sărac în
proteine
c. secreția de CCK este stimulată de pH-ul acid ajuns în duoden
d. acționează asupra celulelor acinare determinând secreția unui suc pancreatic bogat în
enzime
e. secreția CCK este stimulată de terminațiile nervoase simpatice
110. Referitor la digestia proteinelor, nu este corectă următoarea variantă:

a. endopeptidazele eliberează aminoacizi liberi din molecula proteică
b. proteazele sunt secretate sub formă inactivă
c. digestia luminală a proteinelor începe în stomac
d. labfermentul activ coagulează laptele la pH 4,5-5
e. nucleazele hidrolizează acizii nucleici
19

Grile Licenta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Licenta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EXAMEN DE LICENŢĂ – MEDICINĂ VETERINARĂ - 2021

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN

DEPARTAMENT: ȘTIINȚE PRECLINICE

1. Sistemul limfatic – Topografia limfocentrilor musculari (ai capului, gâtului,

1. Limfocentrul parotidian la rumegătoare: a. este conformat ca şi la ecvine;

toraco-aortice asociate cu limfonodurile hemale; e. nu includ

18. Inelul vaginal: a. este deschiderea vaginului în vestibulul vaginal; b. este

25.Venele digitale proprii laterală şi medială se formează la ecvine prin

al abdomenului, c. reprezintă doar continuarea spre linia albă a

mezenterică cranială şi vena splenică, e. nu contribuie la delimitarea

49.Limita dorsală a cavităţii toracice la ecvine este reprezentată de: a. linia

57.În regiunea flancului: a. ţesutul conjunctiv subcutan este redus, b. filetele

66.Caielele pot fi bătute: a. în talpă, b. în furcuţa, c. în interiorul liniei albe, d.

desprinde din artera iliacă externă, d. se desprinde din artera pudendă

86.Stratul mijlociu al peretelui cutiei de corn: a. este mai subţire decât

96.Coarda flancului: a. reprezintă porţiunea aponevrotică a muşchiului drept

105. Vârful cecumului la ecvine tinde să ajungă către: a. apendicele xifoidian ; b.

Prof.univ.dr. Gabriel Predoi

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

DEPARTAMENT: ȘTIINȚE PRECLINICE

1. Medicaţia aparatului digestiv (Cap. 11, pag. 335 – 370) – 36 pagini;

Timpul de înjumătăţire al prostaglandinelor naturale:

Gonadotrofina serică (PMSG) are o acţiune similară:

Despre gonadotrofina corionică nu este corectă următoarea afirmaţie:

E. Se dozează în unităţi internaţionale

Gonadotrofina corionică se utilizează în următoarele afecţiuni, cu o excepţie:

Preparate comerciale cu combinaţii ale gonadotrofinei serice cu gonadotrofină corionică sunt:

La oaie, pentru sincronizarea căldurilor, se utilizează produsele:

Hormonii estrogeni prezintă următoarele indicaţii terapeutice, cu o excepţie:

Indicaţiile terapeutice ale hormonilor gestageni sunt următoarele, cu o singură excepţie:

Este corectă următoarea indicaţie terapeutică a PgF2alfa:

Estrogenii sintetici prezintă următoarea caracteristică:

C. Sunt metabolizaţi rapid de către ficat

Gonadotrofina serică administrată la monotocice produce:

Despre ocitocină nu este corectă următoarea precizare:

Cystorelin este un preparat comercial care conține:

Pilkan 5 este un preparat care prezintă următoarele acțiuni, cu o excepție:

Efectul ocitocinei depinde de:

Eliberarea ocitocinei este stimulată de următoarele, cu o excepție:

Glucocorticoizii sunt contraindicaţi în:

Bureţii vaginali comercializaţi sub denumirea de Chrono-Gest au în compoziţia lor:

Gonadorelina prezintă următoarele caracteristici şi indicaţii terapeutice, cu o excepţie:

Folligon, fiole a 1000 U.I. pulbere liofilizată, este un preparat ce conţine:

Momentul optim pentru administrarea la vacă a gonadotrofinei serice este:

Testosteronul se recomandă în medicina veterinară în următoarele situaţii:

Glucocorticoizii sunt utilizaţi datorită acțiunii:

Imodium este un preparat care are următoarele caracteristici, cu o excepţie:

Rădăcina de păpădie conţine:

Centaurium umbellatum (fam. Gentianaceae) este o plantă cu efect:

Fructele de chimion, fenicul şi anason sunt droguri vegetale cu efect:

Despre bicarbonatul de sodiu sunt corecte următoarele precizări, cu o excepţie:

Despre sarea de Karlsbad nu este corectă următoarea afirmaţie:

Despre Digestim sunt corecte următoarele precizări, cu o excepţie:

Rizomul de veratru este conţinut de următorul preparat:

Vomitiv central la pisică este:

Ca vomitiv periferic se poate utiliza:

Despre uleiul de ricin nu este corectă următoarea precizare:

D. După administrare, fecalele au o consistenţă făinoasă

Ca activatori ai secreţiilor şi motilităţii digestive, se utilizează:

Din grupa purgativelor cu acţiune asupra baroreceptorilor intestinali face parte:

Ca moderatori ai secreţiilor şi motilităţii digestive se utilizează următoarele substanţe, cu o excepţie:

Din grupa purgativelor cu acţiune asupra chemoreceptorilor intestinali face parte:

Din grupa digestivelor amare fac parte: