Pronumele personal (propriu-zis)

Pronumele personal (propriu-zis) este o parte de vorbire flexibilă care

desemnează persoane. Are forme diferite, în funcție de persoană, iar la
persoana a III-a prezintă forme și pentru genuri. Pronumele se acordă în
gen și număr cu substantivul pe care îl înlocuiește.
Ea a plecat la școală. (Maria a plecat la școală.)
Ei au plecat la școală. (Elevii au plecat la școală.)
Pronumele personal arată persoana care vorbește (persoana I ‒ eu, noi),
persoana cu care se vorbește (persoana a II-a ‒ tu, voi) și persoana
despre care se vorbește (persoana a III-a ‒ el/dânsul, ea/dânsa,
ei/dânșii, ele/dânsele).
CUPRINS
 Formele pronumelui personal
o Formele pronumelui personal în funcție de caz
 Pronumele personal la cazul nominativ
 Pronumele personal la cazul vocativ
 Pronumele personal la cazul acuzativ
 Pronumele personal la cazul dativ
 Pronumele personal la cazul genitiv
o Alte forme de pronume personal pentru persoana a III-a
 Funcțiile sintactice ale pronumelui personal
o Funcțiile sintactice ale pronumelui personal la cazul nominativ
o Funcțiile sintactice ale pronumelui personal la cazul acuzativ
o Funcțiile sintactice ale pronumelui personal la cazul dativ
o Funcțiile sintactice ale pronumelui personal la cazul genitiv
 Situații în care pronumele personal nu are funcție sintactică

Formele pronumelui personal

Pronumele personal are forme diferite după gen doar la persoana a III-a:
masculin (el/dânsul, ei/dânșii), feminin (ea/dânsa, ele/dânsele), neutru
(el/dânsul, ele/dânsele).
Pronumele personal are forme diferite în funcție de număr: singular (eu,
tu, el/dânsul, ea/dânsa) și plural (noi, voi, ei/dânșii, ele/dânsele).
Formele pronumelui personal în funcție de caz
Pronumele personal nu are forme pentru persoana I și a III-a , la cazul
vocativ. La cazul genitiv, nu are forme pentru persoana I și persoana a II-
a.

La cazurile acuzativ și dativ, pronumele personal are forme accentuate și

neaccentuate. Formele accentuate subliniază persoana despre care se
comunică (mine – mie, tine – ție), iar formele neaccentuate nu
accentuează persoana despre care se comunică.

! Formele accentuate răspund singure la întrebări, iar cele neaccentuate cu

ajutorul formelor accentuate.
Pe el l-am văzut la film. (pe cine am văzut? pe el > prepoziție + formă
accentuată)
L-am văzut la film. (pe cine am văzut? pe el l- > prepoziție + formă
accentuată + formă neaccentuată)
! Regula de mai sus este folositoare în deosebirea formelor accentuate de
cele neaccentuate. După ce se pune întrebarea, prima formă cu care se răspunde
este accentuată.
Te-am auzit cântând. (pe cine am auzit? pe tine te- > prima formă
accentuată tine, a doua formă neaccentuată te-)

Ne-au dat lacrimile. (cui au dat? nouă ne- > prima formă accentuată nouă, a doua forma
neaccentuată ne-)
Pronumele personal la cazul nominativ
PERSOANĂ SINGULAR PLURAL
pers. I eu noi
pers. a II-a tu voi
pers. a III-a el (masculin, neutru) ei (masculin)
ea (feminin) ele (neutru, feminin)
Pronumele personal la cazul vocativ
PERSOANĂ SINGULAR PLURAL
pers. a II-a tu voi
Pronumele personal la cazul acuzativ
PERSOANĂ SINGULAR PLURAL
ACCENTUAT NEACCENTUAT ACCENTUAT NEACCEN
pers. I mine mă noi ne
pers. a II-a tine te voi vă
pers. a III-a el (masculin, neutru) îl, l (masculin, neutru) ei (masculin) îi, i (mascu
ea (feminin) o (feminin) ele (neutru, feminin) le (neutru,
! La acuzativ, formele accentuate sunt întotdeauna însoțite de prepoziții.
Pe mine mă cheamă Cristian. (pe cine cheamă? pe mine)
! Formele neaccentuate determină totdeauna un verb și pot fi folosite
singure sau împreună cu formele accentuate cu prepoziția pe (dublă
exprimare).
Mă strigă mama. (mă – formă neaccentuată)
Pe mine mă strigă mama. (pe mine mă – formă accentuată + formă
neaccentuată – dublă exprimare)
Pronumele personal la cazul dativ
PERSOANĂ SINGULAR PLURAL
ACCENTUAT NEACCENTUAT ACCENTUAT NEACCEN
pers. I mie îmi, mi nouă ne, ni
pers. a II-a ție îți, ți vouă vă, vi
pers. a III-a lui (masc, îi, i (masculin, neutru, feminin) lor (masculin, neutru, feminin) le, li (mascu
neutru)
ei (feminin)
Pronumele personal la cazul genitiv
PERSOANĂ SINGULAR PLURAL
pers. a III-a (al, a, ai, ale) lui (masculin, neutru) (al, a, ai, ale) lor (masculin, neutru, feminin)
(al, a, ai, ale) ei (feminin)
Alte forme de pronume personal pentru persoana a III-a
La persoana a III-a a pronumelui personal, pe lângă pronumele el, ea,
ei, ele, se pot folosi și alte forme de pronume personal – dânsul, dânsa,
dânșii, dânsele, considerate a fi o variantă de adresare mai politicoasă
decât cea cu formele de bază. Aceste pronume sunt provenite din formele
vechi ale pronumelui personal (însul, însa, înșii, însele), păstrate în limba
curentă sub forma unor derivate cu prepozițiile întru, dintru, printru (într-
însul, dintr-însul, printr-însul, într-înșii, dintr-înșii, printr-
înșii, într-însa, dintr-însa).
PERSOANĂ CAZ SINGULAR PLURAL
pers. a III-a N. Ac. dânsul (masculin) dânșii (masculin)
dânsa (feminin) dânsele (feminin)
D. G. dânsului (masculin) dânșilor (masculin)
dânsei (feminin) dânselor (feminin)
Funcțiile sintactice ale pronumelui personal
În funcție de cazuri, pronumele personal poate avea următoarele funcții
sintactice:

Funcțiile sintactice ale pronumelui personal la cazul nominativ

subiect
Noi mergem la școală. (cine mergem? noi)
! Spune tu, măi Ioane… (cine spune? tu; subiect, chiar dacă urmează un
substantiv la vocativ; vezi mai jos exemplu cu pronume la vocativ)
nume predicativ
Fratele meu este el. (cine este fratele? el)
Invitații suntem noi. (cine sunt invitații? noi)
Grija mea sunt ei. (cine sunt grija? ei)
Funcțiile sintactice ale pronumelui personal la cazul acuzativ
complement direct
! Pronumele neaccentuate determină totdeauna un verb și are funcția
sintactică de complement direct.
Mă crede mama. (pe cine crede? (pe mine) mă – forma neaccentuată)
Pe mine mă crede. (pe cine crede? pe mine mă – dublă exprimare, formă
accentuată + formă neaccentuată)
Crede-mă pe mine. (pe cine crede? pe mine mă – dublă exprimare, formă
accentuată + formă neaccentuată)