Domnia cantitatii; Distrugerea calitatii alimentelor.

"Alimentele sa va fie medicamente si medicamentele sa va fie alimente." - Hypocrates

I. INTRODUCERE

A. Alaturi de alte organizatii guvernamentale si neguvernamentale Asociatia

Aqvarius promoveaza alimentatia naturala si sanatoasa, avandu-se in vedere alarmanta
denaturare si artificializare a alimentelor ce are un rol foarte important in aparitia cancerului
si a altor boli si favorizeaza cresterea deceselor cauzate de cancer.

Alimentatia zilnica reprezinta principalul mijloc prin care poate fi ingrijita sanatatea si
este cel mai simplu mod de prevenire a bolilor si "a preveni este mai usor decat a trata".
Hypocrates afirma: "Alimentele sa va fie medicamente si medicamentele sa va fie
alimente!", cuvinte ce, din pacate, aveau mai mult ecou in antichitate decat au acum. De
aceea trebuie sa acordam o atentie sporita produselor pe care le consumam.
Desigur, alimentatia nu este singurul factor de care depinde starea sanatatii noastre,
dar ea are un rol deosebit de important, iar pentru a-l intelege trebuie sa trecem dincolo de
limbajul si explicatiile strict medicale, chimice sau fizice, fara a le ignora. Trebuie sa nu uitam
ca alimentele sunt un rod al vietii si doar viata daruieste viata.
Consumul alimentelor presupune un act de comunicare si inseamna cu mult
mai mult decat "necesitate fiziologica". Emitatorul acestui proces de comunicare
este alimentul iar receptorul organismul. Intre aliment si organism, prin
comunicarea ce se realizeaza, se stabilesc fara indoiala diferite relatii si calitatea
acestora este data de calitatea alimentatiei. Intreaga calitate a vietii este conferita
de diferitele moduri prin care omul comunica cu mediul inconjurator, cu semenii sai
si cu el insusi.

"A comunica" si-a alterat in limba romana sensul lui profund de a impartasi,
pe care il avea printre altele etimonul sau, verbul latin communico,-are (a face
comun; a imparti ceva cu cineva; a impartasi). Acest sens de a impartasi il
pastreaza in limba romana verbul a cumineca ce are acelasi etimon.
Indiferent de ceea ce mancam intre alimente si organism, prin relationare,
se realizeaza un schimb informational. In cazul alimentelor toxice, saracite,
comunicarea se reduce la un simplu schimb informational intre organism si aliment,
strict "a face comun" ceea ce este toxic , pe cand in cazul alimentelor naturale si
sanatoase comunicarea devine cuminecatura, o "binefacere" pentru fiinta umana,
iar a comunica devine a te cuminica, a te impartasi (intr-o acceptiune profund
spirituala). Drumul de la doar "a face comun" ceva la "a te impartasi" este drumul
de la hrana denaturata (devenita toxica prin chimizare, rafinare, tratare termica) la
hrana naturala (aflata in starea ei primordiala, cat mai aproape de perfectiune).

Iar daca efectele alimentatiei naturale si sanatoase sunt miraculoase, cele ale
mancarii denaturate sunt devastatoare si rezumate in urmatorul fragment:
"Alimentele consumate zilnic ar trebui sa mentina si sa promoveze starea de sanatate a
consumatorului, insa acest lucru nu se intampla. Toxiinfectiile alimentare si reactiile alergice
sunt poate cele mai blande forme de manifestare ale unei alimentatii nocive care pot duce la
cresterea morbiditatii si mortalitatii. Faptul ca alimentatia este proasta produce in
randul populatiei un adevarat genocid, unul lent, care nu apare la suprafata acut.
Efectele sunt devastatoare in schimb si se vad in timp."

Aqvarius sustine cele mai sus afirmate de Gheorghe Mencinicopschi, directorul

Institutului de Chimie Alimentara, in articolul "Efectele devastatoare ale unor E-uri
periculoase", aparut in Curierul National din 7 februarie si publicat de Emilia Sercan.

B. Subordonate ideilor de mai sus, Aqvarius va prezenta in acest material informatii

despre metode specifice procesului de industrializare ce altereaza calitatea alimentelor. Si -
cel mai important - vor fi "rezumate" si efectele nedorite si nebanuite ale unor alimente (in
mare parte industrializate) asupra sanatatii umane. Accentul va cadea prioritar pe date si
explicatii "stiintifice" medicale si chimice, fara a fi neglijate informatii si motivatii de factura
"filosofica". Argumentelor filosofice (metafizice sau religioase cum s-ar exprima altii) li se vor
acorda spatiu exlusiv cu alta ocazie.

Redactarea acestui text este pe deplin motivata de alarmanta denaturare a calitatii

alimentelor, ce reprezinta un risc deosebit de grav pentru sanatatea populatiei. Prin acest
demers Aqvarius se situeaza intre publicul larg si institutii & persoane autorizate sa ateste
in ce masura alimentele influenteaza sanatatea, facilitand accesul la informatiile si
concluziile unor studii si cercetari intreprinse de organizatii nationale si internationale.
De asemenea cei ce insufletesc Aquarius doresc ca prin aceste randuri sa
impartaseasca din experienta lor in ceea ce priveste alimentatia naturala si sanatoasa.
Mai mult decat a umple un gol informational, acest material este un avertisment. In
conditiile in care mare parte din alimente sunt din ce in ce mai toxice, a trata cu
superficialitate hrana de zi cu zi si a consuma orice se gaseste pe rafturile magazinelor (si
ceea ce reclamele spun ca este de buna calitate) poate cauza in timp aparitia unor boli extrem
de periculoase, care deseori conduc in mod tragic spre moarte. Afirmatiile de mai sus sunt
departe de orice exagerare.

Aquarius considera acest material si un protest fata de producatorii, care de dragul

performantelor economice si al profitului, altereaza constient sau inconstient calitatea
alimentelor, fata de cei care incurajeaza consumul alimentelor toxice din alte considerente -
ignoranta, publicitate, strategii economice, lipsa de atitudine in cazul persoanelor autorizate
sa vegheze calitatea alimentelor (si poate mai mult, a vietii).

C. Lectura acestui material ar putea genera o reactie de contrariere sau de

adversitate fata de informatiile prezentate, nascand fireasca intrebare "Dar de mancat ce se
poate manca?" De aceea sunt necesare cateva precizari:

1 informatiile sunt prezentate in mod analitic si neutru insistandu-se asupra cat mai
multor efecte negative a multora dintre alimente, datorita gravitatii situatiei in acest moment;

2 a consuma in proportie de 100% alimente naturale este aproape imposibil, mai ales in
mediu urban. De aceea este foarte nesesar (platind tribut normalitatii) sa consumam cat mai
multe alimente naturale si sanatoase in asa fel incat ele sa reprezinte cea mai mare parte a
hranei zilnice.

3 important este sa constientizam ce mancam si sa incercam sa eliminam din dieta

noastra cat mai multe alimente toxice;
 4 cu fiecare aliment natural ce isi face loc in meniu zilnic, starea sanatatii noastre are de
castigat.
D. In finalul acestei introduceri este necesara mentionarea faptului ca toate
informatiile reprezinta o succinta prezentare a unor probleme grave ce pot fi generate prin
intermediul alimentatiei.

Sugestii sau informatii despre modul ideal de a combina alimentele, despre o dieta
personalizata in functie de varsta, sex, sau o anumita boala vor fi facute cu alta ocazie.
Cei ce au redactat brosura considera ca in primul rand este vitala cunoasterea
efectelor negative asupra sanatatii ale unor alimente si a riscurilor pe care consumul lor il
presupune, in conditiile in care multe din informatiile cuprinse in textul prezentat sunt foarte
putin cunoscute de catre publicul larg, in conditiile in care alarmant de multe alimente toxice
sunt cumparate zilnic si consumate fara a exista banuiala ca pot fi o sursa de boli
inimaginabile si distrugatoare.

II. RAFINAREA

Pentru a intelege mai bine paradoxul reprezentat de rafinare este bine sa stim care
este definitia atribuita acestui termen de Dictionarul Explicativ al limbii romane:
rafinare=proces tehnologic prin care se indeparteaza impuritatile din unele
substante (alcool, uleiuri, zahar etc) in scopul imbunatatirii calitatii lor. Folosita la scara
mondiala in procesul de industrializare a alimentatiei, rafinarea este adesea o metoda nociva
al carei rezultat este saracirea si alterarea alimentelor.

Prin rafinarea diversor vegetale este obtinuta o gama variata de produse alimentare.
Cele mai folosite (la care se vor face principalele referiri) sunt zaharul, uleiul si faina alba
Introducem in acest capitol si faina alba in spiritul definitiei pe care o ofera DEX-ul rafinarii (a
curata un produs de impuritati -!!!!) si a imaginii clasice pe care o au taratele si painea
neagra drept alimente pentru porci.

Printr-o analiza la rece asupra efectelor unor alimente obtinute prin rafinare, cum ar fi
zaharul rafinat, uleiul rafinat, faina alba, se va putea intelege ca definitia este extrem de
deplasata, iar "impuritatile indepartate" reprezinta valoarea nutritiva a alimentelor si
echilibrul lor natural, care odata distrus poate cauza efecte dureroase asupra organismului.

Nici pe departe nu se poate vorbi despre "imbunatatirea calitatii lor", ci despre o

alterare a "calitatii lor", singura "imbunatatire fiind la nivel cantitativ".

1. Zaharul rafinat

A. Alaturi de faina alba acest aliment alcatuieste ceea ce s-ar putea denumi fara
exagerare otrava alba. Ca si in cazul fainii albe, prin rafinare, zaharul este complet saracit
fiind eliminate vitaminele, mineralele si fibrele. Prin consum constant, zaharul rafinat obliga
organismul sa furnizeze suplimentar vitamine (mai ales din complexul B), de asemenea crom,
magneziu si zinc absolut necesare procesului de transformare a glucozei in energie.
Dincolo de faptul ca incarca organismul cu noi sarcini saracindu-l de anumite
elemente vitale, el nu este in intregime asimilat de catre organism favorizand aparitia
obezitatii si a diferitor (alte) boli. Mai mult, zaharul rafinat afecteaza si absorbtia unor
minerale (cromul si zincul) prezente in unele alimente consumate.
De asemenea, fiind extrem de concentrat el lezeaza organele digestive, pe care le
obliga sa prelucreze o cantitate de energie ce nu o pot suporta. Astfel, el trece imediat in
sange - prin intestinul subtire - provoaca hiperglicemie, ceea ce obliga pancreasul sa produca
in exces insulina si deregleaza anumite functii ale organismului; efectul fizic este invers celui
asteptat, in sensul ca omul nu castiga energie (dupa cum se crede eronat datorita valorii
energetice ridicate a zaharului), ci pierde energie din pricina luptelor din interiorul
organismului si devine obosit sau agitat.

Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda eliminarea completa a zaharului rafinat din

alimentatie.
B. Stiindu-se efectele negative ale zaharului rafinat, industria alimentara a nascocit
substituentii zaharului, pentru a oferi o alternativa celor "certati" cu zaharul. Paradoxul
fenomenului il reprezinta faptul ca multi substituenti sunt mai toxici decat zaharul rafinat. Cel
mai nociv dintre ele este aspartamul (E 950 si E 951), care "ajuta" la provocarea peste 70 de
tipuri de boli mortale.

O intrebare este iminenta: odata cu recunoastera efectelor negative ale zaharului

inlocuirea lui cu ceva si mai toxic se datoreaza ignorantei producatorilor, sau unei lacomii
nascute de "pragmatismul" si idealul de a creste profitul si cifra de afaceri specifice bussiness
man-ului?
Oricare ar fi raspunsul, el tradeaza o iresponsbilitate vicioasa.

C. Mierea de albine este alternativa zaharului ce nu ridica nici o problema, nici un

risc, ci reprezinta o binecuvantare pentru organism. Termenul "inlocuitor" al zaharului este
impropiu pentru miere deoarece mierea a fost candva inlocuita de catre zahar, producerea
mierii pierzand foarte mult teren odata cu importul masiv de zahar din Indiile de Vest (sec. al
XVII-lea).
D. Dar si in cazul mierii pot aparea probleme grave:

- poate fi falsificata;

- asemanatoare cu mierea de albine sunt comercializate unele produse in compozitia

carora intra variabil 20-30% miere de albine; de aceea consumatorului trebuie sa fie
atent pentru a fi sigur ca a cumparat miere de albine pura si nu miere de albine
amestecata cu glucoza sau alte substante ce au efecte negative asupra organismului;
- pentru a pastra limpezimea pretiosului aliment ce se pierde odata cu normala
cristalizare a lui, mierea poate fi incalzita periodic; unii producatori apeleaza la aceasta
metoda pentru ca se vinde mai usor, multa lume considerand ca mierea limpede este
superioara celei cristalizate. Supusa unei temperaturi ridicate mierea mai pastreaza
aproximativ 30% din propietatile sale, enzimele fiind distruse, in general, prin tratament
termic. Cristalizarea mierii nu este decat un semn al faptului ca ea este naturala.

2. Faina alba.

A. Obtinerea fainii albe prin prelucrarea graului reprezinta un alt proces prin care unul
dintre cele mai bogate alimente este transformat in otrava.

Drumul spre faina alba, macinarea si cernerea indeparteaza din acest aliment extrem
de bogat coaja si germenele in totalitate si o buna parte din miez (stratul aleuronic si mare
parte din proteinele glutenice concentrate catre periferia miezului). Astfel sunt indepartate:
- vitamine constituite in primul rand de complexul vitaminic B (mai ales B1 si B2), extrem
de util functionarii normale a sistemului nervos; lor li se adauga vitaminele E, K, D, A, PP;
- fibrele alimentare (celuloza, hemiceluloza);
 - micro si macroelemente (bioelemente sau minerale cum mai sunt denumite): fosfor
(1,6%), calciu, magneziu, sodiu, potasiu, clor, sulf, siliciu, zinc, mangan, cobalt, cupru, iod,
fier;
- proteine gluteinice concentrate in partea periferica a miezului;

- pe langa cele prezentate mai sus (vitamine, proteine, minerale) in germene, o

adevarata bogatie, se mai gasesc enzime si lipide.

Saracita complet, in faina alba ramane in principal amidon si o mica parte din
proteine. Orice observatie privind comparatia intre ce este indepartat din grau si ce ramane in
faina alba este inutila. Si toate ar fi bune si frumoase daca, avand in compozitia sa doar
amidon si o mica cantitate de proteine, faina alba nu ar avea nici un efect negativ asupra
organismului.
In realitate faina alba este extrem de periculoasa, fiind pe buna dreptate considerata
alaturi de zahar otrava alba.

B. Amidonul ramas in urma obtinerii fainii albe este un aliment profund dezechilibrat
nutritional. El este transformat de tubul digestiv in glucoza, care este greu de asimilat, daca
nu exista si complexul vitaminic B ( eliminat odata cu taratele). Simplitatea si saracia
produsului dezvolta excesiv microflora de putrefactie din intestine, generandu-se astfel
metaboliti cancerigeni ce favorizeaza in principal aparitia cancerului de colon, dar si alte
dezechilibre metabolice, ce pot duce la aparitia obezitatii, a bolilor cardio-vasculare, etc.
C. Pe langa vitaminele, proteinele, mineralele, enzimele, lipidele din compozitia
bobului de grau, un efect benefic asupra sanatatii il au fibrele alimentare. Ele fac parte din
categoria glucidelor, dar au o particularitate: nu sunt digerate de catre organismul omului.
Fibrele alimentare sunt substante nutritive care au fost mult timp neglijate, deoarece
ele par a fi un balast care se elimina odata cu celelalte reziduri ale procesului de digestie si
fermentatie din intestin. Tocmai din acest motiv, considerandu-se ca omul poate sa se
lipseasca de ele in procesul de alimentatie, neglijarea lor poate crea mari probleme.
Constipatia, diverticuloza, hernia hiatala, hemoroizii, varicele, cancerul de colon si
rect, boala coronariana, diabetul zaharat, sunt cateva din bolile ce sunt astazi asociate cu o
alimentatie saraca in fibre alimentare. Lipsa fibrelor alimentare face ca bolul fecal sa stagneze
mult mai mult timp in intestin, ceea ce prelungeste durata de contact a diferitelor substante
toxice si cancerigene cu mucoasa intestinului ducand astfel la o crestere a riscului pentru
aparitia cancerului la acest nivel.

De asemenea, o alimentatie bogata in fibre alimentare ofera o protectie importanta

fata de cresterea nepermisa a colesterolului sanguin si modereaza viteza de absorbtie a
glucozei din intestinul subtire in sange si astfel previne o crestere brusca a glicemiei, scazand
considerabil riscurile aparitiei diabetului zaharat. O alimentatie cu un continut ridicat de fibre
alimentare este recomandata celor ce sufera de diabet zaharat si, desigur, de alte multe boli.
D. Desigur, fibrele alimentare nu se gasesc doar in grau, ci in toate cerealele
nerafinate, in fructe si legume crude, dar el este o sursa importanta atat timp cat este
consumat integral. Si, spre binele nostru, prezenta graului la masa cea de toate zilele ar
trebui sa fie asa cum el este constituit integral si nu sub forma complet saracita a fainii albe.
O comoara veritabila si cu mult mai mult decat o sursa de fibre alimentare si alte
elemente bogate si necesare organismului, este graul incoltit, ce reprezinta modul cel mai
simplu si mai sanatos de a consuma graul.

Nu la fel de pretioasa ca "graul incoltit", dar net superioara fainii albe este faina
neagra, sau faina integrala din care se pot obtine diferite tipuri de paine ce se diferentiaza in
functie de compozitia lor, la unele predominand taratele, altele fiind din faina integrala, altele
avand in compozitie faina de secara, sau diferite tipuri de seminte, altele avand germeni de
grau, nuci, masline, ceapa, cartofi. Este inutila stabilirea unei ierarhii intre aceste tipuri de
paine, mult mai important fiind enumerarea unor avantaje si dezavanteje ce le pot avea in
alimentatie.
Fata de painea alba, painea neagra contine toate elementele pe care le contine bobul
de grau, fiind mai bogata nutritiv, nemairidicand gravele problemele pe care le ridica in
digestie amidonul, favorizand prin continutul de fibre alimentare eliminarea mai rapida a
toxinelor existente in fecale.

Fata de graul incoltit, painea neagra, obtinuta prin tratamentul termic, este
susceptibila de a contine intr-un grad mai ridicat sau mai scazut acrilamida (substanta
cancerigena si posibil neurotoxica), este lipsita integral de enzime (ce in general sunt
eliminate de tratamentul termic), este mai greu digerabila datorita structurilor
macromoleculare solide pe care le creeaza drojdia in momentul dospirii.
Din grau incoltit sau faina integrala se poate obtine, evitand prelucrarea termica si
fara a folosi drojdie, o paine deosebit de bogata nutritiv si poate cea mai sanatoasa paine, in
compozitia careia se poate adauga, dupa preferinta, miere, nuci, masline sau o gama variata
de seminte.

De asemenea, fulgii de grau obtinuti fara tratament termic sunt un aliment deosebit de
valoros.

3. Uleiul rafinat.

Acest aliment este un alt produs alimentar rezultant al rafinarii si din pacate alterat si
saracit prin procesul ce "indeparteaza impuritatile din unele substante".
Procesul de obtinere a uleiului rafinat face ca acesta sa piarda substante nutritive
foarte importante ( lecitina, vitamina E, etc.) . Ar fi de amintit doar ca lecitina din uleiul
nerafinat tonifica sistemul nervos, iar vitamina E este un antioxidant natural eficace.
Mai grav este ca rafinarea introduce multe substante chimice, necesare "spalarii"
uleiului de culoare si miros si, de asemenea, conservanti chimici.
Din ce in ce mai multi doctori si cercetatori considera ca uleiul rafinat reprezinta un
pericol pentru sanatatea organismului si indica in schimb ca fiind benefic consumul uleiului
nerafinat.
Conducerea Directiei Generale a Medicinei Preventive din Ministerul Sanatatii
(DGMPMS) a declarat ca uleiul filtrat (nerafinat) are o valoare nutritiva mare si retine
integral lecitinile si vitamina E.

Consumul uleiurilor nerafinate asigura profilaxia imbatranirii precoce, arterosclerozei,

hipertensiunii arteriale, cardiopatiei ischemice, accidentului vascular cerebral si arteritelor
periferice. Evidentiind rolul benefic pe care il poate avea in alimentatia de zi cu zi uleiul filtrat
(presat la rece), seful DGMPMS, doctorul Petre Ciobanu considera ca prin consumul uleiului
nerafinat vor scadea afectiunile cardiovasculare, principala cauza a mortalitatii in Romania.

III. CARNEA

Carnea este cel mai periculos aliment indiferent cum ar fi tratata, iar atitudinile celor
ce incurajeaza consumul ei sunt atitudini inconstiente, nascute din obisnuinta de a considera
carnea drept benefica si necesara organismului si din presupusul ei gust delicios (in realitate
fiind un gust al mortii, "camuflat" de multitudinea de condimente folosite pentru a fi
preparata).
 Despre carne si efectele ei dezastruase asupra organismului se pot scrie sute de
pagini atat din perspectiva stiintifica, cat si din perspectiva spirituala, filozofica sau religioasa.
Ar fi multe de spus, dar pentru a prezenta carnea si efectele ei asa cum sunt in realitate, e
suficient sa amintim doar urmatoarele:

- consumul carnii este posibil printr-un act criminal (ceea ce ar trebui sa dea de
gandit)
- viata animalelor nu este justificata de nevoia omului de a consuma
"delicioasa" carne; ele traiesc pentru ele insele ;

- este alimentul cu cele mai multe toxine in compozitia lui;

- digestia carnii se realizeaza foarte greu cu costuri enorme pentru echilibrul
organismului, iar in partea teminala a intestinului uman, unde carnea isi depaseste termenul
de digestie, ea intra in putrefactie. In intestin exact in zona sensibila, tranzitul carnii este
insotit de o flora de putrefactie;

- bacteriile intestinale provoaca putrefactia bolului alimentar, situatie ce permite infiltratia

substantelor toxice in vasele sangvine, iar pentru a le elimina, organismul este nevoit sa
cedeze o mare cantitate de energie, aspect ce poate influenta negativ atat fizicul cat si
psihicul consumatorului;
- substantele care nu sunt asimilate in timpul digestiei se pot fixa creand premizele
aparitiei unor tumori, mai ales de origine cancerigena; multi specialisti afirma ca prin
consumul de carne nu se face altceva decat sa se alimenteze celulele canceroase;
- carnea este principalul generator de acid uric (compus produs de metabolismul
nucleoproteidelor, prezent in cantitati foarte reduse in sange); cu alte cuvinte acidul uric este
un produs rezidual (excretoriu), extras de rinichi din circuitul sanguin, trimis catre vezica
urinara si eliminat impreuna cu ureea sub forma de urina. Ar mai trebui spus ca o bucata
potrivita de carne contine in medie 0,9072 grame de acid uric, iar organismul uman nu poate
elimina intr-o zi mai mult decat 0,5148. Dar ceea ce este paradoxal este ca gustul carnii este
dat de acidul uric.

- carnea franeaza sinteza vitaminelor B12 ceea ce genereaza in primul rand aparitia
anemiei.
- contine foarte multe bacterii de putrefactie (germeni din colon). In lucrarea "Veriga lipsa
din curriculum medical care este chimia alimentara in relatia ei cu chimia organismului", Dr.
Jay Milton Hoffman explica cauzele acestui fenomen: "Atunci cand animalul este viu procesul
osmotic din colon impiedica bacteriile de putrefactie sa intre in organismul animalului. Cand
animalul moare, procesul osmotic dispare si bacteriile de putrefactie migreaza prin peretii
colonului in carne. Acestea inmoaie carnea." Alti specialisti, A.W. Nelson, bacteriolog la
Sanatoriu si Spitalul din Batlle Creek, si citat de multi alti doctori, afirma ca: "Bacteriile din
carne sunt identice cu cele din balegar si sunt mai numeroase in anumite feluri de carne decat
in balegarul proaspat. Toate tipurile de carne se infecteaza cu bacterii din balegar in timpul
taierii si numarul lor creste cu cat carnea este pastrata mai multa vreme."
- animalele imprima in carne dintr-un punct de vedere energetic (informational) tot ceea
ce simt in momentul mortii; aceasta informatie a spaimei, a terorii este transferata in
organismul celui ce mai devreme sau mai tarziu va consuma respectiva carne; "mecanismul"
se intelege foarte usor, realizand ca intre alimente si organism exista un proces de
comunicare.

IV TRATAREA TERMICA (distrugerea echibrului natural dintre calitate si cantitate;

domnia cantitatii)
 Tratarea termica (fierbere, prajire, pasteurizare, congelare) este una din
principalele obisnuinte umane prin care este alterata calitatea hranei.
Ea aduce cu sine, prin intermediul focului sau inghetului, distrugerea
echilibrului natural dintre calitatea si cantitatea alimentelor, calitatea fiind cea
sacrificata. Problema extrem de controversata, abordata mai degraba din punct de vedere
filosofic sau religios, tratarea termica incepe sa fie considerata ca avand efecte negative
asupra sanatatii si prin concluziile unor cercetari stiintifice.
Din pacate, prin prelucrarea termica a alimentelor, acceptata majoritar drept o
atitudine normala si de bun simt (prin faptul ca efectele ei au fost foarte putin analizate din
punct de vedere stiintific), alimentele isi pierd statutul organic. Trecute prin "foc si inghet"
alimentele fac pasul de la regnul vegetal, organic la cel mineral, anorganic si astfel toate
calitatile alimentelor in stare vegetal-organica sunt reduse la minim. (Usor de imaginat :
daca, odata trecute prin foc, alimentele sunt lasate putin mai mult decat o stie bucatarul
pentru a fi "gata gatite" si bune de mancat, ele sunt complet distruse; lasate mult mai mult
ele devin cenusa.)

Anormalitatea, nefirescul, denaturarea consta in faptul ca, tratandu-le termic, omul

consuma alimente lipsite in mare parte de viata, omul mananca alimente "moarte".
Problema tratarii termice este extrem de controversata, deorece foarte putine studii
consistente au fost consacrate acestui mod de a obtine hrana cea de toate zilele. Marturii ale
consumarii alimentelor "netrecute prin foc" exista din timpurile mitice, cand acest mod de a
intelege alimentatia era considerat ideal. Ea aducea cu sine multe beneficii prin efectele ei
miraculoase si era o expresie a intelegerii organice a vietii si a comunicarii directe cu aceasta.
De cele mai multe ori consumul de alimente netratate termic era o conditie impusa celui ce
urma un drum spiritual. Referiri, explicatii si efecte in ceea ce priveste alimentatia fara foc se
regasesc in traditia religioasa a multor popoare.

In timpurile moderne consideratiile pozitive despre acest mod de hranire s-au nascut
mai degraba prin observatii directe asupra celor ce consuma alimente crude si a efectelor
miraculoase pe care "alimentatia fara foc" o are asupra unor maladii periculoase. Cancerul in
diferite faze este una dintre bolile care astfel si-a gasit deseori leac.

Imbucurator este ca in acest inceput de secol au fost efectuate la un nivel stiintific

deosebit de riguros unele studii consistente care demonstreaza ca tratarea termica are
efecte negative asupra alimentelor, iar consumul alimentelor tratate termic reprezinta un risc
pentru sanatate.

Ceea ce se stie de mult timp si este confirmat de oamenii de stiinta este faptul ca
trecute prin foc alimentele pierd integral enzimele care au un rol foarte important
pentru organism.

Dincolo de problema enzimelor care din cauza faptului ca nu pot fi sintetizate chimic,
nu au avut parte de reclama de care s-au bucurat vitaminele (mai putin importante pentru
organism decat enzimele), in limbaj stiintific amintim doar un studiu care a nascut multe
controverse la nivel international. Cercetatori ai Universitatii din Stockolm au demonstrat anul
trecut ca, in urma tratarii termice, in multe produse ce au la baza cereale, cartofi si alte
(alimente) vegetale ce au in compozitia lor zaharuri (amidon,etc) si proteine apare o
substanta cancerigena si posibil neurotoxica numita acrilamida.
Aceasta substanta a carei toxicitate este recunoscuta de comunitatea stiintifica
internationala nu se afla in compozitia initiala a nici unui aliment, aparitia ei datorandu-se
exclusiv tratarii termice. "Institutul International de Cercetari pentru Cancer" considera ca
acrilamida este un factor posibil de inducere a cancerului la om.
Dupa cum afirma si cercetatorii suedezi aceste studii sunt la inceput, continuarea si
extinderea lor asupra altor produse fiind absolut necesara.
Mai mult decat un semnal de alarma, astfel de studii demonstreaza ca tratarea
termica a alimentelor are consecinte nebanuite asupra alimentatiei.
Dar cu siguranta vor mai fi necesari multi ani de munca de cercetare in comunitatea
stiintifica pentru a demonstra un lucru foarte simplu: tratat termic, orice aliment isi pierde
perfectiunea.

Din alt punct de vedere fara a umbri cele afirmate mai sus se poate spune ca din
toate procesele la care sunt supuse alimentele pentru a deveni hrana, tratarea termica este
cea mai putin daunatoare. Efectele alimentelor obtinute prin administrarea exceviva de
pesticide si ingrasaminte chimice, al celor pline de aditivi alimentari, sau al produselor
obtinute prin rafinare (zahar, ulei, faina alba) sunt cu mult mai grave decat efectele unei
alimentatii tratate termic, dar straine de tot ceea ce inseamna artificial, sintetic.
Iar daca ideal este sa consumam o hrana 100% naturala (fara a utiliza focul), ceea ce
este aproape imposibil, mai ales in mediul citadin, recomandabil este ca alimentele naturale
sa fie dominante in dieta noastra. Si dupa cum o spune cuvantul, dominanta impune si
hotaraste efectele. O alimentatie foarte bogata in legume si fructe crude este intotdeauna
benefica organismului.

V. CHIMIZAREA (sau cum alimentatia devine otrava)

Dupa cum natura are mari probleme in asimilarea substantelor nebiodegradabile, , la

fel si organismul uman are mult de suferit in cazul administrarii de substante sintetice,
chimice - generatoare de multe boli mai mult sau mai putin grave.
Inainte de a rezuma efectele negative ale chimicalelor prezente in alimentatie asupra
sanatatii omului, este necesara o distinctie in ceea ce priveste chimicalele utilizate in universul
alimentar:
A. Prima categorie, folosita in procesul de crestere a legumelor, fructelor, cerealelor,
etc.este reprezentata de pesticide si ingrasaminte.

Desigur, cele mai sanatoase alimente sunt cele care sunt obtinute utilizand
ingrasaminte naturale.

In cazul pesticidelor, ingrasamintelor se poate afirma ca, desi altereaza calitatea

alimentelor, administrate rational efectele toxice sunt reduse la minim.
Ele devin deosebit de periculoase in cazul unei administrari nerationale ce permite
acumularea lor in sol (plante > animale, om), ajungand in componenta produselor specifice
consumate de om. Efectele pesticidelor si a ingrasamintelor asupra omului sunt deosebit de
grave. Mutatiile genetice, pierderea memoriei si inteligentei, dezvoltarea starilor
depresive sunt doar cateva dintre ele.

B. A doua categorie este reprezentata de aditivii folositi in procesul de industrializare

a alimentelor: coloranti, conservanti, antioxidanti, emulsifianti, gelifianti, edulcoranti,
antispumanti etc, in total peste 20 de categorii ce sunt recunoscute sub numele generic de E-
uri.
Nasterea celebrului indicativ E (1970 in Uniunea Europeana) este destul de usor de
inteles. Pentru usurarea etichetarii nu este trecuta denumirea completa a aditivului,
preferandu-se o forma standardizata, acceptata international si reprezentata de litera E si
urmata de o cifra. Uzul este justificat in cazul produselor ce contin multi aditivi sau cand
aditivii au denumiri foarte lungi.

EFECTE.

Dincolo de definitii, impartiri si legi ce vizeaza aditivii alimentari (si ce vor fi anexate
la final), mult mai important este sa analizam care este efectul lor asupra sanatatii.
Consumul zilnic, dupa afirmatiile specialistilor, duce la o deteriorare a starii de
sanatate care poate sa apara imediat sau in timp. Astfel dupa cum subliniaza profesor doctor
Gheorghe Mencinicopschi, directorul "Institutului de Chimie Alimentara", "... lucrul acesta se
poate vedea la impactul cu sanatatea. Din cauza unei alimentatii necorespunzatoare care pe
deasupra este si toxica creste incidenta bolilor cardiovasculare, tumorale, carempiale sau
nutritionale. Alimentele consumate zilnic ar trebui sa mentina si sa promoveze starea de
sanatate a consumatorului, insa acest lucru nu se intampla. Toxiinfectiile alimentare si
reactiile alergice sunt poate cele mai blande forme de manifestare ale unei alimentatii nocive
care pot duce la cresterea morbiditatii si mortalitatii. Faptul ca alimentatia este proasta
produce in randul populatiei un adevarat genocid, unul lent, care nu apare la
suprafata acut. Efectele sunt devastatoare in schimb si se vad in timp."
Desigur, sintagma "consumul zilnic" este un mod impropiu de a califica efectele "E-
urilor". Daca sunt mult mai evidente efectele negative ale "E-urilor" in cazul unui consum
zilnic sau exagerat, asta nu inseamna ca in cazul unui consum redus efectele nu sunt
negative. Efectele sunt aceleasi intotdeauna cand administram aditivi organismului, ele fiind
mult mai vizibile si mai distructive in cazul unui consum indelungat. Desigur, consumul
ocazional a unor produse carora li s-au administrat aditivi nocivi nu poate afecta organismul.
Diferite studii au aratat ca in tarile dezvoltate aditivii sunt a treia cauza a mortalitatii,
dupa cea datorata consumului de droguri si medicamente, si dupa accidentele de circulatie.
Din aceasta trista experienta ar fi bine sa tragem cat mai multe invataminte, atat timp cat
acest fenomen nu se intampla la aceeasi scara si in Romania. Consumul aditivilor toxici, se
crede, duce la distrugerea sistemului imunitar si "favorizeaza aparitia" unor variate forme de
tumori benigne si maligne.

Trebuie adaugat ca nu toti aditivii au efecte negative asupra sanatatii, dupa

cum trebuie mentionat si urmatorul fenomen: din lista aditivilor considerati "in regula", de-a
lungul anilor, multor aditivi li s-au atribuit efecte nocive ce nu au fost cunoscute in momentul
autorizarii lor si au fost scosi de pe lista.

Ceea ce ridica inca un semn de intrebare asupra unei suficient de bune cunoasteri a
efectelor "E-urilor", este caracterul relativ de la tara la tara pe care il au listele ce cuprind "E-
urile" interzise.

Ca exemplu mai jos sunt enumerate cateva din "E-urile" folosite in Romania in
temeiul unei legi si, bineinteles, a unor studii si care sunt interzise in alte tari si considerate
extrem de toxice; ( aceste "E-uri" au fost folosite candva si in tarile care astazi le interzic):
E122 (azorubina) - colorant rosu, obtinut din gudron, care se adauga la dulciuri,
martipan, cristale pentru jeleuri, peltea; poate produce reactii adverse la persoanele
astmatice si la cele alergice la aspirina; interzis in Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia;
permis in Romania;

E155 (brun HT) - utilizat in ciocolata si prajituri; poate produce reactii adverse la
persoanele alergice la aspirina si la cele astmatice; poate produce sensibilitate dermica;
interzis in Danemarca, Belgia, Franta, Germania, Elvetia, Suedia, Austria, SUA, Norvegia;
permis in Romania;
 E211 (benzoatul de sodiu)- folosit ca antiseptic, conservant alimentar si pentru a
masca gustul unor alimente de calitate slaba; bauturile racoritoare cu aroma de citrice contin
o cantitate mare de benzoat de sodiu (pana la 25 mg/250 ml); se mai adauga in lapte si
produse din carne, produse de brutarie si dulciuri, este de asemenea prezent in multe
medicamente; se cunoaste ca provoaca urticarie si agraveaza astmul; Asociatia
consumatorilor din Piata Comuna Europeana il considera cancerigen; permis in Romania;
E312 (galat de dodecil) - se foloseste pentru a preveni rancezirea alimentelor grase;
poate provoca iritatie gastrica sau cutanata; nu este permis in alimente pentru sugari si copii
mici deoarece provoaca tulburari hematologice; este asociat, de asemenea, cu tulburari
nervoase; se foloseste in uleiuri, margarina, untura, sosuri de salate; permis in Romania;
E420 (sorbitol si sirop de sorbitol) - indulcitor artificial si umectant care se obtine din
glucoza sau prin sinteza; se foloseste in dulciuri, fructe uscate, hrana saraca in calorii, siropuri
farmaceutice si este printre primii sapte conservanti utilizati la produsele cosmetice; nu este
permis in hrana pentru sugari si copii mici deoarece poate provoca tulburari gastrice;este
permis in Romania;

E555 (silicatul de aluminiu si potasiu) este folosit in sare, lapte praf si faina; desi se
cunoaste ca aluminiul este cauza unor probleme placentare in timpul sarcinii si ca este asociat
cu boala Alzheimer; este permis in Romania;

E952 (ciclamat) - indulcitor artificial care poate produce migrene si alte reactii adverse;
unele testari au aratat ca poate fi cancerigen; interzis in SUA (din 1970) si Anglia; permis in
Romania.
In afara de cele prezentate mai sus, (pentru a usura lectura intregului material) va fi anexat
un tabel incare vor fi prezentate efectele nocive ale unora dintre aditivii permisi la noi in tara,
sintetizate de biologul Alexandru Dodu, membru al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor
din Romania.

Din afara tarii, un studiu recent al "Clinicii de Oncologie din Dusseldorf "-
Germania- aduce la zi efectele aditivilor alimentari asupra organismului uman si ierarhizeaza
o serie de compusi toxici sau cancerigeni ce pun intr-un real pericol organismul. Lista "E"-
urilor considerate de specialistii oncologi drept "criminale" arata astfel:
-Adaosuri suspecte:E 125, E 141, E 150, E 171, E 172, E 173, E 240, E 241, E
477;
-Adaosuri periculoase:E 102 (extrem de nociv), E 110, E 120, E 124 (colorant
alimentar roz, care produce tumori pe glanda tiroida), E 621;
-Adaosuri toxice: a) produc boli intestinale:E 220, E 221, E 222, E 223, E 224; b)
afecteaza tubul digestiv:E 338, E 339, E 340, E 341, E 407, E 450, E 461, E 463, E
465, E 466; c) produc boli de piele:E 230, E 231, E 232, E 233; d) suprima din
organism vitamina B12:E 200; e) cresc colesterolul:E 320, E 321 (antioxidanti din
margarina); f) ataca sistemul nervos:E 311, E 312; g) produc boli ale aparatului
bucal:E 330 (acidul citric sau sarea de lamaie - cel mai periculos adaos cancerigen);
-Adaosuri cancerigene:E 123, E 131, E 142, E 211 (foarte nociv), E 213, E 214, E
215, E 216, E 217, E 230, E 631 (glutamatul de sodiu), E 239.
Aditivii cancerigeni au fost deja interzisi in SUA, Comunitatea Europeana si o
parte din fostele state ale URSS.

Ceea ce ar trebui sa stim in afara acestor devastatoare efecte ale "E-urilor"

prezentate este ca nu toti aditivii sunt toxici. Printre cele peste o mie de "adaosuri" alimentare
exista cu siguranta aditivi naturali (sau de preovenienta naturala) ce nu pun in pericol
organismul. Rezonanta numelor unor aditivi poate crea o veritabila confuzie si trece drept
aditivi naturali-benefici unii aditivi foarte nocivi. Un exemplu elocvent este E 330-acidul citric-
ce "suna" natural, in realitate fiind extrem de toxic. Situatia este creata de faptul ca, desi
pastreaza un nume natural, acesti aditivi sunt sintetizati chimic,.
In continuare va fi prezentata o serie de aditivi, ce nu par a fi toxici: E100 -
turmeric, cunoscut in Romania si ca "sofran indian"; E140 - clorofila si clorofilina,
pigmentul verde din frunze; E160(a) - caroten, substanta ce se gaseste, de exemplu, in
morcovi; E160(d) - licopen, gasit in tomate si in grapefruitul cu miezul rosu; E161 (b) si
E161(g) - xantofile de origine vegetala si animala; E162 - pigmentul rosu din sfecla;
E170 - carbonat de calciu; E181 - acid tanic, gasit de obicei in ceai si in coaja de nuca;
E260 - acid acetic, otetul; E300 - acidul ascorbic sau vitamina C, cu puternic efect
antioxidant; E306 pana la E309 - tocoferoli sau vitamina E, cu puternic efect antioxidant;
E410 - "locust bean"- bobul lacustei in traducere, extract vegetal exotic; E504 - carbonat
de magneziu; E509 - clorura de calciu; E511 - clorura de magneziu; E516 - sulfat de
calciu; E516 - sulfat de magneziu;

E542 - fosfati extrasi din oase; E552 - silicat de calciu; E636 - maltol, gasit - in maltul
prajit.

VI NEGRU - ALB (intre anormalitate si normalitate)

A Alcatuirea unei liste negre cu alimente toxice este inevitabila, mai ales
fiindca produsele alimentare ce urmeaza a fi prezentate sunt extrem de consumate. Ele sunt
multe, iar in aceasta lista isi vor gasi loc doar cateva dintre cele mai periculoase, ea fiind
alcatuita mai degraba pentru puterea ei de exemplu, decat pentru a incerca epuizarea
subiectului.
1. Printre fruntase se afla margarina, produs aparut in Al Doilea Razboi Mondial, in
urma rationalizarii untului.

Margarina a fost descoperita accidental de niste oameni de stiinta americani, care au observat
in urma unui experiment ca, daca, in prezenta hidrogenului si folosind catalizatori de nichel,
se incalzeste la 150 de grade Celsius un amestec de uleiuri vegetale, se obtine un produs alb,
asemanator untului, cu o structura moleculara identica cu cea a plasticului. Inventia,
descoperirea a fost botezata "margarina", dupa numele sotiei (Margot) a unuia dintre savanti.

De-a lungul timpului, margarina a fost imbogatita cu tot soiul de coloranti,

aromatizanti si vitamine sintetice, devenind astfel unul dintre cele mai toxice produse
alimentare inventate vreodata. Mirosul de lapte, al margarinei, e obtinut pe cale chimica.
Margarina se poate transforma intr-un dusman al organismului fiindca grasimile
sintetice nu pot fi "arse" de organism. Ele acopera membrana celulelor sistemului imunitar,
paralizandu-l prin depozitarea in tesuturi.Astfel ele iau locul substantelor naturale ce au rolul
de a curata peretii vaselor de sange, generand sclerozarea lor ce are rezultate dezastruoase
pentru inima, creier si sistemul circulator. De asemenea favorizeaza aparitia hepatitei fiindca
obosesc excesiv ficatul.

2. Alimentele produse integral din faina alba sau care au preponderent in compozitia lor
acest produs toxic.

3. Alimentele in compozitia carora exista zahar rafinat. Organizatia Mondiala a Sanatatii

recomanda eliminarea zaharului rafinat din alimentatie. (Pentru zahar rafinat si faina alba
mecanismul efectelor asupra organismului au fost explicate in capitolul "Rafinarea".)
 4. Un aliment aparent nevinovat, dar bogat in aditivi considerati toxici este guma de
mestecat. In ea se gasesc uneori sapte - opt feluri de substante chimice: E 171, E 320,
E330, E 420, E421, E422, E 950, E 951, E 967. Multe dintre ele sunt trecute pe lista
aditivilor nocivi sau considerati suspecti. Consumul regulat de guma de mestecat favorizeaza
printre altele aparitia cancerului (E 950 si E 951), diferitelor boli ale aparatului bucal (E
330) si cresterea nivelului de colesterol (E320).

5. Bauturile racoritoare alcatuiesc o categorie speciala. Considerate de producatori a fi

naturale, sau prezentate intr-o lumina benefica, multe dintre ele sunt pline de aditivi
cancerigeni care sunt trecuti cu vederea din diferite motive.
Cel mai folosit este E 330, acidul citric, prin rezonanta numelui parand natural si
inofensiv. In realitate el este unul dintre cei mai toxici aditivi, un studiu recent al Clinicii de
Oncologie din Dusseldorf - Germania punand acidul citric (sau sarea de lamaie) in
fruntea celor mai periculoase adaosuri cancerigene.

Inlocuitorii sintetici ai zaharului sunt des folositi pentru obtinerea bauturilor

racoritoare. Ei sunt foarte nocivi, iar cel mai periculos dintre ei este aspartamul (E 950 si E
951) care poate participa la provocarea a peste 70 de tipuri de boli mortale. Sunt declarati
periculosi si colorantii E 102 si E110 (colorant alimentar roz, care produce tumori pe glanda
tiroida).Un alt ingredient des folosit si considerat a fi unul dintre cei mai periculosi aditivi
cancerigeni este E 123.

6. Nici bauturile alcoolice nu au scapat de prezenta aditivilor toxici. Multe lichioruri au

in compozitia lor coloranti E 102, E 110, facand si mai "benefic" efectul lor asupra sanatatii.
Lucrurile nu se opresc aici, in ultimii ani pentru producerea berii locul hameiului natural fiind
luat de hameiul sintetic. Ca si cum nu ar fi fost suficient, in procesul de pasteurizare al berii
se folosesc substante chimice care provoaca migrene. Iar pentru a fi limpezita, berea este
saturata de metabisulfit, substanta care ataca aparatul digestiv, aceasta substanta
"limpezitoare" fiind administrata si multor feluri de vin.

7. Supele concentrate au in compozitia lor un numar ingrijorator de aditivi nocivi. Ele

se obtin prin deshidratarea supelor si ciorbelor, preparate normal in cantitati industriale,
obtinandu-se un praf, care este ulterior amestecat cu chimicale (coloranti, aromatizanti,
conservanti si glutamat de sodiu), si ambalat in vid sau sub forma de cubulete. (Gustul poate
insela, caci unele chimicale dau arome mai intense decat cele naturale.) Supele contin in
exces glutamatul de sodiu, E 621, unul dintre cele mai cancerigene substante.
"US Food & Drug Administration" a avertizat opinia publica din USA ca glutamatul de
sodiu este daunator sanatatii si este unul dintre principalii factori care produc boala
Alzheimer, iar organizatii de profil din UE duc o intensa campanie de interzicere a
glutamatului de sodiu.

Glutamatul de sodiu este o neurotoxina si provoaca migrene insuportabile, care nu pot fi

tratate cu medicamente. El este vandut producatorilor sub forma de cristale albe, fara gust, si
este combinat intotdeauna cu alti aditivi chimici, aromatizanti. Glutamatul este folosit la
conservarea laptelui, branzeturilor, mezelurilor si ciupercilor.

Teste efectuate in laborator au aratat ca glutamatul administrat unor animale prin injectii a
distrus celulele nervoase din creierul cobailor, cainilor si maimutelor.

8. Mare parte din mezeluri este, de asemenea, conservate cu glutamat de sodiu, dar
asta nu ar fi o mare problema, deoarece aproximativ 40% din compozitia lor o reprezinta
produsi obtinuti artificial. Etichetele multor sortimente de mezeluri sunt pline de aditivi
alimentari nocivi.

Mare parte din mezeluri sunt imbogatite cu grasimi ce sunt obtinute prin aceleasi
metode ca margarina, avand aceleasi efecte. De asemenea ele contin si alte substante
suspecte: nitrati si nitriti.

9. Gemurile si dulceturile ce sunt deseori prezentate ca fiind produse naturale, au

aproape fara exceptie in compozitia lor acid citric, E 330, in afara de arome sintetice, zahar
rafinat sau indulcitori artificiali.

10. Chipsurile, cartofii prajiti prezinta in compozitia lor un nivel ridicat de acrilamida, o
substanta cancerigena si posibil neurotoxica. Studii efectuate in 2002 de cercetatori de la
Universitatea din Stockolm au demonstrat prezenta acestei substante in foarte multe produse
obtinute prin tratament termic din grau, orez, porumb, cartofi,etc. Nivelul de acrilamida
difera de la produs la produs, nivelul cel mai inalt regasindu-se in chipsuri si cartofi prajiti.

Aceasta substanta a carei toxicitate este recunoscuta de comunitatea stiintifica

internationala nu se afla initial in compozitia initiala a nici unui aliment , aparitia ei datorandu-
se tratarii termice.

In 1997, francezii au omorat toate bovinele din zona Hallandsaasen, dupa ce

acrilamida a poluat panza freatica din regiune.

Studiul efectuat de oamenii de stiinta de la Universitatea din Stockolm este deosebit

de important si reprezinta unul dintre primele studii consistente efectuate la un nivel stiintific
deosebit de riguros care demonstreaza ca tratarea termica are efecte negative asupra
alimentelor, iar consumul alimentelor tratate termic reprezentand un risc pentru sanatate.
Lista poate fi considerabil marita, mult mai multe produse alimentare, in urma
procesului de industrializare, fiind "imbogatite" cu substante toxice, sau saracite de unele
substante benefice organismului, prezente in compozitia initiala.
Pentru a evita consumul de alimente ce pot avea efecte nedorite asupra sanatatii este
recomandabil:
- buna cunoastere a efectelor aditivilor asupra sanatatii, pentru a putea
identifica produsele ce au in compozitia lor aditivi toxici (cunoasterea doar a
aditivilor interzisi in Romania nu este suficienta, atat timp cat in tara noastra sunt
autorizate "E-uri" care s-au dovedit a fi cancerigene si in alte tari sunt interzise;
- consultarea cu mare atentie inainte de cumparare a etichetelor produselor;
- refuzarea produselor neetichetate.

B. Dincolo de sugestiile oferite mai sus, cel mai simplu mod de a evita problemele
generate de o alimentatie toxica il reprezinta consumul cat mai multor alimente naturale.
Alcatuirea unei liste albe nu reprezinta o dificultate, fiindca, din fericire, natura este
deosebit de darnica. Inainte de a "incerca" enumerarea catorva dintre "darurile naturii" se
cuvine a mentiona ca orice dieta trebuie personalizata. Acest lucru se poate realiza in timp
printr-o observare atenta a cerintelor, nevoilor si reactiilor organismului (el poate fi cel mai
bun "doctor" in conditiile in care ii acordam atentia cuvenita) sau prin consultarea unor surse
de informatii adecvate ori a unei persoane autorizate sa ofere anumite sugestii si indicatii.
Ca o joaca, alimentele "benefice" ar putea fi impartite , fara nici o pretentie, astfel:
1. fructele - cat mai proaspete; sunt la indemana tuturor;
 2. legumele - pot alcatui o serie infinita de salate si alte multe feluri de mancare;
maioneza din galbenuse de oua crude si facuta cu ulei presat la rece poate fi combinata cu
multe legume pentru a obtine gustari apetisante;

3. migdalele, nucile, alunele (atat cele autohtone, cat si cele de pamant), samburii de
dovleac sau floarea soarelui, fisticul si alte multe seminte - sunt cu mult mai bogate si
mai importante pentru organism decat carnea;

4. ciupercile - alese cu grija, sunt un capitol aparte si extrem de delicios;

5. laptele, branza, smantana, untul - ferite de "puterea" (de distrugere a)

conservantilor si a altor aditivi alimentari (mai ales a glutamatului de sodiu), ce nu prea sunt
indicati pe etichete, mai ales in cazul branzei care se cumpara foarte rar ambalata;

6. usturoiul (cel mai bun antiseptic), ardeiul iute, ceapa, hreanul - alimentele
longevitatii, adevarate comori ce "distrug" foarte multi microbi;

7. mierea de albine - o adevarata minune ce trebuie consumata la modul moderat; se

poate combina excelent cu seminte (nuci, alune etc) si cu nenumarate fructe pentru a obtine
deserturi diverse si delicate;

8. graul - incoltit este unul din cele mai binefacatoare alimente; isi pastreaza propietatile
si sub forma de fulgi netratati termic;

9. sucurile de fructe si legume -100% naturale, facute "in casa" si "private" de

prezenta zaharului rafinat sau a indulcitorilor sintetici sunt adevarata "apa vie";

10. ceaiurile - cu indemanare pregatite, alaturi de sucurile naturale, pot inlocui fara
probleme apa, fiind cu mult mai bogate si mai bune pentru organism;
Pentru impatimiti, ca o completare, amintim : soia, cereale nedecorticate sau sub
forma de fulgi, fasole, mazare etc.

Si pentru a intregi aceasta enumerare se cuvine inca o precizare, deloc inutila : cel
mai indicat este sa consumam alimente crescute cat mai aproape de locul unde traim, dupa
cum extraordinar ar fi ca alimentele sa fie preparate de cel ce le mananca sau de o persoana
draga lui. Si daca ar fi bine ca fiecare sa-si pregateasca mancarea, ideal ar fi sa o faca ca si
cum ar inalta un templu iubirii.

Intre faina alba (aliment extrem de sarac si pus in relatie cu diverse boli, inclusiv
cancerul) si grau (prin sine simbol "divin" si deosebit de valoros prin substantele din
compozitia lui) este o prapastie prea adanca ce ar trebui sa ne dea de gandit si sa alegem
intre anormal (denaturat) si normal (natural).

Se cuvine sa ne debarasam de prejudecati si complexe, sa apelam la zestrea culturala

(reprezentata atat de religie, cat si de stiinta) si, interesati de soarta noastra, sa actionam in
favoarea noastra.
 Corpul uman nu este un depozit pentru nenumarate toxine, un laborator
pentru boli distrugatoare, el trebuie sa fie un salas al armoniei, al energiei
creatoare, al vitalitatii.
AQUARIUS
ANEXA
I Efectele nocive ale unora dintre aditivii permisi la noi in tara, sintetizate de biologul
Alexandru Dodu, membru al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor din Romania.
Acid benzoic si sarurile lui E
210 - E 213;
acid formic si saruri E 236;
;acid sorbic si sarurile lui E
200-E 203
amidon, amidon modifticat
prin esterificare E 1440, E
1450;
Agar-agar E 406; Acid alginic
E 400; Guma de carruba E
410 ;Guma arabica E 414
Pectina E 440; Caragenan E
407; Carboximetil celuloza E
466; Metil celuloza E 461;
azorubina E 122, colorant;
butil hidroxianisol BHA E320 ,
butil hidroxitoluen BHT E 321;
difenil E 230, ortofenil fenol E
231;
galat de propil, octil, dodecil,
etil E 310 - E 313;
indigotina E 132;
sucuri, conserve de fructe,
margarina, salamuri, bauturi iritant pentru mucoase;
carbonatate;
sucuri, fructe, saramuri,
iritant pentru mucoase;
carbonatate;
sucuri de fructe, bulion, muraturi, provoaca disbioze
branzeturi, peste, oua lichide, intestinale si inhibitii
ambalaje, vinificatie; enzimatice;
unele derivate modificate
budinci, produse lactate,
chimic sunt acceptate cu
inghetata, branzeturi, serbeturi,
rezerva deoarece nu se
guma de mestecat, nectaruri,
cunoaste suficient
ciocolata;
toxicitatea lor;
poate produce reactii
adverse la persoanele
astmatice si lacele alergice
se adauga ladulciuri, cristale
la aspirina. Interzis in
pentru jeleuri, peltea;
Japonia, Suedia, SUA,
Austria si Norvegia;
uleiuri, lapte praf, produse de
suspiciuni de activitate
patiserie, supe si concentrate
teratogena si mutagen;
alimentare, cartofi deshidratati;
fructe-citrice In cantitate mare; nefrotoxic;
grasimi vegetale si animale,
legume deshidratate, supe
concentrate, sucuri de fructe,
lapte praf, produse de patiserie, determina hipertrofie a
produse zaharoase, conserve de mucoasei gastrice;
carne; actiune nefro- si
hepatotoxica slaba;
colorant care se adauga in poate provoca greata,
tablete si capsule, inghetata, voma, hipertensiune
dulciuri, produse de patiserie, arteriala, urticarie,
 probleme de respiratie si
biscuiti;
alte reactii alergice;
toxicitate relativ
metabisulfit de sodiu E 223;
importanta; iritant gastric;
metabisulfit de potasiu E 224, fructe, marcuri;
suspectati de actiune
bisulfit de potasiu E 228;
teratogena;
nitrat-nitrit , E 249, E 250, E determina formarea de
preparate din carne, branzeturi;
251, E 252; nitrozamine oncogene.

II. DEFINITII

"Codex Alimentarius" stabilit de FAO & WHO - "UN's Food & Agriculture Organization"
si "World Health Organization" considera ca aditivul alimentar este reprezentat de orice
substanta care nu este consumata ca aliment in sine si nu este folosita ca ingredient
constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva, si care se adauga intentionat,
cu un scop tehnologic (incluzand modificari organoleptice) in timpul producerii, procesarii,
prepararii, tratarii, impachetarii, ambalarii, transportului si stocarii unui aliment, devenind un
component sau afectand intr-un fel caracteristicile alimentelor la care se adauga. Acest
termen nu include substantele contaminante, sau pe cele adaugate pentru a imbunatati sau
mentine calitatile nutritive, si nici clorura de sodiu.

Ordinul Ministerului Sanatatii Nr.975/1999 Aditivii alimentari sunt substante care se

folosesc la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii calitatii acestora sau
pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.

III. CATEGORII; TIPURI; FRANTURI DE LEGISLATII

A. Lista completa a aditivilor alimentari conform Directivei 79/111/CCE utilizata pe

plan european grupeaza lista aditivilor in urmatoarele categorii( Pamfilie Rodica, Roxana
Procopie, Dumitru Dima, "Marfurile alimentare in comertul international", Editura Economica,
Bucuresti 2001, pag. 88.)

a) conservanti; b) antioxidanti; c) emulsifianti (emulgatori); d) agenti de ingrosare; e)

gelifianti; f) stabilizanti; g) relevatori de gust; h) acidifianti; i) corectori de aciditate; j)
antiaglomeranti; k) amidon modificat; l) edulcoranti artificiali; m) afanatori chimici; n) agenti
de incapsulare; o) saruri de topire; p) agenti pentru tratamentul fainii.

B. In listele internationale, la fel si in cea nationala, aditivii sunt clasificati in 25 de

categorii si numerotati specific: a) coloranti E100-E182b) conservanti E200-E297 c)
antioxidanti E300-E390; d) emulgatori E400-E496 / E1000-E1001; e) saruri de topire E400-
E496; f) agenti de ingrosare E400-E496; g) agenti de gelifiere E400-E496; h) stabilizatori
E400-E496; i) agenti de gust E600-E640; j) acidifianti E300-E390; k) corectori de aciditate si
pH E300-E390; l) agenti antiaglomeranti 500-E580; m) amidon modificat E1400-E1450; n)
edulcoranti (indulcitori) E900-E999; o) substante de afanare E400-E496; p) antispumanti
E500-E580; r) agenti de suprafata si albire E900-E999 / E1500-1520; s) agenti de tratare a
fainii E500-E580 / E900-E999; s) agenti de intarire-afermisanti E500-E580; t) umectanti
E1200-E1202 / E1400-E1450 / E1500-E1520; t) sechestranti E400-E496; u) enzime E1100-
E1105;v) agenti de umplutura x) gaze propulsoare E900-E999; y) alte categorii.

C. In legislatia Uniunii Europene, cerintele privind aditivii alimentari sunt specificate

mai exact prin intermediul Directivelor:

a) pentru indulcitori: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/35/EC din 30 iunie

1994;
b) pentru coloranti: Directiva Parlamentului si Consiliului European 94/36/EC din 30 iunie
1994;
c) pentru alti aditivi: Directiva Parlamentului si Consiliului European 95/2/EC din 20 februarie
1995.

D. Legislatia romana in vigoare. In Romania asigurarea normelor legate de aditivi

este garantata legal de Ordinul nr. 975/1998. Toti aditivii autorizati de Ministerul Sanatatii si
Familiei prin ordinul amintit sunt preluati din "Codex Alimentarius". Acesta contine un numar
de aproximativ 250 de aditivi alimentari ce pot fi folositi cu aprobarea MSF in funcie de grupa
alimentara in care e inclus acesta.

De asemeni, FAO (Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura) si OMS (Organizatia

Mondiala a Sanatatii) impreuna cu specialisti si experti ai Uniunii Europene organizeaza
periodic studii analizand daca o substanta este permisa sau respinsa ca aditiv si in ce conditii
se poate folosi. Acest comitet recomanda si cantitatile maxime.

IV. Din pacate in Romania raspunderea verificarii tipului si proportiei de aditivi

alimentari introdusi intr-un aliment nu este atribuita clar unei institutii anume. Ea oscileaza
intre sferele de activitate ale Ministerului Sanatatii si Familiei, Ministerului Agriculturii,
Alimentatiei si Padurilor, Oficiului pentru Protectia Consumatorului sau Directiei Sanitar-
Veterinare. Desigur un dialog intre aceste institutii nu poate fi decat benefic, dar pentru o
"gestionare" eficienta a unei probleme atat de controversate si periculoase este nevoie de un
efort concentrat si de persoane abilitate in a-si concentra munca in acest domeniu. Vorba
proverbului. "cand sunt mai multe moase, ramane copilul nemosit".
Gravitatea situatiei este destul de acuta si studiile ce au aratat ca in tarile dezvoltate
aditivii sunt a treia cauza a mortalitatii, ar trebui sa se transforme intr-un semnal de alarma si
sa impiedice materializarea unei situatii similare si triste si in Romania, atat timp cat in
Romania principalele cauze de deces in populatia generala sunt bolile aparatului
cardiovascular,tumorile si bolile aparatului respirator.

Dezinteresul fata de aceasta problema este o atitudine extrem de vicioasa si cu

repercusiuni grave asupra sanatatii la adresa populatiei. Asociatia Aquarius condamna pe toti
cei care folosesc cu buna stiinta in procesul de industrializare aditivi periculosi pentru sanatate
considerand aceasta atitudine drept o ofensa la adresa consumatorului ce ar trebui sa fie
aspru pedepsita.

Prin actiunile sale Asociatia Aquarius va incerca sa stimuleze crearea unui dialog intre
organismele abilitate sa controleze aceasta problema acuta a aditivilor alimentari (si in
general a alimentatiei), sa participe la procesul de ameliorare a legislatiei in vigoare privind
alimentatia si sa furnizeze cat mai multe informatii despre calitatea alimentatiei si despre
relatiile ce se pot stabili intre alimentatie si sanatate.
 V. Si pentru a nu ramane tributari limbajului stiintific si juridic, la sfarsitul acestei
anexe si a intregii brosuri, in spiritul jocului, facem loc si exprimarii poetice care are
"menirea" de a fi mai aproape de esente.