+

Curs 11 - Materiale Organice si Compozite

Nanocompozite
Nanocompozitele sunt compozite ce contin in calitate de agent de armare structuri
care au cel putin o dimensiune < 100 nm (structuri de dimensiuni nanometrice). Spre
deosebire de acestea, dimensiunile structurilor continute in calitate de agent de armare de
compozitele conventionale sunt de ordinul micronilor (d > 1000 nm) sau mai mari.
Avantajele nanocompozitelor fata de materialele compozite conventionale sunt
urmatoarele:
a) Dispersarea uniforma a acestor structuri nanometrice in matricea polimera conduce la
obtinerea unei suprafete de contact (interfete) polimer - agent de armare foarte mare, mult
mai mare decat in cazul compozitelor conventionale, datorita dimensiunilor mult mai
mici ale agentului de armare. Datorita acestui fapt transferul efortului de la matricea
polimera la agentul de armare se face mai usor si efectul de imbunatatire a proprietatilor
nanocompozitului comparativ cu cele ale polimerului este mult mai pronuntat decat in
cazul compozitelor conventionale. Ca urmare, 2-5% agent de armare in nanocompozit
determina obtinerea de proprietati mecanice si termice similare sau chiar mai bune decat
cele ale unui material compozit cu cca. 20% agent de armare. Acest lucru face ca
obiectele din nanocompozit sa fie mai usoare deoarece avand mai putin agent de armare
densitatea lor ese mai mica. De asemenea, nanocompozitele sunt transparente datorita
dimensiunilor nanometrice ale agentului de armare, mai mici decat lungimea de unda a
luminii vizibile.

Componentele nanocompozitelor
Principalele componente ale nanocompozitelor sunt matricea polimera si agentul
de armare.
Matricea polimera
Matricea nanocompozitelor polimerice poate fi ca si in cazul compozitelor
conventionale o rasina termoreactiva (RPN, rasini epoxidice, etc) sau un polimer
termoplastic (polietilena, polipropilena, polistiren, etc). Polimerul matricii poate fi deja

1
format in momentul adaugarii agentului de armare sau el se poate obtine printr-un proces
de polimerizare, policondensare sau poliaditie a monomerului (monomerilor)
corespunzatori, in prezenta nanoagentului de armare sau a precursorilor acestuia.

Nanoagentii de armare
Se clasifica:
- functie de natura lor:
- organici
- anorganici
- functie de aspect:
- nanoplacute - au o singura dimensiune nanometrica (grosimea < 100 nm)
- nanofibre - au doua dimensiuni nanometrice (diametrul sectiunii < 100 nm)
- nanoparticule - au toate cele 3 dimensiuni in dimeniul nanometric (< 100 nm)
- functie de momentul formarii:
- se pot forma direct in matricea polimera, in urma unor reactii chimice (hidroliza,
descompunere) Ex: SiO2, pulbere de argint
- sunt deja formati la momentul formarii nanocompozitului

Nanoagenti de armare de natura organica

Exemple:
- nanofibre de celuloza - sunt microfibrile celulozice, care au diametrul cuprins intre 100
si 300 nm.
- pulberi de carbon, dintre care cel mai cunoscut este negrul de fum.

Nanoagenti de armare de natura anorganica

Nanofibre (nanotuburi) de carbon
Constau din unul sau mai multe tuburi concentrice al caror perete este reprezentat
de o foita cu structura de grafit (grafena):

2
Se obtin prin:
- vaporizarea atomilor de carbon cu ajutorul arcului electric
- descompunerea catalitica a hidrocarburilor in atmosfera inerta

Grafene
Constau dintr-o retea de atomi de carbon, planara, cu ochiuri de 6 atomi de carbon, cu
grosimea de un atom (structura 2D) (sunt placute).

Se obtin prin:
- clivajul mecanic al grafitului
- vaporizarea atomilor de carbon din electrozi de grafit cu ajutorul arcului electric
- descompunerea chimica a unor compusi organici in faza de vapori.

Alte exemple de nanoagenti de armare de natura anorganica

- Particule: pulberi metalice (de ex. pulbere de Ag), particule de silice, particule de
alumina
- Nanofibre metalice

3
- Silicati stratificati (de exemplu montmorillonitul)- reprezinta un caz particular, la care
nanoagentul de armare propriu-zis il reprezinta straturile silicatului. In urma exfolierii
acestor silicati stratificati rezulta placute, ce formeaza nanoagentul de armare. Silicatii
stratificati sunt materiale naturale, abundente si relativ ieftine, si din aceasta cauza sunt
mult studiate ca agenti de armare pentru nanocompozite.

Nanocompozite polimer-silicat stratificat

Silicatii stratificati sunt alcatuiti din straturi ce contin atomi de siliciu, aluminiu,
magneziu si oxigen cu o grosime de 1 nm, in timp ce dimensiunile laterale pot varia intre
30 nm si cativa microni, functie de tipul particular de silicat stratificat. Spatiul dintre
straturi poarta numele de galerie interstitiala.
Functie de compatibilitatea (taria interactiunilor interfaciale) dintre matricea
polimera si straturile de silicat se pot obtine doua tipuri principale de nanocompozite:
a) nanocompozite intercalate - polimerul patrunde in galeriile silicatului stratificat si
departeaza usor straturile intre ele, dar structura ordonata a silicatului se pastreaza;
b) nanocompozite exfoliate (nanocompozite propriu-zise) - straturile individuale de
silicat sunt separate intre ele in matricea de polimer.

(figura nu se cere)
In mod obisnuit, pentru obtinerea acelorasi proprietati, continutul de argila dintr-o
nanocompozita exfoliata este mai mic decat cel al unui naocompozit intercalat.

Proprietati speciale ale nanocompozitelor polimerice

In afara de imbunatatirea proprietatilor mecanice si termice comparativ cu
polimerul nearmat, nanocompozitele prezinta si o serie de proprietati speciale datorate
dimensiunilor nanometrice ale agentului de armare.

4
Proprietati de bariera
Se refera la permeabilitatea materialului la gaze si lichide si in acelasi timp absorbtia de
solvent. Un material cu proprietati de bariera ridicate are permeabilitate si absorbtie
scazute. In general, introducerea unui agent de armare intr-un polimer imbunatateste
proprietatile de bariera ale acestuia prin aceea ca penetrantul ce difuzeaza in material
trebuie sa adopte o ruta serpuita pentru a ocoli particulele de agent de armare, deci un
traseu mai lung si astfel permeabiliatea materialuluui scade. Cu cat dimensiunile
agentului de armare sunt mai mici, cu atat traseul penetrantului este mai lung si deci
proprietatile de bariera mai bune.

Proprietati de intarzietor de ardere (rezistenta la foc)

Mecanismul de intarziere a arderii consta in formarea in timpul arderii la
suprafata obiectului a unui strat silicat – carbon cu concentratie mare de agent de armare
(silicat), ce izoleaza materialul din interior si incetineste foarte mult trecerea oxigenului
necesar arderii spre interiorul obiectului si a gazelor rezultate din ardere spre exterior.

Transparenta optica
Dimensiunile nanoagentului de armare din nanocompozite (d<100 nm) sunt mai
mici decat lungimea de unda a luminii si nu interfereaza cu aceasta. Ca urmare
nanocompozitele sunt transparente spre deosebire de compozitele clasice, care sunt
opace.

Utilizari nanocompozite
- obiecte cu rezistenta la foc, fara aditivi de tip intarzietori de flacara.
- utilizari in aplicatii ce necesita eforturi mari la temperaturi mari (de ex.sub capota
autoturismelor; in invelisul etans al avioanelor);
- gel-coaturi si acoperiri transparente cu rezistenta la zgariere.