Sunteți pe pagina 1din 20

3.

Cap. 3 InstalaŃii de protecŃie împotriva şocurilor electrice

3.1 Caracteristici generale

Tensiune foarte joasă de securitate (TFJS) - tensiune care nu depăşeşte 50 V valoare efectivă în
c.a. între conductoare sau între un conductor oarecare şi pământ într-un circuit la care separarea
de reŃeaua de alimentare este asigurată de mijloace precum transformatorul de separaŃie sau
convertizorul cu înfăşurări separate.

Schemele reŃelei de distribuŃie şi a sistemului de protecŃie

Schema IT Schema TT

Schema TN-S Schema TN-CS

Figura 3.1 Schemele reŃelei de distribuŃie şi a sistemului de protecŃie

ProtecŃia împotriva electrocutării prin atingere indirectă la instalaŃii şi echipamente electrice fixe
alimentate din reŃele electrice legate direct la pământ de joasă tensiune (simbol T) se realizează
prin aplicarea sistemului de protecŃie prin legare la nul (simbol N), schema TN. În cazuri
justificate, se poate aplica în loc de legarea la nul (schema TN) una din următoarele sisteme de
protecŃie: - legarea la pământ de protecŃie (schema TT); - izolarea de protecŃie; - separarea de
protecŃie; - utilizarea tensiunii reduse; - protecŃia automată împotriva curenŃilor de defect
(PACD); - protecŃia automată împotriva tensiunilor de defect (PATD).
Legarea la conductoarele de nul de protecŃie este obligatoriu să fie cumulată cu legarea la
priza de pământ a bornelor sau barelor de nul ale tablourilor de distribuŃie şi a nulului de la sursa
de alimentare cu energie electrică (generator sau transformator).
3. 2
3. 3

Figura 3.2 FuncŃionalitatea schemelor reŃelei de distribuŃie şi a sistemului de protecŃie [Groupe


Schneider – Manualul inginerului electrician, 1998]

Conductorul de nul de protecŃie (simbol PE) trebuie să fie diferit de conductorul de nul de
lucru (simbol N) folosit pentru scopuri tehnologice ca parte activă a instalaŃiei. Totdeauna, de la
ultimul punct al circuitului de nul legat la pământ, respectiv de la ultimul tablou la care borna sau
bara de nul este legată la pământ, în sensul fluxului de energie electrică, până la elementul care
trebuie racordat la conductorul de nul de protecŃie (simbol PE), acesta din urmă trebuie să fie
diferit de conductorul de nul de lucru (simbol N). În toate celelalte cazuri, în care conductoarele
de nul sunt încadrate între legături la pământ (de exemplu, între bornele şi barele de nul ale
3. 4

tablourilor legate la pământ), aceste conductoare se folosesc în comun, atât pentru protecŃie cât şi
pentru lucru (simbol PEN).

Clase de echipament în raport cu modul cum este realizată protecŃia împotriva şocurilor
electrice.
Echipament de clasă 0 - la care protecŃia se bazează pe izolaŃia principală; aceasta
înseamnă că nu este prevăzută nici o măsură pentru legarea părŃilor conductoare accesibile, dacă
există, la un conductor de protecŃie care face parte din instalaŃia electrică fixă, protecŃia în caz de
defect bazându-se pe împrejmuire.
Echipament de clasă I - la care protecŃia nu se bazează pe izolaŃia principală, ci este
prevăzută o măsură suplimentară de protecŃie printr-un mijloc de legare a părŃilor conductoare
accesibile la un conductor de protecŃie legat la pământ, care face parte din instalaŃia electrică
fixă, astfel încât părŃile conductoare accesibile să nu poată deveni periculoase în caz de defect al
izolaŃiei principale.
Echipament de clasă II - la care protecŃia nu se bazează numai pe izolaŃia principală, ci
sunt prevăzute măsuri suplimentare de protecŃie, precum izolaŃia dublă sau izolaŃia întărită;
aceste măsuri nu cuprind modul de legare la pământ de protecŃie şi nu depind de condiŃiile de
instalare.
Echipament de clasă III - la care protecŃia se bazează pe alimentarea cu tensiune foarte
joasă de securitate (TFJS) şi la care nu sunt transmise tensiuni mai mari de TFJS.

Tabelul 3.1 Clase de echipamente privind protecŃia împotriva atingerilor indirecte la echipamente şi
instalaŃii

Efectele curentului asupra omului (SR CEI 479-1). Pentru acelaşi traseu al curentului prin
corpul omului, pericolul la care sunt expuse persoanele depinde în mod esenŃial de intensitatea şi
de durata trecerii curentului; criteriul de proiectare a protecŃie împotriva şocurilor electrice este
limita admisibilă a tensiunii de atingere (produsul dintre curentul care trece prin corpul omului şi
impedanŃa sa) în funcŃie de timp. RelaŃia dintre curent şi tensiune nu este liniară datorită faptului
3. 5

că impedanŃa omului variază cu tensiunea de atingere. Diferitele părŃi ale corpului uman -
precum pielea, sângele, muşchii, celelalte Ńesuturi şi articulaŃii - prezintă pentru curentul electric
o anumită impedanŃă compusă din elemente rezistive şi capacitive. Valorile acestor impedanŃe
depind de mai mulŃi factori şi în special de traseul curentului, de tensiunea de atingere, de durata
trecerii curentului, de frecvenŃa curentului, de starea de umiditate a pielii, de suprafaŃa de contact,
de presiunea exercitată şi de temperatură. Accidentele în curent continuu sunt mult mai puŃin
frecvente, luând în considerare numărul de aplicaŃii şi de accidente mortale care se produc numai
în condiŃii foarte nefavorabile, de exemplu în mine.
ImpedanŃa electrică totală a corpului omului este alcătuită din componente rezistive şi
capacitive, fiind determinată de impedanŃa internă şi impedanŃa pielii. RezistenŃa iniŃială a
corpului omului depinde în principal de traseul curentului şi, în mai mică măsură, de suprafaŃa de
contact; în momentul în care se aplică tensiunea de atingere, capacităŃile omului nu sunt
încărcate, astfel că rezistenŃa iniŃială este aproximativ egală cu impedanŃa internă a corpului
omului. Pentru traseul de curent mână-mână sau mână-picior şi pentru suprafeŃe de contact mari
poate fi considerată egală cu 500 Ω pentru 5% din populaŃie, în curent alternativ 50/60 Hz şi în
curent continuu. Figura 3.3 indică valorile impedanŃei interne ale corpului omului pentru diferite
trasee, exprimate în procente din valoarea pentru traseul de la mâna stângă la mâna dreaptă.
Cifrele indică procentajul impedanŃei interen a corpului omului pentru partea de corp
corespunzătoare în raport cu impedanŃa traseului mână – picior. Pentru a calcula impedanŃa totală
ZT pentru un traseu dat, impedanŃa internă obŃinută prin însumarea tuturor părŃilor corpului
parcurse de curent se adaugă la impedanŃa pielii suprafeŃeie de contact.
Valorile impedanŃei totale ale corpului omului menŃionate sunt valabile pentru subiecŃi în
viaŃă, traseul mână-mână sau mână-picior, cu suprafeŃe de contact mari (5.000 mm2 până la
10.000 mm2) în condiŃii de mediu uscate. Valorile impedanŃei totale ale corpului omului la 50/60
Hz se reduc pentru frecvenŃe mai mari din cauza influenŃei capacităŃii pielii.

Figura 3.3 ImpedanŃa internă a corpului uman

Pragul de nedesprindere este valoarea maximă a curentului pentru care o persoană care
Ńine electrozii în mâini poate să se desprindă de ei. Valoarea sa depinde de mai mulŃi parametri
cum ar fi: suprafaŃa de contact, forma şi dimensiunile electrozilor, caracteristicile fiziologice ale
individului. În practică este luată în considerare o valoare de aproximativ 10 mA.
3. 6

FibrilaŃia ventriculară este considerată drept cauză principală a decesului prin şoc
electric. De asemena, există cazuri de deces prin asfixiere sau oprirea inimii. Efecte
patofiziologice precum contracŃii musculare, dificultăŃi de respiraŃie, creşterea presiunii sanguine,
perturbaŃii în formarea şi propagarea impulsurilor în inimă, inclusiv fibrilaŃia auriculară şi oprirea
provizorie a inimii se pot produce şi fără fibrilaŃie ventriculară. Astfel de efecte nu sunt mortale
şi în mod normal sunt reversibile, dar pot produce mărci (urme) de curent. Pentru durate de şoc
mai mici de 0,1 s, fibrilaŃia se poate produce pentru curenŃi cu intensitate mai mare de 500 mA
dacă şocul se produce în timpul perioadei vulnerabile a ventricolelor în timpul ciclului cardiac.
Pentru curenŃi de mai mulŃi amperi, se pot produce arsuri grave care provoacă leziuni serioase şi
chiar decesul. În figura 3.4 şi tabelul 3.2 sunt prezentate zonele timp/curent ale efectelor
curenŃilor tensiunii alternative de 15 Hz până la 100 Hz.

Figura 3.4 Zone timp/curent a efectelor curenŃilor asupra corpului uman în curent alternativ 15-100 Hz
[SR CEI 479-1: 1955]

Tabelul 3.2 Zone timp/curent în curent alternativ 15-100 Hz


3. 7

Măsuri de protecŃie
Mijloacele tehnice pentru protecŃia împotriva electrocutării prin atingere indirectă definite în
STAS 12604 sunt următoarele:
- alimentarea la tensiune redusă;
- legarea la priza de pământ;
- legarea la conductoare de nul;
- dirijarea distribuŃiei potenŃialelor;
- egalizarea potenŃialelor;
- izolarea suplimentară de protecŃie aplicată echipamentului electric;
- izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea amplasamentului);
- protecŃia prin separare;
- protecŃia automată împotriva tensiunilor de defect (PATD);
- protecŃia automată împotriva curenŃilor de defect (PACD);
- folosirea mijloacelor de protecŃie electroizolante;
- controlul permanent al rezistenŃei de izolaŃie.
Pentru echipamentele portabile se aplică unul din mijloacele de protecŃie: - alimentarea la
tensiune redusă; - egalizarea potenŃialelor; - izolarea suplimentară de protecŃie aplicată
echipamentului electric; - protecŃia prin separare; aceste mijloace de protecŃie nu sunt
condiŃionate de menŃinerea tensiunilor de atingere şi de pas sub limitele admise, respectiv de
timpul de deconectare în cazul unui defect.
Standardul SR CEI 364-4-41 defineşte măsurile de protecŃie împotriva atingerilor indirecte:
- întreruperea automată a alimentării;
- utilizarea echipamentelor de clasă II sau cu izolaŃie echivalentă;
- izolarea amplasamentelor;
- legături echipotenŃiale locale nelegate la pământ;
- separare electrică.
Utilizarea dispozitivelor de curent diferenŃial rezidual, la care valoarea curentului
diferenŃial nominal de funcŃionare este mai mică sau egală cu 30 mA, este recunoscută ca măsură
de protecŃie suplimentară în caz de defectare a celorlalte măsuri de protecŃie împotriva atingerilor
sau în caz de imprudenŃă a utilizatorilor.
3. 8

3.2 ProtecŃia prin legarea la priza de pământ

Legarea la priza de pământ (simbol T) constituie măsura de protecŃie principală la reŃea izolată
(sau compensată) - simbol I - de înaltă sau joasă tensiune, la reŃea legată direct la pământ (sau
prin rezistenŃă ohmică) - simbol T - de înaltă şi joasă tensiune (în acest al doilea caz, numai pe
baza unei justificări tehnico-economice). Ea constituie măsură de protecŃie suplimentară la
protecŃia prin legare la nul (simbol N) la reŃea legată direct la pământ (sau prin rezistenŃă ohmică)
- simbol T - de joasă tensiune.
a) Legarea la priza de pământ (se notează pentru prescurtare “PP”) pentru instalaŃiile şi
echipamentele electrice din reŃelele de înaltă tensiune se cumulează cu unul sau mai multe din
mijloacele de protecŃie următoare: - dirijarea distribuŃiei potenŃialelor; - egalizarea potenŃialelor;
- izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea amplasamentului); - folosirea mijloacelor de
protecŃie electroizolante. OpŃiunea se face pe baza unei justificări tehnico-economice în funcŃie
de condiŃiile specifice (valoarea curentului de punere la pământ Ip, rezistivitatea solului ρs, limita
maximă a tensiunii de atingere Ua şi de pas Up, tensiunea apărută prin cuplaj rezistiv.
InstalaŃia de protecŃie se dimensionează Ńinând cont de următoarele condiŃii de bază:
Rp Ip ⋅ ka R p I p ⋅ k pas
≤ Ua şi ≤ U pas şi 0,85 ⋅ R p I p ⋅ r ≤ U R
αa + β −1 α pas
unde Rp este rezistenŃa de dispersie rezultantă a PP; ka şi kpas - coeficienŃii de atingere şi de pas
care caracterizează dirijarea distribuŃiei potenŃialelor; αa, αpas şi β - coeficienŃii de amplasament,
datorită izolării amplasamentului; Ua şi Upas - limitele maxime admise ale tensiunilor de atingere
şi de pas; au valori în funcŃie de: - timpul protecŃiei de bază (timpul de deconectare); - mijloace
de protecŃie electroizolante folosite; - zona de amplasare (frecvenŃa circulaŃiei) a instalaŃiei sau a
echipamentului electric; - categoria echipamentului electric; Ip - partea din curentul de defect care
trece efectiv prin prizele de pământ (la calcul se Ńine seama de toate căile de întoarcere ale
curentului de defect); UR - limita maximă admisă a tensiunii datorită cuplajului respectiv; r -
factorul de reducere a influenŃei prin cuplaj rezistiv, rezultant.
CoeficienŃii de amplasament se definesc conform STAS 12604 prin următoarele relaŃii:
α=(Rd+Rh)/Rh şi β =(Riz+Rh)/Rh,
în care Rh este rezistenŃa electrică a corpului omenesc, Rd - rezistenŃa echivalentă de izolare la
picioarele omului faŃă de pământ, Riz - rezistenŃa stratului izolant faŃă de elementele conductive
în contact cu pământul.
În cazul atingerii unei părŃi ajunse accidental sub tensiune şi a pământului (situaŃie care
generează tensiunea de atingere Ua), coeficientul de amplasament este αa şi se calculează cu
rezistenŃa echivalentă de izolare denumită Rda. În cazul atingerii cu picioarele a două puncte de
pe sol având potenŃiale diferite (situaŃie care generează tensiunea de pas Upas), coeficientul de
amplasament este αpas şi se calculează cu rezistenŃa echivalentă de izolare denumită Rdpas. Între
rezistenŃe există relaŃia Rdpas=4Rda, astfel că şi între coeficienŃii de amplasament există relaŃia
αpas =4 αa-3.
b) Legarea la PP pentru instalaŃiile şi echipamentele electrice din reŃelele de joasă
tensiune izolate faŃă de pământ (pentru schema IT) este metodă principală de protecŃie şi se
cumulează cu: - controlul permanent al rezistenŃei de izolaŃie (a echipamentului); - controlul
permanent al rezistenŃei de izolaŃie a reŃelei, cu posibilitatea de declanşare sau numai de
semnalizare, după caz (în funcŃie de condiŃiile specifice).
Este interzis ca într-o reŃea izolată să se aplice ca mijloc de protecŃie legarea la neutru. De
asemenea, este interzis a se folosi neutrul reŃelei pentru realizarea unui circuit de lucru (circuit
activ) pentru alimentarea cu energie electrică a unui consumator.
InstalaŃia de protecŃie prin legare la pământ se dimensionează conform relaŃiilor de mai
sus, valabile la instalaŃiile şi echipamentele de înaltă tensiune.
c) Legarea la PP pentru instalaŃiile şi echipamentele electrice din reŃelele de joasă
tensiune legate la pământ (pentru schema TT) ca metodă principală de protecŃie se admite
3. 9

numai pe baza unei justificări tehnico-economice, fără a mai fi necesară adăugarea altor mijloace
de protecŃie (cu excepŃia stâlpilor liniilor electrice aeriene).
InstalaŃia de protecŃie prin legare la pământ se dimensionează Ńinând seama de următoarea
relaŃie de bază:
R p I ns ⋅ k s ≤ U a sau R p I ri ⋅ k i ≤ U a
unde Rp este rezistenŃa de dispersie rezultantă a PP; Ua - limita maximă admisă a tensiunii de
atingere, conform STAS 2612; Ins - curentul nominal al siguranŃei prin care se realizează
protecŃia împotriva curenŃilor de defect (protecŃia maximală); Iri - curentul de reglaj al
întreruptorului prin care se realizează protecŃia împotriva curenŃilor de defect (protecŃia
maximală); ks - coeficient de siguranŃă de calcul determinat astfel încât să fie îndeplinită condiŃia
de topire a fuzibilului siguranŃei într-un timp de cel mult 3 s; dacă nu se dispune de valori exacte
din partea producătorului siguranŃei, se consideră următoarele valori: ks=3,5 pentru Ins≤50 A şi
ks=5 pentru In≥63 A; ki - coeficient de calcul pentru condiŃia de funcŃionare a releului de curent
(al protecŃie maximale) din întreruptor într-un timp de cel mult 3 s; dacă producătorul
întreruptorului nu prevede altfel, se consideră ki=1,25.
Această cerinŃă este extrem de greu de îndeplinit în condiŃii normale de funcŃionare a
instalaŃiilor electrice. Să considerăm un fuzibil de 16 A, pentru protecŃia unui motor de 1,5 kW.
RezistenŃa de dispersie rezultantă devine Rp≤65/(16·3,5)=1,16 Ω, valoare greu de obŃinut. Cu cât
mai mare este puterea motorului, cu atât mai mică devine valoarea rezistenŃei de dispersie care
nu se poate asigura în condiŃii economice rezonabile (reluând exemplul pentru un motor de 7,5
kW, o siguranŃă fuzibilă de 50 A, rezultă rezistenŃa de dispersie de 0,37 Ω). Din acest motiv
protecŃia prin legare la pământ nu a prezentat şi nu prezintă interes practic în reŃelele de joasă
tensiune legate la pământ.
Pentru stâlpii liniilor electrice aeriene la care se aplică şi dirijarea distribuŃiei
potenŃialelor sau izolarea amplasamentului, condiŃia de dimensionare se poate reduce la condiŃia
ka=kpas=65/Uf sau αa=αpas=Uf /65,
în care Uf este tensiunea fazei faŃă de pământ.
Pentru echipamentele electrice portabile (utilaje, scule) se admite şi aplicarea mijlocului
de protecŃie prin legare la PP dacă se asociază cu folosirea mijloacelor de protecŃie
electroizolante, în cazul reŃelelor legate la pământ (cu schema TT sau TN), respectiv dacă se
asociază cu folosirea mijloacelor de protecŃie electroizolante şi controlul permanent al rezistenŃei
de izolaŃie (a echipamentului), în cazul reŃelelor izolate faŃă de pământ (cu schema IT).
Legarea la priza de pământ se realizează prin racordarea elementelor cărora trebuie să li
se asigure o protecŃie împotriva electrocutării prin atingere indirectă, la PP. Aceasta trebuie să
aibă o rezistenŃă de dispersie suficient de mică pentru ca în cazul unui defect să se obŃină cel
puŃin stabilirea unui curent suficient de mare pentru a determina acŃionarea protecŃiei maximale
de curent montată înaintea elementului protejat, în decurs de max. 3 s. În cazul în care acest timp
nu se poate respecta, trebuie să se obŃină ca tensiunile de atingere şi de pas să nu depăşească
limitele maxime admise conform STAS 2612, pentru timpi de declanşare mai mari de 3 s.
De regulă, se realizează o reŃea generală de legare la pământ care deserveşte toate
elementele ce trebuie legate la pământ (indiferent de categoria acestora), aflate în aceeaşi incintă
sau platformă. Se admite realizarea unor PP separate între ele, pentru diferite categorii de
elemente care trebuie legate la pământ, numai în cazuri speciale, justificate tehnic şi economic
prin condiŃiile specifice.
3.10

3.3 ProtecŃia prin legarea la conductorul de nul

ProtecŃia împotriva electrocutării prin atingere indirectă la instalaŃii şi echipamente electrice fixe
racordate la reŃelele electrice legate direct la pământ de joasă tensiune (simbol T) se realizează,
de regulă, prin aplicarea sistemului de protecŃie prin legare la nul de protecŃie(simbol N),
schema TN. Se admite legarea la priza de pământ (simbol T) numai pe baza unei justificări
tehnico-economice.
Legarea la nul de protecŃie (schema TN) se realizează prin cumularea cu una sau mai
multe din următoarele mijloace de de protecŃie: - obligatoriu legarea la PP a bornelor sau barelor
de nul ale tuturor tablourilor de distribuŃie şi a nulului de la sursa de alimentare cu energie
electrică (generator sau transformator) (Nota mea: aceasta nu e metodă de protecŃie, ci
modalitate de asigurare a potenŃialului conductorului de nul şi de asigurare a unor căi de
întoarcere a curentului de defect în caz de întrerupere accidentală a condutorului de nul din
reŃea); - egalizarea potenŃialelor; - izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea
amplasamentului); - protecŃia automată împotriva tensiunilor de defect (PATD); - protecŃia
automată împotriva curenŃilor de defect (PACD), în funcŃie de condiŃiile specifice (gradul de
asigurare a declanşării în caz de defect, categoria locului de lucru, materialul conductorului de
nul de protecŃie).
Legarea la conductoarele de nul de protecŃie se realizează astfel încât să se poată obŃine
un curent de defect suficient de mare pentru a asigura declanşarea în decurs de max. 3 s. Legarea
la PP se realizează astfel încât să se poată obŃine căi de întoarcere a curentului de defect şi de
protecŃie (nota mea: care curent de protecŃie?) în cazul unor întreruperi accidentale ale
conductoarelor de nul de protecŃie.
Sistemul de protecŃie cu legarea la nul de protecŃie (schema TN) trebuie realizat astfel
încât să se asigure protecŃia necesară împotriva electrocutării prin atingere indirectă (evitarea
menŃinerii unor tensiuni de atingere periculoase mai mult de 3 s), chiar dacă au loc următoarele
categorii de defecte: - inversarea, din eroare, a unui conductor activ cu un conductor de protecŃie;
- atingerea accidentală a conductorului de protecŃie cu un conductor sau bornă activă; -
întreruperea accidentală a conductorului de protecŃie.
La mijlocul de protecŃie prin legare la nul de protecŃie se cumulează obligatoriu cu cel
puŃin unul din cele cinci mijloace de protecŃie menŃionate mai sus, în cazul în care există cel
puŃin una din următoarele situaŃii: - nesiguranŃa declanşării în caz de defect; - locul de muncă
este periculos sau foarte periculos; - conductorul de legare la nul de protecŃie este din aluminiu.
Legarea la conductoarele de nul de protecŃie se realizează prin racordarea elementelor
la care trebuie să se prevadă o protecŃie împotriva electrocutării prin atingere indirectă la
conductoarele legate (direct sau prin alte conductoare) la punctul de nul al sursei de energie
electrică (transformator sau generator), astfel încât impedanŃa circuitului de închidere a
curentului de defect să fie suficient de mică pentru a se obŃine un curent suficient de mare care să
determine acŃionarea protecŃiei maximale de curent, montată înaintea elementului protejat, într-
un timp de cel mult 3 s.
De regulă conductorul de nul de protecŃie (simbol PE) trebuie să fie diferit de conductorul
de nul de lucru (simbol N) folosit pentru scopuri tehnologice ca parte activă a instalaŃiei.
Totdeauna, de la ultimul punct al circuitului de nul legat la pământ, respectiv de la ultimul tablou
la care borna sau bara de nul este legată la pământ, în sensul fluxului de energie electrică, până la
elementul care trebuie racordat la conductorul de nul de protecŃie (simbol PE), acesta din urmă
trebuie să fie diferit de conductorul de nul de lucru (simbol N). În toate celelalte cazuri, în care
conductoarele de nul sunt încadrate între legături la pământ (de ex. între bornele şi barele de nul
ale tablourilor legate la pământ), aceste conductoare se folosesc în comun, atât pentru protecŃie
cât şi pentru lucru (simbol PEN).
3.11

Figura 3.5 Exemplu de realizare a protecŃiei prin legare la nul de protecŃie – după STAS 12604/5-90
PEN – Conductor neutru şi de protecŃie
N – Conductor neutru (nul de lucru)
PE – Conductor de protecŃie (nul de protecŃie)
R0 – Legarea la pământ a sursei de alimentare (legare la pământ de exploatare)
Rp1 – Legarea la pământ a bornelor/barelor de protecŃie PEN din tablouri
Rp2 – Legarea la pământ a carcaselor receptoarelor şi tablourilor (legare suplimentară de protecŃie)
C1 – Receptor trifazat cu carcasă metalică
C2 – Receptor monofazat cu carcasă metalică
Notă: Este desenată şi legarea suplimentară de protecŃie la pământ a carcaselor receptoarelor şi tablourilor la prizele
de pământ RP2, legare care nu este obligatorie în cadrul schemei TN.

Este de subliniat utilizarea greşită a termenului "pământare" asociat protecŃiei prin legare la
conductorul de nul. Conductorul de protecŃie PE la care se racordează carcasele receptoarelor şi
tablourilor electrice face parte din conducta electrică de alimentare, fiind al treilea, respectiv al
cincilea conductor – 1 conductor de fază L1, 2 – conductor de nul de lucru. 3 – conductor de
protecŃie PE (pentru un receptor monofazat), respectiv 1, 2, 3 – conductoare de faze L1, L2, L3, 4
- conductor de nul de lucru, 5 – conductor de protecŃie PE (pentru un receptor trifazat). Este însă
adevărat că acest conductor de protecŃie PE se leagă la pământ la acel tablou la care se
conectează împreună cu conductorul de nul de lucru N, pentru a se asigura potenŃialul zero al
conductei de protecŃie (al doilea tablou de distribuŃie din figură). Din acest moment spre amonte
va exista un conductor comun de nul şi de protecŃie PEN.
Aceeaşi exprimare greşită "prize cu pământare" este folosită în legătură cu prizele cu contact de
protecŃie de uz general (din locuinŃe, birouri). Lamelele de protecŃie ale acestor prize sunt
racordate la codnuctorul de protecŃie PE în sistemul de protecŃie prin legare la conductorul de
nul.
3.12

3.4 ProtecŃia prin întreruperea automată a alimentării conform standard SR CEI 364-4-41

Întreruperea automată a alimentării este prescrisă în cazul în care există riscul producerii unui
efect patofiziologic periculos asupra unei persoane, în caz de defect, având în vedere valoarea şi
durata tensiunii de atingere. Această măsură necesită coordonarea între schemele de legare la
pământ şi caracteristicile conductoarelor de protecŃie şi a dispozitivelor de protecŃie.
Întreruperea alimentării. Un dispozitiv de protecŃie trebuie să întrerupă automat
alimentarea circuitului sau a echipamentului protejat împotriva atingerilor indirecte, astfel încât,
ca urmare a unui defect între o parte activă şi o masă să nu se poată menŃine o tensiune de
atingere prezumată mai mare de 50 V valoare efectivă în curent alternativ sau 120 V în curent
continuu neted, un timp suficient pentru crearea unui risc fiziopatologic periculos asupra unei
persoane în contact cu părŃi conductoare simultan accesibile. Fără a Ńine seama de valoarea
tensiunii de atingere, este admis un timp de întrerupere de până la 5 s, în anumite circumstanŃe,
potrivit cu schema de legare la pământ.
Legături echipotenŃiale. În fiecare clădire trebuie conectate la o legătura echipotenŃială
principală următoarele elemente: - conductorul principal de protecŃie; - conductorul principal de
legare la pământ sau borna principală de legare la pământ; - conducte de alimentare din interiorul
clădirii (de ex. apă, gaz); - elemente metalice ale construcŃiei, conducte de încălzire centrală şi
condiŃionarea aerului; - armăturile metalic eale cablurilor de telecomunicaŃii (cu acordul
proprietarilor sau utilizatorilor). În cazul în care astfel de elemente provind din exteriorul clădirii,
ele trebuie să fie racordate cât mai aproape de punctul lor de intrare în clădire.
Schema TN. Toate masele echipamentelor trebuie să fie conectate la punctul legat la
pământ al sursei de alimentare, prin conductoare de protecŃie care trebuie legate la pământ în
apropierea fiecărui transformator sau generator. Punctul sursei de alimentare legat la pământ este
în general punctul neutru. Dacă nu este disponibil punctul neutru sau nu este accesibil, trebuie
legat la pământ un conductor de fază. În nici un caz conductorul de fază nu poate servi drept
conductor PEN.
Dacă există posibilităŃi efective de legare la pământ, se recomandă conectarea
conductorului de protecŃie la pământ în toate punctele posibile. O legare la pământ multiplă, în
puncte repartizate regulat, poate fi necesară pentru a asigura faptul că potenŃialul conductorului
de protecŃie rămâne, în caz de defect, cât mai apropiat posibil de potenŃialul pământului. În
clădirile mari, precum imobilele foarte înalte, nu sunt posibile legările la pământ adiŃionale a
conductoarelor de protecŃie, din motive practice. Legăturile echipotenŃiale între conductoarele de
protecŃie şi elementele conductoare au totuşi, în acest caz, o funcŃie similară. Din acelaşi motiv se
recomandă legarea la pământ a conductoarelor de protecŃie la punctul lor de intrare într-o clădire.
În instalaŃiile fixe se poate utiliza un singur conductor care îndeplineşte şi funcŃia de
conductor de protecŃie şi neutru (conductor PEN).
Caracteristicile dispozitivelor de protecŃie şi impedanŃele circuitelor trebuie să fie astfel
încât, dacă se produce într-un punct oarecare un defect de impedanŃă neglijabilă între un
conductor de fază şi conductorul de protecŃie sau o masă, să se producă întreruperea automată
într-un timp cel mult egal cu o anumită valoare (de regulă, un timp de deconectare convenŃional
de maximum 5 s); această condiŃie este satisfăcută de următoarea relaŃie:
Zs≤Ia·U0,
în care Zs este impedanŃa buclei de defect care conŃine sursa, conductorul activ până la punctul de
defect şi conductorul de protecŃie între punctul de defect şi sursă; U0 - tensiunea nominală între
fază şi pământ, valoare efectivă în curent alternativ; Ia - curentul care asigură funcŃionarea
dispozitivului de întrerupere automată într-un timp definit în funcŃie de tensiunea nominală U0
sau într-un timp convenŃional de cel mult 5 s – Tabelul 3.3
Tabelul 3.3
Tensiunea U0, V 120 230 277 400 >400
Timp de deconectare, s 0,8 0,4 0,4 0,2 0,1
3.13

În cazuri excepŃionale în care defectul de poate produce între un conductor de fază şi


pământ (de ex. la linii aeriene), trebuie îndeplinită următoarea condiŃie, cu scopul ca conductorul
de protecŃie şi masele legate la el să nu poată prezenta o tensiune faŃă de pământ mai mare decât
valoarea convenŃională de 50 V:
RB/RE≤50/(U0-50)
în care RB este rezistenŃa echivalentă a legăturilor la pământ în paralel; RE - rezistenŃa minimă de
contact cu pământul a elementelor conductoare nelegate la conductorul de protecŃie, prin care se
poate produce un defect între faze şi pământ; U0 - tensiunea nominală faŃă de pământ, valoare
efectivă în curent alternativ.
Într-o schemă TN pot fi utilizate următoarele dispozitive de protecŃie: - dispozitive de
protecŃie maximală de curent; - dispozitive de protecŃie la curent diferenŃial rezidual.
Schema TT. Toate masele protejate prin acelaşi dispozitiv de protecŃie trebuie să fie conectate
la conductoare de protecŃie şi legate la aceeaşi priză de pământ. Dacă sunt montate în serie mai multe
dispozitive de protecŃie, aceste prescripŃii se aplică la toate masele protejate prin acelaşi dispozitiv.
Trebuie satisfăcută următoarea condiŃie:
RA≤Ia·50 V,
în care RA este suma rezistenŃei prizei de pământ şi ale conductoarelor de protecŃie a maselor; Ia -
curentul care asigură funcŃionarea automată a dispozitivului de protecŃie.
În schema TT se utilizează următoarele dispozitive de protecŃie: - dispozitive de curent
diferenŃial rezidual; - dispozitive de protecŃie maximală de curent. În cazul în care dispozitivul de
protecŃie este un dispozitiv de curent diferenŃial rezidual, Ia este curentul diferenŃial rezidual
nominal I∆n. În cazul în care dispozitivul de protecŃie este un dispozitiv de protecŃie maximală de
curent, el trebuie să fie: - un dispozitiv care are caractersitica de funcŃionare invers proprŃională
cu timpul şi Ia trebuie să fie curentul care asigură funcŃionarea automată în cel mult 5 s, sau - un
dispozitv care are caracteristica de funcŃionare instantanee şi la care Ia este curentul minim care
asigură declanşarea instantanee.
Schema IT. Se va consulta standardul.

Notă: În sistemul de alimentare trifazat la consumator de tip TN, protecŃia contra şocurilor
electrice se asigură prin legarea la conductorul de nul de protecŃie. Pizele de pământ pentru
racordarea suplimentară a carcaselor metalice se dimensionează la valoarea de minim 4 Ω. În
cazul reŃelei de distribuŃie realizate în schema TT se aplică legarea la pământ de protecŃie. Prizele
de pământ pentru racordarea carcaselor metalice se dimensionează la valoarea de RA≤Ia·50 V,
care determină deconectarea dispozitivului de protecŃie de pe circuitul de alimentare a
receptorului în mai puŃin de 3 secunde şi o tensiune de atingere nepericuloasă mai mică de 50 V
3.14

3.5 Prize de pământ

O priză de pământ (PP) constituie un ansamblu de elemente conductive (electrozi şi conductoare


de legătură) în contact cu solul, ansamblu caracterizat prin rezistenŃa de dispersie în sol.
PP se împart în următoarele categorii, în funcŃie de tipul electrozilor folosiŃi, adâncimea
de îngropare a electrozilor şi destinaŃia prizei:
- PP artificială - ale cărei componente sunt montate special pentru trecerea curentului de defect, fiind
interzisă folosirea lor în alte scopuri;
- PP naturală - constituită din elemente conductive ale unor construcŃii sau instalaŃii destinate altor
scopuri şi care sunt în contact permanent cu pământul, putând fi folosite în acelaşi timp pentru trecerea
curentului de defect;
- PP pentru dirijarea distribuŃiei potenŃialelor - priză suplimentară, destinată dirijării distribuŃiei
potenŃialelor în vederea micşorării tensiunilor de atingere şi de pas;
- PP simplă - constituită dintr-un singur electrod;
- PP multiplă - constituită din cel puŃin doi electrozi şi conductorul (conductoarele) de legătură dintre aceştia;
- PP complexă - constituită dintr-un ansamblu de electrozi verticali şi orizontali;
- PP de suprafaŃă - cu electrozii îngropaŃi la o adâncime de cel mult 1,2 m şi care de regulă sunt orizontali
- PP de adâncime - cu electrozii îngropaŃi până la 4 m adâncime, de regulă predomină electrozii verticali;
- PP de mare adâncime - cu electrozii îngropaŃi la adâncimi mai mari de 4 m şi care de regulă sunt verticali.
RezistenŃa de dispersie a prizei. RezistenŃa de dispersie a unei PP singulare este
determinată de rezistivitatea solului şi dimensiunile geometrice ale electrodului.
Pentru un electrod vertical din Ńeavă sau oŃel rotund de lungime l şi diametru d, îngropat
în sol cu partea superioară la o adâncime q, rezistenŃa de dispersie este dată de relaŃia:
ρ s  2l 1 4q + 3l 
r = 0,366  lg + lg 
l  d 2 4q − l 
Pentru rezistivitatea solului ρ=100 Ωm şi q=0,8 m, rezistenŃa de dispersie este cuprinsă
între 50 Ω pentru lungimea de 1 m şi 10 Ω pentru lungimea de 10 m.
Pentru un electrod orizontal din platbandă de oŃel de lungime l şi lăŃime b, îngropat în sol
la adâncimea q, rezistenŃă de dispersie este dată de relaŃia:
2l
2
ρs
r = 0,366 lg
l bq
Pentru rezistivitatea solului ρ=100 Ωm, q=0,8 m şi b=0,04 m, rezistenŃa de dispersie este
cuprinsă între 65,7 Ω - pentru lungimea de 1 m şi 1,4 Ω pentru lungimea de 10 m.
În cazul unor prize multiple formate din n electrozi singulari identici, rezistenŃa de
dispersie Rp se calculează cu relaŃia cunoscută din electrotehnică a rezistenŃei echivalente la
legarea în paralel, cu introducerea unui factor de corecŃie determinat de modificarea zonei de
influenŃă a unui electrod
Rp=r/(n·u)
În cazul unor prize complexe, alcătuite din prize multiple verticale şi orizontale,
rezistenŃa de dispersie Rp se calculează cu o relaŃie similară
1/Rp=1/Rp-verticală+1/Rp-orizontală,
în care Rp-verticală=rverticală/(nvertical·uvertical) şi Rp-orizontală=rorizontală/(norizontal·uorizontal).
În cazul unor prize complexe alcătuite din prize naturale şi artificiale, rezistenŃa de
dispersie se calculează analog,
1/Rp=1/Rp-naturală+1/Rp-artificială.
RezistenŃa de dispersie a instalaŃiei de legare la pământ este alcătuită din rezistenŃa prizei
de pământ şi rezistenŃa reŃelei de legare a echipamentelor la priza de pământ.
Prize naturale, artificiale. Trebuie să se folosească totdeauna PP naturale existente şi
care îndeplinesc condiŃiile din documentaŃia tehnică specifică. Pentru clădirile noi, PP se
realizează ca priză de fundaŃie naturală. PP artificiale se prevăd numai suplimentar.
O PP naturală şi/sau artificială poate fi utilizată în comun pentru legarea la pământ a
următoarelor categorii de instalaŃii de protecŃie: - împotriva electrocutărilor prin atingere
3.15

indirectă; - împotriva supratensiunilor (atmosferice sau de comutaŃie); - punctele de recepŃie cu antenă


colectivă de radio şi televiziune; - firmelor luminoase; - aparate medicale; - instalaŃii de filmare.
Legarea directă a instalaŃiilor de paratrăsnet la PP de protecŃie folosită în comun se
admite numai cu condiŃia ca rezistenŃa de dispersie a acesteia să fie mai mică sau cel mult egală
cu 1 Ω. Se admite depăşirea valorii de 1 Ω dacă se respectă simultan următoarele condiŃii: - se
iau măsuri corespunzătoare de protecŃie împotriva unor supratensiuni în cazul trecerii unui curent
de trăsnet prin PP la instalaŃiile tehnologice; - rezistenŃa de dispersie îndeplineşte condiŃiile de
protecŃie împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă în cazul unui defect în instalaŃiile
tehnologice. La folosirea în comun a unei PP, conductoarele de legare la pământ a instalaŃiei de
paratrăsnet trebuie să fie separate de celelalte categorii de instalaŃii, până la PP. De la acestă
prevedere fac excepŃie clădirile cu pereŃi metalici şi cele cu schelet de oŃel sau de beton armat, la
care scheletul de oŃel, pereŃii metalici sau armătura metalică pot fi utilizate drept conductoare de
legare la PP comună pentru toate categoriile de instalaŃii.
ReŃeaua generală de protecŃie la reŃelele de joasă tensiune trebuie să aibă rezistenŃa de
dispersie determinată prin calcul pentru a nu se depăşi tensiunile de atingere şi de pas admise, dar
de cel mult 4 Ω (pentru instalaŃii supraterane).
Pentru “dirijarea potenŃialelor” se folosesc PP existente.
La PATD - PP auxiliară se realizează distinctă de PP de protecŃie şi se amplasează la cel
puŃin 10 m distanŃă faŃă de alte PP. Ea poate avea cel mult 10 Ω şi poate fi constituită dintr-o
conductă de apă, dacă prin aceasta nu se scurtcircuitează bobina releului de tensiune de defect.
CondiŃii de stabilitate termică. În toate instalaŃiile electrice trebuie să se prevadă protecŃii
pentru semnalizarea şi/sau întreruperea circuitului cu defecte. Timpul de întrerupere trebuie să fie
sub 3 s pentru instalaŃiile sau echipamentele electrice fixe sau mobile; această prevedere nu este
obligatorie pentru echipamentele portabile. La dimensionarea instalaŃiilor de protecŃie trebuie să
se aibă în vedere stabilitatea termică a elementelor componente până la întreruperea circuitului
defect. CondiŃiile de stabilitate termică trebuie să fie verificate atât în ceea ce priveşte secŃiunea
minimă admisă a conductoarelor de protecŃie cât şi în ceea ce priveşte suprafaŃa de contact cu
solul minimă admisă a electrozilor PP.
Pe durata trecerii curenŃilor de defect, temperatura conductorului de protecŃie neizolat
suprateran nu trebuie să depăşească 200 °C, respectiv 300 °C în cazul în care în apropiere nu se
află materiale combustibile.
Un conductor neizolat se consideră stabil termic dacă densitate de curent J determină un
echilibru între căldura dezvoltată în conductor şi cea transmisă spaŃiului înconjurător, fără ca
temperatura conductorului să depăşească limita maximă admisă menŃionată mai sus (200 °C – 300
°C); pentru durata de trecere a curentului t=1s, la o temperatură iniŃială de 20 °C şi o temperatură
admisă de 200 °C, densitatea de curent admisă este specificată în tabelul 3.4:
Tabelul 3.4
Materialul conductorului Densitatea de curent maxim
admisă, în A/mm2, pentru t = 1 s
OŃel 70
Aluminiu sau oŃel-aluminiu 105
Cupru 160

CondiŃiile de stabilitate termică a PP se verifică numai pentru instalaŃiile de înaltă


tensiune.
3.16

3.6 Traducere modul UTSEB

ProtecŃia la electrocutare

Tipuri de accidente electrice


Accidentele de natură umană cauzate de instalaŃiile electrice pot fi: - electrocutarea, prin contactul direct cu părŃile
active ale instalaŃiilor şi echipamentelor electrice sau prin contact indirect cu părŃi încărcate datorită unui defect; -
accidente datorate arcului electric; - accidente secundare; -accidente cauzate de descărcările electrice.

Electrocutare
Electrocutarea se produce în momentul în care o persoană intră în contact cu un circuit electric, iar ca rezultat apare
trecerea curentului electric prin corp. Contactul cu un circuit electric se poate realiza în mai multe moduri. Cel mai
uşor caz posibil este acela în care o persoană intră în contact cu două fire active. Cel mai frecvent mod de
electrocutare este acela în care o persoană intră în contact cu un singur fir activ, dar este în contact cu o suprafaŃă
conductoare, şi anume: un terminal al circuitului (în general prima fază din sistemul trifazat) este conectat galvanic la
pământ prin intermediul transformatorului sursei de energie, în consecinŃă pământul Ńine loc celorlate două
conductoare ale circuitului trifazat. Două cazuri asemănătoare sunt prezentate în figura următoare.
ModalităŃi de ajungere sub tensiune (şoc electric):
- prin "atingere directă" a unui element conductor aflta în mod normal sub tensiune;
- prin "atingere indirectă" a unui element metalic (carcasa utilajului) care este sub tensiune datorită unei
defecŃiuni (deteriorarea izolaŃiei electrice)

Figura 3.6 Ajungerea sub tensiune într-o reŃea de joasă tensiune

Un caz de electrocutare este când o persoană este în contact cu o suprafaŃă ce poate fi considerată a fi un material
conductiv şi Ńine în mână acea parte a unui aparat care este activ în comparaŃie cu pământul. În acest caz, tensiunea
prezentă între două părŃi diferite ale corpului conduce curentul prin corp. Acest fenomen se numeşte contact direct.
Un alt caz este acela când o persoană stă în imediata apropiere a unui echipament electric (motor electric) în contact
cu pământul şi atinge carcasa exterioară a acestuia. În mod normal, carcasa nu este parcursă de curent, dar dacă
izolaŃia ce separă bobinajele motorului de carcasa acestuia nu funcŃionează în mod corespunzător (ex: degradare),
carcasa dobândeşte potenŃialul bobinajului prin punctul de defect. Persoana ce intră în contact cu carcasa şunteaza
tensiunea şi intră în circuit. Nu contează care este metoda prin care o persoană intra în circuit, rezultatul este acelaşi:
curentul străbate corpul uman şi îl poate răni.
O linie electrică aeriană poate trece deasupa unei clădiri. Dacă se rupe, curentul de defect se închide prin pământ,
generând o cădere de potenŃial. În asemena cazuri, apropierea de linie cu paşi mari poate produce, între picioarele
persoanei care se apropie, aşa numita “tensiune de pas” ce poate provoca electrocutarea. ProtecŃia automată a
sistemului deconectează linia în câteva secunde, dar o şi conectează la loc. De aceea este recomandat să nu se
apropie nimeni de clădire mai mult de 5 – 10 m timp de 2 minute de la rupere. Dacă timpul de aşteptare este prea
mare (ex: dacă linia se rupe în momentul în care în apropierea ei se află pompieri), atunci se recomandă ca
apropierea de linie să se facă cu paşi marunti (pe distanŃa menŃionată), deoarece tensiunea periculoasă este
proporŃională cu lungimea pasului, iar în cazul staŃionării se recomandă ca picioarele să fie apropiate.
Accidente provocate de arcul electric. Cele mai multe cazuri de accidentare a personalului tehnic electric nu sunt
cauzate de electrocutare, ci de arcul electric. Comutarea oricărui curent de valoare destul de mare generează un arc
electric. Dacă acesta persistă, ionizează mediul înconjurător (făcându-l conductor), ceea ce produce scurtcircuit în
conductoarele învecinate care sunt la alt potenŃial. Energia mare a arcelor de scurtcircuit pot produce arsuri serioase,
incendii şi pagube mari.
Accidente cauzate de arcul electric în aer. Dacă există o linie de înaltă tensiune în apropierea clădirii, este periculos
să te apropii prea tare de ea.
3.17

Figura 3.7 Şocul electric în cazul apropierii de linia de înaltă tensiune

După cum se observă din figură, o persoană stă pe pământ şi arată cu degetul către linia de înaltă tensiune (de
exemplu, vrea să-i arate colegului său un defect produs în linie). Chiar dacă nu atinge linia, el este apropiat la
distanŃa de producere a unui arc electric între linie şi braŃul său (aerul devine conductor datorită ionizării ce se
produce). Astfel, se formează un arc electric cu o temperatură ridicată (4000 ... 5000 K) şi un gaz conductor electric
(plasmă). Persoana ajunge în circuit prin intermediul plasmei conductoare şi, pe de o parte, suferă o electrocutare, iar pe de
altă parte, suferă răni electrice determinate de arderea la temperaturile ridicate ale arcului electric.
Linia este plasată în mod normal la o înălŃime care nu o face accesibilă. Dar, apare o situaŃie serioasă în cazul unor
linii de înaltă tensiune "tehnologice" (de ex.: linia unei căi ferate electrificate).
Pe durata luptei contra focului, o linie de înaltă tensiune prezintă riscuri similare. Dorim să subliniem că jetul de apă
aderentă este conductor electric, astfel că utilizarea sa în cazul stingerii incendiului (o măsură greşită, bine înŃeles)
are efecte asemănătoare unui contact direct.
Accidente secundare. Putem discuta despre accidente electrice secundare, dacă persoana nu suferă o electrocutare cu
efecte periculoase, dar, totuşi, el/ea este speriată de efectul curentului şi face o mişcare bruscă ce poate duce la un
accident. Acestea se pot produce la atingerea oricărei instalaŃii de curenŃi tari, dar sunt mai frecvente la descărcarea
sarcinilor electrostatice. Frecarea diferitelor materiale izolatoare (în special plastic) poate să determine o încărcare
electrostatică şi, astfel, să apară tensiuni înalte care, la atingerea părŃilor metalice cu care ele sunt în conexiune, să
determine o descărcare electrică prin corpul uman. În cele mai multe cazuri, sarcinile care se produc pe această cale
nu sunt atât de mari încât să pericliteze viaŃa, dar sunt neplăcute/periculoase pentru persoană (care simte în acest caz
doar un şoc, nu o descărcare continuă). Se poate întâmpla ca în cursul unui accident electric real (electrocutare),
persoana să cadă jos datorită unei contracturi musculare. Aceste accidente care sunt determinate de accidentele
electrice, dar nu sunt cauzate direct de către curentul electric, sunt denumite accidente electrice secundare. Uneori,
ele pot fi mai periculoase decât accidentele electrice.

ProtecŃie împotriva atingerii directe


În cazul utilizării protecŃiei împotriva atingerii directe trebuie să ne asigurăm că părŃile active (sub tensiune) ale
reŃelei electrice nu pot fi atinse intenŃionat sau accidnetal cu obiecte (scule) folosite în imediata vecinătate a reŃelei.

ProtecŃia împotriva electrocutării indirecte


Echipamentele electrice au o carcasă care, pe de o parte, protejează faŃă de efecte exterioare, iar pe de altă parte,
protejează operatorul de atingerea unor parŃi periculoase (protecŃie împotriva contactului direct). Majoritatea acestor
carcase sunt executate din metal (un material conductor electric), dar sunt bine izolate de părŃile active, astfel că
atingerea lor în condiŃii normale nu cauzează electrocutare. Totuşi, dacă izolaŃia acestor aparate electrice se
deteriorează, carcasa primeşte un potenŃial şi atingerea ei provoacă electrocutare. Pentru a preveni acest lucru, se va
utiliza o "protecŃie împotriva electrocutării indirecte".

IzolaŃie dublă
ProtecŃia împotriva electrocutării se obŃine prin mai multe metode. Teoretic, cea mai simplă soluŃie (dar, practic,
scumpă şi nu poate fi îndeplinită oriunde) este realizarea unei izolaŃii foarte sigure. Această soluŃie se numeşte
"izolaŃie dublă". Echipamentul electric este fabricat cu o izolaŃie dublă. Aceste produse pot fi recunoscute după
eticheta:

Tensiune foarte joasă


Altă soluŃie de protecŃie împotriva electrocutării, teoretic de asemenea foarte simplă (dar practic dificilă şi scumpă
pentru a fi îndeplinită) constă în a utiliza o "tensiune foarte joasă" de alimentare: în cazul curentului alternativ < 50
V, pentru zone periculoase < 25 V, iar pentru băi, piscine < 12 V. Riscul unei electrocutări periculoase este eliminat.

Deconectare automată
Cea de-a treia şi cea mai utilizată metodă de protecŃie împotriva electrocutării este "protecŃia prin deconectare
automată". Ea nu previne electrocutarea, dar datorită unei deconectări foarte rapide (uzual în circa 0,5 secunde)
reduce periculozitatea ei. Caracteristica acestei metode constă în faptul că carcasele metalice ale echipamentelor
electrice sunt conectate la un conductor de protecŃie legat la pământ. Dacă acest conductor de protecŃie este
conductorul neutru al reŃelei de alimentare, metoda se numeşte protecŃie prin legare la neutru; dacă el este un
3.18

conductor de legare la pământ, metoda se numeşte protecŃie prin legare la pământ. În practică, aceste două metode
sunt denumite cu un termen comun, protecŃie împotriva electrocutării cu conductor de protecŃie.

Figura 3.8 Reprezentarea protecŃie prin legare la conductorul neutru


(Notă: Figura este greşită prin faptul că reŃeaua de distribuŃie are pe tot parcursul ei doar patru conductoare.
Conductorul N nu poate să aibă ambele funcŃii – conductor neutru şi conductor de protecŃie pe întreg parcursul
reŃelei. NotaŃia N trebuie înlocuită cu notaŃia PEN iar la transformator ar trebui să existe cele 5 borne, L1, L2, L3,
N şi PE, cu bornele N şi PE legate împreună şi la pământ. În acest caz, schema ar fi de tipul TN-C)

Figura 3.9 Reprezentarea protecŃiei prin legare la pământ de protecŃie

În cazul utilizării acestor metode de protecŃie, deteriorarea izolaŃiei determină apariŃia unui curent de scurtcircuit
care acŃionează asupra protecŃiei la scurtcircuit sau a protecŃiei la curenŃi de scurgere la pământ. Contactul de
protecŃie al prizelor cu protecŃie este folosit pentru conectarea la conductorul de protecŃie a dispozitivelor racordate
prin prize.

Figura 3.10 Priză cu contact de protecŃie


(Notă: Este greşită utilizarea populară a termenului "priză cu pământare")

Aducerea la potenŃial mediu


Pentru a preveni ca părŃile metalice ale unor instalaŃii care nu sunt electrice (de exemplu conductele de apă,
tubulatura sistemului de încălzire centrală) să ajungă la un potenŃial electric periculos persoanelor din apropiere,
3.19

fiecare aparat metalic care ar putea ajunge la un potenŃial electric se va lega la un conductor de legare la pământ cu
ajutorul unui conductor de "potenŃial mediu " (egalizare a potenŃialelor). Aceasta este în mod particular important în
băi unde persoana car face baie ar putea atinge un aparat care are alt potenŃial şi ar putea fi omorât la o tensiune chiar
de 15 V. Astfel, este o cerinŃă în camerele de baie de a executa o conexiune a tuturor elementelor metalice ce ar
putea fi atinse.
3.20

3.7 Întrebări

1. Prizele cu contact de protecŃie de uz general (de exemplu din apartament sau birou) într-o
reŃea de tip TN sunt folosite în protecŃia contra şocurilor electrice
a) prin legare la pământ de protecŃie (pământare)
b) prin legare la conductorul de protecŃie (neutrul de protecŃie)
c) prin deconectare automată de protecŃie

2. ProtecŃia prin legare la nul de protecŃie se recomandă


a) la instalaŃii şi echipamente electrice fixe alimentate din reŃele electrice legate direct la pământ de
joasă tensiune (simbol T)
b) în cazul în care protecŃia prin legare la pământ necesită o priză de pământ neeconomică
(rezistenŃa de dispersie prea mică)
c) obligatoriu când se foloseşte legarea la pământ de protecŃie

3. RezistenŃa de dispersie a prizei de pământ pentru legarea la pământ de protecŃie trebuie să


fie:
a) mai mică de 4 Ω
b) mai mică de o valoare care se calculează în raport cu protecŃia la supracurenŃi a receptorului
c) precizată de furnizorul de energie electrică.

4. InstalaŃia de alimentare a unui consumator civil – de exmplu, clădire de birouri – se realizează


conform tipului:
a) schema TT (legată la pământ cu protecŃie prin legare la pământ)
b) schema TN (legată la pământ cu protecŃie prin legare la nul)
c) schema IT (izolată faŃă de pământ cu protecŃie prin legare la pământ)

5. Priza de pământ a unei construcŃii noi trebuie realizată ca:


a) priză naturală, de fundaŃie
b) priza artificială, executată din electrozi verticali uniŃi cu platbandă orizontală, dispuşi pe
conturul clădirii
c) priză artificială amplasată izolat faŃă de clădire