Examen - Farmacologie B. A.

Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

1. Absorbtia medicamentelor: mecanismele absorbtiei, factorii care

influenteaza absorbtia medicamentelor. Interactiuni medicamentoase la nivelul
absorbtiei, exemple.
Absorbtia medicamentelor - trecerea unui medicament de la locul
andministrarii in sange. Cai de administrare ale medicamentelor: interna,
parenterala, bucala, oculara, auriculara, nazala, bronsica, tegumentara, rectala,
vaginala.
Mecanismele absorbtiei: ​difuziune pasiva, difuziune facilitata, transport
activ, endocitoza.
Factorii care influenteaza absorbtia medicamentelor:
1) Factori locali: suprafata de absorbtie, fluxul sanguin, alimentele, tranzitul
intestinal, enzimele digestive.
2) Proprietati fizico-chimice ale medicamentului:
- liposolubilitatea – un medicament traverseaza membrana fosfolipidica numai
daca este liposolubil;
- gradul de ionizare – ionizare mica => absorbtie mai mare;
- disponibilitate formei farmaceutice: medicamentele lichide se absorb mai
usor decat cele solide, pentru aceeasi forma farmaceutica absorbtia difera in functie
de: excipienti, dimensiunile particulelor, forma chimica, etc.
Interactiuni medicamentoase la nivelul absorbtiei:
Daca mai multe medicamente se administreaza Daca mai multe medicamente
se administreaza concomitent ele pot interactiona si absorbtia poate fi modificata
prin:
-inactivarea medicamentelor;
-formarea de complexe neresorbabile;
-modificarea motilitatii gastrointestinale;
-modificarea vascularizatiei locale.
Incompatibilitatea este interactiunea in vitro a medicamentelor.
Exemple:
- epinefrina+xilina => mareste durata efectului anestezic;
- colestiramina+diuretice tiazidice, digoxina, anticoagulante orale => inhiba
absorbtia;
- medicamentele antiacide cu aluminiu, calciu, magneziu => scad absorbtia
tetraciclinei si digoxinei;
- carbunele activat => in tratamentul intoxicatiilor acute.

2. Distributia medicamentelor, factorii care influenteaza distributia,

intractiuni medicamentoase la nivelul distributiei.
Distributia reprezinta transportul medicamentelor in sange + trecerea
medicamentelor din sange in tesuturi si organe. Transportul in sange: forma legata -
de obicei cu albumine - are greutate moleculara mare si nu trece in tesuturi (inactiva
biologic) si forma libera (dizolvata in sange/nelegata de albumina) - este activa

1
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

pentru ca trece in tesuturi. Exista un echilibru intre forma legata si cea libera - pe
masura ce forma libera trece in tesuturi, forma legata de albumina este eliberata si
intre concentratia plasmatica a medicamentului si cea tisulara.
N.B. Concentratia plasmatica nu este intotdeauna egala cu cea tisulara.
Mecanismul distributiei - prin difuziune (rar prin alte mecanisme).

Factori care influenteaza distributia:

Factorii tisulari care influenteaza distributia:
Vascularizatia: creierul, inima, rinichiul, ficatul, splina, glandele endocrine –
sunt organe intens vascularizate primesc aproximativ 70% din doza de medicament.
Creşterea frecvenţei şi debitului cardiac determină implicit şi creşterea vitezei de
distribuţie a medicamentelor.
Structura capilarelor:
Ficatul - sinusoidele hepatice au fenestratii mari care permit trecerea plasmei si chiar
a proteinelor.
Rrinichiul - prezenta porilor mari la nivelul capilarelor favorizeaza distributia.
Creierul - bariera hematoencefalica (celule endoteliale putin permeabile cu jonctiuni
strinse, membrana bazala, astrocite) scade distributia.
Se distribuie mai usor medicamentele liposolubile (anestezicele volatile) si mai greu
medicamente hidrosolubile polare (penicilina).
Structura ţesuturilor: tesuturile, datorită particularităţilor morfo-funcţionale
pot facilita acumularea unor medicamente şi pot influenţa acţiunea şi efectele
acestora.
Factorii dependenti de medicament care influenteaza distributia:
- concentratia medicamentului in plasma – cresterea concentratiei creste distributia;
- liposolubilitatea – medicamentele liposolubile se dizolva in mebrana fosfolipidica si
trec usor prin difuziune;
- gradul de ionizare – medicamentele polare se distribuie greu - ele trec numai la
nivelul jonctiunilor dintre celule.
Interactiuni medicamentoase la nivelul distributiei: cauze - folosirea
aceluiasi transportor plasmatic - albumina, consecinte - medicamentele intra in
competitie pentru situsurile de legare ale albuminei. Eg: aspirina deplaseaza de pe
albumina sulfamidele antidiabetice si creste forma lor libera care este activa => risc
de hipoglicemie.

3. Metabolizarea medicamentelor, etapele metabolizarii, consecintele

metabolizarii medicamentelor. Interactiuni medicamentoase la nivelul
metabolizarii, fenomenul de prim pasaj hepatic.
Majoritatea medicamentelor sunt metabolizate in ficat printr-o succesiune de
reactii, sub influenta mai multor sisteme enzimatice (citocromul P450)

2
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

medicamentele isi schimba: structura, gradul de ionizare, liposolubilitatea =>

favorizarea eliminarii ( compusi hidrosolubili)/forme inactive farmacologic.
Etapele metabolizarii:
E1 - catabolica - hidroliza, reducere, oxidare
E2 - anabolica - sinteza si conjugare
Consecintele metabolizarii:
- trecerea dintr-o forma activa intr-o forma inactiva farmacologic - majoritatea
medicamentelor.
- trecerea dintr-o forma inactiva (prodrog) in forma activa - eg: prednison ->
prednisolon -> fenacetina -> paracetamol;
- trecerea din forma mai putin activa intr-o forma mai activa farmaceutic - eg:
codeina -> morfina.
- trecerea dintr-o forma netoxica intr-o forma toxica - eg: parationul -> paraoxon.
Interactiuni medicamentoase la nivelul metabolizarii:
Inhibitia enzimatica - ​cauza = competitia dintre medicamente administrate
concomitent pentru situsurile de legare ale sistemelor enzimatice. 1- Medicamentul A
are afinitate mai mare pentru enzime => se leaga de enzime si ocupa majoritatea
situsurilor de legarea ale acestora => impiedica fixarea pe enzime a medicamentului
B ( medicamentul A este inhibitor enzimatic al medicamentului B). 2- Medicamentul
B nu mai gaseste situsuri de lagare libere la nivelui enzimei deci nu se mai
metabolizeaza. 3- Medicamentul B isi creste concentratia plasmatica => consecinte
toxice.
Inductia enzimatica - ​cauza = stimularea enzimelor hepatice. Medicamentul
M1 care stimuleaza enzimele hepatice ese un inductor enzimatic. Medicamentul M2
care se administreaza concomitent cu medicamentul M1 este mai intens metabolizat
=> concentratia M2 plasmatica scade + scade/anuleaza efectele farmacodinamice
ale medicamentului M2. Eg: rifampicina creste metabolizarea cortizonului la un
bolnav care ia cortizon pentru astm bronsic => exagerbarea crizelor de astm bronsic
si creste metbolizarea estrogenilor continuti in anticonceptionale => aparitia sarcinii.
Fenomenul de prim pasaj hepatic - ​inactivarea medicamentelor in proportie
foarte mare la trecerea prin ficat => administrarea pe alte cai. Eg: nitroglicerina se
administreaza sublingual suntand astfel fenomenul de prim pasaj hepatic.

4. Excretia medicamentelor: caile de excretie a medicamentelor,

mecanismele excretiei urinare, interactiuni medicamentoase la nivelul
excretiei.
Excreţia este procesul prin care un medicament sau un metabolit al acestuia
este îndepărtat din organism. Căile de excreţie ale medicamentelor sunt: renală,
biliară, salivară, lacrimală, sudorală, pulmonară, prin piele şi fanere, prin lapte.
Excretia renala este principala cale de eliminare.
Mecanismele excretiei urinare:
1-Filtrarea glomerulara - filtreaza medicamentele care nu sunt legate de proteine.

3
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

2-Reabsorbtia tubulara - se resorb medicamentele liposolubile se excreta

medicamentele hidrosolubile, influentata de pH - ul urinar.
3-Secretia tubulara - este procesul prin care medicamentele sunt eliminate cu
ajutorul unui transportor la nivelul tubului contort proximal.
Interactiuni medicamentoase la nivelul excretiei urinare:
1-diureticele cresc rata de eliminare a altor medicamente.
2-modificarea pH-ului urinei modifica procesul de reabsorbtie - pH alcalin prin
administrarea de bicarbonat de sodiu => favorizeaza eliminarea medicamentelor
acide / pH acid prin administrarea de acid citric => favorizeaza eliminarea
medicamentelor bazice.
3-probenecidul prin blocarea sistemului transportor necesar secretiei de penicilina
determina scaderea excretiei acesteia.

5. Definiti principali parametrii ai farmacocineticii.

1.Concetratia maxima (Cmax) - ​concentratia maxima pe care o atinge un
medicament dupa administrarea lui in doza unica.
2.Intervalul de timp (Tmax) - ​intervalul de timp in care se atinge Cmax.
3.Timpul de injumatatire (T1/2) - ​timpul necesar pentru a scadea
concentratia plasmatica a unui medicament la ½ din Cmax.
4.Aria de sub curba (ASC) - ​aria de sub curba de variatie a concentratiei
plasmatice intr-un anumit interval de timp, folosita pentru a masura
biodisponibilitatea unui medicament.
5.Biodisponibilitatea - ​reprezinta procentul din medicamentul administrat
care ajunge in sange si este disponibil pentru efecte farmacologice.
6.Compartimentele organismului - ​sunt compartimente ipotetice in care
medicamentul se poate distribui. Model unicompartimental daca medicamentul se
distribuie omogen in tot organismul. Model bicompartimental pentru ca distributia nu
este omogena - 2 compartimente: c. central => sangele si c. secundar - celelalte
tesuturi in ca medicamentul patrunde mai greu.
7.Volumul aparent de distributie (Vd) - ​volumul ipotetic in care se distribuie
medicamentul pentru a realiza aceeasi concentratie cu cea plasmatica.
8.Clearence plasmatic - ​cantitatea de plasma epurata total de organism in
unitatea de timp.
9.Concentratia in platou - ​este concetratia constanta dupa administrarea
mai multor doze de medicament, Conc. reziduala ramasa dupa administrarea
dozelor anterioare creste pe masura ce sunt administrate alte doze pana la o
anumita valoare cand doza administrata este egala cu cantitatea epurata de
organism => concentratia ramane constanta.

4
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

6. Descrieti concentratia plasmatica a unui medicament administrat in

doza unica, intravenos si oral in modelul unicompartimental si
bicompartimental.
Modelul unicompartimental:
Doza unica - IV: ​concentratia plasmatica imediata este Cmax si apoi scade
exponential in functie de timp.
Doza unica - oral: ​concentratia plasmatica creste pana la Cmax intr-un
interval Tmax si apoi scade exponential.
Modelul bicompartimental:
Doza unica - IV: ​concentratia plasmatica scade initial (faza alfa) - eliminarea
medicamentului + trecerea lui din sange in tesuturi si apoi scade mai lent (faza beta)
- eliminarea medicamentului incepe numai dupa ce concentratia plasmatica a
devenit egala cu cea din tesuturi.
Doza unica - oral: ​concentratia plasmatica creste initial, atinge Cmax si apoi
scade intr-un ritm mai lent decat in cazul administrarii IV.

7. Descrieti concentratia plasmatica a unui medicament administrat in

doza multiple.
Factorii care determina concentratia plasmatica a medicamentului: doza,
frecventa administrarilor si timpul de injumatatire.
Administrarea de doze multiple:
1. Administrarea rara a unui medicament/administrarea unui medicament cu T
½ scurt => fara acumulari ale medicamentului.
Durata de persistență a unui medicament în organism crește odată cu
creșterea dozei și timpul de înjumătățire. Când intervalul dintre două administrări
succesive este lung, nu există nici o acumulare a medicamentului.
2. Administrarea frecventa a unui medicament/administrarea unui
medicament cu T ½ lung => persistenta unei concentratii reziduale. Doze multiple+
intervale constante => concentratia plasmatica creste constant pana la o
concentratie maxima = concentratia de platou. Timp de atingere a concentratie de
platou = 4 * T ½ .
Când frecvența de administrare a unui medicament este suficientă sau când
timpul său de înjumătățire este suficient de lung, există o concentrație reziduală a
medicamentului la momentul administrării sale ulterioare. În acest caz, repetarea
administrarilor sale, la intervale constante conduce la o creștere progresivă a
concentrației sale până la atingerea concentrației maxime sau la starea de echilibru
la care se ajunge într-un timp de 4 ori mai mare decat T ½ .

5
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

8. Farmacoreceptorii: definitie, descrieti principalele tipuri de

farmacoreceptori.
Farmacoreceptorii sunt macromolecule care leaga specific medicamente.
Principalele tipuri de farmacoreceptorii sunt: receptorii de canalele ionice, receptorii
in serpentina - cuplati cu proteina G, receptorii enzimatice, receptorii nucleari.
1. Receptorii canalele ionice - ​sunt structuri transmembranare - canale de
Ca,K, Na, Cl, etc.
Eg.1: receptorul nicotinic - canal pentru Na - leaga pe situs acetilcolina - se
deschide canalul de Na ionic, Na trece prin canal, se activeaza curentul ionic intens
de Na si rezulta depolarizarea celulei, creste concentratia de Na intracelular si astfel
determina un efect specific in functie de celula (contractie musculara/secretie
glandulara).
Eg.2: deschiderea canalelor de K produce hiperpolarizarea membranara.
Eg.3: deschiderea canalelor de Cl produce efecte inhibitorii (ingreunarea
stimularii celului respective).
2. Receptorii in serpentina - cuplati cu proteina G ​- ​sunt formati din 7
segmente transmembranare legate intre ele prin 3 anse intracelulare si 3 anse
extracelulare, un capat liber extracelular - se afla situsul de legare pentru
medicament si un un capat liber intracelular - se leaga proteina G.
Proteina G - 3 subunitati - alfa, beta, gamma. Fixarea medicamentului pe
situsul receptor produce decuplarea alfa de subunitatiile beta si gamma.
3. Receptorii enzimatici - prezinta o portiune transmembranara de mici
dimensiuni ce uneste o portiune intracelulara - prezinta proprietati enzimatice ce se
activeaza la fixarea medicamentului pe FR si una extracelulara - prezinta situsul
receptor pe care se fixeaza medicamentul. Eg: receptorii pentru insulina.
4. Receptorii nucleari - sunt structuri intracelulare formate din 2 subunitati - 1
subunitate efector si 1 subunitate reglatoare cu rol inhibitor. Cat timp cele 2
subunitati sunt cuplate receptorul este inactiv. Pe unitatea efectoare se afla FR.
Cand medicamentul se fixeaza pe FR cele doua subunitati se separa se formeaza
complexul medicament - receptor in citoplasma care apoi patrunde in nucleu se
fixeaza pe ADN nuclera se produce cu o transcriptie cu formarea de ARNm care
determina la nivel ribosomal sinteza de proteine. Eg: receptorii steroidieni.

9. Comunicarea celula-mdicament: proteina G si mesagerii secunzi.

Receptorii in serpentina - cuplati cu proteina G ​- ​sunt formati din 7
segmente transmembranare legate intre ele prin 3 anse intracelulare si 3 anse
extracelulare, un capat liber extracelular - se afla situsul de legare pentru
medicament si un un capat liber intracelular - se leaga proteina G.
Proteina G - 3 subunitati - alfa, beta, gamma. Fixarea medicamentului pe
situsul receptor produce decuplarea alfa de subunitatiile beta si gamma. Alfa fixeaza
GTP (guanozintrifosfat). Alfa modifica activitatea unor enzime intracelulare si are
activitate catalitica asupra GTP transformandu-l in GMP (guanozinmonofosfat). Dupa

6
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

ce are loc hidroliza GTP in GMP alfa se recupleaza cu subunitatiile beta si gamma,
iar efectul alfa de modificare al activitatii altor enzime inceteaza.
Proteina G amplifica efectul generat de stimularea receptorului - efectul
produs de legarea medicamentului pe FR este mult mai lunga decat durata in care
medicamentul este legat de FR. Autolimitarea efectului declansat de cuplarea
medicamentului cu FR este datorata vitezei cu care alfa hidrolizeaza GTP fixat de ea
in GMP, acest proces fiind cel care conduce la incetarea efectului.
Sunt descrise 3 tipuri de proteine G:
- Gs (s-stimulation) - stimuleaza activitatea adenilciclazei.
- Gi (i-inhibition) - inhiba activitatea adenilciclazei.
- Go (o-others) - modifica activitatea altor enzime, alta decat adenilciclaza.
Complexul alfa-GTP determina activarea de enzime:
- adenilciclaza => AMPc
- guanilciclaza => GMPc
-fosfolipaza C => PIP2 care se desface in IP3 si DAG.
Exemple:

Receptorii AC cuplati cu Gs cresc concetratia de AMPc, in timp ce AC legati

cu Gi o scad.
Gq este o proteina G ce se leaga de PLC (fosfolipaza C) care actioneaza pe
PIP2 (fosfoinozitoldifosfat) care se desface in DAG (diacilglicerol) si IP3
(inozitoltrifosfat) care creste concentratia de Ca intracelular.
Medicamentul este un mesager - efectul este produs de catre celula insasi -
efect specific pentru fiecare tip de celula astifel ca medicamentul este un mesager
primar, iar AMPc, DAG si IP3 sunt mesageri secundari.
Mesagerul primar determina activarea unor intermediari = mesagerii
secundari, iar acestia determina activarea sistemelor efectoare responsabile de
raspunsul biologic al celulei.
Mesagerii secunzi determina:
- activarea proteinkinazelor intracelulare care actioneaza pe proteinele specifice
fiecarui tip de celula determinand astfel un raspuns specific;
- activarea canalelor ionice si astfel raspunsul celular.
Odata cu incetarea actiunii medicamentului mesagerii secunzi se inactiveaza
- fosfodiesteraza degradeaza AMPc, iar proteina G se inactiveaza, GTP se
defosforileaza, se formeaza GMP fixat pe subunitatea alfa, care mai apoi se
cupleaza cu subunitatiile beta-gamma si se formeaza astfel un complex inactiv
GMP-proteina G(alfa-beta-gamma).

7
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

10. Efectele fixarii medicamentelor pe farmacoreceptori, exemple.

Efecte de tip agonist si efecte de tip antagonist.
1. Efecte de tip agonist - ​fixare pe FR => stimulare. Eg: morfina se fixeaza
pe FR opiacei μ si determina analgezie.
Stimulare:
-directa: prin actiune pe receptori - acetilcolina, noradrenalina => agonisti
endogeni / morfina, pilocarpina - agonisti exogeni.
-indirecta: influente asupra neuromediatorilor - neostigmina inhiba
acetilcolinesteraza => cresterea acetilcolinei in fanta sinaptica / efedrina si
amfetamina cresc eliberarea de noradrenalina in fanta sinaptica.
Agonistul complet - este un agonist direct care are o activitate intrinseca
maxima si determina o actiune biologica maxima. Morfina este un agonist complet
pe FR opiacei μ.
Agonistul partial este un agonist direct, care chiar daca ocupa toti FR are
activitate directa submaximala si determina o actiune biologica mai slaba in raport cu
agonistul complet. Buprenorfina, un analgezic opiaceu, este un agonist partial pentru
FR μ.
Eficacitatea unui medicament exprima capacitatea lui de a determina un
raspuns de o anumita intensitate.
2. Efecte de tip antagonist - ​fixarea pe receptori => blocheaza actiunea
stimulatoare a agonistilor cu carebintra in competitie => nu determina stimulare. Eg:
Morfina este impiedicata sa actioneze pe receptorii μ opiacei de un antagonist –
naloxona. Norepinefina – stimuleaza receptorii β1 adrenergici de la nivelul
cordului si determina tahicardie. Metoprolol (antagonist β1) impiedica
actiunea norepinefrinei => nu se produce tahicardia.
Antagonisti cu activitate intrinseca (agonisti partiali) - blocarea actiunii
agonistului (care are efect maximal) + stimulare partiala (submaximala). Eg:
Pindololul - blocheaza actiunea NA pe receptorii β1 cardiaci (NA determina
tahicardie) + stimulare partiala β1 (tahicardie mai putin intensa).

11. Caracteristicile complexului medicament-farmacoreceptor.

Sunt saturabilitatea, reversibilitatea, afinitatea, specificitatea si selectivitatea.
1)Saturabilitatea - ​la un moment dat toti FR sunt ocupati. Chiar daca se
mareste doza nu se mai formeaza alte legaturi.
2)Reversibilitatea - medicamentul se leaga si disociaza de FR.
Reversibilitatea legaturilor explica tratamentul antidot bazat pe competitia agonist -
antagonist. De eg. diazepamul este agonist al FR GABA - in intoxicatia cu diazepam
se administreaza un antagonist competitiv GABA - flumazenilul.
3)Afinitatea - ​reprezinta capacitatea unui medicament de a se lega mai mult
sau mai putin de un receptor. Afinitatea diferita la aceeasi doza => efecte de
intensitate diferita.

8
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

Teoria ocupationala - ​intensitatea raspunsului este direct proportionala cu

numarul de complexe medicament-FR:
- medicament (A) cu afinitate mare leaga mai multi FR => raspuns intens.
- medicament (B) cu afinitate mica leaga mai putini FR => raspuns mai putin intens.
Potenta - capacitatea unui medicament de a determina un raspuns
farmacologic la doze mici.
4)Specificitatea - ​medicamentul interactioneaza cu un singur tip de receptori.
Eg: Propranololul - blocant specific beta2.
5)Selectivitata - medicamentul se leaga de un singur subtip de receptor sau
substrat. Eg: Bisoprololul se leaga specific de receptorii beta1, salbutamolul se leaga
specific de receptorii beta2 ( la doze mari interactioneaza si cu celelalte subtipuri de
receptori beta).

12. Mecanismele de reglare a activitatii farmacoreceptorilor.

Mecanismele de reglare a activitatii farmacoreceptorilor:
Sinteza si degradarea continua a FR.
Echilibrul electrolitic - ​concentratie optima de ioni de Na pentru fixarea
agonistilor pe receptorii opiacei si dopaminergici.
Reglarea hormonala - estrogenii cresc numarul de FR pentru prolactina si
progesteron.
Fenomenele de sensibilizare si desensibilizare.
Fenomenul de sensibilizare - raspuns farmacodinamic mai intens la
stimulare in absenta stimularii anterioare a FR.
Mecanism:
1) Lipsa stimularii unor receptorii prin: blocarea lor (propranolol) / inhibitia
eliberarii de mediator in fanta sinaptica (clonidina).
2) Sinteza de receptori pe membrana postsinaptica (up regulation).
3) Intreruperea brusca a tratamentului duce la formarea unui numar mai mare
de receptorii pe membrana postsinaptica deci o stimulare mai intensa, raspunsul
farmacodinamic exagerat (rebound).
Eg: Oprire brusca propranolol => criza angor pectoris, tahicardie, HTA
Oprire brusca clonidina => criza HTA.
Fenomenul de desensibilizare - raspuns farmacodinamic slab la stimulare,
in conditiile unei stimularii anterioare intense si indelungate a FR.
Mecanism:
1) Stimulare intensa si excesiva a receptorilor- salbutamolul folosit abuziv in
astmul bronsic stimuleaza in exces receptorii β2 adrenergici bronsici.
2) Scaderea numarului de receptori prin internalizarea lor in citoplasma (up
regulation) si decluplarea proteinei G de pe receptori.
3) Lipsa de raspuns la administrarea medicamentelor.
Eg: lipsa efectului bronhodilatator la pacientii astmatici care folosesc in exces
β2 simpatomimetice (salbutamol).

9
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

13. Definiti urmatoarele notiuni: prag trapeutic, plafon terapeutic,

fereastra terepeutica, indice terapeutic.
Prag terapeutic - ​concentratia plasmatica la care incep efectele terapeutice.
Plafon terapeutic -​ concentratia plasmatica la care incep efectele toxice.
Fereastra terapeutica - valorile concentratiei plasmatice cuprinse intre pragul
terapeutic si plafonul terapeutic.
Indicele terapeutic -​ diferenta dintre doza terapeutica si doza toxica.

14. Descrieti curbele doza/efect la medicamentele agoniste si la

asocierea medicament agonist cu medicament antagonist competitiv sau
necompetitiv.
Medicamentul agonist deplaseaza curba doza-efect (DE) a medicamentului A
la stanga. Curba DE agonist-A are aceeasi panta, acelasi minim, acelasi maxim =>
actioneaza pe aceeasi receptori ca si medicamentul A singur. In prezenta agonistului
se pot administra doze mai mici de A decat in cazut administrarii de medicament A
singur.
Antagonistul competitiv deplaseaza curba DE a medicamentului A la dreapta.
Curba DE a antagonistului competitiv-A are aceeasi panta, acelasi minim, acelasi
maxim => actioneaza pe aceeasi receptori ca si medicamentul A singur, dar are
nevoie de doze mai mari de A pentru acelasi efect decat in cazul administrarii de
medicament A singur. Antagonistul competitiv scade potenta medicamentului A
(scade afinitatea lui pentru FR). Explicatie: pentru a produce un efect un
medicament are nevoie de doua proprietati : afinitate si activitate intrinseca.
Afinitatea reprezinta capacitatea de cuplare cu FR, iar activitatea intrinseca este
capacitatea de a activa receptoriipe care se fixeaza medicamentul, pentru a se
produce un efect. Antagonistul competitiv are afinitatea pt FR medicamentului, dar
nu si activitate intrinseca. Se fixeaza pe FRa, ii blocheaza, deci A a nu se mai poate
fixa pe FRa, dar antagonistul competitiv nu are efect pe FRa. Daca se administreaza
doze suficient de mari de A se poate obtine un efect maximal al lui A, chiar si in
prezenta antagonistului competitiv deoarece la doze mari A scoate antagonistul
competitiv de pe FRa si se leaga de FRa.
Pentru fixarea pe FR agonistii si antagonistii intra in competitie, iar competitia
este invinsa de catre substanta care realizeaza produsul afinitat*concentratie cu
valoarea cea mai mare. La doze crescute orice agonist reuseste sa mute
antagonistul de pe receptor si vice-versa.
Fenomenul de competitivitate este foarte important in antagonizarea efectului
unui medicament si in antidotism.
Agonist = afinitate+activitate intrinseca
Antagonistul competitiv (blocant) = afinitate + lipsa activitate intrinseca.
Antagonistul necompetitiv deplaseaza curba DE la dreapta deci este
antagonist. Curba DE a antagonistului necompetitiv-A nu are aceeasi panta, efectul

10
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

maxim nu este acelasi => nu actioneaza pe aceeasi receptori ca si medicamentul A

singur deci este un antagonist necompetitiv.
Antagonistul partial deplaseaza curba DE a medicamentului A la stanga ca un
agonist in cantitati mici si la dreapta in cantitati mari. Activitatea intrinseca a
antagonistului partial este intermediara intre activitatea intrinseca a lui A si 0 care
este activitatea intrinseca a unui blocant.
Doze mici de antagonist partial + A => efect mai intens fata de A singur =>
Antagonistul partial = Agonist.
Doze mari de antagonist partial + A => efect atenuat fata de A singur =>
Antagonistul partial = Blocant

15.Interactiuni de ordin farmacodinamic si tipuri de efecte nedorite la

medicamente, exemple.
Sunt sinergismul, potentarea si antogonismul.
1.Sinergismul - ​efectele sunt aditive - efectele E1 ale unui medicament M1
se exercita in acelasi sens cu efectele E2 ale medicamentului M2. Efectul global nu
este mai mare decat suma efectelor lor.
2.Potentarea - ​efectele sunt aditice. Efectul global este mai mare.
3.Antagonismul - la nivel de receptori - propranololul vs. salbutamolul
receptorii beta2 adrenergici, la nivel de aparate si sisteme - propranololul =>
bradicardie - receptorii beta1 / atropina tahicardie => receptorii muscarinici.
Efecte nedorite:
1. Efecte secundare:
- efecte secundare legate de efectul farmacologic principal - sunt efecte previzibile.
Efect exagerat al medicamentului (hipoglicemia la insulina / hemoragia la
anticoagulante) si efect determinat de mecanismul de actiune a medicamentelor
(aspirina determina ulcer / atropina determina uscaciunea gurii).
- efecte secundare legate de alte efecte farmacologice - sunt efecte previzibile, apar
pentru ca au si alte efecte pe langa efectul principal. clordelazina antipsihotic prin
blocare dopaminergica <= efect principal si alte efecte prin blocare adrenergica si
colinergica => hipotensiune ortostatica si uscaciunea gurii.
2. Reactiile adverse - sunt reactii nesteptate - reactii toxice, idiosincrazice, alergice.
Sunt studiate de farmacotoxicologie.

16. Structura receptorilor adrenergici. Mesagerii secunzi ai receptorilor

adrenergici. Efectele majore mediate de receptorii adrenrgici.
Receptorii alfa1: ​sunt receptori in serpentina cuplati cu proteina Gq ce
activeaza fosfolipaza C (PLC). Aceasta desface PIP2 in DAG si IP3. IP3 stimuleaza
eliberarea de ioni de Ca intracelular din depozitele celulare secundar depolarizarii
membranei presinaptice.
Efecte:

11
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

Vase (tegument, mucoase, viscere) - Vasoconstrictie ( creste TA, RVP)

Pupila - midriaza
Vezica urinara - stimuleaza contractia sfincterului vezical intern
Muschi intestinali - relaxare
Ficat: stimuleaza glicogenoliza si gluconeogeneza
Receptorii alfa2: sunt receptori in serpentica cuplati cu proteina Gi ce inhiba
adenilciclaza si duce la scaderea concentratiei de AMPc. Sunt de 3 tipuri:
1) Receptori alfa2 presinaptici (autoreceptori) - atunci cand sunt stimulati
inhiba eliberarea catecolaminelor in fanta sinaptica (au rol in mecanismul de
feedback negativ sinaptic).
Sinapsa: scade eliberarea de noradrenalina (feedback)
2) Receptorii alfa2 postsinaptici - produc efectele pe tesuturi:
Vase - vasoconstrictie
Pancreas - scade secretia de insulina
3) Receptorii alfa2 extrasinaptici - sunt descrisi in primul rand la nivelul
trombocitelor si produc cresterea agregarii plachetare.
Receptorii beta1, beta2, beta3: ​sunt receptori in serpentina cuplati cu
proteinele Gs iar activarea lor determina stimularea adenilciclazei, se formeaza o
cantitate crescuta de AMPc care activeaza proteinkinazele adenilat-dependente.
Receptorii beta1:
Cord​ - ​creste frecventa cardiaca, forta de contractie, viteza de conducere AV
Rinichi - creste eliberarea de renina
Receptorii beta2: ​sunt de 2 tipuri:
1) Receptori beta2 presinaptici (autoreceptori) - activarea acestora are ca
rezultat o eliberare crescuta de noradrenalina din fanta sinaptica. Nivele scazute de
noradrenalina determina activarea sa.
2) Receptori beta2 postsinaptici - actiune pe tesuturi:
Vase (coronare, muschi scheletici) - vasodilatatie
Musculatura neteda - relaxare bronsica, uterina, intestinala
Pancreas - creste secretia de insulina
Ficat - stimuleaza glicogenoliza + gluconeogeneza
Receptorii beta3 - ​tesutul adipos - lipoliza
Mesagerii secunzi: ​AMPc, GMPc, IP3, DAG.

17. Modalitati de interventie farmacologica la nivelul sinapsei

adrenergice.
1) Sinteza este influentata de:
-​Levodopa – determina cresterea sintezei de dopamina si corecteaza
deficitul de dopamina din boala Parkinson.
-​Alfametildopa - intra in circuitul sintezei catecolaminelor => alfa metil
noradrenalina cu efect central - stimuleaza centrii cardiovasomotori simpatici care
trimit la periferie impulsuri inhibitorii => ↓ eliberarea de noradrenalina => ↓ TA

12
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

2) Eliberarea catecolaminelor este influentata de:

-​Clonidina ​- acţionează pe receptorii α2 presinaptici => ↓ eliberarea de
noradrenalină
-​Guanetidina​ - inhiba eliberarea de noradrenalină (neurosimpatolitic*)
-​Amfetamina, Efedrina - stimuleaza eliberarea de noradrenalina
(neurosimpatomimetic*)
3) Recaptarea în butonul terminal este influenţată de:
-Medicamentele antidepresive (​Imipramina​) inhiba recaptarea => creste
noradrenalina in fanta sinaptica.
4) Inhibarea degradării este influenţată de:
-​Inhibitori de monoaminoxidaza ​(IMAO) => nu se mai degradeaza
noradrenalina.
5) Recaptarea în veziculele de depozit este influenţată de:
-​Rezerpina ​- inhiba recaptarea noradrenalinei in veziculele de depozit
6) Fixarea catecolaminelor pe receptori:
-medicamentele agoniste stimuleaza receptorii.
-medicamntele antagoniste impiedica fixarea catecolaminelor pe receptori.
*Termenul de neurosimpatomimetic, sau neurosimpatolitic se referera la
agonistii, respectiv la antagonistii care nu actioneaza direct pe receptori, ci indirect,
intervenind in stimularea, respectiv inhibarea eliberării mediatorului in fanta
sinaptică.

18. Clasificarea medicamentelor agoniste si antagoniste adrenergice.

Medicamente agoniste adrenergice (simpatomimetice):
A) Dupa structura:
-catecolamine: ​Adrenalina, Noradrenalina, Dopaminana, Izoprenalina (debut
rapid, durata scurta de actiune, nu se administreaza oral, nu penetreaza bariera
hematoencefalica).
-non-catecolamine: ​Efedrina, Amfetamina ( pot fi administrate oral, actiune
mai lunga).
B) Dupa mecanismul de actiune:
-agoniste adrenergice directe (simpatomimetice directe) : ​Adrenalina,
Noradrenalina, Dopamina.
-agoniste adrenergice indirecte (simpatomimetice indirecte/
neurosimpatomimentice): ​Amfetamina.
-agoniste adrenergice cu actiune mixta (directa si indirecta): ​Efedrina,
Nafazolina.
C) Dupa locul de actiune:
- receptorii α1 , α2 , β1 , β2 : ​Adrenalina.
- receptori α1 , α2 , β1: ​Noradrenalina.
- receptorii α1:​ Fenilefrina, Metoxamina, Xilometazolina.
- receptorii β adrenergici:

13
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

- receptorii β1, β2: ​Izoprenalina.

- receptorii β1:​ Dobutamina.
- receptorii β2:​ Salbutamol, Fenoterol, Terbutalina, Salmeterol.
- receptorii dopaminergici: ​Apomorfina, Bromocriptina, Dopamina.
Medicamente antagoniste adrenergice (Simpatolitice/Blocante
adrenergice):
Clasificare in functie de locul de actiune:
A) Inhibitoare ale simpaticului cu actiune centrala: Clonidina,
Alfametildopa.
B) Blocante ale ganglionilor vegativi (ganglioplegice): ​Trimetafan.
C) Blocante ai eliberarii si depozitarii catecolaminelor la nivelul
terminatiilor periferice:​ Guanetidina, Rezerpina, Bretilium.
D) Blocante ale receptorilor adrenergici:
a) Blocante α-adrenergice:
- neselective: ​Fenoxibenzamina, Fentolamina.
- α-selective: ​Prazosin, Doxazosin, Terazosin.
b) Blocante β-adrenergice:
- neselective: ​Propranolol, Nadolol, Timolol, Pindolol, Oxprenolol.
- β1-selective: ​Atenolol, Metoprolol, Acebutalol, Esmolol, Bisoprolol,
Nebivolol, Betaxolol.
- antagonisti cu activitate simpatica intrinseca: ​Pindolol, Acebutalol.
c) Blocante α si β adrenergice: ​Labetolol, Carvedilol.
d) Blocante dopaminergice: ​Metoclopramid.

19. Medicamentele agoniste adrenergice - caractere structurale.

Caracterele structurale ce determina proprietatile farmacocinetice si
farmacodinamice:
Feniletilamina este structura de baza (nucleu fenolic + 2 atomi de carbon +
grupare aminica).
1.Prezenta OH fenolici ​determina inactivare mai rapida si cresterea polaritatii
moleculare ce scade absorbtia deci distributie slaba in SNC.
2.Nucleul fenolic:
- daca prezinta doua grupari OH efectul catecolaminic este maxim.
- daca dispare un OH scad efectele beta (fenilefrina).
- daca dispar ambii OH prezinta doar actiune indirecta (efedrina).
3.Catena laterala:
- prezenta OH in pozitia beta a catenei laterale duce la cresterea
efectelor alfa si beta prin cresterea fixarii pe receptori.
- Existenta unor radicali voluminosi la amina din capatul catenei laterala
duce la cresterea efectelor beta.

14
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

20. Epinefrina, norpinefrina, izoprenalina si dobutamina : efecte

farmacologice, indicatii.

Adrenalina : ​stimuleaza toti receptorii adrenergici ​(α1, α2 , β1 , β2)

Efecte farmacologice:
Cord: ​creste forta de contractie, frecventa cardiaca, viteza conducere AV,
consumul de oxigen al cordului.
Vase:
- ​prin ​α​: vasoconstrictie mucoasa, cutanata, viscerala.
- prin β2​: vasodilatatie pe musculatura scheletica, coronare, a. hepatice, a.
renale => ↑ TA sistolica + ↓ TA diastolica = creste diferentiala.
Celular: ​inhiba degranularea mastocitara si eliberarea consecutiva de
histamina.
SNC:​ excitatie si anxietate.
Bronhii: ​bronhodilatatie prin stimulare β2.
Musculatura neteda intestinala: ​relaxare musculara cu exceptia sfincterelor.
Aparat urinar:​ relaxarea musculaturii.
Miometrul: ​relaxare musculara.
Pupila: ​midriaza.
Metabolism: ​creste glicemia, creste metabolismul oxidativ.
Indicata in: tratamentul socului anafilactic (vasocontrictor, bronhodilatator si
stimulant cardiac), crizelor severe de astm bronsic (bronhodilatator), hemoragiilor
(vasoconstrictor) si pentru potentarea efectului anestezicelor locale (vasoconstrictor).

Noradrenalina:​ stimuleaza receptorii adrenergici​ (α1 , α2 , β1)

Efecte farmacologice: ​vasoconstrictia (actiune predomininat α).
Indicatii: ​tratametul hipotensiunii ortostatice si socului - administrare IV.

Izoprenalina: ​stimuleaza receptorii adrenergici ​β1 si β2.

Efecte farmacologice:
Cord: ​creste forta de contractie, creste ritmul ventricular, creste debitul
cardiac.
Vase: ​vasodilatatie (MS), ↑ TA sistolica + ↓ TA diastolica = creste
diferentiala.
Bronhii: ​bronhodilatator.
Metabolism: ​creste glicemia si ac. grasi.
Indicatii: ​astm bronsic, bloc AV gr. I.

Dobutamina:​ stimuleaza receptorii adrenergici ​β1.

Efecte farmacologice:
Cord: ​creste forta de contractie, creste frecventa cardiaca, creste debitul
cardiac.

15
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

Indicatii: ​tratamentul socului cardiogen, Insuficienta cardiaca refractara.

21. Medicamente β2 agoniste adrenergice : efecte farmacologice,

indicatii, clasificare, exemple.
Eg: ​SALBUTAMOL, FENOTEROL, TERBUTALINA, SALMETEROL -
simuleaza receptorii adrenergici ​β2​ .
Efecte farmacologice: ​bronhodilatatie si relaxare uterina (impiedica
cotractiile uterine - medicament tocolitic).
Indicatii terapeutice: ​tratament astm bronsic si profilaxia nasterilor
premature si a iminentei de avort datorita efectului tocolitic.
Clasificare:
a) Bronhodilatatoare:
- ​β2 agonisti cu actiune scurta:​ Salbutamol, Fenoterol, Terbutalina.
- ​β2 agonisti cu actiune lunga: ​Salmeterol.
b) Tocolitice: ​Salbutamol, Fenoterol, Terbutalina.

22. Medicamente α agoniste adrenergice efecte farmacologice, indicatii,

exemple.
Eg: FENILEFRINA, ETILEFRINA, METOXAMINA, XILOMETAZOLINA -
stimuleaza receptorii adrenergici ​ α1.
FENILEFRINA, ETILEFRINA:
Efecte farmacologice: ​vasoconstrictie => creste TA. Nu actioneaza pe cord
dar dau bradicardie reflexa secundara cresterii TA.
Indicatii:​ soc, hTA, TPSV.
METOXAMINA:
Efecte farmacologice: vasoconstrictie => creste TA, stimularea vagala =>
scade frecventa cardiaca.
Indicatii:​ TPSV, hTA.
XILOMETAZOLINA:
Efecte farmacologice: ​vasoconstrictie.
Indicatii:​ decongestionant nazal.

23. Medicamente agoniste dopaminergice: mecanism de actiune, efecte

farmacologice, indicatii, exemple.
Eg: ​APOMORFINA, BROMOCRIPTINA, DOPAMINA.
APOMORFINA - ​actionaza selectiv pe receptorii dopaminergici​ D2:
Efecte farmacologice: ​stimuleaza centrii vomei;
Indicatii: ​provocarea vomei.
BROMOCRIPTINA - ​actioneaza selectiv pe receptorii dopaminergici ​D2:
Efecte farmacologice: ​scade sinteza de prolactina, scade eliberarea de
STH.

16
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

Indicatii: ​acromegalie, galactoree, amenoree, encefalopatie portala, unde

forme de boala Parkinson.
DOPAMINA: ​catecolamina naturala, are receptorii atat in periferie cat si in
SNC si se metabolizeaza foarte rapid.
Efecte farmacologice:
Cord: ​creste forta de contractie, frecventa cardiaca, debitul cardiac.
Vase: ​vasoconstrictie cu cresterea TA.
Renal: ​vasodilatatie cu cresterea fluxului plasmatic renal.
Indicatii: ​medicament de electie in cazul socului - administrare IV.

24. Agonisti adrenergici cu actiune indirecta si mixta : mecanism de

actiune, efecte farmacologice, indicatii, exemple.
AGONISTE ADRENERGICE INDIRECTE: AMFETAMINA
Mecanism de actiune: ​stimuleaza eliberarea de NA in fanta sinaptica,
blocheaza actiunea MAO asupra NA, blocheaza recaptarea NA la nivelul membranei
presinaptice.
Efecte farmacologice:
- la nivelul SNC stimuleaza eliberarea de dopamina: stimuleaza MS, TC,
cortex = convulsii la doze mari.
- la nivelul SNV se produce o stimulare a intregului sistem adrenergic.
Indicatii: ​sdr. deficitului de atentie, scaderea apetitului (bulimie), depresie.
AGONISTE ADRENERGICE CU ACTIUNE MIXTA (DIRECTA SI
INDIRECTA): EFEDRINA, NAFAZOLINA.
EFEDRINA:
Mecanism de actiune: ​stimuleaza eliberarea de NA in fanta sinaptica,
stimuleaza direct receptorii adrenergici.
Efecte farmacologice: ​creste TA sistolica si TA diastolica, bronhodilatatie,
etc.
Indicatii:​ decongestionant nazal/ocular.
NAFAZOLINA:
Mecanism de actiune: ​stimuleaza eliberarea de NA in fanta sinaptica,
stimuleaza direct receptorii adrenergici.
Efecte farmacologice: ​vasoconstrictie locala
Indicatii: ​decongestionant nazal, rinite, sinuzite, conjunctivite.

25. Inhibitori ai simpaticului cu actiune centrala : exemple, propietati

farmacologice, indicatii, efecte secundare, reactii adverse.
Eg: ​ALFAMETILDOPA, CLONIDINA.
CLONIDINA:
Mecanism de actiune:
La nivelul SNC actioneaza pe receptorii α 2 postsinaptici (se gasesc la nivel
bulbar), stimularea lor determină trimiterea la periferic a impulsurilor de tip inhibitor.

17
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

La nivel periferic determina stimularea receptorilor α 2 presinaptici

responsabili de inhibitia eliberarii de noradrenalina in fanta sinaptica scazand astfel
stimularea receptorilor postsinaptici, consecinta este inhibitia actiunii simpaticului si
scaderea TA.
Efecte farmacologice:​ nu reduce fluxul sanguin renal, se absoarbe usor.
Indicatii: ​HTA medie sau grava
Efecte secundare: ​retenţie de sodiu (se asociază cu un diuretic), bradicardie,
scade forţa de contractie si debitul cardiac.
Reactii adverse: ​usoare - hipotensiune, sedare, somnolenţă, uscaciunea
gurii, grave - tratamentul nu trebuie oprit brusc deoarece pot apare crize
hipertensive (rebound).
ALFAMETILDOPA:
Mecanism de actiune: ​stimulare receptori α2 centrali (nucleului tractului
solitar) impulsuri inhibitorii la periferie.
Efecte farmacologice: ​nu scade fluxul sangvin renal.
Indicatii: ​forme moderate si grave de HTA.
Efecte secundare: ​tendinta la retentie sodata, scade debitul cardiac.
Reactii adverse: ​asemanatoare cu ale clonidinei, rar produce hTA
ortostatica, nu determina rebound.

26. Blocanti a eliberarii catecolaminelor la nivel terminal periferic:

exemple, propietati farmacologice, indicatii, efecte secundare, reactii adverse.
(Guanetidina, Rezerpina, Bretilium)
GUANETIDINA
Mecanism de actiune: ​blochaza eliberarea noradrenalinei in fanta sinaptica.
Efecte farmacologice: ​scade tensiunea arteriala (are caracter ortostatic),
scade frecventa cardiaca, scade fluxul sanguin renal.
Indicatii: ​HTA - cazuri severe care nu raspund la alte tratamente.
Reactii adverse: ​hTA ortostatica,impotenta sexuala la barbati, retentie salina.
REZERPINA
Mecanism de actiune: împiedică recaptarea noradrenalinei, dopaminei si
serotoninei în veziculele presinaptice de depozit, determinând epuizarea veziculelor
presinaptice; acestea se vor degrada sub actiunea MAO, iar receptorii acestor
mediatori nu vor mai fi stimulati.
Efecte farmacologice: ​hTA, bradicardie, anxiolitic si neuroleptic.
Indicatii: ​hipertensiune arterială, urgente hipertensive.
Reacţii adverse: ​sedare, somnolenţă, pirozis si congestie nazală, la doze
mari tulburări extrapiramidale si depresie
BRETILIUM
Efecte farmacologice: ​asemanatoare guanetidinei, creste pragul pentru
fibrilatie, creste potentialul de actiune si perioada refractara.
Indicatii: ​fibrilatie ventriculara

18
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

27.Blocanti ai receptorilor α adrenergici: exemple, propietati

farmacologice, indicatii, efecte secundare, reactii adverse.
Blocante α-adrenergice neselective: FENOXIBENZAMINA,
FENTOLAMINA.
FENOXIBENZAMINA
Mecanism de actiune: ​produce o blocare necompetitivă prelungită a
receptorilor adrenergici, actioneaza 24 ore.
Efecte farmacologice: ​se impiedica vasoconstricţia produsa de adrenalină
=> ↓ rezistenţa vasculară periferică => tahicardie reflexa.
Indicatii: ​tratamentul feocromocitomului mai ales preoperator.
FENTOLAMINA
Mecanism de actiune: ​blocare competitivă reversibilă a receptorii ​α1 şi ​α2
adrenergici, acţionează doar 4 ore.
Efecte farmacologice: ​se impiedica vasoconstricţia produsa de adrenalină
=> ↓ rezistenţa vasculară periferică => tahicardie reflexa.
Indicatii: ​diagnosticul feocromocitomului.
Blocante α1-adrenergice selective: PRAZOSIN, URAPIDIL,
NICERGOLINA, TAMSULOSIN.
PRAZOSIN
Mecanism de actiune: ​blochează selectiv receptorii ​α1 adrenergici,
producând vasodilataţie, are durată de actiune scurtă.
Efecte farmacologice: ​scade rezistenta vasculară periferică si tensiunea
arterială (TA), nu modifica debitul cardiac (DC) si fluxul sangvin renal (FSR).
Indicatii: ​hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca - pentru reducerea
postsarcinii, fenomene Raynaud.
URAPIDIL
Mecanism de actiune: blochează selectiv receptorii ​α1 adrenergici, efect pe
centri cardiovasomotori, agonist serotoninergic.
Indicatii: ​hipertensiune arterială.
Efecte nedorite: ​hTA ortostatica, vertij, cefalee.
NICERGOLINA
Mecanism de actiune: ​blochează receptorii ​α1​ adrenergici.
Indicatii: ​ischemia cerebrala, tulburari cerebrale la batrani, arterita.
TAMSULOSIN + DOXAZOSIN + TERAZOSIN:
Mecanism de actiune: ​blochează selectiv receptorii ​α1​ adrenergici.
Indicatii: ​hipertrofia benigna de prostata.

19
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

28.Medicamente blocante beta adrenergice : propietati generale,

structurale si farmacocinetice, indicatii, exemple.
Caracteristici generale blocante beta adrenergice:
- pot fi selective şi neselective;
- unele beta blocante au activitate simpatica intrinseca;
- nu determina hipotensiune arteriala ortostatica;
- intreruperea brusca a tratamentului determina efect de rebound;
- toate medicamentele au terminatia “olol”.
Caracteristici ale structurii chimice a blocantelor beta adrenergice:
- se aseamana cu medicamentele simpatomimetice pentru ca au un nucleu
fenolic si o catena laterala;
- gruparea amino la catena laterala cu substituent voluminous (izopropil, butil)
determina fixare predominant pe receptorii beta;
- deosebire de simpatomimetice – substuientul de la nucleul aromatic;
- potenta medicamentului este crescuta prin prezenta unui atom de oxigen
intre nucleul fenolic si catena laterala.
Caracteristici farmacocinetice:
- lipofile (Propranolol, Metoprolol, Oxprenolol) - se absorb mai usor si se
metabolizeaza rapid in ficat → mai multe doze zilnice, nu se administreaza in
insuficienta hepatica.
- hidrofile (Atenolol, Acebutalol, Nadolol) - absorbţie si metabolizare lentă → o
doza zilnică, nu se administreaza in insuficienta renala.
Indicatii generale: afectiuni cardiovasculare (antihipertensive, antiaritmice,
antiischemice), glaucom, migrenă, hipertensiune portală, tratamentul simptomatic al
hipertiroidiei, tremor esenţial.

29.Antagonisti neselectivi beta adrenergici : exemple, efecte

farmacologice, indicatii, reactii adverse si contraindicatii.
Blocante beta adrenergice neselective: PROPRANOLOL, NADOLOL,
TIMOLOL, PINDOLOL, OXPRENOLOL.
PROPRANOLOL blochează receptorii β 1 şi β 2 adrenergici. Este folosit ca
antihipertensiv deoarece prin blocarea receptorilor β 1 scade debitul cardiac şi
secreţia de renină, iar prin blocarea unor receptori β în SNC scade controlul simpatic
periferic, este folosit ca antianginos deoarece prin blocarea receptorilor β 1 scade
consumul de oxigen al cordului, este folosit ca antiaritmic deoarece împiedică
influenţele simpatice cardio-stimulatoare este folosit ca antimigrenos deoarece prin
blocarea receptorilor β 2 împiedica vasodilataţia cerebrală marcată.
Efecte farmacologice: ​cardiovasculare - cord: efect cronotrop negativ, efect
dromotrop negativ, efect inotrop negativ,efect batmotrop negativ; vase -
vasoconstrictie (musculatura scheletică)
Pulmonare - bronhoconstrictie.

20
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

Renale - retentiee de Na+ - datorită scaderii tensiunii arteriale si fluxului

plasmatic renal.
Metabolice – scădere a glicogenolizei şi secreţiei de glucagon.
Indicatii: hipertensiune arterială, angina pectorală, aritmii postinfarct,
hipertiroidie, glaucom – scade secretia umorii apoase de catre corpul ciliar, migrena,
hipertensiune portală - blocarea receptorilor β 2 splahnici si scaderea debitului
cardiac prin blocarea receptorilor β 1, tremor esential.
Efecte nedorite si contraindicatii:
1. Bronhoconstrictie -contraindicat astm bronsic si BPOC.
2. Rebound (intreruparea bruscă a tratamentului → crize hipertensive, crize
anginoase, aritmii).
3. Tulburari metabolice - contraindicat in DZ insulinodependent.
4. Blocuri sinoatriale sau de ramură.
5. Tulburari ale functiei sexuale, sedare, somnolenţă.
6. Racirea extremitatilor - contraindicat în arteriopatia obliterantă.
NADOLOL - ​timp de injumatatire mai lung 14 -24 de ore, efecte
farmacologice, indicatii si contraindicatii ca propranololul, eficacitate mai mare in
hipertensiunea portala.
TIMOLOL ​- folosit in oftalmologie in tratamentul glaucomului pentru scaderea
secretiei umorii apoase.
PINDOLOL - indicatii: H​TA +DZ, HTA + BRADICARDIE, indicatiile
propranololului.

30.Antagonisti beta adrenergici selectivi pe receptorii β1 : exemple,

efecte farmacologice, indicatii. Antagonisti beta adrenergici cu activitate
simpatica intrinseca : exemple, mecanism de actiune, indicatii.
Blocante beta adrenergice - β1 selective: ATENOLOL, METOPROLOL,
ACEBUTALOL, ESMOLOL, BISOPROLOL, NEBIVOLOL, BETAXOLOL.
Caracteristici blocante β 1 adrenergice selective:
- medicamente cardioselective (pe receptorii β 1 adrenergici)
- la doze mari pot determina bronhoconstrictie (blochează recetorii β 2 )
- difera prin timpul de injumatatire (Metoprolol → 3-4 ore, Atenolol → 6 ore,
Bisoprolol → 10 - 12 ore, Betaxolol → 15 - 20 ore)
Efecte farmacologice: ​inhibitia apoptozei miocardice – bisoprolol, nebivolol,
metoprolol succinat → indicatie ICC, scad tensiunea arteriala, cresterea tolerantei la
efort in angina pectorala, au actiune minima la nivel pulmonar, metabolic, pe
circulatia periferica.
Indicatii:
1. Indicatiile propanololului, inclusiv la pacientii care au asociate alte boli in
care acesta este contraindicat (astm bronsic, diabet zaharat, arteriopatii).
2. Insuficienţa cardiacă (bisoprololul, nebivololul. metoprololul succinat).

21
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

31.Blocanti adrenergici mixti – alfa si beta : exemple, mecanism de

actiune si efecte farmacologice, indicatii.
LABETOLOL
Mecanism de actiune si efecte farmacologice: α 1 - blocant - vasodilatatie
periferica, β 1 şi β 2 - blocant + ASI (activitate simpatica intrinseca), blocheaza mai
mult receptorii β decat α.
Indicatii:
1. Hipertensiune arterială la persoane varstnice
2. Hipertensiune arterială la persoane de culoare
3. Hipertensiune arterială din sarcina
Efecte nedorite:​ hipotensiune arteriala ortostatica si vertij.
CARVEDILOL
Indicatii: ​insuficienta cardiacă, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică.

32.Blocanti ai receptorilor dopaminergici: exemple, efecte

farmacologice, indicatii, reactii adverse.
METOCLOPRAMIDA
Mecanism de acţiune: ​blocarea receptorilor dopaminergici D1 şi D2,
creşterea eliberării de acetilcolină din neuronii plexului mienteric
Efecte farmacologice: ​inhibă centrul vomei din bulb, creste tonusul
sfincterului esofagian inferior, stimuleaza golirea stomacului, creste secretia de
prolactina si aldosteron.
Indicatii: ​antiemetic, prokinetic, esofagita de reflux
Efecte nedorite:​ sedare, tulburari extrapiramidale (ex. - torticolis).

33. Tipuri de receptori colinergici, localizare, structura, mecanismele

biochimice de activare a lor.
Doua tipuri de receptori: muscarinici si nicotinici.
Receptorii muscarinici - 5 subtipuri (M1-M5) sunt receptori in serpentina
cuplati cu proteina G. Sunt stimulaţi specific de muscarina. Este prototipul stimulării
colinergice lipsită de efecte nicotinice.
Receptori M 1 - SNC, ganglioni, terminatii presinaptice.
Receptori M 2 - miocard.
Receptori M 3 - glande exocrine, muschi netezi, endoteliu vascular.
Receptori M 4 - SNC.
Receptori M 5 - SNC, glande salivare.
Stimularea receptorilor M1 si M3 - stimuleaza PLC => mesageri: IP3, DAG,
Ca² + => excitatie ( acelasi mesager secund ca si receptorii alfa1).
Stimularea receptorilor M2 si M4 - inhibitie adenilciclaza: scadere a
mesagerului secund AMPc => inhibitie. Deschidere canale K => iesire K din celula
=> hiperpolarizare => inhibitie.

22
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

Receptorii nicotinici - deservesc un canal ionic şi sunt acţionaţi specific de

nicotină. Sunt două subtipuri de receptori nicotinici: neuronali NN (SNC, ganglioni
(simpatici si parasimpatici), medulosuprenala si musculari (NM) - placa motorie.
Activarea receptorilor nicotinici - se deschid canalele de Na + si Ca² +→ excitaţie.
34. Efectele stimularii receptorilor colinergici. Modalitati de interferare
farmacologica a sinapsei colinergice.
EFECTE MUSCARINICE
1. Efecte cardiovasculare:
La nivelul cordului → inhibiţie (stimulare M2)
- nodul sinoatrial: scade rata depolarizării diastolice spontane şi se întârzie
atingerea pragului de declanşare a potenţialului de acţiune, ducând la scăderea
frecvenţei cardiace (efect inotrop negativ);
- scade forţa de contracţie a miocardului; scade durata PA;
- nodul atrio-ventricular (NAV): scade viteza de propagare a stimulului şi
creşte durata perioadei refractare;
- supresia automatismului fibrelor Purkinje, concomitent cu creşterea pragului
pentru declanşarea fibrilaţiei ventriculare;
- inhibă acţiunea stimulatoare a catecolaminelor asupra cordului;
La nivelul vaselor → vasodilataţie în toate teritoriile vasculare prin stimularea
receptorilor M3 de la nivelul endoteliului vascular (prin NO).
2. Efecte gastro-intestinale- ​prin stimularea receptorilor M3.
- stimulează secreţia gastrică prin acţiune directă asupra celulelor secretorii;
- facilitează eliberarea gastrinei de către celulele mucoasei antrale, amplificând
indirect secreţia gastrica;
- intensifică activitatea motorie digestivă cu creşterea tonusului, a amplitudinii
contracţiilor şi peristalticii tubului digestiv cu relaxarea concomitentă a structurilor
sfincteriene;
- poate determina şi explica greţurile, vărsăturile, colicile intestinale, defecaţiile;
3. Efecte respiratorii - ​prin stimularea receptorilor M3.
- stimulează musculatura netedă din structura bronhiilor (bronhoconstricţie) şi
activitatea secretorie a glandelor traheo bronşice;
- bronhospasmul şi hipersecreţia bronşică determină sindromul de obstrucţie
bronşică;
4. Efecte asupra tractului urinar​ - prin stimularea receptorilor M3.
- stimulează peristaltica ureterală ;
-contractă detrusorul vezical cu scăderea capacităţii vezicii urinare,
concomitent cu relaxarea zonei trigonului şi sfincterului vezical intern favorizându-se,
astfel, micţiunea;
5. Efecte oculare - ​prin stimularea receptorilor M3.
- mioză prin contracţia fibrelor circulare ale irisului;
-stimulează contracţia muşchilor ciliari cu accentuarea consecutivă a
convexităţii cristalinului şi focalizare pentru vedere la mică distanţă;

23
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

-creşte permeabilitatea canalelor Schlemm şi a spaţiului Fontana, cu

facilitarea evacuării umorii apoase şi scăderea presiunii intraoculare;
6. Efecte asupra glandelor exocrine - ​prin stimularea receptorilor M3 -
stimulează secreţia glandelor exocrine lacrimale, salivare, sudoripare.
EFECTE NICOTINICE:
Ganglioni vegetativi - stimulare simpatica si parasimpatica si stimulare
medulosuprarenală.
Placa motorie - stimulare.
Sinapse din SNC - stimulare.
Modalitati de interferare medicamentoasa a functiei sinapselor
colinergice:
1) Inhibarea sintezei de acetilcolina cu ajutorul: metilcolina, hemicolina care
impiedica recaptarea colinei in butonul terminal.
2) Modificarea procesului de eliberare a acetilcolinei:
• Stimulare: Ca² +, veninul de paianjen vaduva neagra.
• Inhibitie: Mg² +, toxina botulinica, betabungarotoxina (serpii Cobra).
3) Impiedicarea inactivarii acetilcolinei​: medicamente anticolinesterazice.
4) Actiune la nivelul receptorilor:
Medicamenente agoniste:
- parasimpatomimetice (sinapsa terminală)
- nicotinice (ganglioni)
- curarizantele depolarizante (placa motorie)
Medicamente antagoniste:
- parasimpatolitice (sinapsa terminala)
- ganglioplegice (ganglioni)
- curarizante antidepolarizante (placa motorie)
35. Agonistii colinergici cu actiune directa: exemple, efecte
farmacologice, indicatii.
ACETILCOLINA, CARBACOL, BETANECOL, PILOCARPINA.
ACETILCOLINA - ​se inactivează rapid.
Efecte farmacologice: efectele stimularii receptorilor muscarinici si nicotinici,
prezinta multe efecte nedorite.
Indicatii​: limitate – în tratamentul glaucomului
BETANECOL - ​asemanator cu actilcolina dar nu este inactivat de
acetilcolinesteraza.
Efecte farmacologice: acţiune predominant muscarinică: contractia
musculaturii netede a vezicii urinare si a tubului digestiv.
Indicatii:​ atonie gastrică postoperatorie + atonie vezicală postoperatorie.
Reactii adverse:​ stimulare vagală excesivă
CARBACOL - ​nu este inactivat de acetilcolinesteraza, este activ aproximativ
o oră.

24
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

Efecte farmacologice: ​acţiune muscarinică si nicotinică: cardiovasculara,

gastrointestinala, medulosuprarenala (determina eliberare de adrenalina), ochi →
mioza.
Indicatii: agent miotic in oftalmologie (determina scurgerea umorii apoase,
folosit in tratamentul glaucomului)
PILOCARPINA - ​cu efecte predominante de tip muscarinic.
Efecte farmacologice: actiuni asemanatoare cu ale acetilcolinei cu
predominantă muscarinică la nivelul ochilor: mioza - contractia muschiului circular al
irsiului, creste convergenta cristalinului - contractia muschiului ciliar circular, creste
drenarea umorii apoase - scade tensiunea oculara - tratamentul glaucomului
Indicaţii: ​glaucom – aplicaţii locale, intoxicatie acută cu atropină.
Reactii adverse:​ bronhoconstrictie, hipersalivatie, bronhoree.

36. Agonistii colinergici cu actiune indirecta reversibila: exemple,

mecanism de actiune , efecte farmacologice, indicatii.
NEOSTIGMINA, ENDORFONIU, ANTICOLINESTERAZICELE FOLOSITE IN
BOALA ALZHEIMER.
NEOSTIGMINA
Efecte farmacologice: ​stimulare colinergică muscarinică si nicotinică
Indicatii: hipotonia gastrică, constipaţie, stimularea micţiunii, miastenia gravis
(boală imună în care se formează anticorpi pentru receptorii nicotinici), intoxicatii cu
substante antidepolarizante.
ENDORFONIU
Efecte farmacologice: actiune similara cu neostigmina pe musculatura
striata, nu are actiuni muscarinice.
Indicatii:​ diagnosticul miasteniei gravis.
ANTICOLINESTERAZICE FOLOSITE ÎN BOALA ALZHEIMER
Patogenie boala Alzheimer:
- Ipoteza colinergică - diminuare a sintezei de acetilcolină.
- Ipoteza alterării și acumulării de proteină “tau“ in interiorul neuronilor se
constituie agregate de proteine.
- Ipoteza acumulării de beta-amiloid.
Neurotransmitatorii implicati in boala Alzheimer: ​acetilcolina (rol in
memorizare si invatare) si acidul glutamic (efect excitotoxic neuronal).
Tratamentul Bolii Alzheimer ​- rezultate slabe - anicolinesterazicele cu
selectivitate cerebrala cresc cantitatea de acetilcolina necesara memorarii si
invatarii.
Exemple:​ Donazepil, Rivastigmina, Galantamina.

25
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

37. Agonistii colinergici cu actiune indirecta ireversibila: exemple,

mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii, semnele si tratamentul
intoxicatiilor acute ca astfel de substante.
Sunt reprezentate de compuşii organofosforici, care inhiba ireversibil
colinesteraza. Sunt folositi ca insecticide, substante toxice de lupta (Tabun, Sarin,
Soman), si mai rar ca medicamente. Acţionează prin blocarea procesului de hidroliză
enzimatică a acetilcolinei cu acumularea acesteia la nivelul structurilor colinergice.
PARATIONUL - ​insecticid (​FURADAN​). Este transformat prin metabolizare la
nivelul ficatului in paraoxon.Semnele intoxicatiei cu compusi organofosforici = criza
colinergică: expunerea oculară produce mioză, congestie conjunctivală, spasm ciliar,
perturbarea acomodării la distanţă ; odată cu absorbţia sistemică se instalează
midriaza expunerea inhalatorie determina rinoree, congestia mucoasei căilor
respiratorii, apoi insuficienţă respiratorie, datorită bronhospasmului, laringospasmului
şi hipersecreţiei bronşice. Ingestia toxicului determină anorexie, greaţă, vomă,
crampe abdominale, diaree. Efectele produse la nivelul SNC, sunt: confuzie, vorbire
dificilă, abolirea reflexelor, osteotendinoase (ROT) , respiraţie Cheyne-Stokes,
convulsii generalizate, comă, deprimarea centrului respirator şi cardiovascular.
Decesul apare minute-ore prin insuficienţă respiratorie, prin edem pulmonar acut
(EPA) şi paralizia muşchilor intercostali şi a diafragmului, la care se adaugă
insuficienţa cardiocirculatorie.
Măsurile care se impun în intoxicaţiile cu compuşi organo-fosforici:
Generale: decontaminarea, menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii
susţinerea mecanică a respiraţiei şi administrarea de O2, combaterea convulsiilor
(Diazepam 5 – 10 mg, i.v.), perfuzii cu plasma, combaterea şocului.
Specifice: Atropină 2 – 4 mg i.v., apoi 2 mg la 5 – 10 minute, până la
dispariţia semnelor de intoxicaţie colinergica. Antidot (reactivatori de
acetilcolinesterază): Obidoxima (Toxogonin) in primele 72 de ore.
Obidoxima intră in competitie cu anticolinesterazicul ireversibil respectiv
paraoxonul pentru acetilcolinesteraza nou sintetizată. Obidoxima se leagă reversibil
de acetilcolinesterază, de aceea cănd se disociază incepe procesul normal de
metabolizare al acetilcolinei.
IZOFLORAFATUL
Mecanism de actiune: se leaga ireversibil de acetilcolinesterază => pierdere
din lant a unei grupari izopropil => imbatrinire a aceticolinesterazei (6-8 ore) =>
imposibilă ruperea legaturii dintre acetilcolinesteraza si anticolinesterazic de catre
antidot.
Antidot: Pralidoxima - intra in competitie cu anticolinesterazicul ireversibil
respectiv izoflorafat pentru acetilcolinesteraza nou sintetizată. Pralidoxima se leagă
reversibil de acetilcolinesterază, de aceea cănd se disociază incepe procesul normal
de metabolizeze al acetilcolinei.
Efecte farmacologice: stimulare de tip colinergic, paralizie motorie a
diafragmului, convulsii.

26
Examen - Farmacologie B. A. Balint
Semestrul I 13. Ianuarie 2018
2017 - 2018

Indicatii:​ unguent oftalmic pentru glaucomul cu unghi inchis.

ECOTIOPATUL - ​asemanator Izoflorafatului.

38. Medicamente parasimpatolitice : exemple, mecanism de actiune,

efecte farmacologice, indicatii, efecte secundare, contraindicatii.
Atropina, Scopolamina, Butilscopolamina, Propantelina, Pirenzepina
Bromură de ipratropium, Tiotropina.
ATROPINA
Efecte farmacologice:
Musculatura netedă: antispastic: (gastrointestinal - scade motilitatea
(contraindicata inainte de un examen radiologic baritat), cai biliare, tract urinar –
poate fi admninstrată în colica ureterală.
Glande exocrine: scade secretia: salivara (xerostomie), nazală, bronsica,
gastrică.
Ocular: efecte inverse fata de pilocarpină: midriază cu fotofobie şi dispariţia
reflexului fotomotor, cicloplegie - relaxează muşchiul ciliar, cristalinul fiind adaptat
pentru vederea la distanţă, scade drenarea umorii apoase - creşterea tensiunii
intraoculară – contraindicata la bolnavii cu glaucom
Cardiovascular: tahicardie, creste viteza conducerii atrioventriculare,
suprima reflexele vagale cardioinhibitorii, vasodilatatie prin actiune directa
Acţiuni reduse la nivelul SNC: stimularea respiratiei, antivomitiv
antiparkinsonian.
Indicatii: antispatic pentru cai biliare si renale, colon iritabil, oftalmologie –
tratamentul unor irite si pentru examen fund de ochi, cardiologie – bradicardie,
preanestezie – pentru a determina o scadere a secretiei bronsice, antidot pentru
substante parasimpatomimetice.
Efecte secundare: uscăciunea gurii, tulburări de deglutiţie, tulburări de
vedere, midriaza cu cicloplegie şi fotofobie, tahicardie, palpitaţii, aritmii, constipaţie,
retentie urinară.
SCOPOLAMINA - ​alcaloid asemanator cu atropina dar care are si alte efecte:
blocheaza memoria de scurta durată, sedativ psihomotor puternic, antivomitiv in
kinetoze, mai putin potenta pe cord.
Indicatii: rau de miscare, stari de agitatie, preoperator pentru blocarea
memoriei de scurta durata.
BUTILSCOPOLAMINA ​- parasimpatolitic foarte activ pe tractul digestiv
indicat in afectiuni spastice biliare sau digestive.
PROPANTELINA
PIRENZEPINA ​- selectivitate pe receptorii muscarinici M1, situaţi la nivel
plexului nervos al stomacului folosită foarte rar ca antisecretor in ulcerul gastric si
duodenal, lipsită de efecte adverse centrale.
BROMURA DE IPRATROPIUM​ - indicată în BPOC şi astm bronşic.
TIOTROPINA ​- indicată în BPOC şi astm bronşic.

27