Lucrare practică № 10.

Tema: Cimenturi ionomerice de sticlă (CIS). Clasificarea. Indicatii. Contraindicatii.

Avantaje si dezavantaje.

1. Noțiunea și compoziția chimică a cimentului ionomer de sticlă. Modul de

prezentare.

Cimenturile ionomere de sticlă (sticlo-ionomere, glasionomere) au fost elaborate ln 1971.

deWilson, obiectivul fiind aducerea în practică a unui material de obturație adeziv și fizionomic,
acceptabil pentru refacerea leziunilor coronare ale dinților frontali' Cimeniurile elaboate în
Laboraiory of the Goaernment Chemist (Londra) au inaugurat o generația nouă, de perspective a
materialelor de obturație, care au fost implementate în practica stomatologică în ritm accelerat.
Cimeniul ionomer de sticlă constă din două componente - o pulbere de sticlă
fluoroaluminosilicatică (sticlă alumosilicată cu adăugirea florizilor). Fluidul Pentru ciment este o
soluție apoasă a homo- sau copolimerilor acidului poliacrilic / polialchenoic /polimaleinic. Din
punct de vedere chimic, CIS sunt poli acrilați complecși sau polialchenolați de sticlă (polimeri
ionici), rezultați din interacțiunea acestor două componente. Pulbere. Pulberea primelor
cimenturi ionomere de sticlă era compusă din dioxid de siliciu cu aluminiu în proporție de2:1, și
conținea aproximativ 23% de fluor.

Cimentul ionomer de sticlă constă din 2 componente – o pulbere de sticlă fluoroaluminosilicată.

Lichidul reprezintă o soluție apoasă a homo- sau copolimerilor acidului poliacrilic /
polialchenoic/ polimaleinic. Din punct de vedere chimic, CIS sunt poliacrilați complecși sau
polialchenolați de sticlă, rezultați din interacțiunea acestor 2 componente.

-sistem bicomponent-pulbere și lichid cu dozare manuală sau predozate în capsule.

-sisteme anhidre în care acidul este liofilizat și încorporat în pulbere.Pulberea se amestecă cu apa
distilată.

2. Reacția de priză a cimentului ionomer de sticlă.

Priza cimentului ionomer de sticlă are la bază o reacție de tip acid-bază,care se desfășoară în
mediu apos,între pulberea de sticlă (acceptor de protini) și poliacid (donor de protoni),și se
datorează formării unei matrici complexe combinate, care constă din matrice silicată și matrice
poliacrilică.
 Priza CIS se desfășoară în trei etape succesive.

1. Dizoloarea (sau hidratarea, degajarea ionilor, alcalinizarea ionilor).

2. Îngroșarea (sau gelificare primară, sotidificarea inițială, instabilă).
3. Solidificarea (sau deshidratarea, maturarea, sotidificarea finală) .

Etapa de dizolvare (sau, descompunerea sticlei). La această etapă, acidul trecut în soluție
reacționează cu stratul superficial al particulelor de sticlă, cu extragerea din el a ionilor de
aluminiu, calciu, sodiu și fluor, după care fapt pe suprafața particulelor de sticlă, atacate de
acid (în special în zonele cu concentrații crescute de-Ca), rămâne doar silicagelul (rezultat,
prin eliminarea de apă, din acidul ortosilicic). Crește pH-ul, corespunzător ionizării acidului
policarboxilic, cu desfășurarea catenelor, având ca urmare creșterea vâscozității pastei de
ciment. Sub influența acidului se descompun aproximativ 20-30% din particulele de sticlă.
Etapa de îngroșare (sau de precipitare-formare a matricei). Dureaza aproximativ 7 minute.
Priza inițială se realizează, prin suturarea rapidă a moleculelor de poliacizi cu ionii bivalenți
de calciu. Eficacitatea legării ionilor de calciu cu moleculele de poliacizi nu este suficient de
înaltă. Excesul de umiditate la acest stadiu duce la o pierdeie (spălare) de ioni de aluminiu.
Pierderea de apă complică procesul de extragere a ionilor. Îm ambele cazuri (cu exces sau
lipsă de umiditate), materialul devine mai slab, nu ajunge la rezistența optimă. La această
etapă începe transformarea moleculelor poliacide în gel.
Etapa de solidificare.Poate dura de la 3 ore la7 zile. Sunt necesare aproximativ 30 de
minute pentru eliberarea unui număr suficient de ioni trivalenți de aluminiu, care și
condiționează rezistența finală a materialului, formând legături transversale ale moleculelor
de acid. Structura finală a cimentului solidificat reprezintă în sine niște particule de sticlă,
fiecare din acestea fiind înconjurată de silicagel, și situată într-o matrice formată din
molecule de poliacizi,legate transversal. Stratul interfazic de silicagel joacă rolul unui liant,
sporind astfel rezistența materialului. Aproximativ 11-24% din cimentul solidificat le
constituie apa.

3. Proprietațile cimentului ionomer de sticlă.

PROPRIETAȚI ale CIS

A. aderența crescuta la smalț și dentină
 cresterea calitatii adaptarii marginale
 microinfiltratie redusa, carii secundare marginale mai putin frecvente
 utilizare de electie pt restaurarea leziunilor necarioase
B. efect carioprofilactic (eliberare de fluor)

C. biocompatibilitate

- bine tolerat de parodonțiul marginal (vezi tehnica sandwich deschis)

- CIS realizează un răspuns pulpar mediu sau similar
cu cimentul policarboxilat, deoarece greutatea moleculară mare a
acidului poliacrilic limitează abilitatea CIS de a penetra în canaliculele
dentinare și să actioneze ca un puternic iritant pulpar; de aceea cînd
intr-o cavitate profundă stratul de dentină este < 0,5 mm se împune
aplicarea unui strat protector de hidroxid de calciu.

D. grad redus de conductibilitate termică (similar cu dentina)

E. rezistență scazută la uzură
F. estetica necorespunzătoare- datorită lipsei de transluciditate (cu timpul, datorită
infiltrării materialului, opacitatea crește)

4. Indicații și tehnica de lucru a cimentului ionomer de sticlă.

-Prepararea cavității și apoi curățirea ei
-Aplicarea de acid acrilic 10% pentru 10 secunde
-Spălare cu apă 10 secunde
-Uscarea atentă a cavității pentru a nu deshidrata suprafața dentinară.
-Prepararea cimentului

---prin metoda clasică din pulbere și lichid pe o plăcuță de sticlă sau hârtie cerată folosind o
spatulăde metal sau material plastic și respectând raportul indicat de fabricant.Spatularea trebuie
să fie rapidă 15-30 secunde,pe o suprafață cât mai mică,aproximativ 3 cm pentru a evita
evaporarea apei și a asigura omogenizarea amestecului.

---prin metoda modernă care se utilizează în cazul sistemelor capsulate predozate,fiind necesare
aparate de mixat și diferite dispozitive de activare și aplicare pe care firmele le livrează pentru
produsele lor și care nu se pot întrebuința pentru produsele altor firme.

-Inserarea cimentului sepoate face cu o seringă în cazul materialelor cu o vâscozitate scăzută,se

folosesc matrici pentru o adaptare perfectă la dentină și smalț.
-După priză,restuararea trebuie să fie protejată prin aplicarea unei rășini cu vâscozitatea
scăzută,care are rolul de a o izola de mediul bucal și de a asigura stabilitatea hidrică pentru
primele 24 de ore.

5. Clasificarea a cimentului ionomer de sticlă după Wilson și McLean (1988).

-Tipul I-cimenturi adezive(ionomeri de cimentare)

-Tipul II-cimenturi de restuarare
-Tipul III-cimenturi pentru obturații de bază

6. După G.J.Mount și W.R. Hume (1998).

Tipul I - Glasionomeri de cimentare [de fixare, de lipire].

Tipul ll - Glasionomeri de restaurare.
Subtipul 1 - pentru restaurări estetice;
Subtipul 2 - pentru restaurări armate
Tipul lll - Lineri sau obturație de bază (cu priză rapidă)

7. Caracteristica cimenturilor ionomeri de tip I

-Mărimea redusă a particulelor de sticlă-25 microni

-Reducerea raportului pulbere lichid până la 1,5/1,durata timpului de lucru,raportul mai mare de
oxid de aluminiu și de siliciu.

Indicații pentru: fixarea incrustațiilor,fațetelor,coroanelor,punților,pivoturilor

intercanalare,aparatelor ortodontice și a altor construcții protetice

Reprezentanți-Aqua-Gem(Dentsply),Fuji-I(GC),Ketac-Bond(ESPE).

8. Caracteristica cimenturilor ionomeri de tip II ( cimenturi fizionomice și armate )

Caracteristicile distincte ale glasionomerilor de restaurare sunt rezistența mai mare și

solubilitatea mai scăzută comparativ cu reprezentanții altor grupuri, un raport mai mare de
pulbere / lichid (în medie - de 3:1, a sistemelor anhidre - 5:'1"-6:1).
Solubilitatea în apă este cea mai mică dintre toate grupurile glasionomerilor - circa},4%.
Unele materiale din acest grup sunt radiotransparente. Solidificarea durează în medie de la 3
până la 7 min. Glasionomerii de tipul al II-lea sunt destul de rezistenți, și pot fi gravați cu acid,
atunci când sunt utilizați, ca obturație de bază, sub o restaurare, în cazul în care grosimea
stratului de material să constituie cel puțin 1 mm.

Aceste cimenturi sunt indicate pentru: restaurarea defectelor dentare; cimentarea

coroanelor, punților, incrustațiilor, dispozitivelor ortodontice (viteza de priză – priză rapidă;
raport pulbere / Iichid - 1,5:1"; radioopacitate - unele; grosimea filmului - mai mică sau egală cu
20 nm).

Cimentutile glasionomere fizionomice [estefice] sunt obținute prin modificarea raportului

dintre oxid de aluminiu și oxid de siliciu, în favoarea oxidului de siliciu, precum și introducere în
compozițialor a unei sticle speciale cu dispersie înaltă, ceea ce permite realizarea unor
caracteristici fizionomice ale acestor materiale (în special, a transparenței lor), dar reduce
rezistența, făcând imposibilă utilizarea lor în zone ce suportă solicitări mari (la dinții
masticatori), și prelungește ușor timpul de priză., sporind astfel sensibilitatea la excesul și la lipsa
de umiditate în timpul maturării masei de obturare.

Aceste cimenturi sunt indicate pentru: obturații estetice a dinților frontali - la defecte
carioase de clasa a III-a și a V-a (viteza de priză: autopolimerizabil – rezistență scăzută Ia
absorbția și pierderea apei cu adaos de rășini - priză rapidă, rezistență imediatdă la absorbția
apei; raport pulbere / lichid - 3:1 sau mai mare; radioopacitate - majoritatea mateialelor), mici
defecte carioase de clasa I, leziuni necarioase, eroziuni ale smalțului, caria rădăcinii dinților
frontali, obturare prin metoda "sandwich".
Cimenturile glasionomere armate sunt obținute prin creșterea raportul de pulbere / lichid,
introducerea în compoziția cimentului a unor fibre speciale, aditive metalice (de exemplu, a unei
pulberi de amalgam de argint), schimbări în compoziția pulberii, unei prelucrări speciale -
arderea particulelor metalice și de sticlă (chermet-cimente), creșterea densității prin optimizarea
dimensiunea particulelor de umplutură. Ele sunt inferioare prin caracteristici fizionomice
[estetice] materialelor de subtip 1, dar posedă o rezistență mai mare și o viteză mai mare de
solidificare, cu o rezistență timpurie la umiditate. Se recomandă în situațiile, unde sunt necesare
proprietăți fizice crescute, iar aspectul fizionomic nu este important; viteza de priză – priză
rapidă; raport pulbere / lichid - 3:1 sau mai mare; radioopacitate - întotdeauna.

Aceste cimenturi sunt indicate pentru: restaurații de durată pentru dinților laterali - în defecte
carioase de clasa I și a II-a a dinților temporari, restaurații în defecte carioase de clasa a V-a,
obturarea întârziată a dinlilor permanenți, aplicarea obturațiilor temporare pe o perioadă de 1 an,
pentru a înlocui dentina în realizarea tehnicii "sandwich", obturații de bază, sigilarea fisurilor,
eroziuni ale smalțului dinților masticatori și defecte cuneiforme, precum și pentru reconstrucția
bontului dentar sub coroană artificială, și confecționarea unei incrustații corono-radiculare.

Reprezentanți ai acestui grup de materiale sunt următoarele cimenturi: Chelon-Fit (ESPE);

Chemfil Superior și Chemfil Flex (DentSply);Fuji-II și Fuji-IX (GQ; Ionofil (VOCO).

9. Caracteristica cimenturilor ionomeri de tip III

Glasionomeri de tipul al lll-lea. Glasionomerii lineri sunt obținuți prin modificarea

raportului pulbere/lichid, care în materialele din acest grup variază de la 1,5:1 până la 4:1., -în
dependență de rezistența necesară (sunt folosiți ca o căptușeală izolatone sau bază sub
restaurare). Caracteristicile distinctive ale glasionomerilor de tipul al III-lea sunt durata redusă a
timpului de lucru și de priză, ceea ce reduce timpul total de restaurare, rezistența mecanică
suficientă, adeziunea chimică la smalț și la dentină, radioopacitate, formarea unui film destul de
subțire, ce asigură păstrarea reliefului suprafeței izolate. Gravarea acestui ciment ionomer de
sticlă poate fi realizat doar cu condiția, că grosimea stratului de material să constituie cel puțin 1
mm.
Aceste cimenturi sunt indicate pentru:
1. lineri (indicații - în secțiune subțire, ca izolare termică sub amalgam; viteza de priză - priză
rapidă; raport pulbere / Iichid - 1,5: 1).

2. obturație de bază (indicații - în combinație cu materiale compozite, în tehnica "sandwich";

viteza de priză - priză rapidă; raport pulbere / Iichid -3:1. sau mai mare; radioopacitate -
întotdeauna).

3. sigilante fisurale (raport pulbere / lichid - 1-,5:1). Reprezentanți ai acestui grup de

materiale sunt următoarele cimenturi: Aqua Cenit; Aqua Ionobond(VOCO); Base Line (Dent
Sply).

10. Modul de adeziune a cimenturilor ionomeri de sticlă la țesuturile dentare

Adeziunea chimică la țesuturile dure dentare fără gravaj acid este realizat prin două
mecanisme.
 Primul se bazează pe faptul, că grupurile carboxilate ale macromoleculei polimerice de acid
poliacrilic sunt capabile de a forma compuși chelați cu calciul hidroxiapatitei țesuturilor dure
dentare. În asemenea caz nu este necesar gravajul acid, și nici uscăciunea absolută a suprafeței.
În plus, în stadiul final de întărire se produce o ușoară creștere a volumului masei glassionomere,
ceea ce oferă o adaptare marginală mai strânsă a obturației. Cu toate acestea, valorile adeziunii
cimentului ionomer de sticlă la ,țesuturile dure dentare nu sunt mari (2-7 MPa). Deaceea,
prezența unei legături chimice între material și țesuturile dure dentare este importantă nu doar
pentru stabilitatea legăturii, ci și pentru densitatea acesteia, asigurând impermeabilitatea
joncțiunii marginale a obturației cu dintele. În cazul afecțiunilor necarioase ale țesuturilor dure
dentare are loc modificarea structurii țesuturilor respective, și sistemului adeziv a compozitelor
se adeverește a fi ineficient. Deaceea se recomandă folosirea cimentului ionomer de sticlă.