Reprezintă inflamația acută a laringelui determinată de

virusul paragripal tipul 1

Mai rar:
- virusul paragripal tipul 3, Apare cel mai des în intervalul
- virusul respirator sincițial respirator (VRS), de vârstă 3 luni - 5 ani
- virusul influenza,
- virusul rubeolei,
- adenovirus
- Mycoplasma penumoniae
EXAMENUL CLINIC
- congestie nazaă
- tuse lătrătoare
- dispnee
- stridor inspirator
- febră
- ușor eritem faringian
- limfadenopatie
- detresă respiratorie în cazuri severe

IMAGISTIC

Radiografia cervicală
- poate decela îngustarea
căilor aeriene subglotice
(ex. semnul turlei gotice)
Ma
TRATAMENT

Tratament suportiv:
- hidratare Mutha
- umidificarea aerului
- odihna
- analgezice

Cazurile ușoare sunt tratate cu:

- steroizi: oral, intramuscular sau intravenos

Cazurile severe (stridor în repaus)

ar trebui internate, ținute sub observație și tratate cu:
- aerosoli cu epinefrină (în plus față de steroizi),
pentru a induce rapid diminuarea edemului
 Reprezintă infecția progresivă a epiglotei si țesuturilor din jur
care poate genera obstrucție de cai aeriene.

În trecut era întalnită des la vârsta În trecut era cauzată de infecția cu HiB;
În prezent este asociată cu
cuprinsă între 2 -7 ani dar, datorită bacterii streptococice
vaccinării contra H. influenzae tip B și alte tipuri de H. influenzae.
(HiB), incidența a scăzut;
În prezent este întâlnită des la
copiii mari și adulți.

EXAMENUL CLINIC
- disfagie
- sialoree
- stridor ușor
- voce înăbușită/stinsă
- neliniște/anxietate din cauza simptomelor
- febra înaltă apărută brusc
- tiraj intercostal
- copilul se poate apleca anterior cu mâinile
spijinite pe genunchi pentru a ameliora respirația
- epiglota este eritematoasă și prezintă edem

LABORATOR
- cultura din exudatul epiglotic (faringian) poate
releva agentul bacterian cauzator (această manevra
trebuie realizată doar dacă pacientul este intubat)

IMAGISTIC

Radiografia cervicală
- epiglotă vizibilă radiologic (opacă) edemațiată, ce
obstrucționează parțial caile aeriene (ex. semnul
degetului mare, semnul valleculei)

*vallecula=fosetă gloso-epiglotică

Laringoscopia (utilizată doar în situații controlate)

- poate vizualiza epiglota roșie edemațiată

TRATAMENT
- liniștirea copilului
- internare pentru observație atentă si monitorizare
respiratorie
- dacă obstrucția căilor aeriene NU este ușoară -
INTUBARE într-un mediu controlat (ex. sala de
operație, în prezența unui anestezist/chirurg) pentru
a menține permeabile căile aeriene;
- antibiotic (Ceftriaxonă) 7-10 zile
- obstrucția care împiedică intubarea necesită
traheostomie.
 Reprezintă o infecție virală cauzată de VSR (în cele mai multe cazuri)
sau virusul paragripal tip 3 (mai puțin întalnit)

EXAMENUL CLINIC Cel mai adesea survine iarna și primăvara

- congestie nazală la copii cu vârsta sub 2 ani.
- tuse
- detresă respiratorie
- wheezing
- febră
- tahipnee
- raluri crepitante
- expirație prelungită
- hipersonoritate la percuție

IMAGISTIC

Radiografia toracică
- nu este obligatorie pentru diagnostic
- hiperinflație pulmonară
- infiltrate pulmonare slab definite

TRATAMENT
- aspirație nazală
- hidratare
- umidificarea aerului
- bronhodilatatoarele inhalatorii
(ex. b2-agoniști, epinefrină) și
glucocorticoizii sistemici NU sunt indicate
- copiii cu detresă respiratorie sau hipoxemie ar
trebui internați pentru ținere sub observație si
suport respirator

COMPLICAȚII
- detresa respiratorie va conduce
la insuficiență respiratorie în cazurile severe
- riscu crescut de a dezvolta astm.
 Reprezintă infecția respiratorie bacteriană cunoscută și sub numele de
tuse măgărească/convulsivă, determinată de Bordetella pertussis.

EXAMENUL CLINIC Înainte de apariția vaccinului era întalnită des

- pacientii neimunizați prezintă la copiii cu vârsta sub 10 ani.
o perioada de stare mai lungă
cu trei faze diferite care pot dura
până la 3 luni.

A. Faza catarală:
- durează 1-2 săptămâni
- simptome nespecifice
- ușoară tuse
- rinoree
- hiperemie conjunctivală
- febră ușoară

B. Faza paroxistică:
- apare după o săptămână
- începe printr-un episod de tuse
paroxistică urmat de un sunet inspirator
gros, ca un "răget de măgar"
- vărsătură
- sincopă

C. Faza de convalescență:
- durează aproximativ 2 săptămâni
- reducere draguală a frecvenței și
severității tusei

LABORATOR
- cultura secretiilor din caile aeriene
- PCR
- hemoleucograma completă este
nespecifică dar poate arăta leucocitoză cu
limfocitoză

TRATAMENT
- tratament suportiv
- macrolide (eritromicină): ar putea scurta
durata bolii daca este administrată precoce
și ar scade incidența răspândirii infecției;
se poate administra ca profilaxie
postexpunere

COMPLICAȚTII
- penumonie
- apnee în cazul sugarilor (necesită
spitalizare din cauza riscului crescut)
 Nou-născuții prematuri (ex. 24-37 săptămâni de gestație și în special înainte de 30 de săptămâni
de gestație) prezintă deficit de surfactant din cauza imaturității plămânilor,
ce conduce către o complianță scăzută a acestora, atelectazie și insuficiență respiratorie.

EXAMENUL CLINIC
- manifestare în primele 2 zile de la naștere
- cianoză
- bătăi ale aripilor nazale
- geamăt expirator
- tiraj intercostal
- frecvență respiratorie > 60 resp./min.
- raluri crepitante
- murmur vezicular diminuat

LABORATOR
- gazele arteriale arată creșterea CO2, scăderea O2
- analiza lichidului amniotic nu este întotdeauna de
ajutor dar poate ghida tratamentul între saptamanile
34-37 de gestație, determinând maturitatea plămânului
fetal cu ajutorul raportului lecitină/sfingomielină
(prematurii <34 de săptămâni se tratează întotdeauna,
nou-născuții >37 de săptămâni de obicei nu necesită
tratament)

IMAGISTIC

Radiografia toracică:
- atelectazie bilaterală cu aspect de sticlă mată
- plămâni de mici dimensiuni

TRATAMENT
- administrarea maternă de corticosteroizi înainte de
declanșarea travaliului determină o maturare mai
rapidă a plămânilor fetali
- internare în unitatea de terapie intesivă neonatală
pentru ținere sub observație atentă
- suplimentare cu O2
- ventilație cu presiune pozitivă
- terapia cu surfactant este cea mai importantă
- intubare pentru nou-născuții care nu raspund la
tratament sau au nevoie de niveluri crescute de O2
pentru a menține o saturație adecvata a O2

COMPLICAȚII
- breșe pulmonare: pneumotorace, pneumomediastin
- displazie bronhopulmonară
- risc crescut de a dezvolta astm în copilărie
comparativ cu alți copii
 Reprezintă aspirația de meconiu (ex. scaun fetal în sacul amniotic) ce are loc
înainte de naștere, cauzând obstrucție de căi respiratorii și pneumonie.

EXAMENUL CLINIC
- lichidul amniotic are culoarea meconiului
și poate fi observat în timpul nașterii;
- cianoză;
- tiraj intercostal;
- torace destins de volum;
- tahipnee

LABORATOR
- se va lua în considerare hemocultura
pentru excluderea sepsisului;

IMAGISTIC

Radiografia toracică:
- atelectazie,
- zone de hiperinflație,
- pneumotorace;

TRATAMENT
- aspirarea secrețiilor din căile nazale
și orală la naștere;
- oxigenoterapie;
- intubare în caz de
detresă respiratorie agravantă;
- administrarea de surfactant poate fi utilă pentru
îmbunătățirea funcției respiratorii în unele cazuri;
- antibioticele vor fi administrate empiric dacă
există risc de pneumonie;
- intubarea traheală în vederea aspirației nu mai
este recomandată sugarilor cu SAM.

COMPLICAȚII
- hipertensiune pulmonară dacă SAM nu este
tratată prompt
- risc crescut de a dezvolta astm în timpul
copilăriei.