1.

RETELE DE TELECOMUNICATII

a) Cerintele impuse retelelor de catre serviciile vocale-video

-serviciile vocale/video sunt cunoscute ca servicii ISOCRONE, cee ace inseamna ca transmisia si
receptia trebuie sa fie sincronizate
-pot fi acceptate intarzieri intre transmisie-receptie , dar in limit precizate (<150ms)
-de asemenea variatia intarzierii (JITTERUL) tranzitiilor in transmiterea pachetelor de date care
contin semnale vocale/video, trebuie sa fie foarte redusa (cativa ms) pt a se asigura calitatea com.
-O cantitate mica de erori poate fi tolerata fara a afecta mult calitatea com (rata erorilor <5%)
-Sursele de semnal vocal/video ofera semnale analogice , cee ace presupune conversia semn.
analogice-semn digitale (transmise prin reteaua de telecom)si conversia semnalelor digitale-
>analogice la destinatie.
-A 3-a caract. A semn. vocale/video este accea ca sursa de semnal produce un trafic relativ const.

b) Cerintele impuse retelelor de catre serviciile de date

-Serviciile si transmisiunile de date nu necesita sincronizare intre transmitator-receptor,

deoarece pot fi acceptate intarzieri le receptia pachetelor de date.
-Transmisiunile de date sunt insa foarte sensibile la erori.Pentru ca inf. Receptionata sa fie
acceptata este necesar sa nu fie afectata de erori, ceea ce impune retelei de telecom cerinte de
detectie si corectie a erorilor.
-Fluxurile de inf. de date sunt transmise in rafala (burst), cee ace inseamna ca o mare cant. de
inf. este transmisa intr-o scurta perioada de timp, urmata de o pauza.Aceasta caract. trebuie
avuta in vedere in faza de proiectare a retelei de date.

2. SISTEME DE TRANSMISIUNI DIGITALE:

Fibra optică este un mediu de transmisie transparent la radiaţia luminoasă, format dintr-un miez
dielectric (sticlă sau material plastic) înconjurat de un înveliş dielectric cu indice de
refracţie mai scăzut. Fibrele optice sunt utilizate pentru transmisiuni pe distanţe foarte
mari (continentale, oceanice), dar pot fi folosite şi pentru distanţe foarte mici. Pentru semnalul
digital, cea mai bună soluţie este transmisia pe fibră optică, ce permite regenerarea pe secţiuni
mai mari de 50 km. În sistemele optice de transmisie, fibrele optice (FO) se utilizează ca mediu
de transmisie, înlocuind cablurile conventionale, faţă de care prezintă o serie de caracteristici net
superioare: imunitatea la interferenţele electromagnetice, izolarea electrică a transmiţătorului
de receptor, absenţa problemelor legate de scurtcircuitare şi străpungere, pierderi reduse,
lărgime de bandă extrem de ridicată, reducerea volumului, a greutăţii şi a preţului de cost.
Există şi două mari dezavantaje importante ale transmisiilor pe fibră optică şi anume atenuarea
în fibră şi dispersia
 Structura fibrei optice

Un conductor de fibră optică este format din următoarele părţi aşa cum reiese din fig. 1: 1. miezul –
centrul subţire al fibrei pe unde circulă lumina; 2. învelişul – material plastic; 3. mediul protector-
înveliş de plastic care protejează fibra de eventualele deteriorări şi de umezeală
Din punct de vedere tehnic transmisia datelor prin fibra optică se bazează pe conversia impulsurilor
electrice în lumină. Aceasta este apoi transmisă prin mănunchiuri de fibre optice până la
destinaţie, unde este reconvertită în impulsuri electrice.

De asemneea fibrele optice mai pot fi clasificate astfel: - single-mode (monomodală). Acestea au
miezul de 9 microni în diametru şi transmit lumina de la laser în infraroşu (lungimea de undă
este de la 1300 nm până la 1550 nm). - multi-mode (multimodală). Fibrele optice multi-mode au
miezul de 62.5 microni în diametru şi transmit lumina în infraroşu de la LED-uri (lungimea de
undă de la 850nm la 1300nm). Pentru fibrele optice făcute din plastic cu miezul de până la
1 milimetru diametru şi lungimea de undă de 650nm, lumina roşie transmisă prin acestea este
vizibilă.