Lucrare practică nr 1

1.Biomateriale .Noțiune.proprietăți
Reprezintă o ramură sau un compartiment al stomatologiei, ştiinţa care se ocupă cu
studierea originii provenienţa, compoziţiei, proprietăţilor şi modificărilor
materialelor în timpul prelucrării acestora.
Proprietățile materialelor dentare:
1.PROPRIETĂȚI FIZICE;
2. PROPRIETĂȚI CHIMCE;
3. PROPRIETĂȚI BIOLOGICE.

Proprietăți fizice:
1.proprietăți optice : luminescența, transparența, opacitatea, culoarea
2.proprietăți termice: temperatura, conductibilitatea termică, dilatarea termică
3.proprietăți electrice: galvanism, conductibilitatea și rezistivitatea electrică
4.proprietăți mecanice: flexibilitatea, tenacitate și fragilitatea, uzura, rezistența,
duritatea, elasticitatea, plasticitatea, vîscozitatea

Proprietăți chimice
1. Coroziunea

Proprietăți biologice
1.Biocompatibilitatea

2. Proprietăți fizice ( temperature de topire, fierbere,culoare, luciu, efecte

optice)
Temperatura de topire – metalele și aliajele pot fi:
1. Ușor fuzibile – se topesc la o temperature scăzută , de exemplu , sodiul la 98
grade
2. Greu fuzibile – se topesc la temperature ridicată , ex Cu la 1083 grade
3. Foarte greu fuzibile , nobiul la 2502 grade
4. Refractare , wolframul la 3377grade
Punctele de fierbere variază, de asemenea, între limite foarte largi, de la 357 0C
pentru mercur (Hg) și 5597 0C pentru wolfram (W
Luciul- este o proprietate specificămetalelor și se observă în special în tăietura
proaspătă , ca urmare a opacității lor și a reflectării razelor luminoase. Luciul se
accentuează prin luctruirea mecanică, dar dispare cu timpul datorită reacțiilor cu
atmosfera înconjurătoare cu excepția metalelor nobile și aliajele inoxidabile și
anticorozive.

Culoarea- majoritatea metalelor și aliajelor au în suprafațaproaspăt tăiată culori

puțin differentiate, care variază de la cenușiu-închis la alb stălucitor. Argintul este
alb, magneziul și staniul sunt alb-argintii, zincul prezintă nuanțe spre albastru ,
fierul și plumbul sunt cenușii, aurul este gălbui, cuprul roșiatic , iar pulberile
metalice tind spre un cenușiu închis negru.

3.Proprietăți termice a materialelor dentare ( conductibilitatea termică și

dilatarea termică)
Conductibilitatea termică – este proprietatea metalelor de a trasmite căldura
.Cantitatea de căldură care străbate într-o secundă, un strat cu grosimea 1cm ,
suprafața 1cm2 , cînd gradietul termic este de 1 grad Celsius.
În cazul restaurărilor coronare pe dinții vitali trebuie evitată transmiterea
variațiilor termice din cavitatea bucală spre pulpa dentară.Pentru aceasta se
utilizează material cu slaba conductibilitate.
Dilatarea termică-este proprietatea metalelor de a-și mări volumul prin
încălzire..Dilatarea are loc la creșterea temperaturii iar contracția termică la
scăderea acesteia.Dilatarea termică poate fi liniară , în suprafață sau volum
.Dilatarea liniară și dilatarea volumetrică sunt importante pentru materialele de
restaurare și pentru prelucrarea lor.

4.Proprietăți electrice .Galvanismul

Galvanizarea este un proces electrochimic prin care se acoperă suprafața unui
metal [1] cu un alt metal a cărui ioni sunt disociați în soluția electrolitică.
Galvanismul- prezența restaurărilor metalice generează galvanismul. Este
rezultatul diferențelor de potential dintre materialele diferite dispuse pe dinții
adiscenți.
Restaurările+saliva= pile electrice
Dacă 2 restaurări de dinți vin în contact direct are loc un scurt circuit . Dacă
curentul electric trece prin pulpa dentară , pacientul acuză durere , iar materialul
restaurărilor se poate coroda.Curenții galvanici depend de compoziția și
suprafața retsaurărilor.
Cei mai activi microcurenti creează perechi bimetalice:
aur de amalgam;
sudura din otel amalgam;
oțel-oțel-lipire.

5.Proprietăți mecanice ( deformări, elasticitate, plasticitate) a biomaterialelor.

Deformări: Schimbarea formei si dimensiunile unui corp parta numele de
deformare. Deformarea poate fi: elastica(corpul revine la forma reala dupa
incetarea actiunii)
plastica(corpul nu mai revine la forma initiala dupa incetarea actiunii
fortei)

Elasticitate – proprietatea materialului de a reveni la forma iniţială după

încetarea acţiunilor forţelor externe.
Plasticitate - proprietatea materialului de a căpăta forme noi la acţiunea
diverselor forţe.

6.Proprietăți chimice, coroziune

Coroziunea – reacție chimică între metale și mediul înconjurător, care
determină o modificare vizibilă a materialului și care influențează funcționarea
unui component metalic sau a întregului sistem.
 Efecte fizico-chimice ale coroziunii:
1. Coroziune uniformă determină scăderea grosimii metalului.
2. Coroziune localizată poate fi sub formă de plăci sau aciformă.
3. Coroziunea intercristalină – metalul se corodează în profunzime;
4. Coroziunea selective

7.Biocompatibilitatea materialelor dentare

Biocompatibilitatea – compatibilitatea materialelor și dispozitivelor cu
țesuturile și lichidele organismului.
Materiale dentare cu risc biologic:
 Unele cimenturi dentare care conțin componente acide și pot cauza iritații;
 Acidul fosforic utilizat ca agent de gravaj;
 Mercurul, ai cărui vapori sunt toxici;
 Compușii metalici (Pb sau St), din compoziția elastomerilor;
 Nichelul;
 Particule de siliciu
Lucrare practică Nr2

1.Metale și aliaje metalice.Definiția

Metalele sunt elemente chimice cu proprietăți fizice specifice, precum: luciu
caracteristic, bun conductor de căldură și electricitate, ductil și maleabil, și solid
la temperatură obișnuită (cu excepția mercurului).
Metalele și aliajele sunt corpuri solide cristaline.
Aliajele reprezintă combinații omogene a 2 sau mai multe metale, rezultate prin
dizolvarea metalelor componente între ele în stare topită.

2.Clasificarea după Siebert 1983

Aliaje nobile, semi-nobile , inobile

3.Aliaje nobile și proprietățile lor (intervalul de topire , densitate,

duritate).Aur.Platina
Aliaje din aur
- 916 miimi (91,6% Au; 4,7%Ag; 4,7% Cu)
- 900 miimi (90% Au; 4% Ag; 6% Cu)
-750 miimi (75% Au; 3% Ag; 9,7% Cu; 12% Cadmium)
temperatura de topire 10644C,
duritatea după Brinell 185 MN/m2
Aurul nu ruginește, nu provoacă reacții adverse din partea organismului, se
prelucrează ușor , rezistente la coroziune.
Nu poate fi utilizat în stare pură, se aliază cu Ag, Cu,Pt,Iridiu
Este relativ moale.

Platina
Este unicul metal care în protetica dentară se utilizează în stare pură la
confecţionarea unor proteze dentare, însă atorită însuşirilor fizice şi tehnologice
este folosit rar (incrustaţii, coroane ştanţate, piese turnate).
Din foi de platină cu grosimea de 0,025 mm se confecţionează cape, pe care se
aplică porţelanul, apoi se efectuează arderea coroanelor din porţelan în cuptoare
speciale.
Platina are o culoare asemănătoare cu a argintului şi a oţelului inoxidabil, dar cu
o nuanţă mai albă;
are greutatea specifică de 21,5,
temperatura de topire de 1770°C şi cea de fierbere de 3710°C.
Duritatea după Brinell constituie 50 kg/cm3 (aproape de 3 ori mai dură decât
aurul), are coeficientul de dilatare liniară de 0,000009; nu se oxidează în timpul
topirii la prezenţa oxigenului, nu este atacată de aczizi şi baze decât la
temperaturi foarte înalte şi în soluţii concentrate.
4.Aliaje inobile pe bază de Co-Cr și Ni-Cr.Proprietățile lor
Co-Cr
sunt inoxidabile şi se aseamănă ta exterior cu oţelurile inoxidabile, însă nu intră
în categoria lor, fiindcă nu conţin sau pot conţine Fe până la 1,5%.
Posedând elasticitate mărită, acest aliaj a fost utilizat în special
pentru confecţionarea protezelor scheletale.
Aliajele tip crom-cobalt conţin aproximativ 60% Со şi 30% Cr,
precum şi diferiţi componenţi: Mo, Al, W, Si, Ru, Ga etc.
Culoare labă
Interval de topire: 1305-1370
Temperatura de turnare 1470
Duritate- 550-800Mpa
Rezistența la uzură și tracțiune cresc dacă sunt tratate termic.
Are o biocompactibilitate mare datorită filmului de oxizi care are o interacțiune
bună cu mediul fiziologic.
Cr-NI
Aliajele tip crom-nichel conţin aproximativ 69—81% Ni şi 12— 12% Cr cu
adaosuri de Mo, Al, Si, Be, Cu, Mn, Со, Ti, Ta, Ga, P. Sn.

Ingredienţii adăugaţi în diferite proporţii la aceste aliaje influenţează

proprietăţile lor fizico-mecanice. Astfel, cromul conferă aliajului
duritatea necesară şi calităţi anticorozive; prezenţa molibdenului
îi comunică o structură microcristalină, iar nichelul măreşte viscozitatea; siliciul
şi manganul îmbunătăţesc fluiditatea; manganul
micşorează temperatura de topire şi contribuie la înlăturarea gazelor şi
legăturilor sulfuroase.
Sunt utilizate în protetica dentară pentru confecţionarea protezelor scheletale,
protezelor fixe dintr-o bucată, atât metalice, cât şi mixte (metaloacrilice şi
metaloceramice).
Aceste aliaje au un coeficient de contracţie
mai mic decât al oţelurilor inoxidabile, fiind totuşi relativ mare —
1—2 %, din care cauză la turnarea lor este necesar de realizat tiparul din
material de ambalat, procedeu ce prevede compensarea
contracţiilor.

5.Aliaje pe bază de fier, pe bază de titan, și pe bază de cupru.

Titan
-greutate mica 4,5 g/cm3
- conductibilitate termică foarte redusă
-duritate și rezistență relative mare
- compactibilitate biologic foarte bună la țesuturile organismului uman , în
special a cavității bucale
-punct de topire ridicat 1680-1700 grade
-pasiv față de țesuturile cavității bucale
-nu corodează, formează o peliculă de oxid care-ț protejează

6.Aliaje pentru utilizarea protezelor fixe ( nobile-nenobile)

Aur, cr-co,
cr,ni- coronae și punți
titan
7.Aliaje pentru lucrări metalo-ceramice
Co-CR
Titan
8.Aliaje pentru proteze parțiale mobilizabile scheletate
Co-Cr- baza, croșete
Ni Cr – la croșete
9.Turnarea aliajelor , sudura, lipirea, reciclarea aliajelor
Prin turnarea aliajelor se înţelege procesul tehnic de transformare a machetei
protezei dentare sau a unor elemente componente realizate din ceară,
polietilenă, acrilat sau alte materiale care ard în totalitate fără să lase reziduuri
în componenta metalică. Acest proces tehnologic complicat necesită respectarea
următoarelor operaţiuni: realizarea machete canalelor de turnare, realizarea
tiparului, prelucrarea termică a tiparului, topirea şi turnarea aliajului în tipar,
dezambalarea şi prelucrarea componentei metalice.

Sudura-solidarizarea componentelor metalice fără aliaj de lipit

Lipirea solidarizarea componentelor metalice ci aliaje de lipire
Aliajele de lipire pot fi divizate în aliaje pentru lipirea pieselor
confecţionate din aliaje nobile şi din aliaje inobile. Aceste aliaje
trebuie să corespundă următoarelor cerinţe: proprietăţile fizico-mecanice ale
aliajelor de lipit să fie asemănătoare cu cele ale aliajelor
care se lipesc; să aibă temperatura de topire mai mică cu 50— 100°C
decât cea a aliajelor care se supun lipirii; să posede calităţi anticorozive în
condiţiile cavităţii bucale; să aibă un interval de topire
scurt; să posede o fluiditate bună; să formeze lipituri dure (fără
109
porozităţi) şi după culoare să coincidă cu culoarea aliajului supus
solidarizării.
Aliajele de lipire se împart în aliaje dure şi moi. Aliajele dure
au o temperatură de topire mai mare de 500°C şi formează legături cu duritatea
de până la 45 kg/mm2, iar aliajele moi — până la 7 kg/mm2. In protetica
dentară sunt utilizate numai aliajele dure.
Din aliajele de lipire nobile amintim aliajele din aur cu titlul
750 şi aliajul PD-160 din argint şi paladiu
 Pentru lipirea otelurilor inoxidabile sunt utilizate aliaje de lipire ce conţin: Ag,
Cu, Zn, Mn, Ni, Cd, Mg şi Be, care au o culoare argintie şi temperatura de
topire de 900—950°C; duritatea după
Brinell este de 100— 115 kg/cm2, iar rezistenţa la rupere de 55—
65 kg/cm2. Aliajele de lipire sunt comercializate sub diferite denumiri: PSR-37;
PSR-40; Degussa DLV; Cromex, Argodure etc.

Lucrare practică nr 3
1. Materiale polimerice.Compoziția chimică
Acrilatele utilizate în practica dentară sunt materiale sintetice
macromoleculare obţinute prin polimerizare sau condensare. Au o
vastă întrebuinţare în confecţionarea protezelor dentare fixe şi mobile.
Conțin un monomer, și polimer care derive din eterul acidului metacrilic.
Acidul metacrilic împreună cu alcoolul metilic formează metilmetacrilatul,
reprezentat de o singură moleculă (monomolecula de acrilat), şi este un
lichid numit în practică monomer, care este fasonat şi comercializat în
flacoane de sticlă întunecată închise ermetic.
Din monomer, prin procesul de polimerizare a mai multor monomolecule, se
obţine polimetilmetacrilatul sau polimerul. Polimerizarea se efectuează în
reactoare speciale din oţel inoxidabil.
Ca rezultat al polimerizării se formează legături moleculare şi polimerice
înalte şi se deosebesc de ale monomerului numai prin mărimea moleculelor.
In procesul polimerizării nu are loc desprinderea sau eliminarea atomilor şi a
moleculelor, deci polimerul este reprezentat de aceeaşi formulă chimică ca şi
monomerul, însă nu este în stare lichidă, ci în formă de praf. Praful are o
granulaţie fină de 0,003—1,1 microni şi este comercializat în flacoane de
sticlă sau sacoşe de polietilenă închise ermetic. Polimerul şi monomerul,
amestecaţi în proporţiile indicate în prospectul acrilatului,
alcătuiesc o masă gomoasă, care prin polimerizare se solidifică
formând macromolecule din câteva zeci sau sute de mii de monomolecule.
2.Clasificarea materialelor polimerice după structura chimică
Termopolimerizabile
Autofotopolimerizabile – fotopolimerizabile

3.Clasificarea materialelor polimerice după domeniul de utilizare

1. confecționarea bazei protezelor acrilice
2.repararea și căptușirea protezelor acrilice
3.confecționarea de coronae și punți provizorii
4.realizarea pe cale industrial a dinților artificiali
5. confecționarea aparatelor ortodontice
4.Rășini acrilice simple.Forme de prezentare
Sunt divizate acrilatele în 3 grupe şi în dependenţă de starea lor fizico-chimică:
1) acrilate plastice;
2) acrilate fluide;
3) acrilate elastice.
Acrilatele plastice. Aceste acrilate reprezintă un asortiment vast şi sunt
comercializate în formă de pulbere (polimer) şi lichid (monomer), având diverse
culori.
Acrilatele plastice la amestecul monomerului şi polimerului formează o pastă care
în timp devine plastică şi numai în aşa stare poate fi utilizată la realizarea
protezelor dentare.
Acrilatele fluide. Sunt utilizate la confecţionarea protezelor mobilizabile, fiind
introduse în tipar prin metoda de injectare. Aceste acrilate sunt de asemenea
elaborate sub formă de pulbere şi lichid,care fiind amestecate formează o pastă
fluidă care imediat poate fi injectată în tipar.
Acrilatele elastice. După polimerizare aceste materiale devin elastice şi sunt
folosite la confecţionarea protezelor dentare cu straturi duble (suprafaţa superioară
din acrilat obişnuit, iar cea mucozală din material elastic) în scopul unei repartizări
judicioase a presiunilor masticatoare pe suprafaţa câmpului protetic. Suprafaţa
mucozală elastică a protezei are şi rolul de amortizare a şocurilor masticatoare.
Regimurile de polimerizare ale acrilatelor elastice sunt termo- şi
autopolimerizabile.

5.Rășini acrilice termopolimerizabile.

6.Formarea pastei.Timpul de lucru, polimerizarea pastei

La amestecarea pulberii cu lichidul se pot observa 4 stadii
1.de sedimentare – aspect nisipos
2.de dizolvare- aspect cremos
3.saturația – aspect păstos
4. stadiul evaporării-aspect elastic
În stadiul 3, amestecul poate fi introdus în tipar fie prin compresiune
(procedeul clasic), fie prin injectare (procedeul modern).

7.Proprietățile rășinilor acrilice termopolimerizabile

1.Structura: lanțuri macromoleculare polimerizate liniar;
2. Porozitate;
3. Variații volumetrice;
4. Dilatare termică;
5. Contracția de polimerizare;
6. Contracția termică;
7. Duritatea Koop = 20 (dentina = 65, smalțul = 300);
8. Coroziunea;
9. Propritetăți biologice.

9.Rășini acrilice autopolimerizabile

Se prezintă sub forma unui sistem bicomponent:
pulbere și lichid. Pulberea este polimerul de metacrilat
de metil, iar lichidul este metacrilat de metil, mai având
în componență un activator dimetil-para-toluidină.
 Polimerizarea: pulberea se adaugă în lichid la un raport
de 3:1. Reacția este inițiat chimic de activatorul din
lichid, când apar radicalii liberi. Radicalii liberi apar de
la peroxidul de benzoil sub acțiunea chimică a
dimetilparatoluidiniei.

Lucrare practică nr 5
1.Ceara stomatologică

Ceara cu compoziţie diversă este utilizată pe larg în practica dentară la

confecţionarea protezelor dentare, atât în cadrul fazelor tehnice, cât şi a celor
clinice. Prin urmare, ceara dentară conţine diferiţi ingredienţi şi în dependenţă de
componenţa ei este utilizată pentru realizarea şabloanelor de ocluzie, machetelor
protezelor dentare, canalelor de turnare şi mai rar ca material amprentar.
Independent de destinaţie ceara dentară trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
1) să aibă un coeficient de dilatare cât mai redus (nu mai mult de 0,1—0,15%); să
posede proprietăţi plastice bine pronunţate la temperatura de 37—40°C;
3) să fie dură şi casantă, pentru a nu se deforma nici la temperatura camerei (20°)
şi nici în cavitatea bucală (37°);
4) să aibă o formă «plastică» cu faza de trecere dintr-o stare (lichidă) în altă stare
(solidă) de scurtă durată;
5) să-şi păstreze forma după ce a fost supusă prelucrărilor necesare;
6) să nu fie fărâmicioasă în procesul de lucru;
7) să se modeleze uşor şi să posede o rezistenţă necesară pentru a-şi păstra forma
timp mai îndelungat;
8) să devină omogenă la topire;
9) să nu lase reziduuri după topire sau ardere în tipar, fapt ce ar putea acţiona
defavorabil asupra calităţii piesei realizate;
10) să posede culori cu diverse nuanţe.
2.Clasificarea în funcție de utilizare
După provenienţa ei poate fi:
1) de origine animalieră: ceara de albine, ceara de lână, ceara de China,ceara de
spermocet etc.;
 2) de origine vegetală: ceara de Carnauba (din frunze de palmieri), ceara Japoneză
(din fructe), ceara de Canclelil (din ierburi) etc.;
3) de origine minerală: parafina, ozocherita, ceara de Montană, Cerezit etc.
Ceara sintetică. Din acest grup fac parte diverse varietăţi de
ceară obţinute ca rezultat al reacţiilor chimice sau în urma modificărilor chimice
ale cerii naturale, printre care amintim Avax, Aerosol, Durawax 1032, Aldo
Epolone etc.
Modificatori. Sunt substanţe de diferită provenienţă ce aderă
la amestecurile de ceară şi schimbă proprietăţile fizice, chimice şi mecanice ale
produsului obţinut.
Ceara pentru modelarea bazelor protezelor mobilizabile.
Pentru realizarea machetelor protezelor mobilizabile se utilizează acea varietate
de ceară care conţine: parafină sau cerezit până la 80%, ceară de albine, ceara
Carnauba, răşină damar, coloranţi etc. Proprietăţi bune are şi varietatea de ceară cu
următorul conţinut: parafină— 77,99%; cerezit — 20%; răşină damar — 2%;
colorant roşu tip. Sudan — 0,01%, fiind ambalată în formă de plăci cu
dimensiunile de 170X80X1,8 mm sau 150X76X1.3 mm. Această varietate de ceară
la încălzire devine uşor plastică, bine se prelucrează cu ajutorul instrumentelor şi
se topeşte la temperatura de circa 54—56°C. Este comercializată sub diferite
denumiri: ceroform—Spofa, ceara de modelat Kerr, Taggart, Harward, SS.Wite
etc. In practica dentară ceara poate fi de asemenea utilizată şi la confecţionarea
lingurilor individuale, cât şi la modelarea dinţilor pentru confecţionarea coroanelor
ştanfate şi acrilice realizate pe baza tehnicilor clasice.
Ceara pentru modelarea protezelor dentare fixe.
Ceara utilizată pentru modelarea machetelor coroanelor turnate, punţilor dentare
turnate, părţilor intermediare ale acestor piese, cât şi pentru modelarea formei
anatomice la confecţionarea coroanelor ştanţate conţine aproximativ: 60% —
parafină; 25% — ceară Carnauba; 10% — cerezit; 5 % — ceară de albine. Pentru
redarea mai accentuată a unor proprietăţi fizico-tehnice se adaugă şi unii
modificatori.
Sunt comercializate mai multe varietăţi de ceară destinată pentru modelare şi
anume: ceara incoloră ambalată sub formă de bastonaşe utilizată pentru modelarea
coroanelor din acrilat, cât şi a faţetelor confecţionate prin metode clasice; ceara de
culoare roşie, albastră şi verde ambalată sub formă de dreptunghiuri cu
dimensiunile de 40X9X9 mm.
Ceara de culoare roşie este utilizată pentru adaptarea machetelor coroanelor în
regiunea cervicală,
cea verde — pentru modelarea feţelor coronare,
iar cea albastră — pentru modelarea părţilor intermediare ale punţilor dentare.
Ceara de culoare roşie, albastră şi verde îndeosebi este utilizată la confecţionarea
machetelor coroanelor şi punţilor dentare turnate.
Ceara pentru modelarea protezelor scheletate.
 Pentru modelarea părţilor componente ale protezei scheletate, este utilizată ceara
având în componenţa sa 29% — parafină; 65% — ceară de albine;
5% — ceară Carnauba şi unii modificatori. Este ambalată sub formă de plăci cu
dimensiuni de 60X60X10 mm, având culoare verde şi cafenie. In ambalajul
acestei varietăţi de ceară sunt incluse şi forme prefabricate din material elastic cu
imprimarea diferitelor figuri ale scheletului protezei în vederea uşurării procesului
de modelare a barelor, şinelor, croşetelor, şeilor şi a altor piese.
Ceara ambalată sub formă de discuri cu diametrul de 82 mm şi grosimea calibrată
de 0,4 şi 0,5 mm de culoare roză este utilizată atât pentru modelarea bazei
metalice, cât şi pentru crearea unui spaţiu de tranziţie la duplicarea modelului; mai
poate fi utilizată şi la modelarea machetelor coroanelor dentare.
Pentru confecţionarea plăcuţelor şi a bazei metalice cu relieful
asemănător mucoasei câmpului protetic se utilizează ceara ambalată sub formă de
plăci cu dimensiuni de 100x50x0,5 mm, de culoare verde sau roşie.
Ceara pentru realizarea machetelor canalelor de turnare.
Este cunoscută sub această denumire din motivul că este utilizată, în
special la realizarea machetelor canalelor de turnare, este ambalată în seturi şi are
formă de cilindru cu diametrul de 2; 3; 4; 6;9 mm şi lungimea de 120; 75; 150 mm.
Compoziţia acestei varietăţi de ceară constă aproximativ din 40% — parafină; 57%
— cerezit; 2 % — colofoniu şi coloranţi.
Ceara lipicioasă. Este utilizată pentru solidarizarea elementelor componente
metalice ale protezelor dentare cu scopul ambalării lor ulterioare în vederea
realizării procesului de lipire. In compoziţia lor intră 70% — colofoniu, 25% —
ceară de albine; 5% — ceară Montană neagră. Posedă calităţi adezive bune faţă de
metale şi o duritate satisfăcătoare, este sfărâmicioasă, fragilă. La temperatura de
cameră nu este adezivă, iar la temperatura de topire 65—75°C devine foarte
lipicioasă.
3.Proprietățile cerii: fluiditatea, dilatarea termică, proprietăți fizice
 Să aibă proprietăți plastic
 Să fie dură și casantă
 Să păstrezeforma după prelucrare
 Să fie rezistentă pentru a-și păstra forma în timp
 Să se topească fără reziduuri și să nu coloreze tiparul
 Trebuie să aibă un coefficient de dilatare termică cît mai redus 0,1-0,15%

4.Forma de prezentare și utilizarea cerii roz

Se prezintă sub formă de plăci rectangulare și calibrare. Se utilizează
pentru modelajul bazelor și al șeilor protezelor pe care vor fi fixați dinții
artificiali. Se caracterizează printr-o modelare ușoară și stabilitate la temperatură
în timpul probei.
5.Forma de prezentare și utilizarea cerii pentru turnare
este ambalată în seturi şi are formă de cilindru cu diametrul de 2; 3; 4; 6;9 mm şi
lungimea de 120; 75; 150 mm. Compoziţia acestei varietăţi de ceară constă
aproximativ din 40% — parafină; 57% — cerezit; 2 % — colofoniu şi coloranţi

6.Forma de prezentare și utilizarea cerii pentru lipit

Ceară pentru lipit Are o aderență foarte bună, arde fără reziduuri și
îndepărtează cu ușurință. Se prezintă sub formă de blocuri și poate avea culoarea
roz sau galbenă.
7.Forma de prezentare a cerii pentru efectuarea șablonului de ocluzie
Ceara pentru val de ocluzie Se prezintă sub formă de val de
ocluzie conformat anatomic, cu dimensiuni corespunzătoare zonei
frontale și laterale. În general, firmele producătoare livrează acest tip de ceară
în 3 sortimente:
Dură  roșie;
Medie  roz;
Moale  galbenă.
8.Forma de prezentare și avantajul utilizării profilului de ceară pentru canalele de
turnare
9.Cerințe către ceara stomatologică
1) să aibă un coeficient de dilatare cât mai redus (nu mai mult de 0,1—0,15%); să
posede proprietăţi plastice bine pronunţate la temperatura de 37—40°C;
3) să fie dură şi casantă, pentru a nu se deforma nici la temperatura camerei (20°)
şi nici în cavitatea bucală (37°);
4) să aibă o formă «plastică» cu faza de trecere dintr-o stare (lichidă) în altă stare
(solidă) de scurtă durată;
5) să-şi păstreze forma după ce a fost supusă prelucrărilor necesare;
6) să nu fie fărâmicioasă în procesul de lucru;
7) să se modeleze uşor şi să posede o rezistenţă necesară pentru a-şi păstra forma
timp mai îndelungat;
8) să devină omogenă la topire;
9) să nu lase reziduuri după topire sau ardere în tipar, fapt ce ar putea acţiona
defavorabil asupra calităţii piesei realizate;
10) să posede culori cu diverse nuanţe.
10.Clasificarea materialelor de ambalat utilizate în laboratorul de tehnică
dentară.Proprietăți.
Materiale de ambalat
 Clasificarea materialelor de ambalat
1. Materiale de ambalat pentru realizarea protezelor din acrilate:
 Ghipsul;
2. Materiale de ambalat pentru realizarea protezelor din aliajele metalelor nobile și
inobile;
3. Materiale de ambalat pentru turnarea aliajelor nobile;
4. Oțelului inoxidabil;
5. Aliajelor Cr-Co și Cr-Ni.
În dependență de liantul folosit, deosebim: materiale de ambalat cu liant din:
 Ghips;
 Fosfat;
 Silicat
Materialele de ambalat trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
să aibă timpul de priză relativ scurt (7— 10 min);
să aibă o granulaţie fină, care va permite realizarea componentelor metalice cu
suprafeţe netede;
să nu conţină substanţe care pot influenţa negativ asupra personalului (fosfor, sulf
etc.);
să nu se combine chimic cu aliajul turnat;
să aibă un anumit grad de porozitate pentru a permite înlăturarea gazelor din
interiorul tiparului în timpul turnării aliajelor topite;
să fie rezistente la presiune şi la temperatura aliajului topit;
să aibă coeficienţi termici de dilatare necesari pentru compensarea contracţiei
aliajului după turnare.

Lucrare practică nr 6
1.Definiție de amprentă.Clasificarea amprentelor
Amprenta dentară reprezintă copia negativă și fidelă a câmpului protetic ce asigură
înregistrarea și reproducerea cu exactitate a arcadelor dentare, a părților moi ale
cavității bucale, a rapoartelor dintre ele. Cu ajutorul acesteia, se obține modelul pe
care se va confecționa proteza.
Clasficare:
1. Amprente documentare - Sunt realizate la pregătirea proprotetică a cavității
bucale pentru obținerea modelului documentar;

2. Amprente auxiliare-Sunt realizate pentru obținerea modelului de diagnostic

(studiu) sau a modelului auxiliar necesar la confecționarea diferitelor lucrări
protetice;
3. Amprente de bază-Sunt realizate după efectuarea manoperelor de pregătire
specială a dinților sau părților moi ale câmpului protetic pentru
confecționarea modelului și realizarea lucrării protetice corespunzătoare
2.Lingurile amprentare.Caracteristica.Clasficarea
Linguri amprentare-Dispozitive speciale, care reprezintă un suport rigid, rezistent,
nedeformabil pe care se depune materialul de amprentare și se presează pe câmpul
protetic.
Clasificare
1. Standart universal (prefabricate
2. Individuale
 În funcție de prezența perforațiilor
1. Peforate
2. Neperforate
În funcție de material
1. Metalice
2. Plastic
În funcție de mărime
1. S
2. M
3. L
În funcție de formă
1. Pentru maxilla, pentru mandibulă complete
2. Parțială , patrat
3. Anterioară
4. Posterioară
5. Laterală
3.Clasificarea materialelor de amprentare după Oksman, Gherner,Napadov,
Postolachi și bîrsa
Clasificarea materialelor amprentare după Oksman, Gherner și Napadov
1. Elastice
 Reversibile
 Ireversibile
2. Termoplastice
 Reversibile
 Ireversibile
3. Rigide
 Reversibile
 Ireversibile
Clasificarea materialelor amprentare după Postolachi și Bârsă

1. Rigide
 Reversibile-Materiale termoplastice
 Ireversibile –gips , pastele de oxid de zinc și eugenol
2. Elastice
 Reversibile- hidrocoloizii reversibili
 Ireversibile –hidrocoloizii ireversibili, Elastomerii de sinteză
4.Condițiile esențiale pentru materialele de amprentare (plasticitatea, fidelitatea ,
elasticitatea, rezistența mecanică, stabilitatea dimensională, timpul de priză)
Miros plăcut;
1. Trebuie să redea fidel contururile părților dure și moi ale câmpului protetic;
2. Să nu-și modifice volumul în procesul de priză și nici ulteriori, până la
realizarea modelului;
3. Să nu se deformeze la etapele de îndepărtare, transportare și modelare a
modelului;
4. Consistență și textură corespunzătore;
5.Să fie dur, casabil sau elastic;
6. Să posede rezistență la presiuni și să revină la poziția inițială după încetarea
presiunii;
7. Timpul de priză să fie redus în condițiile umidității și temperaturii din cavitatea
bucală;

5.Condițiile secundare pentru material amprentare ( absența iritațiilor toxici, miros,

gust plăcut, posibilitatea de stocare și îndepărtare cu ușurință după priză)
1. Ușor să se preseze pe câmpul protetic și ușor să se îndepărteze;
2. Să nu acționeze nociv sau toxic asupra țesuturilor câmpului protetic;
3. Să nu adere la materialele utilizate la turnarea modelului și ușor să se
desprindă de ele.
4.Accesibile din punct de vedere economic și ergonomic;
5. Gust plăcut;
6. Culoare plăcută;
6.Prezentarea succintă a materialelor amprentare dure reversibile și
ireversibile.Proprietăți.
Materialele amprentare dure reversibile sunt reprezentate de substanţe
termoplastice, care după întărirea amprentei devin dure, iar după realizarea
modelului, pot fi din nou utilizate şi sunt cunoscute sub denumirile de: Stens-02,
Acrodent-02, Stomaplast-2, Ortocor, Dentafol, Termomasa-02, Kerr,
Reprodent, Xantygen etc.
Aceste materiale conţin următoarele substanţe chimice: răşini naturale şi sintetice
(copal, schelact, Kauri, derivaţi ai acidului cumaric); acizii graşi stearic şi palmitic;
talc; coloranţi şi aromatizanţi.
Aceste materiale se produc în formă de batoane cilindrice şi plăci, care în băi de
apă, la temperatura de 55—60°C se plastifică, iar în condiţiile cavităţii bucale se
întăresc.
Materialele termoplastice, în majoritatea lor, nu permit înregistrarea fidelă a
elementelor câmpului protetic, iar la îndepărtarea amprentei se deformează şi deci
nu pot fi utilizate pentru amprentarea definitivă. Doar unele din materiale
(Dentafol, Termomasa nr. 1) pot fi folosite în acest scop la pacienţii cu edentaţii
totale. Cu toate aceste neajunsuri, materialele termoplastice sunt
utilizate pe larg în practica proteticii dentare la realizarea amprentei primare în
cadrul amprentărilor duble, amprentărilor preliminare în scopul confecţionării
lingurilor individuale ş. a.
Materiale dure ireversibile. Această grupă cuprinde ghipsul şi
pastele de oxid de zinc şi eugenol. Ghipsul ca material amprentar
are un preţ de cost redus şi calităţi de a reda cu o precizie satisfăcătoare relieful
câmpului protetic. El este fabricat din calcar, care se macină şi se tratează termic.
La ardere ghipsul pierde o parte din conţinutul de apă, iar prin amestecare cu apa
îşi recuperează partea de apă pierdută solidificându-se prin cristalizare. Datorită
tehnicilor contemporane de confecţionare a protezelor dentare, cât
şi elaborării pe o scară largă a diverselor materiale amprentare,
ghipsul ca material amprentar actualmente este utilizat tot mai rar.
Pastele de oxid de zinc şi eugenol mai includ în componenţa lor colofoniu, diferite
balsamuri, substanţe aromatizante şi colorante.
Ele sunt folosite în special pentru amprentare la pacienţii cu edentaţii totale.
Aceste materiale sunt elaborate sub formă de două paste de diferite culori şi
ambalate în tuburi. După ce se amestecă în proporţii egale, se întăresc timp de 3—
5 minute.
7.Caracteristicile materialelor de amprentare elastice reversibile și ireversibile.
Materiale amprentare elastice.
In această grupă sunt incluse materiale cu o compoziţie chimică diferită, dar având
caracteristici care prevăd:
1) proprietatea materialului de a înregistra fidel toate detaliile câmpului protetic;
2) revenirea la forma iniţială după încetarea presiunilor ce se dezvoltă asupra
materialului după priza lui definitivă;
3) nu se fracturează la înlăturarea lor de pe câmpul protetic, cât şi de pe model.
Aceste materiale după priză nu sunt lipicioase şi, prin urmare, nu aderă atât la
câmpul protetic, cât şi la portamprente, din care cauză sunt utilizate lingurile
amprentare cu retenţii (perforate).
Din materialele elastice sunt utilizate: hidrocoloizii reversibili
şi ireversibili; elastomerii de sinteză (materiale asemănătoare cauciucului natural
prezentate de trei grupe de materiale utilizate în prezent în practica stomatologică
(siliconice, polisulfide, polieterice).
Hidrocoloizi.
Hidrocoloizii reversibili au la bază agar-agarul şi sunt fabricaţi de industrie în
două variante: pentru amprentarea câmpului protetic şi pentru duplicarea
modelelor.
Aceste materiale sunt elaborate sub denumirea de: Gelin, Dentacol (Rusia),
Deelastic, Surghident, Rubberloid, Thonpson (S.U.A.),
Coltoloid (Elveţia) etc.
La temperatura de 70—95°C hidrocoloizii devin plastici, fluizi, iar la temperatura
de 37,2—42,2°C capătă forma de gel elastic.
In prezent aceste materiale sunt folosite numai în laboratoarele de tehnică dentară
pentru duplicarea modelelor.
Hidrocoloizii ireversibili sunt derivaţii acidului alginic (alginatului de sodiu sau de
potasiu), sulfatului de calciu, fosfatului trisodic şi sunt cunoscuţi sub numele de
alginate.
Se elaborează de industrie sub formă de pulbere puternic hidrofilă, care la amestec
cu apa reprezintă stări coloidale vâscoase. Aceste materiale prezintă unele
dezavantaje din motivul că menţinerea amprentelor sub acţiunea aerului provoacă
pierderea apei şi micşorarea în volum a amprentei, iar menţinerea în apă provoacă
îmbibarea amprentei cu apă şi mărirea în volum. De aceea se recomandă realizarea
modelului timp de 10— 15 min după îndepărtarea amprentei de pe câmpul
protetic.
Materialele alginate ireversibile sunt cunoscute sub denumirile
de: Stomalgin—73, 02, Novalgin (Rusia), Sanalgen, Altex (Austria), Zelex (Marea
Britanie), Kromopan (Italia), Elastic, Ypen
(Cehoslovacia), Algix (Japonia), Dupalflex (Germania), Alcamprent
(România) etc.
Elastomeri de sinteză. Aceste materiale amprentare elaborate
relativ recent, datorită realizărilor în domeniul chimiei macromoleculare, se
caracterizează prin proprietăţi asemănătoare cauciucului natural după întărire.
Elastomerii de sinteză redau cu o precizie maximă relieful câmpului protetic şi
prezintă următoarele avantaje:
amprentele au stabilitate volumetrică,
sunt rezistente faţă de agenţii fizici şi chimici şi după priză nu-şi modifică
caracteristicile în timp.
Datorită acestor proprietăţi caracteristice elastomerii prezintă un
spectru larg de utilizare la obţinerea celor mai variate forme clinice ale câmpului
protetic.
Materialele siliconice. Aceste materiale sunt obţinute pe baza
polimerilor siliconici. In dependenţă de consistenţa lor de până la
întărire sunt divizate în patru variante: pastă vâscoasă fluidă, pastă vâscoasă
normală; pastă chitoasă densă; pastă chitoasă în formă de aluat. Pastele chitoase
sunt folosite pentru realizarea primului strat al amprentei, iar cele vâscoase —
pentru o corectare în caz de necesitate şi pentru aplicarea celui de al doilea strat în
amprentele duble.
In dependenţă de reacţiile chimice care se declanşează în procesul de priză,
materialele siliconice sunt împărţite în două grupe:
policondensate şi polimerizante. Siliconii polimerizanţi sunt însuşiţi recent şi se
caracterizează printr-o contracţie foarte mică în
diferite medii fizice şi chimice.
Materialele siliconice sunt elaborate de industrie sub formă de
pastă ambalată în tuburi sau cutii, însoţită de activatori (sub formă de pastă sau
lichid) care influenţează procesul de priză. Amestecarea pastei cu activatorul
respectiv se face pe plăci de sticlă
gradate (scară de dozare), pentru a permite aprecierea cantităţii
de masă expulzată din tub, în proporţiile prescrise de producător.
Cele mai cunoscute preparate din grupa siliconilor sunt:
a) siliconii sub formă de pastă vâscoasă: Sielast 03, 05 (Rusia), Xantopren, Xirus,
Silicone (Germania), Dentaflex (Cehoslovacia), Reprosil (S.U.A.), President
(Elveţia), Flexicon, Exaflex
(Japonia) etc.;
b) siliconii sub formă de pastă chitoasă: Sielast — 0,3, 05 (Rusia), Silaplast, Zafo,
Optosil (Germania), Dentaflex (Cehoslovacia), Citricon (S.U.A.), Exaflex
(Japonia) etc.
Materiale polisulfide. Materialele amprentare din această grupă
sunt obţinute pe baza cauciucului polisulfid lichid şi agenţii de vulcanizare, sub
formă de două paste, ambalate în tuburi. La ames-*
tecarea acestor paste în proporţii prescrise de producător se for91mează un
amestec, care este supus vulcanizării timp de 5—8 minute, formând un produs
asemănător cauciucului natural. In
literatura de specialitate aceste materiale sunt cunoscute şi sub
numele de materiale tiocauciucante reprezentate de: Tiodent, Tiodent—M (Rusia),
Permlastic, Sta-Tic, R—27 (S.U.A.), Monflex
(Suedia), Surflex (Japonia) etc.
Materiale polieterice. Aceste materiale sunt recent obţinute, fiind utilizate în
protetica dentară redau amprente precise, prezentând însă două dificultăţi:
amprenta este relativ rigidă şi hidrofilă,
ceea ce duce la schimbarea volumului, !a păstrarea ei în condiţii
umede. In prezent sunt cunoscute următoarele materiale din această grupă:
Impregum (Germania) şi Polygel (S.U.A.). Ele sunt elaborate în formă de trei paste
ambalate în tuburi: pasta de bază
(polieteri), pasta-catalizator şi pasta-diluant. Pregătirea materialelor polieterice se
realizează prin amestecarea primelor două paste
în proporţii indicate de către producător. Amestecul obţinut se întăreşte timp de 3
—5 minute. Pasta-diluant se foloseşte pentru a
reda materialului consistenţa necesară.
Lucrare practică nr 7
1.Noțiune de obturație a cavităților carioase
Onturarea (plombarea) cavității carioase reprezintă etapa finală, esențială și
importantă de tratament al cariei dentare și al complicațiilor ei, care prevede
refacerea obligatory a conturului coroanei dentare cu scopul restbilirii morfologiei
anatomice și a funcției fiziologice a dintelui prin substituirea (cu material obturator
special a) țesuturilor dure dentare pierdute.
Cu restabilirea și aspect estetic.
2.Clasificarea materialelor de obturație a cavităților carioase
I.Materiale pentru obturații definitive (de durată) – pentru restabilirea formei
anatomice a funcțiilor
1.Materiale petnru obturarea direct a dinților
 Cimenturi (minerale, polimerice)
 Materiale de obturație metalice (amalgam, coezive)
 Materiale de obturație polimerice (mase ceramic, composite, compomere,
ormocere)
2.Materiale pentru obturarea indirectă a dinților
 Metalice
 Ceramic
 Polimerice
II. Materiale pentru obturații coronare provizorii- pentru plombarea temporară a
cavității dentare
III. Materiale pentru obturații (căptușeli)
 Curative
 Izolatorii
IV. Materiale pentru umplerea canalelor radiculare
 Materiale pentru obturații provizorii
 Paste(sealere)
 Filler
V.Adezive
 Autopolimerizabile
 Fotopolimerizabile
 Dual cure
VI.Sigilanți superficiali
 Fisurali
 Radiculari
 Pentru obturații

Din punct de vedere a merceologiei, material pentru obturații definitive se impart

în:
1. Cimenturi
2. Material de obturație metalice
3. Material de obturație din mase plastic și polimerice
4. Adezive și sigilanți stomatologici
5. Material composite

3.Cerințe față de materialele provizorii

 1. Să adere relative bine la pereții dentari și să asigure o etanșare bună a
cavităților de orice localizare prin impermeabilitate și adaptare marginală
adecvată
2. Să fie sufficient de trainice pe un termen necesar , în mediu pînă la 2
săptămîni
3. Să fie introduce , aplicate și modelate ușor și simplu în cavitatea carioasă
4. Să fie îndepărtate cu ușurință din cavitatea carioasă cu ajutorul
instrumentelor de mînă sau a celor rotative
5. Să nu coloreze dintele
6. Să fie ieftine , întrucît prin folosirea lor curentă se consumă în cantități mari
7. Să poată fi conservate îndelungat în condițiile obișnuite ale unui cabinet
stomatologic
8. Să aibă un timp de priză convenabil 5-20 minute
9. Să aibă în mediul buccal o rezistență mecanică suficientă la acțiunea forțelor
de masticație, uzură
10.Să nu inactiveze substanțele medicamentoase ale obturațiilor curative
11.Să fie neiritante pentru pulpa dentară, țesuturile dure dentare , și parodonțiul
marginal
12.Să acționeze stimulator asupra pilpei dentare
13.Să aibă în mediul buccal o rezistență chimică (să nu fie influențate de
acțiunea solubilizantă a salivei) , pentru a putea fi menținute cel puțin 15-30
zile
14.Să posede proprietăți antiseptic
15.Să nu intre în combinație chimică cu medicamentele pe care le protejează
16.Să nu conțină component ce pertubează procesele de adeziune și de priză a
materialelor pentru obturații de durată
17.Să fie plastic
18.Să fie neiritante față de țesuturile moi ale cavității bucale
19.Prin compoziția lor să nu fie nocive față de întregul organism
20.Să posede funcții stimulatorii asupra pulpei
21.Să fie bune izolatoare termice și electrice
22.Să prezinte un gust și miros agreabil , sau să lipsească defel

4.Cerințe față de materialele curative

1. Să nu irite pulpa dintelui
2. Să aibă efecte antiinflamator și reparatory asupra pulpei
3. Să exercite o acțiune bactericidă și bacteriostatică
4. Să exercite o acțiune odontotropă
5. Să manifeste o adezivitate suficientă
6. Să fie plastic
7. Să asigure o etanșare a dentine subiacente
8. Să suporte presiuni masticatorii după întărire
5.cerințe față de materialele de obturație izolante
1. Să nu irite pulpa dintelui
2. Să posede o rezistență mecanică suficientă
3. Să fie plastic
4. Să manifeste a adezivitate suficientă
5. Să fie radioopace
6. Să aibă un coefficient de dilatare termică , apropiată de cel al țesuturilor dure
dentare
7. Să nu inactiveze substanțele medicamentoase ale obturațiilor curative
8. Să protejeze pulpa dintelui de acțiunea toxiză a (acizilor și monomerilor,
produși la priza ) obturației permanente
9. Să posede calități termoizolatorii suficiente
10.Să nu modifice geometria unei cavități correct formate
11.Să nu iasă în afara cavității, deoarece obturația se va dizolva ușor sub
acțiunea fluidului buccal
12.Să nu posede calități allergice
13.Să nu modifice culoarea dintelui
6.Noțiune de restaurare coronară
Se numește procesul de restabilire a integrității coroanei dinților , și corecția
parametrilor estetici și funcționali ai dinților cu material de obturare fizionomice
modern nemijlocit în cavitatea bucală.
7.Cerințe către materialele de obturație permanente

1. Să fie nedăunător față de organism și indiferent către țesuturile dentare dure

și moi ale cavității bucale
2. Să nu fie iritante pentru pulpa dentară
3. Să fie aerentă la smalț și dentină
4. Să reziste la forțele de masticație și uzură
5. Să nu sufere modificări volumetrice în timpul reacției de priză
6. Să aibă stabilitate chimică și volumetrică după priză
7. Să prezinte o rezistență mecanică asemănătoare cu cea a dintelui
8. Să aibă o culoare apropiată cu cea a dintelui
9. Să se poată prepara , aplica și finisa cu ușurință
10.Să aibă o conductibilitate termică și electrică apropiată cu a țesuturilor
dentare dure.

Lucare practică 8

1.Noțiunea de obturație provizorie

Obturația prozorie este închiderea etanșă pe o perioadă scurtă de timp a cavității
(cu scop diagnostic sau curativ) în cazurile cînd , conform indicațiilor clinice , este
imposibil de a finalize tratamentul cariei și complicațiilor ei într-o singură vizită ,
cu scopul de a izola cavitatea carioasă și cea dentară (ori canalele radiculare ) de
mediul extern , sau pentru fixarea preparatelor medicamentoase.

Obturația provizorie (propriu zisă) presupune prezența subuacentă a unui

medicament curative netoxic (obturație curative) , negresiv prin nimic față de
țesuturile dentare , șiavînd drept scop , de exemplu , activarea dentinodenezei
(funcției odontoblaștilor și depunerii dentine secundare).

2.Cerințe față de materialele provizorii

1. Să adere relative bine la pereții dentari și să asigure o etanșare bună a
cavităților de orice localizare prin impermeabilitate și adaptare marginală adecvată
2. Să fie sufficient de trainice pe un termen necesar , în mediu pînă la 2
săptămîni
3. Să fie introduce , aplicate și modelate ușor și simplu în cavitatea carioasă
4. Să fie îndepărtate cu ușurință din cavitatea carioasă cu ajutorul
instrumentelor de mînă sau a celor rotative
5. Să nu coloreze dintele
6. Să fie ieftine , întrucît prin folosirea lor curentă se consumă în cantități mari
7. Să poată fi conservate îndelungat în condițiile obișnuite ale unui cabinet
stomatologic
8. Să aibă un timp de priză convenabil 5-20 minute
9. Să aibă în mediul buccal o rezistență mecanică suficientă la acțiunea forțelor
de masticație, uzură
10. Să nu inactiveze substanțele medicamentoase ale obturațiilor curative
11. Să fie neiritante pentru pulpa dentară, țesuturile dure dentare , și parodonțiul
marginal
12. Să acționeze stimulator asupra pilpei dentare
13. Să aibă în mediul buccal o rezistență chimică (să nu fie influențate de
acțiunea solubilizantă a salivei) , pentru a putea fi menținute cel puțin 15-30 zile
14. Să posede proprietăți antiseptic
15. Să nu intre în combinație chimică cu medicamentele pe care le protejează
16. Să nu conțină component ce pertubează procesele de adeziune și de priză a
materialelor pentru obturații de durată
17. Să fie plastic
18. Să fie neiritante față de țesuturile moi ale cavității bucale
19. Prin compoziția lor să nu fie nocive față de întregul organism
20. Să posede funcții stimulatorii asupra pulpei
21. Să fie bune izolatoare termice și electrice
22. Să prezinte un gust și miros agreabil , sau să lipsească defel

3.Diferența dintre obturația provizorie și pansament

La pansament se izolează medicament toxic, iar la obturație provizorie netoxic
Pansamentul este mai de scurtă durată 1-14 zile , oturația cîteva săptămmîni, luni
4.Noțiunea de pansament
Pansamentul este o variant a obturației provizorii , aplicată pe un termen de 1-14
zile în cazul necesității de a izola un medicament toxic subiacent (pasta
arsenicoasă, pasta de paraformaldehidă ) , aplicată temporar , de contactul cu
mediul cavității bucale .
Are o acțiune curativă.
5.Materiale utilizate în obturația provizorie
 Dentina artificială (pe apă distilată)
 Dentin-pasta (pe ulei vegetal)
 Vinoxolul
 Cimentruile zinc-oxid-eugenol și policarboxilic
 Material fotopolimerice (paste mocomponente fotopolimerizabile de
consistență gumilastică)
 Plastobtur
 Gutaperca

6.Caracteristica dentinei artificiale.Proprietăți.Compoziția chimică.

Dentina artificială ( cimentul oxisulfat de zinc) constă din oxid de zinc 66% , sulfat
de zinc deshidratat 24% , caolin 10% , iar în calitate de fluid de folosește apa
distilată.
La malaxarea pulberii de dentină artificială cu apa , sulfatul de zinc se combină cu
fluidul , formînd cristale.
Oxidul de zinc se dizolvă în apă și formează hidroxidul de zinc , care
combinînduse cu sulfatul de zinc formează sarea bazică.Cristalele străbat masa de
consistența aluatului și contribuie la prize ei.
Se prepare dentina artificială pe suprafața mată a lamei de sticlă, malaxînd cu o
spatula metalică.Cantitatea necesraă de pulbere și cîteva picături de apă distilată se
aplică separat. La picăturile de apă se adaugă în porțiuni pulberea. În cantitatea
necesară de afi ușor absorbită , iar apoi în porțiuni mici pînă la obținerea unei
consistențe de smîntînă groasă , mestecînd cu o spatula pe parcursul a 30-10 s , la
temperature 18-20 grade . prize dentine artificiale debutează peste 1-2 minute , iar
finalul se instalează peste 3-4 minute.
Dentina artificială posedă caracteristicile:
 Simplețe a utilizării
 Etanșare bună a cavității
 Rezistență insuficientă față de agenții mecanici ( cel mult 2-3 zile)
 Indiferență față de pulpa dentară , substanțe medicamentoase și organism în
general
 Aplicarea și modelarea este simplă , iar îndepărtarea se face cu ușurință
  Ieftinitatea

7.Carcateristicile dentin-pastei și a pastei fără eugenol

Dentin pasta
Se produce industrial în formă gata. Reprezintă o pulbere de dentină artificială
pe bază de amestec a două uleiuri vegetale (esență de cuișoare și piersică). Pasta
se pregătește din timp în cantități mai mari și se păstrează monocomponentă
( într-un vas cu dop 50 gr sau într-un tub). Reprezintă o masa omogenă de
culoare alba cu tentă gălbuie sau gălbui-cenușie. Pata conține substanțe
aromatice , ce-I atribuie mirosul specific.
Se solidifică la temperature corpului în prezența fluidului bucel în decurs de 2-3
ore , și are duritate relativă.Grosimea stratului trebuei să fie minimum de 4-5
mm.Sunt posibile modificări ale acestor cimenturi cu adăugarea diferitot
substanțe ( argint pulverulent).
Posedă calități:
 Simplețea utilizării ( nu necesită malaxare)
 Rezistența sporită față de agenții mecanici – comparative cu dentina
artificială ( se aplică cel mult pe 2 săptămîni)
 Acțiune antiseptică și hidrofugă (de respingere a apaei)
 Adeziune bună la pereții dentari
 Indiferență față de pulpa dentară , substanțe medicamentoase și organism
 Aplicarea și modelarea este simplă , iar îndepărtarea se face cu ușurință
 Ieftin

8.Materiale pentru obturația provizorie fotopolimerizabilă.Proprietăți.

Aceste material se introduce într-o singură porție, aceasta fiind polimerizată cu
lumină lămpii fotopolimerizante. În stare solidă ele își păstrează elasticitatea , sunt
îndepărtate ușor și în totalitate fără folosirea frezei , ceea ce permite evitarea lezării
marginilor cavității preparate. Nu afectează adeziunea și solidificarea materialelor
de obturație de durată.

Lucrare practică 9
1.Definiția și clasificarea materialelor pentru obturații curative
Materialele pentru obturații curative sunt desitane tratamentului manifestărilor
inflamatorii ale pulpei și stimularea funcțiilor ei plastice.
Obturatiile provizorii și pansamentele, realizite cu scop curativ, trebuie aplicate pe
obturația curativă. Obturația curativă este aplicată in strat fin în cazul prezenței
unei cavități carioase profunde, cînd circa 80% din suprafața dentinei este ocupată
de lumenele tuburilor dentinare, ce contin prelungiri ale odontoblastelor, precum și
la deschiderea accidentală a cavității dintelui în timpul preparării cavității carioase
profunde.
Obturațiile curative sunt utilizate în tratamentul cariei profunde și a
pulpitei.Căptușelile curative trebuie să posede o acțiune antiinflamatoare și
anestetică, dar și să stimuleze capacitatea regenerative a odontoblaștilor( ce
duce la formarea dentinei de substituție)
Obturația curative se aplică pe fundul cavității preparate (după prelucrarea
medicamentoasă și uscare în condițiile izolării dintelui de salivă) pentru a forma un
depou de medicamente întru micșorarea patogenității bacteriilor dentinei infectate ,
lichidării stărilor reactive ale pulpei , remineralizarea dentinei decalcinate a
fundului cavității și stimularea sintezei dentinei se substituție.

Clasificarea materialelor pentru obturații curative:

L. Materiale cu conținut de hidroxid de calciu:
- autopolimerizabile;
- fotopolimefizabile;
2. Cimenturi de zinc-eugenol:
- cimenturile de zinc-oxid-eugenol propriu-zise (nemodificate) (ZOE);
- cimenturile oxid de zinc-eugenol armate (modificate) cu umplutură polimeră (ca
polimetacrilat de metil);
- cimenturile zinc-oxid-eugenol arrnate (modificate) cu alumină (Al2O3) și acid
ortoetoxibenzoic (EBA) , (ZOE-EBA)
3. Paste curative cu (confinut de) fluor
- Gel Elmex;
- Ciment zinc-fosfat cu fluor;
4. Paste medicamentoase combinate, conținînd remedii curative:
- paste curative combinate, gata preparate;
- paste curative combinate, preparate în farmacii.

2.Scopul aplicării materialelor de obturații curative p 224 odonto modernă

La tratarea cariei profunde și a pulpitei.Stimuleze capacitatea regenerativă a
odontoblaștilor.
Conțin deverse additive medicamentoase care asigură acțiuni antiinflamatorii,
antimicrobiană, adontotropă.
Obturațiile curative modern pot îndeplini și funcția de izolare sub alte material de
obturație la tratamentul cariei și pulpitei.Pentru stimularea mecanismele
protectoare naturale ale dentine și pulpei .
3.Cimenturi pe bază de hidroxid de calciu.Proprietăți și indicații
Ele contribuie la formarea dentinei reparatorii( de substituție).
La aplicarea acestei (căptușeli) pe fundul cavității formate vehiculul hydric se
evaporă, lăsînd un film fin de hidroxid de calciu. Filmul format este instabil ( se
reabsoarbe peste 1-1,5 luni) și difuzează prin canaliculele dentinare în pulpă din
contul circulației lichidului dentinar.
Deaceea preparatele hidroxidului de calciu pe vehicul hydric sunt folosite sub
obturație provizorie pe un termen de 3-6 săptămîni, sau în strat fin , și trebuie să fie
sigilată cu un material etanșant.
Compoziția:
Baza o constituie hidroxidul de calciu, care este o pudră alba și foarte fină , fiind o
bază , puțin solubilă în apă. Solventul folosit este apa sau soluția
fiziologică.Preparatul obținut prin malaxare reprezintă o pasta nesolidifiantă.
Uneori, pentru atribuirea radioopacității se adaugă sulfat de bariu.
Hidroxidul de calciu formează în urma disocierii un număr neînssemnat de ioni
de calciu și de hidroxid. Are un PH egal cu 12,4 , posedă o reacie alcalină
puternică, ce asigură principalele efecte biologice și curative ale acestei substanțe .
Hidroxidul de calciu este foarte sensibil la contactul cu bioxidul de carbon din
atmosferă, care îl transformă în carbonat de calciu.

Proprietăți pozitive.
Acțunea biologică a căptușelii cu hidroxid de calciu este determinată de
caracteristicile lui alcaline și se exprimtrimă prin:
- acțiune antiseptică și bactericidă (99,9% din bacteriile patogene, care vin în
contact cu preparatul, sunt distruse într-un interval scurt de timp Ia pH-ul alcalin
mai mare ca 11);
- coagularea și solubilizarea țesuturilor necrozate
- stimularea formării dentinei reparatorii (în coafaj indirect) și a proceselor de
regenerare cu formarea punții dentinare (în coafaj direct).
- acțiune antitoxică (prin denaturarea enzimelor și toxinelor microbiene infiltrate în
dentină și stratul periferic al pulpei dentare).
- compatibilitatea biologică înaltă, lipsa efectelor carcinogene, teratogene și toxice
generale.

Proprietăți negative:
- alcalinitatea crescută (pH < 12) poate provoca necroza pulpară;
- formarea denticulilor și petrificatelor poate duce la obliterarea cavității dintelui.

Obturațiile curative pe baza hidroxidului de calciu duc inițial , grație pH-ului înalt
(10-12), la formarea unei zone de degenerare și necroză la o adîncime de 50-150
mk, precum și la o acțiune antiseptică intense durabilă, și la crearea unei bariere
antiacide.
La prezența unui process antiinflamator în pulpă se neutralizează starea de acidoză,
adică obturația curative exercită o acțiune antiinflamatorie. Hidroxidul de calciu
difuzează prin canaliculele dentinare și pătrunde în pulpă , asigurînd o acțiune
curative odontotropă și antimicrobiană îndelungată.
Ulterior se remarcă normalizarea alimentației pulpei cu singe , și peste 1-3 luni
formarea punților dentinare și regiunea cornului pulpar deschis. La coafajul pulpar
indirect hidroxilul de calciu duce la sigilarea tuburilor dentinare și la formarea
dentine reparatorii.
Alcanitatea crescută a preparatului asigură o activitate antiseptic oarecare și
neutralizează acizii, eliberați din cimenturi (ex fosfat de zinc).
Oturațiile curative fotopolimerizabile pe bază de hidroxid de calciu au o
rezistență mai mare la compresiune față de preparatele autopolimerizabile .Dar
ultimele, la rîndul său, posedă o acțiune bacteriostatică sigură și manifestă un
pericol mai mic de formare a microcavităților între fundul cavității carioase și
căptușeală.
Obturațiile curative moderne pot f:
- autopolimerizabile - Dycal (Dentsplay), Calcicur (Voco), Life (Kerr Hawe) etc'
Sunt paste bicomponente (două paste: pe bază și catalitică, amestecate înainte de
folosire în proporții egale).
- fotopolimerizabile - Calcimol LC (Voco), Ultra Blend (Ultradend), Katrc4e"nat.
Sunt paste monocomponente. Se aplică punctiform pe fundul cavității carioase în
locul de proiecție a coarnelor pulpare. Aceste paste pot servi și în calitate
de obturații izolatorii, fiind aplicate pe tot planșeul cavității carioase.

4.Paste pe bază de oxid de zinc (ZOE).Proprietăți și indicații.

Tradițional pentru prepararea acestui ciment se utilizează pulberea de oxid de zinc

și eugenolul.
Eugenolul este un medicament de origine vegetală și conține 7O% de esență de
cuișoare. La amestecarea oxidului de zinc cu eugenolul se formează un ciment care
se întărește în decurs de 10-12 ore, priza fiind ușor accelerată de acțiunea salivei.
La baza prizei [solidificării] stă reacția chimică de formare a eugenolatului de zinc.
Posedă acțiune antiseptică puternică și una ușor analgezică, stimulează
dentinogeneza și aderă la pereții cavității, asigurînd o închidere etanșă. Poate fi
utilizat ca obturație curative în tratamentul cariei profunde, ca obturație curativă, și
in acelașit imp - ca una provizorie pe un termen îndelungat, în special la dinții de
lapte, deoarece manifestă după întărire o rezistență suficientă la sarcina
masticatorie. Este aplicată în cavitatea dentară, similar cu dentina artificială.
Mai comode pentru manipulare sunt preparatele brevetate ale acestui ciment, care,
pe lîngă toate, conțin și substanțe fortifiante. Din preparatele de import, prezente pe
piața națională, cele mai cunoscute sunt ,,Zinoment" (VOCO),,,Kalsogen Plus"
(Dentsply) si ,,Cavitec" (Kerr Haute).
La folosirea cimentului ZOE in calitate de obturație izolatorie sub materiale ce
necesită condensare în cavitate (ciment fosfat, amalgam), se produce deformația
obturației curative. În asemenea caz este rațional de a aplica în prima vizită o
obturație provizorie din eugenolat de zinc, iar la a doua vizită (peste 1-3 zile) este
îndepărtat surplusul de eugenolat de zinc, fiind lăsat din acesta doar un strat fin pe
fundul cavității, și aplicată o obturație de durată.
 Cimentul ZOE nu poate fi folosit in calitate de căptușeală sub obturația
compozită,deoarece eugenolul impiedică procesul de polimerizate a matricei
organice a compozitului.
Acest aspect este motivul scăderii interesului stomatologilor cdtre ZOE în calitate
de material pentru obturații curative.,
În prezent aceste materiale sunt cel mai des folosite in stomatologia pediatrică și la
primire stomatologică ,,gratuită" .
În tratamentul cariei profunde în două vizite. La aplicarea acestei metode în cadrul
primei vizite în cavitatea carioasă se aplică o obturație
curativă din cimentul zinc-oxid-eugenol malaxat pînă la o consistență densă.
A doua vizită se stabilește peste 3-6luni. La a doua vizită, după controlul stării
pulpei dentare, masa principală de ZOE este îndepărtată cu freza, fiind lăsat un
strat subțire de ciment doar pe fundul cavității. Apoi este aplicată o obturație
izolatorie și o obturație de durată.
5.Paste curative combinate.Proprietăți și indicații.
Pastele biologe curative combinate sunt paste curative , ce constau din 3
componente (bază uleioasă, umplutură, factor medicamentos) , și posedă o acțiune
bine determinate , datorită diferitor remedii medicamentoase utilizate asociat în
prepararea pastelor. Se aplică pe tot planșeul cavității carioase pentru o perioadă
scurtă (1-2 zile).Nu se solidifică.La expirarea termenului de acșiune se recomandă
utilizarea multiplă , repetată a unor obturații curative proaspăt preparate.
În calitate de bază uleioasă se folosește unul din variile uleiuri (esențe) inerte (de
cătină alba , de cuișoare , de piersică, de eucalypt , de floarea-soarelui); drept
umplutură servește pulberea de dentină artificială, oxidul de zinc,argila albă.
Introducerea aditivă în compoziția pastei combinate a unui factor medicamentos
( compuși furanici, dimexid, analgezice , soluții uleioase a vitaminelor A E D ,
preparate de calciu , anabolizatori proteici, fluorizi , antiseptic , fermenți
proteolitici , sulfalamide , preparate hormonale), determină principal acțiune
curative a pastei (antiinflamatoare , anestezică, de stimulare a procesului de
regenerare , osteogeneză).
Obturațiile curative combinate posedă proprietăți atît antibacteriane și
antiinflamatorii , cît și stimulatoare a plastiei.
Principalele grupuri de substanțe medicamentose folosite la prepararea pastelor
medicamentoase combinate:
1.Remedii odontotrope –sunt substanțe , ce stimulează formarea dentine de
substituție , și procesele de remineralizare în zona de dentină carioasă
demineralizată: hidroxilul de calciu, fluorizii, glicerofosfatul de calciu , rumegușul
dentinar sau osos , hidroxiapatitele (natural și artificiale) , Algipor, collage,
2.Remedii antiinflamatoii: steroide- glucocorticoizi ( prednizolon, hidrocortizon),
mai rar cele nesterioide ( salicylate, indometacină)
3.Remedii antimicrobiene : clorhexidină, metronidazole , lizocim , hipoclorit de
sodium , pasta de etoniu (etoniu 7% în dentină artificială). Raționalizarea includerii
antibioticelor în componența obturației curative este în present active contestată.
a) metronidazolul
b)lizocim

Pastele combinate de regulă nu se solidifică , nu posedă rezistență mecanică

suficientă , relative rapid își pierd activitatea curative , imprefizibile față de
material obturatorii. Sunt folosite în calitate de material provizoriu în perioada
tratamentului (activ), cu înlocuirea ulterioară prin cement salicilat de calciu sau
eugenolat de zinc.

6.Metode de aplicare a pastelor curative.

Se prepară aceste paste și pe baza unei soluții de oarecare sare de calciu (de
exemplu a soluției de 10% de clorură de calciu) , (ex. Tempore)înainte de a fi
aplicate , aducîndu-le pînă la o consistență chitoasă.
După aplicarea lor în cavitatea carioasă este necesară o bturație izolatorie înainte
de a aplica obturația de durată.
Biodentin, M-Ta,Prorut
7.Definiția și clasificarea materialelor pentru obturații izolante.
Se aplică pe tot planșeul cavității carioase, cel mult 1,5-2mm.
Acest gen de material obturatorii este destinat izolării pulpei și dentine dentare de
la iritanții exterior , acțiunea nedorită a materialelor obturatorii permanente ,
precum și pentru tratamentul manifestărilor inflamatorii ale pulpei și stimularea
funcțiilor ei plastice.
Pentru a proteja pulpa dentară de factorii nocivi , a izola țesuturile dure dentare și
materialele obturatorii curative de la materialele obturatorii permanente , sunt
utilizate obturații izolatorii.

În calitate de material pentru obturații izolatorii sunt folosite:

1. cimentul fosfat și cimenturi hidrofosfate
2.cimenturi policarboxilate
3.cimenturi glasionomere contracția pînă la 24ore
4.sisteme adezive ale compozitelor
5.lacuri izolatorii
Obturațiile izolatorii îndeplinesc și un șir de funcții:
-izolează pulpa de pătrunderea toxinelor și de alte efecte nocive
- izolează materialul de obturație de la acțiunea limfei dentare asupra
acestuia
- contribuie la o adeziune mai bună a obturației
-asigură protecția dentine și pulpei dentare contra efectelor termice
 Obturația izolatorie correct executată se aplică pe planșeul și 2/3 din pereții
cavității carioase pînă la joncțiunea smalț-dentină.Ea nu trebuie să perturbeze
configurația cavității formate.
Obturația izolatorie nu trebuie să iasă pînă la marginile cavității , deoarece se va
dizolva/ resorbi. Aceasta va duce la afectarea adeziunii marginale a obturației
aplicate , căderea ei sau formarea cariei secundare.
În cavitatea carioasă de clasa V-a obturația izolatorie trebuie să acopere uniform
planșeul și peretele gingival al cavității , fără să iasă , de altfel la suprafața externă.
8.Clasificarea și scopul aplicării materialelor pentru obturații izolante.
În present, obturațiile izolatorii sunt divizate conform funcției sale ,
particularităților de aplicare și materialelor folosite , în două grupuri : obturații de
bază și lineri.
A: Obturația de bază: reprezintă un strat mai mare de 1-1,5mm (cel mult 2-3mm)
de material de căptușire , care protejează pulpa de iritanți termici și chimici,
creează sau păstrează geometria optima a cavității carioase, precum și reduce
considerabil consumul materialului obturator permanent.
Scopul ei:
1. Protecția pulpei de excitanți termici (ex, la obturarea cu amalgam)
2. Protecția pulpei de stimuli chimici (ex. , la obturarea cu cimeturi minerale și
material polimerice)
3. Crearea sau păstrarea unei geometrii optime a cavității carioase cu păstrarea
caracteristicilor retentive
4. Micșorarea volumului unui material de obturare permanent (pentru a reduce
contracția de polimerizare a obturației ; pentru a crea sub obturație o pernuță
amortizatoare , ca să compenseze forțele ,ca apar în timpul masticației;
pentru a economisi un compozit scump)

B: Linerul (căptușeala în strat fin) izolează pulpa de iritanți chimici și asigură

legătura dintre pereții cavității și materialului restaurator permanent.
Scopul:
1. Izolează pulpa de excitanți chimici
2. Asigurarea de legături dintre pereții cavității și materialul de restaurare
permanent.
Linerul nu protejează pulpa de excitanți termici , și nu schimbă geometria cavității

Lucrare practică Nr 10
1.Noțiunea și compoziția chimică a cimentului ionomer de sticlă.Modul de
prezentare

CIS constă din 2 componente:

 Pulbere de sticlă de fluoroaluminiosilicat
  Lichidul pentru ciment este o soluție apoasă a homo sau copolimerilor
acidului poliacrilic , polialchenoic, polimaleic
 Din punct de vedere chimic CIS sunt poliacrilați complecși sau
polialchenolați de sticlă sau polimeri ionici , rezultați din interacțiunea
acestor două component
Primele CIS aveau pulberea compusă din:
 Dioxid de siliciu cu aluminiu în proporție de 2:1
 Conținut de fluor 23%
În present pulberea CIS constă din:
 Sticlă de calciu sau fluoraluminiusilicată fin măcinată , cu o cantitate mare
de calciu și fluor , precum și o cantitate mica de fosfați și sodium
 Componentele principale sunt:
 Dioxid de siliciu
 Oxid de aluminiu
 Fluorură de calciu
 Cantități mici de fluoruri de sodium, aluminiu, fosfați de calciu sau de
aluminiu
Pulberea CIS este preparată prin:
 Amestecarea de cuarț și aluminiu, folosind ca bază fosfat de aluminiu ,
criolit , fluorine
 Amestecul se coace la temp de 1000-1300C și la răcire formează o sticlă
opalescentă , care este mărunțită pînă la obținerea pulberii.
Dimensiunea particulelor de pulbere depinde de destinația materialului:
-la material de restaurare – 40-50microni
-la cimenturide fixare , obturații izolatorii- 20-25 microni
Opacitatea la raze X este asigurată prin adăugarea unei sticle radiopace de bariu
sau oxid de zinc
Micro-micrometrul este egal cu 1/1 000 000 m , 1x 10 la -6 m

Stronțiul , bariul sau oxidul de zinc asigură radiopacitate.

Poliacizii în CIS:
În calitate de polimer sunt utilizate combinații a acizilor policarboxilici cu formule
variate.
Pentru polimerizare se utilizează trei acizi carboxilici nesaturați : acrylic , itanoic
sau maleic – raport 2:1. În acest caz lichidul poliacid se numește acid
polialchenoic.

Copolimer
Copolimerul este un produs de polimerizare sau copolimerizare a unui amestec de
doi monomeri diferiți.Utilizarea copolimerului se deosebește avantajos de folosirea
unui amestec obișnuit de polimeri.La copolimerizare se produce o polimerizare
simultană a ambilor monomeri cu formarea de copolymer.
Odată cu creșterea concentrației acidului poliacrilic scade solubilitatea cimentului
și crește rezistența la compresiune și la întindere.

Lichidul în CIS
Soluție apoasă de 47,5% (40-55%) a unui copolimer de acizi acrilic și itanoic sau
acrilic și maleic.
Apa este solvent , are rol important în procesul de solidificare , este un mediu în
care se produce schimbul de ioni.
În lichidul poliacid se adaugă aditivi ca:
 Acidul tartic sau itanoic .Acidul tartic este adăugat în lichid pentru
îmbunătățirea CIS: accelerarea prizei fără afecatrea timpului de manipulare;
mărirea rezistenței mecanice
 Acidul itanoic conferăCIS adeziune la colagenul dentinar, reduce
vîscozitatea și inhibă gelificarea
Forma de prezentare:
-pulbere+lichid
Într-o parte pulberea în alta lichidul , membrane trebuie să fie perforată
-capsule prefabricate
2.Reacția de priză a cimentului ionomer de sticlă
Priza CIS
Este o reacție de tip acid-bază în mediu apos , între pulberea de sticlă . În rezultat
se formează o matrice complex silicate și poliacrilică.
Priza CIS se desfășoară în 3 etape:
1. Dizolvarea
2. Îngroșarea
3. Solidificarea

3.Proprietățile cimentului ionomer de sticlă

 Adeziunea chimică la țesuturile dure dentare fără gravaj acid este
realizată prin 2 etape:
1. Grupurile carboxylate ale acidului poliacrilic sunt capabile de a forma
compuți chelați cu calciul hidroxiapatitei țesuturilor dure
dentare.Gravajul acid nu este necesar
2. În stadiul final de întărire se produce oușoară creștere a volumului de
CIS , ceea ce oferă o adaptare marginală strînsă a obturației.
 Adeziunea chimică la majoritatea materialelor de restaurare: composite,
amalgam , material care conțin eugenol , adeziunea la platină , fiole de
staniol, oțel inoxidabil, staniu , aliaj de aur.Se explică prin capacitatea
 cimenturilor ionomere de sticlă de a forma legături chelate și de hydrogen cu
diverse substraturi.
 Efectul cariostatic fluor-dependent:se bazează pe degajarea fluorului și
formarea unui strat de fluorapatită la interfața material de obturație – esuturi
dure dentare.
 Degajarea ionilor de fluor în prima fază după amestecarea pulberii și
lichidului CIS , ajungînd la maxim peste 24-48H, scăzînd brusc peste 24-
72H.În această perioadă se creează o rezervă de fluorură , care se va elimina
în cantități descrecînde după solidificarea cimentului în decurs de o lună ,
apoi la 6-12L.
 Proprietăți antibacteriene se explică prin acțiunea fluorului degajat
.Suprafața obturațiilor din cimenturi ionomere de sticlă are un nivel mai
redus a numărului de bacterii
 Biocompatibilitatea înaltă și lipsa de toxicitate.Aceasta oferă posibilitatea
de a le folosi și fără obturție izolatorie.În cazul cavităților profunde ,
associate unei evoluții acute a procesului carios se vor utiliza obturații
curative.
 Coeficientul de dilatare termică apropiat cu cel al smalțului și al
dentinei.Degajarea de căldură în procesul de întărire a cimentului ionomer
de sticlă este nesemnificativă și exclude posibilitatea unei influențe termice
nefaste asupra pulpei.
 Modul redus de elasticitate permite utilizarea CIS la cavitățile carioase
clasa a V_a
 Contracția de priză a cimenturilor ionomere de sticlă este de circa 1,0-
3,6% în volum
 Stabilitatea marginală bună
 Rezistența redusă la abraziune ale CIS limitează utilizarea lor în zone
expuse unor solicitări mari
 Proprietățile estetice ale CIS sunt satisfăcătoare, apropiate de țesuturile
dure dentare , dar sunt mai inferioare față de material composite
 Rezistența mare la compresiune face posibilă utilizarea CIS în tehnica
sandwich ( dezvoltată de Mclean pentru a combina proprietățile benefice ale
GIS și a compozitelor)
4.Indicațiile cimentului ionomer de sticlă
1. Obturarea cavităților carioase de clasa III-ași a V-a ale dinților permanenți,
inclusive cariile radiculare
2. Obturarea cavităților carioase de clasa I în fosetele oarbe ale molarilor ,
situate vestibular și oral
3. Obturarea cavităților tuturor claselor carioase a dinților de lapte , și sigilarea
profilactică a fisurilor dinților permanenți
 4. Obturarea leziunilor țesuturilor dure dentare cu localizare carvicală , de
origine necarioasă (defecte ceneiforme, eroziuni ale dinților permanenți ,
fluoroză)
5. Obturarea cavităților în carii radiculare (inclusive a cavităților de clasa a II-
a , cu acces ușor , bun)
6. Obturarea temporară amînată (pe 1-2 ani) a dinților permanenți
7. Sigilarea fisurilor
8. Tratamentul cariilor dentare cu utilizarea tehnicii ART (atraumatic
restorative treatment)
9. Tratamentul cariilor cu utilizarea unor tehnici de preparare prin tunelizare
10.Acoperirea defectelor marginale ale coroanelor în cazul retracției gingivale
11.Substituirea dentine la utilizarea variantei închise a tehnicii sandwich
12.reconstrucția , crearea unui bont dentar în cazul unei coronae dentare
puternic distruse , înainte de protezare , de confecționare a incrustațiilor
corono-radiculare
13.ca obturație deizolare sub material composite , amalgam dentare , incrustații
ceramic
14.fixarea fațetelor , construcțiilor protetice , coroanelor, punților dentare,
aparatelor ortodontice
15.fixarea intracanalară a incrustațiilor și a pivoturilor metalice
16.obturarea retrograde a canalelor radiculare în cazul rezecției apexului
radicular
17.înhiderea operatorie și non-operatorie a perforațiilor peretelui radicular și
ale fundului cavității dintelui
18.CIS au prioritate în următoarele cazuri:
 Igiena bucală deficitară
 Carii dentare multiple sau secundare
 Distrucții ale țesuturilor dure dentare , localizate mai jos de nivelul gingiei
 Imposibilitatea de arealiza ethnic restaurarea cu composite din cauza
salivației ridicate la copii , lipsei condițiilor necesare de amenajare a
cabitului stomatologic.
 La vîrstnici sub coronae , din cauza problemelor de sănătate, nu poate să stee
cu gura deschisă mult timp, să stee în fotoliu, nu poate veni des la doctor
Proprietăți estetice :
 Sunt inferioare după proprietățile estetice compozitelor
 Lipsește translucența și textura de suprafață este rugoasă , aspră
 Potential de colorare a obturațiilor din CIS
5.Clasificarea cimentului ionomer de sticlă după Wilson și McLean 1988,
după G.J.Mount și W.R.Hume 1998
După Wilson și McLean 1988- clasificarea CIS după utilizare
 tip 1- fixare (lipire)-luting cements
  tip II-restaurări-restorative cements
 CIS pentru restaurări fizionomice (aesthetic restorative cements)
 CIS armate cu metale (reinforced restorative cements)
 Tip III-lineri sau obturații de bază (lining cements)
 Tip IV-refaceri de bonturi dentare (core build-up)
Diferența dintre aceste tipuri:
 Dimensiunea particulelor de pulbere
 Tipul poliacidului/de copolimeri
 Aditivii din pulbere

Clasificarea CIS după G.J.Mount și W.R.Hume 1998

 Tip 1- CIS-glasionomeri de cimentare sau de fixare , de lipire
 TipII-CIS-Glasionomeri de restaurare
 Subtipul 1-pentru restaurări estetice
 Subtipul 2 – pentru restaurări armate
 Tipul II-LIneri sau obturație de bază cu priză rapidă pentru obturații estetice
6.Caracteristica cimenturilor ionomere de tip I
Proprietățile CIS de fixare de tip I sunt:
 Mărimea redusă a particulelor de sticlă- pînă la 25 microni
 Reducerea raportului de pulbere / lichid pînă la 1,5:1
 Durata timpului de lucru
 Raportul mai mare de oxid de aluminiu și de siliciu
Sunt indicate pentru :
Fixarea incrustațiilor, fațetelor , coroanelor, punților dentare , pivoturilor
intracanalare, aparatelor ortodontice și a altor construcții protetice.
Reprezentați ai acestui grup de material sunt: CX-Plus (SHOFU, Aqua-Cem
(Dentsply), Fuji-I(GC),Ketac-Bond(ESPE)
7.Caracteristica cimenturilor ionomere de tip II (cimenturi fizionomice și
armate)
Proprietăți ale CIS de restaurare de tip II sunt:
 Rezistența mare și solubilitatea mai scăzută comparative cu reprezentanții
altor grupuri
 Un raport mai mare de pulbere/lichid ( în medie- de 3:1, a sistemelor anhidre
– 5:1-6:1)
 Solubilitatea în apă este cea mai mica dintre toate grupurile de CIS – circa
0,4%
 Unele CIS sunt radiotrasparente
 Priza durează în medie de la 3 pînă la 7 min
Tipul II- CIS de restaurare
Subtipul 1- pentru retsaurări estetice
  CIS tip II subtip 1 fizionomice , estetice sunt obținute prin modificarea
raportului dintre oxid de aluminiu și oxid de siliciu , în favoarea oxidului de
siliciu
 Introducerea în compoziția CIS tip II subtip 1 a unei sticle special cu
dispersie înaltă cu realizarea unor proprietăți fizionomice ca transparența ,
adr reduce din rezistența CIS
 Este imposibilă utilizarea de CIS tip II subtip 1 în zone ce suportă solicitări
mari (la dinții masticatori)
 CIS tip II subtip 1 au timp de priză ușor prelungit
 Obturații estetice a dinților frontali
 La defecte carioase de clasa a III-a și a V-a
 Mici defcte carioase de clasa I
 Leziuni necarioase
 Eroziuni ale smalțului
 Caria radiculară a dinților frontali , obturare prin metoda sandwich
 Ex: Harvard Ionogas Fill Extra , Chelon-Fill (ESPE), Chemfil
Superior( Dentsply) , Fuji-IX(GC)

Subtipul 2- CIS pentru obturații armate

 Cimenturile ionomere de sticlă armate sunt obținute prin:
- creșterea raportului de pulbere/lichid,
-introducerea a unor fibre special, additive metalice-pulbere de amalgam de
argint
-schimbări în compoziția pulberii: o prelucrare special cu arderea
particulelor metalice și de sticlă (chermet-cimente)
-creșterea densității prin optimizarea dimensiunea particulelor de umplutură
CIS tip II subtip 2 – CIS pentru obturații armate au proprietăți fizionomice
inferioare față de CIS tip II subtip 1 , dar posedă o rezistență mai mare și o viteză
mai mare de solidificare , cu o rezistență timpurie la umiditate.
Se recomandă în situațiile , unde sunt necesare proprietăți fizice crescute , iar
aspectul esthetic nu este important.
Proprietăți:
 Viteza de priză- rapidă
 Raport pulbere/lichid – 3:1 sau mai mare
 Proprietăți de radioopacitate
Indicații:
 Obturații de durată pentru dinții laterali – în defecte de clasa 1 sau 2 a
dinților temporary
 Obturații în defecte carioase de clasa a 5a
  Obturații temporare pe o perioadă de un an în tehnica sandwich pentru a
înlocui stratul de dentină
 Obturații de bază
 Sigilarea fisurilor
 Eroziuni ale smalțului , defecte cuneiforme
 Refaceri de bontrui dentare sub coroană artificială
 Incrustații corono-radiculare

8.Caracteristica cimenturilor de tip III

Proprietăți:
 Durata redusp a timpului de lucru și de priză
 Rezisteță mecaniză suficientă
 Adeziunea chimică la smalț și la dentină
 Radioopacitae
 Formarea unui strat subțire de obturați CIS tip II, ce asigră păstrarea
reliefului suprafeței isolate
 Gravarea acestui ciment ionomer de sticlă poate fi realizat doar cu condiția ,
că grosimea stratului e material să constituie cel puțin 1mm
 În dependență de rezisteța necesară CIS de tip II poate fi folosit ca obturații
ozolatorii de bază și lineri sub restaurare

Indicații:
 1.lineri (indicații- în strat subțire , ca izolare termică sub amalgam
dentar , viteza de priză –rapidă , raport pulbere/lichid 1,5-1
 Glasionomerii lineri sunt obținuți prin modificarea raportului
pulbere/lichid
 2.obturațoa de bază (indicații-în combinație cu material composite , în
tehnica sandwich , viteza de priză- rapidă , raport pulbere/lichid 3:1,
posedă radioopacitate
 3.sigilante fisurale (raport pulbere/lichid 1,5:1)
 Reprezentați: Aqua Ionobond (VOCO), Base Line (Dentsply), Ionosit-
compomer-liner.

Lucrare practică Nr 11
1.Cimenturi ionomere de sticlă cu adaos de rășini.Compoziția chimică
CIS hibride= CISmodificate cu rășini
Componența:
Pulberea cimentului este o sticlă de fluoroaluminiosolicat , radiopacă , uneori cu o
copolimerizat desicat , ca și în sistemele ionomere de sticlă anhidre
Lichidul este o soluție de copolymer al acizilor , dar moleculele poliacizilor sunt
modificate prin cuplarea la ei a unui număr oarecare de grupări metacrilice
nesaturate, polimerizabile , ca și la dimetacrilații materialelor composite. În lichid
se conține , de asemenea , o soluție apoasă de 2 – hidroxietilmetacrilat (HEMA),
acid tartric, fotoinițiator ca camforchinonă necesar pentru fotopolimerizare.
2.Tipuri de polimerizare.Modul de prezentare
CIS pot fi:
-autopolimerizabile – Fuji II (GC)
- cu polimerizare dublă:
-1 autopolimerizabile – Fuji, IX GP,II(GC)
-2 fotopolimerizabile: Fuji Light Cure (GC)

Forma de prezentare:
-pulbere+lichid
-capsule prefabricate
3.Reacția de priză, proprietăți și indicații a cimenturilor ionomere de sticlă cu
adaos de rășini.
Reacția de priză:
Se produc 2 reacții parallel la amestecarea pulberii cu lichid:
- una repeat reacția clasică de întărire a CIS0urilor tradiționale cu percolarea
ionilor de metal și fluor din particulele de sticlă , prin suturarea moleculelor de
poliacizi de către ionii de metal , degajarea și fixarea fluorului către țesuturile dure
denature . Această reacție glasionomeră este lentă (15-20min) , ceea ce asigură un
timp de lucru mai îndelungat.
-Imediat după solidificarea cu lampa de fotopolimerizare , se produce
polimerizarea radicalilor liberi ai grupărilor metacrilice ale polimerului și HEMA
(hidroxietilmetacrilat) cu participarea sistemului de fotoinițiere , activat cu
lumină .Imediat se formează o structură rigidă în care se desfășoară reacția
glasionomeră acid-bază.

3 mecanisme de priză
1. Fotopolimerizare (polimerizare metacrilică fotoinițiată) a radicalilor liberi
2. Reacție ionomeră de sticlă acid-bază, cu eliberare de fluor și schimb de ioni
cu țesuturile dentare
3. Autopolimerizare a radicalilor metacrilici liberi , fără acțiunea luminii , la
amestecarea pulberii și lichidului , și care asigură o întărire în zonele
inaccesibile pentru pătrunderea fascicolului luminous al lămpii de
fotopolimerizare.
Proprietăți ale CIS- glasionomerilor hibrizi
 Proprietăți ale glasionomerilor hibrizi sunt asemănătoarecu cele ale
glasionomerilor , dar diferă de acestea prin:
  Solidificarea rapidă
 În cazul cu polimerizare triplă – o rezistență mai mare , imediat după
fotopolimerizare
 Lipsa microfisurilor
 O adeziune bună
 Rezistența la umezeală
 Posibilitatea lustruirii immediate
 Manipulare ușoară

4.Cimenturi ionomere metalici.Proprietăți.Indicații

Cement din l engl ceramic-metal mixture.Cimenturi ionomere de sticlă , modificate
prin adăugarea metalului.
Introducerea particulelor de argint crește duritatea cimentului ionomer de sticlă ,
rezistența la abraziune , îmbunătățește caracteristicile de rezistență ale
materialului , densitatea acestuia , reduce porozitatea ,asigură radioopacitatea ,
crește ușor coeficientul de dilatare termică.
Cimentuirle glasionomere armate cu argint au un timp de priză mai mic cereduce
sensibiliattea la umiditate și absorbția apei.

Pulberea cimenturilor ionomere de sticlă armate cu argint poate fi de 2 tipuri:

1. Pulbere din amestec ordinar din sticlă și argint
Acest tip nu duce la o creștere a rezistenței la abraziune , u modifică
rezistența materialului , dar sporește radioopacitatea schimbă consistența
materialului în timpul lucrului.Rezistența la abraziune crește ușor graie
formării așa-numitului înveliș Bielba ca urmare a distribuției particulelor de
argint pe suprafața obturației în procesul lucruirii sau a masticației.
2. Argint încorporat într-o pulbere de sticlă (cement adevărat)
Al doilea tip de amestec din pulberea de sticlă și argint (particule cu un
diametru de 3,5 microni) se formează în bile și se coace la temperature de
800C pînă la fuzionarea sticlei și argintului.Substanță solidă zgurificată este
măcinată pînă la o stare pulverulentă , particulele fiind rotunjite prin pisare.
Se adaugă 5% TiO, pentru a îmbunătăți proprietățile fizionomice de nuanțe
mai deschise.
Cementele tipice conțin în total aprox 40% de argint. La sporirea cantității
de argint în componența cimentului se reduce cantitatea de sticlă
fluoroaluminosilicat , corespunzător se reduce cantitatea de fluor, precum și
adeziunea la țesuturile dintelui.
Ex. Argion și An on Molar (VOCO), Chelon Silver, Chelon Silver/Maxicap
(ESPE) , Ketac Silver Aplican Maxicap (ESPE)
5.Compomerele.Indicații pentru aplicarea compomerilor.Reacția de priză
Compomerii sunt rășini composite poliacide modificate.
Au o rezistență superioară la fractură și propeiwtăți estetice înalte în comparație cu
CIS..Au capacitatea de a se lega chimic de structura dinteluiși de a elibera fluor.
Indicații:
Compomerii sunt recomandați pentru restaurarea:
 Toate tipurile de cavități din dinții deciduali
 Cavități cervicale la adulți
 Restaurări proximale anterioare la adulți
 Mici restaurări la adulți
6.Structura cimentului ionomeric de sticlă cu adaos de rășini după reacția de
priză.
Imediat după solidificarea cu lampa de fotopolimerizare , se produce polimerizarea
radicalilor liberi ai grupărilor metacrilice ale polimerului și HEMA
(hidroxietilmetacrilat) cu participarea sistemului de fotoinițiere , activat cu
lumină .Imediat se formează o structură rigidă în care se desfășoară reacția
glasionomeră acid-bază.
7.Ormocerii.Proprietăți.Indicații
Ormocerii- clasă nouă de material de obturație polimerice pe baza unui compus
organic – polisiloxan cerami.
Ocupă o poziție intermediară între matrice silicate anorganiă clasică și polimeri
organici.
Avantaje: rezistență considerabilă , bioompatibilitate , lustruire excelentă ,
capacitate de a degaja fluor , cavități de clasa I -V
. Cum să compensăm contracția de polimerizare a cimentului ionomer de sticlă,
cînd Acela este utilizat ca izolant ??
Aplicarea acidului poliacrilic pe 10s pe detritusul din cavitatea
Ca izolant
Reacția de polimerizare se finisează în mediu 24H.

Regulile de lucru cu biodentine, cînd întărește, peste cît timp se șlefuiește.

Cînd acoperim cu compozit

MTA??

Lucrare practică 12
1. Noțiunea de amalgam
Amalgamul este un aliaj format din mercur și unul sau mai multe metale. Baza
unui amalgam cel mai des este argintul și cuprul , celelalte componente staniul ,
zincul , paladiul , platina, iodul ,seleniul.Este produsul unei reacții de amalgamare
între particulele unui aliaj conținând variate cantități de argint, cupru, staniu și
mercur.
 2. Compoziția chimică a amalgamului
 Argintul: 40-70% crește rezistența mecanică,reduce curgerea.Formează cu
mercurul compuși metalici responsabili de expansiunea almagamului în timpul
prizei. Un conținut mai mare de argint oferă duritate mai mare , dar devine mai
fragil, mai dificil de manipulate. Un conținut mai mic determină un timp de lucru
prelungit, dar amalgamul are o duritate mai mica și tendință de contracție.
Influențează culoarea , alb-argintie.
 Staniu: 22-30% reduce expansiunea în timpul prizei amalgamului și permite
o amalgamare mai bună datorită afinității sale pentru mercur și un produs final mai
plastic , însă o cantitate excesivă face amalgamul fragil.Friabil/care se fîrîmîțează
ușor, casant, se sparge ușor. Compușii de Staniu-Hg reduc rezistența și cresc
coroziunea amalgamului.
 Cuprul: 0-30 % crește rezintența mecanică și duritatea amalgamului , dar
reduce fluajul și crește expansiunea produsului finit. În proporții de peste 15-20% ,
cuprul are proprietăți antiseptic.
 Zincul: 0-2% are rol de liant , mărește rezistența , oferă luciu și ușurează
triturarea și condensarea amalgamului.
crește viteza de fuzionare, crește dilatarea amalgamului, crește rezistența la
coroziune
Iridiul, Paladiul,Platina-0,1%
3. Cantitatea de argint în pulbere
Compoziţie chimică Argint 40-70%
Crește rezistenţa amalgamului și reduce curgerea acestuia. Formează cu mercurul
compuși metalici responsabili de expansiunea amalgamului în timpul prizei.
Un conţinut mai mare de argint oferă duritate mai mare, dar amalgamul devine
mai fragil, mai dificil de manipulat.
Un conţinut mai mic determină un timp de lucru prelungit, dar amalgamul are o
duritate mai mică și tendinţă de contracţie.
Fiind principalul component, influenţează culoarea amalgamului. Are o culoare
alb-argintie.
4. Caracteristica amalgamelor dentare.Modul de prezentare
5. Metoda și aparatele de malaxare a amalgamelor
METODA CLASICĂ (în mojar):
-Dozare în funcţie de mărimea cavităţii
-pistilul impregnarea piliturii şi amalgamarea
-Mişcare circulară pastă cu plasticitate de adaptare şi lucru necesare obturaţiei
coronare
-Triturarea=amestecul aliajului cu Hg in vederea obținerii unei mase omogene
-Rezultatul unei triturări corespunzătoare este eliminarea peliculei de oxid prezente
la suprafața aliajului
 DOZARE
 EXTEMPORANEE: părțile reactante se aplică în mojar/pistil
 INDUSTRIALĂ: în capsule
METODA MODERNĂ: cu amalgamatoare
DEZAVANAJE:
Cantitate mai mare decât cea necesară
AVANTAJE:
-părţile reactive nu se contaminează
-nu ne contaminăm cu Hg
-plasticitate optimă
6. Capsulele pentru malaxarea amalgamelor
Mod de prezentare
Clasic, se prezintă în sistem bicomponent: a. Flacoane cu pulbere (aliajul de
argint) b. Flacoane cu lichid (mercur)
Modern, se prezintă în sistem monocomponent sub formă de capsule predozate ce
conţin pulbere și lichid, despărţite printr-o fiolă de staniol
-în capsule, se măsoară greutatea foarte exact; componentele sunt separate de un
disc din staniol sau material plastic; capsulele se introduc în amalgamatoare
Capsulele sunt llla un capat colorate, diferit in dependenta de cantitatea de subst.
Continuta poate varia: 400mg, 600mg, 800mg

Amalgamul este bun conductor de căldură , de aceaa pulpa se izolează cu ciment

ionomer de sticlă , izolant

Fracturarea pereților :
Preparăm cavități retentive, și elemente de rezistență
Elemente de retenție – element mecanic care-l ține în poziția sa și rezistență
mecanică- rezistă la forță, să aibă o mărime sufficient de mare .

Amalgama clasică se dilate- micro spațiu nu există

La modern este micro spațiu
Material de contrcație – lac adeziv , se aplică sub forma unui film fin pe pereții
cavității

Instrumente p/u malaxarea amalgamei manual:

Seringă
Colbă
Momentele cum determină că obturația este gata, cînd șlefuim, ce instrumente
avem nevoie, cum înlăturăm surprusurile
Instrumente : godeu de sticlă
Se triturează cu pistilul
Freza în formă de pară- pentru finisarea sau lustuirea amalgamului

O condiție obligatorie de lucru cu amalgamul constă în dotarea cabinetului cu o

nișă de ventilare și chiuvetă pentru prepararea acestuia.

Lucrare practică 13
Sisteme adezive.Principii generale privind fenomenul de adeziune.Factorii de care
depinde fenomenul de adeziune.
1.Noțiunea de adeziune
Cuvîntul adeziune vine din latina adhaesio care înseamnp atașare , aderare, lipire ,
a suprafețelor unor două corpuri heterogene solide sau lichide.
Adeziunea din fizică este fenomenul de atracție între 2 suprafețe aflate în contact
foarte strîns, determinate de forțele intermoleculare (atomi, molecule, ioni) care
acționează la distanțe relative mici.
2.Principii generale privind fenomenul de adeziune
Adeziunea fizică este realizată prin fenomene mecanice între segmentele care se
unesc. Ea poate fi:
 Mecanică- formă de retenție
 Micro-mecanică- microretenții, prin aplicarea acidului fosforic.
Din punct de vedere chimic, adeziunea, este unirea (lipirea) a 2 corpuri din același
materialsau din material diferite cu ajutorul unui adeziv.
3.Aspectele specifice privind adeziunea la structurile dentare dure.
4.Adeziunea la smalț, caracteristicile morfo-funcționale ale smalțului.

Agenții adezivi pentru smalț sau bonding pentru smalț (adezivii amelari) reprezintă
un amestec de monomeri cu vîscozitate redusă, capabili să pătrundă între prismele
smalțului gravat și microporii smalțului. După polimerizarea adezivului pentru
smalț se formează niște prelungiri care pătrund în smalț și contribuie la adeziunea
micromecanică și chimică a compozitului cu smalțul.
Compozitele autopolimerizabile Master-Dent ,Alpha-Dent, include doar adezivi de
smalț (adezivi amelari) , nu dispun de adeziune față de dentină, necesită obturații
izolatorie
Smalțul este format din prisme adamantine de hidroxiapatită calciu-carbonat non-
stoichiometric. și substanță interprismatică.
Formula HA este Ca10(PO4)6(OH)6, poate încorpora sau absorbi diferiți ioni
minerali.

5.pregătirea amalțului pentru adeziune

Pentru realizarea adeziunii între materialul compozit și smalțul dentar este necesar
de efectuat gravajul acid sau condiționarea suprafeței smalțului. Se face aplicarea
unui lichid sau gel , ce conține acid fosforic 35-37%.
Timpul gravajului este de 15-30s. După gravare gelul este spălat cu un jet de apă în
decursul s 15-30s.Apoi smalțul este minuțios uscat cu aerul.

Smalțul corect gravat după uscare pierde luciul, devine alb-cretos.Gelurile pentru
gravaj sunt colorate: pot fi ușor aplicate pe smalțul cavității preparate.Gelul este în
seringă , cu dozare facilă și control al calității aplicării și îndepărtării lui de pe
suprafața smalțului.
Concomitent este exclusă nimerirea agentului pe dentina și mucoasa oralp
înconjurătoare.

6.Adeziunea către dentină, caracteristicile morfo-fincționale ale dentinei.

1.primul mechanism de adeziune : menținerea și îmbinarea stratului de detritus
dentinar remanent sau smear layer , cu adeziv fără utilizarea gravajului acid ( fără
acid ortofosforic 35-37%)
2.Al doilea mechanism de adeziune : dizolvarea și îndepărtarea stratului de DDR
sau smear layer prin decalcifiere superficială a dentine cu ajutorul metodei de
gravajul total (simultan) al smalțului și dentine cu acid fosforic concentrate 35-
37% și aplicarea de monomeri hidrofili-hidrofobi, pentru obținerea adeziunii prin
strat hybrid.
3.Al treilea ,mecanism de adeziune: transformarea stratului de DDR sau smear
layer prin condiționarea , activarea și demineralizarea dentine cu adezivi
autogravanți , care conțin acizi slabi în concentrație scăzută și monomeri acizi care
fac posibilă adeziunea la dentină printr-o reacție de tip acid-bază.

7.Factorii de care depinde fenoemnul de adeziune (privind suprafețele implicate ,

legați de natura adezivului , privind materialul de restaurare , manopere și modul
de utilizare , dependenți de producător)

 Factor ce țin de materialul de restaurare

1. Ușurință în preparare , manipulare și aplicare a materialului de obturație
2. Tehnici adezive sigure
3. Compatibilitatea cu adezivul ales
 Factor ce țin de manopere și modul de utilizare
1. Cunoașterea particularităților sistemului adezic folosit
2. Aparatura ce corespunde cerințelor tehnice legate de aplicarea
sistemului adeziv: de exemplu sprayul de aer de la unitul dentinar
trebuie sănu conțină ulei de la compressor
 Factori dependenți de la producător
1. Instrucțiuni de utilizare clare de la producător .Agentul adeziv de
obicei este un lichid sau un semilichid.

8.Clasificarea sistemelor adezive

În funcție de generație
1. Prima generație
A constat ăn formarea unui comonomer la nivelul suprafeței dentare
,GMA.Adeziunea este bazată pe stratul detritus dentinar remanent, fără utilizarea
gravajului acid (fără acid ortofosforic 35-37%).
Avantaje : adeziunea bună la smalț
Dezavantaj: 50% eșecuri la 6 luni , adeziune slabă la dentină 2 Mpa, sensibilitate
postoperatorie
2. A 2 generație
Stratul de detritus dentinar DDR se lasă intact , iat tratamentul implicaun agent de
curățare.Rezistența adezivă pronea din aderenșa agentului adeziv la rumegușul
dentinar ca substrat pentru adeziune.
Avantaje: adeziunea la stratul de rumeguș dentar , la dentină 2-8Mpa
Dezavantaje: legătură slabă cu ionii de Ca , sensibilitate postoperatorie.
3. A 3 a generație
A introuds sisteme bi-componente de primer și adeziv. Sistemele adezive erau
compuse din 3 componente : gravant , primer și adeziv. Agentul de gravare : acid
maleic sau acid fosforic (concentrație redusă).Primerul – un monomerbifuncțional
într-un solvent volatil. Adezivul- rășină care poate conține component ale
primerului (HEMA= 2 hydroxyethyl methacrylate)
Avantaje: adeziune bună la dentină 8-15 Mpa , scăderea sensibilității post-
operatorii, adeziunea la metale și ceramic , proiecții ale rășinii în tubuii dentinari
Spaghetti-like.
Dezavantaje: gravarea dentine a îndepărtat sau modificat stratul de rumeguș
dentar , retenția sistemului adeziv scade după 3 ani
4. A 4 generație
5. A 5a genrație
6. A 6 generație

După tipul polimerizării:

1. Autopolimerizabile
2. Fotopolimerizabile
3. Cu mechanism dublu de polimerizare ( autopolimerizare și fotopolimerizare)

9.Caracteristica sitemelor adezive

1. Prima generație
A constat în formarea unui comonomer la nivelul suprafeței dentare
,GMA.Adeziunea este bazată pe stratul detritus dentinar remanent, fără utilizarea
gravajului acid (fără acid ortofosforic 35-37%).
2. A 2 generație
Stratul de detritus dentinar DDR se lasă intact , iat tratamentul implicaun agent de
curățare.Rezistența adezivă pronea din aderenșa agentului adeziv la rumegușul
dentinar ca substrat pentru adeziune.
3. A 3 a generație
A introuds sisteme bi-componente de primer și adeziv. Sistemele adezive erau
compuse din 3 componente : gravant , primer și adeziv. Agentul de gravare : acid
maleic sau acid fosforic (concentrație redusă).Primerul – un monomerbifuncțional
într-un solvent volatil. Adezivul- rășină care poate conține component ale
primerului (HEMA= 2 hydroxyethyl methacrylate)

Cum putem îmbunătăți puterea de adeziune la generația a 7?? Smalțul nu este

sufficient de bine mineralizat
Daca efectuăm gravajul acid doar al smalțului, puterea de adeziune este mai bună.

Lucrare practică 15 Materiale composite fotopolimerizabile.Proprietăți

1.Compozite hibride . Caracteristica
Combinaţia de microparticule și miniparticule ( particule de 0,04 - 1-2 microní) a
umpluturii anorganice, creând astfel un nou tip – materialele compozite
microhibride. Ele prezintă o umplutură hibridă ultrafină și matrice polimeră
modificată. Microhibridele se caracterizează prin variate umpluturi (70-80% din
masă).
Avatajele:
 Se lustruiesc bine
 Sunt puține toxice
Dezavantaje:
 Rezistență mecanică joasă(cu timpul ea devine rugoasă)
 Modificarea cu timpul a culorii(din contul absorbției pigmeților alimetari)
 Abrazia dinților antnagoniști
Indicații
 obturarea cavităţilor de clasa I-VI
 confecţionarea veneere- lor
 restaurarea defectelor ceramicii coroanelor artificiale.
 Compozitele hibride se lustruiesc mai bine decât cele macrofile, dar mai rau
decât microfile.
Reprezentanți Clearfil”, "Prisma TPH" ("Dentsply"), "Z-100", ("3M"),
"Charisma" ("Heraeus Kulzer"), “Reflectys “(Itena)
O dezvoltare a compozitelor hibride sunt compozitele micromatriceale -ca exemplu
: „Esthet-X" („Dentsply”), “Reflectys“„Prisma TPH", „Spectrum TPH"
(„Dentsply"), „Filtek 250", „Z 100 MP" („3M"), „Herculite XRV" („Kerr")

2.Compozitele fotopolimerizabile. Avantaje și dezavantaje

Compozitele fotopolimerizabile sunt material de obturație care se polimerizează
sub acțiunea luminii.
Sunt produse sub formă de paste omogene , de opacitate , culoare , transparență
diferită caresunt ambulate în seringi sau capsule opace.
Dept initiator al reacției de polimerizare în fotopolimerizare este camforchinona
care se disociază sub acțiunea luminii cu olungime de undă de 400-500 nm , în
decurs de 20-40 sec, la ogrosime de 2,5mm.
Majoritatea compozitelor fotopolimerizabile au o consistență obișnuită – ambulate
în seringi cu paste , capsule sau sunt vîscoase.
Setul de composite fotopolimerizabile include 3 componente principale:
 Primul component – este pentru a pregăti țesuturile dentare . El este alcătuit
dintr-o seringă cu acid ortofosforic geliform colorat 36-37% și ace-duze de
unică folosință aplicate pe seringa , folosite pentru aplicarea precisă a gelului .
Multe firme producătoare numesc acest sistem conditioner amelo-dentinar
(gravaj) total al smalțului și a dentine.
 Al doilea component este cel adeziv , alcătuit la etapa actuală de regulă , dintr-
un flacon cu lichicid bond sau flacon adeziv (generația a V, 6 de sisteme
adezive) ori din două flacoane cu lichid adeziv și cu primer (generația a 6 de
sisteme adezive)
 Al treilea component reprezintă un compozit și mijloacele , prin care este
livrat . Compozitul fotopolimerizabil este ambalat în seringi , recipient
individuale porționate și capsule .pentru a scoate materialul din capsule este
necesar un pistol – distribuitor special.
  Set de materiale, dublă polimerizare. 1 mat p/u polimerizarea pivoturilor de
sticlă. 2 mat aureocem NE , sub formă de seringi , compozit dublu adeziv
pentru cementare .
 Harvard ZirconCore
 Ivoclar Vivodent , Multilink N
 Kit , Gradia Core
 Seringa 1,2 gr special culoare A2 , opacitatea asem cu culoarea dentine
Clearfil AP-X

 Avantaje
 Priză controlată
 Priză rapidă și polimerizare solidă pe straturi cu o grosime de 2-2,5mm
 Stabilitate a culorii
 Game largi de nuanțe a culorii , aunui grad variat de transparență (nuanțe
transparente , translucide sau partial transparente , opace sau netransparente)
 Dezavantaje
 Impactul negative al razelor violete de unde scurte din spectrul vizibil asupra
oragnului văzului
 Costul ridicat al lămpilor de fotopolimerizare
 Perioade mai lungă de lucru , decît laobturarea dinților cu composite
autopolimerizabile
 Activarea prin acțiunea căldurii a compozitelor este folosită în condiții de
laborator la confecționarea de inlay-uri ,onlay-uri , veneere
3. Clasificarea compozitelor fotopolimerizabile după consistență .Caracteristica
 Materiale composite fluide
 Composite compactabile fotopolimerizabile

 Materiale composite fluide

În 1977 au apărut material composite fluide (în engleză flowable)
Materialele composite fluide(flowable) au o matrice polimeră modificată pe bază
de rășini.
Aceste composite fluide au o matrice polimeră modificată pe bază de rășini cu
fluiditateaînaltă.Gradul lor de umplere este de 55-60% după masa.
Aceste material posedă un modul de elasticitate scăzut , astfel îcăt ele sunt numite
composite inferior-modulare.
Pot conține umplutură microhibridă sau microfilă
Unele din aceste composite elimină în țesuturile dentare ioni de fluor , sunt
utilizate pentru profilaxia cariei : Tetric Flow (Vivodent)
Caracteristică pozitivă.
• Au proprietăți tixotrope: Pătrunde excelent in cavitățile de mici
diemensiuni,fisuri și exacvații
• sigilează zonele dificile- greu accesibile ale cavităților carioase și nu se
scurge inapoi de pe suprafața prelucrată datorită consistenței sale.
• Au o elasticitate inaltă
• Radioopacitate
• Rezistență suficientă
• Proprietăți fizionomice bune
• Radioopacitate
• În restaurări minim invazive
Tixotropia – este definite ca scăderea continua a vîscozității în unitatea de timp
cînd o perturbare mecanică esteaplicată unei probe aflată în prealabil în repaus și
revenirea la starea inițială atunci cînd perturbarea încetează .
Caracteristici negative.Au o contracție la polimerizare de 5% ceia ce determină ca
materialul să fie aplicat intr-un strat fin de 1,5mm
Are o rezistență mai mica decît compozitele obișnuite.

 Compozite compactabile fotopolimerizabile

 Condensabile , în engleză. Au fost create pentru a inlocui
amalgamul.Materialele sunt produse pe baza unei matrice polimerice
modificate dense și a umpluturilor hibride cu marimea particulelelor 3,5mKm.
Caracteristica.
• Rezistență foarte mare , similar de cea a amalgamelor dentare
• Rezistență mare la abraziune
• Consistență densă(se condensează , nu curge,nu se lipiște de instrument)
• Contracție de polimerizare joasă(1,6%-1,8%)
• Sunt estetice
4.Materiale composite fluide .Caracteristica .Indicații
În 1977 au apărut material composite fluide (în engleză flowable)
Materialele composite fluide(flowable) au o matrice polimeră modificată pe bază
de rășini.
Aceste composite fluide au o matrice polimeră modificată pe bază de rășini cu
fluiditatea înaltă.Gradul lor de umplere este de 55-60% după masa.
Aceste material posedă un modul de elasticitate scăzut , astfel îcăt ele sunt numite
composite inferior-modulare.
Pot conține umplutură microhibridă sau microfilă
Unele din aceste composite elimină în țesuturile dentare ioni de fluor , sunt
utilizate pentru profilaxia cariei : Tetric Flow (Vivodent).
Caracteristică pozitivă.
 Au proprietăți tixotrope: Pătrunde excelent in cavitățile de mici
diemensiuni,fisuri și exacvații
 sigilează zonele dificile- greu accesibile ale cavităților carioase și nu se
scurge inapoi de pe suprafața prelucrată datorită consistenței sale.
 Au o elasticitate inaltă
 Radioopacitate
 Rezistență suficientă
 Proprietăți fizionomice bune
 Radioopacitate
  În restaurări minim invazive
Tixotropia – este definite ca scăderea continua a vîscozității în unitatea de timp
cînd o perturbare mecanică esteaplicată unei probe aflată în prealabil în repaus și
revenirea la starea inițială atunci cînd perturbarea încetează .
Caracteristici negative.Au o contracție la polimerizare de 5% ceia ce determină
ca materialul să fie aplicat intr-un strat fin de 1,5mm
Are o rezistență mai mica decît compozitele obișnuite.
Indicații.
 La obturarea cavităților carioase mici și medii de clasa I,II,III,IV și a
cavităților plate de clasa V,limitate de smalț
 Obturarea cavităților cervicale de origine necarioasă
 Obturarea cavităților carioase de clasa II(metoda de tunelare)
 Restaurarea micilor defecte smalțiene
 Umplerea unor cavităși mici de pe suprafața masticatori
 Sigilarea invazivă și non-invazivă a fisurilor și geodelor
 Metoda de reastaurare sandwich,crearea unui strat superadaptiv
 Reastaurarea defectelor ceramice și metalo-ceramice ale coroanelor
artificiale
 Modelarea bontului dentar
 Reastabilirea adaptări marginale (înlăturarea scurgerii marginale ) a unei
obturații din compozit
 Fixarea inlayurilor și a veneerelor ceramice
 Fixarea unor sisteme de fibre pentru șinare ( atela Ribbond , FiberSplint)
 Se folosește in calitate de obturație izolatorie (revolution , Filtek Flow,
Aeliteflow)
Modul de prezentare.
Sunt produse in seringi speciale,fiind ușor inserate datorită unui aplicator cu ac(in
special in cavitățile carioase de mici dimensiuni).Datorită caracteristici
tixotrope( materialul se inșiră pe suprafață formind un film fin)
Reprezentați:
SDR (Dentsply)
Clerfil Flow (Kuraray)
Revolution(Kerr),
Point 4 flowable(Kerr)
,Filtek Flow(2M Espe)
,Arabesk Flow(Voco),
Durafill Flow,
Flow Line(Heraeus Kulzer).
Aeliteflo,Aelite
LV,Glase(Bisco)
,Ultraseal XT plus(Ultradent),
Tetric flow(Vivadent).
Tetric Flow (Vivodent)
revolution , Filtek Flow, Aeliteflow
atela Ribbond , FiberSplint
SDR (Dentsply)
Clerfil Flow (Kuraray)
Compozitele flow pot fi diferite după proprietăți , de la productor la
producător.
5. Compozitele compactabile (condesabile , packabile ) .Caracteristica .Indicații
Condensabile , în engleză. Au fost create pentru a inlocui amalgamul.Materialele
sunt produse pe baza unei matrice polimerice modificate dense și a umpluturilor
hibride cu marimea particulelelor 3,5mKm.
Caracteristica.
• Rezistență foarte mare , similar de cea a amalgamelor dentare
• Rezistență mare la abraziune
• Consistență densă(se condensează , nu curge,nu se lipiște de instrument)
• Contracție de polimerizare joasă(1,6%-1,8%)
 Sunt estetice
Indicații:
• Sunt folosite pnetru umplerea compactă a cavităților carioase și pentru
formarea suprafețelor de contact
• Obturarea cavităților carioase de clasa I.II.V
• Obturarea cavitășilor carioase de clasa V în dinți masticatori
• Obturarea dinților prin metoda sandwich , restaurării stratificate
• Obturarea dinților deciduali
• Modelarea bontului dentar
• Șinarea dinților
• Confecționarea restaurărilor indirecte,inlayurilor

Reprezentații:Solitare 2(Heraeus Kulzer),Filtek

P60(3MESPE),Alert(JenericPetron),Admira(Voco),Piramid Dentin(Bisco),Sure
Fil(Detray Dentsplay),Synergy Compact(Coltene),Tetric Ceram
HB(Vivadent),Prodigy Condesable(Kerr),Ariston pHc(Vivadent),Filtec P-60(3M
ESPE).
6.Modul de prezentare
Majoritatea compozitelor fotopolimerizabile au o consistență obișnuită – ambulate
în seringi cu paste , capsule sau sunt vîscoase .
Materiale flow fluid sub formă de seringi cu capăt activ .Seringile trebuie neapărat
închise.
Materialele sub formă de pastepot fi plasate în recipient , godeuri ex curararai
pentru adeziv cu 4 recipient , poate fi pus și materialul compoziti și adeziv
Utilizarea materialului în capsule oferă porțiuni dozate , care nu se contaminează ,
este economy în aplicare .setul include aplicatoare sau periuțe de unică flosință cu
o port-peruiță din masa plastic reforosibilă pentru prelevarea adezivului din flacon
și introducerea lui în cavitatea preparată , spatula din plastic de unică folosință
pentru amestecarea compozitului autopolimerizabil , hîrtie special în formă de
carnet mic , pe care se efectuează amestecarea . În set se conțin cîteva culori ale
compozitului , cheia de culori.
 Set de materiale, dublă polimerizare. 1 mat p/u polimerizarea pivoturilor
de sticlă. 2 mat aureocem NE , sub formă de seringi , compozit dublu
adeziv pentru cementare .
7.Componentele principale a lampei de fotopolimerizare (9 componente)

1. Unitatea de bază cu rol de support

2. Piesa de mină sun forma de creion sau pistol unde becul de halogen se
găsește in interiorul lui
3. Sistemul de conectare care poate fi
4. cablu optic,
5. cablu de sirmă
6. wireless
7. Ghidul optic
8. Paravanul cu rol de filtru optic,acesta se prezintă sub formă de plăcuță
de material de plastic semitransparent de culoare portocalie(rolul lui
este de a se interpune intre fasciculul de lumină albastră refrectată și
ochiul practicianului)
9. Diferite accesori in funcție de sistem

În general, o lampă de fotopolimerizare se compune din:

  unitatea de bază, cu rol și de suport
 piesa de mână care se poate prezenta sub formă de „creion" sau
sub formă de „pistol". Când are formă de „pistol" becul de halogen
se găseşte în interiorul acestuia; forma de „creion" are doar rolul
de ghid luminos, becul de halogen găsindu-se în interiorul unității
de bază.
 sistemul de conectare unitate de bază - piesă de mână care poate fi:
 cablu optic pe bază de fibre de sticlă conductori fluizi, baghet de
cuarț, etc.
 cablu de sârmă cu rol de conductor electric
 wireless (fără fir), cele 2 componente fiind independente. În acest caz
în piesa de mână există un acumulator electric.
 Ghidul optic, care este o tijă cilindrică curbată la extremitatea
liberă, prin care fluxul luminos părăsește piesa de mână, fiind
proiectat pe suprafața rășinii de polimerizat. El poate fi rotit în
jurul axei sale cu 360 °C uşurând manipularea aparatului. Unele
ghiduri optice pot fi demontate în vederea sterilizării.
Autoclavarea repetată poate determina degradarea acestora
afectând calitatea fluxului luminos. Anumite firme oferă
posibilitatea utilizării unor ghiduri optice din material plastic, de
unică folosință, presterilizate.
 Paravanul cu rol de filtru optic este de obicei o plăcuță din
material plastic semitransparent, de culoare portocalie, de diferite
forme și dimensiuni, care se ataşează la ghidul optic. Rolul său
este de a se interpune între fasciculul de lumină albastră reflectată
şi ochiul practicianului, protejând retina de radiația opacă intensă
şi permițând în acelaşi timp vizualizarea locului de incidență a
spotului luminos.
 Diferite accesorii, în funcțic de sistem.
Lampa led cu fir poate fi cu fir , poate fi cu accumulator
Lămpi halogen

Compozitele fotopolimerizabile în formă de paste , după consistență

pot fi diferite , începînd cu masa , cu vîscozitatea. Materiale pentru
dinți anteriori , pentru dinți posteriori.Și proprietățile pot varia.