Caracterizarea personajului Maitreyi

Maitreyi este personajul principal al romanului “Maitreyi” de

Mircea Eliade. Portretul ei se realizeaza subiectiv.
Mijloacele de caracterizare sunt diverse. Naratorul recurge
atat la mijloace de caracterizare directa, de catre narator si de
catre alte personaje cat si la mijloace de caracterizare indirecta
prin fapte, atitudini, gesturi. Maitreyi apare asa cum a cunoscut-o
Allan. Misterul eroinei reiese din comportamentul sau. Maitreyi
apare indiferenta, dispretuitoare, provocatoare, profunda si
complexa.
Maitreyi apartinte unor orizonturi geografice si spirituale
incarcate de semnificatii. In India cultul pentru femeie atinge
culmea spirituala. Aici orice femeie, orice domnisoara este o zeita
“India nu vede in femeie nicio fecioara, nicio domnisoara. Vede
numai zeita, jertfa creatoare, mama. Orice femeie este adorata
deoarece este sau va fi mama”. Portretul fizic apare chiar din
incipitul romanului cand Allan marturiseste ca Maitreyi, la prima
vedere nu ii facuse o impresie placuta: “Mi se parea urata cu ochii
ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii
puternici de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct
trecut in copt.”
Isi aminteste apoi, prima vizita in casa lui Narendra Sen.
“Maitreyi mi s-a parut atunci mult mai frumoasa, in sari de culoarea
ceaiului palid, cu papuci albi cusuti in argint, cu salul asemenea
cireselor galbene si buclele ei prea negri, ochii ei prea mari”. Ea
avea un zambet timid si vorbea limba engleza fluent. Ea devenise
pentru Allan o fiinta misterioasa “nu izbuteam sa inteleg ce taina
ascunde faptura aceasta”.
Atractia englezului fata de Maitreyi se face treptat pe masura
ce intalnirile lor se indesesc. Allan intelege ca pentru Maitreyi
notiunea de iubire este mult mai cuprinzatoare. Nunta de la Lacuri
este un moment sacru: “Ma leg de tine pamantule, ca eu voi fi a lui
Allan si a nimanuia altuia”.
Asadar, Maitreyi simbolizeaza eternul feminin, ea poarta
amprenta iubirii senzuale dar si spirituale.