1.

Conţinutul unităţii de învăţare

1. Spaţii vectoriale
Fie V o mulţime nevidă de elemente şi K un corp de scalari (de regulă K este corpul
numerelor reale RR sau corpul numerelor complexe CC). Pe mulţimea V se definesc două operaţii:
1. Operaţia de adunare „+” ca lege de compoziţie internă, care asociază fiecărei perechi de
elemente  x, y   V  V un element sumă x  y  V .
2. Operaţia de înmulţire cu scalari „·” ca lege de compoziţie externă, care asociază, fiecărei
perechi de elemente , x   K  V un element   x  V .
Definiţia 1. Mulţimea nevidă V se numeşte spaţiu vectorial peste corpul K dacă V ,  este
grup abelian, adică verifică:
1.1. x  y  y  x pentru    x, y  V ;
1.2. ( x  y )  z  x  ( y  z ) pentru    x, y, z  V ;
1.3.   0V element neutru 0V V astfel încât x  0V  0V  x  x ,    x V ;
1.4.    x V ,   x element opus,  x  V , astfel încât x  (  x)  ( x)  x  0V ;
şi V , verifică:
2.1.      x   x  x pentru    ,   K , x  V ;
2.2.  x  y   x  y pentru      K , x, y  V ;
2.3.     x   x  pentru    ,   K , x  V ;
2.4. 1K x  x pentru 1K  K element neutru şi    x  V .
Definiţia 2. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K. Un vector v  V se numeşte
combinaţie liniară a vectorilor v1 , v 2 ,..., v m  V dacă există scalari 1 ,  2 ,...,  m  K astfel
încât:
v   1v1   2 v 2  ...   m v m .
Definiţia 3. Un sistem de vectori v1 , v 2 ,..., v n  din V se numeşte sistem de generatori ai
spaţiului vectorial V dacă orice vector v  V se poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor
v1 , v 2 ,..., v n .
Definiţia 4. Un sistem de vectori v1 , v 2 ,..., v n  din V se numeşte sistem liniar independent
dacă din
α1v1  α 2 v2  ...  α n vn  0 , rezultă că scalarii α1  α 2  ...  α n  0 .
Observaţie:
Dacă există scalari nenuli, sistemul de numeşte sistem liniar dependent.
Propoziţia 1: Vectorii v1 , v 2 ,..., v n  V sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă cel
puţin un vector dintre ei este o combinaţie liniară de ceilalţi.
Definiţia 5. Fie V spaţiu vectorial peste corpul K. Un sistem de vectori B  V ,
B  v1 ,..., v m  se numeşte bază pentru spaţiul vectorial V dacă este format dintr-un număr
maxim de vectori liniar independenţi. Numărul vectorilor din bază determină dimensiunea
spaţiului.
Propoziţia 2. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K şi B  b1 , b2 ,..., bn  o bază a
spaţiului V, atunci orice vector v  V se scrie în mod unic ca o combinaţie liniară a vectorilor
bazei.
 Definiţia 6. Coeficienţii  1 ,  2 ,...,  n ai reprezentării vectorului v  V în baza B se
numesc coordonatele vectorului v în baza B. Se poate scrie atunci v   1 ,  2 ,...,  n  .
Spaţiul vectorial n–dimensional real este mulţimea:
  x1  
   
  x2  
R R
n
 R
  ...

R  x x   , x i  R ,  i  1,2,..., n 
  
n ori
 
 x  
  n 

 x 1   y1   x 1  y1 
     
pe care se definesc operaţiile: x  y   x 2    y 2    x 2  y 2 
        
     
x  y  x  y 
 n  n  n n

 x1   x1 
   
şi x   x 2    x 2  .
     
   
 x   x 
 n  n
Propoziţia 3. Sistemul de vectori unitari:
1 0  0
     
0 1 0
e1    , e2    , …, en   
  
     
 0 0 1
formează o bază a spaţiului vectorial RRn numită baza canonică.
Observaţie: În spaţiul RRn există o infinitate de baze.
Propoziţia 4: Un sistem de vectori v1 , v 2 ,..., v n   V sunt vectori liniar independenţi
dacă rangul matricei vectorilor este egal cu numărul vectorilor. Vectorii sunt liniar dependenţi
dacă rangul matricei vectorilor este mai mic ca numărul vectorilor.
Consecinţă: În spaţiul vectorial RRn un sistem de n-vectori:
 a11   a 21   a n1 
     
v1     v 2    
, , …, vn    
a  a  a 
 1n   2n   nn 
formează o bază a spaţiului dacă şi numai dacă determinantul matricei vectorilor este nenul.

Propoziţia 5. (Transformarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei)

Fie ν  RRn, A  a1 , a 2 ,..., a n  şi B  b1 , b2 ,..., bn  două baze din RRn, unde:
 v1   a11   a n1   b11   bn1 
         
v     , a1     , …, a n     , b1     , …, bn    
v  a  a  b  b 
 2  1n   nn   1n   nn 
şi, prin abuz de notaţie, notăm cu A şi B matricele asociate bazelor A şi B (matricele de trecere de
la o bază oarecare la baza canonică).
 Fie  1 ,...,  n coordonatele vectorului v în baza A, 1 ,...,  n coordonatele vectorului v în
baza B, şi pentru fiecare i, i  1,..., n ,  i1 ,  i 2 ,...,  in , coordonatele vectorului a i în baza B.
Atunci:
 1   111  ...   n  n1

  .
     ...   
 n 1 1n n nn

Scrisă matriceal, relaţia devine   M , unde

 11 ...  n1 
 
M     
 
 1n ...  nn 
În plus avem relaţia M  B 1 A .

1.2. Spaţii euclidiene

Definiţia 7. Fie V spaţiu vectorial peste corpul de scalari K. O aplicaţie f : V  V  RR,
notată f ( x, y )  x, y  se numeşte produs scalar dacă satisface:
1.  x1  x2 , y  x1 , y    x2 , y  ,    x1 , x2 , y  V ;
2.  x, y  y , x  ,  x, y  V ;
3.  αx, y  α  x, y  ,  x, y  V ,    α  K ;
4.  x, x  0 pentru  x  V .
Definiţia 8. Un spaţiu vectorial E peste corpul K pe care s-a definit un produs scalar se
numeşte spaţiu euclidian.
Definiţia 9. Într-un spaţiu euclidian real sau complex, doi vectori x, y  E se numesc
vectori ortogonali dacă produsul lor scalar este nul, deci  x, y  0 .
Definiţia 10. Fie E spaţiu euclidian. Un sistem x1 , x 2 ,..., x n  E se numeşte sistem
ortogonal de vectori dacă fiecare vector vi este ortogonal pe toţi ceilalţi vectori. Deci
 xi , x j  0 pentru orice i  j , i, j  1,..., n .

Propoziţia 6. În orice spaţiu euclidian n-dimensional peste corpul K există cel

puţin o bază ortogonală care se poate determina cu procedeul lui Gramm – Schmidt.
Se pleacă de la o bază oarecare a spaţiului E, B  b1 ,..., bn  şi se construiesc
vectorii:
a1  b1
a1  b2   21 a1

a n  bn   n1 a1   n 2 a 2  ...   n ,n 1 a

Scalarii  ij se vor determina punând condiţia ca oricare doi vectori din a1 ,..., a n  să fie
ortogonali, obţinând
b2 , a1
 21 
a1 , a1
 şi prin recurenţă
bi , a j
 ij 
aj,aj
Procedeul descris mai sus poartă numele de procedeul lui Gramm – Schmidt.
Definiţia 10. Fie V spaţiu vectorial peste corpul K. O funcţie f : V RR+, notată f ( x)  x
se numeşte norma vectorului x, x  V dacă verifică:
1. x  0 ;
2. αx  α  x ;
3. x  y  x  y .
Norma unui vector pe un spaţiu euclidian se poate defini în mai multe feluri. Noi vom
folosi norma definită cu ajutorul produsului scalar:
x   x, x  .
Definiţia 11. Un spaţiu vectorial pe care s-a definit o normă se va numi spaţiu vectorial
normat.
Propoziţia 7. În orice spaţiu vectorial normat există o bază ortonormată, adică o bază
ortogonală în care norma fiecărui vector este egală cu unitatea.

1.3. Metoda Gauss-Jordan (a eliminării complete)

Metoda eliminării complete se poate folosi, printre altele, pentru:

 rezolvarea unui sistem de ecuaţii liniare;

 calculul inversei unei matrice nesingulare.

Etapele aplicării acestei metode sunt:

1. Se alcătuieşte un tabel care conţine matricea sistemului ce trebuie rezolvat (notată A )

sau matricea ce trebuie inversată ( A ).
2. Se alege un element nenul al matricei A , numit pivot.
3. Elementele din tabel se modifică astfel:

a ) elementele de pe linia pivotului se împart la pivot;

b ) coloana pivotului se completează cu zero;

c) restul elementelor se calculează după regula dreptunghiului:

– se formează un dreptunghi, având elementul ce trebuie înlocuit şi pivotul ca vârfuri;

– din produsul elementelor de pe diagonala pivotului se scade produsul elementelor

celeilalte diagonale, iar rezultatul se împarte la pivot.

Schematic, regula dreptunghiului se prezintă astfel:

 a ………… x

bx  ac
: : x'  , unde:
b

: :

b ……...…. c

b  pivotul;

x  elementul ce trebuie înlocuit;

x'  noua valoare a elementului x .

d ) (facultativ) Dacă pe linia pivotului există un element egal cu zero, atunci coloana acelui
element se copiază; analog, dacă pe coloana pivotului există un element egal cu zero, atunci linia
acelui element se copiază.
Se reiau paşii 2 şi 3 până când de pe fiecare linie s-a ales câte un pivot.