Rolul Impozitelor Directe La Santierul Naval Constanta

CUPRINS
CAPITOLUL 1
ROLUL SI EVOLUTIA IMPOZITELOR DIRECTE
1.1. Caracterizare generala
1.2. Analiza structurii impozitelor directe
1.3. Rolul de parghie financiarã a impozitelor directe
1.4. Incidenta impozitelor directe in procesul
de decizie a agentilor economici
CAPITOLUL 2
ASEZAREA SI PERCEPEREA IMPOZITULUI PE PROFIT
2.1. Evolutia impozitelor pe profit
2.2. Teorii moderne ale repercursiunii
impozitului pe profit
2.3. Platitorii impozitului pe profit
2.4. Masa profitului impozabil
2.5. Plata impozitului pe profit, obligatii, drepturi
si sanctiunile platitorilor
2.6. Studiul de caz privind determinarea impozitului
pe profit la S.C. Santierul Naval Constanta S.A.
CAPITOLUL 3
IMPOZITUL PE VENITURILE DIN SALARII
3.1. Evolutia impozitului pe veniturile din salarii
3.2. Determinarea impozitului pe veniturile din salarii
3.3. Calculul impozitului
3.4. Obligatiile, drepturile si sanctiunile platitorilor
3.5. Studiu de caz privind determinarea impozitului
pe venitul din salarii la S.C. Santierul Naval Constanta S.A.
CAPITOLUL 4
ASEZAREA SI PERCEPEREA IMPOZITELOR SI TAXELOR
LOCALE
4.1. Impozitul pe cladiri
4.2. Impozitul pe terenuri
4.3. Taxa asupra mijloacelor de transport
4.4. Taxa pentru folosirea terenurilor
proprietate de stat in alte scopuri decat
pentru agricultura sau silvicultura
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
referat.clopotel.ro 1
CAPITOLUL 1
ROLUL SI EVOLUTIA IMPOZITELOR DIRECTE
1.1. Caracterizare generala
In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea

economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau
genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere
Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai
veche de impunere.
Primul impozit direct in bani care apare in tarile romane in secolul
XV este birul, el fiind si singurul venit al vistieriei. Este cel mai vechi
impozit al tarilor romane. Acest lucru este evidentiat de A.D. Xenopol in
volumul II al lucrarii "Istoria romanilor din Dacia Traiana": "ca birul a
fost una dintre cele dintai dari carora a fost supusa populatia tarilor
romane se constata intai din documentele de la 1247 in care se vorbeste
de veniturile si foloasele concedate de voievodatele romane cavalerilor
ioaniti de Ierusalim".
Birul reprezenta o dare personala, pe cap de locuitor,
contribuabilul fiind "poporul de jos". Procedeul utilizat pentru impartirea
impozitelor poarta denumirea de cisluire si insemna stabilirea impozitelor
pe fiecare persoana de catre obstea satului in functie de avere. Perceperea
acestuia pe timpul lui Duca Voda (1673 - 1678) se facea cu ajutorul unor
slujbasi neoficiali.
Birul continua sa fie prezent pana in 1700 cand isi schimba
denumirea si devine rupta.
La mijlocul secolului al XVIII-lea gasim o dare directa numita
sferturi (civerturi) care era un impozit personal platibil in patru sferturi
trimestriale. Ea se strangea tot sub forma cislei.
Prima incercare stiintifica de asezare si percepere a impozitelor este
socotita a fi reforma domnitorului fanariot Constantin Mavrocordat in a
treia sa domnie in Muntenia in 1739. Cea mai insemnata parte a acestei
reforme consta in transformarea impozitului direct numit capitatiune,
dintr-un impozit de repartitie, intr-unul de cotitate facandu-si astfel
aparitia aplicarea unui principiu stiintific care la acea vreme reprezenta o
adevarata revolutie fiscala. Reforma incercata de Constantin Mavrocordat
a urmarit sa aplice principiile generalitatii, proportionalitatii si al
raspunderii fata de fisc, principii care de altfel se regasesc in legislatia
fiscala din epoca moderna. Insa datorita starii politice, economice si
sociale din vremea respectiva, reforma lui Constantin Mavrocordat a fost
socotita drept un act de curaj.
Aceasta reforma a avut drept scop starpirea unor abuzuri legate de
perceperea impozitelor dar si marirea veniturilor domnului, ea
neatingandu-se insa de privilegiile boierilor.
Necesitatile tot mai mari impuse de turci au facut ca aceasta
reforma sa nu fie luata in seama de domnitorii care au urmat.
Regulamentul Organic avea sa infiinteze dar si sa pastreze o serie
de impozite directe cum ar fi: capitatia - darea personala; dajdia mazililor
si patenta - impozitul pe clase asupra comerciantilor si profesionistilor.
In perioada 1866 - 1916 in Romania impozitele directe se
diversifica si aceasta datorita situatiei financiare precare. Vor apare o
serie de legi cum ar fi in 1871 " Legea pentru contributii directe" iar in
1877 " Legea pentru recensamantul contributiilor directe".
A urmat o perioada marcata de doua incercari de reformare a
impozitelor directe si anume cea a lui P.P. Carp din 1900 si cea a lui E.
Costinescu din 1910, aceasta din urma avand drept scop introducerea
unui impozit unic pe venit in locul impozitelor directe existente. Aceste
reforme sunt urmate de cea a lui N. Titulescu din 1921 si a lui Vintila
Bratianu in 1923.
Impozitele directe vor lua amploare pe masura dezvoltarii
economiei si in stransa corelatie cu aceasta datorita caracteristicilor lor de
a fi stabilite pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati fie pe
venit sau pe avere. Cea mai mare diversificare si extindere au cunoscut-o
in capitalism.
In primele decenii ale secolului al XX-lea se observa ca locul
impozitelor asezate asupra obiectelor materiale sau activitati purtand
denumirea de impozite de tip real este treptat ocupat de cel al impozitelor
stabilite pe diferite venituri si anume pe salarii, profit si renta sau pe
avere, fie pe cea mobiliara sau imobiliara, deci impozitele de tip personal.
Aceasta a facut ca printre numerosii platitori sa se afle atat muncitorii cat
si functionarii.
Treptat, cu precadere in ultimele decenii ale secolului trecut,
cheltuielile publice devin din ce in ce mai numeroase facand posibile
acoperirea acestora prin intermediul sporului de venituri realizat prin
introducerea impozitelor personale.
In consecinta, suplimentarea veniturilor se va realiza prin utilizarea
impozitelor indirecte. Asistam, astfel treptat la o extindere a acestora.
Acest gen de impozite afecteaza in mod deosebit pe cei cu venituri mai
mici din cauza ca se percep de regula la vanzarea bunurilor de larg
consum.
Impozitele directe fiind nominative si avand un cuantum si termene
de plata precis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta
platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele
indirecte deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si
servicii de regula, nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati
statului sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte.
Se poate aprecia ca impozitele directe prezinta urmatoarele
avantaje:
- constituie un venit sigur pentru stat;
- sunt dinainte cunoscute ;
- sunt usor de calculat si de perceput;
- implinesc deziderate de justitie fiscala, deoarece sunt exercitate
veniturile necesare minimului de existenta si tine seama de sarcinile
familiale.
Impozitele directe prezinta insa si urmatoarele dezavantaje:
- nu sunt agreabile platitorilor;
- se considera ca nu ar fi productive, pentru ca statele nu au nici un
interes sa mareasca aceste impozite deoarece ar determina conducerea lor
sa devina nepopulara;
- pot conduce la abuzuri in ceea ce priveste asezarea si incasarea
lor.
Impozitele directe au caracteristic, deci, faptul ca se stabilesc
nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de
veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit.
Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite
termene dinainte stabilite. In cazul acestor impozite, subiectul si
suportatorul impozitului sunt, in intentia legiuitorului, una si aceeasi
persoana, desi, practic uneori acestea nu coincid.
Daca tinem cont de criteriile care stau la baza asezarii impozitelor
directe, atunci acestea pot fi grupate in:
Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic

si social, dar in mod diferit de la o etapa de dezvoltare a economiei la
alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan
financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a
resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.
Astfel in tarile dezvoltate, impozitele si taxele procura intre opt si
noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului, in tarile in curs
de dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor cunoaste diferetieri mai
mari in totalul resurselor financiare publice, variind intre cinci si noua
zecimi.
Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin
intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante
din produsul intern brut intre clase si paturi sociale, intre persoanele
fizice si cele juridice. Astfel, prin intermediul impozitelor si taxelor,
statul preia de la buget intre trei si patru zecimi si chiar mai mult din
produsul intern brut.
Pornind de la legile bugetelor de stat pe anii 1996, 1997, 1998,
1999, 2000, evolutia impozitelor directe se prezinta in tabelul urmator:
Tabel nr.1 privind evolutia impozitelor directe pe anii 1996-2000

conform legilor bugetelor de stat
Buget de stat
Anul Denumire indicator
(mii/lei)
A. Venituri totale 16.981.570.000

I. Venituri curente 16.973.070.000
1. venituri fiscale 16.568.100.000
1.1 impozite directe 8.405.400.000
1996 1.1.1. impozit pe profit 4.100.000.000
1.1.2. impozitul pe salarii 4.152.600.000
1.1.3. impozitul pe dividende
la societatile comerciale 150.000.000
1.1.4. alte impozite directe 2.800.000


1.1.4. alte impozite directe 1.700.823.358

1.1.3. impozitul pe venit 15.528.000.000
1.1.4. cote si sume defalcate din
impozitul pe venit (se scad) -12.304.000.000
Pe baza acestor tabele extrase din legile bugetare am calculat

evolutia ponderii impozitelor directe, in totalul veniturilor incasate la
bugetul statului, tratate in aceasta lucrare pe parcursul celor cinci ani.
Prin sistemul veniturilor bugetare se intelege totalitatea veniturilor
care alimenteaza bugetul statului si bugetele locale. Veniturile statului
roman formeaza un sistem unitar, deoarece exprima relatii economice si,
dupa incasarea lor, ele isi pierd individualitatea si sunt cheltuite pentru
finantarea actiunilor social-culturale, dezvoltarea economica a tarii, etc.
In urma celor prezentate s-a constatat ca dezvoltarea economiei
nationale a determinat realizarea unor venituri bugetare sporite de la an la
an - s-a plecat in 1996 de la 16.981.570.000 mii lei si s-a ajuns in 2000 la
112.188.300.000 mii lei - situatie rezultata din tabelele bugetelor anuale,
dar cu toate acestea, ponderea impozitelor directe a scazut simtitor pe
parcursul celor cinci ani studiati.
S-a inregistrat o scadere a impozitului pe profit, in ponderea

veniturilor bugetare, fapt ce se datoreaza facilitatilor acordate prin
legislatia referitoare la acest impozit. Aceste facilitati s-au acordat in
perioada de scutire de impozit pe profit al agentilor economici1 si anume
5 ani , 3 ani, 1 an si 6[1] luni si de 5 ani, 3 ani si 2 ani pentru investitorii
straini, fata de cei autohtoni, ramase in vigoare si prin o alta lege2.
Acest lucru este nefavorabil deoarece se observa ca profitul
agentilor economici a crescut in aceasta perioada, fapt motivat de
cresterea ponderii impozitului pe dividende la societatile comerciale.
Este normal ca ponderea impozitului pe profit sa scada, daca
analizam aceasta situatie prezentata din punct de vedere al facilitatilor ce
au fost acordate, a regimului discriminator aplicat agentilor economici
romani vis-a-vis de cei de nationalitate straina, a faptului ca in timp ce
bugetele de stat ale tarilor de provenienta a agentilor economici straini, ce
desfasurau activitate economica pe teritoriul Romaniei, se incercau, ca cel
al tarii noastre sa fie tot mai putin alimentat din veniturile obtinute aici.
Principala problema care a dus la aceasta diminuare a impozitului
pe profit incasat de catre stat porneste de la facilitatile fiscale acordate, de
la scutirile de plata ramase in vigoare, modificarile permanente in
legislatia privind acest impozit direct in ceea ce priveste cotele de
impozitare, definirea si clarificarea initiala a contribuabililor, in mari si
mici si multe alte lacune anterioare.
O alta cauza a diminuarii ponderii pe care impozitele directe au
avut-o in cele cinci legi bugetare, consider ca ar putea fi cresterea taxelor
locale, mai precis a valorii obiectelor supuse impozitarii in cadrul acestei
categorii de impozite directe (cladiri, terenuri, mijloace de transport)
datorita gradului sporit de inflatie cu care se lupta tara noastra. Este vorba
de actualizarea cotelor la nivelul real al averii contribuabililor si al valorii
acestor baze de impozit.
Tinand cont de faptul ca ne enumeram printre tarile cu un numar
foarte ridicat al persoanelor ce traiesc de pe urma scaderii volumului de
contributii sociale, prin scaderea numarului de angajati la nivel de tara, s-
a redus ponderea impozitelor directe. Se varsa de multe ori mai putin la
bugetul de stat, decat se incaseaza, sub forma de contributii, de la
persoanele juridice care folosesc forta de munca angajata in regim
permanent sau de colaborare.
Exista de asemenea si posibilitatea muncii "la negru", munca ce nu
intra sub incidenta contributiilor sociale, dar care apeleaza la cheltuieli
sociale de natura ajutorului de somaj, cheltuieli efectuate de catre stat. Nu
este un secret ca multi dintre someri, din simplul motiv ca nu se descurca
doar cu ce primesc din partea statului, lucreaza la diferiti agenti
economici fara a fi luati in evidenta personalului acestora, fapt ce
priveaza atat agentii economici de plata contributiilor fata de stat, cat si
statul de anumite venituri pe care nu le mai primeste.
Aceasta situatie este convenabila celor doi intrati in raport de
"colaborare" ilicita, in timp ce, tot acestia vor fi cei ce vor suferi de pe
seama diminuarii veniturilor bugetare, care nu vor mai face fata acoperirii
cheltuielilor la nivel national.
1.2. Analiza structurii impozitelor directe
Dupa cum am aratat in subcapitolul anterior, in cadrul impozitelor

directe sunt incluse doua mari categorii de impozite:
- impozite reale;
- impozite personale.
• Impozitele reale
Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte

materiale (pamantul, cladirile, fabricile, magazinele, etc) facandu-se
abstractie de situatia personala a subiectului impozitului.
Ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de impozite obiective sau
pe produs, deoarece se aseaza asupra produsului brut al obiectului
impozabil, fara a se face nici o legatura cu situatia subiectului impozabil.
Din aceste motive, impozitele reale creeaza stari de inechitati fiscale.
Asadar, un proprietar impovarat de datorii, plateste aceleasi impozite ca si
cel liber de orice sarcina. Se constata ca doi contribuabili, cu putere de
contributie inegala, platesc un impozit egal.
De exemplu, in secolul trecut a fost instituit impozitul funciar (pe
pamant). La inceput suma impozitului funciar datorat statului se
determina in functie de suprafata terenurilor. Metoda este
necorespunzatoare, ea conducea la un impozit inechitabil, deoarece
terenurile erau diferite din punct de vedere al fertilitatii, randamentului,
capitalului investit, etc. Ulterior, impunerea s-a facut si dupa numarul de
unelte, vite de munca, pretul pamantului. Mai tarziu, impunerea s-a
realizat dupa bonitate, dupa cantitatea de produse obtinute, dupa
randament.
Impozitele reale cunosc o larga raspandire in perioada
capitalismului premonopolist. In aceasta perioada si mai ales in primele
stadii ale dezvoltarii capitalismului pamantul era forma de baza a
bogatiei dar si principalul mijloc de productie. Este motivul pentru care
multe tari europene purced la introducerea impozitului funciar.
In legislatia noastra fiscala, impozitul funciar, a fost introdus in
1859 in Moldova, urmand ca acesta sa fie introdus la scurt timp, in 1860
si in Muntenia.
La 24 ianuarie 1862, A.I. Cuza propune un program fiscal din care
ne retine atentia ideea de unificare a impozitelor. Astfel ca in 1862, odata
cu unificarea administrativa, s-au pus bazele unui inceput de organizare
financiara in scopul unificarii fiscale a ambelor Principate, legislatie
inspirata dupa cea a tarilor apusene.
La 31 martie 1862, se voteaza legea privind unificarea impozitului
funciar fixandu-se si o cota de 4% asezata asupra venitului proprietatilor
nemiscatoare rurale si urbane. Acest impozit a suferit ulterior modificari
de cota in 1871, 1885, 1901, 1907 si 1920.
Asezarea impozitului se facea din 5 in 5 ani de comisiile de
recensamant. Impozitul era unul proportional.
Important de mentionat este modul de stabilire a marimii
impozitului. Pentru atingerea acestui scop se utilizeaza criterii diverse
cum ar fi: numarul plugarilor utilizati in vederea lucrarii pamantului,
intinderea terenurilor cultivate cat si calitatea acestora, marimea arenzii,
pretul pamantului. Remarcam astfel ca aceste criteriinu permiteau o
stabilire corecta a capacitatii de plata a proprietarului funciar pentru ca se
luau in considerare numai unii dintre factorii care influenteaza nivelul
productiei agricole. De aceea presupunea descrierea bunurilor funciare
din fiecare localitate fiind mentionate totodata si veniturile ce produc cat
si registrele in care figureaza contribuabilii cu bunurile lor, cu ajutorul
carora se stabileau impozitele directe.
Legea contributiilor directe din 1923 a impartit impozitul funciar in
doua cedule
A. - pentru proprietati agricole;
B. - pentru cladiri.
Cladirile devin cu timpul o alta forma importanta a averii
imobiliare cu precadere in mediul orasenesc. Acesta se stabilea cu
ajutorul unor criterii exterioare (numarul si destinatia camerelor,
suprafata construita, numarul usilor si al ferestrelor, marimea curtii,
chiria) care aveau inconvenientul de a nu permite o impunere echitabila
datorita imaginii incomplete a obiectului impozabil dar si aplicarii
izolate.
Dezvoltarea manufacturilor,fabricilor, comertului si a profesiilor
libere a condus la cresterea numarului mestesugarilor, fabricantilor,
comerciantilor si a liber profesionistilor. Pentru impunerea acestora s-a
introdus impozitul pe activitati industriale, comerciale si profesii
libere.
Impozitul pe veniturile intreprinderilor comerciale si industriale a
fost introdus prin intermediul Regulamentului Organic care a infiintat
impozitul pe patenta pentru negustori impartindu-i in trei clase.
In anul 1863 s-au votat o serie de legi fiscale printre care, cea mai
importanta fiind Legea patentelor cu mai multe clase de patentari
punandu-se astfel bazele acestui impozit. Aceasta lege a fost ulterior
completata (1877) cu taxa proportionala in raport cu valoarea locativa a
magazinului.
Contribuabilii erau impusi dupa ocupatii si alte semne exterioare
cum ar fi:
- marimea localitatii in care intreprinderea considerata isi
desfasoara activitatea;
- natura intreprinderii (atelier, fabrica, comert cu ridicata, comert
cu amanuntul);
- marimea capitalului;
- numarul muncitorilor;
- marimea fortelor motrice folosite in intreprindere;
Prin urmare, nici in acest caz impozitul stabilit nu era dimensionat
de capacitatea contributiva a platitorului.
Odata cu dezvoltarea industriei si a comertului se dezvolta si relatii
de credit, a bancilor si a comertului cu hartii de valoare, se formeaza o
categorie de oameni care-si vor palsa capitalurile banesti in operatiuni
speculative. Impunerea acestora s-a realizat prin introducerea impozitului
pe capitalurile banesti, acesta fiind stabilit in functie de volumul
dobanzilor pe care debitorul le platea pentru capitalul luat cu imprumut
sau in functie de volumul dobanzilor incasate de creditor pentru capitalul
dat cu imprumut.
Existau cazuri destul de frecvente cand debitorul si creditorul nu
erau interesati in a informa organele despre relatiile de credit existente
intre ei, sustragandu-se astfel de la obligatiile de plata, impozitul avand
datoria celor mentionate un randament fiscal scazut.
Impozitele de tip real mai sunt practicate si astazi in unele tari in
curs de dezvoltare.
In cazul impozitelor reale se ia in considerare produsul net (venitul
net), venitul real al obiectelor impozabile ci numai produsul brut, fapt ce
dezavantajeaza pe micii producatori si avantajeaza pe cei care realizeaza
un venit mai mare decat cel mediu.
Aceste impozite prezinta si alte dezavantaje:
A. - largi posibilitati de evaziune fiscala;
B. - la stabilirea impunerii nu se cuprinde decat o parte din materia
impozabila;
C. - lipsa de uniformitate in stabilirea impozitului.
Cele mentionate mai sus argumenteaza faptul ca impozitele reale
capatau de mai multe ori un caracter regresiv.
Pentru ca se nesocotea situatia personala a posesorului bunului, nu
se ia in considerare scaderea datoriilor acestora, impozitele reale creeaza
stari de inechitati fiscale. Un proprietar impovarat plateste acelasi impozit
ca si cel liber de sarcina, deci doi proprietari contribuabili cu putere
inegala de contributie platesc un impozit egal.
Pe plan international cele mai raspandite impozite reale au fost cele
privind impunerea cladirilor, circulatia capitalurilor si alte activitati
neagricole.
• Impozitele personale
Impozitele personale se aseaza asupra veniturilor sau averii, in

stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozitului, motiv
pentru care se mai numesc impozite subiective.
Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal, s-a
efectuat in unele tari in cea de-a doua jumatate a secolului XIX, iar in
altele in primele decenii ale secolului XX. Inlocuirea impunerii reale cu
impunerea personala se datoreaza mai multor cauze.
In perioada capitalismului premonopolist, muncitorii fiind lipsiti de
proprietati funciare, cladirile sau capitalurile mobiliare nu puteau fi
supuse la plata impozitelor reale. Ei suportau greul impozitelor indirecte
care le afectau salariul real.
Totodata, aceasta trecere la impunerea personala a devenit o
necesitate deoarece impozitele indirecte erau tot mai apasatoare pentru
cei cu venituri mai mici, iar impozitele reale prezentau o serie de carente.
Se face astfel simtita nevoia unui sistem de impunere care sa asigure
impunerea progresiva a veniturilor sau averii, introducerea minimului
neimpozabil si acordarea unor inlesniri contribuabililor cu familii mai
numeroase.
In concluzie, s-a procedat la o anumita diferentiere a sarcinii
fiscale, in functie de marimea veniturilor sau a averii si de situatia
personala a fiecarui platitor, ceea ce a marcat trecerea la sistemul
impozitelor personale.
Asa cum si denumirea o specifica, impozitele personale privesc in
mod direct persoana, contribuabilul care se impune fie pe baza venitului
global fie pe diferite surse de venit care se grupeaza pe clase de venit cu
luarea in considerare a sarcinilor familiale si a pasivului contribuabilului.
In categoria impozitelor personale sunt incluse:
Impozite personale
impozit pe avere - pe averea propriu-zisa, pe

circulatia averii, pe sporul
de avere
 Impozitul pe venit
Impozitul pe venit este forma de baza a impozitelor personale fiind

introdus in momentul inregistrarii unei diferente vadite a veniturilor
realizate de diferite categorii sociale.
Impozitul pe venit a fost introdus pentru prima data in Marea
Britanie spre sfarsitul secolului al XVIII-lea dar dupa o scurta perioada a
fost retras urmand sa fie introdus in anul 1842.
Initial, aceste impozite au fost stabilite in cote extrem de reduse iar
numarul de contribuabili era restrans urmand ca in timp cotele
impozitelor sa sufere majorari repetate iar numarul persoanelor impuse sa
creasca in mod considerabil.
Impozitul pe venit a fost legiferat in momentul cand muncitorii si
functionarii realizau venituri din salarii, industriasii, comerciantii si
bancherii realizau profitul, proprietarii funciari realizau renta.
Venitul este plusul efectiv pe care il obtine un agent economic din
activitatea sa la sfarsitul perioadei de timp, plusul de bunuri economice se
exprima in bani si constituie puterea de contributie a platitorului de
impozit.
Impozitul pe venit a fost stabilit in mod diferentiat pe persoanele
fizice si persoanele juridice (societatile de capital) care realizeaza venituri
din diferite surse.
Impozitele pe venit cunosc urmatoarele forme:
- impozite pe veniturile persoanelor fizice;
- impozite pe veniturile societatilor de capital.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice
La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au

domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente
care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acestui stat, cu unele
exceptii prevazute de lege.
De la plata impozitului pe venit se acorda o serie de scutiri. Sunt
exceptati de la plata impozitului pe venit:
- suveranii si familiile regale;
- diplomati straini acreditati in tara respectiva dar cu conditia
reciprocitatii;
- uneori militarii;
- institutiile publice si persoanele fizice care realizau venituri sub
minimul neimpozabil (venituri care nu depasesc un anumit plafon).
Obiectul impozabil este format din veniturile obtinute din

industrii, comert, agricultura, banci, asigurari, profesii libere etc., de catre
agentii economici proprietari, micii mestesugari, muncitorii, functionarii,
liber profesionistii.
Venitul impozabil este cel care ramane dupa ce din venitul brut se
fac unele scazaminte cum ar fi:
- cheltuieli de productie;
- dobanzile platite pentru creditele platite;
- sumele prelevate la fondul de amortizare si la fondul de rezerva;
- primele de asigurare platite;
- cotizatiile la asigurarile de boala;
- pierderile din activitatea anilor precedenti;
- pierderile provocate de calamitatile naturale.
Impozitul pe venit se aseaza in majoritatea cazurilor pe fiecare
persoana care realizeaza venituri, impunerea fiind individuala. Daca
veniturile se obtin in comun de mai multe persoane, acestea neputand fi
individualizate atunci impunerea se va face pe ansamblul persoanelor
care au participat la obtinerea veniturilor, cum ar fi veniturile obtinute de
o familie, de o gospodarie sau in cazul impozitului agricol unde o
impunere individuala este dificil de realizat presupunand totodata un
volum mare din partea organelor fiscale.
Stabilirea impozitului de plata se poate face sub doua forme:
- cu luarea in considerare a unor factori sociali (stare civila a
platitorului de impozit, numarul persoanelor aflate in intretinerea sa)
- fara a se tine cont de factorii sociali.
Practica fiscala cunoaste doua sisteme de asezare a impozitului pe
veniturile persoanelor fizice: sistemul impunerii separate dintr-o anumita
sursa si sistemul impunerii globale indiferent de sursa de provenienta.
Sistemul impunerii separate poate fi intalnit sub forma unui
impozit unic pe venit care permite o impunere diferentiata pe fiecare
categorie de venit in functie de natura venitului fie prin instituirea de mai
multe impozite pentru fiecare venit.
Sistemul impunerii globale presupune cumularea tuturor
veniturilor realizate de o persoana fizica indiferent de sursa de
provenienta. Veniturile cumulate in acest mod vor fi supuse unui singur
impozit. In scopul calcularii imozitului pe veniturile persoanelor fizice se
pot utiliza cote proportionale sau progresive. In unele tari venitul
impozabil este supus mai intai impunerii in cote proportionale si apoi in
cote progresive. Mai trebuie mentionat faptul ca numarul transelor si
nivelul cotei de impunere variaza de la o tara la alta.
Sistemul impunerii globale il mai gasim aplicat in Statele Unite ale
Americii, Germania, Franta, Marea Britanie.
Reforma lui C. Costinescu din anul 1910 a urmarit impunerea
tuturor veniturilor intr-un mod cat mai simplu fiind prima incercare de a
introduce in Romania un impozit unic pe venit prin inlocuirea celor sase
impozite directe (funciar, pe salarii, pe averea mobiliara, patentele,
impozitul personal si taxa asupra hectarelor de vii).
Impozitul unic direct, propus pe venit era progresiv. Fiecare
contribuabil era impus asupra totalului net al veniturilor realizate de acesta
din munca sau fructificarea capitalului. Venitul impus era cel care
ramanea contribuabilului dupa deducerea cheltuielilor facute de acesta
pentru a-l dobandi.
Pe linia perfectionarii fiscalitatii un loc aparte il ocupa raportul la
bugetul statului pe anul 1916 - 1917 al lui Vintila Bratianu care cerea
introducerea impozitului progresiv asupra venitului, din care o cota sa fie
acordata administratiei locale (in vederea descentralizaii administrative
reale).
Printre principiile reformei fiscale a Romaniei reintregite propusa in
1921 de Nicolae Titulescu se afla si introducerea impozitului pe venitul
global. In scopul realizarii acestui eveniment de politica fiscala, Nicolae
Titulescu avea sa propuna Parlamentului proiectul de lege cu privire la
reforma contributiilor directe cu crearea impozitului progresiv pe venitul
global.
De la 1 august 1921 se legifereaza impozitul global progresiv.
Totalitatea veniturilor cedulare si necedulare efectiv realizate de un
contribuabil in anul precedent erau supuse in plus in cazul in care se
depaseau minimul de existenta neimpozabil, la impozitul global progresiv.
Cotele impozitului progresiv se aplicau pe transe de venit incepand de la
2% pentru venitul pana la 10.000 lei si mergea pana la 50% pentru
portiunea de venit mai mare de 20.000.000 lei anual. Minimul de existenta
fixat intre 2.500 lei pentru comunele rurale si 4.000 lei pentru cele urbane
era dedus in toate cazurile oricare ar fi fost marimea venitului impozabil.
Datorita unor strategii politice sistemul impozitului global
progresiv, legiferat in 1921 nu a mai fost pus in aplicare.
Reforma fiscala a lui Vintila Bratianu din 1923 avea sa puna in
aplicare o noua lege a contributiilor directe.
Impozitul pe venitul global se aseza asupra intregului venit anual al
contribuabilului care se compunea din veniturile supuse la impozitele
elementare dar si a altor venituri care nu erau supuse la impozitare.
Impozitul pe venitul global era un impozit personal si progresiv. La
acest impozit erau supuse nu numai veniturile din tara ale contribuabililor
dar si cele pe care le posedau in strainatate daca acestia domiciliau mai
mult de sase luni in tara.
Venitul global al unei persoane cap de familie era alcatuit din
veniturile sale personale cat si cele ale sotiei si ale copiilor minori ale
caror venituri le aveau la dispozitia lor.
Contribuabilii aveau obligatia de a face declaratii in luna ianuarie a
fiecarui an pentru toate veniturile incasate in anul precedent. Venitul
global se forma scazandu-se impozitele elementare si dobanzile platite la
datoriile chirografare si ipotecare. Cotele erau cuprinse intre 1% si 30%.
Legea contributiilor directe din 1934 avea sa desfiinteze impozitul
global progresiv, in locul lui introducand asa numita "supracota" care
reprezenta un impozit suplimentar adaugat la fiecare impozit elementar in
parte. Scopul acestei legi era realizarea unui sistem de control al
veniturilor pentru a impiedica evaziunea fiscala.
Comparand cele doua sisteme putem constata ca impunerea separata
admite tratarea diferita a veniturilor in ceea ce priveste modul de asezare si
nivelul cotelor de impozit - cotele fiind diferentiate in functie de sursa de
provenienta a veniturilor (din salarii, din colaborari, din afaceri, din
profesii libere, etc.). Persoanele care realizeaza venituri din mai multe
surse sunt avantajate si mai ales datorita faptului ca nu sunt afectate de
consecintele progresivitatii impunerii asa cum este cazul cumularii
veniturilor in sistemul impunerii globale.
Pentru determinarea veniturilor brute ale persoanelor fizice se
considerau veniturile provenite din agricultura si silvicultura, activitati
sau intreprinderi cu caracter industrial, comercial, constructii, prestari de
servicii, profesii libere, salarii si alte remuneratii pentru munca, inchirieri
si arendari etc. fiind exonerate de la plata acestui impozit, in anumite tari
unele indemnizatii si alocatii cu caracter social, minimul neimpozabil
stabilindu-se la unele imprumuturi de stat si la unele instrumente de
economisire, sporuri de munca suplimentara si pentru conditii grele si
vatamatoare, ajutoare ori burse pentru educatie, studii etc. In vederea
determinarii venitului impozabil din veniturile brute se scad de regula
numai cheltuielile prevazute in mod expres de lege ca fiind legate de
exercitarea profesiei sau desfasurarea activitatii considerate cu excluderea
sau limitarea celor avand caracter de reprezentare.
Aceste cheltuieli care se deduc pot fi: cheltuieli profesionale,
primele la asigurarile de viata, cheltuieli pentru tratament medical.
Este cunoscut faptul ca in multe state se resimte pe multiple planuri
actiunea procesului inflationist. Inflatia conduce la cresterea nominala a
veniturilor realizate de diferite persoane ceea ce face necesara adoptarea in
acest sens a mecanismului de impunere. Pe aceasta linie in unele tari
printre care se afla si Romania pentru veniturile din salarii se realizeaza
recalcularea periodica a transelor de venit in functie de evolutia indicelui
salariilor medii ale muncitorilor din industrie sau adoptarea tarifului de
baza la micsorarea indicelui preturilor cu amanuntul bunurilor de consum.
In Romania impozitul pe salarii a fost infiintat in anul 1877 datorita
faptului ca bugetul pe anul 1866 se votase cu un deficit de 7.000.000 lei
fara a se arata modul de acoperire a acestuia. Acest impozit a inceput sa se
aplice cu o cota de 9% si a durat pana in anul 1891 cand a fost desfiintat.
A fost reintrodus in anul 1900.
Din anul 1923 avea sa se modifice nu numai cota de impozitare dar
s-a extins si aplicarea de la lefurile si pensiile publice si private si la
gratificatii si orice alte indemnizatii, participarea la beneficii ale
functionarilor si lucratorilor precum si rentele viagere mai mici de 25.000
lei anual.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regula,
anual pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul
impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se
inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. Incasarea
impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente etc. se
realizeaza, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursa, iar impozitul asupra
celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili.
In tara noastra incepand cu 1 ianuarie 20001 s-a introdus impozitul
pe venitul global, care a necesitat o perioada premergatoare in cadrul
careia s-au informat contribuabilii asupra acestui impozit, s-au instruit
organele fiscale de impunere si nu in ultimul rand s-au pus la punct
formularistica si modalitatile de evidentiere a platitorilor.
Prin reforma fiscala care se afla in plin proces de aplicare s-a
urmarit eliminarea multiplelor impozite care se percepeau in mod separat
pentru diferitele categorii de venituri, asa cum de altfel s-a procedat si in
cazul impozitului pe profit. In locul impozitelor existente s-a legiferat
introducerea impozitului pe venitul global.
In cadrul politicii fiscale si a reformei fiscale in plina desfasurare se
urmareste reglarea corespunzatoare a veniturilor populatiei si participarea
la formarea resurselor generale necesare dezvoltarii economiei romanesti
in raport cu sporirea permanenta a veniturilor statului. Se urmareste
permanent, ca prin masurile cuprinse in cadrul sistemului fiscal sa se
asigure stimularea activitatilor care satisfac nevoile sociale ale populatiei
si cresterea continua a veniturilor obtinute prin munca.
In calitate de platitori apar persoanele fizice rezidente care sunt
denumite in continuare contribuabili si includ:
- persoanele fizice romane cu domiciliul in Romania, pentru
veniturile obtinute atat in Romania cat si in strainatate;
- persoanele fizice romane fara domiciliul in Romania pentru
veniturile obtinute din Romania, prin intermediul unei baze fixe situate pe
teritoriul Romaniei sau intr-o perioada ce depaseste in total 183 de zile, in
orice perioada de 12 luni, incepand sau sfarsind in anul calendaristic vizat;
- persoanele fizice straine, pentru veniturile obtinute din Romania,
prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul Romaniei sau intr-o
perioada ce depaseste in total 183 de zile, in orice perioada de 12 luni,
incepand sau sfarsind in anul calendaristic vizat;
- persoanele fizice romane fara domiciliul in Romania, precum si
persoanele fizice straine, care realizeaza venituri din Romania in alte
conditii decat cele mentionate mai sus potrivit conventiilor de evitare a
dublei impuneri.
Veniturile care intra in sfera de aplicare a impozitului pe venit si
pentru care se impune determinarea bazei de calcul sunt:
- veniturile din activitati independente;
- veniturile din salarii;
- veniturile din cedarea folosintei bunurilor;
- venituri din dividende si dobanzi;
- alte venituri.
Este necesar sa precizam faptul ca nu sunt considerate venituri
impozabile si nu se impoziteaza urmatoarele sume:
- ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie
speciala acordate din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat,
bugetele fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice;
- sumele incasate din asigurari de bunuri, de accident, de risc
profesional si din altele similare, primite drept compensatie pentru paguba
suportata;
- sumele primite ca despagubiri pentru pagubele suportate ca urmare
a calamitatilor naturale, precum si pentru cazurile de invaliditate sau de
deces produse ca urmare a unor actiuni militare prevazute de lege;
- sumele fixe de ingrijire primite pentru pensionarii care au fost
inacadrati in gradul I de invaliditate, precum si pensiile de orice fel;
- bonurile de valoare care reprezinta contravaloarea cupoanelor
acordate gratuit persoanelor fizice in temeiul unor legi;
- contravaloarea unor bunuri si materiale acordate personalului
angajat cum ar fi: echipamente tehnice, echipamentul individual de
protectie si de lucru, alimentatia de protectie, medicamentele si materialele
igieno-sanitare;
- sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizari sau
mecenat;
- alocatia individuala de hrana acordata sub forma tichetelor de
masa suportata integral de angajator si hrana acordata potrivit actelor
normative in vigoare;
- veniturile obtinute ca urmare a transferului dreptului de proprietate
asupra bunurilor imobile si mobile corporale din patrimoniul personal
exclusiv cele obtinute din transferul dreptului de proprietate asupra valorii
mobiliare si partilor sociale;
- sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de
transport, cazare, indemnizatie sau diurnei acordate pe perioada delegarii
si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, precum si in cazul
deplasarii in cadrul localitatii in interesul serviciului, inclusiv pentru
acoperirea cheltuielilor de mutare in interesul serviciului;
- drepturile in bani si in natura primite de militarii in termen,
militarii cu termen redus, studentii si elevii militari din institutiile de
invatamant militare si civile;
- bursele primite de persoanele care urmeaza orice forma de
salarizare sau perfectionare profesionala in cadru institutionalizat;
- sumele sau bunurile primite cu titlul de mostenire ori donatie,
precum si veniturile obtinute din agricultura si silvicultura.
Impozitul pe veniturile persoanelor juridice
Pentru determinarea impozitului pe veniturile realizate de persoane
juridice in unele tari se utilizeaza acelasi sistem de impunere ca in cazul
persoanelor fizice, iar in altele se practica un sistem separat.
In Belgia, societatile de persoane pot opta cu respectarea unor
conditii, pentru impunerea ce se practica in cazul persoanelor fizice. In
Marea Britanie, Italia, Germania, Franta, Statele Unite ale Americii etc.,
se aplica un sistem de impunere distinct pentru profitul realizat de
societatile de capital.
Modul in care se realizeaza impunerea veniturilor inregistrate de
persoanele juridice este determinat, in general, de modul de organizare a
acestora, respectiv ca societati de persoane sau ca societati de capital.
Daca ne referim la societatile de persoane atunci impunerea veniturilor
societatii se poate realiza pe baza sistemului utilizat la impunerea
veniturilor persoanelor fizice si aceasta datorita dificultatilor in a face
distinctie intre averea fiecaruia dintre persoanele asociate si patrimoniul
societatii respective.
In cazul societatilor de capital, exista o demarcatie neta intre averea
personala a actionarilor si patrimoniul societatii, actionarii fiind
raspunzatori pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de
capital pe care o detin.
In tara noastra societatile comerciale se pot constitui1 ca:
- societati in nume colectiv;
- societati in comandita simpla;
- societati in comandita pe actiuni;
- societati pe actiuni;
- societati cu raspundere limitata.
Cel mai des intalnite sunt societatile pe actiuni, aler caror obligatii
sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar actionarii raspund numai
in limitele capitalului pe care-l detin.
Sunt supuse impozitarii si veniturile realizate pe teritoriul statului
nostru de catre reprezentantele societatilor comerciale si a altor
organizatii economice straine, in virtutea dreptului suveran de instituire si
aplicare a legislatiei fiscale, conform principiului teritorialitatii
impozitelor.
Sunt exceptate de la impunere intr-o serie de tari: societatile de
persoane, asociatiile care potrivit statutelor lor urmaresc scopuri
confesionale, de utilitate publice sau de binefacere, de asemenea
intreprinderile de gaz, apa, electricitate sau cu alt profil apartinand
statului, colectivitatilor locale sau sindicatelor.
In cazul societatilor pe actiuni profitul obtinut de societate este
repartizat atat actionarilor sub forma de dividend proportional cu
participarea lor la capital cat si la dispozitia societatii pentru constituirea
unor fonduri.
Astfel, in cazul societatilor, putem vorbi de profiturile societatii
inainte de repartizare, si profitul repartizat actionarilor cu titlul de
dividend si de profitul ramas la dispozitia societatii. Acest mod de
repartizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor
modalitati de impunere a veniturilor realizate de societatile de capital si
anume:
- se realizeaza impunerea mai intai a profitului total obtinut de
societatile de capital urmand ca apoi separat sa se impuna profitul
repartizat actionarilor sub forma de dividende. Acesta este considerat a fi
un sistem clasic in care partea din profitul repartizat actionarilor este
impusa de doua ori, respectiv odata la societate si a doua oara la actionari
sau asociati. Acest sistem se practica in Olanda, Luxemburg, Belgia,
Elvetia si Suedia;
-se realizeaza impunerea numai a dividendelor in timp ce partea
din profit care este lasata la dispozitia societatilor de capital urmeaza sa
fie scutita de impozit. O astfel de impunere este avantajoasa pentru
societatile de capital si vizeaza stimularea acesteia in plasarea profitului
realizat in noi investitii;
- este impusa numai partea din profit care ramane la dispozitia
societatilor de capital si in nici un caz dividendele repartizate actionarilor
incalcandu-se astfel principiul echitatii fiscale datorita exonerarii de la
impunere a dividendelor repartizate actionarilor;
- impunerea separata mai intai a dividendelor repartizate
actionarilor si apoi a partii din profit ramasa la dispozitia societatilor de
capital.
Rezultatele de bilant ale activitatii desfasurate de societatile la care
se adauga rezultatele aferente stocurilor - soldul stocurilor (stocurile de la
inceputul anului plus intrarile din productie minus iesirile), veniturile din
castigurile de capital, dobanzile la conturile curente, venituri din dobanzi
la creditele acordate, venituri din chirii, reprezinta veniturile brute din
care se deduc cheltuielile aferente activitatii desfasurate (cheltuieli de
productie) dobanzile platite, prelevarile de la fondul de rezerva si la alte
fonduri speciale, pierderea din activitatea anului curent si eventual din
anii precedenti, unele prelevari in social-culturale etc., determinandu-se
astfel veniturile impozabile.
Impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice se face de
regula pe baza declaratiei intocmite de acestia. Fiecarei societati i se
deschide o partida (un rol) in care se vor trece pe de o parte obligatia de
plata in exercitiul financiar curent, iar pe de alta parte sumele incasate in
contul impozitului.
In Romania, agentii economici organizati ca persoane juridice, cu
gestiune economica si autonomie financiara sunt supusi la plata
impozitului pe profit.
Acest impozit direct se va trata in capitolul 2.
 Impozitul pe avere
Instituirea unor astfel de impozite s-a facut in stransa corelatie cu

dreptul de proprietate al diferitelor persoane asupra unor bunuri mobile
sau imobile.
Impozitele pe avere pot fi clasificate in:
- impozite asupra averii propriu-zise;
- impozite pe circulatia averii;
- impozite pe sporuri (cresterea) de avere.
Impozitele asezate asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat
ca impozite asezate asupra averii, dar platite din venitul obtinut pe urma
averii respective, cat si ca impozit pe substanta averii. Acestea din urma
conduc la micsorarea materiei impozabile deoarece se platesc chiar din
substanta averii supuse impunerii, motiv pentru care se intalnesc foarte
rar ca impozit cu caracter permanent. Se instituie ca impozite
exceptionale asupra averii si se percep o singura data (de exemplu in
timpul sau dupa terminarea unui razboi). Daca averea supusa impozitarii
apartine unui intreprinzator si face parte din activul acestuia, impozitul
capata caracter de impozit asupra capitalului.
Ca impozite pe averea propriu-zisa intalnite in unele tari mai
frecvent sunt: impozite pe proprietati imobiliare si impozitul pe activul
net.
Impozitele propriu-zise pe avere se aseaza fie asupra intregii averi
impozabile si mobile a unui subiect, fie numai asupra anumitor forme ale
averii imobile. Impozitul propriu-zis pe avere asezat asupra intregii averi
reprezinta impozitului activului net iar cel asupra anumitor forme ale
averii imobile reprezinta impozitul asupra terenurilor, cladirilor etc.
Impozitele pe proprietati imobiliare sunt adesea intalnite sub forma
impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Baza de impozitare a acestora
este fie valoarea de achizitie, valoarea de inlocuire sau valoarea declarata
de proprietar, fie veniturile capitalizate privind bunurile respective. In
general, cotele de impunere a acestor impozite sunt scazute. Motivul
principal al apelarii la aceste impozite (cel pe terenuri si pe cladiri) este
cel de ordin financiar, adica procurarea de venituri bugetare statului
(existand insa si alte motive).
Impozitul pe terenurile de constructii vizeaza si o anume
influentare a proprietatilor acestora pentru a le vinde in vederea realizarii
de constructii, prevenindu-se astfel specula.
Impozitul pe proprietatea funciara a fost conceput si ca un
instrument de influentare a modului de folosinta a fondului funciar, astfel,
cotele de impozit sunt diferentiate in functie de categoria de folosinta a
terenului cat si de amplasamentul acestuia.
Impozitul pe averea imobila nu stimuleaza cresterea averii si nu
este suficient de elastic, datorita agravarii procesului inflationist.
Adeseori acest impozit mai capata si un caracter regresiv.
Impozitul asupra activului net
Acest impozit are ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe
care o detine un subiect. Sunt supuse la plata acestui impozit in unele tari
atat persoanele fizice cat si cele juridice (Germania, Suedia, Austria) iar
in altele fie numai persoanele fizice (Olanda, Danemarca) fie numai
societatile de capital (Canada).
Sub incidenta acestui impozit ar trebui sa cada toate activele care
pot fi evaluate dar in realitate se impune doar patrimoniul agricol si cel
forestier, fondul funciar, bunurile mobile si imobile utilizate pentru
desfasurarea activitatii comerciale, profesiei libere, din acestea
deducandu-se datoriile care le grefeaza.
Din interese de ordin social sau administrativ ori din dorinta de a
incuraja plasamentele in anumite categorii de valori se acorda scutiri si
reduceri. Astfel sunt exonerate sau se bucura de unele degrevari anumite
bunuri mobile sau imobile cum ar fi mobilierul si efectele personale. De
obicei, averea sotilor se impune in comun chiar si, averea copiilor se
poate impune impreuna cu averea parintilor.
In calcularea impozitului pe activul net sunt utilizati atat cotele
proportionale (Germania, Olanda, Austria) cat si cote progresive
(Danemarca, Suedia, Elvetia).
Impozitul pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea
dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o
persoana la alta. In aceasta categorie a impozitelor pe circulatia averii se
inscriu:
- impozitul pe succesiuni;
- impozitul pe donatii;
- impozitul pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile;
- impozitul pe hartii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.);
- impozitul pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale.
Cele mai des intalnite din cele enumerate mai sus sunt impozitul pe
succesiuni si pe donatii.
Daca vorbim de impozitul pe succesiuni atunci obiectul impunerii
il constituie averea primita de o persoana fizica. Acest impozit poate fi
stabilit fie global pentru toata averea lasata mostenire (situatie intalnita in
Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Austria) fie separat pentru
partea din avere ce revine fiecarui mostenitor (acesta fiind de altfel si
modul in care se procedeaza in Germania, Franta, Belgia, Austria). Acest
impozit este calculat cu ajutorul unor cote progresive, nivelul acestora
fiind diferentiat atat in functie de valoarea succesiunii cat si in functie de
gradul de rudenie existent intre defunct si mostenitorii acestuia. La
aceeasi valoare a averii lasate mostenire, impozitul este cu atat mai mare,
cu cat succesorul este o ruda mai indepartata cu persoana decedata.
Chiar daca impozitul pe succesiuni este calculat in baza unor cote
progresive cota maxima a acestui impozit poate ajunge la 80%, acesta
fiind cazul Belgiei pentru succesiunile de peste 7.000.000 F si atunci cand
succesorii nu sunt: copiii si sotii, fratii si surorile, unchii si matusile,
nepotii si nepoatele, el are totusi un randament fiscal relativ scazut. Acest
lucru se explica prin modul de stabilire a materiei impozabile dar si prin
unele facilitati acordate platitorilor acestuia.
In acest fel modul de stabilire a valorii succesiunii permite averii
mobiliare sa scape de la impunere iar celei imobiliare sa fie subevaluata.
Impozitul fiind platit in rate face ca sarcina fiscala a succesorului sa se
micsoreze pe fundalul deprecierii monetare determinate de agravarea
procesului inflationist.
Impozitul pe succesiuni vizeaza circulatia bunurilor intre
persoanele fizice.
Impozitul pe dontiuni a fost introdus cu scopul de a preveni
ocolirea platii impozitului pe succesiuni prin efetuarea de donatii pe avere
in timpul vietii. Obiectul impozitului pe donatii il constituie averea
primita drept donatie de catre o persoana. Acest impozit cade in sarcina
persoanei care primeste donatia si care poarta numele de donatar si este
calculat pe baza unor cote progresive influentate de valoarea averii
donate, de gradul de rudenie intre donator si donatar si uneori de
momentul si mobilul donatiei respective, deosebindu-se astfel:
- donatii in vederea mortii;
- donatii care produc efecte dupa moarte;
- donatii intre vii;
- donatii pe patul de moarte.
Astfel, impozitele pe succesiuni si donatii vizeaza circulatia cu titlu
gratuit a averii.
Este cunoscuta si practicarea impunerii cu titlu oneros a averii. In
acest caz se percep impozite cu ocazia vanzarii-cumpararii unor bunuri
mobiliare (aport la capitalul unei societati) sau imobiliare. Astfel de
impozite se practicau in Franta, Belgia, Olanda, Elvetia. Sunt cunoscute
sub denumirea de taxe de timbru sau taxe de inregistrare. Sunt stabilite
in baza cotelor proportionale sau progresive si se percep in momentul
inregistrarii actului de vanzare-cumparare sau actelor privind constituirea,
transferarea sau cresterea capitalului social al unei societati comerciale.
Impozitul asupra cresterii averii
Au ca obiect sporuri de valoare pe care l-au inregistrat unele bunuri
in cursul unei perioade de timp. Ca impozite de acest gen pot fi
mentionate:
- impozitul pe plus valoarea mobiliara;
- impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi.
In unele tari se percepe un impozit asupra plusului de valoare pe
care a dobandit-o un bun intr-o perioada de timp determinata, denumita
asupra castigului de capital.
In unele tari se impune si fluxul de valoare dobandit de anumite
bunuri mobiliare, inclusiv hartiile de valoare si bijuteriile.
La stabilirea acestui impozit se tine seama de durata de timp cat
bunul respectiv a fost detinut de o persoana, deoarece se presupune ca
operatiile de instrainare a unor bunuri la scurta vreme de la dobandirea lor
au un caracter speculativ. Cu cat perioada de detinere este mai scurta, cu
atat cota de impozit este mai mare. Plusul de valoare este impus in unele
tari in cote proportionale, iar in altele in cote progresive.
Subiectul acestui impozit este vanzatorul bunurilor imobiliare,
obiectul fiind diferenta intre pretul de vanzare si pretul de cumparare a
bunului respectiv (la acest din urma pret adaugandu-se eventualele
cheltuieli facute de proprietari cu modernizarea imobilului respectiv in
perioada de la cumparare pana la vanzare). Valoarea unei averi imobiliare
poate creste in diferite imprejurari cum ar fi: constituirea unei cai de
comunicatie in imediata apropiere a acestuia, extinderea perimetrului
unui oras astfel incat un teren sa fie scos din circuitul agricol si sa fie
utilizat pentru constructii de locuinte, executarea unor lucrari edilitare
(canalizare, electricitate).
Impozitul pe sporul de avere dobandit in timp de razboi.
Avea ca obiect averea dobandita in timpul sau ca urmare
nemijlocita a razboiului.
In Germania, Italia dupa primul razboi mondial, iar in Franta,
Marea Britanie si Statele Unite ale Americii dupa cel de-al doilea razboi
mondial a fost introdus impozitul pe supraprofitul de razboi, acesta
calculandu-se fie asupra profitului care depasea nivelul perioadei luate ca
baza, fie asupra profitului care depasea o anumita rata considerata
normala.
Desi calculat cu ajutorul cotelor progresive, acest impozit are un
randament prea ridicat datorita multiplelor cai de sustragere de la
impunere si datorita faptului ca moneda in care se platea era depreciata
datorita inflatiei.
Impozitul progresiv pe avere si pe imbogatirea din timpul
razboiului a fost propus de Nicolae Titulescu la cerea opiniei publice,
scanadalizate de castigurile fabuloase realizate de speculantii care s-au
ocupat de aprovizionarea armatei si populatiei in perioada 1914 - 1921.
Se aplica tuturor cetatenilor indiferent de nationalitate care
realizasera venituri in perioada amintita si viza averile nete obtinute prin
aplicarea unor serii de scazaminte. Impozitul crestea progresiv prin
aplicarea unor cote care ajungeau la 30% pentru averile de 20.000.000 lei
si 33% pentru tot ce depasea aceasta cifra.
Sumele ce s-ar fi incasat din acest impozit trebuiau sa fie afectate,
in special, pentru plata despagubirilor de razboi, reducerea datoriei
publice interne si pentru cheltuielile necesare refacerii tarii. Dar, nici
aceasta lege nu a fost aplicata.
1.3. Rolul de parghie financiara a impozitelor directe
Ca factor de influentare a proceselor de distribuire, redistribuire si

utilizare a produsului intern brut, politica fiscala a fiecarui stat prezinta un
interes particular pentru populatie, ca si pentru agentii economici.
Aceasta deoarece impozitele si taxele percepute de stat la nivel central
sau de unitatile administrativ – teritoriale la nivel local produc efecte pe
termen scurt sau lung, care favorizeaza evolutia economica si sociala in
directia dorita de organele de decizie sau efecte adverse, contrare celor
urmarite de putere, dupa caz.
De aceea, o politica fiscala bine fundamentata, care tine seama de
conditiile concrete ale vietii economice si sociale, de exigentele
prezentului si de imperativele viitorului, se poate dovedi benefica pentru
progres. In schimb, o politica fiscala care nu tine seama de aceste
elemente poate frana dezvoltarea, poate duce la involutie sau la tensiuni
sociale.
In fundamentarea unei politici fiscale eficiente si viabile trebuie
urmarite anumite elemente cum sunt:
- ce loc vor ocupa impozitele, taxele, si contributiile in totalul
resurselor financiare publice;
- ce tipuri de impozite vor alimenta cu precadere resursele statului:
impozitele pe venit si pe avere sau cele pe consum si operatiuni
comerciale internationale;
- care este gradul de fiscalitate in raport cu produsul intern brut pe
care il considera posibil de atins fara prejudicii de pentru societate;
- cum vor fi repartizate sarcinile fiscale intre persoanele fizice si
cele juridice;
- daca nivelul impozitelor pe venit va fi acelasi pentru grupurile
sociale indiferent de structura lor socioprofesionala, iar nivelul
impozitelor pe profit va fi acelasi pentru toate persoanele juridice,
indiferent de tipul societatii, de forma de proprietate asupra capitalului
social sau de marimea acestuia;
- daca impozitele vor fi utilizate exclusiv ca mijloace de alimentare
a bugetului cu resurse financiare sau vor servi ca instrumente de
influentare a vietii economice si de redistribuire a veniturilor intre
membrii societatii;
- daca impozitele vor avea un rol activ (interventionist) sau neutru.
In perioada de tranzitie la economia de piata, statul isi asuma rolul
de a crea cadrul economic, institutional si juridic in vederea realizarii
functionalitatii pietei economice. Autoritatea publica poate sa influenteze
activitatea economica prin politica fiscala cu ajutorul finantarii unor
obiective si actiuni pe seama resurselor publice, a unor instrumente
economico – financiare cum sunt impozitele si taxele, transferurile si
subventiile, creditul, dobanda, preturile, cursul de schimb.
Mecanismul de functionare a economiei nationale cuprinde o serie
de competente de natura financiara, care impreuna alcatuiesc mecanismul
financiar. Acesta are o structura complexa formata din: sistemul
financiar, parghiile financiare, cadrul institutional si cadrul juridic.
Politica fiscala cuprinde metodele si mijloacele concrete de procurare a
resurselor economice si a relatiilor comerciale. Politica in domeniul fiscal
trebuie sa stabileasca volumul si provenienta resurselor bugetare si
extrabugetare care pot constitui fondurile financiare ale statului, metodele
de prelevare utlizate, precum si obiectivele economice ce trebuie atinse
de instrumentele fiscale.
Principalele caracteristici ale politicii fiscale sunt:
- corelarea volumului resurselor fiscale cu volumul cheltuielilor
considerate indispensabile pentru satisfacerea nevoilor economico –
sociale in perioada considerata;
- impozitele si taxele pe persoane juridice in functie de venitul
realizat (profit), avere sau alte criterii percepute la termene dinainte
stabilite, impozitele si taxele operate la vanzarea de bunuri sau la
prestarea de servicii, la importul sau exportul de produse fara ca acestea
sa fie repartizate in prealabil pe platitori;
- influentarea proceselor economice, de stimulare a alocarii
eficiente a resurselor pentru relizarea cresterii economice, precum si
pentru atingere unor obiective de ordin social, demografic sau de alta
natura;
- tentativele de evaziune fiscale;
- respectarea principiilor de impunere a persoanelor fizice si
juridice, cum ar fi: echitatea fiscala, certitudinea impunerii, comoditatea
perceperii impozitelor, economicitatea mecanismului de prelevare a
impozitelor.
Masurile de politica fiscala joaca un rol integral in programele
economice ale unei tari, atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si
lung. Politica fiscala capata o semnificatie mai mare in programele de
ajustare orientate spre cresterea economica. Nu numai ca masurile de
politica fiscala trebuie sa contribuie la cresterea economiilor interne
necesare finantarii investitiilor asociate cu obiectivele cresterii
economice, dar, de asemenea, o atentie speciala trebuie acordata
modurilor in care politica fiscala influenteaza alocarea resurselor si
cresterea.
Din aceasta perspectiva pe termen lung, problematica politicii
fiscale include restructurarea impozitarii (raportul dintre impozitele
directe si indirecte, completarea structurii impozitelor cu noi impozite, in
raport cu modificarile institutionale din economie etc.), impactul maririi
ratelor marginale de impozitare asupra economiilor si investitiilor,
modificarile in structura cheltuielilor etc.
In ultimii ani, reforma sistemului de impozite in diferite tari a avut
ca scop, pe termen lung, stimularea economiilor, a investitiilor, a
comportamentelor pentru munca si, in final, a cresterii economice. Ideea
generala care a capatat o raspandire foarte larga si a ghidat reformele, in
special in tarile dezvoltate, a fost accea ca fortele pietei pot fi un ghid mai
bun catre o politica de impozitare eficienta, decat este interventia
guvernamentala. In acord cu aceasta idee, o serie de masuri au fost luate
pentru a genera deplasarea dinspre interventionismul prin impozite catre
neutralitatea impozitelor, care permite reducerea distorsiunilor generate
de impozite. In mod obiectiv sensul reformei impozitelor in fostele tari
socialiste nu a fost similar celui derulat in tarile dezvoltate, dar va trebui,
in mod inevitabil, sa urmeze acelasi sens din moment ce obiectivul
reformelor este ca fortele pietei sa joace un rol mai mare in alocarea
resurselor.
In Romania reforma impozitelor a vizat, in fazele de inceput, in
timp ce vechile structuri economice sunt demontate, un nou sistem de
impozite sa fie dezvoltat pentru a asigura, in noile conditii, venituri
bugetare adecvate, intr-un mod echitabil si cu distorsiuni minime asupra
preturilor. Datorita dificultatilor de a schimba in termen scurt
administrarea impozitelor, s-a considerat mai utila ajustarea temporara a
unor instrumente fiscale, astfel incat sa sprijine, in primul rand,
stabilizarea economiei. Instrumentele temporare au permis castigarea
timpului necesar pentru proiectarea unei restructurari fiscale mai adecvate
pe termen lung.
In Romania postrevolutionara s-a renuntat la metodele vechi,
specifice economie supercentralizate si s-au adoptat metode noi,
corespunzatoare perioadei de tranzitie la economia de piata. Astfel,
printre mijloacele utilizate pentru procurarea resurselor financiare
necesare statului se numara: impozitele pe salarii si alte venituri,
impozitul pe veniturile agricole ale populatiei, impozitul pe profit,
impozitul pe circulatia marfurilor, accize, taxe vamale, diverse impozite
si taxe locale, contributii pentru asigurarile sociale, primele de asigurare,
imprumuturile de stat etc. Pentru distribuirea resurselor financiare publice
catre diversi beneficiari, statul foloseste alocatiile de la buget la
finantarea unor investitii publice, intretinerea institutiilor public si pentru
finantarea unor actiuni de interes national; subventiile pentru completarea
resurselor proprii ale unor unitati economice si institutii publice,
transferurile catre anumite persoane fizice cu titlu definitiv si
nerambursabil, credite pentru productie si desfacere pe termen scurt,
imprumuturi pentru investitii pe termene milocii si lungi etc.
In tara noastra, obiectivele urmarite cu ajutorul parghiilor
economico – financiare vizeaza productia, schimbul, consumul sau
repartitia dupa caz. Astfel, interesul societatii cere sporirea productiei
interne de bunuri intr-un ritm mai rapid decat cel inregistrat in trecut,
sporirea exporturilor, reducerea importurilor. In scopul sporirii productiei,
statul poate folosi parghia pretului si pe cea a impozitului, in relatiile cu
agentii economici. Aprovizionarea economiei cu materii prime si
materiale pentru productie si cu anumite bunuri de natura investitiilor din
import face necesara sporirea exportului de marfuri de provenienta
romanesca. Intensificarea schimburilor comerciale cu strainatatea, in
conditiile adancirii diviziunii internationale a muncii, a devenit o
necesitate. Activizarea balantei comerciale reclama stimularea exportului
de produse romanesti, cu un grad cat mai ridicat de prelucrare, in conditii
de eficienta optima – in acest sens statul folosind parghiile pretului,
cursului de schimb valutar si impozitelor.
Pentru limitarea importurilor anumitor produse, ca si pentru
ingradirea scoaterii din tara a unor produse deficitare de catre persoane
fizice, statul are la indemana parghia taxelor vamale aplicabile atat la
import cat si la export. Orientarea cererii persoanelor fizice, care
realizeaza venituri in valuta, spre produse de origine romaneasca in loc sa
si le procure din import, se face in mod obisnuit prin intermediul taxelor
vamale, al cursului de schimb si al pretului intern.
Consumul intern sufera mutatii permanente ca urmare a
progresului tehnic neintrerupt si a diversificarii productiei, precum si
datorita restrictiilor impuse de structura ofertei de marfuri produse in tara
si de volumul limitat al resurselor valutare de care dispune economia.
Pentru influentarea consumului statul are la indemana parghiile preturilor,
impozitelor, sistemul de premiere etc.
Propunerile de masuri de reforma trebuie sa vizeze unul din
urmatoarele scopuri:
- evitarea dependentei de un numar limitat de impozite aplicat la un
numar limitat de platitori;
- imbunatatirea echitatii sistemului prin acordarea unei atentii mai
mari echitatii orizontale in comparatie cu echitatea pe verticala;
- inlaturarea distorsiunilor induse de impozite asupra deciziilor de
investitii sau asupra mediului afacerilor;
- incurajarea economiilor si imbunatatirea alocarilor lor intre
diferite instrumente de economisire;
- imbunatatirea stimulentelor pentru munca si pentru asumarea
riscului;
- atragerea investitiilor straine sau, cel putin, evitarea “fugii”
capitalului catre tari cu impozite mai scazute;
- descurajarea evaziunii fiscale si cresterii economiei subterane si
simplificarea procedurilor de aplicare a legii impozitelor;
- reducerea complexitatii sitemului atat pentru platitorii de
impozite, cat si pentru administratia impozitelor.
Cresterea ratelor impozitelor pe venitul din capital in sectorul
cooperatist trebuie evitata pentru a preveni urmatoarele doua efecte:
- o descurajare pe termen lung a utlizarii capitalului (relativ la forta
de munca) in sectorul cooperatist;
- descurajarea spiritului antreprenorial, prin reducerea investitiilor
initiale in noi firme care nu pot fi finantate din imprumuturi (sau, cu alte
cuvinte, evitarea discriminarii intre intreprinderile care finanteaza
investitiile marginale, in fapt, prin imprumut si cele care au restrictii de
credite).
In primul caz, datorita elasticitatii scazute pe termen scurt a ofertei
de capital, impozitele suplimentare sunt suportate de proprietari. Dar, pe
termen lung, elasticitatea ofertei de capital este nelimitata atat in
economiile deschise, cat si in economiile inchise, astfel incat, in cele din
urma, efectele impozitelor crescute sunt suportate de consumatorii
produselor provenite din sectorul corporatist si de cei ocupati in acest
sector. Pe masura ce capitalul in sectorul cooperatist va fi ajustat (prin
scadere) astfel incat venitul din capital (dupa impozitare) sa ramana
constant, venitul pe locuitor va scadea. Lucratorii in acest sector vor fi
afectati de scaderea capitalului deoarece va creste rata eliberarii fortei de
munca. In acelasi timp, preturile relative ale produselor realizate in
sectorul corporatist vor creste afectand puterea de cumparare a celor ce le
consuma.
Cel de-al doilea efect - descurajarea spiritului antreprenorial – este
generat de o crestere a impozitului pe venitul din capital al sectorului
corporatist datorita posibilitatilor oferite prin lege ca plata dobanzilor sa
fie dedusa atunci cand se calculeaza venitul impozabil. Venitul net al
firmelor din investirea suplimentara (peste investitiile din profit) a unui
leu depinde de modul in care aceasta investitie este finantata. Firmele pot
obtine capital in doua moduri: prin imprumut (sub forma de datori), caz
in care finantatorul are asigurata o dobanda, si prin emisiunea de noi parti
sociale sau actiuni, in care caz noii proprietari nu au garantat nici un
venit. In cazul finantarii prin imprumut, impozitul pe venitul din capital
reduce venitul marginal al investitiile firmei cu echivalentul ratei de
impozitare, dar acceasi reducere actioneaza si pentru costul marginal al
capitalului (datorita posibilitatii ca costurile cu dobanzile sa fie deduse
atunci cand se determina venitul impozabil). Astfel, deciziile de investitii
ale firmelor existente sunt neafectate de impozitul pe veniturile din
capital.
Nu acceasi este situatia in cazul firmelor nou infiintate. Acestea
vand actiuni pentru a creste capitalul, bancile (sau publicul care ar putea
cumpara obligatiuni) gasind ca acordarea de imprumuturi pe termen lung
micilor firme nou infiintate este inacceptabil de riscanta. Daca se tine
cont ca antreprenorii isi primesc veniturile mai degraba sub forma
titlurilor de proprietate (decat sub forma salariilor), atunci este evident ca
sistemul de impozitare a venitului corporatiilor, care permite deducerea
cheltuielilor cu dobanzile, este un sistem care franeaza spiritul
antreprenorial. Pe termen lung, efectele impozitarii excesive (sau chiar a
impozitarii), par, asadar, sa nu fie asociate atat de mult cu realocarea
resurselor in sectorul corporatist si cel necorporatist si curat al
progresului tehnic.
Este relativ usor sa maresti ratele de impozitare pentru anumite
sectoare sau tipuri de impozite. Dar aceasta nu inseamna ca o asemenea
politica este dezirabila din perspectiva dezvoltarii pe termen lung. Daca
acest lucru poate fi benefic sau nu depinde, in primul rand, de eficienta cu
care Guvernul foloseste veniturile aditionale.
Relatiile cauzale dintre ratele de impozitare si cresterea economica,
ritmul investitiilor si rata economiilor nu pot fi analizate pentru economia
Romaniei, deoarece in perioada economiei planificate nu exista o legatura
cauzala intre nivelul ratelor de impozitare si comportamentul agentilor
economici. Seriile care pot fi constituite pe perioada de tranzitie sunt pe
de o parte prea scurte, iar pe de alta parte corespund unei perioade de
profunde modificari structurale, in care comportamentele nu sunt stabile.
Totusi rezultatele efectuate de organisme cu reputatie in domeniu
(OECD, WB) pe esantioane reprezentative la nivelul mai multor tari
permit desprinderea unor tendinte.
Una din concluziile teoriei keynes-iste, larg imbratisata de unii
economisti este acea forma conform careia inflatia poate fi combatuta
prin cresterea impozitelor sau prin reducerea cheltuielilor. Cresterea
impozitelor a fost vazuta ca o cale mai eficienta de stabilizare decat
reducerea cheltuielilor, care adesea sunt asociate cu obiectivele sociale pe
termen lung si nu ar trebui sa fie schimbate in functie de evolutiile pe
termen scurt sau ciclice. Cresterea impozitelor, asa cum sustin multi
experti din finantele publice, reduce venitul disponibil al indivizilor si, in
final, reduce consumul, care se presupune ca depinde de venitul
disponibil. Aceasta reducere determina o scadere a venitului national,
care la randul ei genereaza presiunea in jos asupra preturilor si salariilor,
prin efectul sau asupra rate somajului si asupra utilizarii capacitatilor de
productie.
Aceste efecte deflationiste inevitabile ale cresterii ratelor de
impozitare au retinut atentia analistilor. In special s-a subliniat eficienta
pe care cresterea ratelor de impozitare o are in stabilizarea pe termen
scurt a economiei. Totusi, nivelul inalt al impozitarii si un interes reinnoit
pentru cercetarile in economia ofertei au relevat si alte doua efecte ale
cresterii ratelor de impozitare: impactul asupra cresterii preturilor si
impactul asupra diminuarii ofertei de factori de productie. Un rezultat
general, obtinut prin studii empirice, a fost acela ca exista o corelatie intre
nivelul ratelor medii de impozitare (masurate ca raport intre impozite si
PIB) si cresterea economica: ritmurile mai inalte de crestere economica
sunt asociate cu raporturi mai scazute intre impozite si PIB, si invers.
Argumentele sunt bine cunoscute: impozitele mai scazute (si cu atat mai
mult ratele marginale mai scazute) ar trebui sa stimuleze o crestere a
productiei prin oferirea stimulentelor de a economisi, a investi, a munci
mai mult si a inova. Desi influentele cele mai puternice sunt determinate
de ratele marginale de impozitare, la nivel agregat cuantificarile se pot
face numai prin niveluri medii.
Concluzia ce poate fi conturata in ceea ce priveste nivelul ratelor
de impozitare este urmatoarea: in timp ce efectele pe termen scurt ale
cresterii ratelor de impozitare asupra preturilor par sa fie indecise,
depinzand de multe alte variabile nominale, efectele pe termen lung par
sa fie negative, restrangand oferta de factori de productie, diminuand
economiile, investitiile si incetinind cresterea economica. Mai mult, pe
termen scurt efectele deflationiste ale ratelor de impozitare inalte (in
multe cazuri compensate de efectele inflationiste ale impozitelor) sunt
insotite de o scadere pe termen scurt al productiei.
Concluzia generala este aceea ca daca se analizeaza atat efectele
asupra cererii (deflationiste), cat si asupra ofertei (inflationiste), cresterea
ratelor de impozitare nu mai apare ca un mijloc eficient de combatere a
inflatiei.
Aceasta nu inseamna ca acest instrument al politicii economice
trebuie abandonat, ci inseamna ca trebuie acordata mai multa atentie
reducerii cheltuielilor, care poate avea un impact antiinflationist mai
puternic (printr-un multiplicator mai mare) si un efect mai mic asupra
poductiei decat impozitele. In al doilea rand trebuie evaluate acele
conditii in care cresterea ratelor de impozitare nu va fi urmata de scaderea
productiei pe termen lung. Legatura pozitiva intre ratele mai scazute de
impozitare si cresterea economica s-a stabilit pe baza rate medii efective
de impozitare. Ca atare, pot exista situatii in care “calitatea” sistemului de
impozite poate compensa efectele contractioniste ale cresterii ratelor de
impozitare.
Cel putin doi factori pot determina ca sporire a sarcinii fiscale
efective (impozite/PIB) sa poata fi asociata cu cresterea economica:
- Presiunea anterioara a imprumuturilor guvernamentale. Daca
aceste imprumuturi anterioare (bancare sau nebancare) au impiedicat
accesul multor intreprinderi private pe piata capitalului, atunci, o reducere
a cererilor sectorului public pentru creditul disponibil (ca urmare a
cresterii impozitelor), ar putea stimula, pe termen lung, investitiile
sectorului privat.
- Structura impozitelor. O tara cu un raport impozite/PIB ridicat,
dar cu o structura favorabila poate intrece performantele de crestere ale
unei tari cu un raport impozite/PIB mai redus, dar care descurajeaza
activitatile promotoare ale cresterii, sau impun rate inalte de impozitare
celor mai productive si inovative segmente ale populatiei.
Cele doua situatii in care cresterea ratelor de impozitare ar putea fi
asociata cu cresterea economica, trebuie judecate si din perspectiva
scopului initial al cresterii ratelor de impozitare: stabilirea preturilor. In
cazul discutiilor aprinse privind efectele impozitelor asupra preturilor,
ofertei fortei de munca, economisirii si evaziunii, pare sa existe un
consens, formulat in termeni generali, ca o crestere a ratelor de
impozitare poate conduce la o crestere a veniturilor bugetului, cand
nivelul impozitarii si al ratelor de impozitare ramane relativ scazut. O
crestere mai mare a ratelor de impozitare sporeste rata evaziunii aducand
venituri fiscale mai scazute (datorita stimularii economiei subterane sau
neraportarii veniturilor), ceea ce pune in pericol scopul initial al
stabilizarii preturilor. In aceasta situatie, veniturile fiscale necesare pentru
a reduce deficitul nu pot fi crescute, presiunile inflationiste exercitate de
deficit raman active.
Efectele asupra fortei de munca.

Cresterea ratelor de impozitare influenteaza oferta si alocarea
factorilor de productie in mod indirect prin intermediul comportamentelor
pe care le determina. Sensurile in care se exercita influentele nu pot fi
determinate fara ambiguitate.
Cresterea ratelor de impozitare afecteaza atat ratele medii cat si pe
cele marginale. Asa cum se argumenteaza in diferite studii realizate
incepand cu anii 70, reactiile fata de cele doua tipuri de rate sut diferite. O
crestere a ratelor medii este asociata mai degraba cu un efort de munca
mai mare din moment ce forta de munca lucreaza mai mult pentru a
compensa pierderile de venit datorita impozitelor marite. In schimb, o
crestere a ratelor marginale va determina muncitorii sa prefere mai mult
timp liber din moment ce acesta devine mai ieftin, decat sa intensifice
eforturile pentru a compensa pierderea de venit. Efectul determinat de
cresterea ratelor de impozitare a veniturilor pare sa aiba la randul sau, un
efect nedeterminat asupra productiei, efortul celor care sunt determinati
sa lucreze mai mult putand fi compensat de timpul liber suplimentar
pentru care opteaza altii.
Alte doua concluzii intemeiate statistic au adus un spor de
determinare:
- persoanele cu venituri mici sunt determinate sa lucreze mai mult
printr-o crestere a impozitelor, iar prsoanele cu venituri mari sunt
determinate sa lucreze mai putin;
- elasticitatea veniturilor persoanelor de sex feminin, tinere
nemaritate in raport cu impozitele este mica, in timp ce elasticitatea in
cazul femeilor maritate, al muncitorilor (barbati) tineri si batrani este
substantiala. Pe baza acestor observatii se poate spune ca productia este
afectata de cresterea ratelor de impozitare a veniturilor. Evident, o
reducere a impozitelor determina o crestere a productiei. Daca, totusi, o
crestere a ratelor de impozitare a veniturilor este considerata inevitabila
pentru echilibrarea bugetului, atunci urmatoarele masuri ar trebui avute in
vedere pentru a atenua efectele negative:
- conceperea modificarii ratelor de impozitare astfel incat cresterea
sa afecteze mai mult ratele medii de impozitare decat pe cele marginale,
pentru a beneficia de un declin minim in oferta de forta de munca;
- dezvoltarea de masuri antiinflationiste in alte zone ale politicii
pentru a combate o crestere a preturilor determinata de costurile
suplimentare atrase de reducerea factorilor de productie sau de mai
proasta lor alocare, induse de o crestere a ratelor de impozitare
Efecte in alocarea resurselor.

Nu numai nivelul ofertei fortei de munca si de economii este
afectat de impozite. Cresterea impozitelor poate avea afecte chiar mai
importante prin realocarea resurselor pe care o determina. Efectele de
realocare depind in primul rand de ratele marginale de impozitare si de
durata aplicarii unor rate inalte de impozitare. Forta de munca este
elastica in raport cu impozitele. Fluxurile migratorii pot creste rapid
dinspre sectoarele in care angajamentele privind munca sunt puternic
impozitate, catre cele care sunt impozitate mai putin. Cand intre
sectoarele oficiale nu exista asemenea discriminari, ratele inalte de
impozitare determina migrarea catre zonele subterane ale diferitelor
sectoare.
Efectul de realocare ineficienta a economiilor poate fi si mai mare

in cazul fortei de munca. Migrarea muncii este constransa de factori ca
relatiile personale, costul migrarii, schemele de pensionare etc.
Economiile pot fi realocate la costuri foarte scazute si impersonal.
Alocarea economiilor este in mod evident distorsionata de impozitele
inalte asociate cu rate marginale mari, mai ales in cazurile in care
veniturile sunt distorsionate de rate inalte ale inflatiei. In acest caz,
economiile sunt retrase din circuitele productive si sunt realocate pentru
activitati sau active mai putin impozitate (locuinte, bijuterii) dar si mai
putin productive.
Efectele asupra inovarii.

Diverse studii au aratat ca schimbarile tehnice au determinat,
alaturi de capital si forta de munca, cresterea economica. Schimbarea
tehnica include imbunatatirea tehnologiilor si a managementului si
inovarea de produs.
Impozitele mari restrang resursele, in timp ce impozitele scazute pe
venitul corporatiilor si pe venit personal permite vanzatorilor sa dispuna
de resurse si stimulente pentru a lansa noi firme si produse, si sa
introduca sau sa dezvolte tehnologiile noi. Aceasta se transforma in cele
din urma in avantaj pentru bugetul public. Daca cresterea economica
apare in mod rapid ca raspuns la practicarea unor impozite scazute, atunci
veniturile cresc si noi oportunitati sunt create pe piata interna, astfel
stimulandu-se cresterea productiei. Aceasta, in schimb, plaseaza platitorii
de impozite in clase de impozitare mai inalte si permite Guvernului sa
obtina mai multe venituri cu care sa acopere cresterea cheltuielilor pentru
servicii si investitii in timp ce mentin ratele de impozitare la niveluri
relativ scazute.
Actiunea parghiilor economico-financiare consta nu numai in
trezirea interesului economic al participantilor la procesele economice in
realizarea anumitor obiective, dar si in sanctionarea materiala a acestora,
in cazul nerespectarii unor obligatii legale sau contractuale.
Asadar, parghiile economico-financiare ocupa un loc important in
mecanismul de functionare a economiei si se comporta ca metode
economice de conducere. Folosirea parghiilor economico-financiare nu
exclude necesitatea utilizarii, in completare, a unor metode
administrative, care se completeaza reciproc.
1.4. Incidenta impozitelor directe in procesul de decizie a

agentilor economici
Fiscalitatea in datele de mediu ale intreprinderii, cu acelasi titlu ca

elasticitatea cererii sau natura pietei, intrucat, in functie de aceasta
variabila este ales modul de finantare al activitatii, modul de amortizare si
structura juridica.
Importanta cantitativa a prelevarilor catre autoritatea publica
conduce la nivelul agentilor economici la cautarea unor efecte care se
dovedesc contradictorii si complementare.
Fiecare interprindere este atinsa in structura si obiectivele ei, intr-
un mod direct de interventiile legiuitorului, ceea ce antreneaza distorsiuni
in comportamentul acesteia, care sunt rezultatul presiunii fiscale corectate
de capacitatea de a se adapta la astfel de influente. Prima dimensiune este
o atitudine psihologica a decidentilor vis-a-vis de impozite. Atitudinea
psihologica a factorilor de decizie se inscrie intr-un cadru mai general,
respectiv cel al pozitiei cetatenilor in fata impozitelor.
Din acest punct de vedere impozitele directe sunt rareori percepute
la finantarea cheltuielilor publice, ci ca o prelevare impovaratoare, care
genereaza o larga injustitie sociala. Toate categoriile de contribuabili se
simt excesiv imopzitate, inclusiv acelea care, prin situatia lor financiara,
au multiple posibilitati de influentare a bazei impozabile si prin aceasta,
suma impozitului.
Daca se ia in calcul aspectul psihologic, efectul impozitului
depinde de cel putin 5 variabile: suma reala a impozitului, capacitatea
factorului de decizie de a evalua sarcina fiscala reala, atitudinea aceluiasi
factor de decizie fata de stat, capacitatea de a utiliza regulile
administrative in favoarea firmei.
Referitor la impozitele datorate de intreprindere, esential este faptul
ca acestea sunt achitate in mod diferit de contribuabilii care compun
firma respectiva. Actionarii sunt direct vizati de impozitul pe profit. La
modul general atunci cand exista o diferenta intre impozitarea profiturilor
distribuite si a celor nedistribuite, se va cauta plusvaloarea de actiuni.
Cand impozitul pe profit devine superior celui pe venit atunci se va
incuraja renumerarea efectiva a capitalului prin salarii si onorarii artificial
marite.
Deducerea dobanzilor la imprumuturi din venitul impozabil al
firmei ii determina, cel mai adesea, pe gestionarii acesteia sa privilegieze
imprumutul ca sursa de finantare a activitatii. Cresterea taxei marginale
asupra profitului poate creste sau reduce activitatea lucratorilor si a
angajatilor.
Instituirea de impozite si cheltuieli sociale asupra salariilor duce la
cresterea costului relativ al muncii in raport cu capitalul, dupa tipul de
impozit si cheltuieli sociale, actionarii, managerii si angajatii firmei fiind
afectati in moduri diferite.
In raport cu timpul, se distinge o caracteristica a sarcinilor fiscale
ale intreprinderii: aceea ca sunt datate. Decalajul intre venituri si plata
impozitului aferent modifica actiunea impozitului asupra intreprinderii,
decalajul putand fi accentuat de inflatie ca urmare a veniturilor si
cheltuielilor cu caracter fiscal.
Analiza temporala a fiscalitatii demonstreaza in mod egal ca
firma este in masura sa conserve rezervele de evaluare care apar si care
sunt impozitate numai in momentul realizarii lor.
Teoria bilantului, care masoara venitul ca diferenta intre activele
nete de la sfarsitul si inceputul perioadei, nu este complet aplicabila pe
plan fiscal, datorita faptului ca exista castiguri virtuale in capital, dificil
de contabilizat. Rezulta astfel, ca venitul periodic al unui agent economic
nu poate fi calculat, niciodata, cu exactitate.
In comportamentul agentilor economici se pot manifesta, sub
influenta fiscalitatii, o serie de modificari si de schimbari, ceea ce
genereaza distorsiuni fiscale. Acestea conduc la modificarea starii initiale
a firmei, stare considerata normala inainte de interventia presiunii fiscale.
In raport cu alegerea structurii juridice si a obiectului de activitate, poate
opera o clasare a distorsiunilor fiscale in functie de nivelul la care se
manifesta: in structura firmei si in deciziile de gestiune.
Se poate considera ca structura functiei de productie este, in parte,
determinata de natura activitatii si este supusa cheltuielilor sociale,
impozitului pe salarii si impozitelor locale. Pentru intreprinderile de
mica dimensiune numarul de salariati poate modifica taxa cheltuielilor
sociale, in timp ce cifra de afaceri poate defini modalitatile de percepere a
impozitului de profit. Mai mult, asezarea impozitului pe profit poate varia
in functie de modul de finantare a activitatii.
In acelasi registru al influentei fiscalitatii directe asupra deciziilor
adoptate de intreprindere, pot fi mentionate destinatiile unor parti din
profit care produc reduceri proportionale ale sarcinii fiscale datorate, cum
este in cazul reinvestirii unei parti din profit pentru modernizarea
tehnologiilor de fabricatie, pentru extinderea activitatii si pentru investitii
destinate protejarii mediului inconjurator.
Potentialul intreprinderii, format din ansamblul mijloacelor sale de
productie, de vanzare sau distribuire a serviciilor, este afectat si de
impozite precum impozitul asupra terenurilor, taxa asupra
mijloacelor de transport, impozitul asupra cladirilor si contributiile
generate de plata salariilor.
Pentru a putea fi competitiva, intreprinderea supusa unei impozitari
directe, trebuie sa-si optimizeze sarcina fiscala. In acest scop, este necesar
ca gestionarii entitatilor economice sa dispuna de instrumente accesibile
pentru a se afla in conformitate cu legislatia fiscala.
Un impozit este cunoscut daca sunt stabilite: categoriile
impozabile, baza impozabila si cota aplicata, variabile care depind, la
randul lor, de o serie de parametri. Categoria impozabila poate fi definita
in functie de urmatoarele variabile: natura activitatii profesionale, forma
juridica, localizarea, data crearii intreprinderii, plata unui alt impozit,
numarul de salariati, natura juridica a operatiunilor, destinatia produsului,
natura produsului, durata de posesie a bunurilor.
Baza impozabila sau asieta impozitului ia in considerare elemente
valorice precum: valoarea bunurilor, suma salariilor sau a veniturilor,
capacitatea cilindrica a autovehiculelor etc. In fine, cota de impozitare
este influentata de nivelul de responsabilitate ierarhica, de natura
veniturilor si de o multime de parametri ce influenteaza baza impozabila.
[1]
Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit
2
Legea nr. 73/1996 privind aprobarea O.G. nr.70/1994 privind impozitul pe profit
1
Ordonanta nr. 73/27.08.1999 privind imopzitul pe venit publicat in M.Of. nr. 409/31.08.1999
1
Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
CAPITOLUL 2
ASEZAREA SI PERCEPEREA IMPOZITULUI

PE PROFIT
2.1. Evolutia impozitelor pe profit
Reforma fiscala, componenta a reformei economice si sociale,

urmareste construirea unui sistem fiscal coerent si eficient pentru a putea
face fata cerintelor la economia de piata.
Regimul comunist a renuntat la clasificarile si principiile
traditionale ale impunerii pentru a masca cat mai bine metoda de
comanda a preluarii fortate la buget a intregului venit net care depasea
necesitatile minime ale intreprinderilor de stat. Numai in cadrul relatiilor
statului cu sectorul cooperatist si cel particular s-a aplicat o anumita
politica fiscala, dar avand o pondere redusa in economia nationala,
aportul lor este neglijabil. De aceea este dificil a inchega un nou sistem
fiscal viabil si eficient.
Totusi , acest lucru trebuie realizat, deoarece in cazul economiei de
piata in care toti agentii economici sunt in majoritate autonomi, statul nu-
si poate realiza veniturile sale prin metode administrative (de comanda),
ci prin parghii fiscale.
Printre cele mai importante masuri de constituire a unui sistem
fiscal s-a numarat si adoptarea Legii impozitului pe profit[1]. Inaintea
acestei legi agentii economici erau supusi unui sistem fiscal diferentiat.
Astfel, de exemplu, unitatile economice de stat datorau impozitul pe
beneficiu cu cota minima de 54% si cea maxima de 95% , cooperativele
mestesugaresti erau impuse cu cota intre 21,5% si 90%, iar cele de
consum si de credit cu 25%, CEC datora 70%, Loto 100% iar
Administratia Asigurarilor de Stat 60% din beneficiu, societatile mixte
datorau 30% intreprinderile mici si asociatiile cu scop lucrativ plateau
intre 10% si 50% din beneficiu.
Impozitele datorate de persoanele juridice erau diferite nu numai
din punct de vedere al categoriilor de cote de impunere, dar si in ceea ce
priveste nivelul acestor cote, baza impozabila, calculul impozitului si alte
elemente ale impunerii. Deci, cu alte cuvinte, agentii economici din sfere
diferite de activitate plateau impozite cu sume diferite.
Aparitia Legii impozitului pe profit, a creat premisele constituirii
unui cadru juridic unitar privind impozitul pe profit datorat de toate
persoanele juridice, asigurand participarea tuturor agentilor economici la
formarea veniturilor bugetului public in raport cu marimea profitului
obtinut, clasificand subiectii si baza de impozitare, stabilind unele
facilitati fiscale, relativ stimulative.
In aceste conditii, ponderea impozitului pe profit in produsul intern
brut a scazut in mod simtitor de la 5,3% in anul 1991, la 3,6% in anul
1993. S-a apreciat ca a fost favorizata proliferarea scutirilor de impozit
(care s-a acordat uneori in cascada la aceeasi contribuabili), a lipsit un
sistem de ajustare neutra, in raport de evolutia inflatiei, a activelor si
pasivelor societatilor comerciale in scopuri fiscale, ceea ce a dus la
erodarea bazei de impunere.
Rezultatul acestei politici a fost ca, societatile private si mixte
aproape ca nu au platit impozit, fapt care a costat bugetul statului cu sume
reprezentand 3.0% din produsul intern brut. La aceasta s-a adaugat si
faptul ca prin dorinta de a atrage investitiile straine s-a acordat un
tratament fiscal discriminatoriu fata de investitorii autohtoni. Scutirile
intre 2-5 ani acordate acestora in comparatie cu 6 luni - 5ani pentru
intreprinzatorii romani, nu au constituit facilitati pentru atragerea de
capital strain, ci bariere, cel putin din doua motive:
- pentru profitul scutit in Romania, investitorii straini platesc
impozit in tara de rezidenta, de regula cu cote mult mai mari, sau cotele
din conventiile de evitare a dublei impuneri;
- se transfera in acest fel dreptul de impunere a statului roman,
tarilor de origine ale investitorilor straini, astfel ca fiscul din aceste tari isi
asigura cresterea veniturilor sale pe seama profiturilor realizate in
Romania.
Consecinta acestor facilitati discriminatorii, acordate investitiilor
straine, a determinat proliferarea intr-o proportie covarsitoare a
societatilor comerciale cu participare straina avand un suport strain redus
la capitalul social, respectiv intre 2 dolari si 1000 dolari. Aceste societati
au avut profituri foarte mari care au fost transferate in strainatate fara a fi
impozitate in tara noastra, ceea ce echivaleaza cu export de produs
national.
Tranzitia la economia de piata si dobandirea calitatii de membru
asociat al Uniunii Europene au impus restructurarea sistemului fiscal,
inclusiv a impozitului pe profit si armonizarea legislatiei fiscale cu
principiile si procedurile adoptate de membrii Uniunii, ca o conditie a
obtinerii de catre Romania a calitatii de membru cu toate drepturile
aferente.
Astfel, incepand cu data de 1.01.1995[2] s-au facut unele modificari
cu privire la conceptia de impunere a profitului, baza de impozitare poate
fi corectata in functie de nivelul inflatiei, scutirile de impozit au fost
eliminate atat pentru investitorii straini cat si pentru investitorii romani,
se reglementeaza amortizarea accelerata a mijloacelor fixe, iar cotele de
impozitare se prezentau conform tabelului de mai jos.
Tabel nr.2 privind cotele de impunere a profitului impozabil pana

la 29.12.1999
38% cota normala de impunere a profitului impozabil

38% + kx22% pentru contribuabilii care obtin venituri din
jocuri de noroc, baruri si cluburi de noapte (k reprezentand
ponderea veniturilor realizate din aceste activitati in volumul
total al veniturilor)
80 % asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor
deductibile si a fondului de rezerva, in cazul Bancii Nationale a
Romaniei
38% + 6.2% asupra profitului impozabil al unei persoane
juridice straine realizat printr-un sediu permanent in Romania
25% cota impozit profit pentru contribuabilii care realizeaza
anual cel putin 80% din venituri din agricultura si organizatiile
cooperatiei de consum
Ulterior aceasta lege a suferit unele modificari[3].

Incepand cu 29.12.1999 s-a stabilit cota de impozitare a profitului
obtinut de persoanele fizice si persoanele juridice la nivelul de 25% - cota
care este valabila si in prezent, cu unele exceptii analizate in capitolul
III.3.
2.2 Teorii moderne ale repercursiunii impozitului pe profit
Impozitarea beneficiului este una din preocuparile permanente ale

managerilor intreprinderilor si reprezinta, in acelasi timp, o variabila
economica fundamentala din viata curenta a agentului economic. Pentru
desprinderea unor concluzii referitoare la efectele economice ale
impozitului pe profit, este necesara parcurgerea mai multor stadii,
respectiv teoria presiunii fiscale trebuie sa fie precedata de teoria
incidentei. Aceasta din urma este "o adevarata strangulare pentru intreaga
teorie a efectelor impozitelor".
In timp ce teoria economica traditionala demonstreaza ca
repercursiunea impozitului pe beneficiu nu este posibila decat pe termen
scurt si nu este previzibila decat pe termen lung, teoria financiara
moderna, stimulata de studii econometrice, comporta judecati mai
nuantate.
• TEORIA CLASICÃ
In formularea sa cea mai veche, cea de pana la David Ricardo,

teoria
economica nega posibilitatea unui transfer al impozitului pe profit.
Aceasta teorie, de fapt, pornea de la ipoteza concurentei pure si perfecte,
respectiv a situatiei in care cererea si oferta tuturor produselor si
factorilor de productie se caracterizeaza prin fluiditate si atomocitate. In
asemenea conditii, intreprinderea considera pretul pietei ca o informatie
data.
Cautand sa maximizeze profitul sau, aceasta va avea interesul sa
vanda o cantitate de produse, astfel incat costul sau marginal sa fie egal
cu pretul, care este determinat de piata. Sub aceasta conditie, si numai sub
aceasta, intreprinderea va obtine profit maxim.
O intreprindere are interesul sa produca, dupa teoria clasica, preturi
in perioade scurte, astfel incat pretul de vanzare pe piata sa ii permita sa
acopere costurile variabile si inca o parte din costurile fixe care, astfel nu
sunt definitiv pierdute.
Daca pretul pietii este inferior costului variabil mediu,
intreprinderea are interesul de a opri intreaga productie.
Echilibrul intreprinderii in situatia de monopol, nu este dificil de
determinat, pentru ca vanzatorul, in absenta unei forte colective, cum este
concurenta, va determina cantitatea si pretul de vanzare care ii va permite
obtinerea unui profit maxim, prin egalizarea costului marginal cu venitul
marginal.
In concluzie, productia firmei, a volumului de productie care
asigura maximizarea profitului este cel de la punctul C din grafic. Astfel
"maximum de profit economic este atins la acel nivel al productiei la
care venitul marginal egaleaza costul marginal".
Cand productia firmei atinge punctul C, costul mediu este D si
costul total este dat de OC x OD. Venitul mediu este E si venitul total
este OC x OE. Profitul economic (supranatural) este (OC x OD ) - (OC
x OE ) care este de fapt DEGF, in cadrul desenului de mai jos, fiind
hasurata.
Grafic nr.1 privind determinarea profitului supranatural
cost marginal
G venit mediu=venit marginal
F
productia care asigura
profitul maxim
productia
A C B
Formularea de mai sus prin care se exprima ideea ca profitul este
maxim atunci cand venitul marginal egaleaza costul marginal nu este
suficienta.
In graficul de mai jos, acest lucru se intampla atunci cand productia
atinge atat punctul X cat si punctul Y .
Grafic nr.2 privind determinarea profitului maxim
cost marginal
venit marginal
productie
X Y
Daca productia firmei este la punctul X si firma va produce in

continuare o unitate aditionala de produs, profitul economic al firmei va
creste datorita faptului ca costul marginal este mai mic decat venitul
marginal.
Daca productia firmei este la punctul Y si firma va produce in
continuare o unitate suplimentara de produs, profitul ei economic va
scadea deoarece costul marginal va depasi venitul marginal.
Deci, punctul Y este cel la care productia maximizeaza profitul.
Profitul economic este, in concluzie, maximizat atunci cand venitul
marginal egaleaza costul marginal, iar curba costului marginal este in
crestere.
Se pune problema daca exista posibilitatea transferarii impozitului
pe profitul societatii. Atentia trebuie indreptata catre baza impozitului.
Se disting patru moduri de asezare posibila pentru impozitul pe
profit:
- productia bruta, sau suma vanzarilor;
- beneficiile brute;
- beneficiile nete;
- profiturile.
Daca impozitul este asezat asupra productiei brute, sau asupra
vanzarii, iar piata este de tip concurential, impozitul este, in mod obisnuit,
repercutat asupra consumatorilor, in totalitatea sa, fara cazuri particulare.
Alegerea unei astfel de baze de asezare a impozitului risca sa
majoreze pretul peste suma bruta a impozitului, pentru ca la acestea din
urma, trebuie sa se adauge dobanzile aferente sumelor necesare pentru
plata efectiva.
Un impozit asezat asupra profiturilor brute, atunci cand piata se
afla in concurenta perfecta sau de monopol, trebuie sa se repercuteze, in
functie de raportul dintre elasticitatea cererii si elasticitatea ofertei. Un
impozit de o suma fixa ce loveste un monopol afecteaza profiturile
acestuia dar nu modifica, in perioade scurte, configuratia curbelor, deci el
nu se repercuteaza.
Daca piata este concurentiala, pe termen lung se va produce o
majorare de pret. Impozitul pe beneficiul net, este astfel, singurul care
merita titlul de impozit pe profit. Un impozit general sau universal asupra
profitului, in sensul unui impozit uniform asupra profiturilor, nu exista
decat daca se vorbeste de un impozit general uniform asupra tuturor
capitalurilor. Un astfel de impozit general nu este, insa niciodata
susceptibil de a se repercuta.
Impozitul pe profit actioneaza indiferent care este sectorul de
activitate al intreprinderii. Orice profit realizat, indiferent in ce sector, se
va reduce proportional cu cota de impozitare. Aceasta semnifica faptul ca
nu exista nici un interes de a efectua deplasari, de la un sector de
activitate la altul, pentru a scapa de impozit. Impozitul pe profit nu este,
prin urmare, repercutabil.
Teza imposibilitatii unei repercursiuni a impozitului are o
consecinta foarte importanta, pentru ca ea permite rezolvarea controversei
cu privire la baza de impozitare (venituri brute sau nete) si cu privire la
tipul pietei (piata de concurenta sau piata de monopol), retinandu-se cea
de-a doua solutie. Referitor la aceasta, trebuie subliniate doua aspecte :
- teoria traditionala a firmei este construita pe ipoteza
cautarii profitului maxim;
- forma juridico-economica a tuturor intreprinderilor este aceeasi.
Ipoteza de maximizare a profitului antreneaza o alta, relativa la
rigoarea calculului pretului. Din acest punct de vedere, gestionarea
"punctului mort" pe care il calculeaza contabilitatea este larg utilizata.
Astfel, cautarea profitului maxim se reduce la simpla cautare a
profitului . Mai mult, contributiile la analiza organizatiilor au aratat ca
obiectivul obtinerii de profit, nu este singura motivatie a echipelor de
conducatori ale marilor intreprinderi.
In schimb, teoria traditionala presupune ca impozitul pe profitul
societatii este general, numai ca diferitele sectoare de activitate sunt
compuse din intreprinderi a caror forma juridica este foarte variata.
Din aceste forme juridice diferite decurg obligatii fiscale diferite
care se afla la originea opozitiei economice: intreprinderile aceluiasi
sector nu recepteaza toata fiscalitatea, in aceeasi masura si se prezinta pe
piata in situatii diferentiate.
In cadrul acestei teorii traditionale, trebuie remarcat faptul ca
antreprenorul are un rol extrem de pasiv. El suporta pretul determinat
aproape independent pe piata, spera un profit pur, dar nu poate face nimic
pentru realizarile lui. Astfel, intr-o asemenea viziune, epurata de elemente
ale sistemului capitalist, profitul, sanctiunea sistemului scapa de sub orice
control ce vine din partea intreprinzatorului sau, dupa cum arata C.
Cosciani: "motivatia principala rezida in faptul ca beneficiul este privit ca
un venit suplimentar, pe care si-l asigura intreprinderile, si care, in
consecinta, nu intra in formarea costului de productie".
Mai mult, atata timp cat se poate vorbi despre faptul ca gestionarul
intreprinderii asteapta sa cunoasca rezultatele anuale, pentru a decide
asupra investitiilor si surselor de finantare, de asemenea se poate vorbi de
un post-profit, prin opozitie cu un ante-profit, pentru care gestionarul
activitatii refuza sa ramana pasiv, incercand chiar sa-l determine si sa-l
influenteze.
• INCERCÃRI DE REVIZUIRE A TEORIEI CLASICE
Autori precum R. Musgrave, M. Krzyaniac, R. Goode, C. Cosciani

si altii sunt de acord cu afirmatia conform careia, reformularea teoriei
transferului impozitului pe profit provine de la oamenii de afaceri, ce
considera acest impozit un cost care greveaza produsele lor. In alti
termeni, dupa aceasta teorie, o variatie intervenita in impozitarea
profiturilor societatii antreneaza o ajustare a preturilor, astfel incat,
impozitul pe profit devine un fel de impozit asupra vanzarilor.
Intreprinderile vor cauta mai putin, sa maximizeze profiturile lor,
deci vor fi mai interesate sa vanda la preturi care sa le acopere costurile
fixe si variabile, permitand o marja rezonabila a profiturilor.
Determinarea preturilor nu se mai realizeaza conform teoriei traditionale
prin referinta la costul marginal, ci mai simplu, prin adaugarea unei marje
la costul total mediu.
Aceasta teza a fost sustinuta si de alti autori care au aratat ca:
"Impozitele societatii sunt costuri. Modul in care ele sunt asezate nu
schimba nimic. Costurile trebuie platite de consumatori prin preturi.
Impozitul pe profitul societatii este, in fapt, un impozit asupra
vanzatorilor".
Daca se iau in considerare, in principal, comertul si industria, se va
observa ca industriasii si comerciantii calculeaza remuneratiile lor,
proportional cu preturile. In masura in care se majoreaza preturile, ca
urmare a prelevarilor fiscale, remuneratiile intreprinzatorilor se vor
majora si ele de unde rezulta, cu claritate, ideea unei interconditionari
intre fiscalitate, preturi si remuneratii. In fata acestei repuneri in discutie a
ipotezei maximizarii profitului, se remarca faptul ca, deciziile oamenilor
de afaceri, relativ la pretul produselor lor, sunt influentate aproape
invizibil, de forte ale pietei, pe care ei nu si le imagineaza.
Din aceste noi moduri de repunere a problemelor, a decurs o
concluzie fundamentala cu privire la intreprinderea marginala; aceasta
este intreprinderea al carei beneficiu il lasa pe antreprenorul ei indecis.
Notiunea de profit minim, indusa de definitia de mai sus, reclama o alta:
cea de orizont economic, care permite luarea in considerare a duratei
asupra careia gestionarul intreprinderii face anticipari si isi permite
profitul maxim.
In general, teoria moderna a adoptat distinctia intre repercursiunea
pe termen scurt si cea pe termen lung, dar, intrucat numai prima dintre
cele doua prezinta anumite dificultati, aceasta a fost pe larg studiata.
Alaturi de o astfel de distinctie, operanta este si o alta, si anume cea
dintre translatia progresiva si cea oblica sau regresiva. Translatia
progresiva desemneaza o repercursiune asupra consumatorilor de produse
in timp ce translatia regresiva ridica problema repercursiunii asupra
factorilor de productie utilizati de intreprindere.
Pe termen scurt, componentele costurilor de productie nu comporta
numai elementele constante si elementele variabile ci in egala masura,
toate elementele pe care legislatiile fiscale le fac sa intre in beneficiul de
exploatare propriu-zis, dar si venituri accesorii ale bunurilor financiare
sau mobiliare care figureaza in activ, ca si profituri diverse, precum
plusvaloarea.
• INFLUENTA IMPOZITULUI PE PROFIT ASUPRA

POZITIEI INTREPRINDERII PE PIATÃ
In conditii de concurenta, intr-o economie de piata orice

intreprindere dispune de o anumita putere pe piata. Aceasta putere se
traduce prin posibilitatea de a interveni asupra preturilor si asupra
cantitatilor vandute cu scopul obtinerii unui beneficiu net superior pe
unitatea de capital investita. Maximizarea profitului conduce
intreprinderea la doua atitudini complementare:
- pe termen scurt agentul economic utilizeaza puterea de piata de
care dispune printr-un profit superior celui al concurentei perfecte;
- pe termen lung firma investeste in conservarea puterii de piata
pentru a-si asigura securitate si profit.
Fiscalitatea intervine pentru a reduce profitul firmei, prin
intermediul impozitului pe profit. Transferabilitatea impozitelor, pe
termen scurt se refera la puterea de care dispune firma, pentru
modificarea preturilor sale si a cantitatilor de produse vandute, pentru
restabilirea impozitului inainte de impozitare.
Pe perioade mai lungi, fiscalitatea intervine in puterea firmei prin
aceea ca favorizeaza mijloacele de mentinere sau de crestere a pozitiei
acesteia pe piata.
Puterea instantanee pe piata se masoara printr-un coeficient L,
unde:
in care:
p - pretul practicat
mc - costul marginal
Atunci cand pretul este superior costului marginal (p>mc) agentul

economic dispune de un anumit grad de putere pe piata, masurat prin
capacitatea de a practica un pret superior pretului concurentei perfecte.
In aceste conditii - p - este un pret fantoma, ce corespunde utilizarii
complete a puterii pe piata, care sa-i asigure cea mai mare securitate.
Aceasta se descompune in trei politici complementare:
- politica de preturi;
- politica de promovare a noilor produse;
- politica de cercetare - dezvoltare.
Profitul inferior celui normal, care este realizat prin astfel de
politici de securitate, nu reprezinta decat un transfer de resurse spre
termene mai indepartate. Pentru reorganizarea structurilor sale de piata,
prin scaderea numarului de concurenti, practicarea de importante
cheltuieli de publicitate si acumularea unei experiente tehnice care sa-i
diferentieze produsul si marca, intreprinderea utilizeaza instrumentul
fiscalitatii, care asigura o serie de avantaje.
Cheltuielile de cercetare - dezvoltare sunt tratate diferit, in functie
de reglementarile fiscale in diferite tari dar se constata ca exista o legatura
directa intre puterea agentului de piata si cheltuielile sale de cercetare -
dezvoltare, pentru ca fiscalitatea acorda conditii de amortizare
privilegiata (cheltuielile cu publicitatea sunt amortizate imediat, iar cele
de cercetare - dezvoltare sunt amortizate dupa metoda accelerata).
Exista o legatura dialectica intre puterea firmei pe piata si
fiscalitate, a doua consolidand-o pe prima, care va dispune astfel de
mijloace pentru reducerea aceleiasi fiscalitati. Daca fiscalitatea
incurajeaza cheltuielile a caror rentabilitate creste odata cu puterea pe
piata, ea contribuie la cresterea acestei puteri care antreneaza translatia
partiala a impozitului pe profit asupra clientilor.
Obiectivul catre care tinde orice intreprinzator, este pe termen lung
supravietuirea firmei sale. Pe termen scurt poate fi urmarita maximizarea
unei singure variabile cum ar fi:
- maximizarea vanzarilor;
- maximizarea veniturilor salariatilor;
- maximizarea profiturilor.
Agentul economic care-si maximizeaza vanzarile este influentat de
impozitul pe profit. Prin maximizarea vanzarilor agentul economic
incearca sa-si mentina situatia pe piata, in ceea ce priveste volumul
vanzarilor si relatia intre marimea intreprinderii si nivelul salariilor.
Intreprinderea care isi maximizeaza vanzarile este influentata de
impozitul pe profit daca aceasta obtine un profit minim. Datorita
impozitului pe profit, agentul se va orienta catre scaderea cheltuielilor de
productie astfel incat sa se obtina egalitatea intre costul marginal si
venitul marginal.
Fiscalitatea mai poate actiona si asupra veniturilor salariatilor.
Daca acestia participa la deciziile intreprinderii, iar profitul dupa
remunerarea capitalului este distribuit intre salariati, influenta fiscalitatii
este diferita fata de cea a unei intreprinderi care maximizeaza profitul sau
destinat actionarilor. S-a demonstrat ca un impozit direct antreneaza o
crestere a numarului de salariati si a productiei insotita de o reducere a
pretului.
Pe termen lung, impozitul pe profit este transferat asupra
consumatorilor ca urmare a fluxurilor de capital care se deplaseaza
dinspre sectoarele impozitate catre cele neimpozitate.
Acesta este repercutat asupra pretului, ceea ce antreneaza o scadere
a cantitatii produse.
Inlocuirea scopului de maximizare a profitului prin cel de
maximizare a vanzarilor, precum si pe cel de crestere a cifrei de afaceri
cu cel de obtinere a unui profit minim, reprezinta elemente pe care le
revendica intreprinderea pe termen lung. Profitul este un factor al cresterii
economice, ceea ce permite finantarea noilor investitii, dar este si o frana
in calea cresterii economice, prin aceea ca limiteaza productia la nivelul
la care are loc egalitatea intre costul marginal si venitul marginal. Rata de
crestere economica determina un cost al capitalului legat de riscul pe
care-l antreneaza o crestere superioara sau inferioara cresterii pietei in
general.
Ea actioneaza si asupra ratei profitului odata cu cresterea costului
de productie. Daca factorii de crestere ai firmei sunt interdependenti,
fiscalitatea actioneaza asupra optimului modificand costul capitalului si
relatia dintre cota de impozitare a profitului si rata de crestere prin
introducerea de incongruente in finantarea cresterii economice.
2.3. Platitorii impozitului pe profit
In categoria platitorilor impozitului pe profit denumiti in

continuare contribuabili se incadreaza o serie de persoane juridice si
fizice.
Sunt obligati la plata impozitului pe profit conform legislatiei[4]
urmatorii contribuabili:
- persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din
orice sursa, atat din Romania cat si din strainatate;
Din aceasta categorie fac parte: regiile autonome indiferent de
subordonare, societatile comerciale, indiferent de forma juridica de
organizare si forma de proprietate, societatile agricole, organizatiile
cooperatiste, institutii financiare si de credit si alte asemenea persoane
juridice romane;
- persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un
sediu permanent in Romania, pentru profitul impozabil aferent acelui
sediu permanent, cum ar fi: companii, fundatii, organizatii, trusturi sau
orice alte entitati similare;
Sediu permanent este acela prin intermediul caruia orice activitate
a unei persoane juridice sau fizice straine este total sau partial condusa
direct sau prin intermediul unui agent dependent. Se include in acest
sediu: un birou de conducere sau de desfasurare a activitatii, o agentie, un
magazin, un loc de extractie a petrolului sau gazelor sau alt loc de
extragere a resurselor naturale, un santier de constructii sau orice
activitate de supraveghere ori consultanta pentru realizarea unui proiect
daca au o durata mai mare de 12 luni.
- persoanele juridice si fizice straine atunci cand participa in baza
unui contract de asociere la realizarea de activitati in scopul obtinerii de
profit.
Sunt considerati platitori, persoanele juridice si fizice straine care
participa la orice asociere cu persoane fizice sau juridice romane ce se
bazeaza pe impartirea intre asociati a profiturilor rezultate din activitatea
desfasurata.
- persoanele fizice si juridice romane partenere intr-un contract de
asociere care nu da nastere unei alte persoane juridice, pentru profitul
realizat, caz in care impozitul datorat de persoana fizica se calculeaza, se
retine si se varsa de catre persoana juridica;
- institutiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activitatile
economice desfasurate in conditiile legii;
- persoanele fizice si juridice romane care participa in orice
asociere cu persoane juridice romane ce se bazeaza pe impartirea intre
asociati a profiturilor rezultate din activitatea desfasurata.
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:
- trezoreria statului, pentru operatiunile din fondurile publice
derulate prin contul general al trezoreriei;
- institutiile publice, pentru fondurile publice constituite inclusiv
pentru veniturile extrabugetare si disponibilitatile realizate si utilizate
potrivit legii privind finantele publice daca legea nu prevede altfel;
- organizatiile de nevazatori si de invalizi, asociatiile persoanelor
handicapate si unitatile economice ale acestora constituite potrivit
prevederilor legale pentru persoanele juridice;
- asociatiile de binefacere;
- cooperativele care functioneaza ca unitati protejate, special
organizate;
- unitatile apartinand cultelor religioase, pentru veniturile obtinute
din producerea si valorificarea obiectelor necesare activitatii de cult,
mentionate legal;
- asociatiile si fundatiile atunci cand utilizeaza cel putin 80% din
veniturile obtinute din orice sursa, in scopul realizarii obiectivelor pentru
care au fost autorizate, inclusiv cheltuielile pentru investitii si dotari si
cheltuieli de functionare;
- institutiile de invatamant particular acreditate, si cele autorizate
provizoriu, pentru veniturile realizate din activitatea de invatamant, cu
conditia utilizarii lor, in scopul dezvoltarii bazei tehnico-materiale;
- asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice pentru
veniturile obtinute din activitatile economice care sunt utilizate in vederea
imbunatatirii confortului si a eficientei cladirii sau pentru intretinerea si
repararea proprietatii comune.
In cazul in care se constata ca persoanele juridice si fizice
prezentate mai sus desfatoara activitati economice cu scopul obtinerii de
profit, acestia devin platitori de impozit pentru veniturile pe care le
realizeaza.
Cota de impozit este de 25% cu unele exceptii prevazute de lege.
Contribuabilii care obtin venituri din activitatea barurilor de
noapte, a cluburilor de noapte si a cazinourilor platesc o cota aditionala
de impozit de 25% asupra partii din profitul impozabil care corespunde
ponderii veniturilor inregistrate din aceste activitati in volumul total al
veniturilor.
Cota aditionala de impozit o platesc si persoanele fizice si juridice
pentru veniturile proprii de aceeasi natura, realizate in baza contractelor
de asociere in participatiune.
Pentru Banca Nationala a Romaniei, cota de impozit este de 80%
si se aplica asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor
deductibile si a fondului de rezerva.
Orice majorare a capitalului social efectuata prin incorporarea
rezervelor, precum si a profiturilor cu exceptia rezervelor legale si a
diferentelor favorabile din reevaluarea patrimoniului se impoziteaza cu o
cota de 10%.
Obligatia retinerii si varsarii impozitului cade in sarcina societatii
comerciale odata cu inregistrarea la registrul comertului a modificarilor
respective.
2.4 Masa profitului impozabil
Diferenta intre veniturile contribuabilului si cheltuielile aferente
veniturilor realizate cu exceptia cheltuielilor nedeductibile reprezinta
profitul impozabil.
Contribuabilii au obligatia de a inregistra in evidenta contabila ca
venituri, contravaloarea bunurilor mobile livrate, valoarea bunurilor
imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, valoarea
prestarilor de servicii facturate si a lucrarilor executate si alte castiguri
indiferent de sursa.
In vederea determinarii profitului impozabil se iau in calcul toate
castigurile din orice sursa, inclusiv cele realizate din investitiile
financiare.
In cazul livrarii de bunuri mobile, in baza unui contract de vanzare
cu plata in rate, precum si in cazul contractelor de leasing financiar
valoarea ratelor scadente se inregistreaza la venituri impozabile, la
termenele prevazute in contract.
In contabilitate, veniturile inregistrate vor trebui sa cuprinda:
• Venituri din exploatare:

- vanzari de produse si marfuri;
- servicii prestate ;
- lucrari executate si din alte activitati;
- din productia stocata;
- din productia de imobilizari;
- din subventii de exploatare;
- alte venituri sau castiguri din exploatare.
• Venituri financiare:
- venituri din participatii;
- titluri de plasament;
- actiuni;
- diferente de curs valutar;
- dobanzi;
- scontari;
- creante imobilizate;
- alte venituri financiare.
• Venituri exceptionale incasate din:

- operatiuni de gestiune (despagubiri si penalizari);
- operatiuni de capital (subventii pentru investitii virate la venituri
din cedarea actiunilor);
- alte venituri exceptionale.
Veniturile neimpozabile, conform legislatiei, sunt structurate astfel:
- dividendele primite de catre o persoana juridica romana de la o
alta persoana juridica romana sau straina;
- diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare
inregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a
primelor de emisiune ori prin compensarea unor creante la
societatea la care se detin participatiile;
- venituri respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau
din incasarea creantelor, dupa caz, ca urmare a transferului de
actiuni sau de parti sociale de la Fondul Proprietatii de Stat
conform conventiilor;
- rambursarile de cheltuieli nedeductibile, precum si veniturile
rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat
deducere sau din veniturile realizate din stornarea ori recuperarea
unor cheltuieli nedeductibile.
Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor vor trebui sa

cuprinda:
• Cheltuieli de exploatare cu:
- materii prime;
- materiale si marfuri;
- cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti;
- cheltuieli de personal;
- cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate;
- alte cheltuieli de exploatare, inclusiv cheltuielile privind
impozitul pe profit.
• Cheltuieli financiare:
- cheltuieli pentru titlurile de plasament cedate;
- cheltuieli din diferente de curs valutar;
- cheltuieli cu dobanzile;
- pierderi din creante legate de participatii;
- alte cheltuieli financiare.
• Cheltuieli exceptionale, respectiv cheltuielile privind

operatiunile de capital si cele din operatiunile de gestiune.
Cheltuielile aferente realizarii profitului si in limitele prevederilor

legale, sunt considerate deductibile si ajuta la determinarea profitului
impozabil.
Legislatia in vigoare mai permite deducerea urmatoarelor sume:
- sumele utilizate pentru construirea sau majorarea fondului de
rezerva in limita a 5% din profitul contabil anual, pana cand acesta va
atinge 20% din capitalul social;
- sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si
provizioanelor peste limita legala, cu exceptia celor create de banci in
limita a 2% din soldul creditelor acordate si a fondului de rezerva potrivit
legii, privind activitatea bancara, a rezervelor tehnice ale societatilor de
asigurare si reasigurare create conform dispozitiilor legale in materie,
precum si a fondului de rezerva in limita a 5% din profitul contabil anual
pana cand acesta va atinge a cincea parte din capitalul social;
- contributiile pentru constituirea de fonduri cu destinatie speciala
reglementate prin legislatia in vigoare;
- cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor mobile livrate si
a bunurilor imobile vandute in baza unui contract de vanzare cu plata in
rate sunt deductibile la aceleasi termene scadente prevazute in contractele
incheiate intre parti, proportional cu valoarea ratei inregistrate in valoarea
livrarii.
Conform legii sunt deductibile si urmatoarele cheltuieli:
- cheltuieli efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane
juridice, produs sau serviciu, utilizand mijloace de informare in masa,
precum si costurile asociate producerii materialelor necesare pentru
difuzarea mesajelor publicitare, in baza unui contract scris;
- cheltuieli determinate de efectuarea unor lucrari de interventii
pentru reducerea riscului seismic al cladirilor si locuintelor aflate in
proprietate sau administrare potrivit reglementarilor legale in vigoare,
care prezinta clasa I de risc seismic;
- cheltuielile privind transportul si cazarea salariatilor ocazionate
de delegarea, detasarea si deplasarea acestora in tara si strainatate. Sunt
deductibile la nivelul sumelor efective, constatate prin documente
justificative;
- cheltuielile privind tichetele de masa, acordate de angajatori in
limitele valorii nominale prevazute de legea acordarii tichetelor de masa.
Aceste cheltuieli sunt deductibile potrivit prevederilor legii bugetare
anuale.
Cheltuielile cu exploatarea zacamintelor naturale, de natura
decopertarilor, exploatarilor, forarilor, dezvoltarilor care nu se finalizeaza
in obiective economice ce pot fi exploatate, se recupereaza in urmatorii
ani din veniturile realizate din exploatare.
Contribuabilii care achizitioneaza incepand cu data de 1.01.2000
echipamente tehnologice (masini, utilaje, instalatii de lucru) si mijloace
de transport cu exceptia autoturismelor, beneficiaza de o deducere, din
profitul impozabil aferent exercitiului financiar, a unei cote de 10% din
pretul de achizitie al acestora. Deducerea se calculeaza in luna in care se
realizeaza achizitia, numai din punct de vedere fiscal, prin inscrierea la
cheltuieli deductibile in declaratia de impunere a sumelor respective. In
situatia in care se realizeaza pierdere, acesta se recupereaza din profiturile
impozabile obtinute in urmatorii 5 ani.
Unele cheltuieli nu sunt deductibile fiind expres prevazute de
lege:
- cheltuieli cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentand
diferente din anii precedenti sau din anul curent precum si din impozitele
platite in strainatate. Sunt nedeductibile si impozitele cu retinere la sursa
platite in numele persoanelor fizice si juridice ca nerezidente pentru
veniturile in Romania;
- amenzile, confiscarile, majorarile de intarziere si penalitatile
datorate catre autoritatile romane, altele decat cele prevazute in contracte
economice. Amenzile, penalitatile sau majorarile datorate catre
autoritatile straine sau in contul contractelor economice incheiate cu
persoane nerezidente in Romania sunt cheltuieli nedeductibile;
- cheltuieli de protocol care depasesc limita de 1% aplicata asupra
diferentei rezultate, inclusiv accizele mai putin cheltuielile cu impozitul
pe profit si cheltuielile de protocol inregistrate in cursul anului;
- cheltuieli cu diurna, care depasesc limitele legale stabilite pentru
institutiile publice;
- sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste
limita legala, cu exceptia celor create de banci in limita a 2% din soldul
creditelor acordate si a fondului de rezerva, a rezervelor tehnice ale
societatilor de asigurare si reasigurare create conform prevederilor legale
in materie, precum si a fondului de rezerva, in limita a 5% din profitul
contabil anual pana cand acesta va atinge a cincea parte din capitalul
social subscris si varsat. Sunt nedeductibile si sumele utilizate pentru
constituirea sau pentru majorarea rezervelor de catre societatile de
asigurare si reasigurare pentru contractele cedate in reasigurare;
- sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale ;
- sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile
Legislatia in vigoare[5] privind modificarea legii bugetului de stat pe
anul 1999 sunt prevazute limitele procentuale pentru efectuarea unor
cheltuieli din profitul realizat.
Regiile autonome si societatile comerciale pot efectua anual, in
limita unei cote de pana la 2,5% aplicata asupra fondului de salarii
realizat anual, cheltuieli care sunt deductibile la calculul profitului
impozabil, pentru functionarea corespunzatoare a unor activitati sau
unitati aflate in administrarea acestora si anume:
- dispensare;
- cabinete medicale;
- servicii de sanatate acordate in cazul bolilor profesionale si al
accidentelor de munca pana la internarea intr-o unitate sanitara;
- gradinite;
- crese;
- cantine;
- camine de nefamilisti;
- cluburi sportive.
Unitatile de mai sus pot aloca sume, conform cotei stabilite, astfel:
- acoperirea partiala a transportului de la locul de munca al
salariatilor;
- suportarea partiala a costului biletelor de tratament sau odihna,
pentru salariatii proprii si pentru membrii de familie ai acestora;
- acordarea de ajutoare unor salariati care au suferit pierderi
insemnate in gospodariile proprii ca urmare a calamitatilor naturale;
- acoperirea unei parti din cheltuieli, in cazul unor boli grave sau
incurabile.
Alte cheltuieli nedeductibile:
- cheltuielile privind bunurile, de natura stocurilor constatate lipsa
din gestiune sau degradate si neimputabile, precum si pentru activele
corporale pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, taxa pe
valoarea adaugata aferenta acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adaugata
aferenta bunurilor, altele decat cele din productia proprie, acordate
salariatilor sub forma unor avantaje in natura, dar si taxa pe valoarea
adaugata nedeductibila, aferenta cheltuielilor care depasesc limitele
prevazute de lege;
- cheltuieli de asigurare care nu privesc activele corporale si
necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurarile de viata ale
personalului angajat;
- orice cheltuiala facuta in favoarea actionarilor sau asociatiilor,
inclusiv dobanzile platite in cazul contractelor civile in situatia in care nu
sunt impozitate la persoana fizica;
- sumele angajate la nivelul contractului de asociere in
participatiune in favoarea partenerului contractual sub forma unor sume
fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decat cele rezultate pe
baza decontului intocmit;
- cheltuielile de conducere si cheltuielile de administrare
inregistrate de un sediu permanent care apartine unei persoane juridice
straine, indiferent de faptul ca s-au efectuat in statul in care se afla sediul
permanent sau in alta parte, care depasesc 10% din salariile impozabile
ale sediului permanent in Romania;
- cheltuielile inregistrate in contabilitate pe baza unor documente
care nu indeplinesc conditiile de document justificativ;
- cheltuielile inregistrate de societatile agricole pentru dreptul de
folosinta a terenului agricol adus de membrii asociati peste cota de
distributie din productia realizata din folosinta acestuia, prevazut in
contractul de societate sau de asociere;
- cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevazute de normele
legale in vigoare.
Incepand cu 1.10.1999 se prevede o limita a sponsorizarii de 5%
din baza impozabila. Acelasi nivel se stabileste si pentru actele de
mecenat. Totalitatea reducerilor aplicate pentru sponsorizari cumulate cu
cele aferente actelor de mecenat nu poate depasi 5%;
- cheltuielile cu dobanzile aferente imprumuturilor, altele decat cele
acordate de banci si de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care
depasesc dobanzile active ale bancilor, comunicate de Banca Nationala a
Romaniei;
- cheltuielile cu servicii, inclusiv de management sau consultanta,
in cazul in care nu sunt justificate de un contract scris si pentru care nu
pot fi verificati prestatorii in legatura cu natura acestora;
- cheltuielile determinate de diferentele nefavorabile de valoare ale
titlurilor de participare, inregistrate la societatea la care se detin
participatiile, cu exceptia celor determinate de vanzarea - cumpararea
acestora.
Profitul impozabil determinat dupa metodologia de mai sus se
calculeaza lunar cumulat de la inceputul anului.
Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea cotelor de impozit
legal stabilite asupra profitului impozabil stabilit pe baza datelor inscrise
lunar in contabilitate.
Impozit pe profit = Profit impozabil x cota de impozitare
Dupa cum am aratat cota de impozitare este de 25%, cu unele

exceptii prevazute de lege iar profitul impozabil se calculeaza asfel:
Profit = Total venituri - Total cheltuieli + Total

cheltuieli
Impozabil realizate de aferente veniturilor nedeductibile
contribuabil realizate
In situatia in care in cursul anului in unele perioade se inregistreaza
pierderi iar apoi profit, pierderea se recupereaza din profitul realizat in
etapele urmatoare.
Cand se realizeaza o pierdere anuala, contribuabilul respectiv are
posibilitatea legala sa o recupereze din profitul impozabil lunar obtinut in
exercitiile fiscale urmatoare fara a depasi cinci ani calendaristici.
2.5. Plata impozitului pe profit, obligatii, drepturi si sanctiunile

platitorilor
Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de

25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii
Nationale a Romaniei si a societatilor bancare care efectueaza plati lunar,
pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se
calculeaza impozitul.
Ceilalti contribuabili au obligatia sa plateasca in contul impozitului
pe profit pentru trimestrul IV, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a
anului urmator, o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pe lunile
octombrie si noiembrie iar pentru luna decembrie adauga o suma
echivalenta cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmand ca
regularizarea pe baza datelor din bilantul contabil sa se efectueze pana la
termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil.
Banca Nationala a Romaniei si societatile bancare au obligatia sa
plateasca in contul impozitului pe profit pentru luna decembrie a fiecarui
an fiscal, o suma egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiasi
an, pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator, urmand ca
regularizarea pe baza datelor din bilantul contabil sa se efectueze pana la
termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil.
Contribuabilii sunt raspunzatori pentru calculul impozitelor pe
profit declarate si pentru depunerea in termen a declaratiei de impunere.
Declaratia de impunere se semneaza de catre directorul general sau
orice alta persoana autorizata, potrivit legii, sa-l reprezinte pe
contribuabil.
Modelul de declaratie de impunere si instructiunile de completare a
acesteia sunt cele prevazute in legislatia de specialitate.
Daca organele fiscale considera ca stabilirea impozitului pe profit
nu este corecta, acestea pot face un nou calcul al impozitului, urmand sa
comunice in scris contribuabilului modul de stabilire a acestuia.
Sarcina de a dovedi ca stabilirea impozitului pe profit, de catre
organele fiscale, nu este reala, revine contribuabilului, acesta avand in
continuare obligatia de a depune declaratia de impunere.
Organul fiscal comunica in scris si in cazul cand contribuabilul nu
a depus la termen declaratia de impunere sau a furnizat informatiile
necesare pentru a determina obligatia fiscala.
Contribuabilul trebuie sa plateasca impozitul pe profit, care a fost
stabilit pe baza instiintarii de plata la data si locul stabilit in instiintare.
Organul fiscal competent poate incheia un acord scris cu
contribuabilul, conform caruia acestuia din urma ii este permis sa
plateasca impozitul pe profit in rate, impreuna cu majorarile de intarziere
prevazute in aceasta ordonanta daca acordul va facilita incasarea integrala
a obligatiei de plata in care sens Ministerul Finantelor va stabili
competentele unitatilor fiscale teritoriale.
Plata impozitului de mai sus stabilit prin metodologia enuntata se
face in lei.
In situatiile in care plata veniturilor catre beneficiarul de venit se
face in valuta, plata impozitelor, taxelor sau a eventualelor majorari de
intarziere si a amenzilor reglementate se efectueaza in lei proveniti din
schimb valutar la cursul in vigoare la data platii. Dovada platii
impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat se face cu
documentul de plata in strainatate de catre contribuabilul care are
obligatia de a calcula, retine si varsa impozitul aferent veniturilor in
valuta la societatea bancara la care acesta isi are deschis contul in valuta,
insotit de documentele de schimb valutar.
In toate cazurile, societatile bancare au obligatia virarii sumelor
datorate bugetului de stat, in aceeasi zi in care contribuabilul face plata
obligatiilor fiscale; in caz contrar, majorarile de intarziere datorate pentru
neplata in termen la bugetul de stat sunt suportate de catre banci.
Obligatia contribuabililor in cursul anului fiscal este de a depune
declaratia de impunere pana la termenele de plata a impozitului inclusiv,
urmand ca dupa determinarea impozitului pe profit pe baza datelor din
bilantul contabil anual sa depuna declaratia de impunere pentru anul
fiscal expirat pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului
contabil.
In cazul in care orice suma reprezentand obligatia fiscala nu este
platita la data stabilita, contribuabilul este obligat la plata majorarilor de
intarziere pentru suma respectiva pe perioada cuprinsa intre termenul de
plata si data la care obligatia fiscala este efectuata inclusiv. Asemenea
majorari sunt platite si de organul fiscal pentru sumele platite in plus ca
impozit de catre contribuabili si nerestituite in termenul prevazut de lege.
Declaratia de impunere indeplineste si functia de cerere de plata a
impozitului pe profit pentru toate categoriile de contribuabili.
Pentru plata majorarilor de intarziere se prevede o cota cu 2% mai
mare decat rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale, ce se va stabili
trimestrial de catre Ministerul Finantelor, fiind dat publicitatii cu 5 zile
inainte de aplicarea acesteia.
In cazul unei plati peste suma impozitului datorat s-a introdus
cererea de restituire de catre platitor, organul fiscal poate compensa
suma respectiva, inclusiv majorarile de intarziere aferente cu alte obligatii
fiscale ale contribuabilului in cauza.
Daca contribuabilul nu mai are alte datorii scadente, organele
fiscale sunt autorizate prin lege sa restituie acestuia sumele platite in plus
impreuna cu majorarile de intarziere aferente. Restituirea se poate face si
din oficiu de catre organul fiscal in cauza .
Compensarea sau restituirea se poate face si din oficiu de catre
organele fiscale, fara o cerere de restituire prealabila, masura de care
trebuie instiintat si contribuabilul.
Nu se admit compensari ale impozitului pe profit cu eventuale
creante detinute de contribuabili asupra statului, altele decat cele de
natura fiscala .
Functionarii publici din cadrul unitatilor fiscale, inclusiv
persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati sa pastreze
secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii
atributiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.
Informatiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai in
urmatoarele situatii:
- altor autoritati cu atributii fiscale, in scopul realizarii unor
obligatii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;
- unei autoritati din domeniul muncii si protectiei sociale care face
plati de asigurari sociale sau alte plati similare;
- autoritatilor fiscale ale altei tari in baza unei conventii pentru
evitarea dublei impuneri;
-autoritatilor juridice competente, potrivit legii.
Termenul de prescriptie in legatura cu stingerea obligatiilor privind
impozitul pe profit si a celorlalte obligatii fiscale adiacente este de 5 ani
de la data cand a expirat termenul de depunere a declaratiei de impunere,
adica 25 ale lunii urmatoare perioadei pentru care se datoreaza impozitul.
In cazul cererilor introduse pentru compensarea sau restituirea
sumelor platite in plus sub forma de impozit peste cele datorate, termenul
de prescriptie se pastreaza.
Cand are loc evaziunea fiscala, termenul de prescriptie pentru
stabilirea impozitelor este de 10 ani de la data la care a expirat termenul
de depunere a declaratiei de impunere.
Contribuabilii care se considera nedreptatiti in urma impunerii
efectuate de organele fiscale, au dreptul sa depuna obiectii, contestatii si
plangeri la organele competente.
Obiectiile se fac la organul care a dispus controlul iar contestatiile
se depun la directiile generale ale finantelor publice si controlului
financiar de stat ale judetelor si municipiului Bucuresti in termen de 20
de zile de la data cand a primit instiintarea.
Organele fiscale sunt obligate sa se pronunte printr-o decizie
motivata care se comunica contribuabilului in termen de 30 de zile de la
inregistrare.
Impotriva acestei decizii se pot face plangeri tot in termen de 20
de zile la Ministerul Finantelor care este obligat sa se pronunte intr-o
decizie motivata in termen de 40 de zile de la data inregistrarii plangerii.
Deciziile de solutionare care se comunica contribuabililor pot fi
remise si prin posta, iar data comunicarii este considerata data confirmarii
de primire. In situatia in care contribuabilul nu poate lua la cunostinta sau
refuza primirea deciziei, se va proceda conform prevederilor Codului de
procedura civila, referitoare la inmanarea citatiilor.
Cererile de revizuire si contestatiile nu pot avea alt obiect decat cel
asupra carora s-a intocmit impunerea si s-au emis decizii de solutionare
de catre directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar
de stat, judetene sau a municipiului Bucuresti.
Organul fiscal care a inregistrat cererile de revizuire sau
contestatiile are obligatia ca, pe langa documentele depuse de
contribuabil sa completeze dosarul cauzei cu punctul sau de vedere,
argumentat fata de sustinerile contribuabililor si sa transmita acestora
solutia data.
Decizia Ministerului Finantelor poate fi contestata la Curtea de
Apel iar impotriva hotararii acesteia se poate face recurs la Curtea
Suprema de Justitie in termen de 15 zile de la comunicare.
Pentru perioadele de 30 de zile si 40 de zile de solutionare a
contestatiilor sau a plangerilor se suspenda obligatia de plata a
impozitului contestat si a majorarilor de intarziere aferente.
Cererile de revizuire referitoare la impozitul pe profit si majorarile
de intarziere introduse la organele fiscale corespunzatoare sunt supuse
unei taxe de timbru de 2% dar nu mai putin de 10.000 lei.
Plangerile se taxeaza cu jumatate din suma platita pentru
contestatiile introduse.
Taxa de timbru se datoreaza indiferent daca o alta cerere cu acelasi
obiect inregistrata si rezolvata anterior a fost taxata.
Daca se constata anumite abateri care potrivit legii penale nu sunt
considerate infractiuni ci contraventii, respectiv abateri de la aplicarea
prevederilor legale ale impozitului pe profit sunt sanctionate cu amenzi
contraventionale.
Printre faptele care se sanctioneaza contraventional se includ si
urmatoarele:
- depunerea cu o intarziere de pana la 30 de zile inclusiv a
declaratiei de impunere se sanctioneaza cu amenda egala cu 1% din
impozitul datorat;
- depunerea declaratiei de impunere peste termenul prevazut cu o
intarziere de peste 30 de zile precum si nefurnizarea informatiilor
necesare pentru a determina obligatia fiscala se sanctioneaza cu amenda
egala cu 2% din suma impozitului datorat
- neplata in intregime a impozitului stabilit la data prevazuta se
sanctioneaza cu amenda egala cu 3% din impozitul neplatit. Impozitul
neplatit reprezinta diferenta dintre obligatia fiscala si suma impozitului
platit la data la care contribuabilul era obligat sa o faca
- neplata impozitului stabilit prin retinerea la sursa se sanctioneaza
cu amenda de 100% din impozitul ce trebuia retinut si varsat.
Amenzile stabilite pentru abaterile de mai sus trebuie platite in
termen de 5 zile de la ramanerea definitiva a procesului verbal de
constatare si sanctionare a contraventiei.
Lichidarea contribuabililor se poate realiza potrivit procedurilor
prevazute in legile in baza carora au luat fiinta.
Valoarea activului din bilantul de lichidare, ramase dupa deducerea
capitalului social, actualizat in functie de indicele de inflatie de la data
varsarii capitalului social pana la data lichidarii, se impoziteaza potrivit
dispozitiilor ordonantei si prezentelor instructiuni.
2.6. Studiul de caz privind determinarea impozitului pe profit la

S.C. Santierul Naval Constanta S.A.
• Prezentarea societatii
Societatea comerciala "Santierul Naval Constanta" S.A. este o
persoana juridica romana, avand forma juridica de societate deschisa pe
actiuni.
Sediul societatii este in Romania, localitatea Constanta, str. Incinta
Port nr.1. Sediul societatii poate fi schimbat in alta localitate din
Romania, pe baza hotararii Adunarii Generale a actionarilor, potrivit
legii.
Mod de constituire: infiintat in anul 1892 prin ordinul
Ministerului Lucrarilor Publice. Reorganizarea conform legii1, s-a facut
prin preluarea integrala a patrimoniului Intreprinderii de Constructii
Navale Constanta. Numarul de inregistrare la Registrul Comertului:
J/13/35/11.09.1991, capitalul social fiind de 205.214.025 milioane lei.
Structura actionariatului la data de 31.12.2000
FPS - 74,78%
SIF - 5,75%
altii - 19,70%.
Numarul de personal la data de 31.12.2000 - 3.986 persoane.
Scopul societatii este producerea si comercializarea de nave,
repararea navelor maritime si fluviale, promovarea si punerea in aplicare
a initiativelor de interes national in domeniul fabricatiei si reparatiilor de
nave, domenii conexe si realizarea de profit.
Obiectul de activitate, conform statutului societatii este:
- constructia, repararea, comercializarea si dezmembrarea navelor
maritime, fluviale si portuare, asistenta tehnica si service;
- constructii si confectii metalice, rezervoare, macarale si repararea
acestora;
- efectuarea operatiunilor de comert exterior, proiectare,
engineering, consulting, colaborarea directa cu banci de comert exterior
efectuarea operatiunilor de fond valutar participand si convenind direct la
operatiuni de credit;
- operatiuni de comision, activitati de import-export si prestatii
desfasurate de societate si in cadrul societatii;
- efectuarea diverselor prestatii cu utilaje proprii;
- inchirieri de spatii diversilor parteneri din cooperare;
- comert interimar cu masini, echipamente industriale navale;
- organizarea de agentii bursiere (brokeraj) pentru efectuarea de
tranzactii in cadrul Bursei, in nume propriu sau in numele si pe seama
clientilor pe care ii reprezinta in baza unui contract de mandat comercial;
- producerea si comercializarea de oxigen comercial;
- efectuarea de transport auto international, servicii de expediere,
intocmirea documentelor, activitati de agent;
- desfasurari de activitati cu caracter social in favoarea salariatilor;
- colectarea si valorificarea la intern si export a deseurilor
refolosibile si nerefolosibile;
- servicii de manevra, acostarea la dana, activitate de pilotaj in
rada, porturi, cai navigabile;
- activitatea de cantina, desfacere, produse alimentare in incinta
prin bufete proprii pentru salariati;
- activitati mixte (cultura vegetala si cresterea animalelor pentru
consumuri proprii in gospodaria anexa);
- inchirieri de terenuri, spatii administrative si mijloace fixe;
- organizarea si realizarea de prestari servicii in lei si valuta in
porturi romanesti si straine.
• Determinarea impozitului pe profit
Studiul este realizat pe baza datelor preluate din bilantul contabil, a

contului de profit si pierdere si a celorlalte anexe la bilant intocmite pe
anul 2000:
- mii lei -
Nr. Sold la:
ACTIV
rd. inceputul anului Sfarsitul anului
A B 1 2
IMOBILIZARI NECORPORALE
A Cheltuieli de constituire si de cercetare -
C 01 16.266 28.201
Dezvoltare(ct. 201+203-2801-2803-290*)
T
Alte imobilizari
I (ct. 205+207+208-2805-2807-2808-290*)
02 1.775.886 1.306.876
V Imobilizari necorporale in curs 03 - -
E (ct. 230-293*)
I TOTAL (rd. 01 la 03) 04 1.792.152 1.335.077
IMOBILIZARI CORPORALE
M Terenuri (ct. 211-2810-291*)
05 288.053.598 288.052.344
Constructii (ct. 2121-2811-291*) 06 527.589.270 516.852.974
O Echipamente tehnologice
07 12.383.916 11.152.445
(ct. 2122-2812-291*)
B
Mijloace de transport
I (ct. 2124-2814-291*)
08 6.980.934 6.359.326
L Alte mijloace fixe
(ct. 2123+2125+2126-2813-2815- 09 2.502.297 2.190.341
I 2816-291*)
Z Imobilizari corporale in curs (ct. 231-293*) 10 11.711.146 13.676.025
A
TOTAL (rd. 05 la 10) 11 849.221.161 838.283.455
T IMOBILIZARI FINANCIARE - TOTAL
E 12 218.494 221.760
(ct. 261+262+263+267-269*-296*)
I. ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL
13 851.231.807 839.840.292
(rd. 04+11+12)
STOCURI
Stocuri de materii prime, materiale consu-
mabile, obiecte de inventar, baracamente 14 19.937.849 49.854.375
A (ct. 300+301+308+321+323-322+328-
390-391-392)
C Stocuri aflate la terti
15 5.169.115 994.491
T (ct. 351+352+354+356+357+358-395)
I Productia in curs de executie 16 65.832.667 185.183.772
(ct. 331+332-393)
V
Semifabricate, produse finite, produse
E Reziduale (ct. 341+345+346± 348-394)
17 - -
Animale (ct. 361± 368-396) 18 - -
C Marfuri (ct. 371± 378-4428***-397) 19 227.040 344.738
I Ambalaje (ct. 381± 388-398) 20 7.337 6.416
TOTAL (rd. 14 la 20) 21 91.174.008 236.383.792
R ALTE ACTIVE CIRCULANTE
22 1.377.823 302.521
C Furnizori - debitori (ct. 409)
U Clienti si conturi asimilate
23 46.557.422 23.364.490
(ct. 411+413+416+418-491)
L Alte creante
A (ct. 4111****+425+431**+437**+4282+
N 4382+441**+4424+4428**+444**+ 24 8.453.122 14.371.913
445+446**+447**+4482+4484+451**+
T 4581+461+463-495-496)
E Decontari cu asociatii privind capitalul
25 - -
(ct. 456)
Titluri de plasament
26 - -
(ct. 502+503+505+506+508-590*)
Conturi la banci in lei (ct. 5121) 27 3.026.999 7.464.744
Conturi la banci in devize,in tara
28 52.498.549 14.197.660
(din ct. 5124)
Conturi la banci in devize, in strainatate
29 - -
(din ct. 5124)
Casa in lei (ct. 5311) 30 13.998 4.052
Casa in devize (ct. 5314) 31 889 2.450
Acreditive in lei (ct. 5411) 32 - -
Acreditive in devize (ct. 5412) 33 - -
Valori de incasat (ct. 511) 34 - -
Alte valori
35 1.484.325 1.539.234
(ct. 5125+5126+5187+532+542)
TOTAL (rd. 22 la 35) 36 113.413.127 61.247.064
II. ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL
37 204.587.135 297.630.856
(rd. 21+36)
CONTURI DE REGULARIZARE
SI ASIMILATE
38 1.123.472 1.385.372
Cheltuieli inregistrate in avans (ct.
471)
Decontari din operatii in curs de clarificare
39 - -
(ct. 473**)
Diferente de conversie - activ 40 69.953.380 118.604.254
(ct. 476)
III. CONTURI DE REGULARIZARE SI
41 71.076.852 119.989.626
ASIMILATE - TOTAL (rd. 38 la 40)
IV. PRIME PRIVIND RAMBURSAREA
42 - -
OBLIGATIUNILOR (ct. 169)
T O T A L A C T I V (rd. 13 + 37 + 41 + 42) 43 1.126.895.794 1.257.460.774
- mii lei -
Nr. Sold la:
PASIV inceputul
rd. anului
Sfarsitul anului
A B 1 2
Capital social, din care: 52 205.214.025 494.820.719
- capital subscris varsat (ct. 1012) 53 205.214.025 494.820.719
Patrimoniul regiei (ct. 1015.01) 54 - -
Contul intreprinzatorului individual
55 - -
(ct.108)
Prime legate de capital (ct. 104) 56 - -
Diferente din Sold creditor 57 650.667.490 159.929.090
CAPIT Reevaluare (ct.105) Sold debitor 58 - -
Rezerve (ct. 106) 59 4.288.063 4.288.063
ALUR
REZULTATUL REPORTAT
I PRO Profitul nerepartizat (ct. 107)
60 - -
PRII Pierderea neacoperita (ct. 107) 61 53.297.008 -
REZULTATUL EXERCITIULUI
62 - -
Profit (ct. 121)
Pierdere (ct. 121) 63 437.441.392 130.701.995
Repartizarea profitului (ct. 129) 64 - -
Alte fonduri (ct. 118) 65 6.795.539 6.795.539
Subventii pentru investitii (ct. 131) 66 156.657 144.889
Provizioane reglementate (ct. 141) 67 - -
I. CAPITALURI PROPRII - TOTAL (rd. 52+54
68 376.383.374 535.276.305
la 57-58+59+60-61+62-63-64+65 la 67)
Patrimoniul public (ct. 1015.02) 69 - -
CAPITALURI - TOTAL (rd. 68+69) 70 376.383.374 535.276.305
II.PROVIZIOANE PENTRU RISCURI
71 79.346.381 125.044.714
SI CHELTUIELI (ct. 151)
DATORII Imprumuturi si datorii asimilate
(ct. 161+162+166+167+168+512***+ 72 524.008.565 308.110.496
5129****+5186+519)
Furnizori si conturi asimilate
73 41.925.689 73.263.505
(ct. 401+403+404+405+408)
Clienti - creditori (ct. 419) 74 38.643.176 85.877.388
Alte datorii
(ct. 112+421+423+424+426+427+4281+
431+437+4381+441***+4423+4428***+ 75 65.544.506 128.720.147

444***+446***+447***+4481+4483+
4485+451***+455+456***+457+4582+
462+509)
III. DATORII - TOTAL (rd. 72 la 75) 76 670.121.936 595.971.536
CONTURI DE REGULARIZARE
SI ASIMILATE
77 - 401.613
Venituri inregistrate in avans (ct.
472)
Decontari din operatii in curs de
clarificare 78 - -
(ct. 473***)
Diferente de conversie - pasiv 79 1.044.103 766.606
(ct. 477)
IV. CONTURI DE REGULARIZARE
80 1.044.103 1.168.219
SI ASIMILATE - TOTAL (rd. 77 la 79)
T O T A L P A S I V (rd. 70+71+76+80) 81 1.126.895.794 1.257.460.774
*) Conturi de repartizat dupa natura elementelor respective
**) Solduri debitoare ale conturilor respective
***) Solduri creditoare ale conturilor respective
****) Conturile respective se utilizeaza numai de cooperativele de credit
- mii lei -
Nr. Exercitiul financiar
Denumirea indicatorilor
rd. precedent Incheiat
A B 1 2
VENITURI Venituri din vanzarea marfurilor (ct. 01 3.482.761 6.856.309
DIN 707)
EXPLOATAR Productia vanduta 02 889.050.745 484.088.748
E (ct. 701+702+703+704+705+706+708)
Cifra de afaceri (rd. 01+02) 03 892.533.506 490.945.057
Venituri din Solduri creditoare 04 99.006.072 119.406.877
productia stocata Solduri
(ct. 711) 05 555.540.637 -
debitoare
Venituri din productia de imobilizari
06 128.853 54
(ct. 721+722)
Productia exercitiului (rd. 02+04-05+06) 07 432.645.033 603.495.679
Venituri din subventii de exploatare (ct.
08 - -
741)
Alte venituri din exploatare (ct. 09 1.542.425 1.265.024
754+758)
Venituri din provizioane privind
activitatea 10 5.117.646 9.378.841
de exploatare (ct. 781)
I. VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL
11 442.787.865 620.995.853
(rd. 03+04-05+06+08 la 10)
Cheltuieli privind marfurile (ct. 607) 12 5.060.774 5.599.064
Cheltuieli cu materiile prime (ct.600) 13 223.179.166 131.644.449
Cheltuieli cu materiale consumabile (ct.
14 31.496.045 51.285.006
601)
Cheltuieli cu energia si apa (ct. 605) 15 20.918.679 31.551.566
Alte cheltuieli materiale
16 3.565.821 5.455.680
(ct. 602+603+604+606+608)
Cheltuieli materiale - total (rd. 13 la 16) 17 279.159.711 219.936.709
Cheltuieli cu lucrari si servicii executate
de
Terti (ct. 18 64.386.431 114.068.103
CHELTUIELI 611+612+613+614+621+622+623+
624+625+626+627+628)
PENTRU
Cheltuieli cu impozite, taxe si
EXPLOATAR
varsaminte 19 5.965.674 15.722.931
E Asimilate (ct. 635)
Cheltuieli cu remuneratiile personalului
20 101.672.663 164.944.928
(ct. 641)
Cheltuieli privind asigurarile si protectia
21 50.199.183 81.750.698
Sociala (ct. 645)
Cheltuieli cu personalul - total (rd.
22 151.871.846 246.695.626
20+21)
Alte cheltuieli de exploatare (ct.
23 2.735 36.739
654+658)
Cheltuieli cu amortizarile si
provizioanele 24 17.923.523 34.145.044
(ct. 681)
II. CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE -
25 524.370.694 636.204.216
TOTAL (rd. 12+17 la 19+22 la 24)
REZULTATUL DIN EXPLOATARE
26 - -
A. Profit (rd. 11 - 21)
Pierdere (rd. 25 - 11) 27 81.582.829 15.208.363
Venituri din participatii, alte imobilizari
Financiare si creante imobilizate 28 - -
(ct. 761+762+763)
Venituri din titluri de plasament (ct.
29 - -
764)
Venituri din diferente de curs valutar (ct.
30 30.096.474 13.643.294
765)
Venituri din dobanzi (ct. 766) 31 11.448.500 988.376
Alte venituri financiare (ct. 767+768) 32 124.223 1.902028
Venituri din provizioane (ct. 786) 33 22.383.316 49.528.829
III. VENITURI FINANCIARE - TOTAL
34 64.052.513 66.062.527
(rd. 28 la 33)
Pierderi din creante legate de
35 - -
participatii (ct. 663)
Cheltuieli privind titlurile de plasament
36 - -
cedate (ct. 664)
Cheltuieli din diferente de curs
37 199.615.820 20.041.235
valutar (ct. 665)
Cheltuieli privind dobanzile (ct. 666) 38 94.441.665 2.551.739
Alte cheltuieli financiare (ct. 667+668) 39 19.634.293 25.450.380
Cheltuieli cu amortizarile si
provizioanele 40 69.509.366 98.179.703
(ct. 686)
IV. CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL
41 383.201.144 146.223.057
(rd. 35 la 40)
REZULTATUL FINANCIAR
42 - -
B. Profit (rd. 34-41)
Pierdere (rd. 41-34) 43 319.148.631 80.160530
REZULTATUL CURENT AL
EXERCITIULUI 44 - -
C. Profit (rd. 11+34-25-41)
Pierdere (rd. 25+41-11-34) 45 400.731.460 95.368.893
V. VENITURI EXCEPTIONALE - TOTAL
46 3.502.706 732.664
(ct. 771+772+787)
VI. CHELTUIELI EXCEPTIONALE -TOTAL
47 40.212.638 36.065.766
(ct. 671+672+678)
REZULTATUL EXCEPTIONAL
48 - -
D. Profit (rd. 46-47)
Pierdere (rd. 47-46) 49 36.709.932 35.333.102
VII. VENITURI TOTALE (rd. 11+34+46) 50 510.343.084 687.791.044
VIII. CHELTUIELI TOTALE (rd. 25+41+47) 51 947.784.476 818.493.039
REZULTATUL BRUT AL
EXERCITIULUI 52 - -
E. Profit (rd. 50-51)
Pierdere (rd. 51-50) 53 437.441.392 130.701.995
Impozitul pe profit (ct. 691) 54 - -
REZULTATUL NET AL
EXERCITIULUI 55 - -
F. Profit (rd. 52-54)
Pierdere (rd. 53+54)
56 437.441.392 130.701.995
(rd. 54-52)
Folosind datele inregistrate in conturile de cheltuieli si venituri

consemnate in balanta, inchiderea conturilor se prezinta astfel:
a) inchiderea conturilor de cheltuieli:

121 = % 818.493.039
60 "cheltuieli cu materii prime, materiale si marfuri" 219.936.709
61, 62 "cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti" 114.068.103
635 "cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate" 15.722.931
641 "cheltuieli cu remuneratiile personalului" 164.944.928
645 "cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala" 81.750.698
65 "alte cheltuieli de exploatare"
36.739
681 "cheltuieli cu amortizarile si provizioanele" 341.450.044
665 "cheltuieli din diferente de curs valutar"
20.041.235
666 "cheltuieli privind dobanzile"
2.551.739
667, 668 "alte cheltuieli financiare"
25.450.380
686 "cheltuieli cu amortizarile si provizioanele" 98.179.703
b) inchiderea conturilor de venituri
687.791.044 % = 121
490.945.057 "venituri din vanzari de produse, servicii prestate si din alte activitati" 70
119.406.877 "venituri din productia stocata" 711
54 "venituri din productia de imobilizari" 72
1.265.024 "alte venituri din exploatare" 75
9.378.841 "venituri din provizioane privind activitatea de exploatare" 781
66.062.527 "venituri financiare" 76
732.664 "venituri exceptionale" 77
In urma inchiderii conturilor de venituri si cheltuieli, situatia in

contul 121 "profit si pierdere" este:
D 121 "profit si pierdere" C
818.493.039 687.791.044
S.D. 130.701.995
I. VENITURI TOTALE 687.791.044

1. Venituri din exploatare 620.995.853
2. Venituri financiare 60.062.527
3. Venituri exceptionale 732.664
II. CHELTUIELI TOTALE 818.493.039
1. Cheltuieli din exploatare 636.204.216
2. Cheltuieli financiare 146.223.057
3. Cheltuieli exceptionale 36.065.766
III. PROFIT/PIERDERE CONTABILA (1-II) -130.701.995
1. Profit/Pierdere exploatare -15.208.363
2. Profit/Pierdere financiara -80.160.530
3. Profit/Pierdere exceptionale -35.333.102
IV. PROFIT/PIERDERE NET -130.701.995
Activitatea economico-financiara a S.C. Santierul Naval Constanta
S.A. prezenta in bilantul contabil pe anul 2000, contul de "profit si
pierdere" conduce la concluzia considerarii acestei activitati ca fiind mai
acceptabila, dar nesatisfacatoare, in comparatie cu activitatea anului
1999:
- pierderea inregistrata in anul 1999 a fost de 437.444.392 mii lei;
- pierderea inregistrata in anul 2000 a fost de 130.701.995 mii lei.
Astfel, pierderea inregistrata in anul 2000 este cu 29,88% mai mica
decat in 1999.
Cheltuielile nedeductibile inregistrate la 31 decembrie 2000
sunt:
- ajutoare sociale
1.365.419.176
- reparatii div. la camine
39.143.073
- cheltuieli cu caminele mai putin
523.120.528
cheltuielile recuperate prin retinere
- dispensar
26.581.371
- club SNC
108.379.672
- cheltuieli cu intretinerea curenta cantina
2.755.366.109
- cantina subventie
783.173.297
- salarii cantina
2.630.507.216
- amortizare cantina
121.936.834
- total
8.353.627.276
- fond de salarii
2.474.173.925
-
depasire cheltuieli sociale
5.879.453.531
-
TVA aferent depasire sociala
1.117.096.137
- amenzi si penalitati fiscale neimputabile
31.554.294.175
- TVA facturi valuta neincasata
25.869.635
- cheltuieli protocol nedeductibile integral
964.201.765
- TVA aferent cheltuieli protocol nedeductibile
137.060.090
- donatii si sponsorizari
156.487.032
- TVA materiale donate
5.616.236
- debite
neimputabile
305.191
- depasire CO preliminat in 1999
35.880.994
- cheltuieli diurna nedeductibile
275.828.556
- vanzari camine-salariati
338.677.907
- casari MF neamortizate
257.982.461
- reclama publicitate
1.103.353.482
- telefoane-C.A., S.N.C.
164.798.301
- cheltuieli consiliu administratie
233.231.291
- cheltuieli nedeductibile (storno facturi aferente)
96.892.200
- asigurare personal
527.665.000
- cheltuieli in favoarea actionarilor
118.812.147
- provizion diferenta curs
766.605.697
- cheltuieli amortizari auto import
6.337.971
TOTAL CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE
43.797.761.290
[1]
Legea nr. 12/1991 ce a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1991 privind impozitul pe profit
[2]
ordonanta guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit
[3]
legea nr. 73/1996 pentru aprobarea O.G. 70/1994 privind impozitul pe profit; Legea nr. 40/1998
pentru modificarea si completarea O.G. nr.70/1994
[4]
Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 aprobata si modificata prin legea nr. 73/1996 si republicata in
1997 privind platitorii impozitului pe profit
[5]
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 180/1999 privind modificarea Legii bugetului de stat pe anul
1999
1
Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat in regii autonome si societati
comerciale publicata in M.Of. nr.98/8.08.1990
CAPITOLUL 3
IMPOZITUL PE VENITURILE DIN SALARII
3.1. Evolutia impozitului pe veniturile din salarii
Prin salarii sau remuneratie se intelege un venit direct, realizat din

munca, de persoanele care se afla din punct de vedere juridic in
subordinea unui patron.
Salariul - ca pret al muncii - este un element de cost ce intra in
componenta preturilor tuturor bunurilor economice sau, cu alte cuvinte, in
valoarea totala a oricarui rezultat.
Marimea salariului este fixata prin norme legale sau prin negociere,
castigul realizat urmand sa asigure, in conditii normale, reproducerea
fortei de munca.
Pentru ca impozitul pe salarii sa aiba un randament fiscal ridicat, se
cer a fi indeplinite mai multe conditii si anume: impozitul sa aiba caracter
universal, adica sa fie platit de toate persoanele fizice sau juridice, care
obtin venituri din aceeasi sursa sau poseda acelasi gen de avere.
Universalitatea impozitului presupune in aceeasi masura ca
intreaga materie impozabila apartinand unei persoane sa fie supusa
impunerii:
- sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei plati
din materia impozabila;
- volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, felul
si perceperea impozitelor sa fie cat mai redusa.
Se considerau1 salariile platite in natura, de la persoanele fizice si
juridice care au domiciliul sau sediul pe teritoriul Romaniei, precum si
salariile primite din sau in strainatate de catre persoanele care isi
desfasoara activitatea in Romania.
Incepand cu 1 ianuarie 1998, castigurile salariatilor zilieri sau
temporari, onorariile avocatilor prin barouri, drepturile cuvenite medicilor
si personalului sanitar din policlinicile cu plata, castigurile obtinute din
colaborari de orice natura, drepturile cuvenite pentru inventii si inovatii
nu se mai impoziteaza la salarii in cadrul veniturilor realizate de
persoanele fizice2.
De la 1 ianuarie 20003 impozitul pe veniturile din salarii este
introdus in cadrul impozitului pe venitul global.
3.2. Determinarea impozitului pe veniturile din salarii
In calitate de platitori ai impozitului pe veniturile din salarii apar

atat persoanele fizice romane angajate cu contract individual de munca
cat si cele angajate cu conventie civila de prestari de servicii sau altele
care intra sub incidenta unor legi speciale.
De asemenea, in calitate de platitori apar si persoanele fizice
straine care realizeaza venituri sub forma salariilor din Romania in
conditiile prevazute de legislatia romana in vigoare.
Veniturile sub forma de salarii si alte drepturi salariale realizate de
catre persoanele fizice romane sau straine, sunt supuse impozitarii
potrivit prevederilor legale1, iar de la 1 ianuarie 20002 aceste impozite
sunt introduse in cadrul impozitelor pe venitul global.
Sunt considerate venituri din salarii denumite in continuare
salarii, toate veniturile in bani si in natura obtinute de o persoana fizica ce
desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca,
indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor sau de
forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitate
de munca temporara, de maternitate si pentru concediul privind ingrijirea
copilului in varsta de pana la doi ani.
Sunt asimilate salariilor in vederea impunerii:
- indemnizatiile din activitati ca urmare a unei functii de demnitate
publica ale cadrelor militare, acordate potrivit legii;
- indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net,
cuvenite administratorilor la companii/societati nationale, societati
comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale
este actionar majoritar, precum si la regiile autonome;
- sumele primite de membrii fondatori ai societatilor comerciale
constituite prin subscriptie publica;
- veniturile realizate din incadrarea in munca ca urmare a incheierii
unei conventii civile de prestari servicii;
- sumele primite de reprezentantii in adunarea generala a
actionarilor, in consiliul de administratie si in comisia de cenzori;
- sumele primite de reprezentantii in organisme tripartite, conform
legii;
- alte drepturi si indemnizatii de natura salariala.
Venitul brut din salarii reprezinta totalitatea veniturilor realizate
precum si a avantajelor primite de o persoana fizica pe fiecare loc de
realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt
acordate.
Avantajele in bani si echivalentul in lei al avantajelor in natura sunt
impozabile la nivelul angajatului in categoria veniturilor din salarii numai
daca acestea au fost considerate cheltuieli deductibile aferente activitatii
desfasurate de angajatorul care le-a acordat.
Printre avantajele care pot fi primite cu titlu gratuit sau cu plata
partiala, amintim:
- folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii in scop
personal;
- acordarea de produse alimentare;
- acordarea de imbracaminte;
- acordarea de lemne de foc;
- acordarea de energie electrica, termica;
- acordarea de abonamente de radio si televiziune;
- acordarea de abonamente de transport;
- permise de calatorie pe diferite mijloace de transport;
- cadouri primite cu diverse ocazii, etc.
Nu constituie avantaj impozabil: diferenta de dobanda
subventionata de stat la creditele acordate, pentru agricultura si pentru
achizitii de catre persoane fizice de bunuri mobile si imobile; veniturile
reprezentand avantajele in bani si in natura acordate persoanelor cu
handicap, veteranilor de razboi, etc.
Evaluarea produselor acordate cu plata in natura se face astfel:
- la pretul de vanzare practicat de unitati, care cuprinde, dupa caz,
accize si TVA;
- la pretul de achizitie la care se adauga accizele si TVA, daca
produsele sunt achizitionate de la producatorii individuali si acordate
persoanelor fizice;
- la pretul de aprovizionare care cuprinde, dupa caz, accize si TVA
pentru alte produse aprovizionate de la diversi agenti economici;
- la nivelul tarifelor practicate pe piata, inclusiv TVA pentru lucrari
sau servicii;
- la nivelul chiriilor stabilite in conformitate cu prevederile legii,
pentru folosinta gratuita a unei locuinte. Avantajele conexe (apa, gaz,
electricitate si cheltuieli de intretinere si reparatii) acordate sunt evaluate
la valoarea lor efectiva.
Venitul net din salarii se determina prin scaderea din venitul brut,
determinat potrivit metodologiei de mai sus a urmatoarelor categorii de
cheltuieli:
- contributiile retinute, potrivit legii, pentru pensia suplimentara,
pentru constituirea fondului pentru ajutorul de somaj, pentru asigurarile
de sanatate si altele care se vor infiinta;
- o cota de 15% din deducerea personala de baza acordata cu titlu
de cheltuieli profesionale, odata cu deducerea personala de baza la acelasi
loc de munca.
3.3. Calculul impozitului
Impozitul lunar aferent venitului impozabil se calculeaza astfel:

- la locul unde se afla functia de baza, prin aplicarea baremului
lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul net din
salarii aferent unei luni si deduceri personale acordate pentru luna
respectiva;
- pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri, prin aplicarea
aceluiasi barem lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre
venitul brut si contributia la asigurarile sociale de sanatate, pe fiecare loc
de realizare a acestuia.
Suma recunoscuta in Romania a se deduce din impozitul pe venit
datorat in Romania platita pentru venitul din strainatate, este denumita
credit fiscal extern si intervine in anul urmator celui de realizare a
venitului daca:
- impozitul platit in strainatate pentru venitul obinut in strainatate a
fost efectiv platit in mod direct de catre persoana fizica sau de catre
reprezentantul sau legal, sau prin retinere la sursa de catre platitorul
venitului. Plata impozitului in strainatate se dovedeste prin document
eliberat de catre autoritatea fiscala a statului strain respectiv;
- venitul pentru care se acorda credit fiscal face parte dintr-una din
categoriile de venituri supuse procedurii de globalizare, potrivit legislatiei
romane si anume venituri din activitati independente, venituri din salarii
sau venituri din cedarea folosintei bunurilor.
Veniturile din salarii realizate din strainatate de persoanele fizice
romane cu domiciliul in Romania, pentru care s-a platit in strainatate
impozit pe venit se declara in Romania, in cadrul declaratiei de venit
global a anului de realizare a venitului care se completeaza si se depune
la organul fiscal pana la 31 martie a anului urmator celui de realizare a
venitului.
Creditul fiscal extern nu se acorda daca nu se anexeaza la
declaratia de venit global documentul care atesta plata in strainatate a
impozitului care se solicita a fi recunoscut.
Daca acest document extern nu se depune odata cu declaratia de
venit global la termenul stabilit prin ordonanta atunci organele fiscale
romane vor declansa operatiunea de regularizare a impozitului pe venit
anual ramas de achitat in Romania.
Veniturile de salarii realizate de persoane fizice romane fara
domiciliul in Romania sau de persoanele fizice straine pentru activitatea
desfasurata in Romania se vor impozita astfel:
- daca persoana fizica este prezenta in Romania o perioada ce
depaseste in total 183 de zile in orice perioada a anului, incepand sau
sfarsind in anul calendaristic vizat, veniturile din salarii se impoziteaza
incepand cu prima zi de la data sosirii lor, dovedita cu viza de intrare in
Romania de pe pasaport. Organele fiscale romane elibereaza la cererea
contribuabilului documentul care atesta plata impozitului in Romania
pentru fiecare an fiscal.
- daca persoana fizica este prezenta in Romania o perioada mai
mica de 183 de zile in orice perioada de 12 luni, incepand sau sfarsind in
anul calendaristic vizat, dar este rezidenta intr-un stat cu care Guvernul
Romaniei are incheiata conventie sau acord de evitare a dublei impuneri,
veniturile din salarii se vor impozita in strainatate, daca sunt indeplinite
urmatoarele conditii:
 persoana fizica care beneficiaza de salariu, sta in Romania o
perioada sau perioade care nu depasesc in total 183 de zile intr-
o perioada de 12 luni calendaristice incepand sau sfarsind in
anul fiscal vizat;
 salariul este platit de un angajator care nu este rezident al
Romaniei;
 salariul nu este suportat de un sediu permanent sau de o baza
fixa pe care angajatorul il are in Romania.
Contribuabilii din ultima categorie de mai sus sunt obligati ca in
termen de 15 zile de la data inceperii activitatii, sa se adreseze organului
fiscal in raza caruia isi au resedinta, in vederea stabilirii regimului fiscal
aplicabil acestor venituri in conformitate cu prevederile conventiilor si
acordurilor de evitare a dublei impuneri incheiate de Guvernul Romaniei
cu alte state.
Cetatenii straini si apatrizii care urmeaza sa fie angajati cu contract
individual de munca de catre persoane fizice sau juridice cu sediul sau
domiciliul in Romania au obligatia obtinerii unui permis de munca
eliberat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale cu exceptia celor care
au dobandit statutul de refugiat in Romania.
Acest statut confera beneficiarului inclusiv dreptul de a fi salariat si
de a beneficia de drepturile materiale care decurg din activitatile
desfasurate precum si de asigurari sociale.
Pentru a determina venitul din salarii supus impozitarii, angajatorii
vor delimita persoanele fizice care au functia de baza la acea unitate de
acele persoane fizice care realizeaza venituri din salarii altele decat cele
de la functia de baza.
Venitul impozabil lunar este egal cu venitul brut din care se scad
contributiile legal stabilite, cheltuielile profesionale care sunt stabilite
pentru anul 2001 la 164.850 (15% din deducerea personala de baza),
deducerea personala de baza si deducerile suplimentare acordate
salariatului pentru luna respectiva.
VBs = Vs
VNs = VBs-C-Dpb-Dps
VNs = VI
unde:
VBs = venitul brut din salarii
Vs = venitul salarial realizat lunar de salariat
VNs = venitul net din salarii
C = contributiile calculate asupra salariilor
Dpb = deducerea personala de baza
Dps = deducerea personala suplimentara
Vi = venitul impozabil din salarii
Impozitul pe venitul obtinut din salarii se calculeaza aplicand la
venitul impozabil, baremul lunar stabilit prin hotarare a Guvernului
avandu-se in vedere elementele cuprinse in fisa fiscala 1-FF1.
Pentru anul 2000, calculul impozitului lunar pentru veniturile din
salarii, baremul lunar cuprinzand transele de venituri impozabile lunare,
care reprezinta 1/12 era urmatorul:
Tabel nr. 3 privind baremul lunar de impozitare a veniturilor din

salarii pe semestrul doi al anului 2000:
Venitul lunar impozabil Impozitul lunar

- lei - - lei -
Pana la 917.000 18%
917.001 - 2.250.000 165.060 + 23% pentru ceea ce depaseste suma de
917.000 lei
2.250.001 - 3.583.000 471.650 + 28% pentru ceea ce depaseste suma de
2.250.000 lei
3.583.000 lei
peste 5.000.000 1.326.670 + 40% pentru ceea ce depaseste suma de
5.000.000 lei
In anul 2001 baremul lunar se actualizeaza semestrial prin

hotararea Guvernului in functie de indicele de inflatie realizat pe sase
luni, comunicat de Comisia Nationala pentru statistica.
Tabel nr. 4 privind baremul lunar de impozitare a veniturilor din

salarii pe semestrul unu al anului 2001:
Venitul lunar impozabil Impozitul lunar

- lei - - lei -
Pana la 1.259.000 18%
1.259.000 lei
3.090.000 lei
4.921.001 - 6.867.000 1.160.430 + 34% pentru ceea ce depaseste suma de
4.921.000 lei
peste 6.867.000 1.822.070 + 40% pentru ceea ce depaseste suma de
6.867.000 lei
Sumele sunt calculate prin rotunjire la mia de lei, in sensul ca

fractiunile sub 500 de lei se neglijeaza, iar ceea ce depaseste 500 de lei se
majoreaza la 1000 de lei.
Angajatorii de personal salariat au sarcina de a efectua
regularizarea anuala a sumelor care reprezinta diferenta dintre impozitul
calculat la nivelul anului si impozitul calculat si retinut lunar in cursul
anului ca plata anticipata, pentru salariatii permanenti care au avut functia
de baza si care nu au si alte venituri supuse globalizarii (venituri din
salarii de la alte locuri de munca, venituri din activitati independente sau
venituri din cedarea folosintei bunurilor).
Daca in cursul unei luni angajatorii efectueaza pe langa platile de
salarii la functia de baza si plati de venituri cum sunt premii, prime,
stimulente de orice fel sunt acordate potrivit legii pentru concediul
neefectuat si alte plati, denumite plati intermediare, impozitul se
calculeaza la fiecare plata prin aplicarea baremului lunar de impozit
asupra platilor intermediare cumulate pana la data ultimei plati pentru
care se face calculul.
Impozitul de retinut la fiecare plata intermediara reprezinta
diferenta dintre impozitul calculat conform metodologiei de mai sus si
suma impozitelor retinute la platile intermediare anterioare.
La lichidare, la data ultimei plati a drepturilor salariale aferente
unei luni, impozitul se calculeaza asupra veniturilor totale cumulate
adaugand la drepturile cuvenite si plati intermediare efectuate in cursul
lunii.
Impozitul retinut la aceasta data reprezinta diferenta intre impozitul
calculat asupra veniturilor totale si suma impozitelor retinute la platile
intermediare.
3.4. Obligatiile, drepturile si sanctiunile platitorilor
Platitorii de venituri din salarii au obligatia cu privire la calcularea,

retinerea si varsarea impozitului lunar, calcularea impozitului anual si
regularizarea diferentelor, dupa caz.
Printre obligatiile care revin platitorilor de venituri si
contribuabililor care realizeaza venituri din salarii mentionam:
- persoanele fizice si juridice care efectueaza plati de salarii sau
alte venituri asimilate salariilor au obligatia de a calcula si de a retine
impozitul aferent veniturilor fiecarei luni la data platii acestor venituri,
precum si varsarea acestuia la bugetul de stat la termenul stabilit pentru
ultima plata a drepturilor salariale efectuata pentru fiecare luna dar nu
mai tarziu de data de 15 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se
cuvin aceste drepturi;
- platitorii au obligatia sa solicite organului fiscal, inscris, pana la
data de 30 noiembrie a fiecarui an pentru anul urmator, formularul tipizat
al fiselor fiscale pentru salariati si pentru persoanele fizice care obtin
venituri asimilate salariilor. Daca pana la data completarii fiselor nu se
cunosc deducerile suplimentare, acestea se vor acorda ulterior urmand a
se efectua regularizarile de venituri corespunzatoare;
- platitorul de venituri are obligatia sa completeze formularele
prevazute pe intreaga durata de efectuare a platii salariilor, sa calculeze si
sa regularizeze anual impozitul pe salarii;
- platitorul este obligat sa pastreze fisa fiscala pe intreaga durata a
angajarii si sa transmita organului fiscal competent si salariatului cate o
copie pentru fiecare an pana ultima zi a lunii februarie a anului curent
pentru anul fiscal expirat;
- datele personale din fisele fiscale se vor completa pe baza de
documente justificative. Deducerile personale suplimentare pentru
persoanele aflate in intretinere se acorda pe baza de declaratie pe propria
raspundere a contribuabilului, insotita de documente justificative;
- platitorii de venituri din salarii care la data de 31 decembrie a
anului fiscal au un numar de angajati permanenti mai mic de 10 persoane
inclusiv, pot efectua calculul venitului si impozitului anual si
regularizarea acestuia;
- in cazul angajatilor pentru care angajatorii nu efectueaza
regularizarea anuala impozitul pe salarii, determinarea venitului anual
impozabil din salarii, calculul impozitului anual, precum si regularizarea
sumelor ce reprezinta diferenta dintre impozitul calculat la nivelul anului
si impozitul calculat si retinut lunar anticipat se pot efectua, pe baza de
cerere, de catre organul fiscal competent;
- operatiunile prevazute a fi efectuate de catre angajator si,
respectiv, de organul fiscal pentru persoanele fizice care obtin venituri
din salarii, se realizeaza pana in ultima zi a lunii februarie a anului fiscal
urmator;
- contribuabilii care isi desfasoara activitatea in Romania si obtin
venituri sub forma de salarii din strainatate, precum si persoanele fizice
romane angajate ale misiunilor diplomatice si ale posturilor consulare
acreditate in Romania au obligatia ca, personal sau printr-un reprezentant
fiscal, sa calculeze impozitul legal, sã il declare si sa il plateasca in
termen de 15 zile de la expirarea lunii pentru care s-a realizat venitul;
- persoana juridica sau fizica la care contribuabilul isi desfasoara
activitatea in Romania si realizeaza venituri din strainatate este obligata
sa ofere informatii organului fiscal competent referitoare la data inceperii
desfasurarii activitatii de catre contribuabil si, respectiv a incetarii
acesteia, in termen de 15 zile de la data producerii evenimentului;
- contribuabilii sunt obligati sa puna la dispozitia organelor fiscale
toate documentele tehnico-operative si contabile, evidentele si orice fel de
inscrisuri care stau la baza calcularii corecte si in cuantumul legal a
impozitelor datorate;
- platitorii de venituri din salarii si venituri asimilate salariilor au
obligatia completarii "declaratiei privind obligatiile de plata la bugetul de
stat" si depunerii la organul fiscal in evidenta caruia este inregistrat
platitorul.
In cazul impozitului pe veniturile din salarii sunt aplicate si o serie
de sanctiuni pentru neregulile inregistrate de platitori.
Constituie contraventii urmatoarele fapte daca, potrivit legii
penale, nu sunt considerate infractiuni:
- nerespectarea de catre platitori a dispozitiilor legale privind
procedura de intocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe
republicata1;
- refuzul de a pune la dispozitia organelor fiscale documentele
privind modul de calculare retinere si varsare la bugetul de stat al
impozitului pe salarii, amenda intre 500.000 - 2.000.000 lei;
- stabilirea pentru personalul incadrat prin incheierea unui contract
individual de munca a unui salariu de baza sub nivelul salariului minim,
amenda intre 500.000 - 1.000.000 lei;
- nefurnizarea de catre contribuabil sau de catre persoana
imputernicita legal sa il reprezinte, a informatiilor, justificarilor sau
explicatiilor solicitate de organele fiscale, amenda intre 100.000 -
1.000.000 lei;
- nerespectarea contribuabililor sau reprezentantilor legali ai
acestora la sediul unitatii fiscale la data, ora si locul fixat, la solicitarea
scrisa a organului fiscal, amenda intre 100.000 - 1.000.000 lei;
- netinerea evidentelor contabile si a documentelor justificative la
sediul social declarat sau pastrarea acestora in conditii improprii
desfasurarii controlului fiscal, amenda intre 1.000.000 - 10.000.000 lei;
- nerespectarea, de catre platitorii de salarii si venituri asimilate a
obligatiilor privind completarea si pastrarea fiselor fiscale, amenda intre
10.000.000 - 50.000.000 lei;
- netransmiterea fiselor fiscale la organul fiscal in a carui raza
teritoriala angajatorul isi are sediul sau domiciliul, amenda intre
10.000.000 - 50.000.000 lei.
In cazul in care impozitul datorat nu s-a platit la termen, se
calculeaza majorari de intarziere, potrivit dispozitiilor legale in materie.
Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute de
lege se fac de catre organele de specialitate din Ministerul Finantelor si
de catre unitatile sale teritoriale in termen de cinci ani de la data savarsirii
faptelor respective.
Cuantumul majorarilor de intarziere pentru neplata la termen a
impozitelor si taxelor este de 0,15% pe zi de intarziere.
Procesele verbale de constatare a contraventiilor si de aplicare a
amenzii, intocmite de organele imputernicite, constituie titluri executorii
in conditiile legii dupa ramanerea lor definitiva, sumele inscrise in
acestea urmand a fi realizate cu prioritate din conturile de la banci sau
trezorerie.
Obiectiile, contestatiile si plangerile formulate la actele de control
sau de impunere ale organelor fiscale cu privire la revizuirea si incasarea
impozitelor, a majorarilor de intarziere si a amenzilor se solutioneaza
conform dispozitiilor legale in materie1.
Prescriptia dreptului organelor fiscale de a stabili diferente de
impozit si majorari de intarziere, precum si de a constata contraventii
si a aplica amenzi pentru faptele a caror constatare si sanctionare sunt
potrivit legii, de competenta acestora, este urmatoarea:
- 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a
declaratiei pentru perioada respectiva;
- 5 ani de la data ultimului termen legal de plata a impozitului, in
cazul in care legea nu prevede obligatia depunerii declaratiei;
- 5 ani de la data comunicarii, catre contribuabil a impozitului
stabilit de organele fiscale in conditiile prevazute de lege.
Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitelor si a
diferentelor de impozite este de 10 ani in caz de evaziune fiscala.
3.5. Studiu de caz privind determinarea impozitului pe venitul din

salarii la S.C. Santierul Naval Constanta S.A.
S.C. Santierul Naval Constanta S.A., unde am efectuat studiul de

caz functioneaza cu forta de munca salariata pe baza de contract
individual de munca.
Pentru exemplificare, prezentam un salariu lunar brut, conform
statului de plata al salariatului Giugica V. George in functia de economist
cu numarul de marca 11.283, in suma de 4.127.000 lei. Nu este casatorit,
nu are copii in intretinere si nici nu beneficiaza de sporuri sau prime.
Impozitul pe salariu calculat pe luna februarie este:
Salariu de baza
4.127.000
Salariu timp lucrat 160
4.127.000
Salariu corectat K.1.00
4.127.000
Total venit brut
4.127.000
Ajutor
somaj
41.270
4.127.000 x 1%
Pensie suplimentara
206.350
4.127.000 x 5%
Contributia pentru asigurari de sanatate

288.890
4.127.000 x 7%
Total deduceri privind contributiile
536.510
Venit net din salarii
3.590.490
Deducerea personala de baza
1.099.000
Cheltuieli profesionale
164.850
Deduceri personale
1.800.360
Baza de calcul
2.326.640
Impozit calculat aplicand baremul de impozit
472.177
226.620 + 1.067.640 x 23%
Salariul net
3.118.313
4.127.000 - 536.510 - 472.177
Avans acordat pe 28 februarie

1.733.000
Rest de plata
1.385.313
Aceluiasi angajat, in luna decembrie a anului 2000, impozitul pe

venitul din salarii a fost determinat astfel:
Salariu de baza
3.625.000
Salariu timp lucrat 160
3.625.000
Salariu corectat K.1.00
3.625.000
Total venit brut
3.625.000
Ajutor
somaj
36.250
3.625.000 x 1%
Pensie suplimentara
181.250
3.625.000 x 5%
Contributia pentru asigurari de sanatate
253.750
3.625.000 x 7%
Total deduceri privind contributiile
471.250
Venit net din salarii
3.153.750
Deducerea personala de baza
800.000
Cheltuieli profesionale
120.000
Deduceri personale
920.000
Baza de calcul
2.233.750
Impozit calculat aplicand baremul de impozit
467.913
165.060 + 1.316.750 x 23%
Salariul net
2.685.837
3.625.000 – 471.250 - 467.913
Avans acordat pe 20 decembrie

1.465.000
Rest de plata
1.220.837
1
Legea nr. 32/1991, modificatã si completatã prin O.G. 62/1997, aprobatã si modificatã prin Legea
75/1998, O.U.G. nr. 61/1997, O.G. 6/1997 pentru corectarea transelor de venit lunar impozabil,
Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale
2
O.U.G. nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice
3
O.G. 73/27.08.1999 privind impozitul pe venit publicat in M.Of. nr. 419/31.08.1999
1
Legea nr. 32/1991 republicatã in 1996 prin O.U.G. nr. 6/1996 privind regimul deductibilitatilor
sumelor plãtite cu titlul de salarii si alte salariale, aprobatã prin Legea nr. 1/1997
2
O.G. nr. 73/27.08.1999 privind impozitul pe venit publicatã in M.Of. nr. 419/31.08.1999
1
O.G. nr. 68/1997 privind procedura de intocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe
publicate in M.Of. nr. 227/30.08.1997
1
Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor publicate in M.Of.
nr.148/14.11.1968
CAPITOLUL 4
ASEZAREA SI PERCEPEREA
IMPOZITELOR SI TAXELOR LOCALE
In definirea impozitelor si taxelor locale se prevede ca acestea

constituie venituri proprii ale bugetelor unitatilor administrativ teritoriale
(comune, orase, sectoare ale municipiului Bucuresti si alte judete) iar
fondurile banesti realizate din aceste surse se utilizeaza pentru acoperirea
cheltuielilor care se finanteaza de la bugetele proprii.
Tabel nr. 5 privind impozitele si taxele locale datorate de

contribuabili:
Impozitul pe cladiri
Impozitul pe terenuri
Taxa asupra mijloacelor de transport
Taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate,
afisaj si reclama
Formele de impozite Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si
locale: autorizatiilor in domeniul constructiilor
Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de
stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau
silvicultura
Alte taxe locale
Contribuabilii impozitelor locale enumerate mai sus sunt: persoane

fizice, persoane juridice, asociatii familiare, asociatii agricole, unitatile
economice ale unor persoane juridice precum si cele ale organizatiilor
obstesti, institutiile publice, fundatiile si altele asemenea, unitatile de cult,
filialele, sucursalele si reprezentantele autorizate sa functioneze pe
teritoriul Romaniei, apartinand persoanelor fizice si persoanelor juridice
straine si altele similare.
Ne vom referi in continuare la analiza taxelor si impozitelor locale
incluse in cadrul impozitelor directe ce revin agentilor economici.
4.1. Impozitul pe cladiri
Impozitul pe cladiri este instituit de la 1 ianuarie 1995 pentru

cladirile proprietate a persoanelor fizice situate in municipii, orase si
comune dar si pentru cladirile persoanelor juridice particulare, precum si
pentru cladirile proprietate a statului sau autoritatilor administrativ-
teritoriale, ale regiilor autonome, societatilor comerciale, organizatiilor
cooperatiste, societatilor agricole etc.
Ca obiect al impunerii il reprezinta toate cladirile,indiferent de
destinatiile pentru care sunt utilizate cu exceptiile prevazute de lege.
Subiectii impunerii apar persoanele fizice in mod individual sau
constituite in asociatii de orice fel, persoane juridice indiferent de modul
de organizare, ori tipul sau forma de proprietate precum si persoanele
juridice ce detin unitati economice sau subunitati ale acestora din tara sau
strainatate.
Subiectul impunerii coincide, de regula, cu platitorul impozitului si
este in general proprietarul cladirii, indiferent de locul unde este situata si
de destinatia acestuia.
Exista doua derogari de la aceasta regula:
- pentru cladirile proprietate de stat aflate in administrare sau
folosinta dupa caz, a contribuabililor, in calitate de subiect al impunerii
apar cei care le au in administrare sau folosinta;
- pentru cladirile care fac parte din fondul locativ de stat, subiect al
impunerii este unitatea care le administreaza.
Se considera ca baza impozabila in cadrul acestui tip de impozit o
reprezinta valoarea cladirii ce face obiectul impozitului.
Evaluarea cladirilor se face diferit pentru cladirile apartinand
persoanelor fizice sau persoanelor juridice, fata de cladirile apartinand
celorlalti contribuabili.
Astfel, pentru cladirile apartinand persoanelor fizice, baza de
impozitare o reprezinta valoarea cladirii determinata pe baza normelor de
evaluare stabilite pe metru patrat suprafata construita diferentiata in
functie de felul, destinatia si locul unde sunt situate acestea.
Aceste norme sunt unitare pentru toate cladirile, diferentierea
facandu-se in functie de structura de rezistenta a cladirilor si
constructiilor, adica daca sunt prevazute sau nu cu instalatii de apa,
canalizare, electricitate, incalzire, etc.
Tabel nr. 6 privind normele de evaluare pe metru patrat suprafata

construita1 sunt:
Valoarea impozabila
in lei/m2
Cu instalatii Fara instalatii de
Nr. Felul si destinatia cladirilor si a
de apa, apa, canalizare,
crt. altor constructii impozabile
canalizare, electrice,
electrice, incalzire
incalzire
Cladiri
a) cu pereti sau cadre de beton 6.457.531 4.520.243
armat
b) cu pereti din caramida arsa,
piatra naturala sau din alte 4.735.523 2.798.264
1
materiale, fara cadre din beton
armat
c) cu pereti din lemn, caramida 1.291.506 861.004
nearsa, valatuci, paianta si din
alte materiale asemanatoare
2 Constructii anexe - situate in corpul
principal al cladirii
a) cu peretii din caramida arsa,
piatra, beton si alte materiale 861.004 645.753
asemanatoare
b) cu pereti dim lemn, caramida 645.753 430.502
nearsa, paianta, valatuci etc.
Pentru locuinte situate la subsol sau- valoarea reprezinta 75% din
3 la mansarda valoarea corespunzatoare fiecarei
grupe de cladiri
Pentru spatiile cu alta destinatie,- valoarea reprezinta 50% din
4 situate in subsolul cladirilor valoarea corespunzatoare fiecarei
grupe de cladiri
Valorile impozabile se indexeaza anual, prin hotarare a consiliilor

locale judetene pana la 30 noiembrie a fiecarui an fiscal, pe baza indicelui
de inflatie aferent unei perioade de 12 luni care sfarseste la 1 noiembrie a
aceluiasi an si numai cand cresterea acestuia depaseste 5%.
Valoarea impozabila se determina avand in vedere suprafata utila a
locuintei corectata cu un coeficient in functie de numarul de etaje si
dotare cu lifturi.
Tabel nr. 7 privind coeficientii de echivalenta pentru stabilirea

suprafetei echivalente desfasurate la cladiri cu unul sau mai multe etaje:
Cladiri cu pereti < 25 Cladiri cu pereti > 25

Fara Fara
subso Cu subsol subso Cu subsol
l l
Descrier
Nu are Are Are Nu are Are Are
e
inca-peri incaperi garaj inca-peri incaperi garaj
in altele in altele
exclusi- decat exclusi- decat
vitate garaj vitate garaj
Locuinte
in cladiri
cu P+ 1,26 1,35 1,37 1,38 1,35 1,44 1,46 1,47
(1-4)
etaje
Locuinte
in cladiri
cu P+
(5-10) 1,34 1,40 1,42 1,45 1,43 1,49 1,51 1,54
etaje
care au
lift
Locuinte 1,46 1,51 1,53 1,57
in cladiri
cu P+
peste 10
etaje cu
2 lifturi
Locuinte
in cladiri
cu P+
1,37 1,43 1,45 1,48 1,46 1,52 1,54 1,57
(5-10)
etaje cu
2 lifturi
Locuinte
in cladiri
cu P+
peste 10
1,49 1,54 1,58 1,60
etaje
care au
2 lifturi
pe scara
Valoarea impozabila, inmultita cu cota de impozit rezulta impozitul

de plata anual.
Formula de calcul este:
Impozit pe cladiri = Sn x K x Ni x C
unde:
Sn = suprafata utila a cladirii

K = coeficient diferentiat pe etaje si lift
Ni = norma impozabila de evaluare
C = cota de impozit
In raport de perioada in care s-au realizat cladirile, valoarea

impozabila se reduce.
Cladirile realizate pana in 1950, valoarea impozabila a lor se
reduce cu 15% iar pentru cele realizate intre 1951 - 1977 reducerea este
de 5%.
Incluse in categoria cladirilor fiind supuse impozitului pe cladiri se
cuprind si anexele sau dependintele: bucataria, camara, baia, pivnita,
magazia, garajul, grajdul si altele, precum si unele spatii construite cum
ar fi: cabane, baraci, depozite, magazine, chioscuri si altele inclusiv cele
demontabile si indiferent de natura materialelor folosite pentru
construirea lor.
Cladirile apartinand altor contribuabili decat persoanele fizice,
baza de calcul o reprezinta valoarea inscrisa in evidenta contabila,
indiferent de locul unde acestea sunt situate. Trebuie precizat faptul ca, in
valoarea cladirilor se include si valoarea elementelor care le deservesc
cum ar fi: terase, holuri, logii, ascensoare, scari, instalatii pentru apa,
canal, lumina electrica, incalzire, telefoane, etc.
Aceasta valoare totala obtinuta nu se diminueaza cu amortizarea.
Cladirile aflate in functiune si a caror valoare a fost recuperata pe
calea amortizarii, sunt supuse in continuare impozitului pe cladiri, pe
baza valorii cu care au fost inscrise in evidenta contabila a mijloacelor
fixe.
Sunt supuse impozitului pe cladiri si unele spatii ale institutiilor
publice care sunt inchiriate pentru organizarea si desfasurarea de:
- consfatuiri
- conferinte
- congrese
- sedinte
- cursuri de pregatire
- perfectionare profesionala.
Sunt supuse impozitului daca asemenea activitati se desfasoara cu
caracter permanent si daca din inchirierea acestor spatii se obtin venituri.
Cotele de impozit pentru calculul acestuia sunt diferentiate in
functie de detinatorii cladirilor, persoanelor fizice sau persoanelor
juridice si de mediul in care sunt amplasate urban sau rural.
Initial au fost stabilite doua cote de impunere1:
- 1% din valoarea stabilita in ceea ce priveste cladirile proprietatea
persoanelor fizice;
- 1,5% din valoarea la care au fost inscrise in evidenta pentru
cladirile altor contribuabili, a agentilor economici.
Incepand cu data de 1 septembrie 1995 s-a aplicat o singura cota de
1% din valoarea cladirii inscrisa in evidenta. S-a renuntat la cota de 1,5%
deoarece prin cresterea valorii cladirilor de circa 8 ori2, impozitul pe
cladiri a reprezentat, dupa cum afirma M. Habean3: "ghiulea agatata de
piciorul celor mai multi agenti economici cu capital de stat".
De la 1 ianuarie 19984 se stabileste ca impozitul pe cladirile
proprietatea pesoanelor fizice si a celorlalti contribuabili se calculeaza
prin aplicarea unor cote stabilite de catre consiliile locale, care sunt
cuprinse intre 1% si 1,5% asupra valorii stabilite potrivit criteriilor si
normelor de evaluare.
In cazul proprietatii persoanelor fizice, impozitul se calculeaza prin
aplicarea cotei de 0,2% in mediul urban si de 0,1% in mediul rural asupra
valorii cladirii determinata pe baza normelor de evaluare prezentate in
tabelul de mai sus.
Impozitul pe cladiri5 in cazul persoanelor juridice si a altor
contribuabili, se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite de consiliile
locale care poate fi cuprinsa intre 0,5% si 1% asupra valorii de inventar a
cladirilor care a fost actualizata si evidentiata in contabilitatea acestora.
Astfel, in Municipiul Constanta, cotele stabilite pentru cladirile
apartinand persoanelor juridice sunt prezentate mai jos:
- 0,5% pentru bazele sportive apartinand asociatiilor si cluburilor
sportive;
- 0,5% pentru cladirile cu destinatia de hoteluri si restaurante
situate in Mamaia si Satul de Vacanta;
- 1% pentru celelalte categorii de cladiri.
Cotele se aplica si in cazul valorii cladirilor apartinand persoanelor
fizice autorizate care conduc evidente contabile. Daca valoarea din
evidentele contabile este mai mica decat valoarea rezultata din aplicarea
normelor de evaluare, cota de impozit se aplica la valoarea rezultata din
aplicarea normelor respective.
Cladirile proprietate de stat, aflate in administrarea sau folosinta,
dupa caz, a contribuabililor, impozitul pe cladiri se datoreaza de catre cei
care le au in administrare sau folosinta.
Cele care constituie fondul locativ de stat, impozitul pe cladiri se
datoreaza de catre unitatile care le administreaza.
Contribuabilii, altii decat persoanele fizice, au in vedere, la
determinarea impozitului pe cladiri, si pe cele aflate in functiune cat si pe
cele aflate in rezerve sau conservare.
Cladirile noi dobandite in cursul anului, indiferent sub ce forma se
impun cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care
acestea au fost dobandite, impozitul se calculeaza pe numele noului
contribuabil.
Cele demolate, conform legii, distruse si cele transmise in
administrarea sau proprietatea altor contribuabili, in cursul anului se scad
de la impunere cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in
care s-a produs una din aceste situatii.
Scaderea de la impunere se acorda numai pentru partea de cladire
demolata, distrusa sau transmisa in administrare sau in proprietatea altor
contribuabili.
Impozitul pe cladiri, in cazul contribuabililor persoane fizice, se
stabileste pe baza declaratiei de impunere depuse de proprietar, la
serviciul de specialitate al consiliului local teritorial pe raza caruia se afla
cladirea sau constructia. Pentru ceilalti contribuabili impozitul se
calculeaza de catre acestia prin declaratia de impunere care se depune la
aceleasi organe.
Pentru cladirile sau alte constructii ce se dobandesc in cursul anului
calendaristic, contribuabilii au obligatia sa depuna declaratiile de
impunere la serviciile de specialitate ale consiliilor locale pe raza carora
se afla bunurile imobile impozabile in termen de 30 de zile de la data
dobandirii acestora, in vederea stabilirii valorii impozabile.
Nu fac obiectul impunerii urmatoarele cladiri si constructii:
- cladirile institutiilor publice cu exceptia celor folosite in alte
scopuri;
- cladirile care sunt considerate monumente istorice, de arhitectura
si arheologice, muzeele si casele memoriale cu exceptia spatiilor acestora
folosite pentru activitati economice si comerciale;
- cladirile care prin destinatie, constituie lacase de cult apartinand
cultelor recunoscute de lege;
- constructii si amenajari funerare din cimitire;
- constructii speciale:
 sonde de titei, gaze, sare

 platforme de foraj marin
 centrale hidroelectrice, termoelectrice, statii de
transformare, statii de conexiuni si posturi de
transformare subterane
 centrale nuclearo-electrice
 cai de rulare
 galerii, planuri inclinate subterane si rampe de put
 puturi de mina
 cosuri de fum
 baraje si constructii accesorii
 constructii hidrometrice, oceanografice,
hidrometeorologice
 poduri, viaducte, apeducte, tuneluri
 conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor
si al lichidelor industriale.
Sunt scutiti de la plata impozitului pe cladiri veteranii de razboi,

vaduve de razboi, vaduvele necasatorite ale veteranilor de razboi.
Mai beneficiaza de scutiri si eroii-martiri si urmasii acestora, ranitii
si alti luptatori pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989.
Impozitul pe cladiri se reduce cu 50% pentru bunurile comune
sotilor in cazul in care unul dintre soti beneficiaza de facilitatile de mai
sus.
Scutire de impozit se acorda proportional cu perioada ramasa pana
la sfarsitul anului, incepand cu luna urmatoare celei in care persoanele in
cauza prezinta actele doveditoare prin care se atesta situatia.
Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe cladiri de catre
pesroanele fizice se acorda o reducere, daca plata impozitului datorat pe
intregul an se efectueaza pana la o anumita data stabilita de consiliile
locale, care poate ajunge pana la 50% din plata impozitului.
Astfel, de exemplu, Consiliul Local al judetului Constanta acorda
reduceri la plata impozitului pe cladiri in functie de data la care se face
plata.
Tabel nr. 8 privind reducerile la plata impozitului pe cladiri:
Reducerea stabilita Data pana la care se plateste

impozitul pe cladiri
30% 15 martie 2001
20% 30 aprilie 2001
10% 30 iunie 2001
De asemenea, pentru unele fapte se aplica si o serie de amenzi

contraventionale sau majorari de intarziere pentru neplata sumelor la
termen:
- pentru depunerea peste termen a declaratiilor de impunere se
aplica amenzi contraventionale intre 300.000 - 700.000 lei
- pentru nedepunerea declaratiei de impunere se aplica amenzi intre
700.000 - 3.000.000 lei.
Stabilirea, constatarea, controlul, incasarea si urmarirea impozitului
pe cladiri, a majorarilor de intarziere si amenzilor, solutionarea
obiectiilor, contestatiilor si plangerilor formulate la actele de control sau
de impunere precum si executarea creantelor bugetare se efectueaza de
catre serviciile de specialitate ale consiliilor locale sau judetene, dupa caz.
• Determinarea impozitului pe cladiri la S.C. Santierul Naval

Constanta S.A.
Determinarea impozitului pe cladiri se face cu ajutorul declaratiei

pentru stabilirea impozitului pe cladiri.
La S.C. Santierul Naval Constanta S.A. calculul s-a facut prin
aplicarea cotei de 1% asupra valorii cladirilor din evidenta contabila.
Sunt prezentate mai jos o parte din cladirile ce apartin societatii
supuse impozitarii la data de 31 decembrie 2000.
Nr. Denumire cladire Valoare contabila
inv.
1523 Magazie lacuri, vopsele 200.665.118
1431 Camin nefamilisti nr. 5 6.046.284.829
4751 Dispensar 120.274.765
1641 Cladire club 601.390.460
Total 6.968.615.172
Impozit pe cladiri datorat = 6.968.615.172 x 1% = 69.686.152 lei

In acest mod s-a procedat si pentru celelalte cladiri ce apartin
societatii.
4.2. Impozitul pe terenuri
Impozitul pe terenurile situate in municipii, orase si comune are un

volum redus in veniturile bugetelor locale.
A fost instituit la 1 ianuarie 1995 cu scopul de a stimula
diminuarea suprafetelor utilizate in scopuri neagricole, precum si
cultivarea spatiilor disponibile (curti, gradini, etc.).
Obiectul impunerii il constituie terenurile proprietate a
persoanelor fizice si a persoanelor juridice, precum si terenurile date in
folosinta, situate in municipii, orase si localitati componente ale acestora.
Blocurile de locuinte, ca obiect al impozitului pe teren il constituie
suprafata de teren atribuita, potrivit legii, apartamentelor aflate in
proprietatea contribuabililor, fara obligatia depunerii la organul fiscal
competent a declaratiei de impunere.
Subiectii impunerii sunt atat persoanele fizice cat si persoanele
juridice care detin in proprietate suprafete de teren, situate in municipii,
orase si comune ori sate apartinatoare.
Impozitul pe teren se stabileste anual in suma fixa pe metru patrat
de teren, diferentiat pe categorii de localitati, iar in cadrul localitatilor, pe
zone, intravilan.
Tabel nr. 9 privind sumele fixe folosite la determinarea
impozitului pe terenuri:
(lei/m2)
Categoria Zona in cadrul localitatii
localitatii A B C D
Bucuresti 3.617 3.014 2.261 1.507
Brasov
Cluj-Napoca
Constanta 3.327 2.495 1.664 832
Craiova
Galati, Iasi
Timisoara
Municipii si
localitati urbane 2.495 1.664 832 416
atestate ca
statiuni turistice
Orase si
localitati urbane 1.664 832 416 250
atestate ca
statiuni turistice
Comune, sate
resedinte de 166 83 x x
comuna, sate
componente ale
comunelor si
municipiilor
Incadrarea terenurilor pe zone, in cadrul localitatilor, se face de

catre consiliile locale in functie de pozitia terenurilor fata de centrul
localitatilor, de caracterul zonei respective, apropierea sau departarea fata
de caile de comunicatie, precum si de elementele specifice fiecarei
localitati in parte.
Pentru terenurile apartinand persoanelor fizice, neocupate de
cladiri si de alte constructii situate in primele doua categorii de localitati,
zona D, precum si in categoriile 3-5 in suprafata de pana la 1.000 metri
patrati inclusiv, se datoreaza impozit pe teren, iar pentru suprafata care
depaseste 1.000 de metri patrati se datoreaza impozit pe venitul agricol.
Nu se datoreaza impozit pe teren pentru cele ocupate de cladiri si
constructii proprietatea:
- persoanele fizice;
- persoanele juridice;
- asociatii familiare;
- asociatiile agricole;
- unitatile economice ale unor persoane juridice;
- organizatiilor politice si obstesti;
- institutiile publice;
- fundatiilor;
- unitatilor de cult;
- reprezentantele persoanelor fizice si juridice straine autorizate in
Romania
- manastirilor, schiturilor manastiresti;
- perimetrul cimitirelor;
- terenul folosit in scop agricol.
Pentru suprafetele de teren situate in extravilanul localitatilor se
datoreaza impozit pe venitul agricol.
Impozitul pe terenurile situate in orasele care trec in categoria
municipiilor sau in comunele care trec in categoria oraselor, dupa caz, se
modifica corespunzator noii incadrari a localitatii in care sunt situate
terenurile, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a
survenit aceasta modificare.
Se datoreaza impozit pe teren si de catre contribuabilii care detin
baze sportive, sali pentru practirea sporturilor, bazine de inot, amenajari
pentru spectacole in aer liber (gradina de vara, teatre de vara, estrade,
etc.).
Alte terenuri impozabile sunt si cele afectate de deschiderea si
organizarea santierelor pentru ridicarea de constructii noi, terenurile
ocupate de magazii, depozite de materiale, drumuri de acces, baraci,
corpuri de paza, cele folosite drept locuinta pentru personalul angajat al
santierului si altele pe perioada cat sunt ocupate de aceste obiective.
Impozitul se stabileste anual, in suma fixa pe metru patrat de teren,
diferentiat pe categorii de localitati, iar in cadrul localitatilor, pe zone.
Baza de calcul a impozitului o reprezinta suprafata de teren iar
cotele de impozit utilizate sunt stabilite in sume fixe, diferentiate in
functie de categoria localitatilor si de zone, in cadrul acestora, prezentate
in tabel.
Cotele de impunere stabilite prin legea impozitelor si taxelor locale
se indexeaza anual de catre consiliile locale, tinand seama de rata
inflatiei.
Daca in cursul anului calendaristic intervin modificari in baza
impozabila impozitul pe teren se recalculeaza in mod corespunzator noii
situatii.
Pentru terenurile dobandite in cursul anului, impozit se datoreaza
incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care terenul a fost
dobandit.
Transmiterea terenurilor in administrarea sau in proprietatea altor
contribuabili in cursul anului, impozitul se datoreaza de noul contribuabil
incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a produs
schimbarea.
Scutirile de la plata impozitului pe terenuri se acorda pentru
terenurile ocupate in cladirile si constructiile care prin lege sunt scutite de
la plata impozitului pe cladiri sau altele prevazute expres in ordonanta
care reglementeaza acest venit bugetar.
Terenurile aflate sub incidenta taxei pentru folosirea terenurilor
proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura,
nu se plateste impozit pe teren.
Plata impozitului pe teren se face in doua rate semestriale la
aceleasi date ca si in cazul impozitului pe cladiri.
In ceea ce priveste terenurile construite, reglementarile privind
depunerea declaratiei, completarea acesteia, raspunderea pentru
intocmirea ei corecta, modificarile ce intervin in cursul anului, sunt
comune cu cele privind impozitul pe cladiri.
• Aplicarea impozitului pe terenuri
Impozitul pe teren se stabileste anual in suma fixa pe metru patrat
de teren pe categorii de localitati.
Astfel, la S.C. Santierul Naval Constanta S.A. vom analiza
impozitul pe teren datorat de societate, pentru suprafata de teren atribuita
"clubului SNC".
Suprafata aferenta este de 380 m2, taxa corespunzatoare zonei A
fiind de 3.327 lei/m2.
Impozitul datorat = 3.327 x 380 = 1.264.260 lei
In acelasi mod s-a procedat la determinarea impozitului pentru
celelalte terenuri apartinand societatii.
4.3. Taxa asupra mijloacelor de transport
Avand natura unui impozit direct, instituit la 1 ianuarie 1995, ca

sursa a bugetelor locale, taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza
de persoanele juridice (regii autonome, societati comerciale cu capital de
stat, privat, mixt, ori cu participare straina, organizatii cooperatiste, etc.)
si persoanele fizice romane sau straine care poseda mijloace de transport
cu tractiune mecanica sau mijloace de transport pe apa.
Obiectul impunerii il constituie atat mijloacele de transport cu
tractiune mecanica (autoturisme, autobuze, autocare, autocamioane,
tractoare, etc.) cat si mijloace de transport pe apa (luntre, poduri
plutitoare, bacuri, barci cu motor sau fara motor, salupe, iahturi, vapoare,
etc.).
Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileste anual, in sume
fixe, cu anumite particularitati, dupa cum avem de a face cu mijloace de
transport cu tractiune mecanica sau pe apa.
Baza de calcul pentru mijloace de transport cu tractiune mecanica,
este reprezentata de capacitatea cilindrica a motorului, pentru fiecare
jumatate de litru cilindric, 500 cmc sau fractiune de jumatate litru
cilindric, sub 500 cmc.
Taxa pentru fiecare 500 cmc este diferentiata pe tipuri de
autovehicule.
Tabel nr. 10 privind sumele aferente taxei asupra mijloacelor de

transport:
Nr.
Autovehicule lei/an
Crt.
1. autoturisme 51.661
2. autobuze, autocare, microbuze si
103.321
autocamioane de orice fel
3. autotrenuri de orice fel 120.540
4. tractoare inmatriculate in evidentele
68.880
organelor de politie
5. motociclete, motorete si scutere 25.830
6. biciclete si tricicluri cu motor 9.829
Taxa se datoreaza si pentru remorci de orice fel, semiremorci si

rulote apartinand contribuabililor, nivelul anual al taxelor se stabileste in
functie de capacitatea exprimata in tone.
Tabel nr. 11 privind taxa pentru remorci, semiremorci si rulote

apartinand contribuabililor:
Capacitatea lei/an
pana la 1 tona 51.661
inclusiv
intre 1 - 3 tone 258.301
inclusiv
intre 3 - 5 tone 389.596
inclusiv
peste 5 tone 490.772
Capacitatea cilindrica a motorului si capacitatea remorcilor se

dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului respectiv a remorcii, cu
factura de cumparare sau cu alte documente legale din care sa rezulte
acestea.
Dovedirea capacitatii cilindrice a unui motor se poate face si cu o
adeverinta eliberata de Registrul Auto Roman sau de o societate de profil,
specializata, care este abilitata sa efectueze revizii tehnice auto.
Autocisternele, autospecialele, automacaralele, motostivuitoarele
etc., sunt supuse unui nivel al taxei egal cu cel prevazut pentru autobuze,
autocare, microbuze, autocamioane de orice fel.
Taxa asupra mijloacelor de transport pe apa1, care apartin
contribuabililor, se stabileste anual, pentru fiecare mijloc de transport in
parte.
Tabel nr. 12 privind taxele mijloacelor de transport pe apa:
Mijloc de transport pe apa lei/an

luntre, barci fara motor, folosite pentru uz si agrement
5.858
personal
barci fara motor folosite in alte scopuri 41.008
barci cu motor 117.165
bacuri, poduri plutitoare 87.864
salupe 234.330
iahturi 2.929.120
remorchere si slepuri (pana la 500 CP si diferentiate in
292.912
functie de capacitate)
vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fractiune de
292.912
1.000 tdw
ceamuri, slepuri si barje fluviale, in functie de
capacitatea de incarcare de la 1.500 tone pana la 3.000 292.912 - 732.280
tone
Taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza incepand cu data

de intai a lunii in care au fost dobandite, iar in cazul instrainarii sau
radierii in timpul anului din evidentele organelor de politie sau ale
capitaniilor porturilor, taxa se da la scadere incepand cu data de intai a
lunii in care a aparut una din aceste situatii.
In cazul in care apar schimbari de domiciliu, proprietarii
mijloacelor de transport supuse taxei, au obligatia sa declare in termen de
30 de zile la organul fiscal de la vechiul domiciliu, data mutarii si noua
adresa, in vederea inregistrarii debitului la organul fiscal din noul
domiciliu.
Proprietarii mijloacelor de transport supuse taxei, plecati din
localitatea de domiciliu sau din sediu fara sa declare sau sa anunte
modificarile intervenite, taxele aferente se evidentiaza in rolurile fiscale,
urmand ca, ulterior sa se faca cercetari pentru a fi urmariti la plata, ori sa
li se transmita debitele in localitatile unde au plecat.
Sunt scutiti de la plata taxei asupra mijloacelor de transport
urmatoarele categorii de contribuabili:
- invalizii care detin in proprietate autoturisme, motociclete cu atas,
tricicluri cu motor adaptate invaliditatii acestora.
Pentru a beneficia de aceasta facilitate, contribuabilii in cauza
trebuie sa prezinte organului fiscal de domiciliu, copia legalizata a
documentului oficial prin care se atesta situatia respectiva, prcum si
documentele prin care sa se ateste ca mijlocul de transport este adaptat
invaliditatii acestora.
- proprietarii de barci si luntrii din Delta Dunarii si din Insula Mare
a Brailei folosite pentru transport de uz personal, nu platesc taxa asupra
mijloacelor de transport detinute
- institutiile publice precum si persoanele juridice care au ca profil
de activitate transportul de calatori in comun, din interiorul localitatilor,
sunt scutite de la plata taxei asupra mijloacelor de transport.
Transportul de calatori in comun, din interiorul localitatilor se
refera si la cel care parcurge o distanta in afara localitatii, daca se practica
tarifele stabilite in conditiile transportului in comun.
Taxa asupra mijloacelor de transport se calculeaza la organul fiscal
unde contribuabilii isi au domiciliul sau sediul, dupa caz, si se datoreaza
indiferent daca mijloacele de transport au fost sau nu inmatriculate la
organele de politie sau inregistrate la capitania portului.
Taxa se datoreaza incepand cu data intai a lunii in care au fost
dobandite mijloace de transport sau au intervenit schimbari care conduc
la modificarea cuantumului taxei declarate initial.
Exista cazuri in care taxa asupra mijloacelor de transport se da la
scadere, datorita instrainarii sau radierii in timpul anului din evidentele
organelor de politie sau ale capitaniei porturilor.
Taxa stabilita pe numele vanzatorului se da la scadere pe baza
actului de vanzare-cumparare sau a certificatului de radiere din evidenta
organelor respective, incepand cu data de intai a lunii in care a aparut una
din aceste situatii.
Taxa asupra mijloacelor de transport este anuala, dar se plateste
trimestrial in rate egale, pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din
fiecare trimestru.
Pentru mijloacele de transport dobandite in cursul anului, taxa
datorata se repartizeaza in sume egale, la termenele de plata ramase pana
la sfarsitul anului.
Persoanele fizice sau persoanele juridice straine, care solicita
inmatricularea temporara a mijloacelor de transport, au obligatia de a
achita integral taxa datorata, la data luarii in evidenta de catre organele
fiscale.
• Pentru analiza taxei pentru mijloacele de transport avem: 5
autoturisme Dacia break 1310 cu capacitate cilindrica de 1.398 cmc, 2
microbuze Volkswagen cu capacitatea cilindrica de 3.250 cmc si 2
camioane Roman cu capacitatea cilindrica de 5.350 cmc.
Taxa datorata de S.C. Santierul Naval Constanta S.A. pentru aceste
autovehicule va fi:
taxa pentru autoturisme = 51.661 x 3 x 5 = 774.915

taxa pentru microbuze = 103.321 x 7 x 2 = 1.446.494
taxa pentru autocamioane = 103.321 x 11 x 2 = 2.273.062
total taxa anuala = 4.494.471
In acelasi mod s-a calculat si taxa pentru celelalte mijloace de

transport apartinand societatii.
4.4. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte

scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura
Aceasta taxa a fost introdusa in anul 1974 si are ca scop utilizarea

cat mai eficienta a suprafetelor de teren precum si inlaturarea risipei sau
degradarii acestuia.
Taxa asupra terenurilor proprietate de stat are drept scop stimularea
valorificarii cat mai rationale a fondului funciar, restrangerea la strictul
necesar a suprafetelor de teren utilizate de agentii economici si asigurarea
integritatii terenurilor destinate agriculturii. Ea are menirea sa
compenseze valoric societatea pentru veniturile pe care ar putea sa se
realizeze de pe terenurile respective scoase din circuitul agricol.
Obiectul taxei il reprezinta terenurile proprietate de stat utilizate in
alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura.
Platitorii acestei taxe sunt regiile autonome, societatile comerciale
precum si celelalte persoane juridice pentru terenurile proprietate de stat
pe care le iau in administrare sau folosinta si care sunt utilizate in alte
scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura.
Baza impozabila o reprezinta suprafata de teren ocupata de agentii
economici pentru cladiri, alte constructii si spatii necesare activitatilor
economice, inclusiv pentru drumuri si cai ferate precum si sedii
administrative, locuinte, camine si cantine, cluburi, sali de sport si alte
destinatii asemanatoare. Prin urmare, obiect al taxei il reprezinta
terenurile proprietate a statului folosite in alte scopuri decat productia
agricola sau silvica, aflate in administrarea directa sau in folosinta
agentilor economici.
Taxa este anuala, fiind stabilita in suma fixa pe metru patrat de
teren diferentiata in mediul urban fata de mediul rural1. Astfel, in mediul
urban taxa este diferentiata in patru categorii de localitati, iar in cadrul
localitatilor pe zone, in timp ce in mediul rural, aceasta este stabilita pe
cinci zone de fertilitate.
Taxele pentru terenurile utilizate de catre regiile autonome,
societatile comerciale, precum si de catre celelalte persoane juridice sunt
prezentate in tabelele de mai jos.
Tabel nr.13 privind taxele asupra terenurilor proprietate de stat in
alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura pentru localitatile
urbane2:
Zona in cadrul localitatii

A B C D
995 545 330 220
Tabel nr.14 privind taxele asupra terenurilor proprietate de stat in

alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura pentru localitatile
rurale.
Zona de fertilitate
Specificare
I II III IV V
taxa 573 491 409 246 164
Incadrarea localitatilor rurale in zona de fertilitate este cea

prevazuta de normele legale privind impunerea veniturilor realizate din
activitati agricole.
Incadrarea localitatilor urbane in cele patru categorii se face in
functie de gradul de dezvoltare economica si sociala:
- categoria I - municipiul Bucuresti
- categoria II - municipii resedinta de judet
- categoria III - orase
- categoria IV - comune
Incadrarea terenurilor pe zone in cadrul localitatilor se realizeaza in
functie de pozitia acestora fata de centrul localitatilor, de caracterul zonei
respective (zona de locuit sau industriala), apropierea sau departarea fata
de caile de comunicatie, precum si in functie de alte elemente care sa
asigure aplicarea unei taxe mai ridicate pentru folosirea terenurilor situate
in zonele de locuit centrale ale localitatilor.
Modificarile privind categoria localitatilor si zonele din cadrul
acestora se pot efectua anual, de catre consiliile locale, pana la 1 august
ale fiecarui an cu aplicarea de la 1 ianuarie a anului urmator celui in care
a survenit aceasta modificare.
Pentru terenurile ocupate de liniile ferate si drumuri, taxa se
stabileste in lei/km de drum si cale ferata diferentiata, astfel:
- pentru liniile ferate normale - 31.473 lei/km
- pentru liniile ferate inguste - 15.912 lei/km
- pentru drumuri - 15.912 lei/km
Unitatile de transport feroviar datoreaza numai taxa in functie de
lungimea caii ferate. La stabilirea taxei se are in vedere lungimea totala a
caii ferate, inclusiv lungimea desfasurata a retelei de linii ferate din
depouri, statii de cale ferata, rampe, triaje, precum si alte obiective de
exploatare feroviara.
Pentru terenurile proprietate de stat situate in afara incintei de cai
ferate pe care sunt amplasate camine de nefamilisti, crese, gradinite,
dispensare, policlinici, agentii de voiaj CFR, se datoreaza taxa asupra
terenurilor exprimata in lei pe metru patrat.
Ceilalti agenti economici datoreaza aceasta taxa numai pentru
liniile ferate si drumurile pana la accesul in incinta unitatii.
Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat nu se
datoreaza pentru:
- terenuri aflate in administrarea sau folosinta institutiilor publice;
- terenurile scoase definitiv din circuitul agricol si silvic pentru
constructii care deservesc activitatile agricole si silvice, lucrarile de
imbunatatire funciare, regularizarea cursurilor de apa, realizarea de surse
de apa potabila si obiective de metrologie;
- terenurile care prin natura lor si nu prin destinatia data sunt
improprii pentru agricultura sau silvicultura, inclusiv cele ocupate de
iazuri, balti sau alte lacuri de acumulare;
- terenurile luate cu chirie, caz in care taxa este platita de catre
unitatea care a dat terenul cu chirie;
- terenurile folosite ca pasuni, fanete naturale, plantatii de pomi
fructiferi, pepiniere si alte terenuri cu destinatii similare;
- terenurile pe care sunt in curs de executie obiective noi de
investitii.
Evaluarea materiei impozabile se face pe baza declaratiei de
impunere, intocmita de platitor si depusa in luna ianuarie la organul
fiscal teritorial pe raza caruia isi are sediul sau se afla suprafata de teren
taxabila, dupa caz.
Daca in cursul anului intervin schimbari, in sensul majorarii sau
diminuarii suprafetei de teren, care conduc la modificarea taxei datorate,
platitorul este obligat ca in termen de 15 zile de la producerea modificarii
sa depuna la organul fiscal declaratia de impunere.
In masura in care nu intervin modificari care sa conduca la
majorarea sau diminuarea suprafetei de teren supuse taxei, declaratia de
impunere depusa in luna ianuarie ramane valabila si pentru anii urmatori.
Taxa asupra terenurilor se varsa la bugetele locale, trimestrial, in
rate egale pana la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Nivelul taxei se indexeaza anual, in functie de evolutia preturilor si
rata inflatiei prin hotarari ale Guvernului, obligatia calcularii si
raspunderea pentru achitarea in termen revenindu-i platitorului.
Obligatia calcularii si raspunderea pentru achitarea in termen a
taxei revine platitorului. Astfel, diferentele de taxa stabilite in cursul
anului, ca urmare a verificarilor efectuate de organele fiscale, teritoriale,
se platesc in termen de 30 de zile de la data comunicarii, impreuna cu
majorarile de intarziere, calculate incepand cu data cand era datorata taxa,
iar taxa nestabilita la timp se datoreaza pe o perioada de 2 ani, in urma
celui in care are loc constatarea.
Referitor la indeplinirea obligatiilor de catre platitori, in materie de
taxa asupra terenurilor,constituie contraventie urmatoarele:
- nedepunerea declaratiei in termen;
- refuzul de a pune la dispozitia organelor de control privind
calcularea si varsarea taxei;
- intocmirea unor documente eronate cu privire la suprafata de
teren, in scopul diminuarii obligatiei de plata.
Contraventiile se sanctioneaza cu amenzi al caror cuantum se
modifica prin indexare, in functie de evolutia preturilor si rata inflatiei,
prin Hotarare de Guvern.
Platitorii de taxe asupra terenurilor proprietate de stat, au dreptul
sa depuna obiectiuni si contestatii referitoare la constatarile organelor
de control cu privire la diferentele de taxa stabilite in cursul anului, cat si
la majorarile de intarziere aferente.
• Pentru analiza taxei pentru folosirea terenurilor proprietate

de stat ne vom referi la amplasarea in incinta S.C. Santierul Naval
Constanta S.A., a unei magazii de tabla, in suprafata de 1.000 m2.
Societatea mai foloseste pe langa liniile ferate normale si o linie
ferata ingusta pentru transportul propriu.
Linia are 3,5 kilometri din care 2,5 kilometri pana la accesul in
santier. Terenul aferent magaziei se afla in zona A. Taxa anuala datorata
de societate este:
- pentru teren 1.000 x 850 = 850.000
- pentru calea ferata 2,5 x 15.912 = 39.708
Taxa anuala datorata este 889.708 lei.
Analog, pentru celelalte terenuri ce cad sub incidenta acestei taxe.
1
conform anexei nr. 1 la Hotararea nr. 499/2000 a Consiliului Local al Municipiului Constanta privind
valorile impozabile pe metru patrat de suprafata construita – desfasurata – la cladiri si alte constructii
apartinand persoanelor fizice
1
Legea nr. 27/1994 privind impozitele si taxele locale
2
H.G. 500/1994 privind reevaluarea imobilizarilor corporale si modificarile capitalului social, M.Of.
208/1994
3
"Curier National" nr. 395/06.10.1995
4
O.U.G. nr. 84/23.12.1997 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 publicatã in M.Of. nr.
375/24.12.1997
5
O.U.G. nr. 62/28.12.1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 27/1994 publicatã in M.Of. nr.
517/1998
1
Legea nr. 149/27.07.1999 privind taxele asupra mijloacelor de transport
1
H.G. 1063/28.12.1999 privind indexarea nivelului taxei anuale pentru folosirea terenurilor proprietate
de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura
2
Anexa nr. 2 din Hotararea Consiliului Local al Municipiului Constanta nr. 449/2000 in conformitate
cu prevederile H.G. nr. 267/2001 privind indexarea nivelului taxei anuale pentru folosirea terenurilor
proprietate de stat in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura
CONCLUZII
Ratiunea de a fi a impozitelor directe este de ordin financiar.
Pentru a functiona, statul are nevoie de bani, iar pentru a-i procura,
pretinde impozite. De aceea, prima si cea mai insemnata functie a
impozitelor a fost si continua sa ramana functia lor de mobilizare de
venituri pentru stat.
Asa stand lucrurile, "impozitele sunt pretinse de catre stat in
virtutea suveranitatii sale si sunt destinate sa acopere cheltuielile generale
ale statului", spunea inca din 1909 Adolph Wagner si reconfirma in 1922
un alt reprezentant de frunte al finantelor clasice, Gaston Jeze care scria:
"impozitul este in statele civilizate moderne, o prestatie pecuniara
pretinsa cetatenilor cu scopul acoperirii cheltuielilor de interes general".
Cu timpul, la baza impozitelor sunt asezate ratiuni noi, de ordin
economic si social, astfel ca impozitele dobandesc si functii noi. Ele sunt
activizate ca parghii fiscale, statul utilizandu-le prin diferentierea
tratamentului fiscal in raport cu anumite interese ecnomice si sociale, prin
stimularea activitatilor dezirabile sau pentru inhibarea celor nedorite.
Tocmai de aceea, in lucrari mai vechi sau de data mai recenta, se
subliniaza tarnsformarea impozitelor in parghii fiscale, iar definitiile sunt
adaptate pentru a surprinde si noile lor functii.
Asa de exeemplu, Pierre Lalumiere scria, inca din 1970 ca
"impozitele pot fi folosite pentru a incuraja sau pentru a descuraja o
anumita activitate economica. Fara sa inceteze a fi un mijloc de acoperire
a cheltuielilor publice, venitul fiscal a devenit un mijloc de interventie in
domeniile economic si social". La randul sau, Gabriel Ardant scria ca
"impozitul a incetat a mai fi grauntele de nisip care sa jeneze mecanismul
pietei, devenind unul din regulatoarele si motoarele acestui mecanism. Ca
urmare, impozitul are atat rolul alimentarii cu fonduri a bugetului statului,
cat si pe acela al unui factor de echilibru in economie".
Dupa unii el este "o prestatie pecuniara, pretinsa de autoritatea
publica de la persoanele fizice si morale dupa capacitatile lor contributive
si fara contraprestatii imediate, in principal pentru acoperirea cheltuielilor
publice si in mod accesoriu, cu scopuri interventioniste ale puterii
publice".
Constatam ca autorii ierarhizeaza aici functiile impozitelor,
prezentand-o pe aceea de mobilizare drept functie principala, iar calitatea
de parghii fiscale este etalata drept o functie secundara.
Dobandind functii noi, impozitele isi imbogatesc continutul. Ele
inceteaza sa mai reprezinte plati amorfe la buget, fiind activizate ca
parghii fiscale. Gasim deci, pe deplin justificata preocuparea pentru
redefinirea impozitelor intr-o astfel de maniera incat continutul lor sa
reflecte si functiile noi.
Definitiile date impozitelor de-a lungul timpului, poarta insa si
amprenta principalelor curente de gandire la care s-au racordat
reprezentanti de seama ai scolii clasice sau moderne de finante.
Sustinatorii teoriei echivalentei prezinta impozitele drept un
echivalent al seviciilor sau avantajelor oferite de catre stat
contribuabililor. De aceea, marimea ar trebui stabilita in functie de costul
serviciilor oferite de catre stat sau in raport cu marimea avantajelor de
care beneficiaza fiecare individ de pe urma activitatii statului. Privind
impozitele in ansamblul lor, volumul lor ar trebui determinat, in virtutea
aceleiasi teorii, in functie de marimea cheltuielilor publice in prealabil
determinata.
Aceasta este, in viziunea clasica, conditia pentru ca statul sa aiba
un buget echilibrat, echilibrul bugetar fiind considerat cheia de bolta a
finantelor publice si o dovada a starii de sanatate a economiei.
Adeptii de mai tarziu a teoriei sacrificiului prezinta impozitele
drept sacrificii pe care platitorii lor trebuie sa le accepte pentru ca statul
sa poata functiona.
Daca un astfel de sacrificiu trebuie facut, atunci fiecare ar trebui sa
contribuie la sustinerea activitatii statului in raport cu posibilitatile sale de
plata. De aceea, teoria sacrificiului recomanda drept criteriu pentru
dimensionarea impozitelor capacitatea contributiva a platitorilor. Privite
in ansamblul lor, volumul impozitelor ar trebui sa fie stabilit indiferent de
volumul cheltuielilor publice, tinandu-se seama doar de posibilitatile
reale de procurare ale acestora. De aici, ruptura aparuta intre veniturile si
cheltuielile statului aparitia si accentuarea deficitului bugetar si apelul la
veniturile extraordinare pentru acoperirea acestuia.
Incercand sa sintetizez pot spune ca impozitele directe reprezinta,
in zilele noastre, obligatii pecuniare pretinse, in temeiul legii, de catre
autoritatea publica, de la persoanele fizice si juridice in raport cu
capacitatea contributiva a acestora preluate la bugetul statului in mod silit
si fara contra-compensatie imediata, si folosite de catre acesta ca sursa
pentru acoperirea cheltuielilor publice si ca instrumente de armonizare a
interesului public cu interesele individuale ale oamenilor.
Este un lucru indeobste cunoscut ca structura avutiei, din punct de
vedere al apartenentei patrimoniului, influenteaza in mod decisiv
structura veniturilor statului si formele de centralizare a acestora. Asa se
explica faptul ca, intr-o tara in care sectorul public este dezvoltat,
veniturile nefiscale sunt insemnate, mai ales daca intreprinderile si
serviciile publice sunt performante. Acolo unde cea mai insemnata parte a
avutiei nationale este administrata pe baze private, preponderente sunt
veniturile fiscale, iar forma de realizare a acestora o reprezinta
impozitele.
Dar tipologia impozitelor poate fi deformata si datorita folosirii
unor criterii de clasificare bazate pe pseudoteorii cu un evident suport
ideologic. Asa s-a intamplat si in Romania in perioada postbelica, unde
impozitele, infatisate ca instrumente de exploatare suplimentara a
populatiei, au intrat in dizgratie.
Asa se explica faptul ca impozitele si taxele detineau in Romania
antedecembrista doar 3-5% din totalul veniturilor bugetare (1-1,5%
impozite si taxe de la populatie si 2-2,6% cele de la unitatile
cooperatiste), restul de cca 95% fiind varsaminte facute la buget de catre
unitatile economice de stat, considerate venituri nefiscale.
Incepand cu anul 1990 s-au luat treptat masuri care au confirmat si
din punct de vedere legislativ natura fiscala a unor venituri. Primul pas s-
a facut prin transformarea varsamintelor din beneficii in impozit asupra
beneficiului, devenit in 1991 impozit pe profit.
Cel de-al doilea pas l-a reprezentat revenirea la impunerea
individuala a salariilor si renuntarea la impozitul pe fondul total de
salarii.
Ponderea ridicata a veniturilor fiscale in cadrul veniturilor curente
ale bugetului nostru s-a mentinut in toti acesti ani, in 2000 el
reprezentand 96,8%.
• Propuneri
Intre evidenta economica, reprezentata prin componenta ei

principala-contabilitatea si controlul gestionar si financiar exista o stransa
interconditionare. Aceastã interconditionare rezida din faptul ca de
regula, nu se pot controla decat acele fenomene si procese economico-
financiare care au fost in prealabil consemnate in documente justificative
corespunzatoare si pe aceasta baza au fost reflectate in evidenta.
Exactitatea si operativitatea sistemului informational influenteaza in mod
nemijlocit calitatea controlului in acelasi timp, controlul impune luarea
unor masuri menite sa asigure exactitatea, sinceritatea si operativitatea
sistemului informational economic si in special a contabilitatii.
Planul Contabil General din Franta stabileste ca "informatiile
contabile trebuie sa ofere utilizatorilor lor o descriere adecvata, loiala,
clara, precisa si completa a operatiunilor, evenimentelor si situatiilor",
fara sa faca alte precizari.
Financial Accounting Standards Board (FASB), principalul
organism de normalizare a contabilitatii americane, precizeaza ca pentru a
fi utile destinatarilor sau, pentru a-i ajuta in procesul decizional,
informatiile contabile trebuie sa indeplineasca urmatoarele calitati:
- sa fie pertinente, sa influenteze deciziile pe care le iau destinatarii
acestor informatii. Pentru a fi pertinenta o informatie contabila trebuie sa
ajunga la utilizatori la momentul oportun. Ceea ce este pertinent pentru o
anumita categorie de utilizatori poate sa nu intereseze alte categorii de
beneficiari. Astfel, informatiile cu caracter previzional sunt pertinente
pentru investitorii de pe piata de capital, iar informatiile cu caracter
istoric, care servesc la aprecierea trecutului sunt pertinente pentru
organele de control fiscal. Organele de normalizare si reglementare din
domeniul contabilitatii sunt confruntate cu interese contradictorii atunci
cand incearca sa stabileasca volumul si structura informatiilor contabile
care urmeaza sa fie difuzate de intreprinderi. Aceste organe sunt chemate
sa asigure un echilibru intre interesele intreprinderii, ale utilizatorilor
externi si ale contabililor.
Pentru intreprinderi productia de informatii contabile este
costisitoare, ajungand pana la 1-2% din cifra de afaceri, iar unele
informatii au un caracter confidential (in special din categoria celor
furnizate de contabilitatea de gestiune). Din aceste motive intreprinderile
mici si mijlocii doresc sa produca numai informatiile impuse de
reglementarile juridice, contabile si fiscale, iar intreprinderile mari chiar
daca produc informatii multiple, nu sunt dispuse sa le divulge deoarece
prin ele s-ar putea afecta secretul afacerilor.
Utilizatorii de informatii contabile (actionarii, creditorii, organele
fiscale etc.) au interese multiple si uneori contradictorii. Ei nu reusesc sa-
si delimiteze necesitatile de informatii si ca urmare au tendinta de a
solicita un volum tot mai mare de informatii. Actualul sistem contabil, nu
poate satisface pe deplin nevoile nici unui utilizator de informatii, fiecare
utilizator considera ca informatiile furnizate de contabilitate au o
pertinenta redusa.
Din aceste motive se solicita renuntarea la bilantul unic si
inlocuirea lui cu mai multe bilanturi (tablouri de finantare, de utilizari si
resurse, de trezorerie etc.) in functie de cerintele diferitelor categorii de
utilizatori.
Contabilii, cunoscand limitele principiilor, procedeelor si tehnicilor
pe care le au la dispozitie sustin ca nu pot sa produca si sa controleze
toate tipurile de informatii cerute de managementul intreprinderii si de
terti. Astfel, ei nu pot evalua resursele umane, riscul pe care-l prezinta
unele creante, relatiile ecologice etc.
Privite din punct de vedere al acestor interese contradictorii,
informatiile contabile se structureaza in mai multe categorii dintre care
amintim:
- informatiile apreciate pertinente de catre cele trei parti: sunt
folositoare utilizatorilor, intreprinderea accepta sa le publice si contabilii
le pot produce si controla;
- informatii pe care intreprinderea accepta sã le difuzeze si sunt
folositoare utilizatorilor, dar pe care contabilii nu le pot produce sau
controla;
- informatii care pot fi produse si difuzate dar care nu prezinta
interes pentru utilizatori;
- informatii care pot fi produse si controlate si sunt interesante
pentru utilizatori, dar pe care intreprinderea nu doreste sa le difuzeze etc.
- sa fie fiabile. Utilizatorii de informatii contabile nu pot avea
incredere numai in acele informatii care sunt concomitent verificabile,
neutre si fidele.
Se apreciaza ca informatiile contabile sunt verificabile, daca toate
inregistrarile sunt justificabile; daca toate elementele patrimoniale
reflectate in contabilitate sunt in concordanta cu cele identificate fizic
prin inventariere, prin confirmari primite de la terti sau prin alte procedee;
daca veniturile si cheltuielile precum si activele si pasivele prezentate
prin documentele de sinteza contabila sunt reale si privesc intreprinderea.
Neutralitatea (sinceritatea) informatiilor contabile presupune
aplicarea cu buna credinta a principiilor si regulilor contabile. Buna
credinta a producatorului de informatii contabile este o conditie necesara,
dar nu si suficienta, pentru asigurarea sinceritatii documentelor de sinteza
contabila. Pentru ca informatiile sa cunoasca si sa poata aplica in mod
corespunzator principiile, regulile si procedeele contabilitatii. Sinceritatea
sau neutralitatea informatiilor contabile este influentata de calitatea
documentelor justificative pe baza carora se fac inregistrarile contabile,
de calitatea procedurilor utilizate pentru culegerea si prelucrarea datelor,
de independenta (neutralitatea) si competenta profesionala a personalului
din compartimentele financiar-contabile si din alte compartimente. In
anumite situatii, informatiile verificabile si neutre pot sa nu fie exacte, pot
sa nu reflecte cerintele fidelitatii, asa cum vom arata in continuare.
- sa fie obtinute la un cost acceptabil comparativ cu avantajele pe
care aceste informatii le aduc conducatorilor de intreprinderi si tertilor.
Obiectivul fundamental al contabilitatii il reprezinta furnizarea de
informatii care sa ofere o imagine fidela asupra patrimoniului,
evolutiei situatiei financiare si a rezultatelor, in scopul satisfacerii
necesitatilor diferitelor categorii de utilizatori.
In tarile anglo-saxone, imaginea fidela este privita ca o conventie
prioritara. Ca urmare, documentele de sinteza contabila trebuie sa fie
fidele realitatii economice. In aceste tari normele contabile cer reflectarea
prin documentele de sinteza contabila a imaginii veridice, sincere si
oneste asupra realitatii, fara constrangeri de ordin fiscal sau de alta
natura.
In Europa continentala, contabilitatea are ca obiectiv principal (pe
langa alte obiective) prezentarea imaginii fidele, acordandu-se prioritate
juridicului in fata economicului. Ca urmare, notiunea de imagine fidela
intra in contradictie cu aplicarea cerintelor regularitatii, cerinte ce se
realizeaza prin intermediul principiilor contabile si prin intermediul
regulilor de evaluare a elementelor patrimoniale. In aceste tari imaginea
fidela este prezentata ca un obiectiv de atins, ca un imperativ a practicii
contabile, care in toate cazurile trebuie sa fie conform normelor in
vigoare respectandu-se cerintele prudentei. In activitatea practica este
foarte dificil sa se faca distinctie intre regularitatea contabila si
regularitatea fiscala. Reglementarile contabile sunt uneori insuficient de
detaliate iar reglementarile fiscale contin si elemente contabile sau in
contradictie cu principiile contabilitatii.

Rolul Impozitelor Directe La Santierul Naval Constanta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rolul Impozitelor Directe La Santierul Naval Constanta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

ROLUL SI EVOLUTIA IMPOZITELOR DIRECTE

1.1. Caracterizare generala

In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic

Tabel nr.1 privind evolutia impozitelor directe pe anii 1996-2000

A. Venituri totale 16.981.570.000

A. Venituri totale 40.277.940.000

A. Venituri totale 86.884.423.358

A. Venituri totale 112.188.300.000

Pe baza acestor tabele extrase din legile bugetare am calculat

S-a inregistrat o scadere a impozitului pe profit, in ponderea

1.2. Analiza structurii impozitelor directe

Dupa cum am aratat in subcapitolul anterior, in cadrul impozitelor

Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte

Impozitele personale se aseaza asupra veniturilor sau averii, in

impozit pe avere - pe averea propriu-zisa, pe

Impozitul pe venit este forma de baza a impozitelor personale fiind

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au

Obiectul impozabil este format din veniturile obtinute din

Impozitul pe veniturile persoanelor juridice

Instituirea unor astfel de impozite s-a facut in stransa corelatie cu

Impozitul asupra cresterii averii

Ca factor de influentare a proceselor de distribuire, redistribuire si

Efectele asupra fortei de munca.

Efecte in alocarea resurselor.

Efectul de realocare ineficienta a economiilor poate fi si mai mare

Efectele asupra inovarii.

1.4. Incidenta impozitelor directe in procesul de decizie a

Fiscalitatea in datele de mediu ale intreprinderii, cu acelasi titlu ca

ASEZAREA SI PERCEPEREA IMPOZITULUI

2.1. Evolutia impozitelor pe profit

Reforma fiscala, componenta a reformei economice si sociale,

Tabel nr.2 privind cotele de impunere a profitului impozabil pana

38% cota normala de impunere a profitului impozabil

Ulterior aceasta lege a suferit unele modificari[3].

2.2 Teorii moderne ale repercursiunii impozitului pe profit

Impozitarea beneficiului este una din preocuparile permanente ale

In formularea sa cea mai veche, cea de pana la David Ricardo,

Grafic nr.1 privind determinarea profitului supranatural

G venit mediu=venit marginal

productia care asigura

Grafic nr.2 privind determinarea profitului maxim

Daca productia firmei este la punctul X si firma va produce in

Autori precum R. Musgrave, M. Krzyaniac, R. Goode, C. Cosciani

• INFLUENTA IMPOZITULUI PE PROFIT ASUPRA

In conditii de concurenta, intr-o economie de piata orice

Atunci cand pretul este superior costului marginal (p>mc) agentul

2.3. Platitorii impozitului pe profit

In categoria platitorilor impozitului pe profit denumiti in

2.4 Masa profitului impozabil

• Venituri din exploatare:

• Venituri exceptionale incasate din:

Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor vor trebui sa

• Cheltuieli exceptionale, respectiv cheltuielile privind

Cheltuielile aferente realizarii profitului si in limitele prevederilor

Impozit pe profit = Profit impozabil x cota de impozitare

Dupa cum am aratat cota de impozitare este de 25%, cu unele

Profit = Total venituri - Total cheltuieli + Total

2.5. Plata impozitului pe profit, obligatii, drepturi si sanctiunile

Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de

2.6. Studiul de caz privind determinarea impozitului pe profit la

431+437+4381+441+4423+4428+ 75 65.544.506 128.720.147