Sunteți pe pagina 1din 20

2-1

Cap. 2 ProtecŃia instalaŃiei electrice de distribuŃie

Este un truism că electricitatea este periculoasă şi poate cauza accidente. O mare parte din orice
proiect de alimentare cu energie electrică este destinată asigurării ca astfel de accidente să nu se
producă, iar dacă se produc, efectul lor să fie limitat. Este rezonabil să se aprecieze că aceste
consideraŃii constituie partea cea mai importantă din sarcina unui inginer proiectant. Printr-o
execuŃie îngrijită şi o exploatare atentă a instalaŃiei electrice este evitat pericolul de apariŃie a
unor defecte. Cu toate acestea, este necesar să se prevadă protecŃie împotriva unor defecte
posibile. Principiul general al protecŃiei este acela că circuitul defect trebuie să fie întrerupt de la
alimentare şi izolat până când defectul poate fi găsit şi înlăturat. Dispozitivul de protecŃie trebuie
să detecteze că există un defect şi trebuie să izoleze acea parte din instalaŃie în care a fost detectat
defectul, restul instalaŃiei rămânând în funcŃiune. Oricine poate să imagineze diverse căi teoretice
pentru îndeplinirea acestor deziderate, dar este necesar să se aibă în vedere că metoda adoptată
trebuie să conducă la un cost rezonabil în raport cu costul întregii instalaŃii. Din punct de vedere
istoric, metodele ce pot fi adoptate la un moment dat depind de dispozitivele ce pot fi produse
economic în momentul respectiv, dar, odată ce o metodă de protecŃie a fost adoptată, ea tinde să
rămână în funcŃiune şi produsele mai noi nu o pot înlătura complet.
Dispozitivele de protecŃie disponibile pe piaŃă restricŃionează tipurile de protecŃie ce pot
fi adoptate. Un sistem ideal care să asigure protecŃie împotriva oricărui defect nu poate fi realizat
economic, astfel că proiectarea unui sistem de protecŃie trebuie să Ńină cont de oferta comercială.
Aceasta ar putea conduce la ideea de a proiecta un sistem de protecŃie plecând de la dispozitivele
existente pe piaŃă, rezultând paleta defectelor ce urmează să fie considerate. Este o poziŃie
greşită, pentru că s-ar putea astfel asigura instalaŃia împotriva unui defect improbabil şi ar putea
fi uitat un defect capital. Este mult mai rezonabil să se pornească de la considerarea defectelor ce
pot să apară în instalaŃia analizată şi să se propună schemele şi echipamentele de protecŃie
corespunzătoare. Două pericole majore trebuie prevenite - focul şi şocul electric al persoanelor
(electrocutarea). Aceste pericole sunt produse de patru tipuri de defecte – supracurentul,
supratensiunea, subtensiunea, punerea la pământ.

2.1 Regimuri de funcŃionare


Regimul normal este caracterizat prin menŃinerea intensităŃii curentului la valori inferioare celei
admisibile (nominale) pentru care a fost dimensionat elementul conductor al reŃelei şi a tensiunii
în limitele admisibile Un±∆U. CondiŃiile referitoare la alŃi parametri ce definesc calitatea energiei
electrice - frecvenŃa, conŃinutul de armonici, continuitatea serviciului - nu prezintă interes la
acest nivel de analiză.
Regimul anormal (de avarie) este determinat de neîncadrarea intensităŃii curentului şi
tensiunii în limitele menŃionate. Se definesc următoarele situaŃii de avarie:
(a) SupracurenŃi
= de suprasarcină - apar în circuitele de alimentare a receptoarelor care prin
regimul lor de funcŃionare pot fi supraîncărcate - motoarele electrice cu o sarcină mecanică
excesivă, cuptoare electrice, motoare funcŃionând accidental în două faze, circuite d eprize de uz
general (dimensionate pentru o sarcină de 2 kW) la care se racordează receptoare de puteri mai
mari, circuite de lumină echipate cu lămpi de puteri mai mari sau mai multe decât cele stabilite
prin proiect (situaŃie foarte rar întâlnită datorită faptului că, pe de o parte, circuitele de lumină, în
special cele cu incandescenŃă, sunt slab încărcate, iar pe de altă parte, la montarea unor lămpi cu
descărcări de puteri mai mari trebuie schimbat şi echipamentul auxiliar, ceea ce ar putea să o facă
doar un cunoscător sau un electrician autorizat). Norme europene specifică obligativitatea ca
protecŃia să opereze la curenŃi de suprasarcină care să nu depăşească valoarea de 1,45 Iadm al
conductorului circuitului. Dacă este necesară o protecŃie la valori inferioare ale curentului
2-2

admisibil (determinată de caracteristicile receptorului alimentat/protejat), aceasta va fi inclusă în


echipamentul de comandă al receptorului respectiv.
= de scurtcircuit - un defect de izolaŃie permite conductorului (conductoarelor) de
fază să ajungă în contact conductiv (direct sau prin intermediul unei rezistenŃe de izolaŃie) cu
conductorul altei faze, conductorul neutru, cu pământul sau cu o conductă metalică în contact cu
pământul. Circuitul de bază caracterizat prin impedanŃele conductoarelor de faze ale reŃelei, al
neutrului şi ale sarcinii este astfel scurtcircuitat printr-o rezistenŃă de valoare foarte mică (sau
neglijabilă), ceea ce conduce la apariŃia unui curent de defect foarte mare. Acesta determină
efecte termice şi mecanice importante. Supraîncălzirea conductoarelor va provoca deteriorarea
izolaŃiei acestora şi, dacă persistă, poate să producă incendierea conductei electrice. Contactul
conductiv al conductorului defect cu o suprafaŃă metalică poate produce electrocutarea unei
persoane care atinge acea suprafaŃă. ForŃele magnetice dezvoltate între conductoare parcurse de
curenŃi pot conduce la deformări sau ruperi ale conductoarelor (în special ale celor de tip bare)
sau ale dispozitivelor (izolatoarelor) de fixare sau/şi susŃinere.
(b) Supratensiune
= de comutaŃie - conectarea/deconectarea unor sarcini inductive sau capacitive
produce în regimul tranzitoriu o supratensiune care poate deteriora echipamente sensibile; acelaşi
efect apare la puneri la pământ sau la scurtcircuite în reŃeaua de alimentare. Supratensiunile de
comutaŃie au un conŃinut de energie scăzut, dar frontul de undă abrupt şi amplitudinea tensiunii
afectează funcŃionarea corectă a echipamentelor electrice. De exemplu, conectarea unor lămpi cu
descărcări poate provoca supratensiuni de 5-6 kV.
= de rezonanŃă - într-un regim deformant de funcŃionare al reŃelei, caracterizat
prin forme nesinusoidale ale undelor de curent şi/sau tensiune, este posibilă apariŃia unei
rezonanŃe de tensiune la o frecvenŃă armonică oarecare ν, care poate cauza străpungerea
dielectricului condensatoarelor din reŃea (de exemplu, din instalaŃia de compensare a puterii
reactive).
= de descărcări atmosferice - unda de tensiune produsă de o descărcare
atmosferică (trăsnet) pe linia electrică de alimentare pătrunde în instalaŃia interioară a
consumatorului şi deteriorează izolaŃia electrică a conductoarelor sau distruge echipamentul
electric.
Supratensiunile tranzitorii durează un timp extrem de scurt, de câteva zeci de µs până la
câteva ms şi au o amplitudine ridicată, care poate atinge câŃiva kV.
(c) Subtensiune - scăderea tensiunii de alimentare sub 0,7 Un conduce la oprirea
motoarelor electrice, deteriorarea unor echipamente electronice, scăderea fluxului luminos emis
de lămpile cu incandescenŃă, stingerea lămpilor cu descărcari ş.a.
(d) Punerea la pământ – determinată de deterioarea izolaŃiei electrice a unui conductor şi
pătrunderea tensiunii pe carcasa metalică a receptorului (utilajului) şi, implicit, la pământ, sau de
ruperea unui conductor şi căderea acestuia pe pământ.

2.2 Dispozitive de protecŃie


Conductoarele active trebuie protejate prin unul sau mai multe dispozitive pentru întreruperea
automată a alimentării în caz de suprasarcină şi scurtcircuit, supratensiuni sau subtensiuni.

ProtecŃia la supracurenŃi. Cele mai cunoscute şi utilizate aparate de protecŃie pentru întreurperea
supracurenŃilor în instalaŃiile de joasă tensiune sunt siguranŃele fuzibile şi întreruptoarele
(disjunctoarele) automate cu protecŃie magnetotermică.
SiguranŃă fuzibilă. Cel mai vechi şi mai simplu dispozitiv de protecŃie constă dintr-un element
fuzibil fixat între capetele unui suport de porŃelan sau bachelită. Fuzibilul (fir, lamelă) este astfel
dimensionat încât curentul care depăşeşte valoarea nominală (admisibilă) a circuitului să producă
topirea sa şi, astfel, să se determine întreruperea circuitului.
2-3

Tipurile constructive uzuale sunt – figura 2.1: siguranŃe unipolare cu filet (modele vechi,
tip D), separatoare cu fuzibile cilindrice (de tip aM, gI sau gC) şi siguranŃe cu furcă (tip MPR –
cu mare putere de rupere)

a) c)

b)

Figura 2.1 SiguranŃe fuzibile a) unipolare cu filet; b) separatoare cu fuzibili cindrici, c) cu furcă

Parametrii nominali ai unei siguranŃe fuzibile sunt:


- curent nominal - al soclului (portfuzibil);
- curent nominal al elementului de înlocuire (fuzibil) - In (If);
- curentul limitat tăiat - ilt, valoarea instantanee maximă a curentului prin elementul de
înlocuire (fuzibil), atinsă în cursul funcŃionării unei siguranŃe;
- capacitatea de rupere Ir - curentul prezumat al unui circuit pe care o siguranŃă îl poate
întrerupe;
- caracteristica timp-curent – figura 2.2;
- integrala Joule I2t=∫i2(t) dt - integrala pătratului curentului pe un interval de timp dat; se
defineşte ca integrala de prearc (pe durata iniŃială de încălzire a fuzibilului până la formarea
arcului electric) şi integrala de arc (pe durata de ardere a fuzibilului, între momentul amorsării
arcului şi stingerea completă a acestuia).
SiguranŃele fuzibile gI protejează contra suprasarcinilor reduse şi mari şi desigur, contra
scurtcircuitelor. SiguranŃele aM protejează contra suprasarcinilor mari şi scurtcircuitelor; ele sunt
calculate să reziste la curenŃii de pornire ai motoarelor electrice. Aceste siguranŃe trebuie asociate
2-4

în mod obligatoriu cu un dispozitiv de protecŃie termic contra suprasarcinilor reduse. SiguranŃele


gI sunt de folosinŃă industrială, generală. SiguranŃele aM sunt asociate motoarelor electrice.

Figura 2.2 Caracteristica de protecŃie timp-curent pentru siguranŃa fuzibilă rapidă (roşu) şi lentă
(albastru)

Caracteristica de protecŃie a unei siguranŃe fuzibile va fi situată sub caracteristica de ardere a


conductorului, asigurând astfel protejarea acestuia, prin faptul că, la apariŃia unui curent de
defect, timpul de topire a fuzibilului va fi mult mai mic decât cel de topire a conductei electrice.
Pentru a se păstra această calitate de protecŃie, în cazul în care se produc deranjamente într-o
instalaŃie protejată prin siguranŃe fuzibile, se va înlocui întotdeauna un fuzibil ars cu unul similar,
calibrat, de aceeaşi valoare. Dacă defectul persistă, se vor analiza circumstanŃele producerii
defectului şi se vor înlătura cauzele acestuia. Sub nici o formă nu se va înlocui siguranŃa cu una
mai mare şi nu se va împroviza o siguranŃă fuzibilă (prin folosirea unui mănunchi de "liŃe"),
întrucât acest lcuru poate genera un accident de proporŃii – deterioarea conductei electrice, a
suportului acesteia sau a pereŃilor, producerea unui incendiu.
2-5

Întreruptor automat (Disjunctor) cu protecŃie magnetotermică (denumit incorect "siguranŃă


automată").
Întreruptoarele automate sunt realizate în execuŃie modulară, astfel încât se pot obŃine cu uşurinŃă orice
configuraŃie dorită în întreaga gamă de curenŃi necesară (vezi şi Figura 2.16). Ele se întâlnesc şi cu
protecŃie realizată prin controlul total al parametrilor cu ajutorul unui microprocesor – întreruptoare
electronice.

Figura 2.3 Întreruptoare automate cu protecŃie magnetotermică

a) b)

Figura 2.4 Întreruptor cu protecŃie electronică


(a) Schema de conexiuni; (b) Placa frontală
2-6

Parametrii caracteristici ai întreruptoarelor automate sunt – figurile 2.5 şi 2.6:


- curent limită dinamic (stabilitate dinamică)
- curenŃi nominali – modul întreruptor, modul dispozitiv de protecŃie
- valoarea reglată a curentului dispozitivului de protecŃie
- caracteristica de protecŃie timp-curent

Figura 2.5 Caracterizarea curenŃilor definitorii pentru un întreruptor automat cu protecŃie


magnetotermică
Exemplu: întreruptor de 400 A, echipat cu un modul de declanşare la suprasarcină de 320 A, reglat la 0,9 pentru a
obŃine Ir=288 A

a) b)
Figura 2.6 Caracteristica de protecŃie timp-curent a) întreruptor automat cu protecŃie magnetotermică;
b) întreruptor cu protecŃie electronică
2-7

Curentul de acŃionare magnetică Im este cuprins în limite diferenŃiate după tipul echipamentului
protejat, cu valori de (3-20) In. Se definesc curbele de forma B - (3-5) In, C - (5-10) In şi D - (10-
20) In.

(Catalog Moeller)

(Catalog Schneider)
a)
2-8

Catalog Schneider
b)

Figura 2.7 a) Definirea caracteristicilor de declanşare tip B, C şi D; b) Domeniile curentului de


declanşare a dispozitivelor de protecŃie la suprasarcină şi scurtcircuit pentru întreruptoare (disjunctoare)
automate cu protecŃie magnetotermică. (cataloage Moeller şi Schneider)

Din analiza valorilor definitorii ai curenŃilor de declanşare pentru protecŃia la scurtcircuit se


poate constata că se recomandă utilizarea caracteristicii de tip B pentru protecŃia conductelor
electrice de lungimi mari, a caracteristicii de tip C penru instalaŃia de distribuŃie la consumator –
circuite de lumină şi prize de uz general şi a caracteristicii de tip D pentru protecŃia circuitelor ce
alimentează motoare electrice, caracterizate de valori mari ale curenŃilor de pornire (vezi şi
Figura 2.16)
2-9

ProtecŃia la supratensiune

Releu de supratensiune. InstalaŃiile electronice, sistemele de prelucrare şi transmitere a datelor,


calculatoarele personale, sistemele CAD/CAM, sistemele de măsură, monitorizare şi semnalizare
sunt elemente esenŃiale ale vieŃii cotidiene şi sunt indispensabile în majoritatea proceselor de
producŃie, centrelor de calcul, proceselor de gestiune şi în domeniul privat. Prevenirea defectelor
produse de supratensiuni este posibilă prin instalarea unui sistem de protecŃie dublu: protecŃie de
bază, în reŃeaua consumatorului (la tabloul general şi/sau la tablourile principale), care limitează
supratensiunile bogate în energie la valori nepericuloase şi protecŃia fină, ce se constituie într-un
filtru individual montat la intrarea în echipamentul protejat - calculator, unitatea de
măsură/semnalizare, instalaŃia TV, HIFI sau video ş.a. Releul de supratensiune este poziŃionat
între conductoarele de faze şi neutru (pentru reducerea supratensiunii între faze şi neutru) şi
pământ (BEP - bara de egalizarea potenŃialelor). El poate fi realizat cu varistoare (rezistoare cu
cărbune sau cu oxid de zinc), cu descărcătoare cu gaz sau cu diode Zener. Releul de
supratensiune ce constituie protecŃia de bază se montează după un releu diferenŃial, în cazul
schemelor tip TT. În acest mod, eventuala defectare a protecŃiei la supratensiune manifestată prin
apariŃia unor curenŃi de scurgere la pământ este detectată de protecŃia diferenŃială.

Figura 2.8 Conectarea protecŃiei la supratensiuni pe reŃeaua de alimentare


1 – Sursa de alimentare; 2 - Tabloul general al consumatorului; 3 – BEP – bara de egalizarea
potenŃialelor; 4 – Dispozitivul de protecŃie la supratensiuni; 5 – Conexiunea la pământ (a - prin BEP; b
– prin conductorul PEN); 6 – Echipamentul de utilizare ce trebuie protejat; F – ProtecŃie la
supracurenŃi.
2-10

ProtecŃia la punere la pământ (diferenŃială)

Releu diferenŃial (releu de curent rezidual RCD) - detectează curentul care se scurge la pământ şi
foloseşte acest curent pentru a acŃiona un mecanismul de deconectare a circuitului defect.
Principiul de funcŃionare al unui releu diferenŃial se bazează pe trecerea conductoarelor de linie şi
neutru printr-un miez magnetic toroidal. Un curent de sarcină normală va produce în miezul
magnetic fluxuri magnetice egale dar de sensuri contrare. Dacă există o punere la pământ,
curentul prin conductorul de linie I1 este mai mare decât cel ce se întoarce prin conductorul
neutru I2 şi va produce un flux magnetic mai mare. Apare astfel un flux rezultant Φ care induce
un curent I3 într-o înfăşurare montată pe acelaşi miez magnetic şi se obŃine o comandă de
acŃionare asupra mecanismului de deconectare a circuitului. Curentul de comandă este de 10, 30,
100, 300, 500 mA, timpul de deconectare este instantaneu sau selectiv, cu întârzieri de 40-300
ms.

Figura 2.9 Principiul de funcŃionare al unui releu diferenŃial (releu de curent rezidual)
PoziŃia desenată în figură este corespunzătoare declanşării determinate de apariŃia curentului de defect Id de punere la
pământ

În conformitate cu Norma CEI EN 61008 şi 61009, întreruptoarele diferenŃiale se clasifică după


forma undei de curent în tipurile AC (doar pentru curent alternativ), A (pentru curent alternativ
şi/sau pulatoriu cu componentă continuă), S (pentru curent alternativ şi/sau pulsatoriu cu
componentă continuă cu întârziere în funcŃionare, pentru asigurarea selectivităŃii ca întreruptoare
diferenŃiale generale). Se utilizează şi dispozitive diferenŃiale adaptabile la întreruptoare
automate.

ProtecŃia diferenŃială este cel mai sigur mijloc de protejare a construcŃiilor contra focului ce poate
fi determinat de deteriorări ale izolaŃiei electrice a conductoarelor urmate de scurgerea curentului
electric la pământ şi de protejare a utilizatorilor faŃă de şourile electrice produse prin atingerea
directă, din neatenŃie, a elementelor conductoare ale reŃelei electrice aflate în mod normal sub
tensiune (cum este cazul unui copil ce introduce un cui într-o priză electrică sau a intervenŃiei
unei persoane neinstruite la un tablou electric, o lampă sau un întreruptor de lumină).
Dispozitivul de protecŃie diferenŃială poate fi utilizat de sine stătător sau asociat cu cele de
protecŃie magneto-termică în realizarea unui întreruptor diferenŃial cu protecŃie magnetotermică.
2-11

2.3 Selectivitatea protecŃiei


În situaŃia întâlnită în reŃeaua de distribuŃie la consumator în care mai multe dispozitive de
protecŃie sunt plasate în serie, de la punctul de delimitare până la receptor, caracteristicile de
protecŃie ale acestora trebuie să asigure selectivitatea protecŃiei, astfel încât, în cazul unei avarii,
să funcŃioneze protecŃia cea mai apropiată în amonte de lcoul avariei, izolând porŃiunea
respectivă din aval, fără a scoate din funcŃiune întreaga instalaŃie electrică. În principiu, valorile
curenŃilor nominali ai dispozitivelor de protecŃie şi timpii de reglaj ai declanşatoarelor magnetice
cu temporizare trebuie să fie descrescători de la punctul de delimitare către receptor.
SiguranŃe fuzibile
Se cere ca integrala Joule de prearc a fuzibilului din amonte să fie superioară integralei Joule
totale a fuzibilului din aval.

(Catalog Legrand)
Figura 2.10 Selectivitatea între două siguranŃe fuzibile

Întreruptor automat în serie cu siguranŃă fuzibilă


- întreruptorul automat la intrarea în tabloul general, siguranŃa fuzibilă la plecarea unei
coloane din aval. Se cere ca la apariŃia unui curent de defect să existe un interval de timp minim
∆t=0,04 s. Eventuala neconcordanŃă se rezolvă prin alegerea unui releu magnetic cu valoare mai
mare (deplasarea verticalei lui Im spre dreapta) sau introducerea unei temporizări în funcŃionarea
declanşatorului magnetic (ridicarea palierului orizontal al declanşatorului).
- siguranŃă fuzibilă (la branşament, pe partea furnizorului) şi întreruptor general automat
în aval, la consumator (la intrarea în tabloul general). Se cere ca la apariŃia unui curent de defect
să existe un interval de timp minim ∆t=0,05 s. Pentru rezolvarea unei neconcordanŃe se adoptă o
siguranŃă de valoare mai mare.
2-12

Întreruptoare automate

Figura 2.11 Selectivitatea ampermetrică

Figura 2.12 Selectivitatea cronometrică

Figura 2.13 Selectivitatea energetică

Figura 2.14 Selectivitatea logică


2-13

Selectivitatea întreruptoarelor diferenŃiale se obŃine prin alegerea corespunzătoare a valorilor


curenŃilor diferenŃiali şi a temporizării – ambele în descreştere de la Punctul de delimitare spre
Receptor.

(Catalog Gewiss)
Figura 2.15 Coordonarea selectivităŃii între protecŃia diferenŃială instantanee si selectivă
Curentul de acŃionare diferenŃial I∆n al potecŃiei de tip S trebuie să fie cel puŃin de 3 ori mai mare decât
al celui din aval.
2-14

2.4 Dimensionarea protecŃiei

Un aparat de protecŃie este instalat pe o conductă electric pentru a proteja atât conducta cât şi
receptorul electric alimentat. Parametrii săi construcŃivi şi componenŃa structurală sunt aleşi în
corelaŃie cu cei ai conductei şi receptorului protejate.

a) b)

Figura 2.16 a) Structura protecŃiei unui motor asincron; b) Corelarea caracteristicii d eprotecŃie a
întreruptorului automat cu caracteristica de pornire a motorului electric şi caracteristica termică a
conductei electrice
1 - protecŃie la scurtcircuit (modul întreruptor/disjunctor cu protecŃie magnetică);
2 – protecŃie la suprasarcină (modul termic);
3 – protecŃia diferenŃială (bloc releu diferenŃial);
4 – contactor (modul contactor)

Caracteristica de funcŃionare a unui dispozitiv care protejează un circuit împotriva


suprasarcinilor trebuie să satisfacă următoarele condiŃii:
IB≤In≤Iz
I2≤1,45·Iz,
în care IB este curentul de calcul al circuitului; Iz – curentul admisibil al circuitului; In – curentul
nominal al dispozitivului de protecŃie (pentru dispozitivele de protecŃie reglabile, In - curentul de
reglaj ales); I2 – curentul care asigură în mod efectiv funcŃionarea dispozitivului de protecŃie; în
practică este egal cu: = curentul de funcŃionare într-un timp convenŃional, pentru întreruptoare; =
curentul de topire într-un timp convenŃional, pentru siguranŃe fuzibile de tip gI; = 0,9·curentul de
topire într-un timp convenŃional, pentru siguranŃe fuzibile de tip gII. Atunci când un dispozitiv de
protecŃie protejează mai multe conductoare în paralel, ce transportă curenŃi senisbili egali,
valoarea lui Iz este suma curenŃilor admisibili în diferitele conductoare.
2-15

Figura 2.17 Principiul de dimensionare a protecŃiei în raport cu sarcina şi conducta de alimentare

Orice dispozitiv care asigură protecŃia împotriva curenŃilor de scurtcircuit se alege astfel
încât: (1) Capacitatea sa de rupere trebuie să fie cel puŃin egală cu curentul de scurcircuit
calculat/măsurat în punctul unde este instalat; (2) Timpul de întrerupere al oricărui curent care
rezultă la un scurtcircuit produs într-un punct oarecare al circuitului nu trebuie să fie superior
timpului care aduce conductoarele la limita maximă admisă de temperatură.
Pentru scurtcircuite cu o durată t cel mult egală cu 5 s, durata necesară pentru ca un
curent de scurtcircuit să crească temperatura conductoarelor de la temperatura maximă în
funcŃionare normală la valoarea limită se poate calcula, cu o primă aproximaŃie, cu formula
√t=k·S/I, unde t este durata, în secunde, S – secŃiunea, în mm2, k=115 pentru conductoare de
cupru izolate cu policlorură de vinil, 135 pentru conductoare de cupru izolate cu cauciuc, 74
pentru conductoare de aluminiu izolate cu policlorură de vinil, 87 pentru conductoare de
aluminiu izolate cu cauciuc, 115 pentru conexiunile lipite cu cositor la conductoarele de cupru.
Pentru durate foarte scurte (t<0,1 s), k2S2 trebuie să fie superior energiei I2t pe care o lasă să
treacă dispozitivul de protecŃie, indicată de constructor.
CurenŃii de scurtcircuit trebuie determinaŃi în punctele relevante ale instalaŃiei
considerate, prin calcul sau prin măsurare.
2-16

2.5 Traducere modul UTSEB

ProtecŃia reŃelelor
Defectele reŃelelor electrice necesită măsuri instantanee care nu pot fi executate prin intervenŃii manuale. Ca o
consecinŃă, este necesară utilizarea protecŃiilor automate.
Următoarele sisteme de protecŃie sunt în serviciu în reŃelele de distribuŃie a energiei electrice:
- protecŃie la supracurenŃi (în toate cazurile);
- protecŃie la supratensiuni (dacă este necesar);
- protecŃie la căderea tensiunii (dacă este necesar).
O cerinŃă generală este să se realizeze o protecŃie la supracurenŃi (protecŃie la scurtcircuit şi suprasarcină). Acolo
unde sunt conectate aparate cu semiconductori la reŃea sunt necesare protecŃia la supratensiuni, din motive
economice, şi protecŃia de siguranŃă la foc, dacă există pericolul de incendiu. În cazul în care repornirea
neintenŃionată a unor echipamente poate cauza accidente sau deteriora echipamentul, este necesară protecŃia la
căderea tensiunii.
Amplasarea echipamentului de protecŃie. Echipamentele pentru asigurarea protecŃiei electrice sunt întotdeauna
amplasate în tablouri electrice de distribuŃie. Acestea sunt cel mai adesea cutii închise, având în interior componente
electrice sub tensiune poziŃionate neacoperite. În acest caz, echipamentul de protecŃie poate fi accesat doar prin
îndepărtarea măştii sau uşii tabloului. Orice fel de operaŃie se poate executa doar în mod conştient. În anumite cazuri,
echipamentul este fixat pe suprafaŃa exterioară a tabloului, fiind astfel construit încât operarea să nu fie periculoasă şi
să poată fi făcută de personal necalificat.
Segmentul protejat din cadrul unei reŃele. În cazul reŃelelor electrice de tip radial din interiorul unei clădiri, sistemul
de protecŃie electrică protejează instalaŃia în aval de echipamentul de protecŃie. Dacă protecŃia funcŃionează pe
timpul producerii unui defect, ea va decupla secŃiunea din reŃea care este alimentată prin punctul în care este instalat
echipamentul de protecŃie.

ProtecŃie la supracurenŃi.
Curentul care trece printr-un conductor produce o pierdere ohmică (I2·R) şi încălzeşte conductorul. Dacă acest curent
(şi pierderea produsă) sunt mai mari decât valoarea nominală, energia care se transformă în căldură poate afecta
conductorul propriu-zis (sau izolaŃia acestuia).
Orice curent al cărui nivel depăşeşte valoarea nominală este denumit supracurent. Supracurentul poate fi de
scurtcircuit sau de suprasarcină.
ReŃeaua trebuie protejată împotriva supracurenŃilor prin intermediul unui sistem de protecŃie automat. Sunt sisteme
de protecŃie care îndeplinesc ambele sarcini şi altele care asigură numai unul din ele (protecŃii separate la scurtcircuit
şi suprasarcină).
ProtecŃia la scurtcircuit. Scurtcircuitele conduc la o creştere semnificativă a curentului (de 10-100 ori curentul
permis, ajungând până la mii de A), motiv pentru care este de extremă importanŃă ca sistemul de protecŃie la
scurtcircuit să decupleze într-un timp foarte scurt. În reŃelele electrice se utilizează, în general, două tipuri de
dispozitive: - siguranŃe fuzibile; - întreruptor automat compact. Dispozitivele de protecŃie la scurtcircuit sunt
instalate în reŃea în aşa fel încât curentul de operare trece prin ele.
Structura şi funcŃionarea siguranŃei fuzibile. SiguranŃa fuzibilă este cel mai vechi şi răspândit dispozitiv de protecŃie
la scurtcircuit. Principiul de funcŃionare este de a insera un fir subŃire de cupru în circuit, plasat într-un spaŃiu închis,
umplut cu nisip. În cazul în care curentul este mai mare decât cel permis, fuzibilul se topeşte din cauza curentului şi
decuplează circuitul. Nisipul este necesar în cazul în care curentul de scurtcircuit este mare (între 100 şi 1000 A).
Dacă fuzibilul este în aer, arcul electric care apare nu se stinge rapid.
După topirea fuzibilului, utilizatorul improvizează prin montarea unor liŃe de cupru în exteriorul cartuşului fuzibil,
refăcând continuitatea circuitului. Această soluŃie prezintă riscul incendiului, datorită nivelului ridicat al curentului
de scurtcircuit, deoarece nu opreşte curentul, chiar dacă se topeşte liŃa. Curentul curge sub forma unui arc electric şi
aprinde tot ce este în apropiere şi este inflamabil la temperaturi în jur de 4000 °C.
Acesta este motivul pentru care se pot utiliza doar fuzibile (patroane) noi, produse în fabrică, care rup arcul electric
la topire datorită nisipului din interior, iar anvelopa rezistă la temperatura şi presiunea care apar în interior în
momentul decuplării scurtcircuitului.

Figura 2.18 Fuzibil de tip înşurubabil Figura 2.19 Fuzibil de tip cuŃit
2-17

Forma siguranŃelor fuzibile. Forma siguranŃelor fuzibile poate fi tip cuŃit sau tip înşurubabilă. SiguranŃele fuzibile tip
cuŃit pot fi înlocuite doar de personal calificat. Pe de o parte, nu poate fi prevenită instalarea unor fuzibile de valoare
mai mare. Pe de altă parte, cuplarea unor curenŃi mari cu acest tip poate produce arc electric care pune în pericol
persoana care îl acŃionează.
ConstrucŃia şi operarea întreruptorului automat compact. Întreruptorul automat compact este destinat pentru
protecŃia la scurtcircuit. Este automat, dar el poate fi operat manual sau controlat de la distanŃă. Pe lângă dispozitivul
de protecŃie la suprasarcină (care este descrisă în cele ce urmează), întreruptorul automat compact are două
dispozitive de protecŃie la curenŃi de scurtcircuit.
ProtecŃia la suprasarcină. Prin suprasarcină se înŃelege depăşirea curentului permis cu 30-40%, pe când în cazul
scurtcircuitului este de câteva ori. ProtecŃia la suprasarcină este instalată în locuri unde posibilitatea de suprasarcină
nu este exclusă din motive tehnice. În caz de suprasarcină (nivelul scăzut al supracurentului determină o încălzire
lentă), acŃionarea nu este aşa de rapidă ca în cazul protecŃiei la scurtcircuit. Ca o consecinŃă, decuplează abia după
câteva minute, pe când protecŃia la scurtcircuit decuplează în secunde. ProtecŃiile la suprasarcină utilizează aceleaşi
dispozitive ca protecŃia la scurtcircuit: - siguranŃe fuzibile; - întreruptor automat compact.
SiguranŃa fuzibilă ca protecŃie la suprasarcină. SiguranŃa fuzibilă este cel mai simplu dispozitiv de protecŃie la
suprasarcină. Caracteristica de protecŃie arată timpul necesar curentului mai mare decât cel nominal ca să topească
fuzibilul.
Întreruptorul automat compact utilizat ca dispozitiv de protecŃie la suprasarcină. Cel mai utilizat dispozitiv de
protecŃie la suprasarcină este întreruptorul automat compact. ProtecŃia la scurtcircuit este furnizată de un aparat
magnetic cu declanşare rapidă, iar protecŃia la suprasarcină este realizată de un întreruptor cu bimetal lent.

Figura 2.20 Caracteristica de protecŃie a unui înteruptor automat compact (pentru un curent nominal de 6 A)

ProtecŃie la supratensiuni.
Tensiunea care este mai mare decât cea nominală este numită supratensiune. Supratensiunea poate cauza defectarea
instalaŃiilor electrice. Trăznetele pot induce tensiuni de mii de V în liniile electrice aeriene. Oricum, carcasele
metalice ale echipamentelor electrice sunt practic legate la pământ, iar punctul de nul al sistemelor trifazate este, de
asemenea, legat la pământ. Aceste tensiuni apar pe tensiunea echipamentelor electrice. RezistenŃa materialului de
izolare este mare, dar nu infinită. Din acest motiv, apare un curent de defect care este proporŃional cu tensiunea care
apare în sistem. Acest curent de defect încălzeşte izolaŃia. Dacă această tensiune care arde izolaŃia este de mai multe
ori mai mare decât cea nominală, la fel este şi curentul de defect şi pierderile de putere vor fi şi ele de câteva ori mai
mari decât pierderile de putere care apar la operare normală. Ca o consecinŃă apare un efect de avalanşă care topeşte izolaŃia
şi produce scurtcircuite. Dispozitivele de protecŃie la supratensiuni sunt decărcătoarele.
Structura şi operarea descărcătoarelor. Descărcătoarele sunt dispozitive care se distrug la un anumit nivel al
supratensiunilor, producând scurtcircuit care conduce la oprirea alimentării cu energie electrică, protejând instalaŃia.

Lipsa tensiunii, protecŃia contra lipsei tensiunii.


În cazul lipsei tensiunii, echipamentul electric se opreşte. Dacă tensiunea revine, echipamentul reporneşte. Pornirea
neintenŃionată poate cauza accidente în anumite cazuri (de ex. maşini cu motoare electrice), pe când în alte cazuri
este afectat însăşi echipamentul electric dacă pornirea nu urmează etape bine definite. Acesta este motivul pentru
care, în astfel de cazuri, se utilizează sisteme de protecŃie care permit ca echipamentul să fie recuplat de către
operator.

Rezolvarea defectelor fără scule


Dacă echipamentul electric nu funcŃionează corect sau deloc trebuie determinat motivul defectului şi remediat. Dacă
echipamentul funcŃionează, dar cu probleme, atunci defectul este în echipament. FuncŃionarea defectuoasă a
echipamentului poate fi cauzată de o cădere în tensiunea din reŃea (aceasta poate fi percepută ca o scădere
2-18

semnificativă a fluxului luminos al lămpilor alimentate din aceeaşi reŃea) sau, în cazul echipamentelor trifazate,
decuplarea unei faze din reŃea. Oprirea totală a unui echipament poate fi cauzată de topirea unui fuzibil din interiorul
echipamentului sau defectarea întreruptorului principal. Dacă lampa cu incandescenŃă pâlpâie, aceasta este cauzată de
schimbările rapide din nivelul tensiunii. Acest fapt poate fi consecinŃa unor defecte de contact ale conductoarelor sau de
căderea de tensiune produsă de curentul de ponire al motoarelor electrice mari (ex. ascensoare).
Pâlpâirea lămpilor fluorescente poate fi cauzată de îmbătrânire (vizibilă prin înnegrirea capetelor lămpii). La o
tensiune mai mică de 200 V, chiar şi lămpile cu balast electronic pot pâlpâi.
Dacă reŃeaua este defectă, aceasta înseamnă că circuitul este întrerupt. În cazul unei prize, defectul este cauzat
deseori de un contact slab. Mişcarea ştecherului în priză arată contactul slab şi, câteodată, repară momentan defectul.
Lămpile cu incandescenŃă şi alte echipamente cu contact prin înşurubare pot avea probleme de contact şi strângerea
lor poate avea succes.
Dacă mai multe echipamente sunt decuplate, este foarte probabil că fuzibilul din tabloul electric s-a topit sau
întreruptorul automat compact a decuplat. Întreruptorul automat compact nu a decuplat fără nici un motiv, ci din
cauză de scurtcircuit sau suprasarcină. Scurtcircuitul se datorează unui defect de izolaŃie. Suprasarcină înseamnă că
sunt conectate prea multe echipamente sau sunt supraîncărcate. În cazul unui scurtcircuit, întreruptorul decuplează
instantaneu, iar tentativele de recuplare se soldează cu repetarea acestui incident, în cazul în care nu s-a îndepărtat
defectul. Se poate întâmpla ca suprasarcina să fie cauzată nu numai de sarcina permanentă a echipamentelor,
deoarece şi curentul de pornire poate fi una din cauze. În timpul punerii în funcŃiune, aproape toate echipamentele
(nu numai motorul, dar şi lampa cu incandescenŃă sau un echipament electronic) colectează multiplele sarcini din
reŃea. În aceste cazuri se poate preveni închiderea automată a întreruptorului automat compact, dacă se cuplează
fiecare echipament în parte (în consecinŃă, curentul de pornire nu este sesizabil). În cazul în care este necesar, se va
lua în considerare conectarea în primul rând a echipamentului ce are curentul de pornire cel mai mare (în mod
obişnuit, cel cu puterea cea mai mare) şi apoi celelalte.
Există din ce în ce mai multe apartamente şi puncte de consum (birouri, magazine) unde este montat un comutator de
întrerupere a curentului. Acesta se decuplează ca urmare a unui defect de izolaŃie (posibilitate de electrocutare). În
caz de decuplare, recuplarea se va realiza prin acelaşi proces descris în cazul decuplării întreruptorului automat
compact în caz de scurtcircuit.

Pericolul de incendiu cauzat de reŃelele electrice


O instalaŃie electrică poate fi definită ca o instalaŃie de joasă tensiune dacă protecŃia la supracurenŃi (valoarea
curentului nominal al fuzibilului sau al întreruptorului automat compact) nu depăşeşte valoarea de 25 A. Se poate
presupune că cele mai multe cazuri nu au fost cauzate de scutcircuit sau o pană de curent. După stingerea
incendiului, se încearcă găsirea locului de izbucnire a incendiului şi dacă existau materiale ce puteau cauza
incendiul. Dacă nu au putut fi descoperite cauzele, instalaŃia electrică devine suspectată. Dacă incendiul atinge
instalaŃia electrică, arde izolaŃia şi, astfel, apare scurtcircuitul. Întrebarea care se pune este una clasică: ce a existat
prima dată? A cauzat scurtcircuitul incendiul sau incendiul a fost cauza scurtcircuitului. O investigaŃie minuŃioasă,
detaliată bazată pe experienŃă împreună cu testele de laborator ar putea stabili cauza, dar în cazuri de incendii mici,
nu ar avea nici un sens o investigaŃie lungă şi costisitoare. Este mai uşor de declarat: motivul incendiului este
scurtcircuitul din instalaŃia electrică.
Poate un scurtcircuit electric cauza un incendiu într-o instalaŃie de joasă tensiune, de putere mică? Un arc electric se
formează la locul unui scurtcircuit, a cărui temperature este în jur de 4000 °C; dacă arcul electric este în contact
direct cu materiale inflamabile sau explozibile, răspunsul este "da". Astfel, dacă în garaj vapori de petrol au o
concentraŃie mare sau există o scurgere de gaz; în camere de locuit dacă arcul este în contact direct cu perdele, brad
uscat, decoraŃii inflamabile, sunt premise pentru izbucnirea unui incendiu. În orice caz, incendiul poate izbucni
numai dacă protecŃia la supracurenŃi nu funcŃionează corect. De ex.: frigiderul este înghesuit într-un colŃ neadecvat al
bucătăriei şi împiedică fluxul de aer; televizorul este înghesuit pe un raft, atunci fluxul de aer se va supraîncălzi mai
repede sau mai târziu, ceea ce poate produce un incendiu. Trebuie asigurat un loc potrivit aparatelor electrice, astfel
încât formarea fluxului de aer care realizează disiparea căldurii să nu fie obstucŃionat. Un incendiu poate fi provocat
şi de echipamentele electrice aflate în contact direct cu perdele.
Motivul principal, demonstrat, al incendiilor de origine electrică este proasta legătura a conductoarelor. Dacă
contactul metalic la îmbinarea conductoarelor nu este realizat bine, curentul care urmează a fi consumat de
echipament parcurge aceste îmbinări, dar produce un arc electric în zonele cu contacte imperfecte. În orice caz,
puterea acestui arc este mică şi nici o protecŃie nu îl percepe, ca urmare nici una din protecŃii nu intră în acŃiune. În
pofida puterii scăzute a arcului electric, o cantitate importantă de căldură este produsă în timp, ceea ce poate încălzi
şi aprinde materialele inflamabile din imediata vecinătate.
Două conductoare pot fi conectate prin simpla lor răsucire. Se obŃin rezultate bune imediat după instalare, dar în
timp curentul care parcurge legatura produce încălzirea acesteia, iar în consecinŃă, conductoarele se dilată. În
perioada în care nu există sarcini alimentate, conductoarele se răcesc şi se contractă. Dar presiunea contactului nu
mai rămâne la fel după contractare. De-a lungul anilor, procesul combinat de încălzire – răcire determină pierderea
contactului între cele două conductoare răsucite, în consecinŃă un contact bun la început devine instabil şi cu o
rezistenŃă mare, după un anumit interval de timp.
2-19

Repararea legăturilor (contactelor) între conductoare


ReparaŃia unei instalaŃii cu legături răsucite nu este simplă. DiscontinuităŃile vechii legături şi conectarea noilor
aparate presupune înlăturarea vechiului conductor, ca urmare izolaŃia uzată şi uscată de cauciuc se fărâmiŃează şi
produce scurcircuit. În cazul conductoarelor de aluminiu, înlăturarea lor poate duce la ruperea conductorului, nu
neapărat în punctul de înlocuire, dar la o distanŃă de 20 – 40 cm (cel mai probabil sub izolaŃie, deci într-un loc invizibil). De
aceea, este mai uşor (şi mai ieftin) să se schimbe întregul conductor în timpul reparaŃiei sau înnoirilor.

Curent de defect
Multă lume îşi închipuie că una din cauzele unui incendiu poate fi defectul conductoarelor sau a echipamentelor
electrice . În orice caz, acest lucru este adevărat teoretic, dar în practică este cu totul altceva. Anume, dacă defectul
este superficial, atunci efectul hidrolitic al curentului descompune apa infiltrată, usucă izolaŃia, iar instalaŃia electrică
este refăcută. Dacă defectul este mai mare, se poate produce un scurtcircuit, care este anihilat de protecŃia la
scurtcircuit. Este de imaginat că o cantitate mare de apă poate penetra izolaŃia, iar în timp ia naştere gaz exploziv
prin descompunerea apei, gaz ce poate apoi exploda şi lua foc ca urmare a unei scântei. Nu este dificil de reprodus
un fenomen similar în laborator. În practică, apariŃia unor cazuri extreme ca cele menŃionate mai sus este mult mai
frecventă.

Incendiu în instalaŃii de mare putere


În mod normal, orice avarie ce poate cauza un incendiu într-o instalaŃie de joasă tensiune poate fi, de asemenea,
cauza unui incendiu în instalaŃiile electrice de mare putere. În acest caz, se poate întâmpla ca un scurtcircuit pe
termen scurt să nu fie stins de protecŃia la supracurenŃi. Acest lucru se întâmplă la montarea soclurilor pentru fuzibili,
în momentul conectării acestora.

Sudura electrică
O abordare comună se întâlneşte în cazul sudării electrice (abordare care este foarte inflamabilă şi interzisă), de a
conecta unul din racordurile de alimentare la punctul de legare la pământ al transformatorului sau generatorului de
sudare. Conductorul de protecŃie nu este prevăzut cu o protecŃie la supracurenŃi separată. Conductorul de protecŃie,
în mod natural, nu este proiectat pentru acest nivel de curent care este adesea mai mare decât curentul de scurtcircuit
al reŃelei primare, astfel că este posibil ca el să se aprindă, să formeze un arc şi să cauzeze foc la una din borne,
(probabil la distanŃă de locul în care se sudează). De aceea este strict interzis de a conecta unul din punctele de
sudare la circuitul de protecŃie de legare la pământ al transformatorului sau generatorului de sudare.

Sudura ne-electrică.
Trebuie avută grijă nu numai la sudura electrică, ci şi la alte lucrări de sudură la care arcul de sudură nu poate
aprinde izolaŃia conductoarelor electrice. Pe de o parte , nu trebuie presupus că firele sunt rezistente la foc. De multe
ori focul care este aprins în conductoare se poate răspândi foarte repede (în cele mai multe cazuri în mod invizibil) şi
devine vizibil departe de locul sudurii. În consecinŃă, acestea pot provoca incendii de mari proporŃii.
2-20

2.6 Întrebări

1. Un tablou electric de apartament modern va fi echipat pentru protejarea circuitelor de lumină


şi prize cu:
a) SiguranŃe unipolare cu filet tip D
b) Intreruptor automat cu protecŃie magnetotermică
c) Întreruptor cu protecŃie diferenŃială

2. Caracteristica de protecŃie pentru un întreruptor automat ce protejează un circuit de lumină la o


clădire de birouri va fi de:
a) Tip B
b) Tip C
c) Este indiferent

3. Un circuit de prize de uz general este dimensionat (conductor si protecŃie) pentru o încărcare


cu maximum 2 kW. Alimentarea de la o priză a unui receptor de circa 2,5 kW va conduce la
apariŃia unei situaŃii de avarie caracterizată prin:
a) curenŃi de suprasarcină
b) curenŃi de scurtcircuit
c) supratensiune de comutaŃie

4. Cum apreciaŃi termenul de "siguranŃă automată" utilizat de către unele magazine şi utilizatori
pentru acel aparat de protecŃie care conŃine un dispozitiv de protecŃie mageto-termic
a) Corect, pentru ca este o siguranŃă "automată" şi nu una 'fuzibilă"
b) Incorect, pentru că aparatul este un "întreruptor" a cărui construcŃie specifică nu este definită
prin termenul "siguaranŃă"
c) Nu contează, important este să asigure protecŃia dorită

5. ProtecŃia diferenŃială montată pe cele patru conductoare (faze şi neutru) ale distribuŃiei
electrice asigură declanşarea automată a alimentării cu energie electrică a echipamentului protejat
la
a) scurtcircuit monofazat
b) suprasarcină
c) apariŃia unui curent de defect de punere la pământ