ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

AGENŢIA RELAŢII FUNCIARE ŞI CADASTRU

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE AL REPUBLICII
MOLDOVA
ASOCIAŢIA REPUBLICANĂ DE STAT PENTRU PROTECŢIA SOLURILOR
INSTITUTUL DE PEDOLOGIE, AGROCHIMIE ŞI PROTECŢIE A SOLULUI
„NICOLAE DIMO”

V. Cerbari
● coordonator ●

Monitoringul calităţii solurilor

Republicii Moldova
(baza de date, concluzii, prognoze, recomandări)

Pontos
Chişinău – 2008
1
 Monografia a fost examinată şi adoptată pentru publicare la Consiliul Ştiinţific
al Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului,
procesul verbal nr. 8 din 22 mai 2009

Referenţi ştiinţifici
Dr. hab. în şt. agricole Alexandru Rusu
Dr. hab. în şt. biologice Vasile Alexeev

Colegiul de redacţie
Membrul corespondent al ASM, dr. hab. în şt. agricole Serafim Andrieş
Dr. hab. în şt. agricole Valerian Cerbari
Dr. în şt. agricole Vladimir Filipciuc
Dr. în şt. agricole Tamara Leah

Redactor responsabil
Membrul corespondent al ASM, dr. hab. în şt. agricole Serafim Andrieş

Responsabil de ediţie
Dr. şt. geografice Dumitru Balteanschi

2
Coordonator şi executor principal al lucrărilor pentru introducerea monitoringului calităţii
solurilor pe poligoanele-cheie, dr. hab. în şt. agricole, profesor universitar - V. Cerbari

Autorii:
I. Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru
2. Bannicov A. – director general;
3. Crigan S. – vicedirector general;
4. Luchian V. – şef secţie protecţia solurilor şi monitoringul funciar.
II. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
1. Spivacenco A. – viceministru

III. Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”

Laboratorul Pedologie
1. Cerbari V. - şef laborator, doctor (dr.) habilitat (hab.) în ştiinţe (şt.) agricole,
profesor universitar;
2. Leah Tamara - cercetător ştiinţific coordonator (c.s.c.), dr. şt. agricole;
3. Balan Tatiana - cercetător ştiinţific (c. s.);
4. Lungu Marina - c. s..
5. Varlamov E. - c. s.
6. Burghelea A. - c. s.
Laboratorul Combaterea Eroziunii Solurilor
1. Constantinov I. - dr. hab. şt. agricole, profesor universitar;
2. Dobrovolschii G. – cercetător ştiinţific superior (c. s. s).
Laboratorul Ameliorarea Solurilor
1. Filipciuc V. - şef laborator, dr. şt. agricole;
2. Chiriliuc V. - c. s.c., dr. şt. agricole;
3. Rozloga Iu. - c. s.c., dr. şt. agricole;
Laboratorul Agrochimie
1. Andrieş S. - şef laborator, dr. hab. şt. agricole, membru corespondent al AŞM;
2. Donos A. - c. s. c., dr. şt. agricole;
3. Lungu V. - c. s. c., dr. şt. agricole;
4. Leah N. - c. s. s.
Laboratorul Îngrăşăminte Organice şi Fertilitatea Solurilor
1. Banaru A. - şef laborator, dr. şt. agricole;
2. Plămădeală V. - c. s. c., dr. şt. agricole;
3. Siuris A. - c. s. c., dr. şt. agricole;
Grupa Microbiologia Solului
1. Senicovscaia Irina - şef grupă, dr. şt. biologice;
3
 2. Marinescu Calina - c. s. c., dr. şt. biologice;
3. Demcenco Elena - dr. şt. biologice;

CUPRINS Pag.

Introducere 6
1. Modificarea structurii fondului funciar în rezultatul reformei agrare:
studiu comparativ, anii 1989 – 2007 (Bannicov A., Crigan S.) 8
2. Zonele pedoclimatice şi starea actuală de calitate a învelişului de sol
al Moldovei (Cerbari V., Spivacenco A., Luchian V.) 15
3. Metodica efectuării cercetărilor pedologice de monitoring pe poligoanele-cheie
(Cerbari V., Luchian V.) 38
4. Monitoringul stării de calitate a solurilor zonale
(alcătuitor responsabil Cerbari V.) 56
4.1. Solurile cenuşii (griziomurile) din zona moderat călduroasă semiumedă
a Moldovei de Nord (Cerbari V., Leah Tamara) 56
4.2. Solurile cenuşii (griziomurile) din zona călduroasă semiumedă a Moldovei
Centrale ((Cerbari V., Lungu Marina) 69
4.3. Cernoziomurile tipice din zona călduroasă semiumedă a Moldovei de Nord
((Cerbari V., Balan Tatiana) 99
4.4. Impactul modului de folosinţă agricolă a terenurilor asupra biotei cernoziomurilor
tipice (Senicovscaia Irina, Marinescu Calina, Balan Tatiana) 173
4.5. Cernoziomurile levigate din zona călduroasă semiumedă a Moldovei Centrale
(Cerbari V., Lungu Marina) 181
4.6. Cernoziomurile tipice şi stagnice din zona călduroasă semiumedă a Moldovei
Centrale (Cerbari V., Leah Tamara) 189
4.7 Cernoziomurile obişnuite din zona călduroasă semiumedă a Moldovei Centrale
(Cerbari V.) 209
4.8. Cernoziomurile obişnuite din zona călduroasă secetoasă a Moldovei de
Sud - est (Cerbari V.) 222
4.9. Cernoziomurile sudice (kastanice) şi obişnuite din zona călduroasă secetoasă
a Moldovei de Sud-vest (Cerbari V., Varlamov E.) 241
5. Monitoringul solurilor soloneţizate automorfe din zona călduroasă semiumedă
a Moldovei Centrale (Filipciuc V., Chiriliuc V., Rozloga Iu.) 265
5.1. Caracteristica însuşirilor iniţiale ale soloneţului cernoziomic automorf arabil 268
5.2. Eficacitatea sistemului de măsuri ameliorative aplicate pe soloneţ cernoziomic 273
automorf
6. Monitoringul pedoerozional (alcătuitor responsabil Cerbari V.) 288
6.1. Monitoringul pedoerozional bazat pe rezultatele ridicărilor pedologice periodice
(Cerbari V.) 288
6.2. Monitoringul proceselor erozionale pe cernoziomurile obişnuite din zona Codrilor
(Cerbari V., Burghelea A.) 289
6.3. Recomandări privind combaterea eroziunii solurilor pe terenurile cu destinaţie
agricolă
306
(Cerbari V., Constantinov I., Dobrovolschii Gr.)
4
 7. Monitoringul agrochimic (alcătuitor responsabil Andrieş S.) 324
7.1. Impactul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii solurilor cenuşii din
Moldova Centrală (Lungu V., Andrieş S.) 337
7.2. Impactul utilizării la arabil şi a îngrăşămintelor chimice asupra calităţii biotei solurilor
cenuşii din Moldova Centrală (Senicovscaia Irina, Marinescu Calina, Demcenco
Elena, Lungu V.) 346
7.3. Impactul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii cernoziomurilor
levigate (cambice) din Moldova Centrală (Leah N., Leah Tamara, Andrieş S.) 353
7.4. Impactul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii biotei solurilor levigate
din Moldova Centrală (Marinescu Calina, Senicovscaia Irina, Leah N., Bulat Ludmila) 361
7.5. Starea de calitate a cernoziomurilor tipice din Moldova de Nord în condiţii
de utilizare intensivă în circuitul agricol (Donos A., Andrieş S.) 373
7.6. Starea de calitate a cernoziomurilor tipice din Moldova de Nord-est în condiţii de
utilizare intensivă în circuitul agricol (Leah N, Leah Tamara, Andrieş S.) 369
7.7. Impactul îngrăşămintelor asupra cernoziomurilor carbonatice din Moldova de Sud-
vest (Donos A., Andrieş S.) 381
7.8. Impactul îngrăşămintelor chimice asupra cernoziomurilor obişnuite
din Moldova de Sud-vest (Donos A., Andrieş S.) 390
7.9. Impactul sistemului existent de agricultură asupra conţinutului în sol
a metalelor grele şi reziduurilor de pesticide (Leah Tamara, Tumanova Ana) 399
8. Starea humică a solurilor şi metodele de remediere (alcătuitor responsabil
Banaru A.) 405
8.1. Evoluţia bilanţului humusului în solurile arabile în perioada anilor 1971-2005
(Banaru A., Plămădeală V.) 405
8.2. Postacţiunea îngrăşămintelor organice asupra calităţii cernoziomurilor levigate
(Banaru A., Plămădeală V.) 411
8.3. Impactul îngrăşămintelor organice asupra calităţii cernoziomurilor obişnuite erodate
(Siuris A.) 419
9. Impactului apelor uzate asupra calităţii (poluării) solurilor
(alcătuitor responsabil Plămădeală V) 425
9.1. Impactul apelor uzate de la câmpurile de filtrare a Combinatului de produse
alimentare din municipiul Bălţi asupra calităţii solului (Plămădeală V., Banaru A.) 428
9.2. Impactul apelor uzate de la câmpurile de filtrare a Fabricii de zahar din oraşul
Făleşti asupra calităţii solurilor (Plămădeală V., Banaru A.) 439
9.3. Modificările indicilor fizico-chimici şi agrochimici a solurilor sub influenţa apelor
uzate din industria alimentară şi procedee de diminuare a factorilor restrictivi(Plămădeală
V., Banaru A.) 450
9.4. Postacţiunea irigării cu ape necondiţionate de la complexele zootehnice asupra
calităţii cernoziomurilor (Plămădeală V., Banaru A.) 460
Concluzii, prognoze, recomandări generale 470
Încheiere 479
Bibliografie 480

5
 Introducere
Noi n-am moştenit pământul de la strămoşi,
l-am luat cu împrumut de la urmaşi
Obiectivul principal al secolului XXI atât pentru Republica Moldova (RM), cât şi pentru
întreaga comunitate mondială este păstrarea pe termen lung a stării de calitate şi capacităţii de
producţie a învelişului de sol, concomitent cu protecţia mediului ambiant. După componenţa şi fertilitatea
lor naturală, solurile Moldovei fac parte din categoria celor mai valoroase, caracterizându-se şi printr-o
remarcabilă diversitate, legată de variaţiile zonalităţii orizontale şi verticale locale, condiţiile climatice şi geologice.
Ţinând cont de tendinţele globale în ritmurile deprecierii şi pierderilor irecuperabile de
suprafeţe agricole, precum şi în dezvoltarea agriculturii, problema păstrării calităţii învelişului de sol pe
terenurile agricole devine pentru statul nostru o preocupare strategică de securitate naţională.
Din punct de vedere economic, solurile Republicii Moldova constituie componenţa cea mai valoroasă a
resurselor naturale. Ignorarea necesităţii de a întreţine şi proteja capacităţile biologice regenerative ale solurilor şi
mediului, supraexploatările intensive din ultimele 3-4 decenii s-au soldat cu extenuarea ecologică a solurilor şi
scăderea randamentului scontat.
Pentru soluţionarea problemelor legate de degradarea solurilor şi înrăutăţirea situaţiei ecologice
în ţară este necesar de a implementa o strategie statală privind utilizarea raţională, protecţia şi
combaterea proceselor de degradare a acestora. Primul pas în această direcţie poate fi monitorizarea
stării de calitate a resurselor funciare prin introducerea Monitoringului calităţii solurilor.
Introducerea Monitoringului calităţii solurilor în Moldova în anii 2005-2008 a fost
prevăzută prin Hotărârea Parlamentului Nr. 415-XV din 24. 11. 2003, partea II, punctul 2,
acţiunea „a”. Parlamentul Republicii Moldova, îngrijorat de starea mediului şi învelişului de sol, în
anul 2003 a aprobat Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008.
Obiectivul 2 al acestui Plan prevede asigurarea populaţiei cu soluri calitative, nedegradate, ecologic
mai pure. Pentru realizarea acestui obiectiv a fost prevăzută activitatea „Introducerea monitoringului
calităţii solurilor”, executor - Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, partener – Institutul de Pedologie,
Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo” (IPAPS „N. Dimo”).
Reieşind din sursele financiare existente, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a comandat
Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo” introducerea
monitoringului calităţii solurilor pe poligoane - cheie. În perioada anilor 2005-2008 au fost efectuate
lucrări pedologice de monitoring pentru crearea bazei iniţiale de date privind starea de calitate a
principalelor tipuri şi subtipuri de soluri zonale. Pe terenuri arabile tipice (suprafeţe orizontale) s-au
6
amplasat cca 30 de poligoane – cheie în cadrul cărora s-au apreciat valorile principalelor însuşiri ale
solurilor. Pentru unele subtipuri de soluri zonale au fost amplasate poligoane-cheie şi pe terenurile
înţelenite, ceea ce a dat posibilitate de a aprecia gradul de degradare a însuşirilor solurilor arabile sub
influenţa factorilor antropici, precum şi viteza de remediere a acestor însuşiri sub influenţa vegetaţiei
naturale restabilite.
În baza poligoanelor de monitoring amplasate pe variantele principale ale experienţelor de
lungă durată s-a depistat influenţa îngrăşămintelor organice şi minerale şi a diferitor măsuri agrotehnice
şi ameliorative asupra stării de calitate a solurilor zonale. Datele obţinute au permis de a elabora
prognoze şi de a recomanda în set de măsuri si acţiuni pentru diminuarea consecinţelor factorilor
ecopedologici nefavorabili.
Aprecierea gradului de poluare a solurilor cu metale grele şi reziduuri de pesticide a dat
posibilitate de a evolua pretabilitatea solurilor Moldovei pentru utilizarea în agricultura ecologică.
În cadrul primei determinări a valorilor parametrilor indicilor ecopedologici de monitoring s-a
considerat necesară evaluarea majorităţii acestora, urmând ca în lucrările ulterioare vor fi determinaţi
numai acei indici care pot suferi modificări într-un timp relativ scurt. Îndesirea în viitor a reţelei de
poligoane – cheie de monitoring va permite un grad mai sporit de reprezentativitate a tuturor
folosinţelor şi unităţilor de sol.
În lucrarea actuală se prezintă datele obţinute în cadrul primei determinări a însuşirilor solurilor
în reţeaua amplasată de poligoane–cheie de monitoring, precum şi unele rezultate cu aspect de
monitoring, obţinute în procesul de cercetări pedologice efectuate de Institutul de Pedologie,
Agrochimie şi Protecţie a Solului ”Nicolae Dimo” şi alte instituţii pe parcursul mai multor ani.
Depistarea operativă şi la timp prin cercetări repetate a nivelurilor critice a tuturor factorilor şi
proprietăţilor solurilor luate la evidenţă va face posibilă efectuarea măsurilor necesare privind
diminuarea tendinţelor nefavorabile prin intermediul introducerii unor modificări necesare în procesul
tehnologic.
Baza iniţială de date a monitoringului calităţii solurilor va da posibilitate organelor
administraţiei publice republicane şi locale să implementeze ştiinţific argumentat setul necesar de
acţiuni şi măsuri pentru păstrarea pe termen lung a fertilităţii şi capacităţii de producţie a solurilor,
pentru a evita poluarea acestora cu pesticide şi alte substanţe toxice. Totodată lucrarea poate fi folosită
ca îndrumar pentru profesorii şi studenţii universităţilor şi colegiilor de la specialităţile pedologie,
agrochimie, agronomie, ecologie, biologie, precum şi pentru fermierii şi agenţii economici din
agricultură.

7
 Modificarea structurii fondului funciar în rezultatul reformei agrare: studiu
comparativ, anii 1989 - 2007
(Bannicov A., Crigan S.)

Fondul funciar al Republicii Moldova reprezintă un bun naţional, avuţie inestimabilă a întregului
popor, care, indiferent de forma de proprietate trebuie să fie folosit corespunzător intereselor dezvoltării
economiei naţionale, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Resursele funciare sunt
mijlocul principal de producţie în agricultură pentru obţinerea produselor necesare populaţiei. De
atitudinea faţă de pământ depinde securitatea alimentară şi situaţia economică a ţării. Dezvoltarea
socio-economică durabilă a republicii este posibilă numai prin menţinerea pe termen lung a capacităţii
de producţie agricolă şi silvică a terenurilor.
Fonful funciar, în principal învelişul de sol, reprezintă spaţiul în care sunt implicaţi în ansamblu
factorii naturali, socio-economici şi culturali. Fertilitatea solurilor nu este unica valoare a fondului
funciar. O importanţă deosebită o au şi alte funcţii ale învelişului de sol – ecologică, sanitară şi ca
mediu de acumulare, descompunere, transformare şi migrare a substanţelor şi energiei. În legătură cu
intensificarea presingului antropic asupra mediului ambiant, administrarea, repartizarea raţională în
cadrul economiei naţionale, utilizarea durabilă a fondului funciar (învelişului de sol), devine una din
principalele obiective strategice în realizarea problemelor ecologice şi economice ce ţin de schimbarea
climei, combaterea deşertificării, conservarea biodiversităţii, combaterea sărăciei.
Agroecosistemele, create în cadrul fondului funciar, fiind sisteme deschise, sunt continuu
supuse unor variate perturbaţii. În situaţia când aceste perturbaţii depăşesc capacitatea de autoreglare a
ecosistemelor, echilibrul ecologic este în mod ireversibil distrus. Apariţia şi instalarea dezechilibrului
este o urmare a intervenţiei nechibzuite a omului (Buletin de monitoring..., 1993,1995, 1996, 2000;
Programul Naţional complex......, 2001; Programul complex de valorificare ...., 2004; Ursu, 2000).
În aspect istoric în structura fondului funciar s-au petrecut modificări esenţiale. Până în secolul
al XVIII teritoriul Moldovei avea un grad redus de valorificare agricolă. Terenurile arabile erau localizate
numai în jurul localităţilor rurale. Predominau pajiştile naturale şi pădurile. Situaţia s-a schimbat brusc
după anul 1812 când Basarabia a devenit provincie a Imperiului Rus. Dezvoltarea economiei, stabilitatea
politică, creşterea numărului populaţiei au conduc la valorificarea intensivă a terenurilor la arabil
Conform datelor tabelului 1.1 (Bejan, 2006) cota terenurilor arabile şi plantaţiilor pomiviticole s-au
majorat de la cca 12,4 la sută în anul 1812 până la 64,4 în anul 2008, crescând de 5 ori. Valorificarea
terenurilor în agricultură s-a intensificat în deosebi în a doua jumătate a secolului XIX. Cel mai înalt
nivel de utilizare la arabil şi sub plantaţii multianuale a teritoriului Moldovei a fost atins în anul 1900

8
(70,4 la sută din suprafaţa totală). Ca rezultat al extinderii extreme a terenurilor arabile pe parcurs de 50
ani (1850 - 1900) au fost defrişate cca 100 mii ha de păduri şi desţelenite cca 1,5 mln ha de păşuni şi
fâneţe (Bejan, 2006). Acest fapt a condus la intensificarea masivă a eroziunii solurilor şi degradarea
tuturor componentelor mediului.
Tabelul 1.1

Dinamica structurii fondului funciar în Basarabia şi Republica Moldova

în anii 1812 – 2008 1 (Bejan,2006)

Total Arabil Plantaţii Pajişti Păduri Alte

Anii multianuale terenuri
mii mii mii mii mii mii
ha % ha % ha % ha % ha % ha %
1812 4511 100 516 11,4 46 1,0 2200 48,8 547 12,1 1202 26,7
1853 3600 100 1210 33,6 75 2,1 1947 54,1 276 7,7 91 2,5
1900 3499 100 2320 67,3 109 3,1 597 17,3 211 6,1 213 6,2
1950 3297 100 2124 64,4 177 5,4 542 16,5 231 7,0 222 6,7
1980 3376 100 1813 53,7 352 10,5 376 11,1 382 11,3 453 13,4
2008 3385 100 1822 53,8 303 9,0 360 10,6 453 13,5 444 13,1

Pe parcursul anilor 1900 – 1950 structura fondului funciar rămâne mai mult sau mai puţin
stabilă. Scad ritmurile de defrişare a pădurilor, cresc considerabil suprafeţele ocupate de plantaţii
multianuale. S-au început lucrări de restabilire a plantaţiilor forestiere. Aceste procese au continuat şi în
următorii ani (până în anul 1990).
Situaţia comparativă în utilizarea fondului funciar până la implementarea reformei agrare (anul
1989) şi recentă (postprivatizaţională) este prezentată în figura 1.1, tabelele 1.2 şi 1.3 (Cadastrul
fondului funciar al RM din anul 1989, pag. 6-9 şi cadastrul fondului funciar al RM din anul 2007, pag.
12-27). Fondul funciar al RM la 1.01.2007 constituie 3384,6 mii ha. Terenurile agricole ocupă 2511,8
mii ha sau 74,2 la sută, inclusiv terenuri arabile – 1820,1 ha sau 53,8 la sută, pârloage – 25,7 mii ha
sau 0,7 la sută, plantaţii pomiviticole –301,8mii ha 8,9 sau la sută, fâneţe – 2,3 mii ha sau 0,1 la sută,
pajişti –361,9 mii ha sau 10,7 la sută din suprafaţa totală a fondului funciar. Pe locuitor revine numai
0,59 ha terenuri arabile şi plantaţii pomiviticole, inclusiv 0,48 ha teren arabil.
Alte categorii de terenuri (872,8 mii ha sau 25,8 la sută) sunt utilizate în următor: degradate în
stadiul de ameliorare – 4,0 mii ha sau 0,1 la sută; sub păduri, crânguri, tufari – 450,9 mii ha sau 13,3 la
sută, inclusiv perdele forestiere – 31,0 mii ha sau 0,9 la sută; sub mlaştini – 20,0 mii ha sau 0,6 la sută;
sub apă – 76,3 mii ha sau 2,3 la sută; sub drumuri, străzi, pieţe, construcţii şi curţi – 234,5 mii ha sau
6,9 la sută; sub râpe (ravene) – 11,8 mii ha sau 0,3 la sută; sub alunecări de teren – 25,5 mii ha sau 0,8

9
la sută; deteriorate antropic (cariere industriale şi locale, gropi pentru siloz părăsite, terenuri
decopertate etc.) – 49,8 mii ha sau 1,3 la sută din suprafaţa totală a fondului funciar.

Tabelul 1.2
Situaţia comparativă în utilizarea fondului funciar al Republicii Moldova până şi după
implementarea reformei agrare

Diferenţa în anul
Categoria de teren a. 1989 a. 2007 2007 faţă de anul
mii ha % mii ha % 1989, mii ha
Numărul deţinătorilor de teren 9 818 2 338 120 + 2 328302
Arabil 1819.7 53,9 1820,1 53,8 + 0,4
Pârloagă - - 25,7 0,7 +25,7
Plantaţii pomiviticole,
410,4 12,2 301,8 8,9 -108,6
inclusiv:
livezi 190,7 5,7 131,5 3,9 -59,2
vii 182,1 5,4 124,4 3,7 -57,7
alte plantaţii 37,6 1,1 45,9 1,4 +8,3
Fâneţe 3,7 0,1 2,3 0,1 - 1,4
Păşuni 345,1 10,2 361,9 10,7 -16,8
Total terenuri agricole 2578,9 76,4 2511,8 74,2 - 67,1
Terenuri în stadiul de
6,1 0,2 4,0 0,1 - 2,1
ameliorare
Păduri, crânguri, tufari,
415,7 12,3 450,9 13,3 +35,3
inclusiv:
perdele forestiere 31,0 0,9 31,0 0,9 0
Mlaştini 17,0 0,5 20,0 0,6 +3,0
Ape 72,6 2,2 76,3 2,3 + 3,7
Drumuri, străzi, pieţe,
210,1 6,2 234,5 6,9 + 24,4
construcţii şi curţi
Alte terenuri neproductive,
75,6 2,2 87,1 2,6 + 1,5
inclusiv:
antropic deteriorate 33,2 1,0 45,3 1,3 + 12,1
râpe (ravene) 12,4 0,3 11,8 0,3 - 0,6
alunecări cu deteriorarea totală
30,0 0,9 25,5 0,8 - 4,5
a învelişului de sol
Total terenuri neagricole 797,1 23,6 872,8 25,8 + 75,7
Total pe republică 3376,0 100,0 3384,6 100,0 + 8,4
Sursă: Cadastrul Funciar al Republicii Moldova din anii 1989 şi 2007

10
 Tabelul 1.3
Situaţia comparativă în utilizarea fondului funciar cu destinaţie agricolă
(numărător – până la privatizare, numitor – după privatizare)

Nr. Numărul Suprafaţa totală Suprafaţa

Categoria de destinaţie a
ord. deţinătorilor unităţilor de
terenurilor mii ha %
funciari producţie, ha
Terenurile proprietate
1 1307 789,1 33,6 604
publică a statului
295 270,1 13,7 669
(întreprinderi de stat)
Terenurile proprietate --- --- --- ---
2
publică a raioanelor 20899 22,1 1,1 1,1
Terenurile proprietate --- --- --- ---
3
privată, inclusiv: 1257214 1681,9 85,2 1,3
--- --- --- ---
3.1 Cooperative de producţie
239 152,4 7,7 638
--- --- --- ---
3.2 Societăţi pe acţiuni
80 46,8 2,4 585
Societăţi cu răspundere --- --- --- ---
3.3
limitată 1342 620,3 31,4 462
--- --- --- ---
3.4 Gospodării ţărăneşti
390380 572,0 29,0 1,5
--- --- --- ---
3.5 Mănăstiri
49 0,4 - 8,2
Terenuri lucrate de sine --- --- --- ---
3.6
stătător 771415 212,8 10,8 0,3
--- --- --- ---
3.7 Loturi pomicole
27968 2,0 0,1 0,07
--- --- --- ---
3.8 Loturi auxiliare
2305 0,2 - 0,1
3.9 Alte terenuri proprietate --- --- --- ---
privată 63400 75,0 3,8 1,1
1845 2345,3 100,0 1271
Total pe republică
1326787 1951,1 100,0 1,5

Sursă: Cadastrul Funciar al Republicii Moldova din anii 1989 şi 2007

Terenurile cu destinaţie agricolă în proprietate privată si de stat, utilizate de diferiţi agenţi

economici, ocupă 1974,1 mii ha sau 58,3 la sută din suprafaţa totală a fondului funciar. În proprietate
privată se află 1681,9 mii ha sau 85,2 la sută, numărul deţinătorilor funciari s-a majorat de la 1845 în
anii 1989-1991 până la 1257214 în prezent. Numărul gospodăriilor cu diverse forme juridico-
organizatorice şi suprafaţa acestora este prezentată în tabelul 1.2.

11
 Datele tabelului 1.2 demonstrează că din suprafaţa totală a terenurilor private cu destinaţie
agricolă (1 mln 681,5 mii ha) de către întreprinderile agricole colective de diferită formă organizatorică
– juridică sunt utilizate 819,5 mii ha sau 48,7 la sută din suprafaţa totală. Comparativ cu anii 1997-
2000, în anul 2007 procesul de consolidare a exploataţiilor agricole a progresat, totuşi gospodăriile
ţărăneşti mici (suprafaţa medie 1,5 ha, divizată în 3-4 loturi) ocupă 29 la sută din suprafaţa totală a
terenurilor cu destinaţie agricolă şi 34 la sută din suprafaţa terenurilor cu destinaţie agricolă proprietate
privată. Practica agriculturii mondiale confirmă că o bioproductivitate înaltă a solului în cadrul
exploataţiilor agricole extrem de mici este imposibil de obţinut şi păstrat pe termen lung. Aşa dar,
reforma funciară în Moldova, ca rezultat al unei strategii incorecte, nu a creat condiţii pentru sporirea
fertilităţii solurilor, utilizarea durabilă a terenurilor, sporirea producţiei agricole, exercitând, prin
urmare, un impact negativ asupra economiei ţării. Deci, o problemă generată de reforma funciară este
necesitatea consolidării ulterioare a terenurilor agricole.
Problema consolidării terenurilor agricole trebuie să fie rezolvată prin măsuri organizatorice şi
legislative - crearea cooperativelor de producţie, societăţilor pe acţiuni, formarea pieţei funciare şi

12
condiţiilor pentru arenda ipotecară a pământului pe termen lung. Pentru dezvoltarea pieţei funciare
civilizate şi desfăşurarea operaţiunilor de arendă ipotecară este necesară o bază legislativă perfecţionată
privind efectuarea civilizată a acestor operaţiuni, protecţia dreptului deţinătorilor de teren, a arendaşilor
şi a cumpărătorilor de terenuri. Codul Funciar si legile respective trebuie să prevadă:
- dreptul de posesiune exclusiv naţională asupra terenurilor agricole;
- dreptul de posesiune excluzivă a terenurilor agricole de agricultori;
- limitele proprietăţii funciare a persoanelor fizice şi separat juridice;
- responsabilitatea arendaşilor, deţinătorilor de terenuri şi agenţilor economici pentru amenajarea
terenurilor agricole, protecţia învelişului de sol, conservarea şi sporirea fertilităţii solurilor;
- soluţionarea problemelor privind determinarea rentei funciare, preţului pământului, plăţii de
arendă, impozitului funciar asupra operaţiunilor funciare; ordinii de acumulare şi folosirea
mijloacelor colectate în formă de plăţi funciare;
- dreptul de dispoziţie forţată asupra terenurilor a autorităţii publice în legătură cu consolidarea,
reconfigurarea, concentrarea şi specializarea acestora;
- precizarea formelor şi limitelor supravegherii de stat asupra efectuării tranzacţiilor funciare,
ordinii relaţiilor contractuale privind sectoarele de teren privatizate.
Pârghia principală pentru efectuarea consolidării terenurilor trebuie să devină mecanismele
economice. Aceste mecanisme trebuie să stimuleze formarea exploataţiilor agricole profitabile cu o
suprafaţă mai mare de 200-400 ha (Cerbari, Şveţ, Crigan, 2001).
Cota terenurilor agricole în republică este inadmisibil de mare (74,2%), iar a fondului silvic mai
mică decât cea optimă. În Moldova, ţară amplasată în zona semiumedă de stepă, pentru menţinerea
echilibrului ecologic şi combaterea secetelor, este necesar ca suprafaţa terenurilor împădurite să atingă
18-20 la sută din totalul fondului funciar, iar suprafaţa fâşiilor forestiere de protecţie a câmpurilor – 3-4
la sută din suprafaţa terenurilor arabile. În prezent fâşiile forestiere de protecţie ocupă numai 1,4% din
suprafaţa totală a terenurilor arabile şi plantaţiilor multianuale.
Dezechilibrul ecologic dintre ecosistemele naturale şi antropice, relieful accidentat, ploile
torenţiale, privatizarea nechibzuită a terenurilor agricole condiţionează intensificarea proceselor de
degradare a solurilor şi deşertificare a terenurilor agricole. Implementarea neargumentată a reformei
funciare a condus la accelerarea masivă a proceselor de degradare a solurilor şi la reducerea
substanţială a fertilităţii lor (Cerbari, Leah , 2002; Cerbari, 2008).
Pe parcursul ultimilor 17 ani (1990-2007) din contul terenurilor cu destinaţie agricolă pentru
construcţii şi drumuri au fost alocate cca 30mii ha, inclusiv 11 mii ha terenuri degradate. Acest ritm de

13
micşorare necontrolată a suprafeţei terenurilor agricole este inadmisibil pentru ţară, prin urmare, este
necesară implementarea unor măsuri urgente de reglementare a acestui proces.
Pierderi mari de sol fertil şi de terenuri agricole se înregistrează în rezultatul extinderii eroziunii
solurilor prin apă în suprafaţă şi adâncime. Anual se formează câteva sute de râpi noi cu lungimea
totală de 50 – 70 km, care distrug o suprafaţă de cca 50 ha de terenuri. De pe versanţi se spală cca 26
mln tone de sol fertil, ce este echivalent cu distrugerea a 2000 ha de terenuri agricole. O situaţie
deosebit de gravă s-a creat pe terenurile agricole desecate din luncile Prutului şi Nistrului. Din cauza că
sistemul integral de drenaj nu este curăţat aceste terenuri se salinizează sau se înmlăştinesc treptat şi
riscă sa fie scoase din circuitul agricol, lipsind proprietarii de surse de existenţă.
Repartizarea raţională a fondului funciar în cadrul economiei naţionale şi exploatarea durabilă a
resurselor de sol trebuie să se bazeze pe două principii de bază:
- producerea volumului necesar de producţie agricolă pentru satisfacerea necesităţilor populaţiei
în aceste produse şi pentru export;
- organizarea agriculturii în aşa mod ca procesul de producţie agricolă să asigure protecţia
solurilor, conservarea şi sporirea fertilităţii acestora.
În noile condiţii de trecere de la economia centralizată, dirijată la economia de piaţă obiectivele
protecţiei, ameliorării şi utilizării durabile a terenurilor pot fi realizate în măsura în care statul va
acorda sprijinul necesar pentru integrarea politicii agrare în cadrul unei politici naţionale de protecţie a
resurselor de sol, bazate pe principiile ecologice. Prevenirea şi combaterea degradării terenurilor poate
fi efectuată printr-un sistem complex şi integrat de acţiuni instituţionale, legislative şi sectoriale privind
reglementarea relaţiilor funciare şi efectuarea măsurilor necesare (Cerbari, Andrieş şi alţii, 2001,2004).
Realizarea obiectivelor preconizate este posibilă numai ca rezultat al reglementării de către stat a unor
aspecte ale relaţiilor funciare, punerii în valoare a imaginii solurilor, armonizării la nivel naţional şi
local a activităţilor umane cu potenţialul resurselor funciare. Condiţie obligatorie - repararea de către
agenţii economici a prejudiciului adus prin degradarea terenurilor şi altor resurse naturale şi restabilirea
calităţii lor. În acest scop este necesar de creat: un sistem ierarhic unic de administrare şi control al
proprietăţii funciare; un sistem naţional integrat de cercetare, proiectare şi efectuare a măsurilor de
îmbunătăţiri funciare; ansamblu de mecanisme economice şi juridice de stimulare la nivel naţional şi
local a efectuării măsurilor de îmbunătăţiri funciare (Programul Naţional Complex..., 2001; Cerbari,
Şveţ, Crigan, 2003; Programul complex de valorificare ...., 2004).

14
 1. Zonele pedoclimatice şi starea actuală de calitate a învelişului de sol al
Republicii Moldova
(Cerbari V., Spivacenco A., Luchian V.)

Reţeaua de poligoane-cheie pentru observaţii de monitoring asupra stării de calitate a solurilor a fost
creată în cadrul zonelor pedoclimatice existente în Moldova (fig. 2.1).

Figura 2.1. Harta climatică şi schema amplasării poligoanelor-cheie pe teritoriul Republicii

Moldova
15
 Resursele climatice şi de sol sunt factorii de bază a oricărui sistem de agricultură. Numai o
cunoaştere profundă a acestor factori face posibilă utilizarea durabilă a terenurilor. Fiecare zonă
agropedoclimatică se caracterizează cu anumiţi parametri care favorizează sau limitează folosirea
terenurilor pentru culturile agricole, precum şi aplicarea unui sau altui sistem de lucrare a solului
(Атлас Молдавской ССР, 1978; Cerbari, 2007,). Condiţiile climatice, geomorfologice, litologice şi
antropice influenţează procesele de degradare a solurilor – obiectul principal al observaţiilor pentru
monitoringul calităţii solurilor (Cerbari, 2007, 2008).
Distanţa mare dintre limita de Nord şi cea de Sud a Republicii Moldova, care constituie 350
km, cauzează o zonalitate latitudinală a climei, vegetaţiei şi solurilor. Zonalitatea latitudinală se
intercalează cu cea verticală datorită reliefului accidentat şi altitudinilor absolute mari (200-400 m) a
suprafeţelor primare de denudaţie (podişurilor, culmelor). Astfel, în paralel cu zonalitatea climei,
vegetaţiei de la Nord spre Sud, în Moldova se evidenţiază şi o etajare verticală a resurselor climatice,
vegetaţiei şi solurilor. (Урсу, Крупеников, 1984; Крупеников, Родина, Урсу, 1971; Cerbari, 2007)
Moldova este situată în zona temperată şi se caracterizează printr-o climă moderat continentală,
moderat călduroasă semiumedă în zona de Nord, călduroasă - semiumedă în zona de Centru şi
călduroasă - secetoasă în zona de Sud(Агроклиматические ресурсы Молдавской ССР, 1982; Атлас
Молдавской ССР, 1978). Iarna este blândă şi scurtă (t medie în ianuarie - 3-5) iar vara – caldă şi
lungă (t medie în iulie - 20-22) cu cantităţi scăzute de precipitaţii. Extinderea teritorială a zonelor şi
subzonelor agropedoclimatice ale Moldovei este prezentată în figura 2.1, iar caracteristicile principale
ale acestora şi pretabilitatea lor pentru creşterea unor sau altor culturi agricole sunt redate în tabelul 2.1.
Resursele termice asigură creşterea unui spectru larg de culturi agricole pe întreg teritoriul RM.
Aspectul negativ al climei Moldovei este seceta. Frecvenţa de manifestare a secetei în zece ani
constituie: o dată – în zona de Nord; de 2-3 ori – în zona de Centru; de 3-4 ori – în zona de Sud. Seceta
conduce la intensificarea proceselor de deşertificare a terenurilor şi la scăderea capacităţii lor de
producţie agricolă. Evidenţierea teritoriilor vulnerabile si utilizarea acestora sub culturi rezistente la
secetă cu aplicarea unui sistem adecvat de fertilizare şi lucrare a solului este o problemă primordială.
Moldova se caracterizează cu înveliş de sol complex (fig. 2.2 şi 2.3). Principalele tipuri şi
subtipuri de soluri, evidenţiate în procesul cartării pedologice la scară mare (efectuate de către Institutul
de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului) a fondului funciar cu destinaţie agricolă al Republicii
Moldova (fără raioanele din stânga Nistrului) şi suprafeţele lor pe folosinţe agricole sunt prezentate in
tabelul 2.2.

16
Figura 2.2 . Repartizarea tipurilor şi subtipurilor de sol pe teritoriul Republicii Moldova
(I. Krupenikov; Antonina Rodina; A. Ursu şi a., 1971 )

17
 Tabelul 2.1
Caracteristicile principale ale zonelor şi subzonelor agropedoclimatice ale Republicii Moldova

Zona de Nord Zona de Centru călduroasă

Zona de Sud
moderat călduroasă semiumedă semiumedă
călduroasă-secetoasă
Subzona 2a. Subzona 2.
Câmpia Moldovei de
Indicii Subzona 1. Câmpia Podişul Terasele râurilor
Subzona 1a. Podişul Sud, terasele
Moldovei de Nord, Moldovei Nistru, Prut,
Moldovei de Nord Prutului şi Nistrului
Dealurile Prenistrului Centrale Răut, Bâc, Botna
inferior
etc.
Soluri cenuşii
Cernoziomuri tipice şi Soluri brune şi Cernoziomuri
(griziomuri), Cernoziomuri
cambice, soluri cenuşii cenuşii obişnuite, carbonatice
Solurile zonale principale cernoziomuri luvice şi obişnuite
(griziomuri) (griziomuri) şi sudice (kastanice)
cambice (levigate)
Altitudinile, m 200-300 100-300 200-400 50-200 50-200
Perioada solară, zile cu soare 280-290 290-300 290-300 300-310 310-320
Durata insolaţiei, ore 2000-2050 2050-2100 2100-2150 2100-2200 2200-2300
Temperatura medie anuală, C 7-8 8-8.5 8.5-9.0 9-9.5 9.5-10
Suma de t>10 2750-2850 2750-3050 3000-3150 3000-3250 3100-3350
Suma anuală de precipitaţii, mm 550-630 550-600 550-600 500-550 450-550
Evaporabilitatea potenţială, mm 650-700 700-800 800-820 800-850 850-900
Coeficientul hidrotermic
0,70-0,90 0,65-0,80 0,70-0,80 0,60-0,65 0,50-0, 60
(Ivanov-Vâsoţkii)
Numărul de secete în 10 ani 1 1-2 1-2 2-3 3-4
Durata de vegetaţie 166-167 167-176 178-182 177-182 179-187
perioadei,zile fără îngheţuri 163-179 163-179 175-188 174-189 175-195
Livezi de sămânţoase, Plantaţii viticole, Plantaţii viticole, livezi
Livezi de sămânţoase,
Pretabilitatea pentru principalele sfeclă de zahăr, tutun, livezi, cereale, de sâmburoase, cereale,
sfeclă de zahăr, tutun, Plantaţii viticole,
culturi agricole legume, cereale, floarea- floarea-soarelui, legume irigate, plante
cartof, legume, cereale, livezi
soarelui, culturi legume, culturi pentru producerea
culturi leguminoase
leguminoase (soia) leguminoase uleiurilor volatile
Notă: Media anuală a precipitaţiilor este redată conform datelor tabelului cu corecţia cantităţii precipitaţiilor.
Sursă: Справочник по климату СССР. Выпуск 11. Ленинград, 1965-1968; Атлас Молдавской ССР, 1978; Агроклиматические
ресурсы Молдавской ССР. Ленинград , 1982.

18
 Tabelul 2.2
Repartizarea pe folosinţe a tipurilor şi subtipurilor de sol în cadrul suprafeţei cercetate a fondului
funciar cu destinaţie agricolă a Republicii Moldova (fără raioanele din stânga Nistrului), ha/ %
(Programul complex de valorificare a terenurilor degradate şi sporirea fertilităţii solurilor. Ch. 2004. p.34)

Alte plan-
Nr. Denumirea
Cod Arabil Livezi Vii taţii mul- Fâneţe Păşuni Total
ord. solurilor
tianuale
Brune de pădure
1 01 Brune de pădure 49 263 92 - - 74 478
- 0,02 0,01 - 0,03
Cenuşii de pădure
2 02 Cenuşii deschise 395 89 120 13 8 57 682
de pădure 0,02 0,01 0,01 - - - 0,04
3 03 Cenuşii de pădure 27984 8940 7801 371 30 8980 54106
1,51 0,48 0,42 0,02 - 0,49 2,92
4 04 Cenuşii închise de 47544 7304 7154 591 53 6277 68923
pădure 2,57 0,39 0,38 0,03 0,01 0,34 3,72
Total 75923 16333 15075 975 91 15314 123711
4,10 0,88 0,81 0,05 0,01 0,83 6,68
Cernoziomuri
5 05 Cernoziomuri 39349 4543 720 185 - 6102 50899
podzolite 2,13 0,24 0,04 0,01 0,33 2,75
(luvice)
6 06 Cernoziomuri 247722 27615 17723 1699 116 20201 315076
cambice 13,39 1,49 0,96 0,09 0,01 1,09 17,03
7 07 Cernoziomuri 128835 13207 6026 771 49 6416 155304
tipice 6,96 0,72 0,33 0,04 - 0,35 8,40
(levigate)
8 08 Cernoziomuri 378 - 56 - - 11 445
xero- 0,02 - - 0,02
forestiere
9 09 Cernoziomuri 308163 18156 31505 999 117 10775 369715
obişnuite 16,16 0,98 1,70 0,05 0,01 0,58 19,98
10 10 Cernoziomuri 360097 44338 61987 4976 82 76948 548428
carbonatice 19,47 2,40 3,35 0,27 - 4,16 29,65
11 11 Cernoziomuri - - - - - - -
sudice
Total 1084544 107859 118017 8630 364 120453 1439867
58,63 5,83 6,38 0,46 0,02 6,51 77,83
Vertisoluri (soluri compacte)
12 12 Vertisoluri 5264 324 552 44 14 1500 7698
(Total) 0,29 0,02 0,03 - - 0,08 0,42
 Tabelul 2.2, continuare
Alte plan-
Nr. Cod Denumirea
Arabil Livezi Vii taţii mul- Fâneţe Păşuni Total
ord. solurilor
tianuale
Rendzine
13 13 Rendzine tipice 464 43 63 4 - 330 904
0,02 - 0,01 - 0,02 0,05
14 14 Rendzine levigate 340 9 15 - - 265 629
0,02 - - 0,01 0,03
804 52 78 4 - 595 1533
Total 0,4 - 0,01 - 0,03 0,08
Soluri deluviale
15 15 Soluri deluviale 409 47 39 16 - 155 666
stratificate 0,02 0,01 - - 0,01 0,04
Soloneţuri cernoziomice
16 16 Soloneţuri 533 13 24 12 9 691 1282
cernoziomice 0,03 - - - - 0,04 0,07
Soluri recultivate
17 17 140 16 7 34 8 788 993
Soluri recultivate 0,01 - - - - 0,04 0,05
(reconstruit
e)
Soluri deformate de alunecări
18 18 Soluri deformate 2978 900 371 546 49 13623 18467
de alunecări 0,16 0,05 0,02 0,03 - 0,74 1,00
de teren
Soluri semihidromorfe
19 31 Cernoziomuri 33732 5223 1298 357 75 27491 68176
freatic umede 1,82 0,28 0,07 0,02 0,01 1,49 3,69
20 32 Cenuşii de pădure 1583 316 292 14 21 1891 4117
freatic umede 0,09 0,01 0,02 - - 0,10 0,22
21 33 Soluri deluviale 690 107 14 305 1116
stratificate 0,04 0,01 - - - 0,01 0,06
freatic umede
22 34 Soloneţuri 107 - 5 - - 188 300
cernoziomice 0,01 - 0,01 0,02
freatic umede
23 35 Solonceacuri - - - - - - -
freatic umede
24 36 Soloneţuri - 197 19 - - - 386 602
solonceacuri 0,1 - 0,02 0,03
freatic umede

20
 Total 36309 5665 1609 371 96 30261 74311
1,97 0,30 0,09 0,02 0,01 1,63 4,02

Tabelul 2.2, continuare

Alte plan-
Nr. Denumirea
Cod

Arabil Livezi Vii taţii mul- Fâneţe Păşuni Total

ord. solurilor
tianuale
Soluri hidromorfe nealuviale
25 51 Lăcovişti 2895 347 90 28 38 7257 10655
0,16 0,02 0,01 - - 0,39 0,58
26 52 Lăcovişti delu- 643 145 6 12 25 1622 2453
viale 0,03 0,01 - - - 0,09 0,13
stratificate
27 53 Soloneţuri- 128 3 1 1 - 266 399
lăcovişti 0,01 - - - 0,01 0,02
28 54 Solonceacuri - 487 70 27 4 - 1553 2141
lăcovişti 0,03 0,01 - - 0,08 0,12
29 55 Soloneţuri - 396 5 - 1 - 1404 1806
solonceacuri 0,02 - - 0,08 0,10
lăcovişti
30 56 Lăcovişti vertice 537 48 20 4 - 735 1344
0,03 - - - 0,04 0,07
31 57 Lăcovişti mlăşti- 3567 311 200 49 1 6167 10295
noase 0,19 0,02 0,01 - - 0,33 0,55
(lăcovişti
semimlăştino
ase humifere)
32 58 Lăcovişti semi- 1588 174 77 9 5 4046 5899
mlăştinoase 0,09 0,01 - - - 0,22 0,32
nămoloase
33 59 Solonceacuri - 240 19 6 1 - 684 950
lăcovişti 0,01 - - - 0,04 0,05
semimlăştino
ase
34 60 Soluri 1435 140 44 46 - 8374 10039
mlăştinoase 0,08 0,01 - - 0,45 0,54
humifere
35 61 Soluri mlăştino- 21 31 39 4 - 690 976
ase - - - - 0,04 0,04
nămoloase
36 62 Solonceacuri 15 - - - - 74 89
mlăştinoase - - -
37 63 Argilă subacvati- - - - - - - -
că de iaz

21
Total 12143 1293 510 159 69 32872 47046
0,65 0,07 0,02 0,02 - 1,78 2,54

22
 Tabelul 2.2, continuare
Alte plan-
Nr. Cod Denumirea
Arabil Livezi Vii taţii mul- Fâneţe Păşuni Total
ord. solurilor
tianuale
Soluri hidromorfe aluviale
38 71 Lăcovişti aluvia- 26492 2485 20 91 97 14585 43770
le (soluri 1,43 0,13 - 0,01 0,01 0,79 2,37
aluviale
humifere)
39 72 Lăcovişti aluvia- 3765 48 9 1 36 4920 8779
le vertice 0,20 - - - - 0,27 0,48
(soluri
aluviale
humifere
compacte)
40 73 Soluri aluviale 25212 2347 273 54 179 18587 46652
stratificate 1,36 0,13 0,02 - 0,01 1,00 2,52
41 74 Soloneţuri - lăco- 221 6 - - 4 378 609
vişti 0,01 - - 0,02 0,03
aluviale
42 75 Solonceacuri 10 - - - - 10 20
aluviale - - -
43 76 Soloneţuri - solo- 438 48 900 1386
nceacuri 0,03 - - - - 0,05 0,08
lăcovişti
aluviale
44 77 Lăcovişti mlăşti- 582 14 5 1140 1741
noase 0,03 - - - - 0,06 0,09
(soluri alu-
viale
semimlăş-
tinoase
humifere)
45 78 Soluri aluviale 1181 84 17 10 17 4601 5910
semimlăştin 0,06 0,01 - - - 0,25 0,32
oase
nămoloase
46 79 Solonceacuri 207 11 14 2 204 438
aluviale 0,01 - - - - 0,01 0,02
semimlăştin
oase
47 80 Soluri 475 28 - 1 27 1785 2316
mlăştinoase 0,03 - - - 0,10 0,13
aluviale
humifere
48 81 Soluri 1465 118 11 5 17 3774 5390

23
 mlăştinoase 0,08 0,01 - - - 0,20 0,29
aluviale
nămoloase
49 82 Solonceacuri 73 9 2 176 260
mlăştinoase - - - - - 0,01 0,01
aluviale
60121 5198 346 169 377 51060 117271
Total 3,25 0,28 0,02 0,01 0,02 2,76 6,34

24
 Tabelul 2.2, continuare
Alte plan-
Nr. Cod Denumirea
Arabil Livezi Vii taţii mul- Fâneţe Păşuni Total
ord. solurilor
tianuale
Soluri deteriorate şi depozite de roci
50 91 Soluri deteriorate 148 3 2 22 2 817 994
şi rocile 0,01 - - - - 0,04 0,05
carierilor
51 92 Soluri decopertate 69 245 75 61 20 400 870
- copertate - 0,01 0,01 - - 0,02 0,04
pe terase
52 93 Antrosoluri for- 111 7 6 4 1 689 818
mate prin 0,01 - - - - 0,04 0,05
îngră-
mădire,
nivelare
53 96 Stânci, grohotiş, 3 - 1 2 - 119 125
pietriş - - - 0,01 0,01
54 97 Soluri deteriorate 2373 277 350 98 17 10711 13826
ale 0,13 0,02 0,01 0,01 - 0,58 0,75
alunecărilor
active de
teren
2704 532 434 187 40 12736 18616
Total 0,15 0,03 0,02 0,01 - 0,69 0,90
1281921 138495 137154 11147 1117 280122 1849956
Total terenuri cercetate 69,30 7,49 7,41 0,60 0,06 15,14 100

Variabilitatea solurilor este determinată de schimbarea climei, reliefului şi vegetaţiei de la

Nordul spre Sudul RM şi de etajarea verticală a climei. Solurile principale în Republica Moldova sunt
cernoziomurile, suprafaţa de 2 mln. 510 mii ha sau 70 la sută din suprafaţa fondului funciar şi 78 la
sută din suprafaţa terenurilor agricole (Крупеников, 1967; Урсу, Крупеников şi alţii, 1984; Ursu,
2006; Cerbari, 2000, 2001, 2007 ).
Sub vegetaţia de silvostepă şi stepă s-au format câteva subtipuri zonale de cernoziomuri: luvice
sau podzolite (3,5 la sută ); cambice sau levigate (11,7 la sută); tipice (8,3 la sută), obişnuite (18,8 la
sută; carbonatice (19,9 la sută); sudice (0,1 la sută din suprafaţa fondului funciar) şi subtipuri
intrazonale (7,3 la sută).
Sub vegetaţia de pădure recentă şi precedentă (altitudinile 200-400 m) au evoluat următoarele
soluri zonale: solurile cenuşii (9,8 la sută); solurile brune (0,8 la sută); cernoziomurile xeroforestiere
(0,5 la sută din suprafaţa fondului funciar).
25
 Solurile cenuşii şi brune, cernoziomurile levigate din Moldova Centrală s-au format ca rezultat
al zonalităţii verticale şi se deosebesc de solurile similare din Nordul Moldovei printr-un regim de
temperatură mai favorabilă (suma t>10 3000-3150).
O grupă importantă de soluri ca obiect de utilizare în agricultură şi ca nişă ecologică pentru
conservarea biodiversităţii sunt solurile hidromorfe (ocupă 301 mii ha sau 8,4 la sută din suprafaţa
totală a fondului funciar).
Securitatea alimentară a Moldovei, ţară unde cernoziomurile ocupă 78 la sută din suprafaţa
totală a terenurilor agricole, depinde, în primul rând, de starea de calitate şi nivelul de fertilitate al
acestor soluri (Cerbari, 2007). Cu regret, ca rezultat al utilizării intensive în agricultură, deseori fără
aplicarea asolamentelor, îngrăşămintelor, lucrare conservativă, starea de calitate ale acestor soluri s-a
înrăutăţit considerabil. Continuă să se extindă suprafeţele afectate de eroziune şi alunecări, de procesele
de dehumificare, deteriorare a structurii şi compactare, slitizare, soloneţizare, salinizare şi înmlăştinire
a solurilor, s-au intensificat secetele. Aceste procese conduc la dereglarea ciclurilor biologice, a
bilanţului elementelor nutritive şi humusului din sol, la deteriorarea solurilor şi scăderea fertilităţii lor.
Se creează situaţia, în care orice problemă socială poate fi rezolvată numai prin menţinerea echilibrului
ecologic, protecţia mediului şi solului.
Nota de bonitate a terenurilor agricole este prezentată în figura 2.4. La începutul anilor ’70 nota
de bonitate medie ponderată a terenurilor agricole a fost egală cu 70 puncte (Лунева, Рябинина,
1976; Programul complex …..,2004). Conform datelor ultimului Cadastru Funciar (anul 2007) nota de
bonitate medie ponderată a terenurilor agricole în prezent este egală cu 63 puncte, deci s-a micşorat cu
7 puncte sau cu 10 la sută
Preţul 1 punct/ha de bonitate pe an, exprimat prin pierderi de producţie agricolă, este egal cu
cca 47 lei. Pierderile anuale ca rezultat al micşorării notei de bonitate a solurilor, calculate prin pierderi
de producţie agricolă, constituie 330 lei pentru un ha şi 831 mln. lei pentru toată suprafaţa de terenuri
agricole (2,518 mln. ha).
Seceta în sol depinde nu numai de seceta în atmosferă, dar şi de însuşirile principale ale
acestora: textură, structură, compactare, conţinutul de humus şi elemente nutritive. Solurile cu
textură grosieră (nisipoase, nisipo-lutoase) şi mijlocie (luto-nisipoase şi lutoase), ca rezultat al
capacităţii de câmp pentru apă mici, sunt mai vulnerabile la secetă decât solurile cu textură mijlocie-
fină (luto-argiloase) şi fină (argilo-lutoase, argiloase şi argiloase fin). Terenurile cu soluri cu textură
mijlocie si grosieră este necesar să fie utilizate sub culturi rezistente la secetă – viţa de vie, livezi de
sâmburoase etc. Aceste soluri necesită să fie irigate în primul rând. De menţionat că textura solurilor

26
Moldovei poartă un aspect zonal. Majoritatea solurilor cu textură grosieră sau mijlocie slab sau
moderat rezistente la secetă, sunt răspândite în zonele agroclimatice ale Moldovei Centrale şi de Sud,
unde secetele în atmosferă sunt cele mai frecvente.

27
 Intensitatea secetei în sol în mare parte este influenţată de structura şi gradul de compactare a
straturilor arabile şi subiacente a solurilor (Атаманюк и др., 1977 ; Жигэу, 2002). Compactarea
solurilor se exprimă prin valorile densităţii aparente şi poate fi naturală (compactarea orizonturilor
subiacente ale solurilor cenuşii, brune) şi secundară (rezultat al dehumificării şi destructurării stratului
arabil al cernoziomurilor şi altor soluri). Majorarea densităţii aparente a stratului arabil şi subiacent al
solurilor de la 1,1-1,3 g/cm³ (compactare optimală) până la 1,4-1,6 g/cm³ (compactare puternică)
conduce la micşorarea de 2-3 ori a rezervelor de apă in sol accesibile pentru plante. Deci, în solurile
compactate seceta în sol poate să se observe şi în cazurile când seceta în atmosferă încă nu este
pronunţată. Evident, afânarea optimală a stratului arabil şi subiacent constituie o măsură eficientă de
combatere a secetei în sol.
Cercetările au constatat că cernoziomurile arabile, comparativ cu cele înţelenite, au pierdut din
stratul 0-30 cm cca 2,5- 3,0 % de humus (Andrieş, 1999, 2007; Banaru, 2004; Cerbari, Leah şi alţii,
2000). Deteriorarea structurii stratului si dehumificarea ca rezultat al sistemului existent de gospodărire
agricolă au condus la compactarea stratului arabil a cernoziomurilor şi solurilor cenuşii cu urmări
negative pentru starea de calitate fizică a acestora. Stratul recent arat a cernoziomurilor arabile se
caracterizează cu structură bulgăroasă şi elemente structurale masive puternic compactate. Sub stratul

28
0-25 cm recent arabil se evidenţiază un strat postarabil (25-35 cm) foarte compact cu structură
prismatică, bulgăroasă sau monolită. Conţinutul de agregate agronomic valoroase în straturile recent
arabil 0-25 cm şi postarabil (25-35 cm) ale cernoziomurilor este mic (30-50%); aceste straturi au
pierdut capacitatea de rezistenţă la compactare. Efectele negative ale compactării solului sunt:
înrăutăţirea structurii solului; scăderea permeabilităţii, si a capacităţii de reţinere a apei; înrăutăţirea
regimului aero-hidric; creşterea rezistenţei la arat; inhibarea creşterii sistemului radicular; calitatea
necorespunzătoare a arăturilor şi a pregătirii patului germinativ.
Zona Moldovei de Nord, subzona Ia - cuprinde Podişul Moldovei de Nord (raioanele Edineţ,
Briceni, Donduşeni). Solurile zonale principale sunt solurile cenuşii, cernoziomurile podzolite şi
levigate cu textură preponderent argilo-lutoasă sau luto-argiloasă. În luncile râurilor sunt răspândite
lăcoviştile nesărăturate. Relieful este slab fragmentat şi reprezentat prin podişuri, dealuri joase şi
vâlcele largi, la altitudini cuprinse între 200-300 m. Etajarea verticală a solurilor nu se evidenţiază.
Suma temperaturilor active (t> 10) constituie 2750-2850; valorile medii anuale ale precipitaţiilor,
P550-630 mm; evaporabilitatea potenţială, E  650-700 mm; valoarea coeficientului hidrotermic, K 
0,7 - 0,9. Solurile se caracterizează printr-o fertilitate înaltă şi pot fi utilizate pentru următoarele culturi
şi folosinţe agricole: livezi de măr, tutun, cartofi, legume, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, cereale,
culturi leguminoase (soia) etc. Factorii restrictivi ai capacităţii productive a solurilor sunt: eroziunea,
excesul temporar de umiditate, degradarea stabilităţii structurale şi compactarea secundară a stratului
recent arabil (0-25 cm) şi postarabil (25-35 cm) ca rezultat al lucrărilor agrotehnice şi dehumificării.
Zona propriu zisă a Moldovei de Nord (I) cuprinde Câmpia Moldovei de Nord şi Dealurile
Prenistrului (raioanele Râşcani, Glodeni, Drochia, Sângerei, Soroca, Floreşti, Şoldăneşti, Rezina).
Solurile zonale principale sunt cernoziomurile tipice, levigate şi griziomurile (Dealurile Prenistrului,
înălţimile mai mari de 290-300 m) cu textură preponderent argilo-lutoasă.
Particularităţile reliefului conduc la etajarea verticală a solurilor. Pe terasele râurilor Nistru şi
Prut, situate la atitudini mai mici de 150 m sunt răspândite arii mari de cernoziomuri obişnuite cu
textură luto-argiloasă sau lutoasă. Aceste terenuri sunt pretabile pentru utilizare la irigare.
Relieful Câmpiei Moldovei de Nord este slab fragmentat (suprafeţe netede sau puţin înclinate,
terase, culmi domoale, depresiuni largi) la altitudini cuprinse între 100-200 m. Dealurile Prenistrului
sunt moderat şi puternic fragmentate la altitudini cuprinse între 100-350 m. Caracteristicile principale
ale climatului sunt: suma t > 10 2800-3000; P 550-600 mm; E 700-800 mm; K  0,65-0,70, la
altitudini 200-350 m, K  0,70-0,80.

29
 Solurile se caracterizează cu fertilitate înaltă şi foarte înaltă şi sunt recomandate pentru
următoarele folosinţe şi culturi: sfeclă de zahăr, tutun, legume, cereale, floarea-soarelui, culturi
leguminoase (soia), livezi de măr, păr, nuc. Pe terasele joase ale Nistrului şi Prutului solurile sunt
pretabile pentru grădini irigate, plantaţii viticole şi livezi de sâmburoase. Factorii restrictivi principali
ai capacităţii productive a solurilor sunt: eroziunea, excesul de umiditate, procesele de sărăturare a
solurilor pe dealurile Ciuluc-Soloneţ (Sângerei), dehumificarea, compactarea secundară etc.
Zona Moldovei Centrale (II) se divizează, de asemenea, în două subzone. Totodată pe
teritoriul zonei se evidenţiază pronunţat etajarea verticală a solurilor. La altitudini de până la 200 m
predomină cernoziomurile obişnuite; între 200 m şi 300 m – cernoziomurile tipice şi levigate, mai sus
de 250-300 m – solurile cenuşii şi brune.
Subzona Codrilor (IIa) ocupă podişul Moldovei Centrale (raioanele Ungheni, Nisporeni,
Străşeni, Hânceşti) la altitudini preponderent 250-400 m. Solurile zonale sunt cenuşii şi brune. Relieful
este puternic fragmentat. Caracteristicile climatului: suma t >10 3000-3150; P 550-600 mm;
E 800-820 mm; K0,7-0,8. Fertilitatea solurilor subzonei este medie şi redusă; se recomandă pentru
utilizare în primul rând la vii şi livezi, pajişti şi păduri. Subzona reprezintă o nişă ecologică extrem de
favorabilă pentru cele mai preţioase soiuri de viţă de vie, utile la fabricarea vinurilor fine de calitate
superioară.
Zona Moldovei Centrale propriu zisă sau subzona de stepă şi silvostepă (II) ocupă
periferiile colinare ale podişului Moldovei Centrale şi terasele largi ale râurilor Nistru, Prut, Răut,
Icheli, Bâc, Botna, Lapuşniţa, la altitudinea de 50-250 m (raioanele Glodeni, partea de sud-vest, Făleşti,
Ungheni, Nisporeni, Străşeni, Teleneşti, Hânceşti, Cărpineni, Anenii Noi, Cimişlia, partea de nord).
Solurile zonale principale sunt cernoziomurile obişnuite, uneori cernoziomurile tipice (mai sus de 200
m). Caracteristicele climatului: suma t>103000-3250; P 500-550 mm; E 800-850 mm; K  0,60-
0,70. Solurile se caracterizează prin fertilitate bună şi se utilizează pentru următoarele folosinţe şi
culturi: plantaţii viticole, livezi, cereale, legume, culturi leguminoase etc. Din cauza climei mai aride nu
se recomandă utilizarea terenurilor acestei zone sub cereale de primăvară, sfeclă de zahăr (mai la sud
de raioanele Făleşti şi Teleneşti), soia etc. Factorii restrictivi: eroziunea, hidromorfismul de coastă,
sărăturarea în lunci, gleizarea, dehumificarea, destructurarea, compactarea primară şi secundară, etc.
Zona de Sud (III) ocupă Câmpia Moldovei de Sud şi dealurile Tigheciului la altitudini de 50-
250 m (raioanele Căuşeni, Ştefan Vodă, Taraclia, Leova, Cantemir, Cahul, UTA Găgăuzia). Solurile
principale sunt cernoziomurile obişnuite, carbonatice şi sudice. Relieful este moderat fragmentat. Suma
t >10 3100-3350; P450-550 mm; E 850-900 mm; K  0,5-0,6. Este cea mai uscată şi cea mai
30
secetoasă zonă, agricultura necesitând irigare. Solurile se caracterizează printr-o fertilitate bună şi
medie şi se recomandă pentru soiuri preţioase de viţă de vie de tipul Cabernet, cereale păioase, livezi de
sâmburoase, pajişti etc. Fără irigare este foarte riscantă utilizarea terenurilor sub culturile prăşitoare.
Solurile irigate pot fi utilizate pentru toate culturile. O importanţă deosebită trebuie să fie acordată
dezvoltării intensive pe terenurile irigate a legumiculturii. În această zonă se evidenţiază o etajere
verticală pronunţată a solurilor şi climei. Primul etaj, cel mai arid cu cernoziomuri sudice, ocupă
terasele râului Ialpug şi a afluenţilor acestuia până la altitudinile de cca 140 m. Al doilea etaj cu
cernoziomuri obişnuite ocupă colinele în intervalul de altitudini 140-200 m. Al treilea etaj cu
cernoziomuri tipice şi xero-forestiere ocupă suprafeţe mici pe culmele Tigheciului. Terenurile acestui
etaj sunt pretabile pentru sădirea livezilor. Factorii restrictivi principali ai capacităţii productive a
solurilor Zonei de Sud sunt: seceta, eroziunea, dehumificarea, destructurarea, compactarea,
soloneţizarea şi salinizarea solurilor irigate şi de luncă, etc.
Conform datelor cartografierii pedologice la scară mare (Programul complex..... Partea I. Ch.,
2004) în RM sunt supuse proceselor de degradare solurile pe cca 56 la sută de terenuri agricole.
Degradate sunt considerate solurile la care manifestarea stabilă a proceselor negative de origine
antropică sau naturală au condiţionat scăderea productivităţii lor şi a calităţii produsului, şi, respectiv,
sporirea cheltuielilor pentru restabilirea nivelului de producţie.
Scăderea productivităţii solurilor este exprimată prin degradarea lor fizică, chimică şi biologică.
Drept criteriu de degradare serveşte caracteristica concretă a solului, ce demonstrează agravarea
însuşirilor lui. Ca etaloane absolute de sol servesc însuşirile cernoziomurilor zonale înţelenite. Ca
etaloane relative (sau normă convenţională) de soluri, considerate convenţional nedegradate, servesc
parametrii statistici medii ai cernoziomurilor zonale arabile cu profil întreg. După gradul de manifestare
a însuşirilor nefavorabile se evidenţiază următoarele clase de soluri:
 nedegradate - productivitatea solurilor corespunzând fertilităţii lor naturale, abaterea posibilă a
valorilor însuşirilor în direcţie nefavorabilă până la 5 la sută;
 slab degradate - solurile, productivitatea cărora s-a redus cu 5-25 la sută;
 moderat degradate - solurile, productivitatea cărora s-a redus cu 25-50 la sută;
 puternic degradate – solurile, capacitatea productivă a căror s-a redus cu 50-75 la sută;
 foarte puternic degradate – solurile, capacitatea productivă a căror s-a redus cu peste 75 la
sută.
Pe teritoriul Republicii Moldova pe suprafeţe orizontale practic nu există soluri care şi-au
păstrat totalmente fertilitatea sa naturală iniţială şi ar putea servi drept etaloane absolute. Utilizarea
31
îndelungată a acestora la arabil în lipsa influenţei altor procese de degradare conduce la reducerea
fertilităţii lor naturale iniţiale cu 30 la sută. De aceea, pentru aprecierea bonităţii solurilor nu se folosesc
etaloane absolute de sol caracteristice pentru terenurile înţelenite, dar se aplică cele relative - parametrii
statistici medii ai compoziţiei şi însuşirilor solurilor zonale arabile cu profil întreg.
Principalii factori restrictivi ai capacităţii productive a solurilor şi prejudiciul cauzat economiei
naţionale de procesele de degradare pe întreg teritoriul ţării sunt redaţi în tabelul 2.4. În prezent
pierderile anuale directe şi indirecte în expresie bănească constituie 4 mlrd. 801,3 mln.lei,
inclusiv:
 1 mlrd. 850 mln.lei – pierderi ireversibile ca rezultat al spălării de pe versanţi a 26 mln. tone de
sol fertil;
 878 mln. 306 mii lei – pierderile ireversibile ca rezultat al distrugerii complete a învelişului de
sol de alunecări, ravene şi prin excavări pentru necesităţi sociale;
 2 mlrd. 73 mln. lei – costul pierderilor de producţie agricolă.
Pierderile ireversibile ca rezultat a distrugerii complete a învelişului de sol pe parcursul a cca
30 ani constituie aproximativ 3 mlrd. 318 mln. 504 mii dolari SUA.

Tabelul 2.4
Principalii factori restrictivi ai capacităţii productive a solurilor agricole din Moldova (suprafaţa
totală a terenurilor agricole - 2556,6 mii ha) şi prejudiciul cauzat economiei naţionale

Prejudiciul,
Nr. Suprafaţa mii dolari SUA
crt. agricolă total, ca
Factorii de degradare a solurilor afectată, anual rezultat al
mii ha distrugerii
solurilor
1 Eroziunea prin apă 839,7 221365 -
2 Alunecări de teren 81,0 - -
3 Deteriorarea completă a învelişului de sol cauzat de 24,1 8423 1014923
alunecările de teren (anual 200 ha)
4 Distrugerea completă a solurilor de ravene 8,8 7622 370594
5 Distrugerea completă a solurilor prin excavaţii 5,0 - 210565
6 Decopertarea solurilor pe terase artificiale recent părăsite 5,0 67 -
şi utilizate ca pajişte
7 Desfundarea solurilor 546,4 - -
8 Reducerea capacităţii productive a solurilor desfundate ca
rezultat al utilizării lor pentru culturile de câmp 175,7 3198 -
9 Colmatarea solurilor cu depozite slab humifere 119,0 2166 -
32
10 Compactarea primară a solurilor vertice 60,0 2184 -
11 Compactarea secundară a solurilor arabile ca rezultat al 2183,0 39730 -
lucrărilor agrotehnice
12 Excesul periodic de umiditate al lăcoviştilor de pantă şi 49,6 902 -
din depresiuni
13 Excesul periodic de umiditate al solurilor aluviale şi 259,0 4714 -
lăcoviştilor aluviale
14 Sărăturarea lăcoviştilor pe pante şi în depresiuni 20,0 3640 -
15 Sărăturarea solurilor aluviale şi lăcoviştilor aluviale 99,0 5405 -
16 Soloneţizarea solurilor automorfe 25,0 1820 -
17 Dehumificarea, conţinut redus(< 3%) şi foarte redus 1037,0 18873 -
(< 2%) de humus în soluri
18 Asigurarea slabă şi foarte slabă cu fosfor mobil 785,0 28574 -
19 Degradarea solurilor ca rezultat al irigării (sărăturarea, 12,8 699 -
compactarea etc.)
20 Seceta şi alte calamităţi naturale (suprafaţa afectată anual
– în medie 10 la sută din suprafaţa totală a terenurilor 256,0 23296 -
agricole)
21 Distrugerea completă a învelişului de sol al terenurilor
scoase din circuitul agricol şi alienate pentru construcţii, 40,9 63801 1722422
cariere, drumuri, iazuri etc. (anual 1515 ha)
Total - 436479 3318504
Sursă: Datele publicate în buletinele de monitoring ecopedologic din anii 1993 - 1996 şi în fişele
cadastrale generalizatoare ale Cadastrului Funciar General, precum şi datele Centrului Ştiinţific de Stat
pentru Deservirea Agrochimică.

I.A. Krupenikov (2008) în cartea «Черноземы, возникновение, совершенство, трагедия

деградации, пути охраны и возрождения » indică 40 de forme de degradare (tab. 2.5).

33

Типы и виды деградации обрабатываемых черноземов
№№ ЭПП и их сочетания
п/п
1 Преобладание разложения гумуса над его
ресинтезом
2 Преобладание потерь азота
(NO3, NH4), воздушным путем и на
питание растений над его биологическим
накоплением
3 Потери фосфора на питание растений без
его компенсационного внесения
4 Потери калия на питание растений без
компенсационного его внесения
5. Вынос отдельных форм кальция, рост
гидролитической кислотности, снижение
величины рН
6. Недостаток в почве некоторых
микроэлементов – йода, фтора, цинка и др.
7. Избыток в почве некоторых
микроэлементов из-за промышленно-
транспортных загрязнений
8. Повышенный вынос солей поверхностным
и речным стоком
9. Засоление почв при использовании для
орошения минерализованных вод
10 Заражение почв радионуклидами при
атомных выбросах
Наименование деградации по
БЭФП
I. Химические деградации
Гумусовая деградация,
дегумификация, энергетическая
деградация
Азотная деградация,
денитрофикация. Вымывание
N-NO3
Фосфорная деградация,
дефосфатизация
Калиевая деградация,
депоташизация
Кальциевая деградация,
подкисление почв, декальцинация
Микроэлементная недостаточность
Микроэлементная избыточность,
химическое загрязнение
Гидрохимическая деградация,
вынос химических элементов за
пределы данного ландшафта
Галургическая деградация,
избыточное засоление почв
Радионуклидное заражение,
атомная деградация
Tabelul 2.5
Способы преодоления и/ или минимализации
Расчетное внесение навоза, полное использование
растительных остатков, уменьшение доли
пропашных, травы, щадящие обработки почвы
В дополнение к №1 внесение азотных удобрений
по дефициту N в слое 0-60 см, увеличение посевов
бобовых (люцерны и др.)
В дополнение к №1 внесение фосфорных
удобрений по дефициту Р в слое 0-60 см
В дополнение к №1 внесение калийных удобрений
под требовательные к ним культуры (сах. свекла,
виноград). В основном использование почвенных
резервов
Физиологически щелочные удобрения, умеренное
известкование или внесение отходов сахарной
промышленности
Навозные удобрения, использование отходов
промышленности, внесение микроудобрений
Строгое регламентирование промышленно-
транспортных выбросов
Снижение склонового стока и эрозии в речных
бассейнах, недопущение смыва удобрений со
стоком
Неприменение для орошения некондиционных вод
(профилактика), промывки пресной водой
Межгосударственные соглашения по недопущению
аварий атомных электростанций и других
радиовыбросов в атмосферу. Спец. мониторинг

№№ ЭПП и их сочетания
п/п
11 Разрушение зернистой структуры при
длительной и плохой обработке почвы
12 Переуплотнение почвы до глубины 0,5 м,
сокращение порового пространства и
фильтрации воды
13 В дополнение к №11-12 бесполезный
поверхностный сток и физическое
испарение воды
14 Огрубление структуры почвы (глыбы,
«чемоданы») из-за нарушения правил и
сроков ее обработки
15 Псевдослитизация нижней части пахотного
слоя при высвождении минеральных
коллоидов из-за дегумификации
16 Ухудшение газообмена между атмосферой
и почвой, проникновения в нее кислорода и
выделения СО2 из-за переуплотнения
17 Избыточное увлажнение при подъеме
уровня грунтовых вод или их
выклинивании на склонах, иногда
сопровождаемое осолонцеванием
18 Нарушение теплового режима почв из-за их
осветления при снижении гумусности
19 Полное или частичное оголение почвы от
растительности
20 Истребление землероев (грызунов),
сокращение образования кротовин
Наименование деградации по
БЭФП
II. Физические деградации
Деструктуризация, дезагрегация
Переуплотнительная деградация,
уменьшение пустот для «депо»
семян
Иссушительная деградация,
дегидрологизация, смыкание с
атмосферной засухой
Агротехническая деградация,
ухудшение строения пахотного
слоя, выпахивание почвы
Псевдослитизационное
уплотнение, деградация пахотного
слоя №№11,12,14 – гидролизная
деградация
Аэрологическая деградация,
подавление газоатмосферной
функции
Образование мочаров – очагов
избыточного увлажнения,
мочаристая деградация,
перегидрологизация
Деколяризация почв, осветительная
деградация
III. Биологические деградации
Дефолиация, дефольная деградация
Девертебрация, девертебратная
деградация
Tabelul 2.5, continuare
Способы преодоления и/ или минимализации
Обработка почвы в состоянии спелости, посевы
злаковых трав, полимеры
Недопущение использования для обработки почвы
тяжелых колесных тракторов (профилактика),
глубокое рыхление почвы – кротование,
чизелевание и др.
Зяблевая вспашка, неглубокая обработка почвы,
лесо-кустарниковая защита
Соблюдение нормативов обработки, использование
адекватных орудий тяги и вспашки
В дополнение к №№1, 11, 12, 13 специальные
приемы обработки пахотного слоя, слежение за его
состоянием
Выполнение способов №№ 11,12,14,15
Осушение методом дренажа и сброса избытка
воды. Превращение наиболее «трудных» мочаров в
биосферно-экологические оазисы для дикой флоры
и фауны
Все способы повышения гумусности почв, в
отдельных случаях применения черных покрытий
Недопущение изреженности посевов, оголения
почвы
Элементы переложной системы на части земель,
терпимое отношение к землероям
32

№№ ЭПП и их сочетания
п/п
21 Угнетение и подавление мезофауны из-за №
№ 1,9,12, уменьшение ее численности и
видового разнообразия, особенно земляных
червей
22 Подавление деятельности микроорганизмов
из-за №№ 1,2,9,12, снижение их видового
разнообразия
23 Уменьшение количества энзимов из-за №№
1,2,9,12,22
24 Заражение почвы фитогенными
микроорганизмами и веществами
25 Временное оглеение нижней части профиля
почвы при подъеме грунтовых вод или
образовании верховодок
26 Уменьшение турбации (обмена) материалом
нижних и верхних горизонтов почвы при
сокращении работы землероев (№20) и
земляных червей (№21)
27 Гидромеханический смыв половины
горизонта А
28 Гидромеханический смыв всего горизонта А
и части горизонта В
29 Гидромеханический смыв горизонта А и
половины горизонта В 1
30 Смыв всего почвенного профиля, выход на
поверхность почвообразующей породы
31 Сильное развитие линейной эрозии,
образование склоновых оврагов
32 Погребение гумусированного делювия на
глубину более 0,5 м материалом
сильноэродированных почв
Наименование деградации по
БЭФП
Снижение активности мезофауны,
мезофаунистическая деградация
Уменьшение активности
микроорганизмов,
микробиологическая,
биохимическая деградация
Снижение активности энзимов,
деэнзиматическая деградация
Почвоутомление, фитотоксическая
деградация
Установление анаэробного режима,
восстановительная деградация
Антитурбационная,
зооантитурбационная деградация
IV. Профильные деградации
Слабоэрозионная деградация
Среднеэрозионная деградация
Сильноэрозионная деградация
Геологизация почвенного покрова,
контрэволюция почв
Овражная деградация почвенного
покрова, усложнение СПП
Инвертизация профиля почв,
делювиально-инверсионная
деградация
Tabelul 2.5, continuare
Способы преодоления и/ или минимализации
Выполнение способов №№1, 9, 12, 14, 15, иногда
интродукция земляных червей
Выполнение способов №№ 1,9, 12, 14, 15, иногда
интродукция полезных микроорганизмов
То же, что и для активизации микроорганизмов
(№22)
Недопущение монокультуры растений,
чувствительных к токсикозу
Правильное управление гидрологическим режимом
окружающей территории
Выполнение способов №№20, 21
Обработка поперек склона, простые
почвозащитные приемы
В дополнение к №27 ограничение доли пропашных
культур, фитомелиорация
Исключение пропашных культур, лучше отвод на
отдых или землевание местными мелиорантами
То же, что и № 29, но с меньшим успехом
Коренные мелиорации: полная засыпка или
выполаживание оврагов, землевание местными
мелиорантами
Строительство мелких прудов, при орошении и
удобрении выращивание овощей
33

№№ ЭПП и их сочетания
п/п
33 Вертикальная турбация и горизонтальное
перемещение под влиянием оползней
34 Развевание, дефляция почв под воздействием
ветров большой скорости
35 Засоление и осолонцевание почв при
кратковременном поливе некондиционными
водами при умеренных поливных нормах
36 Трансформация минералогического состава,
вынос гумуса, карбонатов, оглеение,
осолонцевание в результате длительного
орошения некондиционными водами при
больших поливных нормах
Наименование деградации по
БЭФП
Оползневая деградация почв,
хаотизация почвенного покрова
Сокращение мощности почв из-за ее
сдувания, дефляционная деградация
Галосолонцовая деградации,
формирование солонцового горизонта.
первая стадия выхода из черноземного
типа
Ирригационно-минералогическая
деградация, радикальное ухудшение
минералогического состава,
формирование нового ущербного типа
почв
Tabelul 2.5, continuare
Способы преодоления и/ или минимализации
Сложные гидротехнические мелиорации с
последующим землеванием
Мелкая (плоскорезная) обработка почв,
фитозащита
Гипсование, применение отходов сахарной
промышленности образовании глубоких
солонцов, невозможность восстановления
черноземного профиля
Вывод из активного поливного режима,
разработка новых подходов к использованию и
мелиорации почв
34
 Un rol deosebit, atât la formarea şi păstrarea pe termen lung a fertilităţii, cât şi la evoluţia
proceselor de degradare, revine texturii solurilor. Materialul parental pentru solurile Moldovei este
constituit din depozite superficiale de origine preponderent cuaternară şi neogenă (Алексеев, 1999).
 Argile neogene. Apar la suprafaţa terestră în partea superioară şi de mijloc a pantelor Podişului
Moldovei Centrale şi Dealurilor Înălţimii Ciuluc - Soloneţ, ocupă o suprafaţă de 24 mii ha, au un
conţinut de 80% argilă fizică şi peste 35% argilă fină, pe aceste roci se formează soloneţuri
automorfe şi cernoziomuri stagnice şi vertice.
 Luturi argiloase neogene. Ocupă o suprafaţă de 55 mii ha pe aceleaşi podişuri, au un conţinut de
până la 55% argilă fizică şi cca 30% argilă fină, posedă însuşiri agronomice satisfăcătoare.
 Argile lutoase cuaternare şi derivatele lor. Sunt răspândite preponderent pe Podişul Moldovei de
Nord şi pe suprafeţele de aplanare a Podişului Moldovei Centrale, ocupă suprafaţa de 257 mii ha, au
un conţinut de cel mult 64% argilă fizică şi până la 38% argilă fină, posedă însuşiri agronomice
satisfăcătoare. Deseori favorizează stagnarea apei de ploaie în sol şi formarea mocirlelor pe pante,
precum şi dezvoltarea eroziunii în adâncime a solurilor.
 Luturi argiloase loessoide cuaternare şi derivatele lor. Ocupă o suprafaţă de 1 mln 433 mii ha, au
un conţinut de 54-56 % argilă fizică şi cca 30% argilă fină. În condiţiile Moldovei sunt considerate
drept roci parentale - etalon. Posedă însuşiri fizice şi chimice favorabile.
 Luturi loessoide cuaternare şi derivatele lor. Sunt răspândite pe o suprafaţă de 473 mii ha,
preponderent la sudul Moldovei. Conţin 35-37% argilă fizică şi până la 20% argilă fină. Se
caracterizează prin însuşiri fizice, fizico - chimice şi chimice foarte favorabile, însă solurile formate
pe aceste roci posedă rezistenţă medie la eroziunea prin apă şi cea eoliană.
 Luturi nisipoase şi nisipuri lutoase de diversă origine. Ocupă o suprafaţă de cca 50 mii ha, au un
conţinut de 19-26% argilă fizică şi până la 12% argilă fină. Sunt foarte puţin rezistente la deflaţie. Se
caracterizează prin însuşiri moderat favorabile pentru culturile de câmp, sunt sărace în elemente
nutritive, au un regim hidric puţin favorabil. Solurile formate pe aceste depozite sunt îndeosebi
pretabile la cultivarea soiurilor de tutun de calitate superioară, a pomilor fructiferi de specii cu
sâmburi, la amplasarea plantaţiilor viticole cu destinaţie specială etc.
În încheiere este necesar de menţionat că rocile de solificare contribuie la manifestarea
următoarelor procese de degradare a învelişului de sol:
 compoziţia granulometrică argiloasă a solurilor - la apariţia excesului de umiditate cu caracter
stagnant şi formarea pe pante a mocirlelor, dezvoltarea proceselor vertice şi formarea solurilor
stagnice şi vertice, manifestarea eroziunii liniare;
 compoziţia granulometrică argiloasă a rocilor subiacente - la acumularea apelor freatice,
formarea feţelor de alunecare şi manifestarea proceselor de alunecări de teren, formarea pe pante a
mocirlelor şi solurilor cu exces de umiditate;
 rocile de solificare salinizate - la formarea soloneţurilor, sporirea gradului de mineralizare a apelor
freatice, salinizarea şi alcalinizarea solurilor din lunci ca rezultat al denudaţiei chimice;
 compoziţia granulometrică medie şi uşoară a solurilor şi rocilor de solificare - la evoluarea
eroziunii în suprafaţă prin apă şi a deflaţiei, la aridizarea şi deşertificarea terenurilor.
Factorii de degradare a solurilor automorfe vor fi examinaţi în procesul de descriere a acestor
soluri în cadrul poligoanelor-cheie de monitoring. Pentru solurile hidromorfe reţeaua poligoanelor de
observaţii de monitoring nu a fost fondată şi informaţia privind starea de calitate a acestora pe teritoriul
ţării din partea dreaptă a Nistrului se prezentă în continuare.
Solurile hidromorfe se divizează în nealuviale şi aluviale. Sunt reprezentate prin lăcovişti
tipice, lăcovişti stratificate, lăcovişti mlăştinoase, soluri mlăştinoase, solonceacuri şi soloneţuri
hidromorfe. Solurile hidromorfe nealuviale ocupă suprafaţa de 47,0 mii ha sau 2,54 la sută, iar
aluviale - 117,3 mii ha sau 6,3 la sută din suprafaţa cercetată de terenuri cu destinaţie agricolă din
partea dreaptă a Nistrului ( Programul complex partea 1, 2004; Buletin de monitoring..., 1995). Aceste
soluri în mare parte în trecut au fost irigate şi în prezent sistemul de irigare poate fi comparativ uşor
restabilit concomitent cu restabilirea sistemului de drenaj pentru reglarea nivelului apelor freatice. Ca
obiect pentru utilizare in agricultură reprezintă interes următoarele soluri hidromorfe.
Lăcoviştile nealuviale ocupă suprafaţa 10,7 mii ha sau 0,58 la sută. Sunt răspândite în toate
raioanele. S-au format în rezultatul îmbinării proceselor de acumulare a humusului şi de gleizare în
condiţiile de conexiune permanentă cu apele freatice. Sunt răspândite în văgăuni, văi, vâlcele,
depresiuni şi sub formă de pete mici pe versanţi şi cumpăna apelor. Au un profil humifer bine dezvoltat
cu grosimea de 40-120 cm şi semne de gleizare în partea de mijloc şi de jos a profilului. Conţinutul de
humus în orizonturile supraiacente (de suprafaţă) a solurilor întâlnite este de 4-8%, iar în straturile arate
- 3-5%. În rezultatul ponderii diferite a precipitaţiilor şi apelor freatice la umectarea acestor soluri pe
anotimpuri şi ani, lăcoviştile au un regim hidric periodic percolativ şi excudativ, ceea ce condiţionează
instabilitatea profilelor salinizate actuale şi a proprietăţilor, şi de asemenea, schimbarea relativ rapidă în
rezultatul ameliorării. Aceasta duce la apariţia, pe teritorii comparativ mici, a combinaţiilor de soluri
hidromorfe, compuse din lăcovişti, lăcovişti mlăştinoase şi soluri mlăştinoase.
Factorii principali de degradare a lăcoviştilor sunt: salinizarea, soloneţizarea, compactarea,
gleizarea părţii de mijloc şi de jos a profilului, înmlăştinirea în condiţiile lipsei drenajului, colmatarea

36
cu aluviuni slab humifere. Lăcoviştile arate sunt supuse unui proces intensiv de dehumificare.
Lăcoviştile salinizate, soloneţizate, vertice se întâlnesc mai frecvent pe teritoriile raioanelor din centrul
şi sudul Moldovei.
Lăcoviştile aluviale (fluvice) humifere. Împreună cu cele vertice (8,8 mii ha sau 0,48 la sută)
ocupă suprafaţa de 52,5 mii ha sau 2,85 la sută. Sunt răspândite în luncile râurilor mari Nistru, Prut,
Răut şi luncile râurilor mici. S-au format în rezultatul combinării proceselor de acumulare a humusului,
gleizare şi aluviale din albia majoră a râurilor. Sunt răspândite în partea albiei râului unde regimul de
aluviere se manifestă slab şi vremelnic sau a încetat definitiv, iar procesul de acumulare a humusului
este pronunţat. Apele freatice se află la adâncimea 0,7-2 m şi provoacă o gleizare intensivă a parţii de
mijloc şi inferioare a solurilor. Au un profil humifer bine dezvoltat cu grosimea mai mare de 60-80 cm,
uneori cu straturi mai mult sau mai puţin humifere ale solurilor îngropate, care se deosebesc după
compoziţia granulometrică. Sunt caracterizate cu o fertilitate naturală înaltă, dar utilizarea lor la arabil
este posibilă numai în prezenţa drenajului şi barajelor de protecţie. Principalele procese care provoacă
degradarea sunt: salinizarea, soloneţizarea, gleizarea, înmlăştinirea la irigarea fără drenaj, inundarea în
cazul revărsării apelor râurilor.
Lăcoviştile aluviale stratificate ocupă suprafaţa de 46,7 mii ha sau 2,52 la sută. Se întâlnesc
mai des în luncile râurilor Nistru, Prut şi Răut. S-au format pe aluviunile stratificate ale râurilor în
condiţii de acumulare intensivă a depozitelor aluviale. Principalul criteriu ce le disting este alternarea în
profil a straturilor de diferită textură şi conţinut de humus. Sunt soluri slab evoluate. În comparaţie cu
lăcoviştile aluviale humifere, au o culoare mai deschisă, humificare mai joasă, structura mai puţin
dezvoltată, textură mai grosieră. Particularităţile morfologice, compoziţia şi proprietăţile acestor soluri
variază puternic în spaţiu. Conţinutul de humus în stratul arabil este de 1-3%, reacţia slab alcalină.
Fertilitatea naturală este joasă sau mijlocie. Factorii de degradare a solurilor aluviale stratificate sunt
aceiaşi ca şi la lăcoviştile tipice fluvice: salinizarea, soloneţizarea, compactarea, înmlăştinirea la
irigarea fără drenaj, gleizarea.
Utilizarea terenurilor agricole ale Republicii în conformitate cu potenţialul resurselor de sol şi
climatice a fiecărei zone agropedoclimatice va contribui la orientarea agriculturii Moldovei spre
existenţă în condiţii de secetă.
În viitor reţeaua de poligoane de monitoring în Moldova este necesar să fie lărgită şi să cuprindă
toate zonele şi etajele verticale pedoclimatice, precum şi solurile intrazonale în cadrul acestor zone.
Totodată este necesar de organizat observaţii de monitoring şi pentru solurile din vii şi livezi, care sunt
supuse unui impact antropic extrem de puternic.

37
 2. Metodica efectuării cercetărilor pedologice de monitoring pe
poligoanele-cheie
(Cerbari V., Luchian V.)

Monitoringul calităţii solurilor reprezintă un sistem complex bazat pe parametri şi indici

ecopedologici cu acoperire spaţială şi temporală, care asigură cadrul informaţional necesar pentru
elaborarea strategiei şi tacticii de prevenire a consecinţelor activităţii antropice şi a calamităţilor
naturale, întocmirea prognozelor şi exercitarea controlului operativ asupra eficienţei măsurilor de
combatere a proceselor de degradare.
Monitoringul calităţii solurilor include observaţii sistematice complexe, cercetări şi studii,
prospecţiuni şi exploatări, diferite ridicări topografice, pedologice, agrochimice, geobotanice care
sunt necesare pentru inventarierea resurselor de sol şi urmărirea în dinamică a modificărilor în
starea lor de calitate privind: favorabilitatea pentru culturile agricole sau silvicultură, pretabilitatea
pentru diferite folosinţe, poluarea, restricţiile la diferite utilizări şi măsurile agropedoameliorative şi
antierozionale corespunzătoare, indiferent de forma de exploatare sau de proprietate.
În Moldova monitoringul calităţii solului, ca sistem integru de supraveghere a resurselor de
sol, până în prezent nu a fost instituit (Cerbari, 1997). In alte ţări situaţia este următoarea.
Uniunea Europeană a introdus un sistem de monitoring al poluării mediului, inclusiv
solurilor în concordanţă cu "Convention on Long Range Transboundary Air Pollution". Acest sistem
prevede amplasarea unei reţele fixe de puncte pentru observaţii de monitoring, 16 x16 km.
În România sistemul european de monitoring cu o reţea fixă de puncte de supraveghere a fost
adaptat la condiţiile acestei ţări şi refăcut în Sistemul de monitoring al stării de calitate a solurilor,
ca parte integrantă a Sistemului Naţional al Calităţii Mediului înconjurător (1998). Sistemul este
alcătuit din 944 puncte (poligoane) de supraveghere. Fiecare punct de supraveghere este situat în
cuprinsul unui pătrat cu latura de 400 m şi alcătuit dintr-un profil de sol în centru şi 4 semiprofile
cu adâncimea de 50 cm pe vârfurile pătratului. Partea negativă a modului de amplasare a profilelor
de sol în cadrul sitului (poligonului) de monitoring constă în faptul că în condiţii de relief
accidentat profilul şi semiprofilele de sol riscă să fie amplasate pe diferite soluri şi nu vor alcătui o
totalitate statistică omogenă din punct de vedere a parametrilor însuşirilor, care ar putea fi
comparată prin indici statistici cu o altă totalitate.
În Rusia s-a elaborat un îndrumar privind introducerea monitoringului funciar (Научные
основы мониторинга земель Российской Федерации, 1992), însă ca sistem statal integrat
monitoringul calităţii solurilor nu se efectuează. Observaţiile de monitoring sunt răzleţite şi includ
rezultatele cartografierii pedologice a terenurilor la scară mare, datele experienţelor de lungă
durată, cercetărilor în lizimetre şi la staţionarele pedologice ale instituţiilor de profil.

38
 Situaţia privind introducerea monitoringului calităţii solului în ţările europene este
prezentată în raportul S. Cârstea (2004) „Monitoringul calităţii solului: progrese şi probleme
(interese)”.
Belgia. Se determină indicii agrochimici ai solului, metalele grele şi schimbarea lor în
funcţie de condiţiile naturale şi managementul terenurilor agricole, modul de întreţinere a animalelor.
Se compară conţinutului de elemente minerale în soluri virgine cu nivelul acestora pe terenurile
agricole. S-a creat „Sistem of Soil Reference” care are la bază identificarea relaţiilor între
geologie, relief şi sol. In baza metodologiei de comparaţie se întocmesc hărţi detaliate şi diferite
variante spaţiale reprezentate tehnic, imagini a stării de calitate a solului.
Franţa. Cercetările efectuate în perioada anilor 1980 – 2000 (2800 probe în 1980- 1985,
58000 probe în 1990-1995 şi 70000 probe în 1995-2000 în regiunea Britania la vestul Franţei) a
permis de a evidenţia o corelaţie strânsă între carbonul organic, conţinutul de argilă şi
valoarea pH-lui. Aceste analize au evidenţiat rolul factorului climatic în distribuirea carbonului
organic în sol. Modelarea rezultatelor a demonstrat posibilitatea prognozei evoluţiei Corganic, în funcţie de
diferite scenarii de utilizare a terenurilor.
Germania. Se efectuează monitoringul solurilor forestiere. S-au analizat 2800 probe de sol
din cele 20000 probe colectate. S-au fondat 800 poligoane permanente pentru efectuarea
monitoringului, din care se colectează probe de sol începând cu anul 1986. Se întocmesc
documente referitor la situaţia actuală a solului; este instituit monitoringul privind caracterul
schimbării în timp a activităţilor de utilizare a terenurilor; se determină gradul comparativ de
poluare a solurilor. Sistemul de monitoring este divizat în 2 programe de monitoring:
1. Programul de monitoring de bază, care include 33 sectoare (155 în trecut), amplasate în
nişele ecologice.
2. Programul intensiv de monitoring, care se bazează pe 5 sectoare cu soluri sensibile la
impactul ridicat de la trafic / sau poluarea industrială şi acţiunea apelor uzate. .
Marea Britanie. In conformitate cu obiectivele naţionale se obţine informaţie privind
proprietăţile biologice, chimice şi fizice a solurilor. Pe sectoarele caracteristice geografiei locale,
altitudinii, vegetaţiei şi pe terenurile utilizate poluate se fondează puncte de observaţii în cruce pe
întreaga ţară. Monitoringul schimbării carbonului organic în solurile arabile, pe păşuni şi terenuri
seminaturale s-a efectuat în perioadele 1978-1983 şi 1994-2000, aproximativ în 2000 puncte
locale. Aceste lucrări sunt îndeplinite de Serviciul Naţional al Solului în conformitate cu 2 modele:
Century 5 şi ROTH C care prevăd prognozarea schimbării în sol a carbonului organic în baza
rezultatelor obţinute în perioada 1994-2000.
Ungaria. Sistemul Monitoringului Solului cuprinde întreg teritoriul ţării, limitându-se la
terenurile utilizate, proprietăţile principale şi alte considerente. Investigaţiile s-au început în 1991.
39
Acest sistem cuprinde 1239 puncte (865 terenuri agricole, 185 terenuri forestiere şi 189 regiuni
importante ecologice). Analizele se efectuează cu o periodicitate de 1,3,6 ani în funcţie de gradul de
schimbare a proprietăţilor. Se obţine informaţie privind contaminarea, salinizarea, compactarea,
materia organică, eroziunea, biodiversitatea, extinderea terenurilor atacate de alunecări etc.
Italia. Centrul Naţional al Solului îndeplinind indicaţiile Agenţiei Europene pentru Mediu din
2001, a început instituirea reţelei de monitoring naţional pe poligoanele contaminate. Poligoanele s-au
selectat în primul rând pentru utilizare dublă în cadrul unei şi aceiaşi reţelei de puncte de monitoring.
Poligoanele au fost definitivate în Staţiunile experimentale a Instituţiilor Naţionale sau Regionale
care pot efectua monitoringul solurilor. Monitoringul privind conţinutul de cadmiu în diferite
componente ale mediului de pe teritoriul Italiei va prezenta la dispoziţia Comisiei Europene,
informaţie utilă privind nivelul maxim admisibil a cadmiului, care se conţine în fertilizanţi.
Irlanda. În perioada anilor 1995-1996 din 22% din terenurile agricole din Irlanda au fost
colectate probe de sol din diferite regiuni ale ţării. Probele de sol au fost arhivate şi aranjate pentru
efectuarea analizelor. S-au determinat următorii parametri: PH, materia organică, Al, Fe, Mn şi metale
grele: Ar, Cd, Cr, Co, Cu, Ni, Sn, Zn, poluanţii organici (DDT, HCH) şi metaboliţii lor. Aproximativ
1000 probe de sol au fost colectate pentru analize şi puse în arhiva naţională. Informaţia obţinută este
utilizată pentru întocmirea planurilor de dezvoltare prin Serviciul Naţional Strategic al Solului.
În rezultatul analizei experienţei europene în domeniu rezultă că Monitoringul permanent al
calităţii solurilor în Moldova poate fi realizat prin:
 efectuarea periodică (ciclică - o dată în 10-20 ani) a ridicărilor pedologice şi agrochimice pe
întreg teritoriul Republicii;
 observaţii periodice asupra evoluţiei calităţii solurilor pe poligoane-cheie, câmpuri
reprezentative, variante ale experienţelor de lungă durată;
 cartografierea periodică pedologică şi agrochimică (odată în 10ani) a moşiilor gospodăriilor
pilot sau a sectoarelor tipice de teren, amplasate în diferite zone pedoclimatice (poligoane-
cheie spaţiale);
 cercetări operative la depistarea consecinţelor calamităţilor naturale şi antropice.
Ridicările pedologice periodice în scopuri cadastrale şi de monitoring sunt elaborate de
Grupa Investigări Pedologice a Institutului de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului. Unul din
rezultatele generalizate cu caracter de monitoring ale investigaţiilor efectuate de această grupă este
prezentat în tabelul 2.2. Necesităţile de perfecţionare a sistemului naţional de ridicări pedologice
pentru corespunderea acestuia cerinţelor de monitoring pedologic sunt următoarele:
 perfecţionarea sistemului de clasificare a solurilor;

40
  perfecţionarea sistemului de ridicări pedologice prin recoltarea probelor de sol din toate
profilele, semiprofilele şi sondele amplasate în teren şi efectuarea în aceste probe a
analizelor necesare pentru precizarea diagnozei unităţilor de sol evidenţiate în faza de teren;
 generalizarea în mod obligatoriu la nivel de raion administrativ a rezultatelor cercetărilor
pedologice periodice cu elaborarea hărţilor de soluri a raioanelor si a rapoartelor pedologice
corespunzătoare, însoţite cu tabele care ilustrează schimbările în starea de calitate a solurilor
comparativ cu rezultatele cercetărilor pedologice precedente.
 crearea sistemului informaţional computerizat la nivel de sector de teren, exploataţie
agricolă, comună, raion, republică pe folosinţe agricole.
Pentru efectuarea cercetărilor privind gradul, dinamica şi direcţia schimbărilor în starea de
calitate a solurilor Moldovei în anii 2005-2007 a fost amplasată o reţea de peste 30 poligoane –
cheie de monitoring (fig. 2.1). Cercetările au avut ca scop determinarea stării actuale de calitate a
solurilor, aprecierea în măsura posibilităţilor a direcţiei, gradului şi vitezei schimbărilor negative,
prognozarea riscului şi recomandarea măsurilor necesare pentru remedierea situaţiei. Pentru a avea
posibilitate de a compara datele şi de a aprecia statistic prin cercetări periodice veridicitatea
schimbărilor, profilele şi semiprofilele de sol au fost amplasate în cadrul unei suprafeţe cu înveliş de
sol omogen. În calitate de puncte de observaţii (poligoane-cheie de monitoring) au fost utilizate şi
variantele principale ale experienţelor de câmp de lungă durată.
Densitatea punctelor de observaţii este comparativ mică şi a fost creată reieşind din
posibilităţile financiare reale. Lucrările de monitoring necesită investiţii masive (cca 2 mln lei
anual) din partea statului pentru desfăşurarea mai densă a reţelei de observaţii pe poligoane–cheie,
efectuarea ciclică a observaţiilor pe aceste poligoane şi a ridicărilor pedologice şi agrochimice,
crearea centrului informaţional computerizat al calităţii solului.
Scopul observaţiilor pe poligoanele-cheie este urmărirea in dinamică a modificărilor în
starea de calitate a solurilor cu profil întreg sub influenţa agrotehnicii zonale pentru evidenţierea
schimbărilor şi factorilor care influenţează aceste schimbări, elaborarea pronosticului evoluţiei şi
măsurilor tehnice şi economice necesare pentru asigurarea la etapa actuală şi în perspectivă a
concordanţei dintre sistema de exploatare şi necesitatea de protecţie a solului.
Poligoanele pentru monitorizarea stării de calitate a solurilor arabile au fost amplasate în
diferite zone agropedoclimatice ale republicii pe terenuri reprezentative cu soluri cu profil întreg
(fig. 2.1). Schema amplasării profilelor de sol în cadrul unui poligon de monitoring este prezentată
în figura 3.1. Pe vârfurile şi în centrul unui pătrat virtual cu laturile de 50 m s-au amplasat 5 profile
şi semiprofile de sol: profil principal s-a amplasat în centrul pătratului la adâncimea 170-200 cm, iar
4 profile secundare la adâncimea 50 cm - pe vârfurile pătratului virtual.

41
 În teren s-a efectuat descrierea morfologică, recoltarea probelor de sol pe orizonturi genetice
(în centrul fiecărui orizont), determinarea densităţii aparente în toate profilele şi semiprofilele
pentru orizonturile Ahp1, Ahp2, Ah (până la adâncimea 50 cm). În cadrul unor poligoane cercetările
pentru profilele secundare s-au efectuat până la adâncimea 100-120 cm. În profilul din centrul
poligonului densitatea aparentă s-a determinat pentru toate orizonturile genetice.
În laborator în probele recoltate de sol au fost efectuate analizele necesare (tab. 3.1) cu
utilizarea metodelor existente (tab. 3.2). La faza de birou rezultatele cercetărilor din faza de teren şi
laborator au fost sistematizate, prelucrate statistic şi prezentate sub formă de tabele, scheme, hărţi.
Cercetările pe poligoanele-cheie se vor repeta cu o periodicitate de 5-10 ani (tab. 3.1).
Compararea rezultatelor obţinute periodic va da posibilitate de a evidenţia modificările în starea de
calitate a solurilor ca rezultat al presingului antropic şi calamităţilor naturale şi de a recomanda
măsurile necesare pentru diminuarea consecinţelor nefavorabile.
Pentru fiecare poligon de monitoring s-a elaborat un paşaport care include informaţia despre
coordonatele poligonului, utilizarea terenurilor şi însuşirile solurilor la momentul efectuării
cercetărilor. Datele privind însuşirile solurilor poligoanelor-cheie, fiind sistematizate, generalizate
şi prelucrate statistic, formează un sistem informaţional iniţial (punct de pornire a observaţiilor de
monitoring) privind starea recentă de calitate a solurilor Republicii Moldova. Efectuarea periodică
a cercetărilor pedologice în scop de monitoring va permite de a depista modificările în starea de
calitate şi de a recomanda măsurile necesare pentru păstrarea pe termen lung a fertilităţii solurilor.

Profilul Profilul
secundar secundar
▲1a ← 50m → ▲1b

Profilul principal ↑
▲1 50m
↓

Profilul Profilul
secundar secundar
▲1d ▲1c

Figura 3.1. Schema amplasării profilului principal şi profilelor

secundare (semiprofilelor) de sol pe poligonul de monitoring
▲1 – locul amplasării şi numărul profilului de sol

42
 Tabelul 3.1
Lista parametrilor şi periodicitatea observaţiilor

Nr. d/o Parametrii de observaţii Adâncimea, cm Periodicitatea, ani

1 Amplasarea profilelor , aprecierea 0-200 10
parametrilor morfometrici
2 Alcătuirea granulometrică (textura) 0-200 Numai prima dată
3 Alcătuirea structurală, cernere uscată 0-30; 30-50 5
4 Alcătuirea structurală, cernere umedă 0-30; 30-50 5
5 Densitatea aparentă 0-25; 25-35; 35-50 5
6 Densitatea 0-200 Numai prima dată
7 Apa higroscopică 0-200 10
8 Coeficientul de higroscopicitate 0-200 10
9 Porozitatea 0-25; 25-35; 35-50 5
10 Humusul 0-25; 25-35; 35-50 5
11 Azotul total 0-25; 25-35; 35-50 10
12 Fosforul total 0-25; 25-35; 35-50 10
13 Fosforul mobil 0-25; 25-35; 35-50 5
14 Potasiul mobil 0-25; 25-35; 35-50 5
15 Carbonaţii 0-200 5
16 Aciditatea (p H) 0-25; 25-35; 35-50 5
17 Aciditatea hidrolitică 0-25; 25-35; 35-50 5
18 Cationii de schimb 0-200 Numai prima dată

Tabelul 3.2
Metodele de analiză în laborator a probelor de sol şi de determinare a indicilor
zoofaunistici şi microbiologici în sol
Nr. d/o Denumirea analizei Metodele de analiză
1 Alcătuirea granulometrică (textura) Metoda pipetei, dispersarea în soluţie Na2P2O7
2 Alcătuirea structurală, cernere uscată Metoda de cernere prin site
3 Alcătuirea structurală, cernere umedă Metoda Savinov
4 Densitatea aparentă Metoda cilindri1or
5 Densitatea Cu picnometrul
6 Apa higroscopică Prin uscare în etuvă la t˚=105˚ şi cântărire
7 Coeficientul de higroscopicitate Metoda Nicolaev
8 Porozitatea Prin calcul
10 Humusul Metoda Tiurin
11 Azotul total Metoda Kielidali
12 Fosforul total Metoda Ginzburg
13 Fosforul mobil Metoda Macighin
14 Potasiul mobil Metoda Macighin,determinarea la fotometru cu
flacără
15 Carbonaţii Metoda gazovolumetrică
16 Aciditatea (p H) Metoda potenţiometrică

43
 Tabelul 3.2, continuare
Nr. d/o Denumirea analizei Metodele de analiză
17 Aciditatea hidrolitică Metoda Kappen
18 Cationii de schimb Metoda Ivanov
19 Numărul total al nevertebratelor şi Metoda de alegere manuală pe straturi după
fam. Lumbricidae Ghiliarov
20 Biomasa totală a nevertebratelor şi Metoda lui Ghiliarov
fam. Lumbricidae
21 Biomasa microbiană (BM) Metoda de rehidratare (spectrofotometrică) după
Blagodatskii cu coautorii
22 CBM de la Ctotal Metoda de calcul
23 Rezerva biomasei microbiene Metoda de calcul cu luarea în consideraţie a
conţinutului mediu de carbon în celula
microbiană şi densitatea aparentă a
solului
24 Numărul grupelor sistematice şi Metoda tradiţională de însămânţare a suspensiei
fiziologice ale din sol pe medii nutritive solide
microorganismelor
25 Raportul dintre bacterii şi ciupercii Metoda de calcul

Însuşirile solurilor poligoanelor–cheie de monitoring sunt prezentate în tabelele

corespunzătoare pe orizonturi genetice în formă de parametri statistici medii cu indicarea valorii
abaterii medii pătrate (X ± s). Aceasta permite aprecierea apartenenţei indicilor individuali la
totalitatea respectivă. În rapoartele anuale sunt prezentaţi şi alţi parametri statistici care permit de a
aprecia veridicitatea schimbărilor în timp şi spaţiu a proprietăţilor solurilor.
Identificarea unităţilor taxonomice de sol si a claselor de valori pentru
indicatorii de clasificare a solurilor la nivel inferior cu coeficienţii de bonitare pentru treptele
scărilor valorice ale acestora s-a efectuat în baza sistemului de clasificare şi bonitare a
solurilor Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Conciliului Ştiinţific al Institutului de
Pedologie şi Agrochimie „Nicolae Dimo”, procesul verbal al şedinţei din 14 februarie 2008.
La elaborarea sistemului de clasificare şi bonitare a solurilor Republicii Moldova au participat V.V.
Cerbari, şef laborator, doctor habilitat în ştiinţe; agricole, profesor universitar; I. A.
Krupenikov, cercetător principal, doctor habilitat în ştiinţe geografice, profesor universitar,
academician de onoare al AŞ a Moldovei; I.S. Constantinov, doctor habilitat în ştiinţe agricole,
profesor universitar; V.F. Filipciuc, şef laborator, doctor în ştiinţe agricole; D.M. Balteanschi,
colaborator ştiinţific coordonator, doctor în ştiinţe geografice; G. Ciobanu, specialist principal al
Institutului de Proiectare şi Organizare a Teritoriului.
Valorile unor indicatori ecopedologici au fost estimate conform clasele de valori ale
însuşirilor solurilor prezentate în monografia Metodologia elaborării studiilor pedologice. Partea
III-a (Florea, N. şi a.,1987).

44
 La generalizarea şi prelucrarea statistică a datelor cercetărilor pedologice de monitoring au
fost folosite abrevieri, simboluri, unităţi şi termeni, formule prezentate în continuare.
Semnificaţia orizonturilor pedogenetice (Cerbari, 2001)
Orizonturile genetice principale ale profilelor de sol cercetate
H - orizont organic hidromorf sau turbos. O - orizont organic nehidromorf.
A – orizont mineral de acumulare a humusului.
B – orizont de tranziţie după conţinutul de humus.
E – orizont eluvial, luvic sau albic. Este un orizont mineral caracterizat printr-un conţinut mai
scăzut de argilă, sescvioxizi şi materie organică decât orizontul subiacent şi printr-o acumulare
relativă de cuarţ şi alte materiale care au rezistat la alterare. Are culoare deschisă, determinată de
culoarea Fracţiunilor primare de nisip şi praf. Se poate afla situat în profil sub orizonturile H, O, A,
deasupra unui orizont B argic (argiloiluvial).
C - roca parentală, orizont mineral format pe seama rocilor, constituit din material
neconsolidat (loess, argilă, nisip).
G - orizontul gleic format în condiţiile unui mediu saturat de apă freatică situată la adâncime
mică sau de cea stagnată. Un orizont se consideră gleic dacă mai mult de 50% din secţiunea
suprafeţei lui este ocupată cu culori de reducere şi de oxidare.
Orizonturile de tranziţie
BC, AB, AE - se consideră orizonturi de sol în care se îmbină proprietăţile a două orizonturi
principale. Prima literă arată orizontul principal cu care orizontul de tranziţie se aseamănă mai mult.
Orizonturile de asociere
Az, Btw, Bn, Bzn, BCk, Ckym etc. - sunt orizonturi formate prin asocierea caracterelor a
două sau mai multor orizonturi principale, din care unele nu apar în succesiune pe profil ca
orizonturi separate. Se notează cu simboluri formate din litere mari (orizonturile principale) şi litere
mici (caracterele asociate). Pentru notarea orizonturilor de asociere se folosesc litere mici:
Litere minuscule pentru indicarea particularităţilor orizonturilor genetice
h - acumularea substanţelor organice humifere (humusului) în orizonturile minerale, de
exemplu Ah, Bh, etc. Se notează cu h orizonturile cu conţinut de humus mai mare de 1,0%.
ţ - orizontul înţelenit, de exemplu Ahţ;
p – straturile arate, de exemplu Ap;
t - acumularea prin iluviere a argilei orientate, de exemplu Btw, Bhtw;
w - argilizare "in situ" (pe loc) sau procesul cambic, de exemplu Bw, Bhw, BCw;
e - eluviere slabă, de exemplu Ae;
g - gleizare, exprimată prin pete cu culori de reducere-oxidare; se consideră şi se notează ca
gleizate orizonturile cu suprafaţa secţiunii gleizate până la 50%, de exemplu BCg;
45
 k - prezenţa sau acumularea carbonaţilor de calciu, de exemplu Bk, BCk, Ck etc.;
b - orizont îngropat de exemplu Ab;
La notarea orizonturilor se folosesc şi cifrele. Cifrele se scriu după litere şi arată gradul de
manifestare a unui sau altui caracter sau indicator pedologic, de exemplu B1, B2 etc.
Straturile de sol, formate din pedolit şi alte depozite recente de diferită textură şi grad de
humificare, se notează cu cifre romane - I, II, III ..., ce nu au sens genetic. Adăugarea la cifrele
romane a literelor mici face posibilă evidenţierea unor caractere ale acestor straturi, de exemplu: Ih
- strat humifer; IIz - strat salinizat; IIIg - strat gleizat etc. (Cerbari, 2001).

Simbolurile utilizate la prelucrarea statistică a datelor:

n - numărul de date.
X - media aritmetică.
x (x1, x2, ...) – date individuale.
∆x= X- x (x1, x2....)
s – abaterea mediei pătratice.
V, % - coeficientul de variaţie.
m - eroarea mediei aritmetice.
P, % - precizia mediei aritmetice.

x1+x2......+ xn
X=
n
s=√ ∑∆x²
n-1
s
m=
√n
V,% = s.100
X
m . 100
P,%=
X
Alte abrevieri
H – apa higroscopică.
CH - coeficientul de higroscopicitate.
K – coeficientul hidrotermic sau de umiditate, calculat conform formulei Ivanov-Vâsoţkii.
% g/g – procent de masă.
% v/v – procent de volum.
Formule pentru calcularea gradului de tasare conform A. Canarache
(Fizica solurilor agricole. Bucureşti: Cereş, 1990. p. 66-68)

- formula pentru determinarea gradului de tasare, % v/v;

GT= (PMN – P) . 100
PMN
- formula pentru determinarea porozităţii totale
PMN= 45 + 0,163A minimal necesare, %v/v;
a-6 - formulă empirică pentru calcularea conţinutului de argilă,
A=
1,2 46
 fracţiunea < 0.002 mm, % în baza conţinutului de argilă fizică, %;
(Pedologie. Alcătuirea, geneza, proprietăţile şi clasificarea solurilor.
Terra nostra, Iaşi, 2003. p. 158).

GT – gradul de tasare a solului, %.

P - porozitatea totală, % v/v.
PMN - porozitatea totală minimal necesară, %v/v.
A - conţinutul de argilă, fracţiunea < 0, 002,%.
a - conţinutul de argilă fizică, fracţiunea < 0,01 mm, %.
Denumirea Val ori, % v/v
Extrem de mic(sol puternic afânat) sub -17
Foarte mic (sol moderat afânat) -17....- 10
Mic (sol slab afânat) -10....- 0
Mijlociu (sol slab tasat) 1 - 10
Mare (sol moderat tasat) 10 - 18
Foarte mare (sol puternic tasat) Peste 18
Clase de valori ale însuşirilor solurilor
1. Clase de valori ale gradului de tasare (A. Canarache, 1990 )

2. Clase de valori a calităţii structurii solurilor în conformitate cu conţinutul

agregatelor 0,25-10 mm agronomic valoroase, % (С. Модина, C.И. Долгов и П.У. Бахтин,
1966)
Cernere uscată Cernere umedă, hidrostabilitatea
structurii
> 80 – foarte bună > 70 – foarte mare
80-60 – bună 70 – 55 – bună
60-40 – mijlocie; 55 - 40 – mijlocie;
40-20 – nesatisfăcătoare 40 - 20 – mică
< 20 – foarte nesatisfăcătoare < 20 – foarte mică

3. Clase de conţinut de humus şi elemente nutritive utilizate la cartarea agrochimică

Capacitatea de Fosfor mobil Potasiu schimbabil

Denumire Humus, % nitrificare, NO3, mg/100 g de sol
mg/kg
Foarte scăzut Sub 2 sub 5 sub 1,0 sub 5
Scăzut 2-3 5-10 1,0-1,5 5-10
Moderat 3-4 10-15 1,5-3,0 10-20
Optim 4-5 15-20 3,1-4,5 20-30
47
 Ridicat 5-6 peste 20 4,5-6,0 30-40
Foarte ridicat Peste 6 - peste 6,0 peste 40

4. Clase de conţinut de azot din humus (Florea, N. şi a.,1987).

5. Clase de aciditate hidrolitică (Florea, N. şi a.,1987).
Nr. d/o Denumire Limite, me la 100 g sol
1 Foarte mică <2,0
2 Mică 2,1-4,0
3 Mijlocie 4,1-6,0
4 Mare 6,1-8,0
5 Foarte mare >8,1

6. Clase de reacţie a solului în funcţie de pH-ul în suspensie apoasă (Florea, N. şi a.,1987).

Nr. d/o Denumire Limite
1 Extrem de acidă <3,5
2 Foarte acidă 3,6-4,3
3 Puternic acidă 4,4-5,0
4 Moderat acidă 5,1-5,8
5 Slab acidă 5,9-6,8
6 Neutră 6,9-7,2
7 Slab alcalină 7,3-8,4
8 Moderat alcalină 8,5-9,0
9 Puternic alcalină 9,1-9,4
10 Foarte puternic alcalină 9,5-10,0
11 Extrem de alcalină >10,1

7. Clase de capacitate totală de schimb (Florea, N. şi a.,1987).

Nr. Denumire Limite, me/100g sol
ord.
extrem de mică <5
foarte mică 6-10
mică 11-20
mijlocie 21-35
mare 35-55
foarte mare 55-80
extrem de mare >81

1. Clase de sumă a bazelor schimbabile (Florea, N. şi a.,1987).

Nr. d/o Denumire Valori C:N

1 foarte mic >33
2 mic 27-32
3 mijlociu 18-26
4 mare 11-17
5 foarte mare <10
48
 Nr. Denumire Limite, me/100g sol
ord.
1 extrem de mică <3
2 foarte mică 4-7
3 mică 8-15
4 mijlocie 16-25
5 mare 26-35
6 foarte mare 36-60
7 extrem de mare >61

Clasificarea solurilor Republicii Moldova şi notele de bonitate

Taxonomia solurilor la nivel superior

1. Lista sistematică şi notele de bonitate a tipurilor şi subtipurilor de sol

Nr. d/o Cod Denumirea solurilor Nota de bonitate

1 2 3 4
SOLURI AUTOMORFE
1 19 Brune (bruneziomuri) luvice 72
2 01 Brune(bruneziomuri) tipice 72
3 02 Griziomuri (cenuşii) albice 58
4 03 Griziomuri(cenuşii) tipice 68
5 04 Griziomuri(cenuşii) închise (humifere) 78
6 21 Griziomuri vertice (compacte) 50
7 05 Cernoziomuri luvice 88
8 06 Cernoziomuri levigate (cambice) 94
9 07 Cernoziomuri tipice 100
10 08 Cernoziomuri xero-forestiere 98
11 09 Cernoziomuri obişnuite 82
12 10 Cernoziomuri carbonatice 71
13 11 Cernoziomuri sudice 70
14 12 Cernoziomuri vertice (compacte) 50
15 20 Cernoziomuri stagnice 85
16 13 Rendzine 71
17 16 Soloneţuri 30
18 15 Cumulice tipice Se evaluează după
însuşiri concrete
SOLURI SEMIHIDROMORFE
19 31 Cernoziomuri freatic umede 85
20 38 Cernoziomuri vertice (compacte) freatic umede 50
21 33 Cumulice tipice freatic umede Se evaluează după
însuşiri concrete
22 34 Soloneţuri freatic umede 30
23 35 Solonceacuri freatic umede 10
24 36 Soloneţuri-solonceacuri freatic umede 10
SOLURI HIDROMORFE
25 51 Lăcovişti 80
49
26 52 Lăcovişti cumulice Se evaluează după
însuşiri concrete
27 56 Lăcovişti vertice 50
28 57 Lăcovişti mlăştinoase 25
29 58 Soluri mlăştinoase 20
30 54 Solonceacuri - lăcovişti 10
31 59 Solonceacuri - lăcovişti mlăştinoase 10
32 62 Solonceacuri mlăştinoase 10
33 53 Soloneţuri-lăcovişti 30
34 55 Soloneţuri - solonceacuri lăcovişti 10

50
 Continuarea listei sistematice a solurilor
Nr. d/o Cod Denumirea solurilor Nota de bonitate
ALUVISOLURI ( FLUVISOLURI)
35 84 Aluvisoluri slab evoluate Se evaluează după
însuşiri concrete
36 73 Aluvisoluri stratificate 80
37 71 Aluvisoluri tipice 80
38 74 Aluvisoluri humifere sau aluvisoluri - lăcovişti 85
39 72 Aluvisoluri vertice 48
40 77 Aluvisoluri semimlăştinoase 25
41 80 Aluvisoluri mlăştinoase 20
42 85 Aluvisoluri mlăştinoase turboase 10
43 75 Aluvisoluri - solonceacuri 10
44 79 Aluvisoluri - solonceacuri semimlăştinoase 10
45 82 Aluvisoluri - solonceacuri mlăştinoase 10
46 78 Aluvisoluri - soloneţuri 30
47 76 Aluvisoluri soloneţ - solonceacuri 10
ANTROSOLURI
48 17 Antrosoluri reconstruite Se evaluează după
însuşiri concrete
49 94 Antrosoluri recultivate idem
50 92 Antrosoluri decopertate-copertate pe terase artificiale idem
51 100 Erodosoluri idem
SOLURI DETERIORATE
52 18 Soluri deformate şi deteriorate pe alunecări de teren 30
53 95 Soluri decopertate Se evaluează după
însuşiri concrete
54 91 Terenuri deteriorate prin excavaţii idem
FORMAŢII DE DEPOZITE RECENTE
55 63 Nămoluri idem
56 83 Aluviuni idem
FORMAŢII DE ROCI
57 96 Stâncării 
58 98 Grohotişuri 
59 99 Pietrişuri 
60 97 Roci neconsolidate ale prăbuşirilor, alunecărilor de 
teren, carierelor etc.
Notă:
- nota minimală de bonitate a solurilor - 10 puncte;
- nota de bonitate a antrosolurilor, solurilor cumulice, solurilor slab evoluate etc., care se
caracterizează printr-o variaţie foarte mare a însuşirilor principale, se calculează înmulţind nota medie
de bonitare a subtipului zonal de sol cu valorile coeficienţilor de bonitare corespunzătoare treptelor
valorice ale însuşirilor.

51
 – cernoziomuri carbonatice se numesc solurile evoluate pe suprafeţe orizontale cu conţinut de
carbonaţi în stratul 0-30 cm mai mare de 2,0%.
2. Indicatorii de clasificare a solurilor la nivel inferior şi coeficienţii de bonitare
pentru treptele scărilor valorice ale acestor indicatori

2.1. Clase de grosime a profilului humifer al solurilor cu conţinut de humus

mai mare de 1,0%
Nr. Grosimea Coeficienţii
d/o Cod Denumirea solurilor profilului de bonitare
humifer, cm
1 0 Cu profil humifer extrem de profund > 160 1.0
2 1 Cu profil humifer foarte puternic profund 120-160 1.0
3 2 Cu profil humifer puternic profund 80-120 1.0
4 3 Cu profil humifer moderat profund 60-80 0.9
5 4 Cu profil humifer semiprofund 40-60 0.8
6 5 Cu profil humifer superficial 20-40 0.6
7 6 Cu profil humifer foarte superficial < 20 0.3

2.2. Grade de eroziune în suprafaţă sau de decopertare a solurilor

Nr. Cod Denumirea solurilor Îndepărtat prin eroziune Coeficienţii de
d/o sau decopertare bonitare
1 7 Erodate (decopertate) foarte slab Până la 1/4 din or. A 0.9
2 8 Erodate (decopertate) slab Până la 1/2 din or. A 0.8
3 9 Erodate (decopertate) moderat Mai mult de 1/2 din or. A 0.6
4 10 Erodate (decopertate) puternic Parţial or.B1 0.5
5 11 Erodate (decopertate) foarte Parţial or.B2 0.4
puternic sau erodosoluri
6 12 Erodate (decopertate) excesiv Complet or. B2 0.3
sau erodosoluri excesiv erodate

Notă. Indicatorul “Grade de eroziune sau de decopertare” este un indicator integral de clasificare şi
bonitare a solurilor. Acest indicator exclude aplicarea la calcularea notei de bonitare a
solurilor erodate sau decopertate a coeficienţilor de bonitare pentru treptele scărilor valorice
ale indicatorilor: “Grosimea profilului humifer”, “Conţinutul de humus în stratul arabil (0-30
cm)”, “Conţinutul de carbonaţi în stratul arabil (0-30 cm)”. Denumirea de subtip pentru
solurile erodate automorfe se determină după denumirea solului zonal c

2.3. Clase de grosime a solurilor până la roca compactă, pietriş sau nisip grosier
Nr. Grosimea Coeficienţii
d/o Cod Denumirea solurilor solurilor, cm de bonitare
1 23 Puternic profunde > 100 1.0
2 24 Moderat profunde 80-100 0.9
3 25 Semiprofunde 50-80 0.8
4 26 Moderat superficiale 30-50 0.6
5 27 Foarte superficiale < 30 0.3

52
 2.4. Complexe de soluri pe alunecări de teren cu diverse grade dominante
de deteriorare şi erodare a învelişului de sol
Nr. Cod Denumirea solurilor Coeficienţii de
d/o bonitare
1 01 Deteriorate slab cu dominarea solurilor cumulice 0.7
2 02 Deteriorate slab cu dominarea solurilor hidromorfe 0.5
3 03 Deteriorate şi erodate slab 0.6
4 04 Deteriorate şi erodate moderat 0.5
5 05 Deteriorate şi erodate puternic 0.3
6 06 Deteriorate şi erodate foarte puternic 0.2
7 07 Deteriorate şi erodate excesiv 0.1
2.5. Clase de soluri cumulice (indicator numai de clasificare)
Nr. Cod Gradul de Grosimea
d/o colmatare stratului recent Modificarea profilului humifer
colmatat , cm
1 18 Cumulice lipseşte Profilul humifer este normal evoluat şi
izohumice diferenţiat în orizonturi genetice,
conţinutul de humus se micşorează treptat
pe profil
19 Cumulice În stratul colmatat conţinutul de humus
izohumice până la 50 cm este mai mic decât în or. A al solului
colmatate iniţial
3 20 Cumulice tipice >50 Profilul solului este format din straturi
fără a fi diferenţiat în orizonturi genetice
Notă. Bonitetul solurilor se calculează în conformitate cu valorile concrete ale însuşirilor.
Influenţa subdiviziunilor acestui indicator la valoarea notei de bonitare a solurilor se ia în
consideraţie prin coeficienţii de bonitare la treptele scărilor valorice ale indicatorilor “Conţinutul de
humus în stratul arabil (0-30 cm)”, “Grosimea profilului humifer al solurilor”.
2.6. Clase de conţinut de humus în stratul arabil sau 0-30 cm al solurilor
Nr. Cod Denumirea Humus Coeficienţii de bonitare
d/o solurilor ,% Cernoziomuri Soluri
tipice, obişnuite sudice, hidromorfe şi
levigate carbonatice semihidromorfe
1 01 Humifere >4,0 1,0 1,0 1,0 1.0
2 02 Moderat 3,5-4,0 0,9 1,0 1,0 1.0
humifere 3,0-3,5 0,8 0,9 1,0 0,9
3 03 Submoderat 2-3 0,7 0,8 0,9 0,8
humifere
4 04 Slab 1-2 0,6 0,6 0,7 0.6
humifere
5 05 Foarte slab <1 0,3 0,3 0,3 0.3
humifere
Notă: Coeficienţii de bonitate pentru clasele de conţinut de humus se utilizează la calcularea
bonitetului cernoziomurilor arabile neerodate, solurilor aluviale şi extraaluviale hidromorfe şi
semihidromorfe arabile neerodate, în cazul determinării acestui indicator în probele de sol recoltate
din stratul 0-30cm al tuturor profilelor amplasate în teren în procesul cercetărilor pedologice.

53
 2.7. Clase texturale de sol
Nr. Denumirea varietăţilor de sol Conţinutul de particule Coeficienţii de
d/o Cod mai mici de 0.01 mm, % bonitare
1 01 Argiloase fin > 85 0.7
2 02 Argiloase 75-85 0.8
3 03 Argilo-lutoase 60-75 0.9
4 04 Luto-argiloase 45-60 1.0
5 05 Lutoase 30-45 0.9
6 06 Luto-nisipoase 20-30 0.7
7 07 Nisipo-lutoase 10-20 0.5
8 08 Nisipoase 0-10 0.3

2.8. Grade de alcalizare (soloneţizare) şi clase de adâncimi de apariţie

a alcalizării în profilul solurilor
Nr. Cod Denumirea solurilor Conţinutul Adâncimea de Coeficienţii
crt. de Na apariţie a de bonitare
schimbabil, alcalizării,
% cm
1 00 Nealcalizate (nesoloneţizate) <5 - 1.0
2 01 Slab alcalizate (soloneţizate) 5-10 0-30 0.8
3 02 Slab alcalizate la adâncime mică 5-10 30-50 0.9
4 03 Slab alcalizate la adâncime 5-10 50-100 1.0
mijlocie
5 04 Moderat alcalizate (soloneţizate) 10-15 0-30 0.6
6 05 Moderat alcalizate la adâncime 10-15 30-50 0.8
mică
7 06 Moderat alcalizate la adâncime 10-15 50-100 0.9
mijlocie
8 07 Puternic alcalizate (soloneţizate) 15-20 0-30 0.4
9 08 Puternic alcalizate la adâncime 15-20 30-50 0.6
mică
10 09 Puternic alcalizate la adâncime 15-20 50-100 0.8
mijlocie
11 10 Foarte puternic alcalizate > 20 0-30 0.3
(soloneţizate)
12 11 Foarte puternic alcalizate la > 20 30-50 0.4
adâncime mică
13 12 Foarte puternic alcalizate la > 20 50-100 0.6
adâncime mijlocie

Notă. În cazul când coeficienţii de bonitare pentru diferite adâncimi de apariţie a alcalizării se
deosebesc unul de altul, la calcularea notei de bonitare a solului se aplică coeficientul cu
valoare minimală. Coeficientul de bonitare pentru toate gradele de alcalizare la adâncimea
mai mare de 100 cm este 1.0.

54
 2.9. Grade de salinizare şi clase de adâncimi de apariţie a salinizării în profilul solurilor
(salinizarea sulfatică sau cloruro-sulfatică)

Nr. Conţinutul de Adâncimea de Coeficienţii

crt Cod Denumirea solurilor săruri solubile, apariţie a de bonitare
reziduu uscat, salinizării,
% cm
1 00 Nesalinizate < 0.3 - 1.0
2 01 Salinizate slab 0.3-0.4 0-30 0.8
3 02 Salinizate slab la adâncime 0.3-0.4 30-80 0.9
mică
4 03 Salinizate slab la adâncime 0.3-0.4 80-150 1.0
mijlocie
5 04 Salinizate moderat 0.4-0.8 0-30 0.6
6 05 Salinizate moderat la 0.4-0.8 30-80 0.8
adâncime mică
7 06 Salinizate moderat la 0.4-0.8 80-150 0.9
adâncime mijlocie
8 07 Salinizate puternic 0.8-1.4 0-30 0.3
9 08 Salinizate puternic la 0.8-1.4 30-80 0.7
adâncime mică
10 09 Salinizate puternic la 0.8-1.4 80-150 0.9
adâncime mijlocie
11 10 Salinizate foarte puternic > 1.4 0-30 0.1
12 11 Salinizate foarte puternic la > 1.4 30-80 0.5
adâncime mică
13 12 Salinizate foarte puternic la > 1.4 80-150 0.8
adâncime mijlocie

Notă. În cazul când coeficienţii de bonitare pentru diferite adâncimi de apariţie a salinizării se
deosebesc unul de altul, la calcularea notei de bonitare a solului se aplică coeficientul cu
valoare minimală. Coeficientul de bonitare pentru solurile salinizare mai adânc de 150 cm
este 1.0.

2.10. Grade de gleizare şi clase de adâncimi de apariţie a gleizării în profilul solurilor

Nr. Suprafaţa de Adâncimea Coeficienţii
d/o Cod Denumirea solurilor gleizare, % orizontului de bonitare
gleizat, cm
1 01 Gleizate de la suprafaţă <50 0-30 0,7
2 02 Gleizate în adâncime <50 >30 0,8
3 03 Gleice de la suprafaţă >50 0-30 0,5
4 04 Gleice în adâncime >50 >30 0,7

Notă. În cazul când coeficienţii de bonitare pentru diferite adâncimi de apariţie a gleizării se
deosebesc unul de altul, la calcularea notei de bonitare a solului se aplică coeficientul cu
valoare minimală. Pentru solurile gleizate mai adânc de 100 cm coeficientul de bonitare este
1.0. La calcularea notei de bonitate a solurilor mlăştinoase şi semimlăştinoase coeficienţii de
bonitare pentru gleizare nu se utilizează aşa cum această proprietate integral este luată în
consideraţie prin nota de bonitate a subtipurilor corespunzătoare de sol.
55
 2.11. Clase de conţinut de pietre (schelet) şi de adâncimi de apariţie a orizontului cu pietre
Nr. Conţinutul Adâncimea de Coeficienţii
d/o Cod Denumirea solurilor de pietre apariţie a orizon- de bonitare
(%) tului cu pietre
(cm)
1 00 Fără pietre <5 - 1.0
2 01 Slab pietroase 5-25 0-30 0.9
3 04 Moderat pietroase 25-50 0-30 0.7
4 07 Puternic pietroase 50-75 0-30 0.5
5 10 Foarte puternic pietroase 75-90 0-30 0.3

Notă. În cazul când coeficienţii de bonitare pentru diferite adâncimi de apariţie a orizontului cu
pietre se deosebesc unul de altul, la calcularea notei de bonitare a solului se aplică coeficientul
cu valoare minimală. Pentru solurile pietroase mai adânc de 100 cm coeficientul de bonitare
este 1.0.
2.12. Clase de adâncime de apariţie a carbonaţilor şi de conţinut de carbonaţi
în stratul 0-30 cm
Nr. Cod Adâncimea Conţinutul Coeficienţii
d/o. apariţiei carbonaţilor, % Denumirea solurilor de bonitare
carbonaţilor,
cm
1 00 <2 Necarbonatice 1.0
2 01 2-5 Slab carbonatice 0,9
3 02 6-12 Moderat carbonatice 0.8
4 03 0-30 13-25 Puternic carbonatice 0.7
5 04 26-40 Foarte puternic carbonatice 0.6
6 05 >40 Excesiv carbonatice 0.5
7 06 30-80 >2 Semicarbonatice 1.0
8 07 >80 >2 Decarbonatate 1.0

Notă. Coeficienţii de bonitare pentru conţinutul de carbonaţi se utilizează numai la calcularea notei
de bonitate a solurilor neerodate cu profil întreg , cu excepţia cernoziomurilor carbonatice.

2.13. Variante de soluri după modul de transformare antropică

(indicator numai de clasificare)
Nr. d/o Cod Denumirea Coeficienţii
solurilor de bonitare
1 01 Înţelenite 1.0
2 02 Postarabile 1.0
3 03 Arabile 1.0
4 04 Desfundate 0.9
5 05 Irigate 1.0
6 06 Recultivate Se evaluează
7 07 Reconstruite după însuşiri
concrete

Notă. Indicatorul "Variante de soluri după modul de transformare antropică" se

utilizează după caz, preponderent la efectuarea cercetărilor pedologice detaliate
4. Monitoringul stării de calitate a solurilor zonale
56
 (alcătuitor responsabil Cerbari V.)

Solurile zonale principale pe terenurile cu destinaţie agricolă din dreapta Nistrului sunt
cernoziomurile (1 mln 499,9 mii ha sau 77,8%) şi solurile cenuşii (123,7mii ha sau 6,7% din
suprafaţa totală).

4.1. Solurile cenuşii (griziomurile) din zona moderat călduroasă

semiumedă a Moldovei de Nord
(Cerbari V., Leah Tamara)

Ocupă podişul Moldovei de Nord. Acest raion geomorfologic se caracterizează prin forme
domoale de relief, fapt ce determină manifestarea slabă a proceselor de eroziune. Altitudinile
absolute alcătuiesc 250-300 m. Fragmentarea orizontală în văi-vâlcele - 1,5-2,0 km/km 2,
fragmentarea medie verticală 50-100 m, iar la vest, în lanţurile de recife fosile - până la 150 m.
Solurile cenuşii (griziomurile) s-au format sub vegetaţia de pădure foioasă în condiţii de
climă temperată (suma de temperaturi > 10° = 2700-2800°, cantitatea anuală de precipitaţii – 550-
650mm, coeficientul de umiditate, K= 0,7-0,9). La arabil au fost utilizate în diferite perioade
istorice în rezultatul defrişării pădurilor. Cele mai mari suprafeţe de păduri au fost defrişate şi
refăcute în terenuri agricole în ultimii 100 ani. Materialele parentale sunt reprezentate, predominant,
prin depozite loessoide. Profilul solurilor cenuşii este diferenţiat textural. Pentru a determina
schimbările în starea de calitate a griziomurilor arabile din Zona de Nord a Republicii în comparaţie
cu cele virgine, au fost amplasate 2 poligoane de monitoring: pe tern arabil şi în pădure, pe
suprafaţa orizontală a unei culmi largi.

4.1.1. Poligonul de monitoring nr. 24 – solurile cenuşii (griziomurile) arabile din

Moldova de Nord

Destinaţia poligonului - efectuarea observaţiilor periodice asupra schimbărilor în starea de

calitate a griziomurilor tipice arabile sub influenţa agrotehnicii zonale. Poligonul este amplasat pe
suprafaţa orizontală a unei culmi largi de pe podişul Moldovei de Nord, pe teritoriul comunei
Alexăndreni, raionul Edineţ (fig. 4.1, 4.2). Altitudinea absolută – 234 m, coordonatele profilului
principal de sol: latitudinea - 48° 08,517'; longitudinea - 27° 17,856'. Data amplasării poligonului
(începutul observaţiilor) – 11.10.2007.
Podişul Moldovei de Nord reprezintă o suprafaţă primară de denudaţie, formată în pliocen.
Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide luto-argiloase de provenienţă eoliană
(grosimea stratului 1-2 m), sub care sunt situate depozitele pliocene nisipo-lutoase cu fragmente
mari de roci calcaroase. Poligonul este situat în zona climatică moderat călduroasă semiumedă.
Perioada solară (zile cu soare) - 280-290. Durata insolaţiei, ore - 2000-2050. Temperatura medie
anuală, C - 7-8. Suma de t>10 - 2700-2800. Suma anuală de precipitaţii – cca 600 mm.
57
Evaporabilitatea potenţială – 650-700 mm. Coeficientul hidrotermic după Ivanov-Vâsoţkii - 0,8 -
0,9. Durata perioadei de vegetaţie - 166-167 zile.
Învelişul de sol pe terenurile arabile este format de griziomuri (soluri cenuşii) arabile
submoderat humifere cu profil humifer semiprofund lutoase 0-35 cm şi luto-argilos 35-100 cm.
Terenul arabil este utilizat sub culturi de câmp (în anul 2007 - sub floarea soarelui). Factorii naturali
de degradare sunt: procesul eluvial-iluvial de diferenţiere texturală a solului; compactarea excesivă
a stratului subiacent iluvial. Factorii antropici de degradare a solurilor sunt: dehumificarea,
destructurarea stratului arabil şi compactarea secundară a stratului postarabil al solurilor ca rezultat
al exploatării agricole neraţionale.

Figura 4.1. Schema amplasării poligoanelor–cheie pentru monitoringul

stării de calitate a solurilor cenuşii (griziomurilor) tipice
* 24, 25 – locul amplasării poligoanelor de monitoring pe griziomurile
arabile (poligonul nr. 24) şi virgine (poligonul nr. 25)
Descrierea morfologică a profilului principal. Solul cenuşiu (griziomul) arabil cercetat se
caracterizează cu profil de tipul Ahp1 - Ahp2 – Bhtw - Btw – BCtw – 1CRk (fig. 4.3). Profilul
de sol a fost săpat până la adâncimea de 120 cm. La adâncimea 100 cm apare roca subiacentă
formată din material galben neconsolidat nisipo-lutos cu fragmente mari de grezii.

58
 Ahp1 (0-24 cm) – stratul recent arabil, umed, gri închis cu nuanţă brună, lutos, glomerular-
bulgăros, slab compact 0-10 cm, compact 10-24 cm, poros 0-10 cm şi moderat poros 10-24 cm,
multe resturi vegetale, trecerea între orizonturi clară după compacitate.
Ahp2 (24-35 cm) - stratul postarabil, partea inferioară a fostului strat arabil 0-35 cm, umed,
gri cu nuanţă brună, lutos, se deosebeşte de stratul precedent prin compactare puternică şi structură
practic monolită, fisuri mici, agregatele se fărâmă greu, rădăcini rare şi subţiri, trecerea între
orizonturi clară după culoare.
Bhtw (35-53 cm) - orizontul iluvial sau iluvial-cambic slab humifer, brun cu nuanţă roşcată,
luto-argilos, jilav, natural puternic compact, structura prismatică, practic monolită, rar pori fini,
foarte rar găuri de insecte, rar rădăcini subţiri, trecere treptată.
Btw (53-71 cm) - continuarea orizontului iluvial-cambic, foarte slab humifer, brun–roşcat,
reavăn, luto-argilos, structura monolită, foarte compact, se fărâmă foarte greu, rar se observă pori
fini, foarte rar rădăcini subţiri, trecere treptată.
BCtw (71-100 cm) – roca parentală decarbonatată supusă procesului cambic de alterare „in
situ”, brun-roşcat deschis, jilav, luto-argilos, structura monolită, foarte compact, se fărâmă greu, rar
pori fini, trecere clară după culoare, textură şi compactare.
CRk (>100 cm) – depozite pliocene luto-nisipoase cu fragmente mari de gresie calcaroasă,
galben, reavăn, nestructurat, poros, pori fini, carbonatic.
După defrişarea pădurii şi utilizarea terenurilor la arabil, ca rezultat al modificării regimului
hidrotermic şi a circuitului biologic al substanţelor, procesul de eluviere-iluviere în profilul acestor
soluri a încetat. Datele medii statistice privind însuşirile griziomurilor arabile ale poligonului nr. 24
sunt prezentate în tabelele 4.1-4.5.
Tabelul 4.1
Textura solului cenuşiu (griziomului) arabil cu profil întreg (profilul 24)

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01- 0,005- <0,001 <0,01
(cm) 0,005 0,001
Ahp1 0-24 2,2 23,6 31,2 9,6 13,2 20,2 43,0
Ahp2 24-35 2,4 23,4 31,1 9,2 13,9 20,0 43,1
Bhtw 35-53 2,1 21,7 28,3 8,2 12,5 27,2 47,9
Btw 53-71 1,6 21,5 27,8 8,7 10,8 29,6 49,1
BCtw 71-80 2,4 22,2 26,3 8,4 10,9 29,8 49,1
BCtw 80-100 2,8 26,4 23,0 9,7 10,1 28,0 47,8
1CRk 100-120 9,7 63,7 9,2 5,1 5,3 7,0 17,4

59
 Figura 4.2. Locul amplasării poligonului nr. 24 – culme largă pe podişul slab ondulat
a Moldovei de Nord cu soluri cenuşii (griziomuri) arabile

Figura 4.3. - Sol cenuşiu (griziom) submoderat humifer cu profil humifer semiprofund
lutos 0-35 cm şi luto-argilos 35-100 cm, arabil (profilul 24)

Tabelul 4.2
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai alcătuirii structurale pentru
solurile cenuşii (griziomurile) virgine cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 24
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

60
Orizontul Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea
Hidrosta-
şi conţinutul (% g/g) structurii
bilitatea
adâncimea Suma Suma (cernere
structurii
(cm) >10 < 0,25 10 – 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahp1 23,8±8,0 8,5±5,6 67,7±3,9 32,3±3,9
0-12 - 64,6±3,5 35,4±3,5 64,6±3,5 bună mică
Ahp1 39,6±1,6 4,3±0,7 56,2±2,0 43,9±2,0
12-25 - 64,1±3,3 35,9±3,3 64,1±3,3 satisfăcătoare mică

Ahp2 34,5±6,1 3,5±2,2 62,3±7,5 38,0±7,5

25-35 - 69,4±4,7 30,6±4,7 69,4±4,7 bună mică
Bhtw 22,3±5,3 2,9±0,8 74,9±4,6 25,2±4,6
35-53 - 64,9±2,8 35,1±2,8 64,9±2,8 bună mică

Tabelul 4. 3
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai conţinutului cationilor
schimbabili în solurile cenuşii (griziomurile) arabile, poligonul de monitoring nr. 24

Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma

(cm)
me/100g sol
Ahp1 0-25 22,6±2,0 3,3±0,2 25,9±1,7
Ahp2 25-35 21,3±1,5 3,2±0,3 24,5±1,7
Bhtw 35-53 22,1±1,0 3,2±0,3 25,3±1,1
Btw 53-71 22,6 3,0 25,6
BCtw 71-80 22,4 3,0 25,4
BCtw 80-100 21,8 3,0 24,8
1CRk 100-120 15,5 2,6 18,1

61
 Tabelul 4.4
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor fizice pentru griziomurile arabile, poligonul de monitoring nr. 24

Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul
adâncimea orizontului <0,001 mm fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală de tasare
<0,01 mm
cm % g/g g/cm3 % v/v
Ahp1 0-12 12±1 20,2 43,0 4,1±0,6 5,2±0,6 2,60±0,02 1,30±0,02 49,9±0,9 0±2
Ahp1 12-25 13±1 20,2 43,0 4,1±0,6 5,2±0,6 2,60±0,02 1,45±0,03 44,4±1,1 11±2
Ahp2 25-35 10±1 20,0 43,1 3,8±0,7 4,9±0,7 2,62±0,01 1,52±0,05 41,2±0,7 18±2
Bhtw 35-53 18±1 27,2 47,9 3,5±0,5 4,6±0,8 2,66±0,01 1,61±0,02 39,5±0,6 22±1
Btw 53-71 18 29,6 49,1 3,6 5,5 2,68 1,61 39,9 22
BCtw 71-80 29,8 49,1 3,4 4,8 2,69 1,62 39,8 22
BCtw 80-100 29 28,0 47,8 3,0 4,3 2,69 1,61 40,1 21
1CRk 100-120 - 7,0 17,4 0.8 1,3 2,68 1,51 43,8 6

Tabelul 4. 5
Indicii statistici medii ai însuşirilor chimice pe orizonturi genetice pentru griziomurile arabile, poligonul de monitoring nr. 24

Orizontul şi pH CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile Aciditatea

adâncimea (H2O) total total (g/100 g sol) hidrolitică
(cm) % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahp1 0-25 6,4±0,1 0 0,104±0,003 2,28±0,12 0,114±0,007 11,6±0,5 2,0±0,4 14±2 3,6±0,4
Ahp2 25-35 6,3±0,1 0 0,086±0,008 2,07±0,09 0,107±0,007 11,2±0,2 1,7±0,2 12±1 3,2±0,4
Bhtw 35-53 6,5±0,1 0 0,059±0,004 1,44±0,13 0,077±0,007 10,8±0,3 1,2±0,3 10±1 2,4±0,5
Btw 53-71 6,8 0 - 0,84 - - - - -
BCtw 71-80 7,0 0 - 0,43 - - - - -
BCtw 80-100 7,2 0 - 0,37 - - - - -
1CRk 100-120 8,0 9,7 - 0,17 - - - - -

62
 4.1.2. Poligonului de monitoring nr. 25 – solurile cenuşii (griziomurile) virgine din
Moldova de Nord

Destinaţia poligonului – etalon absolut pentru compararea şi evaluarea modificărilor însuşirilor

solurilor cenuşii (griziomurilor) arabile în rezultatul impactului antropic. Poligonul este amplasat pe
suprafaţa orizontală a unei culmi largi a Podişului Moldovei de Nord, în pădurea primară situată în
partea de sud a terenului arabil pe care a fost amplasat poligonul nr. 24 (fig. 4.4). Altitudinea absolută
– 239 m, coordonatele profilului principal de sol: latitudinea - 48° 08,283'; longitudinea -27° 17,566'.
Începutul observaţiilor – 12.10. 2007. Condiţiile climatice, de relief şi rocile de suprafaţă şi subiacente
sunt analogice celor ale poligonului nr.24. Învelişul de sol este alcătuit din griziomuri (soluri cenuşii)
virgine humifere cu profil humifer submoderat profund lutoase 0-26 cm şi luto-argiloase 26-120 cm.
Descrierea morfologică a profilului principal. Solul cenuşiu (griziomul) virgin se
caracterizează cu profil de tipul Aheţ - AEh –BEhtw – Bhtw – Btw – BCtw – 1CRk (fig. 4.5).
Profilul în baza este amplasat în pădurea primară vis-à-vis de profilul nr. 24, 100 m la sud de la
limita nordică a terenului arabil.
Efervescenţa – începutul de la adâncimea 120 cm. De la adâncimea 120 apar carbonaţii sub
formă de pseudomicelii şi vinişoare şi fragmente mici şi mijlocii de grezii.
Aheţ (0-9 cm) – orizontul înţelenit acoperit cu un strat subţire de frunze ale copacilor, umed,
culoarea gri închisă, lutos, structura glomerular – grăunţoasă excelentă, slab afânat, foarte poros,
rădăcini de ierburi şi resturi vegetale foarte multe, trecerea între orizonturi clară după culoare şi
structură.

AEh (9-26 cm) - orizontul eluvial - humifer, umed, culoarea gri deschisă, lutos, se deosebeşte
de stratul precedent prin acumulare de SiO 2, structura grăunţoasă-nuciformă, slab afânat, foarte poros,
foarte multe rădăcini de ierburi, tufari şi copaci, trecere clară.

BEhtw (26-37 cm) - orizont de tranziţie eluvial - iluvial, umed, brun cu limbi (buzunare) mai
surii, slab humifer, luto-argilos, slab compact, poros, pori mijlocii şi mici, găuri de insecte, multe
rădăcini de copaci şi tufari, ierburi, trecere treptată.

Bhtw (37-54 cm) - orizontul iluvial slab humifer, luto-argilos, jilav, brun închis, structura
monolită, foarte compact practic slitizat, fisurat, fisuri mici, se fărâmă greu, rar pori fini, frecvent
rădăcini de copaci cu diametrul 1-2 cm, trecere treptată.

63
 Figura 4.4. Locul
amplasării poligonului de monitoring nr. 25 – soluri cenuşii (griziomuri) virgine, pădure pe podiş

Figura 4.5. Sol cenuşiu (griziom) virgin lutos 0-26 cm şi luto-argilos 26-120 cm (profilul 25)

64
 Btw (54-72 cm) – continuarea orizontului iluvial, sau iluvial–cambic, reavăn, brun deschis,
jilav, luto-argilos, nestructurat (structura monolită), extrem de compact practic slitizat, rar pori fini, rar
rădăcini subţiri de copaci, trecere treptată.

BCtw (72 -120 cm) – roca parentală modificată de procesul de pedogeneză, reavăn, luto-
argilos, brun-roşcat, nestructurat, extrem de compact, rar pori fini, foarte rar rădăcini subţiri de copaci,
trecere bruscă.

CRk (120-140 cm) – roca subiacentă, depozite pliocene luto-nisipoase de culoare galbenă, slab
compacte, se întâlnesc vinişoare rare de carbonaţi şi fragmente mici şi mijlocii de grezii.
Procesele care a condus la schimbarea cardinală a conţinutului de argilă în stratul Btw al
solului cercetat sunt atât iluvierea argilei din stratul 0-26 cm, cât şi procesul cambic de alterare „in
situ” a materialului parental iniţial al acestui orizont.
Datele privind însuşirile solurilor cenuşii (griziomurilor) virgine sunt prezentate în tabelele
4.6-4.10.
Tabelul 4. 6

Textura solurilor cenuşii (griziomurilor) virgine cu profil întreg pe poligonul

de monitoring nr. 25

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea 0,01- 0,005-
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 <0,001 <0,01
0,005 0,001
Aheţ 0-9 1,1 23,3 32,9 11,0 12,4 19,3 42,7
AEh 9-26 0,7 22,9 32,8 10,8 12,0 20,8 43,6
BEhtw 26-37 0,9 22,4 30,2 10,2 11,3 25,0 46,5
Bhtw 37-54 1,0 22,7 28,9 9,9 10,0 27,5 47,4
Btw 54-72 0,8 22,8 27,4 9,9 10,9 28,2 49,0
BCtw 72-100 1,1 28,1 23,7 9,5 9,9 27,7 47,1
BCtw 100-120 2,4 31,3 20,7 9,1 8,9 27,6 45,6
1CRk 120-140 1,5 55,2 18,5 5,7 6,3 12,8 24,8

Tabelul 4.7
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai alcătuirii structurale pentru solurile
cenuşii (griziomurile) virgine cu profil întreg pe poligonul de monitoring nr.25
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

65
Orizontul Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabilitatea
şi conţinutul (% g/g) structurii structurii
adâncimea Suma Suma (cernere
(cm) >10 < 0,25 10 – 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Aheţ 7,2±1,1 9,3±1,8 83,5±2,0 16,5±2,0 foarte bună foarte mare
0-9 - 26,1±1,6 73,9±1,6 26,1±1,6
AEh 9,5±2,4 5,2±1,8 85,2±2,2 14,7±2,2 foarte bună foarte mare
9-24 - 17,8±1,5 82,2±1,5 17,8±1,5
BEhtw 31,0±2,6 3,6±0,6 65,4±2,1 34,6±2,1 bună mare
24-35 - 23,7±3,2 70,2±12,3 23,7±3,2
Bhtw 46,1±11,4 4,7±3,3 49,2±11,8 50,8±11,8 mijlocie mare
35-53 - 33,5±2,3 66,5±3,5 33,5±2,3

Tabelul 4.8
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor schimbabili în
solurile cenuşii (griziomurile) virgine cu profil întreg pe poligonul de monitoring nr.25

Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma

(cm) me/100g sol
Aheţ 0-9 27,9±2,4 2,9±0,1 30,8±2,4
AEh 9-24 19,7±2,2 3,1±0,2 22,8±2,0
BEhtw 24-35 18,8±1,7 3,2±0,2 22,0±1,7
Bhtw 35-53 19,1±1,2 3,3±0,3 22,4±1,4
Btw 53-72 19,3 4,0 23,3
BCtw 72- 100 20,8 4,0 24,8
BCtw 100-120 20,0 4,0 24,0
1CRk 120-140 16,0 3,0 19,0

66
 Tabelul 4.9
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor fizice pentru griziomurile virgine, poligonul de monitoring nr. 25
Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul
adâncimea orizontului <0,001 mm fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală de tasare
<0,01 mm
cm % g/g g/cm3 % v/v
Aheţ 0-9 9±1 19,3 42,7 5,2±0,4 6,3±0,5 2,51±0,01 1,19±0,02 52,8±0,7 -6
AEh 9-24 15±2 20,8 43,6 4,2±0,3 5,3±0,3 2,59±0,04 1,27±0,01 51,1±0,6 -2
BEhtw 24-35 11±1 25,0 46,5 3,9±0,4 5,3±0,4 2,65±0,003 1,42±0,02 46,2±0,9 8
Bhtw 35-53 18±1 27,5 47,4 4,1±0,3 5,6±0,3 2,67±0,02 1,63±0,03 39,1±1,1 23
Btw 53-72 19 28,2 49,0 5,1 6,3 2,69 1,67 37,9 25
BCtw 72- 100 27,7 47,1 5,6 6,8 2,70 1,66 38,5 24
BCtw 100-120 48 27,6 45,6 5,3 6,5 2,70 1,62 40,0 21
1CRk 120-140 - 12,8 24,8 2,5 3,7 2,71 1,51 44,3 12

Tabelul 4.10
Indicii statistici medii ai însuşirilor chimice pe orizonturi genetice pentru griziomurile virgine, poligonul de monitoring nr. 25

Orizontul şi pH CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile Aciditatea

adâncimea (H2O) total total (mg/100g sol) hidrolitică
(cm) % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Aheţ 0-9 6,4±0,4 0 0,147±0,011 6,16±0,72 0,272±0,22 12,9±0,4 7,6±2,6 39±4 2,4±1,3
AEh 9-24 5,6±0,5 0 0,095±0,017 3,14 ±0,22 0,153±0,004 12,2±0,2 3,1±0,4 17±3 6,3±1,7
BEhtw 24-35 5,5±0,4 0 0,075±0,013 2,12±0,23 0,112±0,012 11,5±0,3 2,1±0,2 14±3 5,4±1,1
Bhtw 35-53 5,6±0,2 0 0,057±0,005 1,25±0,11 0,067±0,006 10,9±0,4 2,2±0,2 12±1 3,9±1,0
Btw 53-72 5,6 0 - 0,75 - - - - -
BCtw 72- 100 5,6 0 - 0,37 - - - - -
BCtw 100-120 6,1 0 - 0,32 - - - - -
1CRk 120-140 7,5 4,5 - 0,15 - - - - -

67
 4.1.3. Caracteristica comparativă a însuşirilor solurilor cenuşii (griziomurilor) arabile şi
virgine pe poligoanele de monitoring nr. 24 şi 25

Caracteristica comparativă a valorilor însuşirilor griziomurilor arabile şi virgine pe straturi cu

adâncimi standarde este prezentată în tabelul 4.11. O informaţie mai largă în acest sens poate fi obţinută
şi în rezultatul comparării parametrilor medii statistici ai însuşirilor acestor soluri prezentaţi în tabelul
4.1 - 4.5 pentru solurile arabile şi 4.6 – 4.10 pentru solurile virgine.
Datele tabelelor 4.1, 4.6 şi 4.11 confirmă că textura solurilor arabile şi virgine este practic
analogică – lutoasă în partea superioară a profilului şi luto-argiloasă în orizonturile iluviale sau iluviale-
cambice. Textura lutoasă a griziomurilor arabile corelată cu starea de calitate a structurii poate fi
apreciată ca bună din punct de vedere a lucrării solului. Datorită texturii lutoase stratul arabil se
lucrează comparativ uşor, arătura este mai puţin bulgăroasă decât în cazul solurilor cu textură fină.
Textura orizonturilor iluviale (iluviale-cambice) Bhtw şi Btw luto-argiloasă şi structura
monolită au condus la compactarea excesivă a acestor orizonturi şi formarea în ele a unei stări de
calitate fizică nefavorabilă.
Tabelul 4.11
Parametrii statistici medii ponderaţi ai însuşirilor principale ale solurilor cenuşii
(griziomurilor) virgine şi arabile pe straturi standarde
Stratul Argilă Argilă CH D DA PT GT Hu- CaCO3 pH AH
standard <0,001 fizică mus
(%)
(cm) mm <0,01 mm (%)
%
Poligonul 24. Soluri cenuşii (griziomuri) submoderat humifere cu profil humifer semiprofund lutoase
0-35cm şi luto-argiloase 35-100cm, arabile
0-30 20,2 43,0 5,2 2,60 1,40 46,2 8 2,23 0 6,4 3,5
30-50 25,4 46,7 4,7 2,65 1,59 40,0 21 1,60 0 6,4 2,6
0-50 22,3 44,5 5,0 2,62 1,48 43,5 13 1,98 0 6,4 3,2
50-100 28,9 48,5 4,8 2,68 1,61 39,9 22 0,61 0 7,0 -
0-100 25,6 46,5 4,9 2,65 1,55 41,5 17 1,30 0 6,7 -
Poligonul 25. Soluri cenuşii (griziomuri) moderat humifere cu profil humifer semiprofund lutoase 0-
26cm şi luto-argiloase 26 -100cm, virgine
0-30 21,2 43,9 5,6 2,58 1,28 50,4 -1 3,84 0 5,8 5,0
30-50 26,9 47,3 5,5 2,66 1,58 40,6 20 1,47 0 5,6 4,3
0-50 23,5 45,3 5,6 2,61 1,40 46,3 8 2,89 0 5,7 4,7
50-100 27,9 47,8 6,5 2,69 1,66 38,3 24 0,57 0 5,6 -
0-100 25,7 46,6 6,1 2,65 1,53 42,3 16 1,73 0 5,7 -

Notă: CH - coeficientul de higroscopicitate (% g/g); GT – gradul de tasare (% v/v); D – densitatea

(g/cm3); DA - densitatea aparentă echilibrată (g/cm3); PT- porozitatea totală (% v/v); pH – unităţi;
AH – aciditatea hidrolitică (me/ 100g sol).

68
 Structura stratului arabil al griziomurilor este de calitate mijlocie, iar hidrostabilitatea
agregatelor mică (tab. 4.2). Stare favorabilă de calitate fizică pentru acest strat poate fi creată doar prin
lucrări periodice a solului pe parcursul întregii durate de vegetaţie a plantelor de cultură.
Orizonturile superioare ale solului virgin Ahţ, AEh, BEhtw se caracterizează cu structură foarte
bună formată din agregate hidrostabile (tab. 4.7). Prin urmare, utilizarea la arabil a condus la
distrugerea structurii iniţial favorabile a griziomurilor virgine. Destructuraea a micşorat esenţial
rezistenţa la compactare a acestui strat. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie densitatea aparentă a
stratului arabil atinge valori de 1,4-1,5 g/cm², iar a stratului subiacent postarabil – mai mari de 1,5
g/cm² (tab. 4.4 şi 4.11), ce creează condiţii nefavorabile pentru creşterea plantelor.
Orizonturile iluviale Bhtw şi Btw ale griziomurilor arabile şi virgine sunt analogice şi se
caracterizează cu o structură practic monolită, densitate aparentă (1,61-1,66 g/cm 3) şi grad de tasare
(20-24) foarte mare (tab. 4.4 şi 4.9). O remediere a stării de calitate fizică a orizontului iluvial este
posibilă doar prin efectuarea subsolajului la adâncimea 40-70 cm.
Conţinutul de humus în stratul 0-30 cm al solurilor arabile (2,23%), comparativ cu conţinutul de
humus în acelaşi strat al solurilor virgine (3,84%), s-a micşorat veridic cu 1,6%. Solurile arabile au
pierdut până la 42 la sută din conţinutul iniţial de humus (tab. 4.5, 4.10 şi 4. 11). Dehumificarea şi
lucrarea solului, la rândul lor, au cauzat destructurarea şi compactarea secundară a griziomurilor
arabile şi înrăutăţirea stării lor de calitate fizică. Griziomurile înţelenite se caracterizează cu o
acumulare semnificativă de elemente biofile (N, P, K) în orizonturile de suprafaţă, iar cele arabile – cu
o scădere considerabilă a conţinutului acestora în stratul arat (tab. 4.5 şi 4.10).
Reacţia griziomurilor înţelenite este acidă (pH=5-6, aciditatea hidrolitică – 4-6 me), iar a
griziomurilor arabile – slab acidă (pH= 6-7, aciditatea hidrolitică – 2-3 me), ceea ce a condus la
stoparea procesului de eluviere-iluviere în aceste soluri.
Concluzii, prognoze, recomandări
1. Solurile cenuşii arabile din zona de Nord a Moldovei, comparativ cu cele înţelenite, se
caracterizează prin degradare moderată a însuşirilor ca rezultat al dehumificării, destructurării si
scăderii considerabile a conţinutului de elemente biofile.
2. Orizonturile iluviale ale solurilor cenuşii virgine si arabile poselă însuşiri fizice şi chimice
nefavorabile – compactare excesivă, reacţie acidă, conţinut scăzut de elemente nutritive.
3. Solurile cenuşii arabile sunt relativ sărace în humus şi substanţe nutritive; prezenţa orizonturilor
iluviale compacte conduce la scăderea permeabilităţii pentru apă şi, ca rezultat, sunt influenţate

69
periodic de excesul temporar de umiditate; dispun de o stabilitate antierozională comparativ mică
(solurile cu textura mijlocie, mijlocie-grosieră şi grosieră); fertilitatea lor naturală este relativ joasă.
4. Aciditatea solurilor cenuşii arabile, comparativ cu cea a celor virgine s-a micşorat considerabil,
ceea ce a condus la stoparea procesului de eluviere-iluviere.
5. În codiţii de agrotehnică corespunzătoare unei agriculturi durabile, pe griziomurile arabile,
datorită regimului favorabil de umiditate atmosferică, se pot obţine recolte înalte de culturi agricole.
6. Utilizarea griziomurilor arabile în condiţii de deficit de îngrăşăminte organice şi chimice va
conduce la sărăcirea de mai departe a acestora în elemente nutritive şi la agravarea stării lor de calitate.
7. Măsurile pedoameliorative şi agrotehnice necesare pentru aceste soluri sunt următoarele:
majorarea conţinutului de materie organică în stratul arabil prin introducerea îngrăşămintelor organice,
utilizarea îngrăşămintelor verzi, reziduurilor şi resturilor organice, implementarea asolamentelor
zonale; aplicarea în doze inofensive a îngrăşămintelor chimice; perfecţionarea sistemului de lucrare a
solului (efectuarea odată în 3-4 ani a aratului la adâncimea 35 cm pentru a fărâmiţa stratul postarabil
recent compactat puternic, lucrarea periodică cu cizelul la adâncimea 40-50cm pentru afânarea
parţială a orizontul iluvial natural extrem de compact).
8. Micşorarea acidităţii şi favorizarea activităţii microbiene în solurile cenuşii poate fi realizată prin
încorporarea a 10-15 t/ha de nămol de defecaţie

4.2. Solurile cenuşii (griziomurile) din zona călduroasă semiumedă a Moldovei

Centrale (Cerbari V., Lungu Marina)
La sfârşitul secolului al XIX şi începutul secolului al XX în ţară au fost intensiv defrişate
pădurile naturale, iar solurile de pe terenurile eliberate s-au utilizat la arabil. În condiţii de regim
hidrotermic contrast, caracteristic pentru cernoziomuri, procesul de pedogeneză în solurile utilizate
la arabil s-a schimbat cardinal, deseori cu urmări negative.
Investigaţiile pedologice în scop de monitoring s-au efectuat în paralel pentru griziomurile
virgine şi arabile evoluate în condiţii climaterice analogice. Poligoanele de monitoring s-au amplasat
pe teritoriul staţiunii experimentale din comuna Ivancea, raionul Orhei a Institutului de Agrochimie,
Pedologie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”. Aici pe o culme largă este amplasată o pădure
primară, iar alături de ea este situat un teren arabil, format în rezultatul defrişării pădurii cu cca 100
ani în urmă. Pentru identificarea şi evidenţierea schimbărilor însuşirilor solurilor cenuşii în rezultatul
utilizării lor îndelungate la arabil, în pădure şi pe terenul arabil s-au amplasat 3 poligoane-cheie de
monitoring pedologic (fig. 4.6): poligonul nr. 9 - în pădurea virgină (etalon absolut); poligonul nr. 7

70
- pe terenul arabil utilizat cca 100 ani sub culturi de câmp; poligonul nr. 8 - pe acelaşi teren arabil,
utilizat în ultimii 5 ani sub lucerna.
Rezultatele obţinute au fost generalizate, sistematizate şi prelucrate statistic ce a permis de a
aprecia comparativ şi de a identifica schimbările ce s-au produs în cadrul acestor soluri timp de cca
100 ani sub acţiunea factorului antropic.

4.2.1. Poligonul de monitoring nr. 7. Griziomurile (solurile cenuşii) arabile din Moldova
Centrală utilizate sub culturi de câmp

Destinaţia poligonului – efectuarea observaţiilor periodice asupra schimbărilor în starea de

calitate a solurilor cenuşii (griziomurilor) arabile sub influenţa agrotehnicii zonale.
Poligonul este amplasat pe suprafaţa orizontală a unei culmi largi (fig. 4,6 şi 4.7) de pe Podişul
Moldovei Centrale (Codrii), pe câmpul nr.4. Altitudinea absolută este de cca 200 m, coordonatele
profilului principal de sol: latitudinea - 47° 18,848'; longitudinea - 28° 53,228'. Data amplasării
poligonului (începutul observaţiilor) – 07.11.2006.
Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide, iar cele subiacente mai adânc de 150-
200 cm – din depozite aluviale pliocene.

Figura 4.6. Schema amplasării poligoanelor–cheie pentru monitoringul

stării de calitate a solurilor cenuşii (griziomurilor) din Moldova Centrală
*7 – numărul şi locul amplasării poligonului
Podişul Moldovei Centrale este situat în Zona climatică de Centru călduroasă semiumedă,
subzona 1, care se caracterizează cu următorii parametri ai climei: perioada solară (zile cu soare) - 290-
300; durata insolaţiei, ore - 2100-2150; temperatura medie anuală, C - 8.5-9.0; suma de t>10 -
71
3000-3150. Suma anuală de precipitaţii - 550-600 mm. Evaporabilitatea potenţială - 800-820mm.
Coeficientul hidrotermic după Ivanov-Vâsoţkii - 0,7-0,8. Durata perioadei de vegetaţie - 178-182
zile. Învelişul de sol este format de griziomuri (soluri cenuşii) arabile. Terenul este utilizat în asolament
cu culturi de câmp. Cercetările s-au efectuat toamna după recoltarea porumbului pe câmp nearat.
Factorii antropici de degradare a solurilor sunt dehumificarea, destructurarea şi compactarea
secundară a stratului arabil al solurilor ca rezultat al exploatării agricole neraţionale şi a regimului
climateric contrast.
Descrierea morfologică a profilului principal. Solul cenuşiu (griziomul) arabil cercetat se
caracterizează cu profil de tipul Ahp1 - Ahp2 – Bhtw - Btw - BCtwk - BCk1 - BCk2 – Ck (fig. 4.8).
Efervescenţa – începutul de la adâncimea 80cm. Carbonaţii sub formă de acumulări albi de
bieloglască şi vinişoare se evidenţiază maximal în intervalul de adâncimi 80-130 cm.
Ahp1 (0-10 cm) – partea superioară a orizontului arabil afânată periodic prin cultivare, umed,
gri cu nuanţă brună pronunţată, luto-argilos, bulgăros, slab compact, poros, resturi vegetale ne
mărunţite şi prost amestecate cu solul, trecerea între orizonturi clară după compacitate.
Ahp2 (10-30 cm) - partea inferioară a stratului arabil, jilav, gri cu nuanţă brună pronunţată,
luto-argilos, se deosebeşte de stratul precedent prin compactare puternică şi structură practic monolită
(fig. 4.8), fisuri mici, rădăcini rare şi subţiri, trecerea între orizonturi clară după culoare.
Bhtw (30-50 cm) - orizontul iluvial si totodată primul orizont de tranziţie, brun cu nuanţă
roşcată, slab humifer, luto-argilos, jilav, natural puternic compact, pori fini, găuri de insecte, rar
rădăcini subţiri, trecere treptată.
Btw (50-80 cm) - continuarea orizontului iluvial sau cambic şi totodată orizontul al doilea de
tranziţie, foarte slab humifer, luto-argilos, jilav, brun–roşcat deschis, structura monolită, se fărâmă greu,
foarte compact, pori fini, găuri de insecte, rar rădăcini subţiri, trecere treptată.
BCtwk (80-90 cm) – brun-roşcat deschis, jilav, luto-argilos, nestructurat, se fărâmă greu, foarte
compact, rar pori fini, rar carbonaţi sub formă de mini concreţii, trecere treptată.
BCk1 (90-110 cm) – roca parentală slab modificată de procesul de pedogeneză, jilav, luto-
argilos, brun cu pete albe de carbonaţi, nestructurat, compact, poros, pori fini şi mici, carbonaţi sub
formă de bieloglască, concreţii şi pseudomicelii, trecere treptată.
BCk2 (120-150 cm) – roca parentală foarte slab modificată de procesul de pedogeneză, jilav,
galben cu nuanţă slabă brună, luto-argilos, nestructurat, compact, poros, pori fini şi mici, acumulare
masivă de carbonaţi sub formă de bieloglască, concreţii şi pseudomicelii, trecere treptată.

72
 Ck (150-200 cm) – roca parentală, depozite loessoide, jilav, galben, nestructurat, poros, pori
fini, slab compact, carbonaţi sub formă de pseudomicelii mai puţin frecvenţi decât în orizontul BC.
În orizontul BCk2 se observă o acumulare masivă a carbonaţilor, preponderent sub formă de
bieloglască şi concreţii.

Figura 4.7. Locul amplasării poligonului de monitoring nr. 7

Figura 4.8. Sol cenuşiu (griziom) arabil luto-argilos arat la adâncimea 30 cm (profilul 7)

73
 Datele privind însuşirile griziomurilor poligonului nr. 7 sunt prezentate în tabelele 4.12 – 4.16.

Tabelul 4.12
Alcătuirea granulometrică pentru solurile cenuşii (griziomurile) arabile cu profil întreg
(profilul 7)

Orizontul şi Adâncimea Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

recoltării
adâncimea probelor 0,01- 0,005-
1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 <0,001 <0,01
(cm) (cm) 0,005 0,001

Ahp1 0-10 0-10 1.4 12.3 34.1 7.3 14.9 30.0 52.2
Ahp1 10-30 10-30 1.3 11.0 35.3 7.5 15.0 29.9 52.4
Bhtw 30-55 30-40 1.0 13.2 30.3 6.8 13.0 35.7 55.5
Btw 55-80 55-65 1.0 13.1 30.8 6.1 14.1 34.9 55.1
BCtwk 80-90 80-90 1.2 12.4 31.3 6.6 15.1 33.4 55.1
BCk1 90-110 90-110 2.2 13.8 30.8 8.9 15.9 28.4 53.2
BCk2 110-150 130-150 1.4 14.1 35.9 8.6 15.4 24.6 48.6
Ck 150-200 180-200 1.0 17.7 33.2 8.6 15.0 24.8 48.4

Tabelul 4. 13
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor schimbabili
în solurile cenuşii (griziomurile) cu profil întreg pe poligonul de monitoring nr.7

Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma

(cm) me/100g sol
Ahp1 0-10 23,6±1,5 7,2±0,3 30,9±1,5
Ahp2 10-30 24,7±2,4 7,1±0,3 31,8±2,2
Bhtw 30-50 27,0±1,9 6,8±0,5 33,8±1,6
Btw 50-80 29,1 7,0 36,1
BCtwk 80-90 29,9 7,0 36,9
BCk1 90-110 30,3 6,5 36,8
BCk2 110-150 27,0 6,0 33,0
Ck 150-200 23,7 5,5 29,2

74
 Tabelul 4. 14
Parametrii statistici medii (X ± s) ai însuşirilor fizice pe orizonturi genetice pentru solurile cenuşii (griziomurile) arabile
cu profil întreg pe poligonul de monitoring nr. 7

Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul

adâncimea <0,001 mm fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală de tasare
(cm) <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahp1 0-10 31,0±1,1 50,6±1,4 5,8±0,2 6,9±0,3 2,59±0,02 1,34± 48,4±2,1 5
Ahp1 10-30 32,0±1,6 50,9±1,4 5,7±0,2 6,9±0,4 2,60±0,01 1,51± 41,9±1,4 18

Bhtw 30-50 35,4±1,2 53,7±2,2 5,2±0,5 8,3±1,0 2,64±0,01 1,53± 42,1±1,0 19

Btw 50-80 34,9 55,1 5,0 7,7 2,67 1,59 40,5 22

BCtwk 80-90 33,4 55,1 4,7 6,4 2,69 1,50 44,2 15

BCk1 90-110 28,4 53,2 4,2 6,2 2,69 1,48 45,0 13

BCk2 110-150 24,6 48,6 4,0 6,2 2,70 1,47 45,5 11

Ck 150-200 24,8 48,4 4,0 6,2 2,70 1,46 45,9 10

75
 Tabelul 4. 15
Parametrii statistici medii ( X ) ai alcătuirii structurale pentru solurile cenuşii (griziomurile) arabile
cu profil întreg pe poligonul de monitoring nr. 7
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrosta-

adâncimea Suma Suma structurii bilitatea
(cm) >10 10 - 7 7-5 5-3 3-2 2-1 1 - 0,5 0,5 -0,25 < 0,25 10 - 0,25 >10+< ,25 (cernere structurală
uscată)
Ahp1 0- 29,8 7,5 6,7 10,4 11,0 14,8 9,8 6,2 3,8 66,4 33,6 bună mijlocie
10 - - - 2,5 2,7 12,2 14,5 16,6 51,5 48,5 51,5
Ahp1 10-30 68,7 8,5 5,7 5,7 3,8 3,7 1,6 1,1 1,2 30,1 69,9 nesatisfăcătoare mare
- - - 9.7 9,0 16,2 15,1 12,8 37,2 62,8 37,2
Bhtw 30- 63,3 9,5 6,1 6,8 5.5 5,4 1,9 0,9 0,8 35,9 64,1 nesatisfăcătoare mare
50 - - - 7,2 11,3 19,8 14,3 11,3 36,1 63,9 36,1

Tabelul 4. 16
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor chimice pentru solurile cenuşii (griziomurile) arabile cu
profil întreg pe poligonul de monitoring nr. 7

Orizontul şi pH Aciditatea CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile

adâncimea (H2O) hidrolitică total total (mg/100 g sol)
(cm) (me/100g sol)
% g/g P2 O5 K2 O
Ahp1 0-10 5,9±0,1 3,1±0,7 0 0,11±0,01 2,45±0,06 0,141±0,007 10,0±0,5 2,7±0,4 20,8±2,7
Ahp2 10-30 6,0±0,1 2,9±0,7 0 0,10±0,02 2,33±0,11 0,136±0,010 9,9±0,4 2,2±0,3 18,3±2,5
Bhtw 30-50 6,1±0,1 2,7±0,6 0 0,07±0,01 1,53±0,21 0,114±0,010 8,1±1,2 1,0±0,1 10,0±0,6
Btw 50-80 6,9 1,1 0 - 1,06 - - - -
BCtwk 80-90 7,5 - 3,6 0,89 - - - -
BCk1 90-110 7,7 - 24,9 - 0,78 - - - -
BCk2 110-150 7,8 - 35,6 - 0,44 - - - -
Ck 150-200 7,8 - 38,7 0,06 0,22 - - - -

76
 4.2.2. Poligonul de monitoring nr. 8. Soluri cenuşii (griziomuri) arabile utilizate 5 ani sub
lucernă, recent arate şi semănate cu grâu de toamnă
Destinaţia poligonului – efectuarea observaţiilor periodice asupra schimbărilor în starea de
calitate a solurilor cenuşii (griziomurilor) arabile sub influenţa agrotehnicii zonale după utilizarea pe
parcurs de 5 ani sub lucernă (recent după lucernă solul a fost arat din toamnă şi semănat cu grâu).
Poligonul este amplasat pe suprafaţă cvasiorizontală a câmpului nr. 8 (fig. 4.6 şi 4.9).
Altitudinea absolută –190 m, coordonatele profilului principal de sol: latitudinea - 47° 18,965 ';

longitudinea - 28° 53,570'. Data amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – 08.11. 2006.
Raionul geografic – Podişul Moldovei Centrale (Codrii). Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din
depozite loessoide, iar cele subiacente mai adânc de 150-200 cm – din depozite pliocene aluviale.
Condiţiile climatice, valorificarea agricolă, solurile, factorii de degradare sunt analogici celor
pentru poligonul 7. Ultimii 5 ani terenul a fost utilizat sub lucernă. În anul 2006 câmpul a fost arat şi
semănat cu grâu. Cercetările s-au efectuat pe teren deja semănat.
Descrierea morfologică a profilului principal. Solul cenuşiu (griziomul) arabil cercetat se
caracterizează cu profil de tipul Ahp1 - Ahp2 – Bhtw - Btw – BCtw (fig. 4.10). Profilul de sol a fost
săpat până la adâncimea de 100 cm.
Ahp1 (0-24 cm) – orizontul arabil, umed, gri cu nuanţă brună pronunţată, luto-argilos, bulgăros,
afânat după efectuarea aratului de toamnă, poros, resturi vegetale nemărunţite şi prost amestecate cu
solul, trecerea între orizonturi clară după compacitate.
Ahp2 (24-36 cm) – orizontul postarabil, partea inferioară a stratului arabil, jilav, gri cu nuanţă
brună pronunţată, luto-argilos, se deosebeşte de stratul precedent prin compactare puternică şi structură
practic monolită, fisuri mici, rădăcini rare şi subţiri, trecerea între orizonturi clară după culoare.
Bhtw (30-51 cm) - orizontul iluvial si totodată primul orizont de tranziţie, brun cu nuanţă
roşcată, slab humifer, luto-argilos, jilav, natural puternic compact, pori fini, foarte rar găuri de insecte,
rar rădăcini subţiri, trecere treptată.
Btw (50-80 cm) - continuarea orizontului iluvial sau cambic şi totodată orizontul al doilea de
tranziţie, foarte slab humifer, luto-argilos, jilav, brun–roşcat deschis, structura monolită, se fărâmă greu,
foarte compact, pori fini, foarte rar rădăcini subţiri, trecere treptată.
BCtw (80-100 cm) – roca parentală decarbonatată, brun-roşcat deschis, jilav, luto-argilos,
nestructurat, se fărâmă comparativ uşor.
Datele privind însuşirile griziomurilor poligonului nr.8 sunt prezentate în tabelele 4.17 – 4.21.

77
 Tabelul 4.17
Alcătuirea granulometrică a solurilor cenuşii (griziomurilor) arabile cu profil întreg
pe poligonul de monitoring nr. 8 (profilul 8)
Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)
adâncimea 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01- 0,005- <0,001 <0,01
(cm) 0,005 0,001
Ahp1 0-24 0,4 14,4 34,2 9,2 12,6 29,2 51,0
Ahp2 24-36 0,2 14,5 34,0 7,8 12,6 30,9 51,3
Bhtw 36-51 0,2 10,8 31,1 7,4 8,4 42,1 57,9
Btw 51-80 0,2 9,0 32,3 6,7 9,0 42,8 58,6
BCtw 80-100 0,2 8,5 32,8 8,5 8,4 43,6 58,5

Figura 4.9. Suprafaţa cvasiorizontală a culmei pe care au fost amplasate profilele de sol
ale poligonului nr. 8

Figura 4.10. Profilul nr. 8. Sol cenuşiu arabil luto-argilos arat la adâncimea 36 cm,
utilizat 5 ani sub lucernă

78
 Tabelul 4. 18
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor fizice pentru solurile cenuşii (griziomurile) arabile
cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 8

Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul de

adâncimea <0,001 mm fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală tasare
(cm) <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahp1 0-25 29,6±1,0 49,6±1,7 4,7±0,1 5,7±0,1 2,59±0,01 1,19 54,0±1,9 -6
Ahp2 25-35 30,9±0,6 50,2±1,6 4,6±0,3 5,8±0,3 2,60±0,01 1,52 41,7±1,7 17
Bhtw 35-50 38,6±3,2 55,6±1,9 4,7±0,4 6,8±1,2 2,63±0,03 1,51 42,9±1,4 17
Btw 50-80 42,8 58,6 5,1 7,3 2,67 1,52 43,1 17
BCtw 80-100 43,6 58,5 4,3 6,8 2,68 1,53 42,9 17
Tabelul 4.19
Parametrii statistici medii ( X ) ai alcătuirii structurale pentru solurile cenuşii (griziomurile) arabile cu profil întreg
de pe poligonul de monitoring nr. 8
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrostabilitatea

Orizontul şi
Suma Suma structurii structurala
adâncimea
>10 10 - 7 7-5 5-3 3-2 2-1 1 - 0,5 0,5 -0,25 < 0,25 10 - 0,25 >10+<0,25 (cernere
(cm)
uscată)
Ahp1 0- 33,4 9,2 7,8 11,2 9,8 14,1 6,7 4,8 3,0 63,6 36,4 bună mijlocie
25 - - - 1,7 2,6 10,7 14,1 15,6 55,3 44,7 55,3
Ahp2 25- 49,5 12,2 7,9 9,4 6,6 7,2 3,1 2,3 1,8 48,7 51,3 mijlocie bună
35 - - - 2,1 4,1 19,3 16,9 15,8 41,8 58,2 41,8
Bhtw 35- 62,5 9,1 7,4 8,0 5,4 4,5 1,4 0,9 0,8 36,7 63,3 nesatisfă- bună
50 - - - 2,7 6,5 21,9 17,6 15,6 35,7 64,3 35,7 cătoare

Tabelul 4. 20
79
 Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor chimice pentru solurile cenuşii (griziomurile) arabile
cu profil întreg pe poligonul de monitoring nr. 8

Orizontul şi pH Aciditatea CaCO3 P2 O5 Humus N Forme mobile (mg/100

adâncimea hidrolitică g sol)
(cm) (H2O) total total C:N
(me/100g sol)
% g/g P2 O5 K2 O
Ahp1 0-25 5,9±0,2 4,1±0,3 0 0,10±0,01 2,58±0,19 0,147±0,011 10,2±0,8 2,3±0,3 17,4±2,2
Ahp2 25-35 6,0±0,1 3,6±0,2 0 0,09±0,01 2,27±0,10 0,135±0,008 9,8±0,8 1,5±0,3 13,6±1,3
Bhtw 35-50 6,0±0,1 3,3±0,2 0 0,07±0,01 1,45±0,16 0,102±0,007 8,4±0,7 0,9±0,1 9,7±0,4
Btw 50-80 6,7 3,2 0 - 1,04 - - - -
BCtw 80-100 7,0 2,6 0 - 0,55 - - - -

Tabelul 4.21
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor schimbabili
în solurile cenuşii cu profil întreg pe poligonul de monitoring nr.8

Orizontul şi Ca++ Mg++ Suma

adâncimea, cm me/100g sol
Ahp1 0-25 22,6±1,9 7,5±0,3 29,9±2,3
Ahp2 25-35 23,1±2,1 7,3±0,3 30,4±2,3
Bhtw 35-50 26,6±2,1 6,9±0,6 33,4±2,6
Btw 50-80 30,7 7,5 38,2
BCtw 80-100 31,3 6,0 37,3

80
 4.2.3. Poligonul de monitoring nr. 9 - soluri cenuşii (griziomuri) virgine

Destinaţia poligonului – etalon absolut pentru compararea şi evaluarea modificărilor însuşirilor

solurilor cenuşii (griziomurilor) arabile în rezultatul impactului antropic.
Poligonul este amplasat în pădurea primară (vizavi de profilul 7) situată în partea de nord a
teritoriului staţiunii experimentale. (fig. 4.6, 8.1 şi 4.11). Altitudinea absolută – 200 m, coordonatele
profilului de sol: longitudinea - 47° 18,928 '; latitudinea - 28° 53,203' (pentru profilul principal).
Începutul observaţiilor – 09. 11. 2006. Raionul geografic – Podişul Moldovei Centrale (Codrii).
Culmea reprezintă o suprafaţă orizontală primară de denudaţie. Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din
depozite loessoide, iar cele subiacente mai adânc de 150-200 cm – din depozite pliocene. Condiţiile
climatice, solurile, valorificarea agricolă sunt analogice celor pentru poligonul 7.
Descrierea morfologică a profilului principal . Solul cenuşiu (griziomul) virgin se
caracterizează cu profil de tipul Aheţ - AEh – BEhtw – Bhtw – Btw - BCtwk – Ck (fig. 4.11).

Figura 4. 11. Sol cenuşiu ( griziom) virgin cu profil diferenţiat textural (profilul 9)

Efervescenţa – începutul de la adâncimea 88 cm. Carbonaţii sub formă de concreţii, bieloglască

şi vinişoare – de la adâncimea 88 cm, bieloglască şi concreţii - în intervalul de adâncimi 80-130 cm.
Aheţ (0-7 cm) – orizontul înţelenit acoperit cu un strat subţire de frunze ale copacilor, culoarea
gri închisă aproape neagră, lutos, structura glomerular – grăunţoasă excelentă, afânat, foarte poros,
rădăcini de ierburi şi resturi vegetale foarte multe, trecerea între orizonturi clară după culoare.

81
 AEh (7-18 cm) - orizontul eluvial slab humifer, uscat, culoarea gri deschisă, lutos, se
deosebeşte de stratul precedent prin acumulare de SiO2, structura nuciformă – grăunţoasă, foarte poros,
multiple rădăcini de tufari şi copaci, trecere clară.
BEhtw (18-30 cm) - orizontul de tranziţie eluvial-iluvial, brun cu limbi (buzunare) surii -
continuare a orizontului eluvial, slab humifer, lutos, uscat, natural compact, poros, pori mici, multe
rădăcini de copaci şi tufari, trecere treptată.
Bhtw (30-51 cm) - orizontul iluvial slab humifer, luto-argilos, jilav, brun cu pete surii, structura
monolită, foarte compact practic slitizat, cu fisuri mici, se fărâmă greu, rar pori fini, frecvent rădăcini
de copaci cu diametrul 1-2 cm, trecere treptată.
Btw (51-88 cm) – continuarea orizontului iluvial, sau iluvial–cambic, brun deschis cu nuanţă
surie, jilav, argilo-lutos, nestructurat (structura monolită), extrem de compact, practic slitizat, rar pori
fini, rădăcini subţiri de copaci, trecere treptată.
BCtwk (88-100 cm) – roca parentală modificată de procesul de pedogeneză, jilav, luto-argilos,
brun cu pete albe rare de carbonaţi, nestructurat, extrem de compact, rar pori fini, carbonaţi sub formă
de bieloglască şi concreţii, trecere treptată.
Ck (100-120 cm) – roca parentală, depozite loessoide îmbibate cu bieloglască, concreţiuni şi
vinişoare de carbonaţi, uscat, albic din cauza acumulării masive de carbonaţi, nestructurat, rar pori fini,
extrem de compact.
Datele privind însuşirile griziomurilor poligonului nr.9 sunt prezentate în tabelele 4.22– 4.26.
Tabelul 4.22
Alcătuirea granulometrică pentru solurile cenuşii (griziomurile) virgine cu profil întreg de pe
poligonul de monitoring nr. 9 (pădure primară)

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea 1-0,25 0,25- 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
(cm) 0,05
Aheţ 0-7 3,6 29,6 33,6 5,1 11,7 16,4 33,2
AEh 7-18 4,9 21,8 33,9 6,2 11,5 21,7 39,4
BEhtw 18-30 3,9 22,7 32,8 5,7 8,7 26,2 40,6
Bhtw 30-51 2,9 21,5 19,6 5,0 8,6 42,4 56,0
Btw 51-88 2,6 18,0 17,4 6,2 8,9 46,9 62,0
BCtwk 88-100 3,1 20,1 21,1 4,2 14,7 36,8 55,7
Ck 100-120 5,4 22,2 18,3 6,1 11,3 36,7 54,1

82
 Tabelul 4. 23
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor fizice pentru griziomurile virgine de pe poligonul nr. 9
Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul
adâncimea <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală de tasare
(cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 (% v/v)
Aheţ 0-7 15,2±1,1 32,9±0,3 5,6±0,4 7,3±0,9 2,56±0,02 0,72±0,02 72,0±0,5 -52
AEh 7-18 22,0±0,6 40,5±1,2 4,7±1,3 6,0±0,1 2,60±0,02 1,10±0,03 57,6±0,8 -19
BEhtw 18-30 26,1±1,0 43,0±2,2 4,3±0,6 6,3±0,5 2,62±0,02 1,38±0,02 47,1±0,4 4
Bhtw 30-50 35,3±0,6 50,9±4,4 5,2± 7,4± 2,67± 1,52±0,02 43,2±0,3 15
Btw 50-70 46,9 62,0 5,7 8,7 2,66 1,58 40,6 22
Btw 70-88 47,3 60,6 5,0 8,1 2,68 1,58 41,0 22
BCtwk 88-100 36,8 55,7 4,7 6,4 2,70 concreţiuni - -
Ck 100-120 36,7 54,1 3,2 4,1 2,71 concreţiuni - -
Tabelul 4. 24
Parametrii statistici medii ( X ) ai alcătuirii structurale pentru solurile cenuşii (griziomurile) virgine
cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 9, pădure primară
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)
Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrosta-
Orizontul şi
Suma Suma structurii bilitatea
adâncimea
>10 10 - 7 7 - 5 5 - 3 3 - 2 2 - 1 1 - 0,5 0,5 -0,25 < 0,25 10 - 0,25 >10+ < 0,25 (cernere structurală
(cm)
uscată)
Aheţ 2,4 4,3 8,6 19,7 17,6 11,1 7,2 7,1 22,0 75,5 24.5 bună bună
0-7 - - - 28,5 14,6 11,7 8,1 5,4 31,7 68,3 31,7
AEh 22,4 11,7 11,6 17,5 1,6 1,3 0,6 1,6 7,1 70,5 29.5 bună bună
7-18 - - - 28,4 10,7 15,7 9,7 9,6 25,9 74,1 25,9
BEhtw 27,4 15,0 15,4 16,7 8,9 7,4 2,8 2,7 3,6 69,0 31 mijlocie bună
18-30 - - - 22,2 11,3 15,8 11,4 11,4 27,9 72,1 27,9
Bhtw 61.1 9,3 8,9 5,2 6,6 5,0 1,6 1,1 1,2 37.7 62,3 nesatisfă- bună
30-50 - - - 7,1 8,9 16,0 16,2 16,0 35,8 64,2 35,8 cătoare

83
 Tabelul 4. 25
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor chimice pentru solurile cenuşii (griziomurile) virgine
cu profil întreg pe poligonul de monitoring nr. 9, pădure primară

Orizontul şi pH Aciditatea CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile,

adâncimea hidrolitică total total (mg/100 g sol)
(cm) (H2O) (me/100g sol)
% g/g P2 O5 K2O
Aheţ 0-7 5,9±0,6 6,0±5,0 0 0,15±0,01 8,57±0,17 0,437±0,015 11,4±0,5 3,7±0,7 34,7±7,1
AEh 7-18 5,5±0,4 10,5±4,1 0 0,08±0,02 2,90±0,23 0,176±0,018 9,6±0,3 2,0±0,4 15,0±0,1
BEhtw 18-30 5,8±0,2 8,8±4,7 0 0,07±0,02 2,14±0,50 0,148±0,024 9,2±0,6 1,5±0,1 11,6±2,6
Bhtw 30-50 5,9±0,3 5,7±1,2 0 0,05±0,01 1,46±0,08 0,100±0,002 8,5±0,3 0,9±0,1 9,7±0,6
Btw 50-70 5,8 5,7 0 - 0,99 - - - -
Btw 70-88 5,8 3,6 0 - 0,78 - - - -
BCtwk 88-100 7,6 - 11,0 - 0,61 - - - -
Ck 100-120 7,7 - 37,8 0,04 0,44 - - - -

Tabelul 4.26
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai capacităţii de schimb cationic pentru
solurile cenuşii (griziomurile) virgine cu profil întreg pe poligonul de monitoring nr.9, pădure primară
Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma
(cm) me/100g sol
Aheţ 0-7 25,4±1,3 7,1±0,6 32,5±1,9
AEh 7-18 14,9±2,2 6,3±1,0 21,2±2,9
BEhtw 18-30 16,6±2,9 5,7±1,1 22,4±4,0
Bhtw 30-50 22,0±3,7 6,5±0,8 28,8±4,3
Btw 50-70 37,8 7,0 44,0
Btw 70-88 36,4 6,8 43,2
BCtwk 88-100 31,7 6,1 37,8
Ck 100-120 21,0 5,1 26,1

84
 4.2.4. Caracteristica comparativă a solurilor cenuşii (griziomurilor) virgine şi arabile
din Moldova Centrală
Podişul Moldovei Centrale (Codrii) în intervalul de altitudini 180-210 m, ca rezultat al
pedogenezei în condiţii de pădure şi stepă, se caracterizează cu înveliş de sol complex. La general, în
această parte a Moldovei regimul hidrotermic corespunde mai mult formării cernoziomurilor decât
solurilor de pădure. Temperatura medie anuală este egală cu 9,0 - 9,5°, suma de temperaturi active mai
mari de 10° variază între 3000 şi 3100°, suma anuală de precipitaţii – 550-600 mm Evaporabilitatea
atinge 800-850 mm, coeficientul de umiditate, calculat după formula lui Ivanov-Vâsoţkii, K= 0,7-0,8.
Totuşi, vegetaţia naturală forestieră dominantă a condus la formarea griziomurilor (solurilor cenuşii).
Specificul solurilor cenuşii luto-argiloase din Moldova Centrală este următorul:
- levigarea nu prea adâncă a carbonaţilor (până la adâncimea 80-90 cm);
- formarea în partea inferioară a profilului a unui orizont iluvial carbonatic foarte compact în
stare uscată cu conţinut mare de carbonaţi (20-30%) sub formă de concreţiuni, bieloglască şi vinişoare;
- variaţia mare în spaţiu a diferenţierii texturii a profilelor de sol (de la foarte slab până la
puternic textural diferenţiate);
- combinarea procesului eluvial-iluvial de migrare a argilei cu procesul de alterare „in situ” a
părţii minerale a acestor soluri.
Cele mai radicale schimbări s-au produs în stratul arabil al solurilor cenuşii (griziomurilor) cu
textură mijlocie fină, format din trei orizonturi genetice ale solurilor virgine (Ahţ + AEh + BEhtw).
Aprecierea cantitativă a modificărilor însuşirilor s-a efectuat prin cercetări pedologice paralele pentru
solurile cenuşii (griziomurile) virgine şi arabile, evoluate în condiţii analogice.
Parametrii statistici medii ponderaţi ai însuşirilor principale ale griziomurilor virgine şi arabile
pe orizonturi genetice şi adâncimi (straturi) standarde importante din punct de vedere agronomic sunt
prezentaţi în tabelul 4.27 şi figurile 4.12-4.19.
Alcătuirea profilului şi caracterele morfologice ale solurilor cercetate. Griziomurile virgine
se caracterizează cu profil de tipul Aheţ - AEh- BEhtw – Bhtw – Btw – BCtwk – Ck, iar cele
utilizate la arabil cca 100 ani, corespunzător - Ahp1-Ahp2-Bhtw–Btw–BCtwk – BCk - Ck.
Solurile virgine servesc ca etalon absolut pentru aprecierea cantitativă:
 a modificărilor în starea de calitate a solurilor arabile ca rezultat al impactului antropic;
 a gradului de restabilire a însuşirilor deteriorate ale solurilor arabile ca urmare a utilizării lor pe
parcurs de 5 ani sub lucernă.

85
 Tabelul 4.27
Însuşirile solurilor cenuşii (griziomurilor) virgine şi arabile
Orizontul şi Argilă Argilă CH GT D DA PT Humus pH AH
adâncimea fizică <0,001 (% g/g)
(cm) <0,01 mm mm
(% g/g)
Griziom virgin
Ahţ 0-7 32,9 15,2 7,3 -50 2,56 0,72 71,9 8,57 5,9 6,0
Aeh 7-18 40,5 22,0 6,0 -17 2,60 1,10 57,7 2,90 5,5 10,5
BEhtw 18-30 43,0 26,1 6,3 5 2,62 1,38 47,3 2,14 5,8 8,8
Bhtw 30-50 50,9 35,3 7,4 17 2,67 1,52 43,1 1,46 5,9 5,7
Stratul 0-30 39,7 22,1 6,4 -16 2,60 1,12 56,9 3,92 5,7 8,8
Stratul 0-50 44,2 27,4 6,8 -3 2,63 1,28 51,4 2,94 5,8 7,5
Griziom utilizat la arabil cca 100 ani sub culturi de câmp
Ahp1 0-10 50,6 31,0 6,9 5 2,59 1,34 48,3 2,45 5,9 3,1
Ahp2 10-30 50,9 32,0 6,9 18 2,60 1,51 41,9 2,33 6,0 2,9
Bhtw 30-50 53,7 35,4 8,3 19 2,64 1,53 42,0 1,53 6,1 2,7
Stratul 0-30 50,8 31,7 6,9 14 2,60 1,45 44,0 2,37 6,0 3,0
Stratul 0-50 52,0 33,2 7,5 16 2,61 1,48 43,2 2,03 6,0 2,9
Griziom arabil utilizat 5 ani sub lucernă
Ahp1 0-20 49,6 29,6 5,7 -7 2,59 1,19 54,0 2,58 5,9 4,1
Ahp2 20-30 50,2 30,9 5,8 18 2,60 1,52 41,7 2,27 6,0 3,6
Bhtw1 30-50 55,6 38,6 6,8 18 2,63 1,51 42,9 1,45 6,0 3,3
Stratul 0-30 49,8 30,0 5,7 2 2,59 1,30 49,9 2,48 5,9 3,9
Stratul 0-50 52,1 33,5 6,2 8 2,61 1,38 47,1 2,07 6,0 3,7

Notă: CH - coeficientul de higroscopicitate (% g/g); GT – gradul de tasare (% v/v); D – densitatea

(g/cm3); DA - densitatea aparentă echilibrată (g/cm3); PT- porozitatea totală (% v/v); pH – unităţi;
AH – aciditatea hidrolitică (me/ 100g sol).

În rezultatul analizei comparative a caracterelor morfologice ale solurilor cenuşii (griziomurilor)

virgine şi arabile s-a stabilit:
 solul virgin se caracterizează prin diferenţiere morfologică şi texturală clară a profilului, în
profilul solurilor virgine până la adâncimea de 30 cm se evidenţiază trei orizonturi genetice cu
textură mijlocie – Ahţ, AEh şi BEhtw, urmate de orizontul Btw cu textură fină;
 partea superioară a profilul solului virgin este de culoare surie, orizontul Btw are culoare brună;
 profilul solului arabil este slab diferenţiat în orizonturi genetice şi se caracterizează cu culoare
brun – roşcată şi textură mijlocie-fină pe întreaga adâncime;

86
  solurile cenuşii virgine se caracterizează cu structură glomerular-grăunţoasă şi compactare slabă
a profilului până la adâncimea 30cm;
 orizonturile Btw ale solurilor arabile şi virgine sunt analogice din punct de vedere a structurii
lor masive şi compactării foarte puternice;
 în stratul arabil, format din trei orizonturi genetice ale solului iniţial virgin, pe parcursul a cca
100 ani s-au produs schimbări radicale ale culorii (a devenit brun-roşcată), texturii (a devenit
mijlocie-fină), structurii (a devenit masivă) şi compactării (a devenit compact);
 schimbări esenţiale a caracterelor morfologice ale solurilor cenuşii arabile sub influenţa
culturii lucernei pe parcurs de 5 ani nu s-au depistat.

Textura solurilor cenuşii cercetate. Rezultatele determinării compoziţiei granulometrice

confirmă că griziomurile virgine sunt soluri textural diferenţiate, conţinutul de argilă în profilul
acestora se majorează de la 15-22 % în orizonturile eluviale Ahţ şi AE până la 35 % în orizontul iluvial
Btw (tab. 4.12, 4.17, 4,22, 4.27).
Parametrii medii ai compoziţiei granulometrice a stratului arabil (0-30 cm) al solurilor utilizate
în agricultură se deosebesc esenţial de cei ai solului virgin pentru aceeaşi adâncime. Intensificarea
procesului de fiersialitizare „in situ” a condus la majorarea conţinutului de argilă în stratul 0-30 cm al
solurilor arabile cu 9,7 %, iar de argilă fizică – cu 11,6%. Conţinutul mediu de argilă (fracţia <0.001
mm) în stratul 0-30 cm pentru solurile virgine constituie 22,0%, iar pentru solurile arabile – 31,7.
Conţinutul mediu de argilă fizică (fracţia <0.01 mm) în stratul 0-30cm pentru solurile virgine constituie
39,7%, iar pentru solurile arabile – 50,8% (tab. 4.27, fig. 4.2).
Procentul ridicat de argilă determină însuşiri fizico-mecanice dificultoase pentru aceste soluri.
Sub influenţa presingului antropic (utilizarea intensivă la arabil, lucrarea cu maşini grele) solurile
cenuşii luto-argiloase sunt predispuse la destructurare, compactare şi formarea crustei. Anume aceste
fenomene negative au fost evidenţiate la solurile cenuşii arabile în procesul studierii lor.
Omogenitatea spaţială mare a texturii pe întreg arealul de răspândire a unităţilor de soluri
cenuşii este condiţionată de omogenitatea depozitelor loessoide care sunt rocile principale de solificare
pe acest teritoriu.
Alcătuirea structurală a solurilor cenuşii cercetate. Datele privind alcătuirea structurală a
orizonturilor înţelenite, straturilor arabile şi subiacente ale griziomurilor cercetate sunt prezentate în
tabelele: 4.14 (profilele poligonului nr.7); 4.19 (profilele poligonului nr.8); 4.24 (profilele poligonului
nr. 9) si figurile 4.13-4.14.

87
 Solurile cenuşii virgine (poligonul nr. 9), care servesc ca etaloane absolute, pentru stratul 0-30
cm se caracterizează cu o structură glomerulară–grăunţoasă bună şi hidrostabilă. Conform datelor
cernerii uscate în alcătuirea structurală a acestor soluri predomină cele mai valoroase fracţiuni cu
mărimea de 1-5 mm, 65-70% din aceste agregate sunt hidrostabile. Elementele structurale bulgăroase
cu diametrul mai mare de 10 mm constituie 20-25 % din cantitatea totală. Conţinutul fracţiunii mai
mici de 0,25 mm este egal cu 22% în orizontul Ahţ şi 7% în orizontul AEh.
Complet altă situaţie se observă în alcătuirea structurală a stratului 10-30 cm al solurilor
arabile. Conform datelor cernerii uscate în stratul arabil al acestor soluri domină fracţiunea de bulgări
cu diametrul mai mare de 10 mm (conţinutul 60-70%). Spre mijlocul verii aceste soluri se
caracterizează cu structură practic monolită a părţii de mijloc şi inferioare a stratului arabil, care prin
nimic nu se deosebeşte de structura natural monolită a orizontului subiacent Btw. Stratul arabil, ca
rezultat a dehumificării şi destructurării, a pierdut rezistenţa la compactare.
Datele obţinute pentru solurile poligonului nr.8 confirmă că după utilizarea lor timp de 5 ani
sub lucernă se observă o tendinţă de îmbunătăţire a structurii. Pentru o structurare mai efectivă a
solurilor cenuşii pe câmpurile cu lucernă, este necesar ca această cultură să fie semănată împreună cu
ierburile perene graminee.
Însuşirile fizice ale griziomurilor virgine şi arabile. Parametrii indicilor fizici pentru
profilele griziomurilor studiate sunt prezentate în tabelele 4.15 (poligonul nr.7); 4.18 (poligonul nr. 8);
4.23 (poligonul nr. 9); 4.27 şi figura 4.15.
Apa higroscopică solurilor cenuşii arabile şi virgine se schimbă în profil de la 5-6% în
orizonturile humifere până la 4,0-4,5% în orizonturile BCk şi Ck.
Densitatea pe profilul solurilor cercetate variază în limitele de la 2,56 g/cm³ ± 0,02 în
orizontul Ahţ al solurilor virgine până la 2,71 g/cm³ ± 0,02 în orizontul Ck. Densitatea stratului arat al
solurilor cenuşii arabile este egală cu 2,60-2,62 g/cm³.
Valorile medii ale densităţii aparente pentru orizonturile Ahţ şi AEh ale solurilor cenuşii virgine
sunt în limitele 0,72-1,10 g/cm3. Solurile cu asemenea valori ale densităţii aparente se consideră
afânate. Orizontul Bt atât al solurilor virgine, cât şi al solurilor arabile este puternic compactat, valorile
densităţii aparente variază în limitele 1,50-1,60 g/cm³.
Lucrarea solului şi modificarea însuşirilor lui sub influenţa factorului antropic au condus la
destructurarea stratului arabil şi pierderea capacităţii lui de rezistenţă la compactare. Densitatea
aparentă echilibrată a stratului arabil la adâncimea 10-30 cm (mai jos de stratul periodic lucrat) spre
mijlocul verii atinge valori egale cu 1,50-1,55 g/cm³, iar gradul de tasare – valori egale cu 18-19%. Ca

88
rezultat, starea de calitate fizică a acestui strat a devenit nefavorabilă pentru creşterea plantelor de
cultură.
Valorile porozităţii totale pentru solurile cercetate corelează cu valorile densităţii aparente şi
în profilul solurilor arabile se schimbă de la 48% v/v în stratul 0-10 cm periodic afânat prin cultivare
până la 42 % v/v în partea de mijloc şi inferioară a stratului arabil.
La general, solurile cercetate se caracterizează cu însuşiri fizice puţin satisfăcătoare pentru
dezvoltarea culturilor agricole. Ca fenomen negativ s-a constatat compactarea puternică a stratului
arabil, provocată de distrugerea structurii solului cenuşiu slab humifer de maşinile agricole.
Pentru solurile poligonului 8, situat pe câmpul utilizat 5 ani sub lucernă, se observă o
influenţă pozitivă a acestei culturi asupra stării de calitate fizică a solului. Totuşi, lucerna, cu sistemul ei
radicular pivotant, slab influenţează procesul de structurare a stratului arabil.
Însuşirile chimice şi fizico-chimice a solurilor cercetate. Informaţia privind însuşirile chimice şi
fizico-chimice pentru solurile cenuşii cercetate este prezentată în tabelele: 4.13 şi 4.16 (poligonul nr. 7);
4.20, 4.21 (poligonul nr. 8); 4.25, 4.26 (poligonul nr. 9); 4.27 şi figurile 4.16-4.19.
În rezultatul utilizării îndelungate în condiţii de regim hidrotermic contrast, caracteristic pentru
zona cernoziomurilor, direcţia procesului de pedogeneză în solurile cenuşii arabile cu textură mijlocie
fină s-a schimbat cardinal, deseori cu urmări negative. Cele mai nefavorabile schimbări s-au produs în
stratul arabil, format din trei orizonturi genetice ale solurilor virgine (Ahţ+AEh+ BEhtw).
Intensificarea procesului de fiersialitizare „in situ” a condus la schimbarea culorii solului ca
rezultat al acumulării formelor libere de oxizi de fer. Conţinutul de humus s-a micşorat cu cca 40 la
sută (cu 1,5%). Aciditatea hidrolitică s-a micşorat de trei ori (de la 8,8 până la 3 me/ 110g sol), ceea ce
în condiţii de regim hidrotermic contrast a condus la stoparea procesului de eluviere-iluviere,
caracteristic pentru solurile virgine.
Parametrii medii a însuşirilor chimice şi fizico-chimice a orizonturilor Btw a solurilor virgine şi
arabile practic coincid. O oarecare deosebire s-a evidenţiat doar în valorile acidităţii hidrolitice care
sunt mai mari pentru acest orizont a solurilor virgine.
Valorile medii ale pH-lui pe profilul solurilor cenuşii virgine variază de la 5,5 în orizontul
AEh până la 7,8 în orizontul Ck şi sunt caracteristice pentru această grupă de soluri. În profilul
solurilor cenuşii arabile valorile pH-lui variază în limitele de la 6,0 până la 7,8.
Aciditatea hidrolitică în stratul 0-30 cm este mare şi foarte mare pentru solurile virgine (6-
11me) şi mică pentru cele arabile (3-4me). In solurile arabile aciditatea hidrolitică s-a micşorat practic
de 2-3 ori, ce a condus la stoparea procesului de eluviere-iluviere, caracteristic pentru solurile virgine.

89
 În condiţii de regim

hidrotermic
contrast şi alt tip de bioacumulare, direcţia
procesului de pedogeneză în solurile arabile s-a schimbat radical.

Figura 4.12. Textura solurilor cenuşii virgine şi arabile (date medii),

conţinutul fracţiunilor de argilă fizică (< 0.01mm) şi argilă (< 0.001mm)

90
 Conţinutul mediu de humus în stratul 0-30 cm a solurilor virgine constituie 3,92%, iar în solurile
arabile – 2,37% (s-a micşorat cu 1,55%). Grosimea profilului humifer cu conţinut de humus mai mare
de 1,00% este de 50 cm atât la solurile virgine, cât si pentru cele arabile.
Pentru solurile cenuşii arabile utilizate 5 ani sub lucernă (poligonul nr.8), s-a depistat o
majorare a conţinutului de humus în stratul recent arabil cu cca 0,21% comparativ cu solul arabil
utilizat sub culturi de câmp (poligonul nr.7). Valorile medii ale raportului C:N în orizontul Ahţ sunt
egale cu 11-12, iar în orizontul Ahp – 10-11.

91
Figura 4.13. Conţinutul agregatelor structurale de diferite dimensiuni
în solurile cenuşii arabile şi virgine (date medii, cernere uscată)

92
Figura 4.14. Conţinutul agregatelor structurale hidrostabile cu valoare agronomică (10-25 mm)
şi fracţiunii < 0.25 mm în solurile cenuşii arabile şi virgine (date medii, cernere umedă)

93
Figura 4.15. Gradul de tasare, densitatea aparentă şi porozitatea totală
pentru solurile cenuşii arabile şi virgine

94
Figura 4.16. Aciditatea hidrolitică si valorile pH-lui pentru solurile cenuşii arabile şi virgine

95
Figura 4.17. Conţinutul de humus, azot şi valorile raportului C:N (date medii)
în solurile cenuşii arabile şi virgine

96
Figura 4.18. Conţinutul fosforului total şi formelor mobile de fosfor şi potasiu

97
Figura 4.19. Conţinutul cationilor de schimb în solurile cenuşii arabile şi virgine

98
 În profilul solurilor cercetate carbonaţii sunt levigaţi din orizonturile Ah şi Bhtw până la
adâncimea 80-90cm şi acumulaţi în orizonturile BCk şi Ck unde formează un strat carbonatic iluvial
pronunţat extrem de compact în stare uscată. Conţinutul carbonaţilor în orizonturile BCk şi Ck variază
în limitele 11-30%.
Conţinutul de fosfor total variază pe profilul solurilor cenuşii virgine de la 0,15% în orizontul
Ahţ până la 0,05-0,04% în orizonturile Btw şi Ck. Se observă o bioacumulare a fosforului în orizontul
înţelenit. Conţinutul acestui element în solurile arabile este comparativ mic şi constituie 0,10-0,11% în
orizontul Ahp şi 0,06% în orizontul Ck. Conţinutul extrem de mic a fosforului total în depozitele
loessoide este urmare a acumulării extrem de mare în orizontul C a carbonaţilor şi, probabil, a utilizării
acestui element de vegetaţia forestieră.
Conţinutul de P2O5 mobil, mg/100g de sol, in solurile virgine este egal cu 3,7- în orizontul Ahţ,
2,0 – în orizontul AEh, 1,9 – în orizontul Btw. În solurile arabile valoarea medie de P 2O5 mobil este
2,2-2,7 mg/100g sol în startul arabil şi cca 1,0 mg/100 g sol în orizontul Btw. Chimizarea intensivă a
agriculturii în anii 1970-1990 a condus la majorarea conţinutului de fosfor mobil în solurile arabile
cercetate, însă în ultimii 10-15 ani îngrăşămintele cu fosfor nu s-au aplicat şi rezervele precedente din
sol se epuizează.
În solurile înţelenite în medie conţinutul formelor mobile de potasiu variază în limitele de la 35
mg/100 g de sol în orizontul Ahţ până la 10-15 mg/100 g de sol în celelalte orizonturi. Conţinutul
formelor mobile de potasiu in medie în solurile arabile variază de la 17-22 mg/100 g de sol în stratul
arabil până la 10 mg/100 g de sol în orizontul Btw. Solurile cenuşii arabile se caracterizează cu rezerve
mijlocii de potasiu mobil în stratul arabil, care treptat se epuizează, însă mai lent decât rezervele de
fosfor.
Compoziţia cationilor de schimb în complexul adsorbtiv al solurilor cercetate este tipică pentru
solurile cenuşii a Moldovei. Suma capacităţii de schimb pentru cationi variază de la 32-33 me în
orizontul Ahţ a solurilor cercetate până la 38-44 me în orizontul Btw, iar în orizontul Ck se micşorează
până la 26-27 me. În componenţa cationilor de schimb predomină cationul Ca, însă raportul Ca : Mg
=3-4, de 2 ori mai mic decât pentru cernoziomuri.
În concluzie se poate de constatat, că solurile cenuşii se caracterizează cu însuşiri chimice şi
fizico-chimice satisfăcătoare pentru creşterea plantelor de cultură. Solurile arabile, ca rezultat al unui
impact antropic puternic ş-au modificat însuşirile preponderent în direcţie negativă.

99
 Concluzii

1. Griziomul virgin se caracterizează cu diferenţiere clară a profilului, în intervalul de adâncimi 0-30 cm

se evidenţiază trei orizonturi genetice – Aheţ, AEh şi BEhtw cu textură mijlocie şi compactare slabă,
sub care este situat orizontul iluvial (iluvial - cambic) puternic compactat.
2. În stratul arabil (0-30 cm) a solurilor utilizate în agricultură cca 100 ani, format din trei orizonturi
genetice a solului virgin, s-au produs schimbări radicale ale culorii (a devenit brun-roşcată), texturii (a
devenit mijlocie-fină), structurii (a devenit masivă), compactării, conţinutului de humus (s-a micşorat
cu 1,50%), şi acidităţii hidrolitice (s-a micşorat de 2-3 ori).
3. Modificarea regimului hidrotermic, capacităţii şi caracterului procesului de bioacumulare pe terenurile
arabile a condus la schimbarea în solurile cenuşii arabile a direcţiei şi intensităţii proceselor elementare
de pedogeneză: s-a stopat procesul de eluviere–iluviere a argilei, s-a intensificat procesul de alterare„in
situ” a părţii minerale.
4. Lucrarea solului şi destructurarea stratului arabil au avut drept consecinţă pierderea capacităţii de
rezistenţă la compactare: densitatea aparentă echilibrată la adâncimea 10-30 cm (mai jos de stratul
periodic lucrat) spre mijlocul verii atinge valori egale cu 1,50-1,55 g/cm³, iar a gradului de tasare -
egale cu 17-18%, ca rezultat, starea de calitate fizică a acestui strat a devenit nefavorabilă pentru
creşterea plantelor de cultură.
5. Sistemul existent de agricultură (modul de lucrare a solului, fertilizarea organică slabă, cota mică a
ierburilor perene etc.) nu contribuie la remedierea însuşirilor fizice ale solurilor cenuşii (griziomurilor)
arabile şi necesită o schimbare radicală.
6. Pentru solurile cenuşii arabile utilizate 5 ani sub lucernă, se observă o influenţă pozitivă a acestei
culturi asupra stării de calitate fizică a solului, însă, lucerna cu sistemul ei radicular pivotant slab
influenţează procesul de structurare şi decompactare a stratului arabil.
7. Combaterea compactării stratului arabil al solurilor cenuşii (griziomurilor) este posibilă numai la
cultivarea îndelungată a ierburilor perene (pe parcurs de 10-15ani) cu dominarea până la 30 la sută a
gramineelor - plante cu sistem radicular fasciculat care contribuie la formarea structurii grăunţoase
hidrostabile.
8. Pentru exploatarea mai efectivă şi menţinerea solului în stare cât mai favorabilă este necesară adaptarea
sistemului de agricultură la particularităţile însuşirilor solurilor cenuşii arabile: implementarea
asolamentului cu culturi amelioratoare; fertilizare organică şi minerală echilibrată; executarea lucrărilor
solului în perioade optime; aplicarea subsolajului o dată în 2-3 ani.

100
 4.3. Cernoziomurile tipice din zona călduroasă semiumedă a
Moldovei de Nord
(Cerbari V., Balan Tatiana)

În anul 2006 s-a amplasat o serie de poligoane–cheie pentru introducerea monitoringului

calităţii solului pentru cernoziomurile tipice din Moldova de Nord. Poligoanele sunt situate pe teritoriul
Staţiunii Experimentale a Institutului de Cercetări pentru Culturile de Câmp (ICCC) „Selecţia”, pe
moşia satului Grinăuţi şi pe teritoriul fostului aeroport de lângă oraşul Drochia. Amplasarea în spaţiu a
poligoanelor de monitoring este redată pe harta la scara 1:50000 (fig. 4.20). În continuare prezentăm
lista poligoanelor de monitoring în cadrul cărora s-au efectuat cercetările pedologice respective.

Poligoanele amplasate pe câmpurile experimentale ale Institutului

Ştiinţifico - Practic de Fitotehnie, municipiul Bălţi
Poligonul nr. 1 - pentru studierea modificărilor în starea de calitate a cernoziomurilor
tipice argilo-lutoase arabile utilizate în asolamente cu culturi de câmp.
Poligonul nr. 4 – pentru studierea modificărilor în starea de calitate a cernoziomurilor
tipice argilo-lutoase arabile utilizate al 5-lea an sub lucernă.
Poligonul nr. 5 – pentru studierea modificărilor în starea de calitate a cernoziomurilor tipice
argilo-lutoase postarabile după 15 ani înţelenire.
Poligonul nr. 6 – pentru studierea modificărilor în starea de calitate a cernoziomurilor tipice
argilo-lutoase postarabile, după 60 ani de înţelenire (profilul este situat
în fâşia forestieră pe o arie mică cu vegetaţie de stepă).

Poligoanele amplasate pe teritoriul raionului Râşcani, moşia satului Grinăuţi

Poligonul nr. 2 - pentru studierea modificărilor în starea de calitate a cernoziomurilor tipice
argilo-lutoase arabile utilizate în asolamente cu culturi de câmp.
Poligonul nr. 31 - pentru studierea modificărilor în starea de calitate a cernoziomurilor tipice
argilo-lutoase postdesfundate după 30 ani înţelenire.
Poligonul nr. 32 - pentru studierea stării de calitate a cernoziomurilor tipice
înţelenite (etalon absolut).

Poligonul amplasat pe teritoriul fostului aeroport de lângă oraşul Drochia

Poligonul nr. 3 - pentru studierea modificărilor în starea de calitate a cernoziomurilor tipice
argilo-lutoase postarabile, după 60 ani înţelenire.

101
Figura 4.20. Schema amplasării poligoanelor – cheie pentru introducerea monitoringului
calităţii solului pe cernoziomurile tipice:
*1, 4, 5, 6 – poligoanele amplasate pe câmpurile experimentale ale Institutului
Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie, municipiul Bălţi ;
*2 – poligonul amplasat pe moşia comunei Grinăuţi, raionul Râşcani pe cernoziomurile
tipice arabile;
*31 - poligonul amplasat în fâşie forestieră de nuci pe cernoziomurile tipice
postdesfundate, după 30 ani de înţelenire;
*32 – poligonul amplasat pe cernoziomurile tipice înţelenite (etalon absolut)

102
 Terenul arabil pe care s-a fondat poligonul nr.1 este amplasat paralel cu fâşia forestieră
înfiinţată acum 60 ani în partea de Vest a sectorului de-a lungul şoselei Bălţi – Glodeni. Limita de Nord
a sectorului arabil este o plantaţie forestieră sub formă de crâng cu lăţimea de 50 m şi lungimea egală
cu lăţimea câmpului. Această plantaţie, amplasată pe culme, a fost fondată odată cu fâşia forestieră.
Pe teritoriul crângului există arii mici cu vegetaţie naturală ierboasă de stepă, în care domină
năgara. În cadrul acestor arii cu vegetaţie ierboasă naturală, restabilită pe parcursul a 60 ani, s-a
amplasat poligonul nr. 6 pentru a evidenţia viteza de restabilire a cernoziomului postarabil în condiţii
de pedogeneză sub vegetaţie naturală de stepă. Însuşirile acestui cernoziom tipic, 60 ani înţelenit, pot
servi ca etalon absolut local pentru determinarea gradului de degradare a cernoziomului recent arabil a
poligonului nr.1.
La limita de Est a crângului forestier este amplasat un câmp de aceiaşi lăţime ca şi crângul.
Câmpul (sola) este al 5-lea an sub lucernă. Pe acest câmp a fost amplasat poligonul nr. 4 pentru a
stabili influenţa ierburilor perene leguminoase în remedierea însuşirilor cernoziomului tipic arabil (în
comparaţie cu solul poligonului nr.1).
Paralel cu sectorul de teren arabil, la limita de Est a acestuia, 15 ani în urmă a fost fondată o
fâşie de ierburi cu lăţimea 5-6 m pe care în prezent domină gramineele cu arii mici de năgară – plantă
erbacee caracteristică vegetaţiei de stepă. Pe această fâşie a fost amplasat poligonul nr. 5 pentru a
stabili viteza de remediere pe parcursul a 15 ani a însuşirilor cernoziomului arabil sub influenţa
plantelor erbacee din familia gramineelor, fără exportul masei vegetale aeriene.
Compararea însuşirilor cernoziomului tipic arabil a poligonului nr.1 cu însuşirile
cernoziomurilor tipice postarabile a poligoanelor cu vegetaţie ierboasă va da posibilitate de a estima
gradul de degradare a cernoziomului arat si a recomanda măsurile necesare pentru remedierea stării lui
de calitate. În continuare prezentăm paşapoartele poligoanelor de monitoring enumerate.

Poligoanele de monitoring situate pe câmpurile experimentale ale Institutului

Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie, municipiul Bălţi

4.3.1. Poligonul de monitoring nr. 1 - cernoziomuri tipice arabile

Destinaţia poligonului – efectuarea observaţiilor periodice asupra schimbărilor în starea de

calitate a cernoziomurilor tipice arabile sub influenţa agrotehnicii zonale. Poligonul este amplasat în
Câmpia Moldovei de Nord pe o suprafaţă primară de denudaţie (fig.4.20 şi 4.21). Altitudinea absolută
– 188 m, coordonatele profilului principal de sol: latitudinea - 47° 45,908 '; longitudinea - 27°

103
51,718'. Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – octombrie 2006. Rocile de suprafaţă
sunt alcătuite din depozite loessoide. Terenul cercetat este situat în zona climatică a Moldovei de Nord
moderat călduroasă semiumedă, subzona 2 - Câmpia Moldovei de Nord. Perioada solară - 290-300 zile
cu soare. Durata insolaţiei - 2050-2100 ore. Temperatura medie anuală, C - 8-8.5. Suma de t>10 -
2750-3050. Suma anuală de precipitaţii - 550-600 mm. Evaporabilitatea potenţială - 700-800 mm.
Coeficientul hidrotermic după Ivanov-Vâsoţkii - 0,65-0,70. Durata perioadei de vegetaţie - 167-
176 zile.
Învelişul de sol este alcătuit de cernoziomurile tipice argilo-lutoase arabile. Factorii antropici
de degradare a solurilor sunt dehumificarea, destructurarea şi compactarea secundară a stratului
postarabil ca rezultat al exploatării agricole neraţionale.

Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul tipic arabil cercetat se

caracterizează cu profil de tipul Ahp1-Ahp2-Ah–Bh1-Bhk2-Ck1-BCk2–Ck (fig. 4.22). Efervescenţa
– începutul de la adâncimea 70 cm. Carbonaţii sub formă de pseudomicelii – în intervalul de adâncimi
70 -200 cm, bieloglască foarte rar sub formă de acumulări - în intervalul de adâncimi 120-170 cm.
Ahp1 (0-28 cm) – orizontul arabil, umed, gri întunecat aproape negru, argilo-lutos, bulgăros
(arătură recentă), afânat, poros, foarte multe resturi vegetale ne mărunţite şi prost amestecate cu solul,
trecerea între orizonturi clară.
Ahp2 (28-40 cm) - stratul postarabil, partea inferioară a fostului strat arat adânc în anii 90, jilav,
argilo-lutos, se deosebeşte de stratul recent arabil prin compactare puternică şi structură monolită sau
prismatică (fig. 4.22, 4.23), fisurat, fisuri mici şi mijlocii, rădăcini rare şi subţiri, trecerea între
orizonturi clară.
Ah (40-50 cm) - continuarea orizontului de acumulare intensivă a humusului, jilav, gri
întunecat cu nuanţă brună, argilo-lutos, glomerular-grăunţos, compact, poros, pori fini şi mici, găuri de
insecte, rar rădăcini subţiri, trecere treptată.
Bh1 (50-70 cm) - primul orizont de tranziţie, continuarea profilului humifer, jilav, brun
întunecat, glomerular, agregate structurale mari, compact, poros, pori fini, găuri de insecte, rar rădăcini
subţiri, trecere treptată.
Bhk2 (70-94 cm) – orizontul al doilea de tranziţie, jilav, brun deschis, argilo-lutos, slab
structurat însă se fărâmă comparativ uşor, compact, poros, pori fini, foarte rar rădăcini subţiri, carbonaţi
sub formă de pseudomicelii, trecere treptată.

104
 Figura 4. 21. Suprafaţa solei recent arate pe care a fost amplasat profilul
principal şi profilele secundare de sol ale poligonului de monitoring pedologic nr. 1

Figura 4. 22. Cernoziom tipic arabil argilo- Figura 4.23. Element structural de sol din
lutos recent arat la adâncimea 25-28 cm stratul postarabil compactat situat sub stratul

105
 (profilul 1) recent arat (profilul 1).

BCk1 (94-120 cm) – roca parentală modificată slab de procesul de pedogeneză, jilav, galben cu
nuanţă brună, argilo-lutos, nestructurat, compact, poros, pori fini, carbonaţi sub formă de
pseudomicelii, crotovine, trecere treptată.
BCk2 (120-150 cm) – roca parentală modificată foarte slab de procesul de pedogeneză, jilav,
galben cu nuanţă slabă brună, argilo-lutos, nestructurat, compact, poros, pori fini, carbonaţi sub formă
de pseudomicelii, crotovine, se evidenţiază rar acumulări alburii de bieloglască, trecere treptată.
Ck (150-200 cm) – roca parentală practic nemodificată, depozite loessoide, jilav, galben,
nestructurat, poros, pori fini, slab compact, carbonaţi sub formă de pseudomicelii mai puţin frecvenţi
decât în orizontul BC.
Partea inferioară a profilului cercetat (orizontul BCk) este considerabil modificată de crotovine.
Recent câmpul, pe care s-a amplasat poligonul nr. 1, este arat. Pentru a stabili corect valoarea densităţii
aparente echilibrate a cernoziomului tipic arabil parametrii acestei însuşiri pentru stratul arabil s-au
determinat pe câmpul vecin (utilizat sub soie), situat paralel cu câmpul recent arat pe acelaşi element
de relief.
Datele privind însuşirile cernoziomurilor poligonului nr.1 sunt prezentate în tabelele 4.28 –
4.32.
Tabelul 4.28
Alcătuirea granulometrică pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg (profilul 1) de pe
poligonul de monitoring nr. 1.

Adâncimea Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

Orizontul şi
recoltării
adâncimea 0,25- 0,05- 0,01- 0,005-
probelor 1-0,25 <0,001 <0,01
(cm) 0,05 0,01 0,005 0,001
(cm)
Ahp1 0-28 0 –21 - 3,8 33,4 9,5 14,6 38,7 62,8
Ahp2 28–40 21 – 40 - 3,8 33,4 9,5 14,6 38,7 62,8
Ah 40-50 40 – 50 - 4,0 33,4 8,2 14,6 39,8 62,6
Bhk1 50-70 50-70 - 4,0 33,4 8,2 14,6 38,8 62,6
Bhk2 70-94 71– 94 - 4,5 33,0 7,9 15,7 38,9 62,5
BCk1 94-120 94– 120 - 5,0 30,1 9,9 16,1 38,9 64,9
BCk2 120-150 130 – 150 - 5,0 30,1 9,9 16,1 38,9 64,9
Ck 150-200 190 – 200 - 7,9 25,3 12,6 15,0 39,2 66,8

106
 Tabelul 4.29

Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg
de pe poligonul de monitoring nr. 1

Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul

adâncimea <0,001 mm fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală de tasare
(cm) <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Cernoziomuri tipice arabile cercetate după efectuarea arăturii de toamna
Ahp1 0-26 37,5±0,9 62,1±1,0 5,6±0,5 7,4±1,4 2,61±0,01 1,10±0,08 58,0±3.1 -10

Ahp2 26-37 38,2±1,6 62,3±1,5 5,4±0,4 7,6±1,3 2,62±0,01 1,43±0,03 45,3±1,0 14

Ah 37-49 37,9±1,2 62,5±1,0 5.0±0,6 7,4±1,1 2,64±0,01 1,36±0,02 48,7±0.5 7

Bhk1 49-70 38,8 62,6 5,5 8,5 2,64 1,38 47,7 9

Bhk2 70-94 38,9 62,5 5,4 8,3 2,66 1,42 46,6 11

BCk1 94-120 38,9 64,9 5,3 7,7 2,68 1,39 48,1 9

BCk2 120-150 38,9 64,9 5,0 7,2 2,70 1,38 48,9 8

Ck 150-200 39,2 66,8 4,9 7,2 2,70 1,38 48,9 8

Cernoziomuri tipice arabile studiate până la efectuarea arăturii de toamnă
Ahp1 0-10 38,4±1,0 62,8±1,8 5,4±0,2 6,9±0,3 2,62±0,01 1,23±0,06 53,0±2,1 -1

Ahp1 10-25 37.6±0,6 63,5±1,2 5,3±0,3 6,9±0,1 2,62±0,01 1,35±0,03 48,5±1,0 8

Ahp2 25-36 38,4+1,0 63,5±1,4 5,3±0,4 6,9±0,3 2,63±0,01 1,44±0,06 45,1±2,4 15

Ah 36-48 37,9±0,8 63,4±1,3 5,5±0,8 7,0±0,6 2,640,01 1,38±0,04 47,9±1,3 9

 Tabelul 4.30
Parametrii medii statistici (X) ai alcătuirii structurale pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg pe poligonul de monitoring nr.1
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrosta-

adâncimea Suma Suma structurii bitlitatea
(cm) >10 10 - 7 7-5 5-3 3-2 2-1 1 - 0,5 0,5 < 0,25 10 - 0,25 >10+ (cernere structurii
-0,25 < 0,25 uscată)

Cernoziomuri tipice arabile cercetate după efectuarea arăturii de toamna

Ahp1 0-26 41,2 9,3 9,1 14,3 11,0 7.1 3,7 2,7 1,6 57,2 42,8 mijlocie bună
- - - 12,2 13,3 16,6 12,8 11,0 34,1 65,9 34,1
Ahp2 26-37 62.5 9,6 8,3 6,9 5,3 5,0 1,2 0,9 0,3 37,2 62,8 nesatis- bună
- - - 14,2 14,3 14,7 12,6 9,9 34,3 65,7 34,3 făcătoare
16,7 12,6 12,5 22,3 13,6 14,9 3,2 2,8 1,4 81,9 18,1 excelentă excelentă
Ah 37-49 - - - 11,1 13,6 23,7 13,2 12,3 26,1 73,9 26,1
Cernoziomuri tipice arabile studiate până la efectuarea arăturii de toamnă
Ahp1 0-10 42,2 12,2 10,8 9,6 8,3 11,7 2,8 1,9 0,6 57,2 42,8 mijlocie bună
- - - 5,3 6,7 20,1 15,2 13,5 39,1 60,9 39,1
Ahp2 10-25 50,6 11,6 9,0 10,0 6,4 8,8 2,0 1,2 0,3 49,1 50,9 mijlocie bună
- - - 5,3 5,9 17,2 15,4 16,7 39,4 60,6 39,4
Ahp3 25-36 63,5 10,8 6,5 6,9 5,4 4,3 1,2 0,9 0,4 36,1 63,9 nesatis- bună
- - - 12,4 12,5 19,5 12,1 10,2 36,7 63,3 66,7 făcătoare
Ah 36-48 19,4 11,7 11,5 22,3 14,1 14,7 2,9 2,6 1,2 79,3 20,7 excelentă excelentă
- - - 2,8 9,9 26,1 15,4 13,0 29,4 70,6 29,4

108
 Tabelul 4.31
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor chimice pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg pe poligonul de
monitoring nr. 1

Orizontul şi pH Aciditatea CaCO3 P2 O5 Humus N Forme mobile (mg/100

adâncimea (H2O) hidrolitică, total total C:N g sol)
(cm) (me/100g sol) % g/g P2 O5 K2 O
Cernoziomuri tipice arabile cercetate după efectuarea arăturii de toamna
Ahp1 0-26 6,3±0,3 2,4±1,1 0 0,13±0,01 4,03±0,09 0,216±0,021 10,9±1,0 2,0±0,4 32,6±6,3
Ahp2 26-37 6,4±0,4 2,3±1,1 0 0,12±0,01 3,81±0,22 0,205±0,021 10,8±0,9 1,4±0,4 23,1±4,9
Ah 37-49 6,5±0,5 1,7±0,8 0 0,10±0,01 3,01±0,21 0,172±0,023 10,1±1,1 0,9±0,1 17,5±2,2
Bhk1 49-70 7,2 0.9 0 - 2,27 - - - -
Bhk2 70-94 7,5 0 3,3 - 1,31 - - - -
BCk1 94-120 7,8 0 15,1 - 0,93 - - - -
BCk2 120-150 7,9 0 16,7 - 0,77 - - - -
Ck 150-200 8,0 0 17,6 0,08 0,41 - - - -
Cernoziomuri tipice arabile studiate până la efectuarea arăturii de toamnă
Ahp1 0-10 6,2±0,2 3,8±0,1 0 0,17±0,01 4,08±0,15 0,231±0,017 10,2±0,4 5,0±1,5 31,9±2,6
Ahp2 10-25 6,2±0,1 3,6±0,6 0 0,15±0,01 3,98±0,08 0,221±0,013 10,4±0,3 3,2±0,8 25,5±4,4
Ahp3 25-36 6,2±0,1 3,2±0,9 0 0,15±0,01 3,78±0,21 0,209±0,017 10,5±0,3 1,7±0,1 17,8±2,3
Ah 36-48 6,5±0,1 2,8±0,3 0 0,12±0,02 3,15±0,27 0,176±0,014 10,4±0,4 0,9±0,1 14,2±2,0

109
 Tabelul 4.32
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului de cationi schimbabili
pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg pe poligonul de monitoring nr.1

Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma

(cm) me/100g sol
Cernoziomuri tipice arabile cercetate după efectuarea arăturii de toamna
Ahp1 0-26 31,8±1,9 3,7±0,4 35,5±1,8
Ahp2 26-37 32,3±2,3 3,5±0,6 35,8±2,6
Ah 37-49 32,7±2,9 3,8±1,1 36,5±3,6
Bhk1 49-70 28,9 3,9 32,8
Bhk2 70-94 28,0 4,2 32,2
BCk1 94-120 27,2 5,0 32,2
BCk2 120-150 24,2 5,0 29,2
Ck 150-200 24,2 5,0 29,2
Cernoziomuri tipice arabile studiate până la efectuarea arăturii de toamnă
Ahp1 0-10 29,4±0,3 4,3±1,2 33,7±1,1
Ahp2 10-25 30,9±1,5 4,0±1,1 35,0±0,4
Ahp3 25-36 30,1±2,8 4,0±0,9 34,1±2,1
Ah 36-48 31,3±0,7 4,3±1,1 35,6±0,6

4.3.2. Poligonul de monitoring nr. 4 - cernoziomuri tipice arabile utilizate 5 ani sub
lucernă

Destinaţia poligonului – efectuarea observaţiilor asupra schimbărilor în starea de calitate a

cernoziomurilor tipice arabile în rezultatul utilizării lor sub lucernă timp de 5 ani. Poligonul este
amplasat pe suprafaţa orizontală a unei culmi alungite cu lăţimea până la 100 m (fig. 4.24). Altitudinea
absolută – 191 m, coordonatele profilului principal de sol: latitudinea - 47° 45,817 '; longitudinea -

27°51,701' (pentru profilul principal). Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) –

octombrie 2006. Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide. Condiţiile climatice şi de sol
sunt analogice poligonului nr. 1.

110
 Figura 4.24. Suprafaţa orizontală a solei utilizate sub lucernă, pe care a fost amplasat
poligonul de monitoring pedologic nr. 4

Figura 4.25. Profilul 4. Cernoziom tipic arabil argilo-lutos utilizat al 5-lea an sub lucernă

111
 Factorii antropici de degradare a solurilor – dehumificarea, destructurarea şi compactarea
secundară a stratului postarabil a solurilor ca rezultat a exploatării agricole neraţionale a terenurilor.

Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul tipic arabil cercetat, utilizat sub
lucernă, se caracterizează cu profil de tipul Ahp1-Ahp2-Ah–Bh1-Bhk2-BCk1- BCk2–Ck (fig. 4.25).
Efervescenţa – de la adâncimea 47 cm. Carbonaţii sub formă de pseudomicelii – începutul mai jos de
47 cm, se întâlnesc până la 200 cm.
Ahp1 (0-10 cm) – partea superioară a orizontului arabil afânată primăvara prin discuire pentru a
semăna orz în cultura lucernei, umed, aproape negru, argilo-lutos, glomerular - bulgăros, poros, multe
rădăcini şi resturi vegetale, (fig. 4.25 ), trecere între orizonturi clară după compacitate.
Ahp2 (10-25 cm) - continuarea stratului recent arabil, partea inferioară, jilav, argilo-lutos, se
deosebeşte printr-o compactare mai puternică şi structură monolită, poros, pori mici şi mijlocii, rădăcini
frecvente subţiri, găuri de şoareci, trecerea între orizonturi treptată.
Ahp3 (25-35 cm) - stratul postarabil, partea inferioară a fostului strat arat adânc în anii ’90,
reavăn, argilo-lutos, se deosebeşte de stratul recent arabil prin compactare foarte puternică şi structură
monolită sau prismatică, fisurat, fisuri mici şi mijlocii, rădăcini rare şi subţiri, găuri de şoareci, trecerea
între orizonturi clară.
Ah (35-45 cm) - continuarea orizontului de acumulare intensivă a humusului, reavăn, gri
întunecat cu nuanţă brună, argilo-lutos, structura glomerular-nuciformă, compact, poros, pori fini şi
mici, găuri de insecte şi şoareci, rar rădăcini subţiri, trecere între orizonturi treptată.

Bhk1 (45-58 cm) - primul orizont de tranziţie, continuarea profilului humifer, reavăn, brun
întunecat, structura glomerular - nuciformă, agregate structurale mari şi mijlocii, compact, poros, pori
fini, pseudomicelii de carbonaţi, crotovine, rar rădăcini subţiri, trecere între orizonturi treptată.
Bhk2 (58-80 cm) – al doilea orizont de tranziţie, reavăn, brun deschis cu vinişoare albe de
carbonaţi, argilo-lutos, slab structurat, se fărâmă comparativ uşor, compact, poros, pori fini şi mici,
foarte rar rădăcini subţiri multe crotovine, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, trecere între
orizonturi treptată.
BCk1 (80-100 cm) – roca parentală modificată slab de procesul de pedogeneză, reavăn, galben
cu nuanţă brună, argilo-lutos, nestructurat, compact, poros, pori fini, carbonaţi sub formă de
pseudomicelii, crotovine, trecere între orizonturi treptată.
BCk2 (100-140 cm) – roca parentală modificată foarte slab de procesul de pedogeneză, jilav,
galben cu nuanţă slabă brună, argilo-lutos, nestructurat, compact, poros, pori fini, carbonaţi sub formă
de pseudomicelii, crotovine, trecere între orizonturi treptată.
112
 Ck (140-200 cm) – roca parentală practic nemodificată, depozite loessoide, jilav, galben,
nestructurat, poros, pori fini, slab compact, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, mai puţin frecvenţi
decât în orizontul BC.
Efectul de remediere a structurii sub influenţa lucernei vizual se observă numai pentru
adâncimea 0-10 cm. Partea inferioară a profilului cernoziomului cercetat (orizontul BCk) este
considerabil modificată de crotovine. Datele privind însuşirile solurilor poligonului nr. 4 (teren utilizat
5ani sub lucernă) sunt prezentate în tabelele 4.33-4.37.

Tabelul 4.33
Alcătuirea granulometrică pentru cernoziomurile tipice arabile cu profil întreg utilizate 5 ani
sub lucernă de pe poligonul de monitoring nr. 4 (profilul 4).

Orizontul şi Adâncimea Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

recoltării
adâncimea probelor 0,25- 0,05- 0,01- 0,005-
1-0,25 <0,001 <0,01
(cm) (cm) 0,05 0,01 0,005 0,001
Ahp1 0-10 0-10 - 6.2 29.9 8.0 20.9 35.0 63.9
Ahp2 10-25 10-25 - 7.3 29.5 7.3 20.1 35.8 63.2
Ahp3 25-35 25-35 - 6.7 29.3 8.0 20.0 36.0 64.0
Ah 35-45 35-45 - 6.6 29.4 9.2 19.5 35.3 64.0
Bhk1 45-58 45-58 - 6.4 30.5 6.7 20.0 36.4 63.1
Bhk2 58- 80 58-80 - 6.8 29.9 7.6 19.2 36.5 63.3
BCk1 80- 100 80-100 - 6.9 26.2 11.0 17.9 38.0 66.9
BCk2 100-140 130-140 - 6.3 26.8 10.7 18.9 37.3 66.9
Ck 140-200 180-200 - 4.8 27.3 10.7 20.0 37.2 67.9

113
 Tabelul 4.34
Parametrii statistici medii (X ± s) a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg
utilizate 5 ani sub lucernă, poligonul de monitoring nr. 4
Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul
adâncimea <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală de tasare
(cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahp1 0-10 36,9±1.8 64,1±2.3 6,0±0,4 7,3±0,7 2,61±0,01 1,25±0,05 52,0±2,1 2
Ahp1 10-24 36,7±1.6 64,1±2.2 5,8±0,5 7,6±0,5 2,63±0,01 1,36±0,02 48,1±0,7 6
Ahp2 25-36 36,8±1.9 64,3±2.3 5,6±0,5 7,5±0,5 2,64±0,01 1,42±0,01 46,0±0,4 13
Ah 35-48 36,5±1.7 64,3±2.5 5,6± 7,6±0,5 2,65±0,01 1,37±0,03 48,4±0,8 9
Bhk1 48-58 36.4 63.1 5,7 7,9 2,66 1,37 47,7 10
Bhk2 58- 80 36.5 63.3 5,0 7,1 2,67 1,40 47,6 10
BCk1 80- 100 38.0 66.9 4,2 6,2 2,69 1,41 47,6 11
BCk2 100-140 37.3 66.9 4,2 6,1 2,69 1,41 47,6 11
Ck 140-200 37.2 67.9 4,0 6,1 2,70 1,42 47,4 11

Tabelul 4.35
Parametrii statistici medii (X) ai alcătuirii structurale pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg , poligonul de monitoring nr. 4
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)
Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrosta-
adâncimea Suma Suma >10+ structurii bilitatea
(cm) >10 10 - 7 7-5 5-3 3-2 2-1 1 - 0,5 0,5 < 0,25 10 - 0,25 < 0,25 (cernere structurii
-0,25 uscată)
Ahp 1 30,6 9,0 7,7 12,3 11,2 19,4 4,7 3,9 1,3 68,2 31,8 bună bună
0-10 - - - 12,2 10,1 17,8 14,5 11,6 33,8 66,2 33,8
Ahp2 44,7 10,2 8,8 10,6 7,7 10,8 3,2 2,5 1,5 53,5 46,2 mijlocie bună
10-24 - - - 15,5 12,9 15,2 11,0 7,6 37,8 62,2 37,8
Ahp3 53,8 12,5 10,0 9,5 5,3 5,6 1,2 0,9 0,3 44,9 55,1 mijlocie bună
24-36 - - - 17,6 15,3 14,6 9,3 6,1 37,1 62,9 37,1
Ah 28,3 15,2 15,0 18,2 9,3 9,7 1,8 1,7 0,9 70,9 29,1 bună excelentă
36-48 - - - 22,6 17,3 21,0 10,6 6,9 21,6 78,4 21,6

114
 Tabelul 4.36
Parametrii statistici medii (X ± s) a însuşirilor chimice pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg
utilizate 5 ani sub lucernă, poligonul de monitoring nr. 4
Orizontul şi pH Aciditatea CaCO3 P2 O5 Humus N Forme mobile
adâncimea (H2O) hidrolitică, total (mg/100 g sol)
(me/100g sol) total C:N
(cm)
% g/g P2 O5 K2 O
Ahp 1 0-10 7,0±0,1 1,4±0,3 0 0,13±0,01 4,18±0,17 0,259±0,020 9,4±0,4 1,5±0,4 42,3±11,2
Ahp2 10-24 7,1±0,1 1,0±0,4 0 0,11±0,01 4,08±0,19 0,249±0,023 9,5±0,5 1,1±0,3 37,6±12,1
Ahp3 24-36 7,2±0,1 0,9±0,3 0 0,11±0,01 3,93±0,26 0,240±0,026 9,6±0,4 0,8±0,2 25,6±8,4
Ah 36-48 7,4±0,1 0,7±0,3 0 0,10±0,01 3,16±0,21 0,196±0,017 9,5±0,4 0,6±0,1 18,4±1,6
Bhk1 48-58 7,4±0,1 0,7±0,3 0 - 2,48 - - - -
Bhk2 58- 80 7,9 - 12,6 - 1,60 - - - -
BCk1 80- 100 8,0 - 22,7 - 0,93 - - - -
BCk2 100-140 8,0 - 21,7 - 0,62 - - - -
Ck 140-200 8,0 - 15,1 0,07 0,41 - - - -

Tabelul 4.37
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului de cationi schimbabili
pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 4
Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma
(cm) me/100g sol
Ahp 1 0-10 33,0±1,9 3,8±0,6 36,8
Ahp2 10-24 33,1±1,5 3,7±0,6 36,8
Ahp3 24-36 32,6±1,3 3,8±0,6 36,4
Ah 36-48 32,1±1,8 4,1±0,3 36,2
Bhk1 48-58 30,0 3,6 33,6
Bhk2 58- 80 27,8 3,5 31,3
BCk1 80- 100 24,0 3,5 27,5
BCk2 100-140 19,2 3,8 23,0
Ck 140-200 18,5
115 3,7 22,2
 4.3.3. Poligonul de monitoring nr. 5 - cernoziomuri tipice postarabile înţelenite timp de 15 ani

Destinaţia poligonului – efectuarea observaţiilor periodice asupra schimbărilor în starea de

calitate a cernoziomurilor tipice postarabile, 15 ani înţelenite, sub influenţa vegetaţiei naturale în
componenţa căreia domină plantele erbacee din familia gramineelor. Poligonul este amplasat în partea
superioară a versantului cu înclinaţia cca 1 pe fâşia înierbată, fondată 15 ani în urmă (fig. 4.26).

Altitudinea absolută – 183 m, coordonatele profilului de sol: latitudinea - 47° 45,876 '; longitudinea -

27°51,745' (pentru profilul principal, amplasat în partea de sus a fâşiei la acelaşi nivel ca şi profilul 1).
Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide. Anul fondării poligonului (începutul
observaţiilor) – octombrie 2006. Condiţiile climatice şi învelişul de sol sunt complet analogice
poligonului nr.1.
Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul tipic postarabil înţelenit timp de
15 ani se caracterizează cu profil de tipul Ahpţ1 - Ahpţ2 – Ahp - Ah –Bh1 - Bhk2 - BCk1 - BCk2 –
Ck (fig. 4.27). Efervescenţa – de la adâncimea 70 cm. Carbonaţii sub formă de pseudomicelii - de la
adâncimea 74 cm până la adâncimea cercetată 200 cm.
Ahpţ1 (0-10 cm) – stratul postarabil recent înţelenit, îmbogăţit cu resturi organice, jilav, negru
cu nuanţă brună din cauza resturilor organice, argilo-lutos, glomerular - grăunţos, agregate structurale
mici, slab compact, foarte poros, pori mijlocii, extrem de multe rădăcini şi resturi vegetale, trecerea
între orizonturi treptată (fig. 4.27 şi 4.28).
Ahpţ2 (10-24 cm) - stratul postarabil recent înţelenit, negru, reavăn, argilo-lutos, se deosebeşte
de stratul de deasupra prin structură grăunţoasă, agregate structurale mai mari, resturi organice
semidescompuse mai puţine, slab compact, foarte poros, pori mijlocii, perforat de multe rădăcini, găuri
de insecte şi şoareci, trecerea între orizonturi treptată.
Ahp (24-35 cm) - stratul postarabil, partea inferioară a fostului strat arat adânc până în anul
1990, negru, reavăn, argilo-lutos, structura nuciformă, pe alocuri s-au păstrat prisme considerabil
mărunţite ale fostului strat postarabil, puternic compact, poros, pori mici şi mijlocii, găuri de insecte,
multe rădăcini subţiri şi mijlocii, trecere între orizonturi treptată.
Ah (35-49 cm) - continuarea orizontului de acumulare intensivă a humusului, nemodificat prin
arătură, negru cu nuanţă brună, reavăn, argilo-lutos, structura grăunţoasă, agregate grăunţoase mari şi
mijlocii, compact, poros, pori mici şi mijlocii, găuri de insecte, multe rădăcini subţiri, trecere treptată.

116
 Figura 4.26. Fâşia de ierburi graminee, fondată 15 ani în urmă, pe care a fost amplasat
profilul principal şi profilele secundare de sol ale poligonului de monitoring nr. 5

Figura 4.27. Cernoziom tipic postarabil Figura 4.28. Restabilirea structurii fostului
argilo-lutos utilizat 15 ani sub vegetaţie strat arabil a cernoziomului tipic înţelenit
naturală ( profilul 5) timp de 15 ani (profilul 5)

117
 Bh1 (49-70 cm) - primul orizont de tranziţie, continuarea profilului humifer, reavăn, brun
întunecat, argilo-lutos, structura grăunţoasă - nuciformă, agregate structurale mari şi mijlocii, compact,
poros, pori mici şi mijlocii, găuri de insecte, rar rădăcini subţiri, trecere între orizonturi treptată.
Bhk2 (70-94 cm) – al doilea orizont de tranziţie, reavăn brun deschis, argilo-lutos, slab
structurat, se fărâmă comparativ uşor, compact, poros, pori fini şi mici, foarte rar rădăcini subţiri,
carbonaţi sub formă de pseudomicelii, trecere între orizonturi treptată.
BCk1 (94-110 cm) – roca parentală slab modificată de procesul de pedogeneză, galben cu
nuanţă brună, reavăn, argilo-lutos, nestructurat, compact, se fărâmă uşor, poros, pori fini, mulţi
carbonaţi sub formă de pseudomicelii, multe crotovine, trecere între orizonturi treptată.
BCk2 (110-140 cm) – roca parentală foarte slab modificată de procesul de pedogeneză, jilav,
galben cu nuanţă slabă brună, argilo-lutos, nestructurat, compact, se fărâmă uşor, poros, pori fini,
foarte mulţi carbonaţi sub formă de pseudomicelii, două crotovine, trecere între orizonturi treptată.
Ck (140-200 cm) – roca parentală practic nemodificată, depozite loessoide, jilav, galben,
nestructurat, poros, pori fini, slab compact, se fărâmă uşor, carbonaţi sub formă de pseudomicelii mai
puţin frecvenţi decât în orizontul BC.
Se evidenţiază o restabilire excelentă a structurii orizontului postarabil în intervalul de adâncime 0–25
cm (fig. 4.28). Partea inferioară a profilului cernoziomului cercetat (orizontul BCk) este modificată
considerabil de crotovine.
Datele privind însuşirile solurilor poligonului nr.5 (fâşie de ierburi, fondată 15 ani în urmă) sunt
prezentate în tabelele 4.38-4.42.
Tabelul 4.38
Alcătuirea granulometrică pentru cernoziomurile cu profil întreg înţelenite 15 ani, de pe
poligonul de monitoring nr. 5. (profilul 5)

Orizontul şi Adâncimea Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

recoltării
adâncimea probelor 0,25- 0,01- 0,005-
(cm) 1-0,25 0,05-0,01 <0,001 <0,01
(cm) 0,05 0,005 0,001
Ahpţ1 0-10 0-10 - 8.4 29.6 10.2 16.0 35.8 62.0
Ahpţ2 10-24 10-24 - 8.6 29.6 10.2 16.2 35.4 61.8
Ahp 24-35 24-35 - 8.9 29.5 10.0 15.9 35.7 61.6
Ah 35-49 35-49 - 9.8 29.5 10.2 16.5 35.0 61.7
Bh1 49-70 49-70 - 8.1 28.5 10.7 16.5 36,.2 62.4
Bhk2 70-93 70-93 - 7.6 30.5 6.9 18.4 36.6 61.9
BCk1 93-110 93-110 - 7.2 31.2 6.8 18.3 36.5 61.6
BCk2 110-140 130-140 - 7.0 29.9 7.1 18.4 37.6 63.1
Ck 140-200 180-200 - 6.7 28.6 8.7 17.9 38.1 64.7

118
 Tabelul 4.39
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor fizice pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg înţelenite 15 ani,
poligonul de monitoring nr. 5
Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul
adâncimea <0,001 mm fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală de tasare
(cm) <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahpţ1 0-10 36,2±1,0 62,5±1,1 6,4±0,5 7,3±0,6 2,62±0,01 1,22±0,05 53,3±1,7 -1
Ahpţ2 10-25 36,8±0,9 63,2±2,3 6,3±0,5 7,3±0,4 2,63±0,01 1,36±0,02 48,4±0,6 8
Ahp 25-35 36,4±0,6 62,5±1,6 6,2±0,5 7,2±0,4 2,64±0,01 1,42±0,02 46,8±0,2 11
Ah 35-50 36,3±0,9 62,2±1,3 6,0±0,5 7,0±0,2 2,66±0,01 1,37±0,01 48,5±0,3 8
Bh1 50-70 36.2 62.4 6,3 7,0 2,66 1,39 47,7 9
Bhk2 70-93 36.6 61.9 6,3 7,0 2,69 1,40 47,9 9
BCk1 93-110 36.5 61.6 5,7 6,7 2,70 1,38 48,9 7
BCk2 110-140 37.6 63.1 5,5 6,7 2,71 1,38 49,0 7
Ck 140-200 38.1 64.7 4,5 6,7 2,71 1,38 49,0 8

Tabelul 4.40
Parametrii medii statistici (X) ai alcătuirii structurale pentru cernoziomurile tipice de pe poligonul de monitoring nr. 5
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)
Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrosta-
adâncimea Suma Suma structurii bitlitatea
(cm) >10 10 - 7 7-5 5-3 3-2 2-1 1 - 0,5 0,5 < 0,25 10 - 0,25 >10+ (cernere structurală
-0,25 < 0,25 uscată)
Ahpţ1 0-10 8,4 8,4 10,5 23,8 17,9 19,6 5,1 4,1 2,3 89,3 10,7
excelentă excelentă
- - - 12,2 13,3 16,6 12,8 11,0 19,6 80,4 19,6
Ahpţ2 10-25 9,5 11,0 15,9 27,2 15,9 14,4 2,8 2,1 1,2 89,4 10,6
excelentă excelentă
14,2 14,3 14,7 12,6 9,9 19,9 80,1 19,9
Ahp 25-35 26,8 18,6 16,9 18,0 8,3 7,8 1,7 1,2 0,8 72,5 27,5
bună bună
- - - 11,1 13,6 23,7 13,2 12,3 21,2 78,8 21,2
Ah 35-50 19,6 12,3 14,0 22,5 13,5 10,0 3,5 2,8 1,9 78,5 21,5
bună bună
- - - 16,7 16,7 16,7 16,7 16,7 29,3 70,7 29,3

119
 Tabelul 4.41

Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor chimice pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg,
înţelenite 15 ani de pe poligonul de monitoring nr. 5

Orizontul şi pH Aciditatea CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile

adâncimea hidrolitică total total (mg/100 g sol)
(cm) (H2O)
(me/100g sol) % g/g P2 O5 K2 O
Ahpţ1 0-10 6,7±0,1 2,0±0,2 0 0,15±0,01 5,47±0,24 0,301±0,023 10,6±0,4 4,3±1,0 71,5±22,7
Ahpţ2 10-25 6,8±0,2 2,9±0,1 0 0,13±0,01 4,54±0,32 0,251±0,016 10,5±0,3 2,0±0,6 29,8±7,4
Ahp 25-35 6,7±0,1 2,9±0,1 0 0,12±0,01 4,00±0,15 0,222±0,005 10,4±0,2 1,2±0,2 21,9±3,7
Ah 35-50 6,8±0,1 2,5±0,1 0 0,11±0,01 3,43±0,13 0,190±0,006 10,3±0,3 0,9±0,1 16,9±2,2
Bh1 50-70 7,1 1,1 0 - 2,83 - - - -
Bhk2 70-93 7,5 - 4,8 - 1,55 - - - -
BCk1 93-110 7,8 - 23,5 - 1,00 - - - -
BCk2 110-140 8,0 - 22,7 - 0,82 - - - -
Ck 140-200 8,0 - 16,8 0,42 - - - -

120
 Tabelul 4.42
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului de cationi schimbabili
pentru cernoziomurile tipice cu profil întreg înţelenite 15 ani de pe
poligonul de monitoring nr. 5
Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma
(cm) me/100g sol
Ahpţ1 0-10 31,5±1,7 4,1±0,6 35,6±1,4
Ahpţ2 10-25 31,0±1,3 4,3±0,5 35,3±1,2
Ahp 25-35 30,8±0,9 4,0±0,3 34,8±0,7
Ah 35-50 30,4±1,7 4,0±0,4 34,4±1,5
Bh1 50-70 30,0 4,3 34,3
Bhk2 70-93 28,0 4,3 32,3
BCk1 93-110 26,8 4,3 31,1
BCk2 110-140 26,2 4,3 30,5
Ck 140-200 25,9 4,4 30,3
4.3.4. Poligonul de monitoring nr. 6 - cernoziomuri tipice argilo-lutoase postarabile înţelenite pe
parcurs de 60 ani
(arie mică cu vegetaţie ierboasă de stepă în crângul forestier fondat în anul 1946 )

Destinaţia poligonului – efectuarea observaţiilor periodice asupra schimbărilor în starea de

calitate a cernoziomurilor tipice postarabile, înţelenite 60 ani, sub influenţa vegetaţiei naturale în
componenţa căreia domină plantele erbacee din familia gramineelor, etalon absolut pentru aprecierea
modificărilor în starea de calitate a cernoziomurilor tipice recent arabile sub influenţa impactului
antropic.
Poligonul este amplasat pe o arie mică cu vegetaţie ierboasă din crângul forestier, fondat 60 ani
în urmă (fig.4.29). Altitudinea absolută – 190 m, coordonatele profilului de sol: latitudinea -
47°45,876'; longitudinea - 27°51,649'. Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) –
octombrie 2006. Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide. Condiţiile climatice şi tipul
de sol sunt analogice poligonului nr. 1.

121
Figura 4.29. Arie mică cu vegetaţie restabilită de stepă în crângul forestier fondat 60 ani în urmă

Figura 4.30. Cernoziom tipic postarabil Figura 4.31. Restabilirea structurii stratului
argilo-lutos utilizat 60 ani sub vegetaţie postarabil al cernoziomului tipic înţelenit
naturală ( profilul 6) timp de 60 ani ( profilul 6 )
122
 Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul tipic postarabil înţelenit 60 ani
se caracterizează cu profil de tipul Ahţ1-Ahţ2-Ah–Bh1-Bhk2-BCk1-BCk2–Ck (fig.4.30).
Efervescenţa – începutul de la adâncimea 64 cm. Carbonaţii sub formă de pseudomicelii - de la
adâncimea 64 cm până la adâncimea cercetată 200 cm. Bieloglasca se evidenţiază rar în orizonturile
BCk2 şi Ck în formă de acumulări de culoare albă.
Ahţ1 (0-10 cm) – stratul înţelenit, jilav, negru, argilo-lutos, glomerular - grăunţos, agregate
structurale mici şi mijlocii, slab compact, foarte poros, pori mijlocii, extrem de multe rădăcini şi resturi
vegetale, trecerea între orizonturi treptată (fig. 4.30 şi 4.31).
Ahţ2 (10-25 cm) - Continuarea stratului înţelenit, negru, reavăn, argilo-lutos, se deosebeşte de
stratul de deasupra prin structură grăunţoasă cu agregate structurale mai mari şi resturi organice
semidescompuse mai puţine, foarte poros, pori mijlocii, foarte de multe rădăcini ale vegetaţiei ierboase
şi lemnoase, găuri de insecte, trecerea între orizonturi treptată.
Ah (25-44 cm) - continuarea orizontului de acumulare intensivă a humusului, nemodificat
cândva prin arătură, negru cu nuanţă brună, uscat, argilo-lutos, structura grăunţoasă, agregate
grăunţoase mijlocii, compact, poros, pori mici şi mijlocii, găuri de insecte, multe rădăcini ale
vegetaţiei ierboase şi lemnoase, trecere treptată.

Bh1 (44-64 cm) - primul orizont de tranziţie, continuarea profilului humifer, uscat, brun
întunecat, argilo-lutos, structura grăunţoasă - nuciformă, agregate structurale mari şi mijlocii, compact,
poros, pori mici şi mijlocii, găuri de insecte, rădăcini mai puţine, trecere între orizonturi treptată.
Bhk2 (64-90 cm) – al doilea orizont de tranziţie, uscat, brun deschis, argilo-lutos, slab
structurat, se fărâmă comparativ uşor, compact, poros, pori fini şi mici, rar rădăcini subţiri, carbonaţi
sub formă de pseudomicelii, trei crotovine, trecere între orizonturi treptată.
BCk1 (94-110 cm) – roca parentală slab modificată de procesul de pedogeneză, galben cu
nuanţă brună, uscat, argilo-lutos, nestructurat, compact, se fărâmă uşor, poros, pori fini, mulţi carbonaţi
sub formă de pseudomicelii, multe crotovine, rar rădăcini putrede ale copacilor, trecere între orizonturi
treptată.
BCk2 (110-140 cm) – roca parentală foarte slab modificată de procesul de pedogeneză, jilav,
galben cu nuanţă slabă brună, argilo-lutos, nestructurat, compact, se fărâmă uşor, poros, pori fini, mulţi
carbonaţi sub formă de pseudomicelii, rar acumulări de culoare albă de bieloglască, două crotovine,
trecere între orizonturi treptată.

123
 Ck (140-200 cm) – roca parentală practic nemodificată, depozite loessoide, jilav, galben,
nestructurat, poros, pori fini, slab compact, se fărâmă uşor, carbonaţi sub formă de pseudomicelii mai
puţin frecvenţi decât în orizontul BC.
Se evidenţiază o restabilire excelentă a conţinutului de humus şi structurii pe întreg profilul
cernoziomului 60 ani înţelenit. Partea inferioară a profilului cernoziomului cercetat (orizontul BCk)
este considerabil modificată de crotovine.
Datele privind însuşirile cernoziomului tipic înţelenit 60 ani din crângul forestier sunt
prezentate în tabelele 4.43 – 4.46.

Tabelul 4.43
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a alcătuirii granulometrice pentru
cernoziomurile tipice înţelenite 60 ani, poligonul de monitoring nr. 6
(poiană din crângul forestier)

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea 0,01- 0,005-
1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 <0,001 <0,01
(cm) 0,005 0,001
Poligonul nr. 6, parametrii statistici medii (X ± s)
Ahţ1 0-10 - 1,4±5,8 32,3±1,5 10,0±1,8 14,2±1,5 37,1±1,1 61,2±2,1
Ahţ2 10-25 - 5,3±1,9 32,9±1,6 9,7±1,9 13,4±1,8 38,7±1,6 61,8±2,0
Ah 25-44 - 4,6±1,0 33,5±1,1 8,9±1,2 13,7±2,2 39,2±1,8 61,8±1,5
Profilul 6, cernoziom tipic înţelenit 60 ani, date individuale
Ahţ1 0-10 - 5.0 31.2 11.5 16.8 35.5 63.8
Ahţ2 10-25 - 3.3 32.8 10.9 16.5 36.5 63.9
Ah 25-44 - 3.2 33.5 9.7 17.0 36.6 63.3
Bh1 44-64 - 5.9 30.6 10.6 16.6 36.3 63.5
Bhk2 64-90 - 6.4 29.7 10.2 16.8 36.9 63.9
BCk1 90-110 - 2.4 31.7 11.2 17.7 37.0 65.9
BCk2 110-150 - 2.5 32.0 10.0 18.3 37.2 65.5
Ck 150-200 - 2.1 32.2 9.7 19.0 37.0 65.7

124
 Tabelul 4.44
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a alcătuirii structurale pentru cernoziomurile tipice înţelenite 60 ani de pe
poligonul de monitoring nr. 6
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrosta-

adâncimea Suma Suma structurii bitlitatea
(cm) >10 10 - 7 7-5 5-3 3-2 2-1 1 - 0,5 0,5 < 0,25 10 - 0,25 >10+ (cernere structurală
-0,25 < 0,25 uscată)
Poligonul nr. 6, parametrii statistici medii (X)
Ahţ1 0-10 3,3 4,1 9,6 28,9 19,9 22,0 5,2 4,1 2,7 93,9 6,1 excelentă excelentă
- - - 20,1 23,2 21,4 10,1 6,7 18,5 81,5 18,5
Ahţ2 10-25 5,5 7,1 16,3 30,1 17,2 16,1 3,6 2,6 1,3 93,1 6,9 excelentă excelentă
- - - 33,8 20,7 17,7 8,4 5,8 13,7 86,3 13,7
7,8 9,3 16,5 29,2 16,1 13,8 3,3 2,5 1,6 90,6 9,4 excelentă excelentă
Ah 25-44 - - - 14,4 21,8 23,6 14,2 8,0 18,0 82,0 18,0

Profilul 6, cernoziom tipic înţelenit 60 ani, date individuale

Ahţ1 0-10 5,3 5,8 8,5 32,5 17,6 21,6 4,6 3,2 0,9 93,8 6,2 excelentă excelentă
- - - 7,8 23,8 27,2 12,0 8,0 21,2 78,8 21,2
Ahţ2 10-25 1,6 5,5 11,8 35,2 22,6 17,1 3,6 2,1 0,5 97,9 2,1 excelentă excelentă
- - - 27,6 19,6 19,6 8,6 5,0 19,6 80,4 19,6
2,5 5,3 16,0 33,8 19,5 15,9 3,2 2,7 1,3 96,2 3,8 excelentă excelentă
Ah 25-44 - - - 11,0 20,6 22,2 14,0 7,2 25,0 75,0 25,0
Tabelul 4.45
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile tipice înţelenite 60 ani,
poligonul de monitoring nr.6

Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul de

adâncimea <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală, tasare
(cm) mm <0,01 mm
 % g/g g/cm3 % v/v
Poligonul nr. 6, parametrii statistici medii (X ± s)

Ahţ1 0-10 37,1±1,1 61,2±2,1 5,9±0,5 8,0±0,2 2,62±0,01 1,16±0,03 55.7 -6

Ahţ2 10-25 38,7±1,6 61,8±2,0 5,8±0,4 7,8±0,2 2,63±0,01 1,29±0,04 51.0 3

Ah 25-44 39,2±1,8 61,8±1,5 5,7±0,4 7,8±0,2 2,65±0,01 1,35±0,03 49.1 6

Profilul 6, cernoziom tipic înţelenit 60 ani, date individuale

Ahţ1 0-10 35.5 63.8 6,7 8,1 2,60 1,13 56,5 -7
Ahţ2 10-25 36.5 63.9 6,5 7,5 2,61 1,30 50,2 5
Ah 25-44 36.6 63.3 6,4 7,8 2,63 1,31 50,2 5

Bh1 44-64 36.8 63.5 6,1 7,4 2,67 1,36 49,1 7

Bhk2 64-90 36.9 63.9 5,7 7,0 2,67 1,37 48,7 8

BCk1 90-110 37.0 65.9 5,4 6,7 2,69 1,38 48,7 8

BCk2 110-150 37.2 65.5 5,5 6,7 2,69 1,39 48,3 9

Ck 150-200 37.0 65.7 5,3 6,7 2,69 1,40 48,0 10

Tabelul 4.46
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a indicilor chimici şi fizico-chimici pe orizonturi genetice pentru
cernoziomurile tipice înţelenite 60 ani, poligonul de monitoring nr. 6

Orizontul şi pH Aciditatea CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile

adâncimea hidrolitică (mg/100 g sol)
(H2O) total total
(cm) (me/100g sol)
% g/g P2 O5 K2 O
126
 Poligonul nr. 6, parametrii statistici medii (X ± s)

Ahţ1 0-10 6,8±0,1 1,8±0,3 0 0,16±0,02 6,70±0,14 0,319±0,017 12,2±0,6 3,0±1,3 60,0±13,7

Ahţ2 10-25 6,7±0,2 1,9±0,4 0 0,13±0,01 5,94±0,07 0,290±0,011 11,9±0,4 2,1±0,8 35,6±13,8

Ah 25-44 6,8±0,3 1,7±1,0 0 0,11±0,01 4,23±0,23 0,215±0,011 11,4±0,3 1,0±0,4 18,8±2,3

Profilul 6, cernoziom tipic înţelenit 60 ani, date individuale

Ahţ1 0-10 6,8 1,8 0 0,13 6,70 0,347 11,2 1,7 67,4
Ahţ2 10-25 6,9 1,8 0 0,11 5,95 0,308 11,2 0,8 20,4

Ah 25-44 7,1 0,4 0 0,09 4,21 0,224 10,9 0,6 17,0

Bh1 44-64 7,2 0,3 0 - 2,99 - - - -

Bhk2 64-90 7,9 - 8.4 - 1,70 - - - -

BCk1 90-110 7,9 - 17.6 - 1,00 - - - -

BCk2 110-150 8,0 - 18.8 - 0,72 - - - -

Ck 150-200 8,2 - 22.0 0,06 0,52 - - - -

127
 Tabelul 4.47
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor de schimb
pentru cernoziomurile cu profil întreg înţelenite 60 ani, poligonul de monitoring nr. 6
Orizontul genetic şi Ca++ Mg++ Suma
adâncimea, cm me/100g sol
Ahţ1 0-10 30,8±2,0 4,6±0,6 35,4±

Ahţ2 10-25 27,5±3,7 4,1±0,5 31,6±

Ah 25-44 26,4±4,2 3,8±0,4 30,2±

Bh1 44-64 31,7 3,2 34,9

Bhk2 64-90 26,7 3,2 29,9
BCk1 90-110 22,0 2,9 24,2
BCk2 110-150 19,0 2,7 21,7
Ck 150-200 17,4 2,7 20,1

4.3.5. Caracteristica comparativă a cernoziomurilor tipice de pe poligoanele de monitoring

amplasate pe câmpurile experimentale ale Institutului Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie,
municipiul Bălţi ;

Datele comparative privind indicii statistici medii a însuşirilor cernoziomurilor tipice cercetate
sunt prezentate în tabelul 4.48 şi figurile 4.32-4.39.
Alcătuirea profilului şi caracterele morfologice. Solurile cercetate se caracterizează cu profil
de tipul: înţelenite - Ahţ - Ah - Bh1 - Bhk2 – BCk1 – BCk2 - Ck;
arabile - Ahp1 – Ahp2 - Ah – Bh1 – Bhk2 – BCk1 – BCk2 - Ck;
postarabile - Ahpţ1 –Ahpţ2 - Ah – Bh1 – Bhk2 – BCk1 – BCk2 - Ck.
Valorile însuşirilor cernoziomurilor tipice înţelenite servesc ca etalon absolut pentru aprecierea
cantitativă a modificărilor negative în starea de calitate a cernoziomurilor tipice arabile în rezultatul
presingului antropic, precum şi a gradului de remediere a însuşirilor deteriorate a cernoziomurilor tipice
arabile ca rezultat a înierbării lor timp de 5 cu lucernă şi 15 ani cu ierburi graminee.
În rezultatul confruntării datelor cercetării în teren a caracterelor morfologice ale acestor trei
grupe de soluri s-a stabilit:
- solurile înţelenite 60 ani şi cele arabile după grosimea profilului humifer practic nu se deosebesc;
- cernoziomurile tipice înţelenite se caracterizează cu o structură grăunţoasă excelentă şi compactare
slabă a întregului profil humifer;
- stratul arabil 0-25 cm al cernoziomurilor tipice arabile se caracterizează cu structură bulgăroasă şi
elemente structurale masive puternic compactate;
128
- sub stratul 0-25 cm recent arabil se evidenţiază un strat postarabil (25-35 cm) foarte compact cu
structură masivă sau prismatică;
- în rezultatul înierbării pe parcurs de 15 ani cu ierburi graminee fostul strat arabil (0-25 cm) al
cernoziomurilor şi-a restabilit calitatea iniţială a structurii, caracteristică solurilor înţelenite;
- remedierea structurii şi decompactarea în stratul postarabil 25-35 cm sub influenţa ierburilor
graminee este mai puţin pronunţată decât în stratul 0-25 cm;
- schimbări esenţiale a caracterelor morfologice ale cernoziomurilor tipice arabile sub influenţa
culturii lucernei pe parcurs de 5 ani nu s-au depistat.
Textura. Datele medii privind textura solurilor cercetate sunt prezentate în tabelul 4.48 şi
figura 4.32. Textura cernoziomurilor este o însuşire constantă în timp şi spaţiu şi practic nu poate fi
modificată în procesul de utilizare în agricultură. Parametrii texturii influenţează toate celelalte însuşiri
şi regimuri, determinând în mare parte pretabilitatea solurilor pentru diferită folosinţă agricolă.
Cernoziomurile tipice cercetate se caracterizează cu textură comparativ omogenă pe profil şi în
spaţiu. În medie conţinutul de argilă fizică constituie 62-63%, iar de argilă fină – 36-38%. Procentul
ridicat de argilă fină în solurile arabile cercetate predispune formarea unor însuşiri fizico-mecanice
nefavorabile. Totodată, conţinutul ridicat de argilă favorizează formarea în condiţii naturale pentru
aceste soluri a unei structuri grăunţoase excelente sub influenţa sistemului radicular al ierburilor perene
şi conţinutului înalt de humus. Cernoziomurile tipice argilo-lutoase cu structură grăunţoasă sunt cele
mai fertile soluri din ţară. Cu regret, situaţia în ce priveşte calitatea structurii acestor soluri pe terenurile
arabile este critică şi conţinutul ridicat de argilă contribuie mai mult la înrăutăţirea însuşirilor fizico-
mecanice ale acestor soluri, decât la formarea structurii agronomic valoroase. Argilizarea
cernoziomurilor tipice este rezultat al alterării “in situ” a materialului parental în condiţii hidrotermice
mai favorabile decât pentru alte subtipuri de cernoziom.
Sub influenţa presingului antropic (utilizarea intensivă la arabil, lucrarea cu maşini grele) aceste
cernoziomuri argiloase sunt predispuse spre destructurare, compactare şi formarea crustei. Anume
aceste fenomene negative şi au fost evidenţiate în procesul studierii comparative a cernoziomurilor
tipice arabile şi înţelenite. Aşa dar, din punct de vedere a texturii cernoziomurile tipice arabile recent
destructurate sunt destul de anevoioase ca mediu de creştere a culturilor agricole.
Precizia aprecierii parametrilor statistici medii ai conţinutului de argilă fizică şi argila pentru
solurile unui poligon sunt în limitele 1-2%, valorile coeficientului de variaţie se află în limitele 2-7 %.
Omogenitatea spaţială mare a texturii pe întreg arealul de răspândire a cernoziomurilor tipice este
condiţionată de omogenitatea depozitelor loessoide pe care sunt s-au format aceste soluri.

129
 Tabelul 4.48
Date medii ponderate privind proprietăţile solurilor cercetate

Orizontul şi Argilă Argilă

adâncimea, fizică <0,001 Humus
CH GT D DA PT pH AH
cm <0,01 mm %
mm (%) (%)
Cernoziom tipic înţelenit, poligonul nr. 6
Aţ1 0-10 63,8 35,5 8,1 -7 2,60 1,13 56,5 6,70 6,8 1,8
Aţ2 10-25 63,9 36,5 7,5 5 2,61 1,30 50,2 5,94 6,9 1,8
A 25-50 63,3 36,6 7,8 8 2,63 1,31 48,3 4,23 7,1 0,4
Stratul 0-25 63,8 36,0 7,7 2 2,60 1,23 51,8 6,24 6,8 1,8
Stratul 0-50 63,6 36,3 7,7 5 2,62 1,28 50,0 5,23 6,9 1,1
Cernoziom tipic arabil, poligonul nr. 1
Ap1 0-10 62,8 38,4 6,9 -1 2,62 1,23 53,0 4,08 6,2 3,8
Ap1 10-25 63,5 37,6 6.9 8 2,62 1,35 48,5 3,98 6,2 3,6
Ap2 25-35 63,5 38,4 6,9 15 2,63 1,44 45,2 3,78 6,2 3,3
A 35-50 63,4 37,9 7,0 9 2,64 1,38 47,7 3,15 6,5 2,8
Stratul 0-25 63,2 37,9 6,9 4 2,62 1,31 50,4 4,02 6,2 3,7
Stratul 0-50 63,3 38,0 6,9 9 2,63 1,36 48,3 3,71 6,3 3,3
Cernoziom tipic postarabil, înţelenit 15 ani (vegetaţie de ierburi graminee),poligonul nr. 5
Apţ1 0-10 62,5 36,2 7,3 -1 2,62 1,22 53,4 5,47 6,7 2,0
Apţ2 10-25 63,2 36,8 7,3 8 2,63 1,36 48,3 4,54 6,8 2,9
Apţ3 25-35 62,5 36,4 7,2 11 2,64 1,42 46,2 4,00 6,7 2,9
A 35-50 62,2 36,3 7,0 8 2,66 1,37 48,5 3,43 6,8 2,5
Stratul 0-25 62,8 36,5 7,2 4 2,63 1,31 50,3 4,90 6,7 2,6
Stratul 0-50 62,6 36,4 7,2 7 2,64 1,35 48,9 4,28 6,7 2,6
Cernoziom tipic arabil, 5 ani sub lucerna, poligonul nr. 4
Ahp1 0-10 64,1 36,9 7,3 2 2,61 1,25 52,0 4,18 7,0 1,4
Ahp2 10-25 64,1 36,7 7,6 6 2,63 1,36 48,1 4,08 7,1 1,0
Ahp3 25-36 64,3 36,8 7,5 13 2,64 1,42 46,0 3,93 7,2 0,9
Ah 35-48 64,3 36,5 7,6 9 2,65 1,37 48,4 3,16 7,4 0,7
Stratul 0-25 61,4 36,8 7,5 4 2,62 1,31 50,1 4,13 7,1 1,2
Stratul 0-50 64,2 36,7 7,5 8 2,63 1,35 48,6 3,84 7,2 1,0

Notă: CH – coeficientul de higroscopicitate (%); GT – gradul de tasare (% v/v); D – densitatea

3
(g/cm ); DA – densitatea aparentă echilibrată (g/cm 3); PT – porozitatea totală (% v/v); AH –
aciditatea hidrolitică (me/100g sol).

130
 Figura 4.32. Compoziţia granulometrică a cernoziomurilor tipice din stepa Bălţului, conţinutul
fracţiunilor de argilă fizică (< 0.01 mm) şi argilă (< 0.001 mm)

Alcătuirea structurală a solurilor cercetate. Datele medii privind alcătuirea structurală a

orizonturilor înţelenite, straturilor arabile şi subiacente ale cernoziomurilor tipice cercetate pe
câmpurile experimentale ale Institutului Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie, municipiul Bălţi sunt
prezentate în tabelele corespunzătoare din text, iar în mod generalizat pentru toate poligoanele – în
figura 4.33.
Cernoziomurile tipice înţelenite (profilele poligonului 6), care servesc ca etaloane absolute, se
caracterizează cu o structură grăunţoasă hidrostabilă excelentă. Conform datelor cernerii uscate în
alcătuirea structurală a acestor soluri domină cele mai valoroase fracţiuni cu mărimea de 1-5 mm şi
totodată 80-85% din aceste agregate sunt hidrostabile. Agregatele agronomic nevaloroase cu diametrul
mai mare de 10 mm (elementele structurale bulgăroase) practic lipsesc (alcătuiesc 1- 2% din cantitatea
totală). Aceiaşi se referă şi la conţinutul prafului - fracţiunii mai mici de 0,25 mm.
131
Figura 4.33. Alcătuirea structurală (cernere
uscată) a cernoziomurilor tipice din stepa Bălţului, conţinutul fracţiunilor agronomic valoroase
(0,25-10mm), de bulgări (> 10mm)
şi de praf (< 0.25 mm)

132
 Complet altă situaţie se observă în alcătuirea structurală a cernoziomurilor tipice arabile.
Conform datelor cernerii uscate în stratul arabil al acestor soluri domină fracţiunea de bulgări cu
diametrul mai mare de 10 mm (conţinutul 40 – 70 %). Aceste soluri se caracterizează cu structură
practic monolită în stratul postarabil 25-35 cm. Ultimii 15 ani acest strat nu se lucrează şi fiind
destructurat în rezultatul lucrării intensive de până în anul 1990, a pierdut rezistenţa la compactare,
devenind foarte tasat.
Cernoziomurile tipice arabile argilo-lutoase pot fi considerate soluri cu o productivitate înaltă
numai dacă ele se caracterizează cu structură agronomic valoroasă grăunţoasă sau glomerulară
hidrostabilă (alcătuită din agregate cu mărimea 0,25-10 mm). Deci, restabilirea structurii glomerular –
grăunţoase este problema principală în asigurarea productivităţii agricole înalte ale acestor soluri şi
combaterea degradării lor.
Cauzele degradării structurii solurilor arabile sunt dehumificarea stratului arat şi lucrarea
intensivă a solului cu maşini grele. Deteriorarea structurii prezintă un pericol mare pentru starea de
calitate fizică a solurilor republicii şi confirmă că sistemul existent de agricultură nu asigură păstrarea
pe termen lung a capacităţii de producţie a cernoziomurilor tipice arabile.
Practic în toate profilele de sol cercetate sub stratul recent arabil s-a depistat un strat
postarabil compact cu elemente structurale prismatice extrem de compacte. Lichidarea acestui strat, în
condiţii de criză economică totală, devine problematică. Este necesar ca periodic, odată în 3-4 ani să se
revină la arătura de toamnă la adâncimea 35 cm pentru a aduce acest strat la suprafaţa terestră unde se
va dezagrega sub influenţa îngheţului şi dezgheţului. Distrugerea parţială a acestui strat poate fi
efectuată şi prin lucrarea solului cu cizelul la adâncimea 35-40 cm.
Datele obţinute pentru profilele poligonului 4 confirmă o îmbunătăţire a structurii
cernoziomurilor tipice după utilizarea lor 5 ani sub lucernă se observă, însă această îmbunătăţire nu este
semnificativă. Lucerna cu sistemul ei radicular pivotant slab influenţează procesul de formare a
structurii în stratul arabil.
Datele obţinute pentru profilele poligonului 5, cernoziom tipic 15 ani utilizat sub ierburi
naturale în componenţa cărora domină gramineele, confirmă că acestea cu sistemul lor radicular
fasciculat au restabilit practic complet pe acest poligon structura caracteristică solurilor înţelenite
virgine în stratul 0-25 cm şi parţial – în stratul postarabil 25-35 cm. Aşa dar, pentru o structurare mai
efectivă a solurilor pe câmpurile cu lucernă, este necesar ca această cultură să fie semănată împreună cu
ierburile perene graminee.

133
 Figura 4.34. Hidrostabilitatea structurală (date medii) a cernoziomurilor tipice din stepa
Bălţului, conţinutul agregatelor hidrostabile (10-0,25mm) şi dispersate în apă (< 0.25mm)

Indicii fizici ai solurilor cercetate. Parametrii medii ai indicilor fizici pentru profilele
cernoziomurilor tipice studiate sunt prezentate în tabelele corespunzătoare şi în ansamblu pentru toate
poligoanele – în figura 4.35.
Apa higroscopică (H) solurilor cercetate arabile se schimbă pe profil de la 5-6% în
orizonturile humifere până la 4-5% în orizonturile BCk şi Ck. Precizia determinării parametrilor medii
ai higroscopicităţii variază în limitele 2-5% în orizontul A şi B şi 4 - 9% în orizontul BC şi C.
Coeficientul de variaţie este egal cu 7-11% în orizonturile superficiale şi 10-15% în orizonturile
subiacente.

134
Figura 4.35. Densitatea aparentă, gradul de tasare şi porozitatea totală (date medii) pentru
cernoziomurile tipice din stepa Bălţului

135
 Coeficientul de higroscopicitate (CH) pentru solurile cercetate variază de la 7-8 % în orizontul
Ahp până la 6-7 în orizontul Ck. Precizia aprecierii indicilor medii este 3-8%, coeficientul de variaţie –
5-15%. Parametrii medii ai higroscopicităţii şi coeficienţilor de higroscopicitate ale solurilor cercetate
sunt tipice pentru cernoziomurile argilo - lutoase.
Densitatea pe profilul solurilor cercetate variază în limitele de la 2,60 ± 0,02 în orizontul A
până la 2,75±0,02 în orizontul Ck. Precizia indicilor medii este mare, coeficientul de variaţie a
densităţii în spaţiu nu depăşeşte 1,0-2,0%.
Densitatea aparentă pentru solurile arabile variază de la 1,10-1,30 g/cm 3 în stratul recent arat,
până la 1,45-1,50 g/cm3 în stratul subiacent postarabil. Stratul arabil se caracterizează cu valori
satisfăcătoare ale densităţii aparente, însă stratul subiacent postarabil este puternic compactat, ce
influenţează negativ asupra stării de calitate fizică a cernoziomurilor tipice arabile. Valorile densităţii
aparente pentru orizonturile Ahţ şi Ah ale solurilor înţelenite sunt în limitele 1,10-1,30 g/cm 3
considerate optimale pentru cernoziomuri.
Valorile porozităţii totale pentru solurile cercetate corelează cu valorile densităţii aparente şi
în profilul solurilor arabile se schimbă de la 53-58 % v/v în orizontul Ap până la 45-48 % v/v în
orizonturile subiacente. Solurile înţelenite se caracterizează cu o porozitate mare a orizonturilor Ahţ –
55-60% v/v. La general, solurile cercetate dispun de însuşiri fizice satisfăcătoare pentru dezvoltarea
culturilor agricole. Ca fenomen negativ este constatată compactarea puternică a stratului postarabil,
situat recent sub stratul arabi, provocată de utilizarea iraţională a solurilor şi maşinile agricole grele.
Pentru solurile poligonului 4, situat pe câmpul utilizat 5 ani sub lucernă, se observă o oarecare
influenţă pozitivă slabă a acestei culturi asupra stării de calitate fizică a solului.
Starea de calitate fizică a cernoziomurilor tipice arabile utilizate 15 ani sub vegetaţie ierboasă
în componenţa căreia domină gramineele s-a îmbunătăţit considerabil datorită remedierii structurii
stratului arabil şi majorării conţinutului de materie organică în acest strat.
Însuşirile chimice şi fizico-chimice ale solurilor cercetate. Informaţia privind însuşirile
chimice şi fizico-chimice pentru cernoziomurile tipice cercetate în teren sunt prezentate în tabelele
corespunzătoare din text şi în mod generalizat - în tabelul 4.48 şi figura 4.36 – 4.39 (date medii). În
rezultatul utilizării îndelungate a cernoziomurilor tipice la arabil s-au produs unele schimbări negative a
însuşirilor chimice: s-au majorat valorile acidităţii hidrolitice; s-au intensificat procesele de
dehumificare şi s-a micşorat conţinutul de humus.
Valorile medii ale pH-lui pe profilul solurilor cercetate se schimbă de la 6,2 în orizontul Ahp
până la 8,0 în orizontul Ck şi sunt caracteristice pentru cernoziomurile tipice. Precizia determinării

136
indicilor medii a pH-lui este în jurul la 1-2 %. Parametrii acestui indice se caracterizează cu o variaţie
mică în spaţiu (V=1-5 %).
Aciditatea hidrolitică în stratul 0-30cm pentru solurile înţelenite este mai mică decât pentru
cele arabile. Aciditatea hidrolitică s-a majorat de la 1,8 în stratul 0-25 cm al solurilor înţelenite până la
3,7 me/100g sol în acelaşi strat al solurilor arabile (fig. 4.36). Pricina constă în faptul că biomasa
anuală a resturilor organice rămase în sol în cazul solurilor înţelenite este mai mare şi mai bogată în
baze decât a culturilor agricole de pe terenurile arabile. Precizia determinării indicilor medii ai acidităţii
hidrolitice variază în limitele 4-20%, coeficientul de variaţie se caracterizează cu valori mari şi se
schimbă în limitele 10-50%.

Figura 4.36. Valorile pH-lui şi a acidităţii hidrolitice (date medii) pentru cernoziomurile tipice
din stepa Bălţului

137
 Conţinutul mediu de humus în profilul solurilor arabile variază de la 4,03±0,0,09 % în
orizontul Ahp până la 0,41 % în orizontul Ck. Grosimea profilului humifer este 94 cm. În solurile
postarabile recent înţelenite conţinutul de humus pe profil variază de la 4,90±0,28 % în orizontul Ahţ
0-25 cm până la 0,42% în orizontul Ck. Grosimea profilului humifer este practic analogică (în limitele
preciziei datelor) cazului cu solurile arabile şi atinge 93 cm. Valorile medii ale raportului C : N pentru
orizontul Ahţ sunt egale cu 11-12, iar pentru orizontul Ahp – 10-11.
Conţinutul de humus în stratul 0-25 cm al solurilor cercetate pe câmpurile experimentale ale
Institutului Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie constituie: înţelenite - 6,25 %; arabile - 4,03 %; postarabile,
înţelenite 15 ani – 4,90 %. Solurile arabile au pierdut din acest stratul cca. 2,20 % de humus, iar
înţelenirea lor pe parcurs de 15 ani a condus la majorarea în stratul 0-25 cm a conţinutului de humus cu
0,87%, iar în stratul 0-50cm – cu 0,57%. Aşa cum procesele de bioacumulare sunt concentrate în stratul
înţelenit, restabilirea conţinutului de humus în stratul 0-50 cm al solurilor arabile este mai mică decât
în stratul 0-25 cm.
În profilul solurilor cercetate carbonaţii sunt levigaţi din orizontul A şi B1 şi acumulaţi în
orizontul BC şi C unde formează un orizont carbonatic iluvial pronunţat. Conţinutul carbonaţilor în
diferite orizonturi genetice variază în următoarele limite: orizontul B2 – 4-10%; orizontul BC – 10-
25%; orizontul C – 15-20%.
Conţinutul de P2O5 total pe profilul solurilor înţelenite variază de la 0,17 % în orizontul Ahţ
până la 0,09% în orizontul Ck. Se observă o bioacumulare a fosforului în orizontul înţelenit.
Conţinutul de fosfor total în solurile arabile este comparativ mic şi constituie 0,13% în orizontul Ahp şi
0,08% în orizontul Ck.
Conţinutul de P2O5 mobil este 2,0± 0,4 mg/100g sol în startul arabil şi 1,4±0,4 mg/100 g sol în
stratul subiacent postarabil. Chimizarea intensivă a agriculturii în anii 1970-1990 a condus la majorarea
conţinutului de fosfor mobil în solurile arabile cercetate, însă în ultimii 10-15 ani îngrăşămintele cu
fosfor nu se aplică şi rezervele precedente de fosfor mobil se epuizează.
Conţinutul formelor mobile de potasiu variază în solurile arabile de la 25-33 ± 6 mg/100 g de
sol în orizontul Ahp1şi Ahp2 până la 18 ± 4 mg/100 g de sol în orizontul Ah nearat, iar în solurile
înţelenite – de la 40-60 mg/100 g de sol în orizontul Ahţ1 0-10cm până la 20-40 mg/100 g de sol în
orizontul Ah subiacent. Introducerea îngrăşămintelor cu potasiu în sol în anii 1970-1990 a fost
intensivă şi, ca rezultat, acumularea acestui element în stratul arabil al solurilor se observă. Totuşi,
rezervele de potasiu mobil din stratul arabil al cernoziomurilor tipice cercetate se epuizează, însă mai
lent decât rezervele de fosfor.

138
Figura 4.37. Conţinutul de humus, azot total şi valorile raportului C:N (date medii)
pentru cernoziomurile tipice din stepa Bălţului

139
Figura 4.38. Conţinutul de fosfor total, fosfor şi potasiu mobil (date medii)
în cernoziomurile tipice din stepa Bălţului
140
Figura 4.39. Conţinutul cationilor schimbabili (date medii)
în cernoziomurile tipice din stepa Bălţului, me/100g sol

141
 Compoziţia cationilor de schimb în complexul adsorbtiv al solurilor cercetate este tipică pentru
cernoziomurile Moldovei. Suma capacităţii de schimb pentru cationi variază de la 34-38 me în
orizontul Ah al solurilor cercetate până la 25-30 me în orizonturile BCk şi Ck ale acestor soluri. În
componenţa cationilor de schimb predomină cationul de Ca.
În concluzie se poate de constatat, că cernoziomurile tipice înţelenite 60 ani se caracterizează cu
însuşiri chimice şi fizico-chimice excelente, iar cernoziomurile tipice arabile - cu însuşiri chimice şi
fizico-chimice satisfăcătoare şi bune pentru creşterea plantelor de cultură.

Poligoanele de monitoring situate pe teritoriul raioanelor Râşcani şi Drochia

4.3.6. Poligonul de monitoring nr. 2 – cernoziomuri tipice argilo-lutoase arabile

Destinaţia poligonului – efectuarea observaţiilor periodice asupra schimbărilor în starea de calitate a

cernoziomurilor tipice arabile sub influenţa agrotehnicii zonale.
Poligonul este amplasat pe teritoriul moşiei satului Grinăuţi raionul Râşcani, pe suprafaţa
orizontală a culmei interfluviale. Coordonatele profilului principal: latitudinea - 47° 51,288 ';

longitudinea - 27° 45,073' (fig. 4.20 şi 4.40). Altitudinea absolută cca 212 m. Anul fondării poligonului
(începutul observaţiilor) – iulie 2005. Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide.
Poligonul este situat în zona climatică moderat călduroasă semiumedă a Moldovei de Nord, subzona
câmpiei Moldovei de Nord. Perioada solară - 290-300 zile cu soare. Durata insolaţiei - 2050-2100 ore.
Temperatura medie anuală, C -8-8.5. Suma de t>10 - 2750-3050. Suma anuală de precipitaţii - 550-
600 mm. Evaporabilitatea potenţială - 700-800 mm. Coeficientul de umiditate după Ivanov-Vâsoţkii
- 0,65-0,70. Durata perioadei de vegetaţie -167-176 zile.
Factorii antropici de degradare – dehumificarea, destructurarea şi compactarea secundară a
stratului postarabil al solurilor ca rezultat al exploatării agricole neraţionale.
Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomurile tipice arabile de pe poligonul
nr. 2 se caracterizează cu profil de tipul: Ahp1–Ahp2-Ah–Bh1-Bhk2-BCk1-BCk2- Ck (fig. 4.41).
Ahp1 (0-25 cm) – stratul arabil de culoare gri închisă, argilo-lutos, structura glomerulară-
bulgăroasă, afânat, pori mijlocii şi mari foarte frecvenţi, foarte multe resturi organice, trecere clară.
Ahp2 (25-40 cm) – stratul postarabil, partea inferioară a fostului strat arat adânc în anii ’90,
argilo-lutos, glomerular-bulgăros sau glomerular–prismatic, compact, pori mijlocii şi mici, agregatele
prismatice sunt foarte compacte, fără pori, rădăcini frecvente mijlocii şi subţiri, găuri de insecte, trecere
netă.
142
 Ah (40-50 cm) – orizontul subarabil, continuarea orizontului humifer, gri închis, argilo-lutos,
structura glomerulară, slab compact până la compact, pori frecvenţi mijlocii şi mici, rădăcini frecvente
subţiri şi mijlocii, lăcaşuri de larve, coprolite, trecerea în următorul orizont treptată.

Figura 4.40. Suprafaţa cvasiorizontală a culmei interfluviale pe care s-au amplasat profilele de
sol pentru monitoringul cernoziomurilor tipice arabile cu profil întreg

Figura 4.41. Profilul cernoziomului tipic arabil amplasat pe poligonul de monitoring nr.2

143
 Bh1 (50-71 cm) – continuarea profilului humifer, începutul orizontului de trecere spre roca
parentală, brun întunecat cu nuanţă cenuşie, argilo-lutos, structura glomerulară, agregate mari,
compact, pori mici şi mijlocii frecvenţi, rădăcini subţiri frecvente, lăcaşuri de larve, coprolite, trecerea
treptată.
Bhk2 (70-95 cm) - continuarea profilului humifer, partea inferioară a orizontului de trecere
spre roca parentală, brun, argilo-lutos, structura glomerulară – bulgăroasă slab dezvoltată, compact,
pori mici şi fini frecvenţi, rădăcini subţiri rare, lăcaşuri de larve, efervescenţă moderată, neoformaţiuni
de carbonaţi sub formă de eflorescenţe, trecerea treptată.
BCk1 (95-130 cm) – partea superioară a rocii parentale slab modificate de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă brună, argilo-lutos, structura foarte slab dezvoltată, compact, pori fini
frecvenţi, sunt prezenţi carbonaţi sub formă de pseudomicelii, rădăcini rare foarte subţiri, lăcaşuri de
larve, crotovine, trecerea treptată.
BCk2 (130-160 cm) - partea inferioară a rocii parentale foarte slab modificate de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă brună slabă, argilo-lutos, structura masivă, compact, pori fini frecvenţi,
orizontul de acumulare maximală a neoformaţiunilor de carbonaţi în formă de bieloglască şi
pseudomicelii, se întâlnesc multe crotovine, trecerea treptată.
Ck (>164 cm) – rocă parentală de culoare galbenă practic nemodificată de procesul de
pedogeneză, compact, pori fini frecvenţi.
Datele privind caracteristica însuşirilor cernoziomurilor tipice cu profil întreg de pe poligonul
de monitoring nr. 2 sunt prezentate în tabelele 4.49- 4.53.
Tabelul 4.49
Parametrii statistici medii (X) ai alcătuirii granulometrice a cernoziomurilor tipice pe poligonul
de monitoring nr. 2.

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea 1- 0,05- 0,01- 0,005-
(cm) 0,25 0,25-0,05 0,01 0,005 0,001 <0,001 <0,01
Ahp1 0-25 7,7 28,7 11,8 13,3 38,3 63,3
Ahp2 25-40 8,1 28,4 11,3 13,7 38,3 63,3
Ah 40-49 8,3 28,6 11,5 13,6 38,0 63,1
Bhk1 49-70 8,8 28,3 10,8 14,6 37,6 63,0
Bhk2 70-91 9,1 28,3 10,6 15,0 37,0 62,6
BCk1 91-110 9,5 27,8 10,4 15,5 36,7 62,5
BCk2 110-140 9,9 27,9 10,1 15,5 36,6 62,2
Ck 140-160 10,2 28,2 9,9 15,2 36,5 61,6
144
 Tabelul 4.50
Parametrii statistici medii (X) a alcătuirii structurale pentru cernoziomurile tipice arabile argilo-lutoase de pe poligonul nr.2
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)
Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrosta-
adâncimea >10 10 - 7 7-5 5-3 3-2 2-1 1 - 0,5 0,5 < 0,25 Suma Suma structurii bilitatea
(cm) -0,25 10 - 0,25 >10+ < 0,25 (cernere structurală
uscată)
0 - 10 33.0 8,6 9,1 14,5 13,1 12,9 3,8 3,2 1,8 65,2 34,8 Bună mijlocie
- - - 4,4 6,5 11,1 13,0 14,1 50,9 49,1 50,9
10-25 39.8 10,6 10,8 12,2 9,8 8,9 3,3 2,7 1,9 58,3 41,7 mijlocie mijlocie
- - - 4,6 7,9 10,9 12,3 13,1 51,2 48,8 51,2
25-40 59.7 8,2 7,1 6,9 5,9 5,5 2,7 2,5 1,5 38,8 61,2 nesatisfă- mijlocie
- - - 5,9 6,7 11,5 11,1 11,6 53,2 46,8 53,2 cătoare
40-50 17.9 8,7 10,9 18,5 18,1 13,7 5,6 4,5 2,1 80,0 20,0 foarte foarte mare
- - - 13,1 16,1 16,2 13,9 11,5 29,2 70,8 29,2 bună

Tabelul 4.51
Parametrii medii statistici (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile tipice arabile argilo – lutoase, poligonul nr.2

Orizontul şi Grosimea Argilă fizică Argilă Apa Coeficientul Densitatea Densitatea Porozi- Gradul
adâncimea orizontului <0,01 mm <0,001 mm higroscopică de higrosco- aparentă tatea de
(cm) (cm) picitate totală tasare
% g/g g/cm3 % v/v
Ahp1 0-10 63,3±1,6 38,3±1,1 5,9±0,2 7,8±0,6 2,62±0,01 1,21 ±0,03 53,8±0,7 -2
25±2
Ahp1 10-25 63,3±1,6 38,3±1,1 5,9±0,2 7,8±0,6 2,62±0,01 1,31±0,03 50,0±0,7 5
Ahp2 25-40 15±3 63,3±2,0 38,3±1,7 5,9±0,2 7,8±0,5 2,63±0,02 1,41±0,03 46,4±1,5 12
Ah 40 - 49 9±1 63,1±2,8 38,0±1,2 5,8±0,2 7,7±0,5 2,69±0,03 1,39±0,02 48,3±1,5 8
Bh1 49 - 70 21±1 63,0±2,9 37,6±1,8 5,8±0,2 7,6±0,5 2,69±0,04 1,45 46,1 12
Bhk2 70- 91 21±1 62,6±2,8 37,0±1,9 5,7±0,2 7,4±0,5 2,70±0,03 1,46 46,3 12
BCk1 91- 110 19±1 62,5±2,8 36,7±1,6 5,0±0,4 6,7±0,6 2,73±0,02 1,47 46,1 12
BCk2 110-140 30 62,2±3,0 36,6±0,9 4,7±0,6 6,4±0,9 2,73±0,02 1,49 45,4 14
Ck 140-200 - 61,6±2,9 36,5±0,9 4,3±0,5 6,0±0,8 2,74±0,02 1,51 44,9 15
Tabelul 4. 52
143
Parametrii medii statistici (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor chimice pentru cernoziomurile tipice arabile argilo-lutoase,
poligonul nr. 2

Orizontul şi pH Aciditatea CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile

adâncimea hidrolitică (mg/100 g sol)
(H2O) total total
(cm) (me/100g sol)
% g/g P2 O5 K2 O
Ahp1 0-25 6,3±0,2 2,4±0,2 0 0,14±0,01 4,05±0,13 0,193±0,009 12,2±0,5 1,3±0,1 30±4
Ahp2 25-40 6,3±0,2 2,3±0,2 0 0,13±0,01 3.94±0,0.08 0,188±0,008 12,1±0,5 1,2±0,2 25±5
Ah 40 - 50 6,5±0,3 2,0±0,4 0 0,12±0,01 3,25±0,15 0,159±0,008 11,9±0,5 0,9±0,2 18±1
Bh1 50 - 71 6,9±0,2 1,0±0,4 0 - 2,53±0,14 - - - -
Bhk2 71 – 92 7,6±0,1 0 8,9±3,6 - 1,51±0,04 - - - -
BCk1 92 - 110 7,7±0,1 0 22,0±4,9 - 0,91±0,07 - - - -
BCk2 110-140 7,8±0,1 0 24,6±4,7 - 0,68±0,0.07 - - - -
Ck > 140 8,0±0,1 0 28,6±5,1 0,08±0,01 0,46±0,03 - - - -

Tabelul 4.53
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului de cationi
schimbabili pentru cernoziomurile tipice arabile argilo-lutoase de pe poligonul nr. 2

Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma

(cm) me/100 g sol
Ahp1 0 – 25 26,2±2,3 4,6±0,3 30,9±2,4
Ahp2 25 - 40 25,8±2,4 4,3±0,4 30,1±2,7
Ah 40 – 50 24,9±3,4 4,2±0,3 29,2±3,6
Bh1 50 – 71 24,4±3,9 4,1±0,2 28,5±4,0
Bhk2 71 – 92 23,7±3,3 4,0±0,3 27,7±3,3
BCk1 92 – 110 22,6 ±2,6 4,0±0,3 26,6±2,6
BCk2 110 – 140 21,7±1,9 3,7±0,3 25,3±2,0
Ck >140 21,3±2,3 3,4±0,4 24,7±2,4

144
 4.3.6. Poligonul de monitoring nr. 31 – cernoziomuri tipice argilo-lutoase postdesfundate
înţelenite 30 ani, moşia satului Grinăuţi, raionul Râşcani

Destinaţia poligonului – aprecierea vitezei procesului de restabilire a profilului humifer al

cernoziomurilor desfundate sub influenţa vegetaţiei naturale ierboase. Poligonul este amplasat în cadrul
unei fâşii forestiere de nuci pe arii mici cu vegetaţie ierboasă de stepa (fig. 4.20 şi 4.42). Fâşia s-a
fondat în anul 1976, la fondarea fâşiei solul a fost desfundat la adâncimea cca 50 cm. Altitudinea
absolută – 220 m, coordonatele profilului de sol: latitudinea - 47° 51,455 '; longitudinea - 27° 45,517'
(pentru profilul principal). Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – 19.09. 2007. Rocile
de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide. Condiţiile climatice şi subtipul de sol sunt analogice
poligonului nr. 2.
Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomurile tipice postdesfundate înţelenite
30ani de pe poligonul de monitoring nr.31 se caracterizează cu profil de tipul: Ahpţ1–Ahpţ2-Ahp–
Bh1-Bhk2-BCk1-BCk2- Ck. Începutul efervescenţei – de la 69 cm.
Ahţ (0-10 cm) – orizontul înţelenit de culoare gri închisă, luto-argilos, structura glomerulară
grăunţoasă foarte bine dezvoltată, mărimea agregatelor mică, slab compact, pori foarte frecvenţi de
mărime mijlocie şi mică, rădăcini extrem de frecvente de grosime mijlocie şi subţiri, coprolite, găuri de
insecte, trecere treptată.
Ahpţ2 (10-28 cm) - continuarea orizontului înţelenit de acumulare a humusului în limitele
fostului strat desfundat, culoarea gri închisă cu nuanţă cafenie slabă, luto-argilos, structura bine
dezvoltată grăunţoasă, agregatele mici şi mijlocii, slab compact, pori foarte frecvenţi mijlocii şi mici,
rădăcini subţiri frecvente, coprolite, lăcaşuri de larve, trecere treptată.
Ahp (48-49 cm) – orizontul postdesfundat mai puţin modificat de procesul de pedogeneză sub
influenţa vegetaţiei ierboase de stepă, culoarea gri închisă cu nuanţă cafenie slabă, argilo-lutos,
structura nuciformă - prismatică, agregate mari şi mijlocii practic fără pori, compact, slab fisurat, găuri
de insecte, rădăcini subţiri multe, trecere clară.
Bh1 (49-69 cm) – primul orizont de tranziţie, continuarea orizontului humifer, brun închis cu
nuanţă surie, argilo-lutos, structura glomerulară-nuciformă, pori fini şi mici, rădăcini subţiri frecvente,
găuri de insecte, trecere treptată.
Bhk2 (69-90 cm) – orizontul doi de tranziţie, brun, culoarea neomogenă, argilo-lutos, slab
structurat, se fărâmă comparativ uşor în agregate de diferită mărime, poros, pori fini şi mici, carbonaţi
sub formă de pseudomicelii, multe crotovine, trecere treptată.

145
 Figura 4.42. Arii mici cu vegetaţie de stepă în fâşia de nuci în cadrul cărora au fost amplasate
profilele poligonului nr. 31

Foto. 4.43. Profilul cernoziomului tipic postdesfundat, înţelenit 30 ani, amplasat pe poligonul
de monitoring nr. 31

BCk1 (90-110 cm) – partea superioară a rocii parentale slab modificată de procesul de
pedogeneză, galben cu pete brune ale crotovinelor, argilo-lutos, structura foarte slab dezvoltată,
compact, pori fini frecvenţi, sunt prezenţi carbonaţi sub formă de pseudomicelii, rădăcini rare foarte
subţiri, crotovine frecvente, trecere treptată.
146
 BCk2 (110-150 cm) - partea inferioară a rocii parentale foarte slab modificate de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă brună slabă, argilo-lutos, structura masivă, compact, pori fini frecvenţi,
orizontul de acumulare maximală a neoformaţiunilor de carbonaţi în formă de pseudomicelii şi
bieloglască, se întâlnesc multe crotovine, trecere treptată.
Ck (>150 cm) – rocă parentală de culoare galbenă practic nemodificată de procesul de
pedogeneză, structura masivă, compact, pori fini frecvenţi.
Datele statistice medii privind însuşirile cernoziomurilor tipice postdesfundate înţelenite 30ani
sunt prezentate în tabelele 4.54-4.58.
Tabelul 4.54
Parametrii statistici medii (X) ai alcătuirii granulometrice a cernoziomurilor tipice
postdesfundate, 30 ani înţelenite, de pe poligonul de monitoring nr. 31.

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea 1- 0,25- 0,05-0,01 0,01- 0,005- <0,001 <0,01
(cm) 0,25 0,05 0,005 0,001
Ahpţ1 0-12 - 7,5 29,7 7,6 16,4 38,7 62,8
Ahpţ2 12-30 - 7,5 29,4 8,0 15,9 39,2 63,1
Ahp 3 30-50 - 6,8 29,9 8,1 16,2 39,0 63,2
Bhk1 50-71 - 6,8 30,1 8,1 15,6 39,4 63,1
Bhk2 71-94 - 7,5 29,1 6,6 16,1 40,7 63,4
BCk1 94-117 - 7,1 29,0 7,4 16,0 40,5 63,9
BCk2 117-170 - 8,4 28,4 6,9 14,9 41,4 63,2

Tabelul 4.55
Parametrii medii statistici ai alcătuirii structurale (X±s) pentru cernoziomurile tipice
postdesfundate argilo-lutoase 30 ani înţelenite de pe poligonul de monitoring nr. 31.
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrosta-

adâncimea conţinutul (% g/g) structurii bilitatea
(cm) Suma Suma (cernere structurii
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahpţ1 0-12 9,6±5,0 4,5±3,2 85,9±5,1 14,1±5,1 foarte foarte
- 20,7±8,6 79,3±8,6 20,7±8,6 bună mare
Ahpţ2 12-30 13±9,3 2,7±9,4 84,3±9,4 15,7±9,4 foarte foarte
- 22,9±11,1 77,1±11,1 22,9±11,1 bună mare
Ahp 30-50 30,5±11,6 1,2±0,5 68,3±11,6 31,7±11,6 bună foarte
- 16,4±5,6 83,6±5,6 16,4±5,6 mare

147
 Tabelul 4.56
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile tipice postdesfundate argilo -
lutoase 30 ani înţelenite, poligonul de monitoring nr. 31

Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul de

adâncimea <0,001 mm fizică higroscopică higroscopicitate aparenta totală tasare
(cm) <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahpţ 1 0-12 38,7±2,3 62,8±2,7 5,8±1,0 8,1±0,5 2,61±0,01 1,15±0,07 56,0±2,66 -6±4
Ahpţ2 12-30 39,2±2,3 63,1±2,5 5,7±1,0 7,9±0,8 2,61±0,01 1,28±0,04 50,8±1,39 4±2
Ahp3 30-50 39,0±2,3 63,2±1,9 5,7±1,1 8,0±1,0 2,63±0,02 1,41±0,03 46,5±1,56 12±3
Bhk1 50-71 39,4±2,3 63,1±1,7 5,4±1,4 7,9±0,9 2,65±0,02 1,41±0,03 46,9±1,15 11±3
Bhk2 71-94 40,7±1,5 63,4±1,5 5,2±1,0 7,4±0,8 2,68±0,01 1,44±0,02 46,4±0,86 12±2
BCk1 94-117 40,5±0,4 63,9±1,9 4,7±0,9 7,1±0,7 2,69±0,02 1,46±0,02 45,7±0,72 13±2
BCk2 117-170 41,6 68,7 3,4 6,9 2,69 1,49 44,6 17
Ck 170-200 42,9 70,2 3,5 6,9 2,7 1,51 44,1 18

Tabelul 4.57
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor chimice pentru cernoziomurile tipice postdesfundate argilo -
lutoase 30 ani înţelenite, poligonul de monitoring nr. 31

Orizontul şi pH Aciditatea CaCO3 P2O5 Humus N C:N Forme mobile (mg/100

adâncimea (H2O) hidrolitică total total g sol)
(cm) (me/100g sol)
% g/g P2O5 K2O
Ahpţ 1 0-12 6,8±0,4 2,0±0,7 0 0,17±0,01 5,02±0,43 0,228±0,014 12,8±0,4 2,7±0,4 48,4±8,4
Ahpţ2 12-30 7,0±0,4 1,5±0,7 0 0,13±0,01 4,43±0,49 0,204±0,017 12,3±0,4 2,2±04 30,4±1,9
Ahp3 30-50 7,0±0,3 1,1±0,4 0 0,12±0,01 4,03±0,32 0,194±0,012 12,0±0,2 1,7±0,5 15,6±0,9
Bhk1 50-71 7,5±0,4 0,7 0 - 2,88±0,21 - - - -
Bhk2 71-94 8,0±0,3 - 6,3±3,5 - 1,78±0,31 - - - -
BCk1 94-117 8,2±0,3 - 15,5±4,2 - 0,95±0,07 - - - -
BCk2 117-170 8,2 - 24,5 0,10 0,69 - - - -

148
 Tabelul 4.58
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului de cationi schimbabili
pentru cernoziomurile tipice postdesfundate argilo - lutoase 30 ani înţelenite de pe poligonul
de monitoring nr. 31
Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma
(cm) me/100g sol
Ahpţ1 0-12 30,4±4,5 4,4±0,3 34,9±4,8
Ahpţ2 12-30 29,4±5,0 4,2±0,2 33,8±5,3
Ahp3 30-50 28,7±5,5 4,3±0,2 33,1±5,6
Bhk1 50-71 27,8±5,0 3,9±0,3 31,8±5,0
Bhk2 71-94 26,6±4,7 3,7±0,3 30,4±4,8
BCk1 94-117 24,8±4,9 3,5±0,2 28,4±5,2
BCk2 117-170 33,0 3,7 36,7
Ck 170-200 32,5 3,4 35,9

4.3.9. Poligonul de monitoring nr. 32 – cernoziomuri tipice argilo-lutoase înţelenite, moşia

satului Grinăuţi, raionul Râşcani

Destinaţia poligonului - etalon absolut pentru aprecierea modificărilor însuşirilor

cernoziomurilor arabile sub influenţa factorului antropic. Poligonul este situat pe suprafaţa înclinată
(5-15°) a versantului înţelenit de expoziţie nordică (fig. 4.20 şi 4.48). Altitudinea absolută – 176 m,
coordonatele profilului de sol: latitudinea - 47° 51,313'; longitudinea - 27° 45,266' (pentru profilul
principal). Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – 20.09. 2007. Condiţiile climatice
şi subtipul de sol sunt analogice poligonului nr. 2.
Cernoziomul înţelenit (poligonul nr.32) s-a format pe depozite loessoide luto-argiloase (până
la adâncimea 90-100 cm), situate pe argile marine slitizate mai adânc de 100 cm. Ca rezultat al
compactării excesive a rocii subiacente grosimea profilului humifer al solurilor înţelenite este mai
mică cu 5-10 cm mai mică decât a celor arabile. Aşa dar, însuşirile cernoziomurilor înţelenite şi
arabile pot fi comparate numai până la adâncimile 90-100 cm care se caracterizează cu aceiaşi
textură a solurilor.
Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomurile tipice înţelenite de pe
poligonul de monitoring nr.32 se caracterizează cu profil de tipul: Ahţ1–Ahţ2-Ah–Bh1-Bhk2-
BCk1-BCk2- Ck (fig. 4.49). Începutul efervescenţei – de la 70 cm.
Ahţ1 (0-10 cm) – partea superioară a orizontului înţelenit de acumulare a humusului cu
conţinut extrem de mare de rădăcini vii şi putrede, umed, negru cu nuanţă puternică brună de la
resturile organice semidescompuse, argilo-lutos, structura prăfoasă-grăunţoasă, mărimea agregatelor
mică, slab compact, foarte poros, pori de diferită mărime, fisuri mijlocii şi mici, găuri de insecte,
lăcaşuri de larve, trecerea în orizontul următor treptată.

149
 Ahţ2 (10-30 cm) – partea inferioară a orizontului înţelenit de acumulare a humusului, umed,
negru cu nuanţă surie, argilo-lutos, grăunţos cu agregate de mărime mijlocie, slab compact, foarte
poros, pori diferiţi, fisuri mijlocii şi mici, găuri de insecte, lăcaşuri de larve, foarte multe rădăcini,
trecere în orizontul următor treptată.
Ah (30-50 cm) – continuarea orizontului de acumulare a humusului, jilav, negru cu nuanţă
surie, luto-argilos, grăunţos cu agregate preponderent mijlocii şi mari, compact, foarte poros, slab
fisurat, găuri de insecte, lăcaşuri de larve, multe rădăcini, trecere în orizontul următor treptată.
Bh1 (50-70 cm) – continuarea orizontului humifer, primul orizont de trecere spre roca
parentală, reavăn, gri întunecat cu nuanţă brună, argilo-lutos, structura grăunţoasă – nuciformă,
agregatele structurale sunt de mărime diferită, compact, poros, fisuri rare, multe rădăcini si găuri de
insecte, trecerea în orizontul următor treptată.
Bhk2 (70-90 cm) – orizontul al doilea de trecere spre roca parentală, reavăn, culoarea
neuniformă,brun cu pete negre şi galbene, argilo-lutos, slab structurat, se fărâmă în agregate mari
sub formă de bulgări, prisme şi nuci, poros, pori fini şi mici, slab fisurat, carbonaţi sub formă de
vinişoare, rădăcini subţiri rare, multe crotovine,trecerea în orizontul următor treptată.
BCk1 (90-110 cm) – roca parentală slab modificată de procesul de solificare, jilav, galben
cu nuanţă brună şi pete negre ale crotovinelor, argilo-lutos, nestructurat, pori fini, carbonaţi sub
formă de vinişoare, trecerea în orizontul următor treptată.
BCk1 (110-130 cm) – roca parentală foarte slab modificată de procesul de solificare, jilav,
galben cu nuanţă brună, argilo-lutos, nestructurat, poros, pori fini, carbonaţi sub formă de vinişoare
şi rar de bieloglască, trecerea în orizontul următor se observă după textură.
1Ck (>130 cm) – roca subiacentă formată din argile marine neogene levigate de săruri, jilav,
galben, nestructurat, compact, pori rari, rar pete slab gleizate şi acumulări de bieloglască.
Parametrii statistici medii ai însuşirilor cernoziomurilor tipice înţelenite sunt prezentaţi în
tabelele 4.64-4.68.

150
 Figura 4.48. Locul amplasării profilelor poligonului nr. 32

Figura 4.49. Profilul cernoziomului tipic înţelenit amplasat pe poligonul

de monitoring nr.32

Tabelul 4.59
151
 Parametrii statistici medii (X) ai alcătuirii granulometrice pentru cernoziomurile tipice
înţelenite de pe poligonul de monitoring nr. 32

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea 1- 0,25- 0,05-0,01 0,01- 0,005- <0,001 <0,01
(cm) 0,25 0,05 0,005 0,001
Ahţ1 0-12 - 6,6 28,3 8,2 17,3 39,6 65,2
Ahţ2 12-30 - 6,7 27,7 9,1 17,2 39,3 66,0
Ah 30-48 - 6,3 27,0 9,2 18,0 39,6 66,8
Bh1 48-68 - 6,4 26,2 8,2 17,7 41,6 67,4
Bhk2 68-88 - 6,2 25,7 7,5 19,2 41,5 68,1
BCk1 88-109 - 6,1 25,8 8,8 18,3 41,1 68,2
BCk2 109-120 - 5,8 25,6 8,5 17,7 42,4 68,6
Ck 120-200 - 5,3 25,1 9,0 17,2 43,4 69,6

Tabelul 4.60
Alcătuirea structurală pentru cernoziomurile tipice argilo-lutoase înţelenite
de pe poligonul de monitoring nr. 32
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrosta-

adâncimea conţinutul (% g/g) structurii bilitatea
(cm) Suma Suma (cernere structurii
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Profilul 32
Ahţ1 8,7±2,5 3,9±0,5 87,4±2,2 12,6±2,2 foarte bună foarte mare
0-10 - 15,6±2,3 84,4±2,3 15,6±2,3
Ahţ2 9,8±3,8 3,5±0,7 86,7±3,8 13,3±3,8 foarte bună foarte mare
10-30 - 17,5±1,2 82,5±1,2 17,5±1,2
Ah 9,8±5,0 3,0±0,8 87,2±4,3 12,8±4,3 foarte bună foarte mare
30-50 - 18,4±2,8 81,6±2,8 18,4±2,8

152
 Tabelul 4.61
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile tipice argilo-lutoase înţelenite
de pe poligonul de monitoring nr. 32
Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul
adâncimea <0,001 mm fizică higroscopică higroscopicitate aparenta totală de tasare
(cm) <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahţ1 0-12 39,6±3,0 65,2±1,2 5,2±0,4 7,6±0,4 2,61±0,02 1,12±0,04 57,0±1,78 -7±3
Ahţ2 12-30 39,3±2,8 66,0±1,5 5,1±0,4 7,5±0,4 2,62±0,01 1,23±0,03 53,1±1,25 0±3
Ah 30-48 39,6±3,1 66,8±2,1 5,1±0,3 7,4±0,5 2,65±0,01 1,28±0,02 52,3±1,68 2±3
Bh1 48-68 41,6±2,2 67,4±1,6 5,1±0,4 7,5±0,5 2,67±0,02 1,38±0,03 48,1±1,31 10±2
Bhk2 68-88 41,5±2,8 68,1±0,7 4,8±0,6 7,3±0,5 2,69±0,01 1,50±0,01 44,3±0,43 17±1
BCk1 88-109 41,1±2,6 68,2±0,9 4,6±0,7 7,0±0,2 2,71±0,01 1,56±0,04 42,5±1,36 20±3
BCk2 109-120 42,4 68,6 3,0 6,9 2,71 1,58 41,7 22
Ck 120-200 43,4 68,9 3,0 5,9 2,71 1,62 40,2 25

Tabelul 4.62
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor chimice pentru cernoziomurile tipice argilo-lutoase înţelenite
de pe poligonul de monitoring nr. 32
Orizontul şi pH Aciditatea CaCO3 P2O5 Humus N C:N Forme mobile
adâncimea (H2O) hidrolitică total total (mg/100 g sol)
(cm) (me/100g sol) % g/g P2O5 K2O
Ahţ1 0-12 6,5±0,4 2,7±1,3 0 0,17±0,01 6,86±0,57 0,296±0,027 13,5±0,4 2,4±0,6 44,4±4,7
Ahţ2 12-30 6,7±0,3 2,2±1,0 0 0,14±0,01 5,53±0,70 0,248±0,037 12,9±0,4 1,4±0,4 34,6±5,2
Ah 30-48 6,9±0,2 1,6±0,9 0 0,13±0,01 4,61±0,67 0,213±0,035 12,6±0,3 1,0±0,2 23,8±0,8
Bh1 48-68 7,0±0,2 0,3 0 - 3,54±0,58 - - - -
Bhk2 68-88 7,2±0,4 - 8,0 - 1,83±0,11 - - - -
BCk1 88-109 7,5±0,6 - 19,5 - 0,78±0,09 - - - -
BCk2 109-120 8,6 - 23,0 - 0,35 - - - -
Ck 120-200 9,2 - 15,7 0,10 0,12 - - - -

153
 Tabelul 4.63
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor schimbabili
pentru cernoziomurile tipice argilo-lutoase înţelenite, poligonul de monitoring nr. 32
Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma
(cm) me/100g sol
Ahţ1 0-12 29,3±1,8 3,6±0,3 33,0±1,6
Ahţ2 12-30 28,1±1,4 3,3±0,4 31,4±1,1
Ah 30-48 28,0±1,9 3,1±0,3 31,2±1,7
Bh1 48-68 26,3±1,3 3,0±0,4 29,4±1,3
Bhk2 68-88 26,2±2,8 2,9±0,5 29,2±2,7
BCk1 88-109 24,8±2,2 2,8±0,4 27,7±1,8
BCk2 109-120 22,1 3,0 25,0
Ck 120-200 18,7 3,2 21,9

4.3.8. Poligonul de monitoring nr. 3 – cernoziomuri tipice argilo-lutoase postarabile înţelenite

60 ani, teritoriul aeroportului din oraşul Drochia
Destinaţia poligonului – efectuarea observaţiilor periodice asupra schimbărilor în starea de
calitate a cernoziomurilor tipice postarabile, înţelenite 60 ani, sub influenţa vegetaţiei naturale în
componenţa căreia domină plantele erbacee din familia gramineelor .
Poligonul este amplasat în Câmpia Moldovei de Nord pe teritoriul fostului aerodrom de câmp
din raionul Drochia, care reprezintă o suprafaţă orizontală a unei culmi largi înţelenită pe parcurs de
60 ani (fig. 4.44 şi 4.45). Altitudinea absolută – 213 m, coordonatele profilului de sol: latitudinea - 48°
02,430'; longitudinea -27° 49,492'. Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – octombrie
2006. Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide

Figura 4. 44. Locul amplasării poligonului 3 pe suprafaţa orizontală a fostului aerodrom

de câmp de lângă oraşul Drochia

154
Figura 4.45. Suprafaţa orizontală a aerodromului de câmp de lângă oraşul Drochia
pe care s-a amplasat poligonul de monitoring pedologic nr. 3

155
 Figura 4.46. Profilul 3. Cernoziom tipic Figura 4.47. Profilul 3. Restabilirea structurii
argilo-lutos postarabil înţelenit 60 ani stratului postarabil al cernoziomului tipic
înţelenit 60 ani

Poligonul este situat în Zona climatică de Nord moderat călduroasă semiumedă. Subzona 2,
Câmpia Moldovei de Nord. Perioada solară - 290-300 zile cu soare. Durata insolaţiei - 2050-2100 ore.
Temperatura medie anuală, C -8-8.5. Suma de t>10 - 2750-3050. Suma anuală de precipitaţii -
550-600 mm. Evaporabilitatea potenţială - 700-800 mm. Coeficientul hidrotermic după Ivanov-
Vâsoţkii - 0,65-0,70. Durata perioadei de vegetaţie - 167-176 zile.

Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul tipic postarabil recent înţelenit

pe parcurs de 60 ani se caracterizează cu profil de tipul Ahpţ1–Ahpţ2-Ah–Bhk1-Bhk2-BCk1- BCk2
– Ck (fig. 4.46 şi 4.47). Efervescenţa – începutul de la adâncimea 48 cm. Carbonaţii sub formă de
pseudomicelii - de la adâncimea 48 cm până la adâncimea cercetată 200 cm.
Ahpţ1 (0-10 cm) – stratul postarabil înţelenit, îmbogăţit cu resturi organice, reavăn, negru cu
nuanţă brună din cauza resturilor organice, argilo-lutos, glomerular-grăunţos, agregate structurale mici,
slab compact, foarte poros, pori mijlocii, extrem de multe rădăcini şi resturi vegetale, trecerea între
orizonturi treptată.
Ahpţ2 (10-20 cm) - stratul postarabil înţelenit, negru, reavăn, argilo-lutos, se deosebeşte de
stratul de deasupra prin structură grăunţoasă, agregate structurale mai mari, resturi organice semi
descompuse mai puţine, foarte poros, pori mijlocii, extrem de multe rădăcini, găuri de insecte, trecerea
între orizonturi treptată.
Ah (20-48 cm) - continuarea orizontului de acumulare intensivă a humusului, nemodificat prin
arătură, negru cu nuanţă sură, reavăn, argilo-lutos, structura grăunţoasă, agregate grăunţoase mari şi
mijlocii, compact, poros, pori mici şi mijlocii, găuri de insecte, locaşuri ale larvelor, foarte multe
rădăcini, trecere treptată.

Bh1 (48-70 cm) - primul orizont de tranziţie, continuarea profilului humifer, reavăn, gri închis
cu nuanţă brună, argilo-lutos, structura glomerulară - grăunţoasă, agregate structurale mari şi mijlocii,
compact, poros, pori mici şi mijlocii, slab fisurat, găuri de insecte, pseudomicelii, lăcaşuri de larve, rar
rădăcini subţiri multe, trecere între orizonturi treptată.
Bhk2 (70-97 cm) – al doilea orizont de tranziţie, reavăn, brun deschis, culoarea neomogenă din
cauza crotovinelor, argilo-lutos, slab structurat, se fărâmă uşor, compact, poros, pori fini şi mici, foarte
slab fisurat, rădăcini subţiri, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, trecere între orizonturi treptată.

156
 BCk1 (97-120 cm) – roca parentală slab modificată de procesul de pedogeneză, galben cu
nuanţă brună, reavăn, argilo-lutos, nestructurat, compact, se fărâmă uşor, poros, pori fini, extrem de
multe vinişoare de carbonaţi, găuri de rădăcini vechi, multe crotovine, trecere între orizonturi treptată.
BCk2 (120-160 cm) – roca parentală foarte slab modificată de procesul de pedogeneză, jilav,
galben cu nuanţă brună slabă, argilo-lutos, nestructurat, compact, se fărâmă uşor, poros, pori fini,
foarte mulţi carbonaţi sub formă vinişoare, rar acumulări de bieloglască, crotovine, trecere între
orizonturi treptată.
Ck (160-200 cm) – roca parentală practic nemodificată, depozite loessoide, jilav, galben,
nestructurat, poros, pori fini, slab compact, se fărâmă uşor, carbonaţi sub formă de vinişoare cu mult
mai puţin frecvenţi decât în orizontul BC.
Se evidenţiază o restabilire excelentă a structurii pe întreg profilul solului. Partea inferioară a
profilului cernoziomului cercetat (orizontul BCk) este considerabil modificată de un număr mare de
crotovine.
Datele privind însuşirile cernoziomurilor înţelenite 60 ani (poligonul nr.3, teritoriul
aerodromului de lângă oraşul Drochia) sunt prezentate în tabelele 4.59-4.63.
Tabelul 4.64

Parametrii statistici medii (M) ai alcătuirii granulometrice pentru cernoziomurilor tipice

postarabile, înţelenite 60 ani de pe poligonul de monitoring nr. 3.

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea 1- 0,25- 0,05- 0,01- 0,005- <0,001 <0,01
(cm) 0,25 0,05 0,01 0,005 0,001
Ahţ1 0-10 lipsă 7,3 32,0 7,8 16,5 36,5 60,7
Ahţ2 10-25 „ 7,2 31,3 9,4 15,7 36,3 61,5
Ah 25-50 „ 6,6 31,3 10,3 15,7 36,1 62,1
Bh1 50-70 „ 7,3 33,5 7,5 14,9 37,8 60,2
Bhk2 70-93 „ 7,3 33,5 7,5 14,9 37,8 60,2
BCk1 93-110 „ 6,4 32,4 8,1 16,0 37,1 61,2
BCk2 110-140 „ 6,4 32,4 8,1 16,0 37,1 61,2
Ck 140-200 „ 9,3 27,6 7,8 16,4 38,9 63,1

157
 Tabelul 4.65
Parametrii medii statistici (X) a alcătuirii structurale pentru cernoziomurile tipice argilo-lutoase postarabile înţelenite 60 ani
de pe poligonul de monitoring nr. 3
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrosta-

adâncimea 0,5 Suma Suma structurii bitlitatea
(cm) >10 10 - 7 7-5 5-3 3-2 2-1 1 - 0,5 -0,25 < 0,25 10 - 0,25 >10+ (cernere structurală
< 0,25 uscată)
Ahţ1 0-10 2,5 2,8 7,5 33,4 23,8 22,1 2,5 3,2 2,2 95,3 4,7 excelentă excelentă
lipsă lipsă ipsă 28,2 22,6 20,2 7,7 4,2 17,1 82,9 17,1
Ahţ2 10-25 2,3 4,0 11,2 35,1 23,0 18,0 2,4 2,4 1,6 96,1 3,9 excelentă excelentă
lipsă lipsă lipsă 32,6 22,2 17,8 7,0 4,4 16,0 84,0 16,0
4,0 3,9 11,4 36,7 22,4 15,9 2,1 2,2 1,4 94,6 5,4 excelentă excelentă
Ah 25-50
lipsă lipsă lipsă 25,5 26,7 18,2 7,8 4,6 17,2 82,8 17,2

Tabelul 4.66
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile tipice argilo-lutoase postarabile
înţelenite 60 ani de pe poligonul de monitoring nr. 3

Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul de

adâncimea <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală tasare
(cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahţ1 0-10 36,5±2,1 60,7±0,8 6,4±0,4 8,7±0,4 2,61±0,01 1,22±0,01 53,1±0,7 -4
Ahţ2 10-25 36,3±1,8 61,5±1,6 6,2±0,2 8,5±0,4 2,62±0,01 1,30±0,02 50,4±0,6 1
Ah 25-50 36,1±1,1 62,1±1,6 6,0±0,1 8,3±0,4 2,65±0,01 1,36±0,03 48,5±1,0 5
Bh1 50-70 37,8 60,2 5,7 8,4 2,65 1,42 46,4 10
Bhk2 70-93 37,8 60,2 5,5 8,4 2,66 1,43 46,2 10
BCk1 93-110 37,1 61,2 4,5 7,2 2,69 1,42 47,2 8
BCk2 110-140 37,1 61,2 4,2 6,4 2,69 1,42 47,2 8
Ck 140-200 38,9 63,1 3,7 6,2 2,70 1,40 48,1 7

158
 Tabelul 4.67
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor chimice pentru cernoziomurile tipice argilo-lutoase postarabile
înţelenite 60 ani de pe poligonul de monitoring nr. 3

Orizontul şi pH Aciditatea CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile

adâncimea hidrolitică total total (mg/100 g sol)
(cm) (H2O (me/100g sol)
% g/g P2 O5 K2 O
Ahţ1 0-10 6,7±0,2 2,4±0,9 0 0,18±0,03 7,55±0,93 0,39±0,06 11,5±1,4 2,5±1,0 49,2±20,2
Ahţ2 10-25 6,8±0,2 1,7±1,4 0 0,16±0,03 5,68±0,37 0,29±0,03 11,3±1,1 1,6±1,0 26,4±7,5
Ah 25-50 7,0±0,2 1,2±0,7 0 0,13±0,01 4,77±0,43 0,24±0,04 11,1±1,0 0,9±0,4 17,8±3,5
Bh1 50-70 7,5 - 3,3 - 3,10 - - - -
Bhk2 70-93 7,9 - 6,7 - 1,98 - - - -
BCk1 93-110 8,1 - 20,1 - 0,93 - - - -
BCk2 110-140 8,1 - 20,9 - 0,61 - - - -
Ck 140-200 8,2 - 25,9 0,09 0,56 - - - -

Tabelul 4.68
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului de cationi schimbabili
pentru cernoziomurile tipice argilo-lutoase postarabile înţelenite 60 ani, poligonul de monitoring nr. 3

Orizontul şi Ca++ Mg++ Suma

adâncimea me/100g sol
(cm)
Ahţ1 0-10 31,7±3,8 4,5±0,6 36,3±3,8
Ahţ2 10-25 31,1±4,0 4,2±0,7 34,8±4,1
Ah 25-50 30,7±4,0 4,0±0,6 34,7±4,1
Bh1 50-70 28,0 4,7 29,2
Bhk2 70-93 25,0 4,2 29,2
BCk1 93-110 19,0 3,8 22,8
BCk2 110-140 19,0 3,8 22,8
Ck 140-200 17,8 3,9 21,7

159
 4.3.9. Caracteristica comparativă a cernoziomurilor tipice de pe poligoanele de
monitoring amplasate pe teritoriul satului Grinăuţi, raionul Râşcani

Pentru aprecierea impactului antropic asupra însuşirilor cernoziomurilor tipice timp

îndelungat utilizate la arabil, precum şi a vitezei de restabilire a însuşirilor degradate a
cernoziomurilor tipice postdesfundate sub influenţa vegetaţiei naturale restabilite, pe moşia
comunei Grinăuţi şi pe teritoriul fostului aeroport de lângă oraşul Drochia au fost amplasate şi
studiate solurile următoarelor poligoane de monitoring:
- poligonul nr. 2 - cernoziomurile tipice argilo-lutoase arabile;
- poligonul nr. 31 - cernoziomurile tipice argilo-lutoase postdesfundate 30 ani înţelenite;
- poligonul nr. 32 - cernoziomurile tipice argilo-lutoase înţelenite (virgine);
- poligonul nr. 3 - cernoziomurile tipice argilo-lutoase înţelenite 60ani, raionul Drochia.
Cercetările pe poligonul nr.3 s-au efectuat pentru confirmarea restabilirii pe terenul înţelenit
60 ani a însuşirilor iniţiale a cernoziomurilor, caracteristice solurilor virgine.
Cercetările pe poligonul nr. 32 s-au efectuat pentru formarea bancii de date privind însuşirile
cernoziomurilor tipice înţelenite virgine considerate etaloane absolute. Însuşirile solurilor virgine
sunt punct de reper pentru aprecierea gradului de degradare a însuşirilor cernoziomurilor tipice
arabile, precum şi a vitezei de remediere a acestor însuşiri sub influenţa vegetaţiei naturale ierboase
pe terenul desfundat şi înţelenit timp de 30 ani înţelenit.
Cercetările profilelor de sol pe poligonul nr.31 s-au efectuat pentru obţinerea informaţiei
privind intensitatea procesului de restabilire a profilului humifer al cernoziomurilor desfundate sub
influenţa vegetaţiei naturale restabilite.
Compararea parametrilor însuşirilor cernoziomurilor tipice înţelenite virgine de pe teritoriul
satului Grinăuţi, raionul Râşcani cu parametrii însuşirilor cernoziomurilor tipice înţelenite 60 ani de
pe teritoriul raionului Drochia (tab. 4.69), formate în condiţii analogice de solificare a confirmat
identitatea acestora. Deci, pornind de la gradul mic de degradare a însuşirilor cernoziomurilor,
existent în anii 1945-1947, aceste soluri, fiind înţelenite pe parcurs de 60 ani, ş-au restabilit complet
însuşirile caracteristice solurilor înţelenite virgine şi pot fi utilizate ca etaloane.
Cernoziomurile tipice de pe poligonul nr.6 amplasat pe câmpurile experimentale ale
Institutului Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie, municipiul Bălţi se caracterizează cu valori puţin mai
mici ale unor însuşiri (tab.4.69). Condiţiile climatice ale teritoriului din jurul oraşului Bălţi sunt
puţin mai aride decât cele ale raionului Drochia şi Râşcani, cantitatea anuală de precipitaţii este cu
30-40mm mai mică, iar suma de temperaturi active – cu cca 100° mai mare. Aşa dar, datele obţinute
pentru poligonul nr. 6 pot servi ca etalon absolut local doar numai pentru cernoziomurile tipice
caracteristice condiţiilor teritoriului din jurul municipiului Bălţi.

160
 Parametrii statistici medii ai însuşirilor solurilor cercetate pe orizonturi genetice sunt
prezentaţi în tabelele corespunzătore prezentate la descrierea solurilor poligoanelor. Datele medii
ponderate pe adâncimi standarde pentru toate patru poligoanele sunt prezentate în tabelul 4.69 şi
figurile 4.48 – 4. 54.
Textura. Solurile cercetate se caracterizează cu textură comparativ omogenă pe profil şi în
spaţiu. În mediu conţinutul de argilă fizică constituie 62-66 %, iar de argilă fină – 36-39%. Din
punct de vedere a texturii cernoziomurile tipice de pe teritoriul municipiul Bălţi (poligoanele 1,4,5
şi 6) şi cele de pe teritoriul raioanelor Râşcani şi Drochia sunt practic analogice. Procentul ridicat
de argilă în solurile cercetate indică că ele reprezintă un obiect anevoios pentru lucrarea şi sunt
predispuse spre compactare şi formarea crustei. Argilizarea cernoziomurilor tipice este rezultat al
alterării “in situ” a materialului parental în condiţii hidrotermice mai favorabile decât pentru alte
subtipuri de cernoziom.
Cernoziomurile înţelenite (poligonul nr.32) s-au format pe depozite loessoide argilo-
lutoase, situate pe argile marine cu conţinut de argilă fizică cca 67-68% şi argilă fină – 40-42%.
Precizia aprecierii parametrilor statistici medii ai conţinutului de argilă fizică şi argila sunt
în limitele 1-2%. Valorile coeficientului de variaţie se află în limitele 2-5 %.

Alcătuirea structurală. Conform datelor cernerii uscate cernoziomurile tipice arabile

cercetate (poligonul nr.2) se caracterizează cu o structură agronomic preţioasă mijlocie, iar cele
înţelenite – cu o structură foarte bună. Hidrostabilitatea agregatelor în stratul 0-30 cm al solurilor
arabile este mijlocie iar a solurilor postarabile (30 ani înţelenite) şi virgine – excelentă.
Hidrostabilitatea mai mică a elementelor structurale ale solurilor arabile încă o dată confirmă
destructurarea acestora în rezultatul utilizării agricole şi pericolul compactării şi formării crustei la
suprafaţa lor după căderea precipitaţilor şi uscarea solului. Cauzele degradării structurii solurilor
arabile sunt dehumificarea stratului arat şi lucrarea intensivă a solului cu maşini grele.
Destructurarea cernoziomurilor tipice reprezintă un pericol foarte mare pentru starea lor de
calitate fizică. Practic în toate profilele cernoziomurilor tipice arabile cercetate sub stratul recent
arabil s-a depistat un strat postarabil compactat cu elemente structurale prismatice sau nuciforme
extrem de compacte. Lichidarea acestui strat, precum şi a remedierii structurii agronomic valoroase
a stratului arabil în condiţii de criză economică totală, este problematic de realizat.
Indicii fizici. Apa higroscopică (H) solurilor cercetate variază pe profil de la 5-6 % ±
0,2% în orizontul Ahp până la 4-5% ± 0,5% în orizontul BCk şi Ck. Precizia determinării
parametrilor medii ai higroscopicităţii variază în limitele 1-2% în orizontul A şi B şi 4-6% în
orizontul BC şi C. Coeficientul de variaţie este egal cu 3-4% în orizonturile superficiale şi 8-13%
în orizonturile subiacente. Coeficientul de higroscopicitate (CH) pentru solurile cercetate variază de
la 7,8 ± 0,5% în orizontul Ahp până la 6,0 ± 0,8 în orizontul Ck.

161
 Tabelul 4. 69
Parametrii statistici medii ponderaţi ai însuşirilor principale pe straturi standarde pentru
cernoziomurile tipice din zona călduroasă semiumedă a Moldovei de Nord
Stratul Argilă Argilă CH D DA PT GT Hu- CaCO3 pH AH
standar <0,001 fizică mus %
d (cm) mm <0,01 mm %
(%) (%)
Poligonul nr. 2 - cernoziomurile tipice argilo-lutoase arabile, satul Grinăuţi, raionul Râşcani
0-30 38,3 63,3 7,8 2,63 1,24 52,9 0 4,03 0 6,3 2,4
30-50 38,2 63,2 7,8 2,64 1,40 47,0 11 3,60 0 6,4 2,2
0-50 38,2 63,3 7,8 2,63 1,31 50,2 5 3,86 0 6,3 2,3
50-100 37,2 62,8 7,4 2,70 1,46 45,9 13 1,84 7,3 7,3 -
0-100 37,7 63,0 7,6 2,67 1,38 48,3 8 2,85 - - -
Poligonul nr. 31 - cernoziomuri tipice argilo-lutoase postdesfundate, 30 ani înţelenite,
satul Grinăuţi, raionul Râşcani
0-30 39,0 63,0 8,0 2,61 1,23 52,9 -1 4,66 0 6,9 1,7
30-50 39,0 63,2 8,0 2,63 1,41 46,4 12 4,03 0 7,0 1,1
0-50 39,0 63,1 8,0 2,62 1,30 50,4 4 4,41 0 7,0 1,5
50-100 40,1 63,3 7,6 2,67 1,43 46,4 12 2,14 4,8 7,8 -
0-100 39,6 63,2 7,8 2,65 1,37 48,3 8 3,28 - - -
Poligonul nr. 32 - cernoziomuri tipice argilo-lutoase înţelenite (virgine),
satul Grinăuţi, raionul Râşcani
0-30 39,4 65,7 7,5 2,62 1,19 54,6 -3 6,06 0 6,6 2,4
30-50 39,8 66,8 7,4 2,65 1,29 51,3 4 4,50 0 6,9 1,5
0-50 39,6 66,1 7,5 2,63 1,23 53,2 0 5,44 0 6,7 2,0
50-100 41,4 67,9 7,3 2,69 1,47 45,4 15 2,19 7,9 7,2 -
0-100 40,5 67,0 7,4 2,66 1,35 49,3 8 3,81 - - -
Poligonul nr. 3. Cernoziomuri tipice argilo-lutoase postarabile, înţelenite 60 ani, raionul
Drochia
0-30 36,4 61,3 8,5 2,62 1,28 51,2 2 6,15 0 6,8 2,0
30-50 36,1 62,1 8,3 2,65 1,36 48,7 7 4,77 0 7,0 1,0
0-50 36,3 61,6 8,4 2,63 1,31 50,2 4 5,60 0 6,9 1.6
50-100 37,7 60,3 8,2 2,66 1,42 46,6 11 2,28 7,2 7,8 -
0-100 37,0 61,0 8,3 2,65 1,37 48,3 6 3,94 - - -
Poligonul nr. 6. Cernoziomuri tipice argilo-lutoase postarabile, înţelenite 60 ani, câmpurile
experimentale ale Institutului Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie, municipiul Bălţi

0-30 38,2 61,6 7,9 2,63 1,24 52,9 -1 5,91 0 6,8 1,8
30-50 38,5 62,3 7,7 2,65 1,35 49,1 7 3,86 0 6,9 1,3
0-50 38,3 61,9 7,8 2,64 1,29 51,1 3 5,09 0 6,8 1,6
50-100 37,0 64,2 7,1 2,67 1,37 48,7 8 1,92 7,9 7,7 -
0-100 37,6 63,0 7,5 2,65 1,33 49,9 5 3,51 - - -

Notă: CH - coeficientul de higroscopicitate (% g/g); GT – gradul de tasare (% v/v); D –

densitatea (g/cm3); DA - densitatea aparentă echilibrată (g/cm3); PT- porozitatea totală (% v/v);
pH – unităţi; AH – aciditatea hidrolitică (me/ 100g sol).
162
 Figura 4.48. Textura cernoziomurilor tipice (date medii)
de pe teritoriul moşiei satului Grinăuţi

Densitatea pe profilul solurilor cercetate variază în limitele de la 2,62 ± 0,02 în orizontul A

până la 2,70 ± 0,02 în orizontul Ck. Precizia determinării indicilor medii ai densităţii este mare,
coeficientul de variaţie a densităţii în spaţiu nu depăşeşte 1,0-2,0%.
Densitatea aparentă în profilul solurilor arabile variază de la 1,24 ± 0,05 g/cm 3 în stratul
arat până la 1,51 g/cm3 în orizontul Ck. Stratul arabil se caracterizează cu valori optimale ale
densităţii aparente, însă stratul subiacent postarabil este compact – 1,41±01 g/cm3. Valorile
densităţii aparente pentru orizonturile Ahţ şi Ah ale solurilor înţelenite sunt în limitele 1,05 -1,29
g/cm3.

163
Figura 4.49. Alcătuirea structurală (date medii) a cernoziomurilor tipice
de pe teritoriul satului Grinăuţi

164
 Figura 4.50. Hidrostabilitatea structurală (date medii) a cernoziomurilor tipice
de pe teritoriul satului Grinăuţi

Valorile porozităţii totale pentru solurile cercetate corelează cu valorile densităţii aparente
în profilul solurilor arabile si variază de la 53 % v/v în orizontul Ahp până la 45 % v/v în orizontul
C. Solurile înţelenite se caracterizează cu o porozitate mai mare a orizonturilor Ahţ – 55 - 60% v/v.
La general, cernoziomurile tipice arabile cercetate se caracterizează cu însuşiri fizice
satisfăcătoare pentru dezvoltarea culturilor agricole. Ca fenomen negativ se poate constata
compactarea puternică a stratului postarabil, situat recent sub stratul arabil, provocată de utilizarea
iraţională a solurilor şi maşinile agricole grele.
165
Figura 4.51. Însuşirile fizice principale (date medii) ale cernoziomurilor tipice
de pe teritoriul satului Grinăuţi

166
Figura 4.52. Conţinutul de humus, azot şi valorile C:N (date medii) pentru
cernoziomurile tipice de pe teritoriul satului Grinăuţi

167
Figura 4.53. Însuşirile agrochimice pentru cernoziomurilor tipice
de pe teritoriul satului Grinăuţi

168
Figura 4. 54. Conţinutul şi compoziţia cationilor de schimb pentru cernoziomurilor tipice
de pe teritoriul satului Grinăuţi

169
 Cernoziomurile tipice postdesfundate înţelenite 30 ani şi-au restabilit starea favorabilă
iniţială a însuşirilor cu 80-90 la sută numai pentru stratul 0-30 cm. Partea inferioară (30-50 cm) a
stratului postdesfundat se caracterizează până în prezent cu structură preponderent prismatică-
nuciformă, densitatea aparentă atinge valori 1,40-1,41 g/cm3. Altfel zis, vegetaţia ierboasă de stepă
cu rădăcinile ei fasciculate reface activ însuşirile deteriorate ale solurilor preponderent în stratul 0-
30 cm. Restabilirea stării de calitate fizică a stratului desfundat al solurilor prin înţelenire este mai
complicată şi poate fi realizată prin desfundarea şi înţelenirea repetată a acestor soluri peste 15-20
ani după primară înţelenire.
Însuşirile chimice şi fizico-chimice. Valorile medii ale pH-lui pe profilul solurilor arabile
se schimbă de la 6,3- în orizontul Ahp până la 8,0 în orizontul Ck şi sunt caracteristice pentru
cernoziomurile tipice utilizate în agricultură. Solurile înţelenite în stratul 0-50 cm se caracterizează
cu valori ale pH-lui mai mari decât solurile arabile (pH=6,6-7,0) ca rezultat al influenţei resturilor
organice bogate în Ca ale vegetaţiei ierboase de stepă. Precizia determinării indicilor medii a pH-lui
este aproximativ 1 %. Parametrii acestui indice se caracterizează cu o variaţie mică în spaţiu (V=1-3
%).
Atât pentru cernoziomurile tipice înţelenite, cât şi pentru cele arabile aciditatea hidrolitică
este mică şi egală cu 2,4 me în orizontul Ah şi 1,0 me în orizontul Bh1. Precizia determinării
indicilor medii ai acidităţii hidrolitice variază în limitele 4-17%, coeficientul de variaţie se schimbă
în limitele 9-37%.
Conţinutul de humus în profilul solurilor arabile variază de la 4,05±0,13 % în orizontul
Ahp până la 1,51 ± 0,04% în orizontul Bhk2. Grosimea profilului humifer este 92 ± 2 cm. În
profilul solurilor postarabile recent înţelenite conţinutul humusului se micşoreazăpe profilul solului
de la 5,02±0,43 % în orizontul Ahpţ până la 1,78±031% în Bhk2. Grosimea profilului humifer este
practic analogică (în limitele de precizie a datelor) cu cea pentru solurile arabile şi atinge 94 cm.
Conţinutul mediu de humus pe profilul solurilor înţelenite variază în limitele de la
6,86±0,57% în orizontul Ahţ până la 1,83±0,11% în orizontul Bhk2. Conform datelor tabelului 4.69
cernoziomurile tipice arabile au pierdut comparativ cu cele înţelenite 2,03% de humus din stratul 0-
30 cm sau 1,58% din stratul 0-50 cm. Conţinutul de humus în stratul 0-30 cm al solurilor arabile în
comparaţie cu cel iniţial s-a micşorat cu 33%.
Cernoziomurile tipice postdesfundate, ca rezultat al înţelenirii pe parcurs de 30 ani, şi-au
majorat conţinutul de humus comparativ cu cele arabile cu 0,63% pentru stratul 0-30cm (0,02%
anual) şi cu 0,55% pentru stratul 0-50 cm (0,018% anual), ce constituie 10-11 la sută de la
conţinutul iniţial de humus de până la desţelenire pentru aceste soluri.
Conţinutul azotului total în solurile cercetate corelează cu conţinutul de humus, raportul
C:N pentru orizontul Ahp constituie 11-12, iar pentru orizonturile înţelenite – 12-13.

170
 În profilul solurilor cercetate carbonaţii sunt levigaţi din orizontul Ah şi Bh1 şi acumulaţi
în orizonturile BCk şi Ck unde formează un strat carbonatic iluvial pronunţat. Conţinutul
carbonaţilor în orizonturile BCk - C variază în limitele 16-29%.
Conţinutul de P2O5 total variază pe profilul solurilor arabile şi înţelenite de la 0,14% în
orizontul Ahp până la 0,08% în orizontul Ck. În solurile înţelenite conţinutul de P 2O5 total variază
pe profilul solurilor 0,13-0,17% în stratul 0-30cm până 0,10 în orizontul Ck. Conţinutul de P 2O5
mobil este 1,3±0,1 mg/100g sol în startul recent arabil şi 1,2±0,2 mg/100 g sol în stratul subiacent
postarabil. Conţinutul de fosfor mobil în orizonturile supraiacente ale solurilor înţelenite este mai
ridicat şi constituie 2,4-4,9 mg/100g sol.
Conţinutul formelor mobile de potasiu în solurile arabile cercetate variază de la 25-30 ± 4
mg/100 g de sol în orizontul Ahp până la 18 ± 4 mg/100 g de sol în orizontul Ah subiacent, iar în
solurile înţelenite - de la 30-48 mg/100 g de sol în orizonturile înţelenite până la 20-25 mg/100 g sol
în orizontul Ah.
Comparativ cu solurile înţelenite rezervele de fosfor şi potasiu mobil în stratul arabil al
cernoziomurilor tipice cercetate sunt cu mult mai mici. Este clar că rezervele iniţiale ale acestor
elemente din solurile arabile în rezultatul utilizării lor îndelungate în agricultură, parţial s-au
epuizat.
Compoziţia cationilor schimbabili în complexul adsorbtiv al solurilor este tipică pentru
cernoziomurile Moldovei. Suma capacităţii de schimb pentru cationi variază de la 31 me în
orizontul Ahp al solurilor arabile până la 25 me în orizontul BCk şi Ck ale acestor soluri.
Cernoziomurile tipice înţelenite se caracterizează cu un conţinut mai ridicat de cationi schimbabili.

Concluzii
1. Parametrii statistici medii ai solurilor poligoanelor de monitoring amplasate pentru
cercetarea însuşirilor cernoziomurilor tipice sunt caracteristici pentru ariile de
răspândire ale acestora şi pot fi utilizaţi la depistarea în timp a modificărilor în
starea de calitate a cernoziomurilor tipice arabile.
2. Cercetarea paralelă a cernoziomurilor tipice înţelenite, arabile şi postarabile
înţelenite 15, 30 şi 60 ani a dat posibilitate de a stabili gradul de degradare a
însuşirilor solurilor arabile şi de a aprecia viteza de restabilire a acestor însuşiri sub
influenţa vegetaţiei ierboase naturale în componenţa căreia domină gramineele. S-a
stabilit că cernoziomurile tipice cu profil întreg, fiind înţelenite 60 ani, sub influenţa
vegetaţiei naturale ierboase în acest interval de timp şi-au restabilit totalmente
însuşirile iniţiale principale (structura grăunţoasă şi conţinutul de humus),
caracteristice solurilor virgine şi pot fi considerate ca etaloane absolute.

171
3. Stratul recent arat al cernoziomurilor tipice arabile se caracterizează cu structură
bulgăroasă şi elemente structurale masive puternic compactate; sub stratul 0-25 cm
recent arabil se evidenţiază un strat postarabil (25-35 cm) foarte compact cu
structură prismatică, bulgăroasă sau monolită.
4. Conţinutul de agregate agronomic valoroase în straturile recent arabil (0-25 cm) şi
postarabil (25-35 cm) ale cernoziomurilor tipice este mic sau mijlociu (30-50%),
aceste straturi au pierdut capacitatea de rezistenţă la compactare.
5. Cernoziomurile tipice virgine şi cele postarabile înţelenite 15, 30 şi 60 ani posedă o
structură grăunţoasă excelentă şi compactare slabă a stratului 0-30 cm; ca rezultat al
înţelenirii cernoziomurile tipice postarabile şi-au restabilit în mare parte calitatea
iniţială a structurii caracteristică pentru solurile virgine şi parţial conţinutul de
humus.
6. Cernoziomurile tipice postdesfundate înţelenite 30 ani şi-au restabilit starea
favorabilă iniţială a structurii numai pentru stratul 0-30 cm. Partea inferioară (30-50
cm) a stratului postdesfundat până în prezent se caracterizează cu structură
preponderent prismatică-nuciformă, densitatea aparentă atinge valori 1,40-1,41
g/cm3. Altfel zis, vegetaţia ierboasă de stepă cu sistemul ei radicular fasciculat
reface activ însuşirile deteriorate ale solurilor preponderent în stratul 0-30 cm.
7. Restabilirea stării de calitate fizică a stratului desfundat al solurilor prin înţelenire
este anevoioasă şi poate fi realizată doar prin desfundarea şi înţelenirea repetată a
acestor soluri peste 15-20 ani după primară înţelenire.
8. În partea de sud a subzonei cernoziomurilor tipice, pe terenurile Institutului
Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie, municipiul Bălţi, ca rezultat al procesului intensiv
de dehumificare, conţinutul mediu de humus în stratul 0-25 cm al cernoziomului
tipic arabil comparativ cu conţinutul mediu de humus în stratul 0-25 cm al solului
înţelenit 60 ani, s-a micşorat cu cca. 2,20% sau 35 la sută, iar valorile medii ale
acidităţii hidrolitice s-au majorat cu 1-2 me/100g sol.
9. În partea centrală a subzonei cernoziomurilor tipice, pe terenurile satului Grinăuţi
raionul Râşcani, cernoziomurile tipice arabile au pierdut din stratul 0-30 cm
comparativ cu cele înţelenite 2,03% de humus sau 33 la sută.
10. Rezultatele analogice obţinute pe două seturi de poligoane confirmă că în prezent
cernoziomurile republicii în rezultatul dehumificării au pierdut cca 33-35 la sută din
conţinutul iniţial de humus.
11. Viteza de restabilire a conţinutului de humus în stratul 0-30 cm al cernoziomurilor
tipice postarabile înţelenite 15 ani sub acţiunea ierburilor perene graminee, fără

172
 evacuarea masei aeriene a acestora, este de cca 0,06% anual pentru stratul 0-30 cm
şi 0,04% anual pentru stratul 0-50 cm.
12. Viteza de restabilire a conţinutului de humus în stratul 0-30 cm al cernoziomurilor
tipice postdesfundate înţelenite 30 ani (teritoriul satului Grinăuţi, raionul Râşcani)
sub acţiunea ierburilor perene graminee, în condiţii de utilizare a masei aeriene a
acestora prin păşunat, este de cca 0,021 anual pentru stratul 0-30 cm şi 0,018%
anual pentru stratul 0-50 cm (viteza de acumulare a humusului se micşorează şi în
timp).
13. Utilizarea cernoziomurilor tipice arabile 5 ani sub lucernă a condus la remediere
slabă a însuşirilor acestora.

14. Păstrarea sistemului existent de exploatare agricolă a cernoziomurilor va conduce la

intensificarea proceselor de dehumificare, destructurare şi compactare a stratului
arabil cu urmări grave pentru starea de calitate a solurilor şi productivitatea lor.

4.4. Impactul modului de folosinţă agricolă a terenurilor asupra biotei

cernoziomurilor tipice (Senicovscaia Irina, Marinescu Calina, Balan Tatiana)
Unul din cei mai puternici factori care influenţează procesul de pedogeneză este biota solului
– vertebratele, nevertebratele şi microorganismele. Scopul cercetărilor - stabilirea schimbărilor în
starea biotei cernoziomurilor tipice cu profil întreg în diferite condiţii de folosinţă agricolă. Pentru
realizarea scopului preconizat au fost stabilite următoarele obiective:
 determinarea numărului şi biomasei nevertebratelor în cernoziomurile tipice arabile şi
postarabile înţelenite;
 evaluarea conţinutului şi rezervelor biomasei microbiene, a raportului dintre carbonul
microbian şi total în cernoziomurile tipice arabile, postarabile înţelenite 15 ani şi postarabile
înţelenite pe parcurs de 60 ani;
 determinarea componenţei şi raportului grupelor ecologo-trofice a microorganismelor din
sol în dependenţă de modul de folosinţă agricolă a cernoziomurilor tipice;
 elaborarea paşaportului biologic al cernoziomurilor tipice de pe poligoanele de monitoring .
Cercetările în teren a biotei cernoziomurilor tipice arabile şi postarabile au fost efectuate la 25
mai a. 2007 pe o serie de poligoane-cheie amplasate pe teritoriul gospodăriei experimentale ale
Institutului Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie din municipiul Bălţi.
- poligonul nr. 1 – teren arabil sub culturi de câmp;
- poligonul nr. 4 – teren arabil 5 ani sub lucernă;
- poligonul nr. 5 – teren postarabil 15 ani înţelenit;
- poligonul nr. 6 – teren postarabil 60 ani înţelenit.
173
 Probele de sol s-au recoltat pe orizonturi genetice până la adâncimea 50 cm - pentru profilele
de sol amplasate pe poligoanele nr.1, 4, 5 şi până la adâncimea 110 cm - pentru profilele
poligonului nr.6. Metodele de determinare a indicilor zoofaunistici şi microbiologici în sol sunt
prezentate în tabelul 3.1. Prelucrarea matematică a rezultatelor cercetărilor s-a efectuat prin metoda
de analiză dispersională şi de corelare cu folosirea programului MS Excel. Datele privind însuşirile
biologice ale cernoziomurilor tipice cu profil întreg de diferită folosinţă sunt prezentate în tabelele
4.70 – 4.72 şi figurile 4.55-4.56.
Nevertebratele. Cernoziomurile tipice se caracterizează cu cele mai mari valori ale indicilor
numărului, diversităţii şi biomasei faunei solului în comparaţie cu alte subtipuri de cernoziomuri şi
solurile cenuşii de pădure. În cazul solurilor cercetate numărul total de nevertebrate pentru
cernoziomurile tipice de diferită folosinţă constituie: arabile - 104 ex/m 2; înţelenite 15 ani - 288
ex/m2; înţelenite 60 ani – 292 ex/m2, iar biomasa lor totală corespunzător: 12,2; 48,4; 62,0 g/m 2.
Numărul fam. Lumbricidae alcătuieşte corespunzător – 60, 122 şi 204 ex/m2, iar biomasa – 11,0;
11,6 şi 26,0 g/m2 (fig. 4.55).
Distribuirea nevertebratelor pe profilele solurilor arabile şi înţelenite este diferită. În solul
arabil masa principală a faunei este concentrată în stratul 20–60 cm, iar în stratul 0–10 cm
nevertebratele lipsesc din cauza insuficienţei de umiditate. În solurile înţelenite 15 şi 60 ani
nevertebratele sunt concentrate în stratul superior, indicii numărului şi biomasei lor scad pe profil
până la adâncimea de 60 cm (la solurile înţelenite 15 ani) şi până la 30 cm la solurile înţelenite 60
ani (fig. 4.56).

Figura 4.55. Numărul şi biomasa nevertebratelor cernoziomurilor tipice cu profil întreg

în condiţii de diversă folosinţă agricolă

174
 Figura 4.56. Distribuirea nevertebratelor în cernoziomurile tipice cu profil întreg
funcţie de modul de folosinţă agricolă

Biomasa faunei în cernoziomul tipic arabil este reprezentată preponderent de

fam. Lumbricidae. Solurile înţelenite se caracterizează cu o diversitate mai mare a nevertebratelor.
În afară de fam. Lumbricidae în probele faunistice au fost descoperite specii din fam. Farmica,
Enchytraeidae, Elateridae, Carabidae, Chilopoda, Diplopoda. Se întâlnesc specii Mollusca.
Cercetările zoofaunistice a cernoziomurilor tipice în condiţii de diferită folosinţă agricolă au
demonstrat şi confirmat faptul că utilizarea de lungă durată la arabil a solurilor provoacă degradarea
complexului faunistic al solului. Restabilirea biomasei, numărului şi diversităţii speciilor de
nevertebrate se observă la solurile înţelenite 15 şi 60 ani.
Biomasa microbiană. Conţinutul biomasei microbiene se micşorează în adâncime la toate
profilele de sol studiate (tab. 4.70). Excepţie reprezintă solul poligonului nr. 4, utilizat 5 ani sub
lucernă, în care în straturile 0–10, 10–25 şi 25–35 cm s-a depistat acelaşi conţinut de carbon
microbian, ceea ce se explică prin pătrunderea masivă a rădăcinilor lucernei în adâncimea solului.
Conţinutul mediu a biomasei microbiene la cernoziomul tipic arabil scade cu adâncimea de la
280,7 µgC/g în stratul 0–25 cm până la 217,8 µgC/g în stratul 35–50 cm. La cernoziomul tipic
înţelenit 15 ani biomasa microbiană totală scade de la 419,8 µgC/g în stratul 0–10 cm până la
243,3 µgC/g în stratul 35–50 cm. Conţinutul maxim de carbon microbian s-a depistat la cernoziomul
tipic înţelenit 60 ani, unde această valoare constituie 501,1 µgC/g în stratul 0–10 cm. Distribuirea pe
profil a carbonului microbian corespunde distribuirii carbonului total.
Conţinutul de humus în stratul 0-25 cm a crescut de la 4,03% (poligonul 1) şi 4,23%
(poligonul 4) până la 5,01% (poligonul 5) şi 6,33% (poligonul 6).

175
 Tabelul 4.70
Conţinutul mediu şi rezervele biomasei microbiene pe orizonturi genetice în funcţie de
conţinutul humusului în cernoziomurile tipice cu profil întreg de diferită folosinţă agricolă

Orizontul şi Humus Ctotal Biomasa CBM de la C Rezerva BM în

adâncimea (%) (%) microbiană (BM) total stratul 0-50 cm
(cm) (µgC/g sol) (%) (kg/ha)
Cernoziomul tipic arabil, utilizat sub culturi de câmp (poligonul 1)
Ahp1 0-25 4,03 2,34 280,7 1,20
Ahp2 25-35 3,81 2,21 229,7 1,03 3087,1
Ah 35-50 3,01 1,74 217,8 1,25
Cernoziomul tipic arabil, utilizat al 5-lea an sub lucernă (poligonul 4)
Ahp1 0-10 4,33 2,51 294,1 1,17
Ahp1 10-25 4,12 2,39 310,2 1,30
Ahp2 25-35 3,97 2,30 245,1 1,07 2882,7
Ah 35-45 3,31 1,92 216,4 1,13
Cernoziomul tipic postarabil, înţelenit 15 ani (poligonul 5)
Ahpţ1 0-10 5,47 3,17 419,8 1,33
Ahpţ2 10-25 4,54 2,63 355,6 1,35
Ahp 25-35 4,00 2,32 294,3 1,27 4306,2
Ah 35-50 3,43 1,99 243,3 1,22
Cernoziomul tipic postarabil, înţelenit 60 ani (poligonul 6)
Ahţ1 0-10 6,70 3,89 501,1 1,29
Ahţ 2 10-25 5,95 3,45 341,3 0,99
Ah 25-44 4,21 2,44 216,7 0,89 3823,5
Bh1 44-64 2,99 1,73 172,3 1,00
Bhk 2 64-90 1,70 0,99 158,7 1,60
BCk1 90-110 1,00 0,58 97,8 1,69

După conţinutul de biomasă microbiană în stratul 0-25 cm solurile cercetate se aranjează în

ordine crescândă în felul următor: cernoziom tipic arabil, utilizat sub culturi de câmp → cernoziom
tipic arabil, utilizat 5 ani sub lucernă → cernoziom tipic postarabil înţelenit 15 ani → cernoziom
tipic înţelenit 60 ani.
Rezervele principale a carbonului microbian în solurile arabile sunt concentrate în stratul
0–25 cm, în solurile înţelenite - în straturile 0–10, 10–25 şi 25-35 cm. La general, rezervele totale de
biomasă microbiană în stratul 0–50 cm pentru cernoziomurile tipice cercetate constituie: arabile -
2640,6– 3406,9 kg/ha (în medie 3087,1 kg/ha); înţelenite 15 ani – 3760,2 – 4665,4 kg/ha (în medie
4306,2 kg/ha); înţelenite 60 ani – 3823,5 kg/ha (pentru un profil).
Cota carbonului microbian din conţinutul total al acestuia în cernoziomurile arabile este mai
mică decât în cele înţelenite 15 şi 60 ani. Pentru cernoziomurile tipice arabile este caracteristică o
scădere statistic semnificativă a acestui indice în stratul 25–35 cm până la 1,03 %, ceea ce se explică
prin compactarea considerabilă a acestui strat (densitatea aparentă constituie 1,41–1,48 g/cm3). În
cernoziomul tipic înţelenit 15 ani raportul CBM de la Ctotal este mai mare în comparaţie cu solul arat şi
scade lent în adâncime, de la 1,33 % în stratul 0–10 cm până la 1,22 % în stratul 35–50 cm.

176
 Indicii biomasei microbiene se caracterizează cu variabilitate neînsemnată şi medie.
Variabilitatea acestor indici la cernoziomul tipic arabil şi înţelenit 15 ani este diferită. Valoarea
coeficientului de variaţie în stratul 0–25 cm al solului arabil este mică şi constituie: pentru indicele
biomasei microbiene - 4,4 %, pentru conţinutul C BM de la Ctotal - 6,0 %. Cu adâncimea variaţia
indicilor creşte. La solul înţelenit în stratul 0–10 cm coeficientul de variaţie pentru biomasa
microbiană constituie 17,9 %, pentru conţinutul CBM de la Ctotal - 22,5 %. În rezultatul folosirii
îndelungate la arabil şi omogenizării stratului arabil stabilitatea naturală a solului, mărimea şi
variaţia zonei de homeostază, pe fondul scăderii rezervelor de carbon microbian, se micşorează.
Numărul microorganismelor. Numărul microorganismelor pe profilele cernoziomurilor tipice
se micşorează în adâncime. La cernoziomurile cercetate se observă o creştere semnificativă în
adâncime a raportului bacterii:ciuperci: arabile utilizate sub culturi de câmp - de la 360 până la 477;
arabile utilizate 5ani sub lucernă - de la 316 până la 467; postarabile înţelenite 15 ani – de la 168
până la 287; înţelenite 60 ani – de la 221 până la 544 (tab. 4.71).
Tabelul 4.71
Numărului microorganismelor în cernoziomurile tipice cu profil întreg în dependenţă
de folosinţa agricolă (media)

Orizontul şi Microorganismele Bacterii Raportul

adâncimea ce distrug asimilatoare de Actinomicete Ciuperci bacterii :
(cm) humusul azot mineral (mii/g sol) ciuperci
mln/g sol
Cernoziomul tipic arabil, utilizat sub culturi de câmp (poligonul 1)
Ahp1 0-25 16,9 8,2 3,2 31,6 360
Ahp2 25-35 8,9 5,3 2,8 21,8 374
Ah 35-50 2,2 3,0 1,5 9,6 477
Cernoziomul tipic arabil, utilizat al 5-lea an sub lucernă (poligonul 4)
Ahp1 0-10 13,8 9,4 2,6 38,0 316
Ahp1 10-25 12,8 7,7 2,1 29,0 338
Ahp2 25-35 7,3 4,9 1,5 15,0 427
Ah 35-45 1,9 3,3 0,9 9,0 467
Cernoziomul tipic postarabil, înţelenit 15 ani (poligonul 5)
Ahpţ1 0-10 6,8 11,8 4,5 97,0 168
Ahpţ2 10-25 3,6 10,1 3,1 76,0 174
Ahp 25-35 2,4 7,4 2,9 44,0 234
Ah 35-50 1,6 4,2 1,4 19,4 287
Cernoziomul tipic postarabil, înţelenit 60 ani (poligonul 6)
Ahţ1 0-10 4,7 18,4 2,8 96,0 221
Ahţ 2 10-25 2,2 7,6 1,5 16,0 569
Ah 25-44 1,4 3,8 1,1 9,0 544
Bh1 44-64 0,5 0,7 0,2 5,0 180
Bhk 2 64-90 0,3 0,3 0,1 1,0 400
BCk1 90-110 0,1 0,2 0,03 0 -
Structura asociaţiilor microbiene se modifică în dependenţă de modul de folosinţă agricolă. Pe
fondul numărului mai redus de bacterii, actinomicete şi ciuperci în solurile arabile în comparaţie cu
177
cele înţelenite se observă o prevalare considerabilă a microorganismelor ce descompun humusul. În
cernoziomul înţelenit 15 ani ele se conţin în mediu 6,8 mln/g în stratul 0–10 cm şi 3,6 mln/g în
stratul 10-25cm, iar în cernoziomul tipic arabil în stratul 0–25 cm – 16,9 mln/g, ceea ce este de
3,4 ori mai mult. Raportul dintre bacterii şi ciuperci în toate orizonturile genetice este mai mic pentru
cernoziomurile înţelenite 15 ani decât pentru cele arabile (360 în orizontul Ahp1 0-25 cm şi 168 –
174 în orizonturile Ahpţ1 0–10 cm şi Ahpţ2 10–25 cm; 374 în orizontul Ahp2 25–35 cm şi 234 în
orizontul Ahp 25–35 cm; 477 în orizontul Ah a solului arabil şi 287 în orizontul Ah al solului
postarabil). În ansamblu, modificările menţionate demonstrează intensificarea proceselor de
dehumificare în solurile, folosite timp îndelungat la arabil.
Variabilitatea numărului de microorganisme este nesemnificativă. Coeficientul de variaţie în
dependenţă de indicele şi orizontul genetic al solului constituie 1,6-11,2 %.
Interacţiunea biotei şi a metaboliţilor ei cu solul şi vegetaţia de la suprafaţa solului duce la
ameliorarea structurii, formarea agregatelor agronomic valoroase şi creşterea hidrostabilităţii lor.
Conţinutul agregatelor agronomic valoroase (∑ 10-0,25 mm) în stratul 0-25 cm se majorează de la
59,2% pe solurile arabile până la 89,4-95,9% pe solurile înţelenite, conţinutul fracţiunilor >10 mm
şi <0,25 mm scade de la 40,8% până la 4,2–5,4 % respectiv. Cantitatea agregatelor hidrostabile
creşte de la 65,9% până la 79,6 - 80,2%, iar coeficientul de structurare se majorează de la 1,5 până
la 9,5 - 30,9. În rezultat sporeşte rezistenţa solului la acţiunea antropică şi are loc îmbunătăţirea
calităţii lui.
Analiza interdependenţei dintre indicii microbiologici, pe de o parte, şi conţinutul humusului
şi a densităţii aparente, pe de altă parte, a demonstrat legătura lor strânsă. Coeficientul de corelaţie
(R2) dintre biomasa şi numărul microorganismelor şi conţinutul de humus constituie la cernoziomul
tipic arabil R2 = 0,58-0,90; la cernoziomul postarabil înţelenit 15 ani R2 = 0,76-0,95; la cernoziomul
înţelenit 60 ani R2 = 0,74-0,94. Coeficientul de corelaţie dintre indicii microbiologici şi densitatea
aparentă în aceste soluri constituie corespunzător: R2 = – 0,47–(–0,74); R2 = – 0,55– (– 0,73); R2 =
– 0,96–(–0,99). Astfel a fost stabilită o legătură medie şi puternică pozitivă cu conţinutul de humus;
medie şi puternică negativă cu densitatea aparentă a solului. Corelaţia creşte de la solul arabil
(poligonul nr.1) la cel înţelenit (poligoanele nr.5, 6).
A fost stabilită majorarea legăturii de corelaţie dintre indicii microbiologici şi conţinutul
agregatelor agronomic valoroase şi hidrostabile în rândul: cernoziomul arabil → cernoziomul
înţelenit 15 ani → cernoziomul înţelenit 60 ani. Dacă la solurile arabile această legătură este slabă,
atunci la solurile înţelenite – media şi puternică.

178
 Tabelul 4.72
Legătura de corelare (R2) între indicii microbiologici şi conţinutul agregatelor structurale în cernoziomul tipic în diferite
condiţii de folosinţă agricolă (stratul 0-25 cm)
Conţinutul de agregate (%) cu diametrul (mm)
Indicele 0,5- ∑ 10- ∑ Ks
>10 10-7 7-5 5-3 3-2 2-1 1-0,5 0,25 <0,25 0,25 >10+<0,25
Cernere uscată
Biomasa microbiană
-0,85 -0,16 0,56 0,90 0,82 0,81 -0,13 0,11 -0,19 0,86 -0,86 0,74
(µg С/g sol)
Bacterii asimilatoare de azot
-0,92 -0,20 0,55 0,95 0,86 0,01 0,19 0,20 -0,11 0,92 -0,92 0,89
mineral (mln/g sol)
Actinomicete (mln/g sol) -0,30 0,48 0,62 0,03 0,07 0,22 0,14 0,29 0,26 0,27 -0,27 -0,37

Ciuperci (mii/g sol) -0,89 0,13 0,78 0,75 0,74 0,78 0,18 0,38 0,11 0,87 -0,87 0,43
Cernere umedă
Biomasa microbiană
– – – 0,51 0,54 0,61 -0,31 -0,72 -0,78 0,78 -0,78 -
(µg С/g sol)
Bacterii asimilatoare de azot
– – – 0,63 0,64 0,16 -0,48 -0,74 -0,91 0,91 -0,91 -
mineral (mln/g sol)
Actinomicete (mln/g sol) – – – 0,45 -0,33 0,30 -0,09 -0,19 -0,41 0,41 -0,41 -
Ciuperci (mii/g sol) – – – 0,79 0,34 0,59 -0,44 -0,72 -0,93 0,93 -0,93 -

179
 A fost depistată o legătură de corelaţie strânsă între indicii biomasei, numărul microorganismelor
şi
R2 – coeficientul de - legătura puternică pozitivă
corelare

Ks – coeficientul de - legătura puternică negativă

structurare
structura cernoziomurilor tipice în stratul arabil (0-25 cm), în care procesul de restabilire decurge cel
mai intens (tab. 4.72). Coeficientul R2 de corelare între indicii microbiologici şi suma agregatelor
agronomic preţioase constituie 0,86–0,92; cu suma fracţiunilor >10 mm şi <0,25 mm constituie –
0,86 – (– 0,92) respectiv. Legitate analogică a fost depistată pentru indicii microbiologici, conţinutul
agregatelor hidrostabile. Efectul interacţiunii pe profilul de sol se micşorează cu adâncimea.
S-a stabilit că biomasa totală microbiană este localizată preponderent în agregatele agronomic
valoroase: în fracţiunile 5–3, 3–2, şi 2–1 mm, parţial în fracţiunea 7–5 mm. Bacteriile ocupă fracţiunile
5–3, 3–2 mm şi parţial – 7–5 mm, iar ciupercile au o corelaţie puternică pozitivă cu fracţiunile 7–5, 5–
3, 3–2 şi 2–1 mm. Acestea, datorită sistemului micelar, participă la formarea agregatelor hidrostabile cu
dimensiunile 5–3 mm (R2=0,79). Legătura actinomicetelor cu agregatele agronomic valoroase lipseşte
sau este foarte slabă, cu excepţia fracţiunii 7–5 mm (R2 = 0,62).
Rezultatele au demonstrat, că interacţiunea dintre componenţii microbieni (şi biotei în general),
starea structurală şi fertilitatea solului este mai puternică în solurile ecosistemelor naturale, mai ales în
stratul 0–25 cm. În rezultat, rezistenţa lor la acţiunile negative antropice şi naturale este mai mare decât
a solurilor din ecosistemele agricole. Ruperea şi atenuarea legăturii dintre partea biotică şi abiotică a
solului duce la micşorarea rezistenţei ei naturale şi dezvoltarea proceselor de degradare.

Concluzii
1. După parametrii indicilor zoofaunistici şi microbiologici cernoziomurile tipice cercetate se
aranjează în următoarea ordine de creştere: arabile utilizate sub culturi de câmp → arabile utilizate 5
ani sub lucernă → postarabile înţelenite.
2. Valorile indicilor biologici se micşorează în adâncime şi se caracterizează cu o legătură
strânsă pozitivă cu conţinutul de humus şi legătură puternică negativă cu densitatea aparentă a solului.
Coeficienţii de corelare constituie 0,58–0,95 şi respectiv 0,48 – (–0,99).
3. Interacţiunea biotei şi sistemului radicular al plantelor în cernoziomurile tipice înţelenite a
condus la îmbunătăţirea structurii acestora. Legătura cea mai strânsă între indicii microbiologici şi
starea structurală a solurilor s-a depistat pentru stratul 0–25 cm. Interdependenţa acestor factori
majorează de la solurile arabile la cele înţelenite.

180
 4. Legătura puternică pozitivă s-a depistat între conţinutul microorganismelor şi suma
agregatelor agronomic valoroase 10–0,25 mm (R2=0,86–0,92). Biomasa microbiană în cernoziomurile
tipice este localizată în fracţiunile 5-3, 3-2, 2-1 mm şi parţial în fracţiunea 7–5 mm. Legătura dintre
complexul microbian şi suma fracţiunilor >10 mm şi <0,25 mm este puternic negativă, R 2 = (–0,86) –
(–0,92). Formarea agregatelor hidrostabile este influenţată în mare parte de prezenţa în sol a ciupercilor
microscopice (R2 = 0,79).
5. Restabilirea efectivă a numărului şi biomasei biotei cernoziomurilor tipice arabile are loc în
rezultatul înţelenirii cu ierburi multianuale. Acest procedeu pe parcursul a 15 ani a favorizat creşterea
conţinutului carbonului microbian anual în mediu cu 81,3 kg substanţă uscată/hectar în stratul 0–50 cm
şi restabilirea populaţiei de nevertebrate şi microorganisme. Cernoziomurile tipice postarabile înţelenite
au devenit oaze pentru păstrarea şi refacerea biotei solului.

4.5. Cernoziomurile levigate (cambice) din zona călduroasă semiumedă a

Moldovei Centrale (Cerbari V., Lungu Marina)
Destinaţia poligonului nr.62 – efectuarea observaţiilor periodice asupra schimbărilor în starea
de calitate a cernoziomurilor levigate arabile în rezultatul utilizării lor îndelungate sub ierburi perene –
lucernă + raigras. Poligonul este amplasat pe o fâşie de ierburi perene special fondată în luna
septembrie a anului 2007. Semănatul ierburilor s-a efectuat după discuirea miriştii în două direcţii cu
grapa cu discuri grele şi lucrarea terenului cu cultivatorul. Fâşia de ierburi are lăţimea 10 m şi lungimea
de 700m. Scopul cercetărilor constă în determinarea vitezei de remediere a însuşirilor cernoziomurilor
levigate sub acţiunea îndelungată a ierburilor perene. Cercetări repetate a însuşirilor cernoziomului
levigat se vor efectua cu o periodicitate de 5 ani.
Pentru aprecierea stării iniţiale a însuşirilor cernoziomului levigat de-a lungul fâşiei, peste
fiecare 25 m, au fost amplasate 5 profile de sol ale poligonului nr. 62. Poligonul este situat pe suprafaţă
cvasiorizontală a câmpului nr. 8 (fig. 4.57 şi 4.58) a Staţiunii Experimentale din comuna Ivancea,
raionul Orhei a Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”.
Altitudinea absolută – 170 m, coordonatele profilului principal de sol: latitudinea - 47° 18,675 ';

longitudinea - 28° 53,740'. Data amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – 06.09. 2007.
Raionul geografic – Podişul Moldovei Centrale (Codrii). Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din
depozite loessoide, iar cele subiacente mai adânc de 100-200 cm – din depozite pliocene aluviale.

181
 Condiţiile climatice, valorificarea agricolă, solurile sunt analogice celor de la poligonul 7.
Ultimii 5 ani terenul a fost utilizat sub lucernă. În anul 2006 câmpul a fost arat şi semănat cu grâu. Pe
fâşia de ierburi perene fondată în anul 2007 recolta ierburilor a constituit 11t/ha masă uscată.
Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul levigat arabil cercetat se
caracterizează cu profil de tipul Ahp1-Ahp2-Ah–Bh1-Bh2-BCk1-BCk2–Ck (fig. 4.59). Efervescenţa
– de la adâncimea 96 cm. Carbonaţii sub formă de pseudomicelii – începutul mai jos de 100 cm, se
întâlnesc până la 200 cm. Mai adânc de 150 cm se întâlnesc rar acumulări de bieloglască.
Ahp1 (0-25 cm) – stratul recent arabil de culoare gri închisă aproape neagră cu nuanţă slabă
brună, umed, argilo-lutos, structura glomerulară-bulgăroasă 0-14 cm şi preponderent bulgăroasă
14-25 cm, afânat 0-14 cm (stratul recent discuit) şi compact 14-25 cm, foarte poros, pori mijlocii şi
mari foarte frecvenţi, foarte multe resturi organice, trecere clară.

HARTA SOLURILOR
SECTORULUI DE TEREN EXPERIMENTAL AL INSTITUTULUI DE PEDOLOGIE, AGROCHIMIE ŞI
PROTECŢIE A SOLULUI „NICOLAE DIMO”
anul 2008

Semne convenţionale:
1 - Sol cenuşiu (griziom) submoderat humifer cu profil
humifer semiprofund;
2 - Sol cenuşiu (griziom) submoderat humifer cu profil
humifer moderat profund;
3 - Cernoziom levigat (cambic ) moderat humifer cu profil
humifer puternic profund;
4 - Cernoziom levigat (cambic )slab erodat moderat humifer cu
profil humifer moderat profund;
182
■ 62 – Locul amplasării şi numărul profilului de sol;
1-10 – numerele câmpurilor.
Figura 4. 57. Locul amplasării poligonului nr. 62 pe harta de soluri

Ahp2 (25-36 cm) – stratul postarabil de culoare gri închisă cu nuanţă slabă brună, partea de
jos a stratului arat adânc în anii ’90 recent nelucrată, argilo-lutos, glomerular-bulgăros sau prismatic,
compact, pori mijlocii şi mici, agregatele prismatice sunt foarte compacte şi practic fără pori, rădăcini
mijlocii şi subţiri frecvente, găuri de insecte, trecere clară.
Ah (36-53 cm) – partea inferioară a orizontului humifer nemodificată prin arătură, gri închis
cu nuanţă slabă brună, jilav, argilo-lutos, structură glomerular-grăunţoasă, compact, pori frecvenţi
mijlocii şi mici, rădăcini frecvente subţiri şi mijlocii, găuri de insecte, lăcaşuri de larve, coprolite,
trecerea treptată.
Bhw1 (53-74 cm) – continuarea profilului humifer, începutul orizontului cambic sau primului
orizont de trecere spre roca parentală după conţinutul de humus, jilav, brun întunecat, argilo-lutos,
structura glomerulară, agregate mari, compact, pori mici şi mijlocii frecvenţi, rădăcini subţiri frecvente,
găuri de insecte, lăcaşuri de larve, trecerea treptată.
Bhw2 (74-96 cm) - continuarea profilului humifer, partea inferioară a orizontului de trecere
spre roca parentală, reavăn, brun - roşcat, argilo-lutos, structura glomerulară–bulgăroasă slab
dezvoltată, compact, pori mici şi fini frecvenţi, rădăcini subţiri rare, trecerea treptată.
BCk1 (96-110 cm) – partea superioară a rocii parentale slab modificate de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă brună, argilo-lutos, structura foarte slab dezvoltată, compact, pori fini
frecvenţi, sunt prezenţi carbonaţi sub formă de pseudomicelii, rădăcini rare foarte subţiri, gări de
rădăcini putrede ale foştilor copaci, rar crotovine, trecerea treptată.
BCk2 (130-160 cm) - partea inferioară a rocii parentale slab modificate de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă slabă brună, argilo-lutos, structură masivă, compact, pori fini frecvenţi,
orizontul de acumulare maximală a neoformaţiunilor de carbonaţi în formă de pseudomicelii, se
întâlnesc rar acumulări de bieloglască şi crotovine, trecerea treptată.
Ck (>164 cm) – rocă parentală de culoare galbenă practic nemodificată de procesul de
pedogeneză, compact, pori fini frecvenţi.
Orizontul Ahp2 al acestor soluri, ca rezultat al dehumificării şi deteriorării structurii sub
influenţa maşinilor şi agregatelor agricole grele este foarte compact si se caracterizează cu însuşiri

183
fizice nefavorabile. Profilul humifer (orizonturile Ah+Bhw), iar uneori şi partea superioară a
orizontului BC este levigat de carbonaţi. Orizonturile Bhw1, Bhw2 se caracterizează cu nuanţă brun-
roşcată în culoarea lor – rezultat al procesului de alterare „in situ” (fiersialitizare) a mineralelor. Datele
privind însuşirile cernoziomurilor cambice (levigate) sunt prezentate în tabelele 4.73-4.78.

Figura 4.58. Fâşia de ierburi perene (raigras+ lucernă) pe care a au fost amplasate
până la semănat profilele poligonului nr. 62

184
 Figura 4.59. Cernoziomuri cambice (levigate) din Moldova Centrală, comuna Ivancea, raionul
Orhei (profilul 62)

Tabelul 4.73
Textura (X±s) cernoziomurilor cambice (levigate) arabile cu profil întreg de pe poligonul de
monitoring nr. 62

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
Ahp1 0-12 0,6±0,5 7,3±2,1 35,0±2,0 7,0±1,0 13,5±1,4 36,6±0,6 57,1±1,2
Ahp1 12-24 0,4±0,2 7,4±1,7 34,8±1,5 6,6±1,3 14,1±1,1 36,7±0,6 57,4±1,0
Ahp2 24-35 0,3±0,2 8,3±1,4 33,9±0,9 6,9±1,2 13,9±0,8 36,7±0,4 57,5±1,0
Ahk 35-50 0,4±0,2 8,1±1,8 33,8±1,9 7,0±1,1 13,8±1,3 36,9±1,0 57,7±1,0
Bhw1 50-74 0,3 9,0 33,6 6,3 14,2 36,6 57,1
Bhw2 74-96 0,3 9,9 32,9 6,1 14,3 36,5 56,9
BCk1 96-110 0,5 10,2 32,4 6,8 14,1 36,0 56,9
BCk2 110-150 0,7 10,7 31,9 7,7 12,5 36,5 56,7
Ck 180-200 0,7 11,1 31,7 7,7 12,4 36,4 56,5

Tabelul 4.74
Parametrii statistici medii (X±s) pe orizonturi genetice ai alcătuirii structurale pentru
cernoziomurile cambice arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 62
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabilitatea

adâncimea conţinutul (% g/g) structurii structurii
(cm) Suma Suma (cernere
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahp 0-12 26,2±8,0 7,3±0,9 66,5±7,4 33,5 bună mare
- 34,7±2,9 65,3±2,9 34,7
Ahp 12-24 46,5±1 2,0±0,4 51,5±7,5 48,5 mijlocie mare
0,7 31,3±1,2 68,7±1,2 31,3
Ahp 24-35 48,0±6, 1,2±0,4 50,8±7,4 49,2 mijlocie foarte mare
7 26,7±2,8 73,3±2,8 26,7
Ahk 35-50 17,7±4, 3,0±0,2 79,3±4,2 20,7 bună foarte mare
2 24,3±3,6 75,7±3,6 24,3

185
 Tabelul 4.75
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile cambice arabile
cu profil întreg de pe poligonul nr. 62

Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea, Densitatea Porozitatea Gradul de
adâncimea orizontului <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate g/cm3 aparentă, totală tasare
(cm) (cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 %v/v
Ahp1 0-12 24±2 36,6± 57,1± 6,2±0,1 7,4±0,1 2,62±0,01 1,11±0,05 57,6±1,9 -11
Ahp1 12-24 36,7± 57,4± 6,2±0,1 7,4±0,1 2,63±0,01 1,40±0,02 46,6±0,9 10
Ahp2 24-35 11±1 36,7± 57,5± 6,4±0,2 7,6±0,2 2,66±0,01 1,48±0,06 44,5±2,2 14
Ahk 35-50 15±2 36,9± 57,7± 6,6±0,3 7,9±0,2 2,68±0,01 1,43±0,06 46,5±2,2 11
Bhw1 50-74 24 37,6 58,1 6,3 7,5 2,69 1,53 43,1 17
Bhw2 74-96 22 37,5 57,9 6,2 7,1 2,70 1,55 42,6 18
BCk1 96-110 14 36,0 56,9 5,4 6,2 2,70 1,52 43,7 16
BCk2 110-150 40 36,0 56,7 5,0 6,2 2,71 1,50 44,6 14
Ck 180-200 - 35,4 56,5 4,7 6,1 2,72 1,51 44,5 14

Tabelul 4.76
Indicii statistici medii (X ± s) a însuşirilor chimice pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile cambice arabile
cu profil întreg de pe poligonul nr. 62
Orizontul şi pH CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile Aciditatea
adâncimea (H2O) total total (mg/100 g sol) hidrolitică
(cm) % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahp1 0-12 6,6±0,2 0 0,148±0,08 3,43±0,15 0,212±0,009 9,4±0,2 2,3±0,4 23±1 2,5±0,4
Ahp1 12-24 6,6±0,2 0 0,136±0,09 3,22±0,08 0,203±0,006 9,2±0,2 1,7±0,2 16±2 2,3±0,4
Ahp2 24-35 6,5±0,1 0 0,124±0,011 3,06±0,10 0,195±0,007 9,1±0,1 1,4±0,2 14±1 2,1±0,3
Ahk 35-50 6,6±0,1 0 0,102±0,011 2,86±0,09 0,187±0,005 8,9±0,1 1,2±0,2 13±1 1,7±0,2
186
Bhw1 50-74 7,1 0 - 2.28 - - - - 0,8
Bhw2 74-96 7,4 0 - 1.40 - - - - 0,5
BCk1 96-110 7,9 4,2 - 0.98 - - - - -
BCk2 110-150 8,1 15,7 - 0.68 - - - - -
Ck 180-200 8,2 13,0 - 0.38 - - - - -

187
 Tabelul 4.77
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor
schimbabili pentru cernoziomurile cambice arabile cu profil întreg de
pe poligonul nr. 62

Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma

(cm) me/100g sol
Ahp1 0-12 26,6±1,3 4,1±0,2 30,7±1,5
Ahp1 12-24 26,3±1,2 4,0±0,2 30,3±1,4
Ahp2 24-35 26,0±0,5 3,8±0,4 29,8±0,7
Ahk 35-50 26,1±0,8 3,2±0,2 29,4±0,7
Bhw1 50-74 25,3 3,1 28,4
Bhw2 74-96 25,4 3,0 28,4
BCk1 96-110 25,4 3,0 28,4
BCk2 110-150 24,1 2,3 26,4
Ck 180-200 19,9 2,1 22,0
Tabelul 4.78
Parametrii statistici medii ponderaţi a însuşirilor principale pe straturi standarde pentru
cernoziomurile cambice (levigate) arabile din zona călduroasă semiumedă a Moldovei
Centrale (comuna Ivancea, raionul Orhei)

Stratul Argilă Argilă CH D DA PT GT Hu- CaCO3 pH AH

standard <0,001 <0,001 mus,
(cm) mm mm %
(%) (%)
0-30 36,7 57,3 7,4 2,63 1,30 50,6 3 3,27 0 6,6 2,4
30-50 36,9 57,4 7,8 2,67 1,44 46,1 11 2,91 0 6,6 1,9
0-50 36,7 57,7 7,6 2,65 1,38 47,9 8 3,13 0 6,6 2,2
50-100 37,4 57,9 7,2 2,70 1,54 43,0 17 1,79 0 7,3 0,6
0-100 37,0 57,6 7,4 2,67 1,46 45,3 13 2,46 0 7,0 1,4

Notă: CH - coeficientul de higroscopicitate (% g/g); GT – gradul de tasare (% v/v); D –

densitatea (g/cm3); DA - densitatea aparentă echilibrată (g/cm3); PT- porozitatea totală (% v/v);
pH – unităţi; AH – aciditatea hidrolitică (me/ 100g sol).

Cernoziomurile cambice (levigate) cercetate sunt soluri de provenienţă poligenetică. În

majoritatea cazurilor aceste soluri în Moldova Centrală s-au format ca rezultat al combinării a mai
multor faze de pedogeneză: sub vegetaţia de pădure; sub influenţa factorului antropic istoric după
defrişarea pădurii; sub vegetaţia de stepă în perioade îndelungate de răgaz în utilizare la arabil a
terenurilor. Recent în profilele cernoziomurilor levigate cercetate faza de pedogeneză sub vegetaţia
de pădure se depistează prin următoarele caractere morfologice moştenite: culoarea brun - roşcată a
orizontului Bw2, structura prismatică-nuciformă şi compactarea puternică a orizonturilor Bw1 şi
Bw2, prezenţa în partea inferioară a profilelor de sol a găurilor fostelor rădăcini de copaci putrezite,
conţinutul comparativ redus de humus pe profil. Aşa dar, cernoziomurile levigate pe majoritatea
ariilor acestora din Moldova Centrală s-au format în rezultatul progradării solurilor de pădure sub

188
influenţa vegetaţiei naturale de stepă în perioadele cuceririi acestui teritoriu de către nomazi (în
condiţiile climatice recente ale Moldovei Centrale autorestabilirea vegetaţiei forestiere nu are loc).
Cernoziomurile cambice cercetate se caracterizează cu textură luto-argiloasă slab
diferenţiată pe profil, calitate mijlocie a alcătuirii structurale, tasare moderată a stratului arabil şi
postarabil, compactare puternică a orizonturilor Bhw1 şi Bhw2 (însuşire moştenită de la fostul
orizont iluvial al solurilor de pădure). Profilul humifer al cernoziomurilor cambice este
decarbonatat. Nuanţa brună a culorii solurilor cercetate se datorează procesului de fiersialitizare „in
situ” a părţii minerale a acestor soluri.
Conţinutul de humus în profilul cernoziomurilor cambice cercetate este comparativ mic şi
variază în limitele: 3,2-3,5% - în stratul arabil; 2,2-2,5% - în orizontul Bhw1; 1,0- 2,0% - în
orizontul Bhw2; 0,7-1,0% - în orizontul BCk1. Valorile raportului C:N sunt mijlocii - 8,9-9,4, ce
confirmă că intensitatea fluxurilor anuale de materie organică proaspătă în sol este mică. Din punct
de vedere a conţinutului de humus şi a valorilor raportului C:N cernoziomurile cambice din
Moldova Centrală se deosebesc esenţial de cele din Moldova de Nord care sunt mai humifere (3,5-
4,0%) şi cu valori ale raportului C:N mai mari (10-12).
Solurile cercetate sunt moderat asigurate cu forme mobile de P2O5 şi K20. Aciditatea
hidrolitică a acestor soluri este comparativ mică - 1,7-2,5 me, conţinutul şi compoziţia cationilor
schimbabili în complexul adsorbtiv al solurilor cercetate este tipică pentru cernoziomurile
Moldovei. Suma capacităţii de schimb pentru cationi variază de la 31 me în orizontul Ahp1 al
solurilor cercetate până la 22 me/100g sol în orizontul Ck. La general, cernoziomurile levigate
arabile se caracterizează cu însuşiri chimice şi fizico-chimice satisfăcătoare.
Factorii principali de degradare a acestor soluri sunt dehumificarea, destructurarea,
compactarea secundară a stratului arabil, micşorarea rezervelor de elemente nutritive în sol, excesul
periodic şi temporar de apă pluvială (în cazul solurilor cu textură fină). compactarea puternică a
stratului postarabil, adâncimea 25-35 cm se poate fi înlăturată prin lucrarea cu cizelul a acestui sol
la adâncimea 35-40 cm.

4.6. Cernoziomurile tipice şi stagnice din zona călduroasă semiumedă a Moldovei

Centrale
(Cerbari V., Leah Tamara)

În Moldova Centrală solurile zonale principale, formate sub vegetaţie de stepă la altitudini
200-290 m, sunt cernoziomurile tipice şi levigate. În cadrul arealelor de răspândire a acestor soluri

189
se depistează arii comparativ mici de soluri endemice numite de noi cernoziomuri stagnice (cca
3000 ha). Aceste soluri s-au format ca rezult al îmbinării procesului de solificare din cuaternar cu
procesele de acumulare a depozitelor argiloase si organogene din pliocenul târziu (Чербарь, 2007).
Conform cercetărilor geologice, la sfârşitul pliocenului pe teritoriul din Centrul şi Sudul
Moldovei se stabileşte regimul continental de climă, se formează câmpia aluvială, depozitele
sedimentare ale căreia s-au păstrat actualmente numai pe cele mai înalte suprafeţe altimetrice de
relief (Покатилов, 1983; Билинкис, 2004 ).
Formarea reliefului contemporan s-a efectuat pe baza câmpiei aluvial-lacustre din Pliocen care
a servit drept suprafaţa iniţială. În Moldova câmpia aluvial-deltică a Pliocenului mijlociu a substituit
depozitele marine ale Sarmaţianului mijlociu. Compoziţia depozitelor indică la un relief slab
fragmentat. Fauna ce a fost depistată în Pliocenul mijlociu (mastodonţi, rinoceri ş.a.) ne vorbeşte în
favoarea unui landşaft de tip savană şi a unei clime calde intercalate de faze cu umiditate înaltă
(Билинкис, 2004). Morfogeneza la etapa dintre Pliocenul mijlociu şi Pleistocen se caracterizează
prin schimbări periodice ale ciclurilor climatice calde şi reci. Totodată se iniţiază formarea deltei
unui fluviu mare cu debit puternic şi luncă largă asociat de lacuri şi stariţe.
Sedimentele suprafeţei de nivelare reprezintă în special depozite psamito-argiloase alterate
ale lacurilor şi lagunelor cu nivel scăzut de apă. În componenţa argilelor predomină preponderent
montmorillonitul. Marea majoritate a rocilor argiloase sunt compacte şi au compoziţia clorito-
montmorillonito-hidromicacee (Геоморфология Молдавии, 1978).
În Pliocenul târziu şi Eopleistocen se remarcă ridicarea treptată a teritoriului, împărţirea
fluviului inic în două cursuri mari. În Pleistocen mişcările tectonice se amplifică, se formează
munţii cu altitudini mici ale Codrilor, ia naştere reţeaua hidrografică contemporană (Билинкис,
2004). În acelaşi timp se petrece formarea Podişului Nistrean, ramificaţiile căruia constituie
cumpene de apă, pe suprafeţele cărora au fost amplasate profilele solurilor studiate.
În baza celor expuse se poate afirma că cercetările geologice confirmă provenienţa aluvială
– lacustrică a argilei pe care sau format cernoziomurile stagnice pe culmele intrafluviale locale din
Centrul Moldovei. Partea inferioară a profilelor de sol, formată pe argile, este temporar saturată de
apă pluvială stagnată şi prezintă manifestări a proceselor de gleizare. Proprietăţile stagnice
corelează cu condiţia acvatică de „episaturaţie” definită ca saturaţia solului în apă în unul sau mai
multe straturi (orizonturi) în primii 200 cm de la suprafaţa solului mineral. Zona de saturaţie este
formată de apa suspendată de un strat relativ impermeabil.
Orizonturile cu proprietăţi stagnogleice se notează cu simbolul „g” atunci culorile de
reducere-oxidare ocupă până la 50% din suprafaţa orizontului gleizat şi cu G când culorile de
reducere – oxidare ocupă peste 50% din suprafaţa acestui orizont.

190
 În teren în majoritatea cazurilor ariile cernoziomurilor stagnice argiloase sunt învecinate cu
ariile cernoziomurilor tipice sau levigate zonale cu textură mai grosieră – lutoasă, luto-nisipoasă,
luto-argiloasă. Textura acestor cernoziomuri se deosebeşte de textura cernoziomurilor formate pe
depozite loessoide pure printr-un procent înalt de nisip, ca rezultat al îmbinării procesului subaeral
global de acumulare a depozitelor loessoide cu procesul local de deflaţie a depozitelor aluviale ale
pliocenului, răspândite pe alocuri pe culmi mai înalte.

4.6.1. Poligonul de monitoring nr. 12 – cernoziomuri tipice luto-argiloase prăfoase–nisipoase

arabile
Destinaţia poligonului – efectuarea observaţiilor periodice asupra modificărilor în starea
de calitate a cernoziomurilor tipice arabile luto-argiloase prăfoase–nisipoase sub influenţa
agrotehnicii zonale şi pentru compararea însuşirilor acestor soluri cu însuşirile cernoziomurilor
stagnice argiloase cu care formează complexe de soluri.
Poligonul este situat pe teritoriul comunei Târşiţei, raionul Teleneşti, pe suprafaţa
cvasiorizontală a unei culmi largi formată în pliocenul târziu. Altitudinea absolută – 275 m,
coordonatele profilului principal de sol: latitudinea - 47° 42,452´; longitudinea –28° 36,472´ (fig.
4. 60 şi 4. 61). Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – 07.06.2007. Rocile de
suprafaţă sunt alcătuite din derivatele depozitelor loessoide cu depozitele aluviale din pliocen.
Poligonul este amplasat în Zona climatică a Moldovei Centrale călduroasă semiumedă.
Perioada solară -290-300 zile cu soare. Durata insolaţiei - 2100-2150 ore. Temperatura medie
anuală, C - 8.5-9. Suma de t>10 - 3000-3150. Suma anuală de precipitaţii – 550-600 mm.
Evaporabilitatea potenţială – 800-820 mm. Coeficientul hidrotermic după Ivanov-Vâsoţkii -
0,70-0,80. Durata perioadei de vegetaţie – 167-176 zile. Terenul este utilizat în agricultură sub
culturi de câmp.
Factorii naturali de degradare a solurilor – deflaţia nisipului de pe partea mai înaltă a culmii
cu soluri nisipoase, ce conduce la majorarea conţinutului de nisip în stratul arabil a solului cercetat.
Factorii antropici de degradare a solurilor – dehumificarea, destructurarea şi compactarea secundară
a stratului postarabil al solurilor ca rezultat al exploatării agricole neraţionale.
Cernoziomul tipic arabil cercetat se caracterizează cu profil de tipul: Ahp – Ah – Bh1 –
Bhk2 – BCk1 – BCk2 – Ck (fig. 4.62). Adâncimea profilului: 200 cm. Efervescenţa – de la 67 cm.
Carbonaţii sub formă de pseudomicelii - de la 90 cm şi bieloglască – de la 110 cm până la 150 cm.

191
 Figura 4.60. Schema amplasării poligoanelor–cheie. *11, 12, 14 – locul amplasării
poligoanelor de monitoring pentru cercetarea cernoziomurilor tipice (12) şi stagnice (11, 14)
arabile
Pe profil s-au evidenţiat următoarele orizonturi genetice.
Ahp (0-30 cm) – stratul arat, orizontul de acumulare activă a humusului, culoarea cenuşie
închisă cu nuanţă brună, luto-argilos cu conţinut de nisip, structura glomerular-bulgăroasă, afânat 0-
10 cm, compact 10-30 cm, poros, foarte multe rădăcini şi rămăşiţe organice, trecerea în orizontul
următor clară.
Ah (30-45 cm) – continuarea orizontului de acumulare a humusului, cenuşiu închis cu nuanţă
brună, structura glomerulară-grăunţoasă, luto-argilos cu un oricare conţinut de nisip, poros,
compact, multe rădăcini, coprolite, locaşuri de larve, trecerea în orizontul următor treptată.
Bh1 (45-67 cm) – primul orizont de tranziţie, continuarea profilului humifer, cenuşiu închis
cu nuanţă brună evidentă, luto-argilos cu conţinut de nisip, structură glomerulară, poros fin,
compact, conţine rădăcini, coprolite, locaşuri de larve, trecerea în orizontul următor treptată.

192
 Figura 4.61. Locul amplasării profilului principal pe poligonul nr. 12

Figura 4.62. Cernoziom tipic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-
argilos nisipos - prăfos, arabil (profilul 12)
Bhk2 (67-90 cm) – al doilea orizontul de tranziţie, continuarea profilului humifer, culoarea
brună, luto-argilos cu conţinut de nisip, structura glomerulară slab dezvoltată, rar rădăcini subţiri,
începutul efervescenţei de la 69cm fără carbonaţi vizibili, trecerea în orizontul următor treptată.

193
 BCk1 (90-110 cm) – materialul parental slab humifer, luto-argilos cu conţinut de nisip,
carbonaţii sunt în formă de pseudomicelii, culoarea galbenă cu nuanţă brună, nestructurat.
BCk1 (110-150 cm) – materialul parental foarte slab humifer, luto-argilos cu un oricare
conţinut de nisip, orizontul de iluviere a carbonaţilor prezentaţi în formă de pseudomicelii şi
bieloglască, culoarea galbenă, nestructurat.
Ck (>150 cm) – materialul parental nehumifer de culoare galbenă, nestructurat, poros, pori
fini, carbonaţi sub formă de pseudomicelii.
Datele privind însuşirile cernoziomurilor tipice sunt prezentate în tabelele 4.79 – 4.83.
Tabelul 4.79
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a texturii pentru cernoziomurile
tipice arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 12

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
(cm)
Ahp 0-31 1,8±0,7 19,7±1,8 25,8±1,4 7,5±1,2 12,2±1,5 33,0±1,5 52,7±1,8
Ah 31-47 2,5±0,7 18,3±1,7 24,5±1,3 7,9±1,4 12,0±1,8 34,8±1,4 54,7±1,1
Bh1 47-69 2,2±0,5 18,8±1,8 24,6±2,3 7,6±1,7 11,2±0,5 35,6±1,0 54,4±1,0
Bhk2 69-90 2,2±0,4 19,2±1,9 23,5±2,3 7,7±1,8 11,7±1,2 35,7±1,0 55,1±1,0
BCk1 90-110 3,1±0,9 21,1±2,7 20,8±1,8 8,1±1,0 11,2±1,2 35,7±1,4 55,0±1,2
BCk2 130-150 3,5±1,1 22,0±3,2 18,9±2,0 7,1±1,4 12,3±1,5 36,2±1,6 55,6±1,4
Ck 150-200 2,6 28,1 15,3 6,7 11,8 35,5 54,0

Tabelul 4.80
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a alcătuirii structurale pentru
cernoziomurile tipice arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 12
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrosta-

adâncimea conţinutul (% g/g) structurii bilitatea
(cm) Suma Suma (cernere structurii
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahp 15,2±9,4 14,4±4,7 70,4±5,6 29,6±5,9 bună mijlocie
0-10 - 49,9±7.9 50,1±7.9 49,9±7.9
Ahp 61,5±7,1 2,3±1,6 36,3±6,4 63,8±6,4 nesatisfă- mijlocie
10-30 - 41,9±12.1 54,5±18,0 41,9±12.1 cătoare
Ah 27,4±6,1 2,0±0,2 70,6±5,9 29,4±5,9 bună mare
30-45 - 40,5±8.1 59,5±8,1 40,5±8.1

194
 Tabelul 4.81
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile tipice arabile de pe poligonul de
monitoring nr. 12
Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul de
adâncimea orizontului <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală tasare
(cm) (cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahp 0-10 33,0±1,5 52,7±1,8 4,8± 0,2 7,3± 0,6 2,62±0,01 1,21±0,04 53,7±1,4 -5±3
Ahp 10-31 31±1 33,0±1,5 52,7±1,8 4,8± 0,2 7,3± 0,6 2,62±0,01 1,40± 0,03 46,6±1,0 9±2
Ah 31-47 15±3 34,8±1,4 54,7±1,1 4,8± 0,2 7,2± 0,7 2,62±0,1 1,39±0,04 47,0±1,5 9 ±3
Bh1 47-69 23±2 35,6±1,0 54,4±1,0 4,8± 0,2 7,0± 0,8 2,64±0,01 1,43±0,03 45,8±1,1 11±2
Bhk2 69-90 21±2 35,7±1,0 55,1±1,0 4,5± 0,5 6,6± 0,5 2,67±0,02 1,45±0,02 45,6±0,9 12±2
BCk1 90-110 20±4 35,7±1,4 55,0±1,2 4,0± 0,6 6,3± 0,4 2,70±0,01 1,48±0,02 45,1±0,7 13±1
BCk2 110-150 40 36,2±1,6 55,6±1,4 4,0± 0,2 6,2± 0,6 2,71±0,01 1,47±0,01 45,9±0,5 11±1
Ck 150-200 - 35,5 54,0 3,9 7,2 2,73 1,46 46,5 10

Tabelul 4.82
Indicii însuşirilor chimice şi fizico-chimice (X ± s) pe orizonturi genetice cernoziomurile tipice arabile de pe poligonul de monitoring nr. 12

Orizontul şi pH CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile (mg/100 Aciditatea

adâncimea (H2O) total total g sol) hidrolitică
(cm) % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahp 0-31 6,9±0,2 0 0,108±0,011 3,48±0,22 0,200±0,020 10,2±1,2 1,6±0,5 24±3 2,3±0,4
Ah 31-47 7,0±0,1 0 0,081±0,009 3,03±0,35 0,181±0,002 9,7±1,1 0,9±0,3 16±2 1,8±0,4
Bh1 47-69 7,1±0,1 0 - 2,22±0,14 - - - - 1,2±0,3
Bhk2 69-90 7,5±0,1 3,7±3,5 - 1,41±0,12 - - - - -
BCk1 90-110 7,9±0,2 11,0±4,1 - 0,86±0,10 - - - - -
BCk2 130-150 8,1±0,2 13,7±1,5 - 0,66±0,11 - - - - -
Ck 180-200 8,4 8,2 - 0,62 - - - - -

195
 Tabelul 4.83
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor
schimbabili pentru cernoziomurile tipice arabile de pe poligonul de monitoring nr.12

Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma

(cm) me/100g sol
Ahp 0-31 24,4±0,6 3,1±0,6 27,5±1,1
Ah 31-47 24,1±0,5 3,0±0,4 27,1±0,6
Bh1 47-69 23,6±1,3 3,1±0,4 26,7±1,3
Bhk2 69-90 22,9±1,1 3,2±0,5 26,1±1,0
BCk1 90-110 20,2±2,0 3,7±0,5 23,9±2,6
BCk2 130-150 19,6±2,1 3,8±0,5 23,4±2,6
Ck 180-200 19,8 4,0 23,8

4.6.2. Poligonul de monitoring nr. 11 – cernoziomuri stagnice arabile formate pe depozite

pliocene argiloase de provenienţă aluvial – lacustrică
Destinaţia poligonului – efectuarea observaţiilor periodice asupra modificărilor în starea
de calitate a cernoziomurilor stagnice arabile argiloase sub influenţa agrotehnicii zonale existente.
Poligonul este situat pe teritoriul comunei Târşiţei, raionul Teleneşti, pe suprafaţa
cvasiorizontală a unei culmi largi interfluviale dintre râul Dobruşa şi Segala (fig. 4.60 şi 4.63).
Altitudinea – 288 m, coordonatele profilului principal de sol: latitudinea - 47° 42,040´;
longitudinea – 28° 36,458´. Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – 07.06.2007.
Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite pliocene argiloase de provenienţă aluvial – lacustrică.
Condiţiile climatice sunt analogice celor pentru poligonul nr.11. Valorificarea agricolă -
teren arabil utilizat sub culturi de câmp, recent sub porumb.
Factorii naturali de degradare a solurilor – deflaţia din partea mai înaltă a culmii cu soluri
nisipoase, ce conduce la majorarea conţinutului de nisip în stratul arabil a solului cercetat. Factorii
antropici de degradare a solurilor – dehumificarea, destructurarea şi compactarea secundară a
stratului arabil şi postarabil al solurilor ca rezultat al exploatării agricole neraţionale.
Descrierea morfologică a profilului principal. Pe profil s-au evidenţiat următoarele
orizonturi genetice: Ahp–Ah– Bh–Bhgk–Gk–Cgk1–Cgk2 (fig. 4.64). Adâncimea profilului – 200
cm. Efervescenţa – de la 30 cm. Carbonaţii sub formă de bieloglască – de la 75 cm până la 160 cm.
Gleizarea puternică începe de la 75 cm, extrem de puternică - de la 95 cm.
Ahp (0-30 cm) – stratul arabil, negru, argilos, reavăn 0-10 cm şi jilav 10-30 cm, structura
glomerular-bulgăroasă, bulgări mijlocii şi mari, slab compact, foarte poros, slab fisurat, foarte multe
resturi vegetale, trecerea în următorul orizont clară.
Ah (30-50 cm) – continuarea orizontului de acumulare a humusului, negru, umed, argilos,
glomerular-grăunţos, structura bine dezvoltată, feţele agregatelor în stare umedă se caracterizează
cu luciu caracteristic antracitului, compact, poros, pori mici şi fini, găuri de insecte, rădăcini subţiri
frecvente, trecere clară.
196
 ABh (50-75 cm) – continuarea profilului humifer, negru cu nuanţă slabă brună, argilos,
glomerular, agregate mijlocii, feţele agregatelor în stare umedă se caracterizează cu luciu
caracteristic antracitului, compact, poros, pori mici şi fini, găuri de insecte, rădăcini subţiri
frecvente, trecere treptată.

Figura 4.63. Locul amplasării profilelor de sol pe poligonul nr. 11 –

cernoziomuri stagnice arabile

Figura 4.64. Profilul nr. 11. Cernoziom stagnic humifer cu profil humifer puternic profund
semicarbonatic gleic la adâncimea 75-110 cm argilos, arabil
(comuna Târşiţei, raionul Teleneşti)

197
 Bhgk (75-95 cm) – orizont puternic gleizat cu limbi humifere negre pe fostele fisuri, suriu-
albăstriu cu pete brune de Fe2O3 şi dungi negre de humus, umed, nestructurat, compact, pori rari,
acumulări de carbonaţi sub formă de bieloglască, rădăcini subţiri rare, trecere treptată.
Gk (95-110 cm) – orizontul gleic de la baza orizontului bioacumulativ, suriu-albăstriu cu
pete brun-galbene, umed, acumulări de carbonaţi sub formă de acumulări albi de bieloglască, rar
pete negre humifere, practic slitizat, pori fini foarte rari, trecere clară.
Cgk1 (130-175 cm) – argilă brun – verzuie – gălbuie puternic gleizată cu pete brune de
Fe2O3 şi acumulări albi de bieloglască, slitizat, pori fini rari.
Cgk2 (175-200 cm) – argilă brun – gălbuie – verzuie puternic gleizată cu pete brune de
Fe2O3, slitizată, pori fini rari, se deosebeşte de orizontul precedent prin lipsa neoformaţiunilor de
bieloglască.
Datele privind însuşirile cernoziomurilor stagnice studiate sunt prezentate în tabelele 4.84-4.88.
Tabelul 4.84
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a texturii pentru cernoziomurile
stagnice arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 11

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
Ahp 0-30 0,3±0,1 7,0±0,6 15,4±2,1 6,9±1,7 18,5±2,5 51,9±2,9 77,3±2,4
Ahk 30-52 0,2±0,1 6,5±0,7 14,2±2,7 7,2±0,8 20,0±3,0 51,9±2,8 79,1±2,8
ABh 52-74 0,2±0,1 5,9±0,7 13,8±3,0 7,7±1,2 19,5±3,5 52,9±2,9 80,1±3,5
Bhgk 74-96 0,5±0,2 5,6±0,5 13,2±3,2 7,4±0,8 19,5±3,2 53,8±2,5 80,7±3,5
Gk 96-106 0,6±0,3 5,5±0,7 12,2±2,8 7,8±1,8 18,0±2,4 55,9±2,3 81,7±3,1
Cg k 106-160 0,1 4,2 16,7 9,9 12,3 56,8 79,0
Cg k 160-200 0,1 4,2 16,7 9,9 12,3 56,8 79,0

Tabelul 4.85
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a alcătuirii structurale pentru
cernoziomurile stagnice arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 11
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)
Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabi-
adâncimea conţinutul (% g/g) structurii litatea
(cm) >10 < 0,25 Suma Suma (cernere structurală
10 – 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahp 0-10 6,3±2,2 8,4±3,0 82,8±5,6 17,1±5,4
- 31,7±6,8 68,3±6,8 31,7±6,8 foarte bună mare
Ahp 10-30 64,7±5,0 0,6±0,3 34,7±4,8 65,3±4,8 nesatisfăcă foarte mare
- 28,3±1,7 71,7±1,7 28,3±1,7 -toare
Ahk 30-48 54,9±5,4 0,4±0,2 44,8±5,2 55,2±5,2 mijlocie foarte mare
- 21,1±4,4 78,9±4,4 21,1±1,4

198
 Tabelul 4.86
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile stagnice arabile de pe poligonul nr. 11

Orizontul Grosimea Fracţiunile, %g/g Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul de
genetic şi orizontului <0,001 mm <0,01 mm higroscopică higroscopicitate aparentă totală, tasare,
adâncimea, cm (cm) % v/v % v/v
% g/g g/cm3
Ahp 0-10 51,9±2,9 77,3±2,4 7,8± 0,5 11,9± 0,5 2,63± 0,01 1,14±0.03 56,7±1,7 -4
Ahp 10-30 30±1 51,9±2,9 77,3±2,4 7,8± 0,5 11,9± 0,5 2,63± 0,01 1,28±0.03 51,3±0,9 6
Ahk 30-52 22±3 51,9±2,8 79,1±2,8 7,7± 0,6 12,1± 0,6 2,66± 0,01 1,36± 0,05 48,6± 1,1 12
ABh 52-74 22±2 52,9±2,9 80,1±3,5 7,3± 0,6 11,3± 1,0 2,68± 0,02 1,47± 0,05 45,2± 0,8 18
Bhgk 74-96 22±3 53,8±2,5 80,7±3,5 6,7± 0,9 10,4± 1,8 2,71± 0,01 1,53± 0,05 43,6± 1,1 21
Gk 96-106 20±6 55,9±2,3 81,7±3,1 6,0± 1,0 9,8± 1,5 2,72± 0,01 1,61± 0,06 41,0± 1,3 26
Cg k 106-150 - 56,8 79,0 6,2 10,1 2,73 1,54 43,6 21
Cg k 150-200 - 56,8 79,0 6,2 10,4 2,75 1,56 43,3 21

Tabelul 4.87
Indicii statistici medii (X±s) a însuşirilor chimice pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile stagnice arabile de pe poligonul – cheie nr. 11

Orizontul P2 O5 N Forme mobile, Aciditatea

CaCO3
genetic şi pH total Humus total C:N g/100 g sol hidrolitică
adâncimea, cm % g/g P2 O5 K2 O me/100g sol
Ahp 0-30 7,0±0,2 0 0,107±0,011 4,56±0,27 0,265±0,032 10,0±0,9 2,0±0,8 38±5 1,0±0,1
Ahk 30-52 7,5±0,2 4,7±1,9 0,092±0,009 3,78±0,65 0,202±0,028 10,8±0,6 0,9±0,3 22±1 -
ABh 52-74 7,8±0,2 7,6±2,8 - 2,94±0,47 - - - - -
Bhgk 74-96 8,0±0,2 13,5±2,1 - 1,67±0,43 - - - - -
Gk 96-106 8,2±0,2 22,0±3,1 0,76±0,10 - - - - -
Cg k 106-150 8,0 7,4 - 0,33 - - - - -
Cg k 150-200 8,0 6,2 - 0,22 - - - - -

199
 Tabelul 4.88
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor de schimb
pentru cernoziomurile stagnice cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr.11

Orizontul şi Ca++ Mg++ Suma

adâncimea (cm) me/100g sol
Ahp 0-30 38,6±1,3 4,6±0,5 43,2±1,4
Ahk 30-52 35,6±2,4 5,0 ±0,6 40,6±1,9
ABh 52-74 32,1±2,5 5,5±0,5 37,6±1,3
Bhgk 74-96 25,4±2,8 6,0±0,6 31,4±3,4
Gk 96-106 22,7±2,9 6,6±0,8 29,3±3,2
Cg k 106-150 18,0 6,0 24,0
Cg k 150-200 14,2 6,5 20,7

4.6.3. Poligonul de monitoring nr. 14 – cernoziomuri stagnice arabile formate pe depozite

pliocene argiloase de provenienţă aluvial – lacustrică
Destinaţia poligonului – efectuarea observaţiilor periodice asupra modificărilor în starea
de calitate a cernoziomurilor stagnice arabile argiloase sub influenţa agrotehnicii zonale.
Poligonul este situat pe teritoriul comunei Chiştelniţa, raionul Teleneşti, pe suprafaţa
cvasiorizontală a culmei interfluviale dintre râul Segala şi râul Cogâlnic (fig. 4.60 şi 4.65).
Altitudinea absolută – 262 m, coordonatele profilului principal de sol: latitudinea - 47° 32,838l´;
longitudinea –28° 39,094´. Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – 10.06.2007.
Raionul geografic – periferia Înălţimii Prenistrului. Condiţiile climatice sunt analogice celor
pentru poligonul nr. 11. Terenul este utilizat în asolamentul cu culturi de câmp, recent este folosit
sub grâu. Factorii antropici de degradare a solurilor – dehumificarea, destructurarea şi compactarea
secundară a stratului arabil şi postarabil al solurilor ca rezultat al exploatării agricole.
Descrierea morfologică a profilului principal. Pe profil s-au evidenţiat următoarele
orizonturi genetice: Ahp – Ah – ABh – Bhgk – Gk – Cgk – CRgk (fig. 4.66).
Adâncimea profilului: 200 cm. Efervescenţa – de la 56 cm. Carbonaţii sub formă de
bieloglască – de la 90 cm până la 160 cm. Gleizarea puternică se evidenţiază de la 80-90 cm.
Ahp (0-33 cm) – stratul arabil, negru, argilos, uscat, argilos, 0-10 cm cu structură
glomerulară bine dezvoltată, agregate mici (<3 mm), afânat, foarte poros, 10-33 cm – structură în
blocuri cu fisuri mari între blocuri, foarte multe resturi vegetale, trecerea în următorul orizont clară.
Ah (33-61 cm) –orizontul humifer, negru, feţele agregatelor în stare umedă se caracterizează
cu luciu caracteristic antracitului, reavăn, argilos, glomerular-grăunţos, structura bine dezvoltată,
compact, poros, pori mici şi fini, fisurat, găuri de insecte, rădăcini subţiri frecvente, trecere treptată.
ABh (61-80 cm) – continuarea profilului humifer, negru cu nuanţă brună, jilav, argilos,
glomerular, agregate mijlocii, compact, poros, pori mici şi fini, fisuri mijlocii, găuri de insecte,
rădăcini subţiri rare, trecere clară.

200
Figura 4.65. Locul amplasării profilului principal pe poligonul nr. 14

201
 Structura în blocuri a stratului arabil al cernoziomului stagnic, formată ca rezultat al
uscării solului

Figura 4.66. Cernoziom stagnic humifer cu profil humifer puternic profund semicarbonatic
puternic gleizat la adâncimea 90-105 cm, gleic la adâncimea 105-120 cm argilos, arabil
(profilul nr. 14 )

Bhgk (80-105 cm) – orizont puternic gleizat cu limbi humifere negre pe fostele fisuri, suriu
cu dungi negre, jilav, nestructurat, compact, pori rari, rădăcini subţiri rare, trecere treptată.
Gk (105-140 cm) – orizontul gleic de la baza orizontului bioacumulativ, suriu-albăstriu,
umed, acumulări de carbonaţi sub formă de acumulări albi de bieloglască, rar pete negre humifere,
practic slitizat, pori fini foarte rari, trecere clară.
Cgk (120-150 cm) – argilă verzuie-gălbuie puternic gleizată cu pete brune de Fe 2O3,
slitizată, rar pori fini.
CRgk (150-170 cm) – depozite eluviale ale rocilor calcaroase, alb-suriu cu fragmente mici
de calcar, lutos, slab compact, nestructurat, poros, pori mijlocii şi mici.
Datele privind însuşirile cernoziomurilor stagnice studiate sunt prezentate în tabelele 4.89-4.93.
Tabelul 4.89
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a texturii pentru cernoziomurilor
stagnice arabile cu profil întreg de pe poligonul nr. 14
Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)
adâncimea
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
Ahp 0-34 - 6,9±0,6 25,2 ±1,7 7,5±1,7 15,3±1,3 45,1±1,8 67,9±2,2

202
Ah 34-56 - 6,8±1,7 24,1±1,2 7,1±1,4 16,0±2,1 46,0±2,4 69,1±1,4
ABh 56-77 - 6,6±1,1 24,3±0,7 7,4±±1,9 15,2±1,8 46,5±1,4 69,1±1,1
Bhgk 77-99 - 6,5±1,0 24,2±1,0 7,4±1,8 16,0±2,0 45,9±2,4 69,3±1,3
Gk 99-127 - 6,7±1,0 24,3±0,8 6, 1±1,4 17,0±2,3 45,9±1,9 69,0±1,0
Cgk 127-180 0 7,5 23,4 8,1 13,0 48,0 69,1
CRgk180-200 0 9,1 60,1 8,0 2,2 20,6 30,8

Tabelul 4.90
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a alcătuirii structurale pentru
cernoziomurile stagnice arabile cu profil întreg de pe poligonul nr. 14
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabilitatea

adâncimea conţinutul (% g/g) structurii structurii
(cm) Suma Suma (cernere
>10 < 0,25 10 – 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahp 0-10 19,9±8,6 9,0±2,2 64,9±15,3 28,9±6,8 bună foarte mare
- 25,0±5,5 75,0 25,0±5,5
75,8±8,9 0,3±0,2 23,9±8,7 76,1±8,7 nesatisfăcă- foarte mare
Ahp 10-34
- 23,2±4,9 46,8±4,9 23,2±4,9 toare
Ah 34-56 39,3±17, 1,4±1,2 59,4±16,8 40,7±16,8 mijlocie foarte mare
7 18,2±3,3 81,8±3,3 18,2±3,3
-

203
 Tabelul 4.91
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a însuşirilor fizice pentru cernoziomurile stagnice arabile de pe poligonul
nr. 14

Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozi- Gradul
adâncimea orizontului <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate aparentă tatea de tasare
(cm) (cm) mm <0,01 mm totală
% g/g g/cm3 % v/v
Ahp 0-10 45,1±1,8 67,9±2,2 7,7± 0,2 10,2± 0,4 2,63±0,01 1,14±0,04 56,6±1,7 -6±3
34±1
Ahp 10-34 45,1±1,8 67,9±2,2 7,7± 0,2 10,2± 0,4 2,63±0,01 1,36±0,02 48,2±0,9 10±2
Ah 34-56 22±5 46,0±2,4 69,1±1,4 7,5± 0,2 10,0± 0,6 2,65±0,01 1,39±0,02 47,5±0,8 11±1
ABh 56-77 21±2 46,5±1,4 69,1±1,1 7,2± 0,3 9,9± 0,7 2,68±0,02 1,43±003 46,5±0,9 13±1
Bhgk 77-99 22±2 45,9±2,4 69,3±1,3 6,8± 0,7 9,3± 0,6 2,70±0,02 1,49±0,03 44,8±1,0 16±2
Gk 99-127 28±6 45,9±1,9 69,0±1,0 6,4± 0,8 8,8± 0,9 2,72±0,02 1,60±0,01 41,0±0,7 23±2
Cgk 127-180 - 48,0 69,1 3,8 8,6 2,72 1,56 42,6 20
CRgk 180-200 - 20,6 30,8 2,9 4,3 2,74 1,42 48,2 1

Tabelul 4. 92
Indicii statistici medii (X ± s) ai însuşirilor chimice pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile stagnice cercetate pe poligonul nr.
14

Orizontul şi pH CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile Aciditatea

adâncimea (H2O) total total (mg/100 g sol) hidrolitică
(cm) % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahp 0-10 7,0±0,2 0 0,116±0,011 4,53±0,25 0,224±0,012 11,7±0,3 2,5±0,5 39±2 2,2±0,4
Ahp 10-34 7,1±0,3 0 0,102±0,009 3,91±0,32 0,177±0,011 12,8±0,6 0,9±0,5 24±4 1,6±0,4
Ah 34-56 7,5±0,2 5,6±3,1 - 2,90±0,22 - - - - -
ABh 56-77 7,8±0,1 16,6±4,4 - 1,63±0,33 - - - - -
Bhgk 77-99 8,1±0,1 22,6±4,5 - 0,69±0,24 - - - - -
Gk 99-127 8,2 18,0 - 0,17 - - - - -
Cgk 127-180 8,1 26,5 - 0,15 - - - - -
 Tabelul 4.93
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor de schimb
ai cernoziomurilor stagnice cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr.14
Orizontul şi Ca++ Mg++ Suma
adâncimea me/100g sol
(cm)
Ahp 0-10 34,7±3,6 7,1±1,0 41,8±3,8
Ahp 10-34 33,7±3,4 7,2±0,7 40,9±3,8
Ah 34-56 30,5±3,0 7,4±0,5 37,9±3,4
ABh 56-77 26,9±4,2 7,5±0,4 34,4±3,8
Bhgk 77-99 23,4±4,4 7,8±0,3 31,2±4,2
Gk 99-127 19,2 8,1 27,3
Cgk 127-180 16,3 4,2 20,5

4.6.4. Caracteristica comparativă a însuşirilor cernoziomurilor tipice şi stagnice, amplasate pe

suprafeţele cvaziorizontale a culmelor largi în intervalul de altitudini absolute 250-300 m

Pedogeneza cernoziomurilor de pe suprafeţele cvaziorizontale primare de denudaţie ale

culmelor largi este determinată de particularităţile texturii rocilor parentale. Rezultatele determinării
compoziţiei granulometrice pentru cernoziomurile tipice (tab. 4.79) confirmă că aceste soluri, fiind
luto-argiloase cu conţinut de argilă fizică 50-53% şi argilă 34-35%, totodată conţin până la 20% de
nisip fin acumulat în rezultatul deflaţiei depozitelor aluviale din pliocen. Conţinutul înalt de nisip fin, în
condiţiile recente de destructurare a stratului arabil al cernoziomurilor tipice, asigură pentru solurile
luto-argiloase prăfoase-nisipoase însuşiri fizico-mecanice mai favorabile, ce dă posibilitate de a lucra
mai uşor aceste soluri şi de a crea un pat germinativ favorabil pentru culturile agricole în orice an.
Complet altă situaţie se observă pentru cernoziomurile stagnice argiloase (Чербарь, 2007).
Conţinutul de argilă fizică în aceste soluri variază de la 70% până la 80%, iar de argilă – de la 48%
până la 57%. Un asemenea conţinut de argilă în materialul parental este un fenomen deosebit şi poate
să se formeze numai în cazul alterării subacvatice a rocilor în condiţii de climă călduroasă.
Din punct de vedere a texturii, cernoziomurile stagnice din Moldova Centrală, formate pe
depozite pliocene argiloase, sunt un obiect foarte dificultos în ce priveşte utilizarea la arabil. Însă,
posedând de o structură favorabilă, aceste soluri se caracterizează cu fertilitate înaltă. Este necesar de
menţionat o însuşire a argilei pliocene, observată în teren în procesul studiului pedologic. Fiind scoasă
în stare umedă la suprafaţa terestră, sub acţiunea razelor solare bolovanii de argilă se acopereau cu o
reţea deasă de crăpături şi se sfărâmau în agregate mici. Această însuşire a argilei pliocene de a se
fărâmiţa în condiţii contraste de temperatură şi umectare conduce (în anii cu regim hidrotermic
normal) la formarea spre primăvară (în solurile arate toamna) a unui strat arabil afânat cu o structură
glomerulară agronomic valoroasă.
 Cernoziomurile stagnice argiloase cu conţinut înalt de argilă fină în anii cu toamnă umedă se
ară comparativ uşor. În rezultatul îngheţului şi dezgheţului stratul arabil se structurează, ce dă
posibilitate de a acumula rezerve mari de apă în sol şi a crea un pat germinativ favorabil pentru
culturile de primăvară (astfel de situaţie s-a observat în toamna anului 2005). Totodată aceste soluri
devin rezistente la secetele de primăvară, frecvente în Moldova.
În anii cu sfârşit de vară şi toamnă secetoasă (toamna anului 2006), din cauza structurii în
blocuri, cernoziomurile stagnice argiloase se lucrează foarte greu, arătura pe aceste soluri devine
extrem de bulgăroasă, crearea unui pat germinativ favorabil este imposibilă atât pentru culturile de
toamnă, cât şi pentru cele de primăvară. În anii cu precipitaţii abundente, din cauza capacităţii de câmp
pentru apă mari, aceste soluri se usucă greu şi ating încet starea de maturitate fizică. Ca rezultat ritmul
lucrărilor agricole se dereglează cu urmări nefavorabile pentru recoltele culturilor.
În literatură (Крупеников, 1990) deseori se indică că solurile cu conţinut ridicat de argilă sunt
soluri vertice. Cazul studiat demonstrează că nu totdeauna procesele vertice pot fi apreciate prin
conţinutul ridicat de argilă în sol.
Însuşirile fizice ale solurilor cercetate sunt prezentate în tabelul 4.94. Datele statistice medii
confirmă că cernoziomurile tipice luto-argiloase prăfoase nisipoase se caracterizează cu însuşiri fizice
satisfăcătoare. Cernoziomurile stagnice, fiind argiloase, se caracterizează cu valori mari a coeficientului
de higroscopicitate în limitele de 7-12%. Deci, în aceste soluri rezervele de apă inaccesibile pentru
plante sunt de asemenea mari. Valorile statistice medii ale densităţii ale cernoziomurilor stagnice
variază de la 2,62-2,65 în orizonturile humifere până la 2,70 – 2,75 în straturile subiacente argiloase
gleizate. Densitatea comparativ mică a orizonturilor supraiacente ale acestor soluri se datorează
conţinutului ridicat de humus.
Un indice integral al stării de calitate fizică a solurilor este densitatea aparentă şi gradul de
tasare. Valorile densităţii aparente pentru profilele solurilor cercetate variază de la 1,20–1,30 g/cm³ în
stratul arabil al cernoziomurilor stagnice până la 1,50-1,60g/cm³ în roca parentală gleizată argiloasă a
acestora. Porozitatea totală este mare pentru stratul arabil şi foarte mică în straturile subiacente gleizate.
De asemenea şi gradul de tasare este mic (1-10%) pentru orizonturile humifere şi foarte mare pentru
orizonturile gleizate (20-25 %). Valorile densităţii aparente pentru stratul arabil în limitele 1,1-1,3
g/cm³se apreciază ca optimale. Aşa dar, stratul arabil al cernoziomurilor stagnice se caracterizează cu
însuşiri fizice comparativ favorabile, iar straturile subiacente gleizate – cu însuşiri fizice nefavorabile.
Cernoziomurile stagnice sunt un obiect dificultos pentru utilizare la arabil atât în anii secetoşi,
cât şi în anii cu precipitaţii abundente. În anii cu regim hidrotermic normal stratul arabil al
cernoziomurilor stagnice primăvara devreme într-o măsură oarecare poate fi constatat ca prea afânat şi
206
deci, după semănat necesită o tăvălugire uşoară. În anii cu toamna secetoasă este dificilă lucrarea
acestor soluri şi mărunţirea stratului arabil pentru crearea unui pat germinativ favorabil. În anii cu
precipitaţii abundente în perioada de vegetaţie există pericolul formării în aceste soluri a unui regim
aerobic deficitar.
Păstrarea pe termen lung a stării favorabile de calitate fizică a cernoziomurilor stagnice este
posibilă prin măsuri care ar contribui la asigurarea fluxurilor permanente de substanţă organică în
stratul arabil al acestora pentru formarea unei structurii agronomic valoroase.
Datele privind însuşirile chimice şi fizico-chimice ale cernoziomurilor tipice şi stagnice de pe
suprafaţa primară de denudaţie sunt prezentate în tabelele corespunzătoare din textul lucrării şi în
tabelul cu date generalizate pe adâncimi standarde. Solurile studiate se caracterizează cu reacţie neutră
a orizonturilor de la suprafaţă (pH =6,6 -7,3) şi slab alcalină a orizonturilor subiacente (pH = 7,8-8,3).
În orizonturile gleice se observă o tendinţă de creştere a alcalinităţii comparativ cu orizonturile
învecinate. Orizonturile de la suprafaţa cernoziomurilor stagnice sunt decarbonatate sau slab
carbonatice. Conţinutul maximal de carbonaţi este caracteristic pentru orizonturile gleice şi pentru
materialul alterat al rocilor calcaroase, evidenţiat sub argile (profilul 14).
Solurile cercetate sunt sărace în fosfor. Conţinutul fosforului total pe profilul acestora variază de
la 0,10-0,11% în stratul arabil până la 0,05-0,06% în roca parentală (datele pentru profilele 1- 4,
cercetate în anul 2006).
Conţinutul de humus (date statistice medii) în cernoziomurile stagnice este egal cu 4,5-4,6% în
orizontul Ahp; 3,0-3,9% în orizontul Ah subiacent, nemodificat prin arătură; 2-3% în orizontul ABh şi
1-2% în orizontul Bh2. Profilul humifer se termină destul de brusc, însă în orizontul ce urmează,
practic nehumificat, se întâlnesc limbi negre humifere, formate în rezultatul curgerii mecanice a
materialului humifer pe fisuri din orizonturile de deasupra. Profilul humifer este de culoare neagră,
suprafaţa agregatelor din profilul humifer se caracterizează cu un luciu caracteristic cărbunelui antracit.
Raportul C: N pentru stratul arabil şi subiacent este 10-13. Se observă creşterea valorii raportului C:N
în orizontul subiacent, ce indică carbonizarea substanţei organice în acest orizont.
Solurile cercetate sunt bogate în potasiu mobil (30-40 mg/100 g sol) şi moderat asigurate în
fosfor mobil (2,0-2,5 mg/100 g sol).
Cernoziomurile stagnice se caracterizează cu capacitate mare de schimb cationic în orizonturile
humifere şi mijlocie în orizonturile gleizate şi roca parentală. Se observă o creştere treptată în adâncime
a conţinutului de Mg schimbabil. La general cernoziomurile posedă însuşiri chimice favorabile pentru
creşterea plantelor.

207
 Tabelul 4.94
Parametrii statistici medii ponderaţi a însuşirilor pe straturi standarde pentru cernoziomurile
tipice şi stagnice

Stratul Argilă Argilă CH D DA PT GT Humus CaCO3 pH AH

(cm) <0,001 fizică %
mm <0,01 mm
Poligonul 12. Cernoziomuri tipice moderat humifere cu profil humifer puternic profund
semicarbonatice luto-argiloase, arabile (comuna Târşiţei)
0-30 33,0 52,7 7,3 2,62 1,33 49,1 4 3,48 0 6,9 2,3
30-50 34,8 54,7 7,2 2,65 1,39 47,5 9 3,03 0 7,0 1,8
0-50 33,7 53,5 7,3 2,63 1,35 48,7 6 3,29 - - -
50-100 35,7 54,8 6,7 2,66 1,45 45,5 12 1,61 3,8 7,4 0
0-100 34,7 54,1 7,0 2,65 1,40 47,2 9 2,45 - - -
Poligonul 11. Cernoziomuri stagnice humifere cu profil humifer puternic profund semicarbonatice
gleice în adâncime argiloase, arabile (comuna Târşiţei)
0-30 51,9 77,3 11,9 2,63 1,23 53,0 3 4,56 0 7,0 1,0
30-50 51,9 79,1 12,1 2,66 1,36 48,6 12 3,78 4,7 7,5 0
0-50 51,9 78,0 12,0 2,64 1,28 51,5 7 4,25 - - -
50-100 53,7 80.4 10,8 2,70 1,50 44,4 20 2,24 11,0 7,9 0
0-100 52,8 79.2 11,4 2,67 1,39 47,9 14 3,25 - - -
Poligonul 14. Cernoziomuri stagnice humifere cu profil humifer puternic profund semicarbonatice
gleice în adâncime argiloase, arabile (comuna Chiştelniţa)
0-30 45,1 67, 9 10,2 2,63 1,29 50,9 5 4,53 0 7,0 2,2
30-50 46,0 69,1 10,1 2,65 1,39 47,5 11 3,91 0 7,1 1,6
0-50 45,5 68,4 10,2 2,64 1,33 49,6 7 4,28 - - -
50-100 46,2 69,2 9,6 2,69 1,45 46,1 14 2,44 10,0 7,6 0
0-100 45,8 68,8 9,9 2,66 1,39 47,7 11 3,36 - - -

Notă: CH - coeficientul de higroscopicitate (% g/g); GT – gradul de tasare (% v/v); D – densitatea

(g/cm3); DA - densitatea aparentă echilibrată (g/cm3); PT- porozitatea totală (% v/v); pH – unităţi;
AH – aciditatea hidrolitică (me/ 100g sol).

Cernoziomurile tipice paralel cercetate, amplasate pe aceiaşi solă ca şi cele stagnice, sunt
moderat humifere (conţinutul humusului în stratul arabil variază în limitele 3,0-3,5%) şi se
caracterizează cu capacitate de schimb cationic mai mică. Aceasta în mare parte se datorează texturii
mai grosiere şi conţinutului ridicat de nisip fin. Totodată, datorită texturii mai favorabile, aceste soluri
se lucrează mai uşor, cea ce creează regimuri mai favorabile pentru creşterea plantelor de cultură. Ca
rezultat, recoltele pe aceste soluri sunt mai înalte decât pentru cernoziomurile stagnice.
Particularităţile anului agricol au fost următoarele: toamnă uscată (anul 2006), iarnă caldă cu
deficit de precipitaţii, primăvară uscată, vară secetoasă. Seceta de toamnă nu a dat posibilitate de a
lucra calitativ solul şi de a pregăti un pat germinativ favorabil pentru culturile agricole amplasate pe
cernoziomuri stagnice argiloase cu structură în blocuri a stratului arabil.

208
 Pentru cernoziomurile tipice zonale, soluri cu textură mai grosieră, s-a reuşit de a crea un pat
germinativ normal. Lucrarea solurilor în comuna Chiştelniţa din toate punctele de vedere a fost cu mult
mai calitativă decât în comuna Târşiţei (pentru că dispun de tehnică agricolă mai performantă). Aici şi
pentru cernoziomurile stagnice a fost creat un pat germinativ comparativ favorabil, ce a influenţat
pozitiv şi asupra nivelului recoltei. Datele privind recolta culturilor agricole pe solurile cercetate sunt
prezentate în tabelul 4.95.
Tabelul 4. 95
Recolta culturilor de câmp pe solurile poligoanelor – cheie, studiate în anul 2007

Nr. parcelelor Suprafaţa Recolta pe o Recolta Recolta medie pe

parcelelor (m²) parcelă (kg) (t/ha) poligon (t/ha)
Poligonul 11. Cernoziomuri stagnice humifere argiloase (comuna Târşiţei – porumb)
1 10 1,3 1,3
2 10 1,5 1,5
3 10 1,6 1,6 1,58
4 10 1,7 1,7
5 10 1,8 1,8
Poligonul 12. Cernoziomuri tipice moderat humifere luto-argiloase (comuna Târşiţei –
porumb)
1 10 3,6 3,6
2 10 3,4 3,4
3 10 3,2 3,2 3,50
4 10 3,8 3,8
5 10 3,5 3,5
Poligonul 14. Cernoziomuri stagnice humifere argiloase (comuna Chiştelniţa – grâu)
1 1 0,263 2,63
2 1 0,278 2,78
3 1 0,294 2,94 2,74
4 1 0,281 2,81
5 1 0,256 2,56
Cernoziomuri tipice moderat humifere luto-argiloase (comuna Chiştelniţa - grâu)
1 1 0, 320 3,20
2 1 0,306 3,06
3 1 0,331 3,31 3,20
4 1 0,324 3,24
5 1 0,319 3,19

În rezultatul măsurărilor în 5 repetări pe parcele cu suprafaţa 1 m² s-a stabilit că recolta grâului de

toamnă pentru cernoziomurile stagnice constituie 27,4 q/ha, iar pentru cernoziomurile tipice de pe
aceiaşi solă – 32,0 q/ha, cu 14 -15 la sută mai mare.
În comuna Târşiţei, ca rezultat a unei agrotehnici mai joase, patul germinativ pentru
cernoziomurile stagnice a fost pregătit nesatisfăcător. În consecinţă, recolta porumbului pe aceste soluri
a atins doar 15,8 q/ha, iar pe cernoziomurile tipice de pe aceiaşi solă – 35 q/ha, cu 55 la sută mai mare.
209
 Reieşind din faptul că factorul agrotehnic mai puţin a influenţat recolta culturilor pe solurile
cercetate în comuna Chiştelniţa, considerăm că diferenţa de recoltă a grâului de toamnă pe
cernoziomurile tipice si stagnice poate fi folosită la calcularea notei de bonitate a cernoziomurilor
stagnice, care poate fi apreciată cu cca 85 puncte.

Concluzii, prognoze, recomandări

1. Cernoziomurile stagnice se deosebesc de cele tipice zonale prin prezenţa unui orizont gleic în
partea inferioară a stratului bioacumulativ, textură argiloasă, capacitate de schimb cationic mare,
conţinut de humus ridicat.
2. Gleizarea în profilul lor se evidenţiază la adâncimea 50-100 cm de la suprafaţă, procesele de
gleizare se produc ca urmare a excesului de umiditate provenit din apele pluviale şi conduc la
acumularea compuşilor liberi de fier în orizontul gleic.
3. Stagnarea excesului de umiditate în partea inferioară a profilului acestor soluri este condiţionată de
textura lor argiloasă. În perioada rece a anului umiditatea profilului solurilor creşte treptat şi atinge
capacitatea totală de apă. În perioada caldă pierderile de apă prin evaporare în solurile argiloase nu
sunt mari. Evaporarea duce la pierderi de apă, dar numai din partea superioară a acestor soluri (0-50
cm), ca urmare a vitezei mici de mişcare a apei spre suprafaţă în profilul solurilor cu textură fină.
Uscarea solurilor argiloase duce la apariţia la suprafaţa lor a crăpăturilor largi de 3-7 cm.
4. Crăpăturile au importanţă în geneza şi regimul hidric al acestor soluri. Vara, în perioada ploilor
abundente, prin crăpături se scurge apa de suprafaţă, ce duce la menţinerea excesului de apă în
partea inferioară a profilului solurilor. În anii secetoşi, când crăpăturile sunt largi şi adânci, în partea
inferioară a profilului solurilor pătrunde (curge) materialul humifer din partea superioară, ce duce la
formarea unui orizont de tranziţie cu caracter glosic (limbi humifere).
5. Cernoziomurile stagnice au un potenţial ridicat de fertilitate, însă nu întotdeauna dau rezultatele
corespunzătoare din cauza regimului aerohidric defectuos în anii cu precipitaţii abundente sau din
cauza problemei lucrării lor în anii cu toamna uscată.
6. Cernoziomurile stagnice sunt un obiect dificultos pentru utilizare la arabil; în anii cu toamne
secetoase, din cauza structurii în blocuri a stratului superficial, este greu de creat un pat germinativ
calitativ pentru culturile de toamnă.
7. În anii cu primăvară secetoasă aceste soluri, ca rezultat a capacităţii de câmp pentru apă ridicată,
sunt rezistente la secetă, însă, dacă seceta se prelungeşte şi vara, recolta culturilor de primăvară
poate fi (compromisă) pierdută.

210
8. Din punct de vedere a factorilor de risc cernoziomurile stagnice sunt pretabile: în primul rând,
pentru ierburi perene, livezi de măr şi prune, dacă orizontul gleic este situat mai adânc de 70-80 cm;
în al doilea – pentru cereale de toamnă; în al treilea - pentru culturi prăşitoare.
9. În anii cu regim hidrotermic normal nivelul recoltei culturilor agricole pe aceste soluri puţin ce se
deosebeşte de cel de pe solurile zonale.
10. Lucrarea cernoziomurilor stagnice se recomandă să se efectueze numai la umiditatea
corespunzătoare maturităţii fizice a solului.
11. Nota medie de bonitate a cernoziomurilor stagnice, conform determinării nivelului lor de
productivitate, constituie cca 85 puncte.

4.7. Cernoziomurile obişnuite din zona călduroasă semiumedă a Moldovei Centrale

(Cerbari V.)

Pentru stabilirea impactului antropic asupra acestor soluri pe teritoriul raionului Teleneşti
(fig.4.) în cadrul a 2 poligoane-cheie au fost studiate paralel cernoziomurile obişnuite înţelenite
(poligonul 10) şi arabile (poligonul 12) formate pe depozite loessoide luto-argiloase.

4.7.1. Poligonul de monitoring nr. 10 – cernoziomuri obişnuite înţelenite formate pe depozite

loessoide aşezate de depozite neogene argiloase
Destinaţia poligonului – etalon absolut pentru aprecierea gradului de degradare a
cernoziomurilor obişnuite arabile din Moldova Centrală sub influenţa factorului antropic. Poligonul
este amplasat pe teritoriul comunei Băneşti, raionul Teleneşti, în partea superioară a unui versant
înţelenit de expoziţie nordică cu înclinaţia cca 5°. Raionul geografic – periferia Înălţimii Ciuluc-
Soloneţ . Altitudinea absolută – 123 m, coordonatele profilului principal de sol: latitudinea - 47°
33,251´; longitudinea – 28° 24,331´ (fig. 4.67 şi 4.68). Anul amplasării poligonului (începutul
observaţiilor) – 03.06.2007.
Rocile de suprafaţă sunt formate de depozitele loessoide luto-argiloase urmate la adâncimea
cca 100cm de depozite marine neogene argiloase.
Poligonul este situat în Zona de Centru călduroasă semiumedă. Perioada solară - 300-310 zile.
Durata insolaţiei - 2100-2200 ore. Temperatura medie anuală, C - 8.5-9. Suma de t>10 - 3000-
3250. Suma anuală de precipitaţii – 500-550 mm. Evaporabilitatea potenţială – 800-850mm.
Coeficientul hidrotermic după Ivanov-Vâsoţkii - 0,60-0,65. Durata perioadei de vegetaţie – 177-
182 zile. Terenul este utilizat ca pajişte. Factorii antropici de degradare a solurilor – păşunatul
nereglementat

211
 Descrierea morfologică a profilului principal (profilul 10.3). Cernoziomul obişnuit înţelenit
se caracterizează cu profil de tipul: Ahţ1– Ahţ2 – Ah – Bh1 – Bhk2 – BCk1 – BCk2 – Ck. (fig.
4.69). Adâncimea profilului: 150 cm. Efervescenţa – de la 70 cm. Carbonaţii sub formă de
pseudomicelii – de la 70 cm şi bieloglască – de la 110 cm până la 130 cm. Pe profil s-au evidenţiat şi
au fost studiate următoarele orizonturi genetice.
Ahţ1 (0-10 cm) – partea superioară a orizontului înţelenit cu conţinut extrem de mare de
rădăcini vii şi putrede, uscat, negru cu nuanţă brună de la resturile organice semidescompuse, luto-
argilos, structura grăunţoasă, mărimea agregatelor mică, slab compact, foarte poros, pori de diferită
mărime, fisuri ca rezultat al secetei anului 2007, lăcaşuri de larve, trecerea în orizontul următor treptată.
Ahţ2 (10-20 cm) – partea inferioară a orizontului înţelenit de acumulare a humusului, reavăn,
negru, luto-argilos, grăunţos cu agregate mijlocii, slab compact, foarte poros, pori diferiţi, găuri de
insecte, lăcaşuri de larve, foarte multe rădăcini, trecere în orizontul următor treptată.
Ah (20-47 cm) – continuarea orizontului de acumulare a humusului, reavăn, negru, luto-argilos,
grăunţos cu agregate preponderent mari, compact, foarte poros, găuri de insecte, lăcaşuri de larve,
multe rădăcini, trecere în orizontul următor treptată.
Bh1 (47-70 cm) – continuarea orizontului humifer, primul orizont de trecere spre roca
parentală, reavăn, gri întunecat cu nuanţă brună, luto-argilos, structura grăunţoasă – nuciformă,
agregatele structurale sunt de mărime diferită, compact, poros, fisuri rare, multe rădăcini si găuri de
insecte, trecerea în orizontul următor treptată.
Bhk2 (70-95 cm) – orizontul al doilea de trecere spre roca parentală, jilav, brun, luto-argilos,
slab structurat, se fărâmă în agregate mari sub formă de bulgări, prisme şi nuci, poros, pori fini şi mici,
carbonaţi sub formă de pseudomicelii, rădăcini subţiri rare, trecerea în orizontul următor treptată.
BCk1 (95-110 cm) – roca parentală slab modificată de procesul de solificare, jilav, galben cu
nuanţă brună pronunţată, luto-argilos, nestructurat, poros, pori fini, carbonaţi sub formă de
pseudomicelii, trecerea în orizontul următor treptată.

212
Figura 4.67. Schema amplasării pe teritoriul raionului Teleneşti a poligoanelor–cheie pentru
monitoringul stării de calitate a cernoziomurilor obişnuite şi stagnice din Moldova Centrală
*10 – locul amplasării şi numărul poligoanelor de monitoring pentru cernoziomurile
obişnuite înţelenite (*10) şi arabile (*13)

213
Figura 4.68. Locul amplasării poligonului nr. 10

214
 Figura 4.69. Cernoziom obişnuit humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos,
înţelenit (profilul 10.3)

BCk2 (110-130 cm) – roca parentală foarte slab modificată de procesul de solificare, jilav,
galben cu nuanţă brună pronunţată, argilo-lutos, nestructurat, poros, pori fini, carbonaţi sub formă de
pseudomicelii şi rar bieloglasca, trecerea în orizontul următor treptată se observă după textură..
Ck (<130 cm) – roca subiacentă formată din argile marine neogene levigate de săruri, umedă,
galbenă, nestructurată, compactă, pori rari, rar pete slab gleizate.
Datele privind însuşirile cernoziomurilor obişnuite studiate sunt prezentate în tabelele 4.96–4.100.
Tabelul 4.96
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai texturii pentru cernoziomurile
obişnuite înţelenite cu profil întreg, poligonul – cheie nr. 10
Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)
adâncimea 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
(cm)
Ahţ1 0-10 - 11,2±1,8 31,5±3,7 8,4±1,0 17,2±0,8 31,7±2,0 57,3±2,2
Ahţ2 10-21 - 11,0±0,9 31,6±2,4 8,7±1,4 17,5±1,6 31,2±1,3 57,4±1,8
Ah 21-46 - 10,5±1,0 30,7±1,3 9,3±0,8 14,7±0,6 34,8±1,1 58,8±1,0

215
Bhk1 46-68 - 9,0±2,6 31,9±1,4 8,6±1,6 14,1±1,0 36,4±0,9 59,1±1,6
Bhk2 68-90 - 8,4±2,4 31,9±0,9 7,5±0,6 16,5±1,7 35,7±2,8 59,7±3,2
BCk1 90-115 - 7,2±3,8 31,1±0,5 9,1±1,0 16,5±2,6 36,1±2,8 61,7±3,9
BCk2 115-145 - 7,0±4,4 29,7±2,2 9,7±2,1 16,9±2,9 36,7±3,3 63,3±6,3
Ck > 145 - 2,0 26,9 11,6 19,6 39,9 71,1

Tabelul 4.97
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai alcătuirii structurale pentru
cernoziomurile obişnuite înţelenite cu profil întreg, poligonul – cheie nr. 10
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)
Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabi-
adâncimea conţinutul (% g/g) structurii litatea structurii
(cm) Suma Suma (cernere
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahţ1 foarte bună foarte mare
1,5±1,0 6,8±0,6 91,7±1,5 8,3±1,5
0-10 - 4,9±4,0 78,6±4,0 21,4±4,0
Ahţ2 foarte bună foarte mare
2,1±0,7 6,5±1,3 91,4 ±1,3 8,6±1,3
10-20 - 4,5±1,4 81,8±1,4 18,2±1,4
Ah foarte bună foarte mare
7,3±0,8 2,2±1,7 90,5±2,4 9,5±2,4
20-46 - 5,3±8,2 80,3±2,6 19,7±2,6

216
 Tabelul 4.98
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor fizice pentru cernoziomurile obişnuite înţelenite
cu profil întreg, poligonul – cheie nr. 10

Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Higroscopi- Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul de
adâncimea orizontului <0,001 mm fizică citatea higroscopicitate aparentă totală tasare
(cm) (cm) <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahţ1 0-10 10 31,7±2,0 57,3±2,2 4,9±0,8 8,3±0,9 2,59±0,06 1,12±0,01 56,8±1,1 -9±2
Ahţ2 10-21 11 31,2±1,3 57,4±1,8 4,9±0,8 8,2±0,9 2,60±0,06 1,15±0,01 55,9±0,9 -7±2
Ah 21-46 25 34,8±1,1 58,8±1,0 4,7±0,8 8,0±0,8 2,62±0,07 1,21±0,03 53,6±0,8 -3±1
Bhk1 46-68 22 36,4±0,9 59,1±1,6 4,2±0,7 7,5±0,7 2,67±0,02 1,34±0,04 49,7±1,6 5±3
Bhk2 68-90 22 35,7±2,8 59,7±3,2 3,8±0,6 6,8±0,7 2,71±0,03 1,42±0,02 47,6±0,5 8±2
BCk1 90-115 25 36,1±2,8 61,7±3,9 3,4±0,4 6,0±0,7 2,72±0,02 1,54±0,05 43,4±1,3 17±3
BCk2 115-145 30 36,7±3,3 63,3±6,3 3.3±0,5 5,9±0,4 2.73±0,02 1.59±0.06 43.7±1,7 19±4
Ck > 145 - 39,9 71,1 3.0±0,3 5,5±0,3 2.76 1.62 41.3 -

Tabelul 4.99
Indicii statistici medii ai însuşirilor chimice pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile înţelenite
cu profil întreg, poligonul – cheie nr. 10

Orizontul şi P2 O5 N Forme mobile (mg/100 Aciditatea

pH CaCO3 Humus
adâncimea total total C:N g sol) hidrolitică
(H2O)
(cm) % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahţ1 0-10 6,7±0,4 0 0,170±0,013 7,56±0,46 0,366±0,018 12,5±0,7 1,4±0,3 41±8 2,2±0,9
Ahţ2 10-21 6,8±0,4 0 0,131±0,018 6,81±0,58 0,331±0,042 12,9±1,2 1,0±0,1 29±6 2,0±0,9
Ah 21-46 6,9±0,3 0 0,108±0,013 4,60±0,52 0,223±0,010 12,0±0,5 0,6±0,1 25±6 1,4±0,7
217
Bhk1 46-68 7,3±0,4 3,6±3,3 - 2,78±0,22 - - - - 0,6±0,6
Bhk2 68-90 7,8±0,1 9,3±2,6 - 1,58±0,16 - - - - -
BCk1 90-115 8,0±0,1 12,4±2,6 - 0,80±0,11 - - - - -
BCk2 115-145 8,4±0,3 12,0±3,4 - 0,55±0,12 - - - - -
Ck >145 8,8 9,5 - 0,48 - - - - -

218
 Tabelul 4.100
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului de cationi schimbabili
pentru cernoziomurile obişnuite înţelenite cu profil întreg, poligonul – cheie nr. 10
Ca++ Mg++ Suma
Orizontul şi adâncimea
(cm) me/100g sol

Ahţ1 0-10 29,3±3,6 3,2±0,5 32,5±4,2

Ahţ2 10-21 27,1±0,7 3,1±0,5 30,2±1,2
Ah 21-46 25,7±1,3 3,0±0,4 28,7±1,7
Bhk1 46-68 23,5±0,5 3,0±0,4 26,5±0,8
Bhk2 68-90 20,7±1,2 3,0±0,4 23,7±1,0
BCk1 90-115 18,5±1,9 2,8±0,2 21,3±1,7
BCk2 115-145 18,0±1,2 2,7±0,2 20,7±1,0

4.7.2. Poligonul de monitoring nr. 13 – cernoziomuri obişnuite arabile formate pe depozite

loessoide luto-argiloase
Destinaţia poligonului - efectuarea observaţiilor periodice pentru aprecierea modificării
însuşirilor cernoziomurilor obişnuite arabile din Moldova Centrală sub influenţa factorului antropic
(agrotehnicii zonale).
Poligonul este amplasat pe teritoriul comunei Căzăneşti, raionul Teleneşti, pe suprafaţa
orizontală a terasei înalte a răului Răut (fig. 4.67 şi 4.70). Altitudinea absolută – 73 m, coordonatele
profilului principal de sol: latitudinea - 47° 37,620´; longitudinea –28° 31,060´. Anul amplasării
poligonului (începutul observaţiilor) – 09.06.2007. Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozitele
loessoide luto-argiloase.
Condiţiile climatice sunt analogice celor pentru poligonul nr. 10, frecvenţa secetelor – de 2-3 ori
în10 ani. Terenul este utilizat la arabil sub culturi de câmp, în anul 2007- floarea soarelui.
Factorii naturali de degradare a solurilor – secetele, iar cei antropici - dehumificarea,
destructurarea, compactarea secundară, micşorarea conţinutului de elemente nutritive.
Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul obişnuit arabil se caracterizează
cu profil de tipul: Ahkp - Ahk - Bhk1 - Bhk2 – BCk1 – BCk2 - Ck. (fig. 4.71). Adâncimea
profilului: 200 cm. Efervescenţa – de la suprafaţă. Carbonaţii sub formă de eflorescenţe - de la 48 cm,
pseudomicelii – de la 70 cm.
Pe profil s-au evidenţiat şi au fost studiate următoarele orizonturi genetice.

219
 Ahkp (0-29 cm) – stratul arabil de culoare gri închisă, uscat, luto-argilos, structura
glomerulară-bulgăroasă, afânat 0-10cm, compact 10-29 cm, pori mijlocii şi mari foarte frecvenţi, foarte
multe resturi organice, trecere clară.
Ahk (29-48 cm) – stratul subiacent celui arabil, continuarea orizontului de acumulare a
humusului, jilav, gri închis, luto-argilos, structura glomerulară, slab compact până la compact, pori
frecvenţi mijlocii şi mici, rădăcini frecvente subţiri şi mijlocii, lăcaşuri de larve, coprolite, trecerea
treptată în următorul orizont.
Bhk1 (48-70 cm) – continuarea profilului humifer, începutul orizontului de trecere spre roca
parentală, jilav, gris cu nuanţă brună, luto-argilos, structura glomerulară, agregatele de mărime 0,1-3
cm, slab compact, pori mici şi mijlocii frecvenţi, rădăcini subţiri frecvente, lăcaşuri de larve, coprolite,
neoformaţiuni de carbonaţi sub formă de pseudomicelii.
Bhk2 (70-94 cm) - continuare profilului humifer, partea inferioară a orizontului de trecere
spre roca parentală, brun închis, luto-argilos, structura glomerulară slab dezvoltată, compact, pori mici
şi fini frecvenţi, rădăcini subţiri rare, lăcaşuri de larve, efervescenţă moderată, neoformaţiuni de
carbonaţi sub formă de pseudomicelii, trecerea în următorul orizont treptată.
BCk1 (94-120 cm) – partea superioară a rocii parentale slab modificate de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă brună, luto-argilos, structura foarte slab dezvoltată, compact, pori fini
frecvenţi, deseori sunt prezenţi carbonaţi sub formă de pseudomicelii, rădăcini rare foarte subţiri,
lăcaşuri de larve, trecerea în următorul orizont treptată.
BCk2 (120-150 cm) - partea inferioară a rocii parentale slab modificate de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă brună foarte slabă, luto-argilos, structura masivă, compact, pori fini
frecvenţi, orizontul de acumulare slabă a neoformaţiunilor de carbonaţi în formă de pseudomicelii şi
bieloglască, se întâlnesc multe crotovine, trecerea în următorul orizont treptată.
Ck (>164 cm) – rocă parentală de culoare galbenă practic nemodificată de procesul de
pedogeneză, cu pseudomicelii rare, compact, se fărâmă uşor, pori fini frecvenţi.
Datele privind însuşirile cernoziomurilor obişnuite studiate sunt prezentate în tabelele 4.101 –
4.106.

220
Figura 4.70. Locul amplasării poligonului nr. 13 (terasa înaltă a râului Răut)

Figura 4.71. Cernoziom obişnuit moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-
argilos, arabil (profilul 13)

221
 Tabelul 4.101
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai texturii pentru cernoziomurile
obişnuite arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 13

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
Ahp 0-30 - 8,4±1,3 33,3±1,5 9,4±1,1 13,3±1,2 35,7±1,0 57,8±0,8
Ahk 30-48 - 8,6±0,9 33,0±0,9 9,3±1,1 13,4±1,6 35,7±1,1 58,4±1,0
Bhk1 48-71 - 7,3±1,8 33,5±1,6 9,4±1,2 13,1±1,7 36,7±1,3 59,2±0,8
Bhk2 71-96 - 7,4±1,6 32,0±1,7 9,7±1,2 12,8±1,9 37,8±1,8 60,4±0,9
BCk1 96-115 - 8,0±1,5 32,1±2,1 9,0±0,9 12,9±1,1 38,2±1,6 59,9±1,3
BCk2 115- 145 - 8,4±1,4 32,5±2,2 8,7±1,5 13,5±1,0 37,0±2,2 59,2±1,4
Ck > 145 - 8,5 31,7 8,9 10,0 38,9 59,8

Tabelul 4.102
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai alcătuirii structurale pentru
cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 13
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabi-

adâncimea conţinutul (% g/g) structurii litatea
(cm) Suma Suma (cernere structurală
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahp 0-10 11,1±2,5 17,7±2,7 71,3±2,5 28,8 bună mijlocie
- 48,9±8,8 48,9±8,8 48,9
Ahp 10-30 45,0±8,3 7,8±1,3 47,2±8,5 52,8 mijlocie mijlocie
- 54,5±10,5 54,5±10,5 54,5
Ahk 30-48 19,6±4,1 6,8±3,8 74,5±5,8 25,4 bună mijlocie
- 45,1±11,0 45,1±11,0 45,1

222
 Tabelul 4.103
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor fizice pentru cernoziomurile obişnuite arabile
cu profil întreg, poligonul – cheie nr. 13

Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Higroscopi- Coeficientul de Densitatea, Densitatea Porozitatea Gradul
adâncimea orizontului <0,001 fizică citatea higroscopicitate g/cm3 aparentă totală de tasare
(cm) (cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahp 0-10 35,7±1,0 57,8±0,8 5,4±0,2 7,8±0,2 2,63±0,01 1,17±0,04 55,3±1,4 -6±2
Ahp 10-30 30 35,7±1,0 57,8±0,8 5,4±0,2 7,8±0,2 2,63±0,01 1,37±0,01 47,9±0,5 8±1
Ahk 30-48 18 35,7±1,1 58,4±1,0 5,1±0,2 7,7±0,2 2,64±0,01 1,35±0,02 48,4±0,9 7±1
Bhk1 48-71 23 36,7±1,3 59,2±0,8 5,0±0,2 7,6±0,2 2,65±0,01 1,41±0,01 46,9±0,3 10±1
Bhk2 71-96 25 37,8±1,8 60,4±0,9 4,8±0,2 7,3±0,1 2,68±0.02 1,43±0,01 46,5±0,6 11±1
BCk1 96-115 19 38,2±1,6 59,9±1,3 4,4±0,2 6,9±0,1 2,70±0,01 1,42±0,01 47,3±0,2 10±1
BCk2 115- 145 30 37,0±2,2 59,2±1,4 4,3±0,2 6,8±0,2 2,72±0,01 1,40±0,01 48,3±0,3 8±1
Ck > 145 - 38,9 59,8 4,1 6,6 2,70 1,38 48,9 71

Tabelul 4.104

Indicii statistici medii ai însuşirilor chimice pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile obişnuite arabile
cu profil întreg, poligonul – cheie nr. 13

Orizontul şi pH CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile (mg/100 Aciditatea

adâncimea (H2O) total total g sol) hidrolitică
(cm) % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahp 0-30 7,1±0,2 0 0,138±0,031 3,76±0,16 0,203±0,012 10,8±0,8 1,7±0,8 26±4 -
Ahk 30-48 7,6±0,1 4,5±1,1 0,106±0,012 3,05±0,24 0,169±0,006 10,5±0,7 1,0±0,4 18±2 -
Bhk1 48-71 7,9±0,1 9,8±2,6 - 2,42±0,15 - - - - -

223
 Bhk2 71-96 7,9±0,1 11,1±2,2 - 1,60±0,17 - - - - -
BCk1 96-115 8,0±0,1 13,3±3,6 - 0,95±0,06 - - - - -
BCk2 115- 145 8,1±0,1 14,6±1,9 - 0,69±0,07 - - - - -
Ck > 145 8,1 13.0 - 0,62 - - - - -

224
 Tabelul 4.105
Indicii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor schimbabili pentru
cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg, poligonul – cheie nr. 13

Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma

(cm) me/100g sol
Ahp 0-30 30,4±1,9 3,6±0,4 34±2,2
Ahk 30-48 28,2±1,4 3,4±0,5 31,6±1,6
Bhk1 48-71 26,1±1,9 3,2±0,4 29,3±2,2
Bhk2 71-96 22,4±2,7 3,1±0,2 25,5±2,7
BCk1 96-115 18,4±4,3 3,1±0,6 21,5±4,9
BCk2 115- 145 16,2±4,7 3,0±0,8 19,2±5,5

4.7.3. Caracteristica comparativă a însuşirilor cernoziomurilor obişnuite arabile şi înţelenite din

Moldova Centrală

Cernoziomurile obişnuite din raionul Teleneşti sunt amplasate în partea de nord a subzonei şi
după însuşiri reprezintă o treaptă de trecere dintre două subtipuri. Valorile însuşirilor cernoziomurilor
obişnuite înţelenite servesc ca etalon absolut pentru aprecierea gradului de degradare a
cernoziomurilor obişnuite arabile sub influenţa factorului antropic. Parametrii statistici medii
ponderaţi ai însuşirilor principale pe adâncimi (straturi) standarde pentru cernoziomurile obişnuite
arabile şi înţelenite din Moldova Centrală sunt prezentaţi în tabelul 4.106.
Solurile cercetate s-au format pe depozite loessoide luto-argiloase analogice. Conţinutul de
argilă fizică pe profilul solurilor variază în limitele 57-60%, iar de argilă – în limitele 32-37%.
Coeficientul de higroscopicitate pe profilul humifer al ambelor soluri variază în limite mici –
de la 7 până la 8%. Valorile densităţii pe profilul solurilor cercetate se majorează de la 260-2,63 g/cm 3
în orizonturile humifere de la suprafaţă terestră până 2,67-2,70 g/cm 3 la adâncimea 80-100 cm.
Cernoziomurile obişnuite înţelenite se caracterizează cu structură hidrostabilă excelentă, valori
optimale ale densităţii aparente si a gradului de tasare. Cernoziomurile arabile, ca rezultat al impactului
antropic, se caracterizează cu structură de calitate şi hidrostabilitate mijlocie si sunt slab tasate.
 Tabelul 4.106
Parametrii statistici medii ponderaţi ai însuşirilor principale pe straturi standarde, pentru
cernoziomurile obişnuite înţelenite şi arabile din zona călduroasă semiumedă a Moldovei
Centrale

Stratul Argilă Argilă CH D DA PT GT Hu- CaCO3 pH AH

standard <0,001 fizică mus %
(cm) mm <0,01 mm %
(%) (%)
Poligonul 10. Cernoziomuri obişnuite înţelenite humifere cu profil humifer puternic profund
semicarbonatice luto-argiloase pe argile mai adânc de cca 100cm (comuna Băneşti)
0-30 32,4 57,8 8,2 2,60 1,16 55,4 -7 6,40 0 6.8 1,9
30-50 35,1 58,8 7,9 2,63 1,24 52,8 -1 4,24 0,7 7.0 0,7
0-50 33,5 58,2 8,1 2,61 1,19 54,4 -5 5,53 0,3 6.9 1,4
50-100 36,0 60,1 6,9 2,70 1,41 47,8 9 1,86 7,9 7.7 0
0-100 34,8 59,2 7,5 2,65 1,30 50,9 3 3,70 4,1 7.3 0
Poligonul 13. Cernoziomuri obişnuite moderat humifere cu profil humifer puternic profund
semicarbonatice luto-argiloase, arabile (comuna Căzăneşti)
0-30 35,7 57,8 7,8 2,63 1,30 50,6 3 3,76 0 7,1 0
30-50 35,8 58,5 7,7 2,64 1,36 48,5 7 2,98 5,0 7,6 0
0-50 35,7 58,1 7,8 2,63 1,32 49,8 5 3,45 2,0 7,3 0
50-100 37,4 59,9 7,4 2,67 1,42 46,8 11 1,89 10,7 7,9 0
0-100 36,6 59,0 7,6 2,65 1,37 48,3 8 2,67 6,4 7,6 0

Notă: CH - coeficientul de higroscopicitate (% g/g); GT – gradul de tasare (% v/v); D – densitatea

(g/cm3); DA - densitatea aparentă echilibrată (g/cm3); PT- porozitatea totală (% v/v); pH – unităţi;
AH – aciditatea hidrolitică (me/ 100g sol).

Conţinutul mediu de humus în stratul 0-30 cm pentru solurile înţelenite este egal cu 6,4%, iar
pentru cele arabile – cu 3,8%. Cernoziomurile arabile comparativ cu cele înţelenite, au pierdut din
stratul 0-30 cm cca 2,6% de humus sau 40 la sută din conţinutul iniţial. Valorile raportului C : N în
orizontul Ah al solurilor variază în limitele 12-13 pentru cernoziomurile obişnuite înţelenite şi 10-11
pentru cele arabile.
Solurile cercetate se caracterizează cu reacţie neutră a stratului 0-30 cm şi slab alcalină a
orizonturilor subiacente. Carbonaţii pe profilul ambelor soluri sunt repartizaţi analogic.
Impactul antropic asupra însuşirilor cernoziomurilor obişnuite arabile se manifestă, în primul
rând, prin micşorarea considerabilă a conţinutului de humus si deteriorarea structurii iniţiale naturale.
Ca rezultat structura iniţial excelentă a acestor soluri în rezultatul exploatării agricole a devenit de
calitate şi hidrostabilitate mijlocie. Stratul arabil a pierdut posibilitatea de rezistenţă la compactare, ce
influenţează negativ asupra procesului de lucrare a solului şi pregătire a unui pat germinativ calitativ.

226
4.8. Cernoziomurile obişnuite din zona călduroasă secetoasă a Moldovei de Sud-Est
(Cerbari V.)

Moldova de Sud–Est reprezintă o nişă ecologică specifică. Suprafaţa primară de denudaţie a

acestui teritoriu este de provenienţă aluvială şi s-a format în pliocenul târziu. Recent această suprafaţă
postaluvială, formată în pliocen, este ridicată la altitudini 150-200 m şi reprezintă o câmpie slab
ondulată la general şi totodată puternic fragmentată spre valea Nistrului şi văile afluenţilor acestuia.
Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite cuaternare loessoide cu grosimea de la 2-5 m până la
20 m, urmate de depozite aluviale pliocene. Depozitele loessoide luto-argiloase se caracterizează cu
conţinut ridicat a fracţiunii de praf grosier ce asigură un impact pozitiv asupra însuşirilor fizice şi
mecanice ale solurilor.
Văile adânci ale râurilor mici direcţionate de la nord-vest spre Sud-Est servesc ca coridoare de
trecere a nourilor de ploaie formaţi deasupra mării Negre. Înălţimile ce înconjoară aceste văi stopează
deplasare maselor umede de aer. Ca rezultat, regimul de umiditate pe aceste înălţimi este destul de
favorabil şi aici sunt răspândite fragmente de păduri xerofite (pădurea Hârbovăţ). În trecut acest
teritoriul, în intervalul de altitudini 150-200 m, reprezenta o stepă cu tufari sau păduri xerofite. Acesta
se confirmă prin cercetarea profilelor de sol în care la adâncimea 180-200 cm sunt evidenţiate găuri ale
rădăcinilor fostei vegetaţii lemnoase recent defrişate (fig. 4.72).

Figura 4.72. Găuri de rădăcini ale vegetaţiei lemnoase, formate în depozitele loessoide la
adâncimea 180-200 cm. Profilul de sol este amplasat pe podişul de lângă satul Grigorievca,
raionul Căuşeni la altitudinea absolută 120 m

227
 Pătrunderea adâncă a rădăcinilor tufarilor şi copacilor a contribuit la formarea solurilor cu profil
humifer foarte profund (grosimea 110-120 cm). Pentru monitorizarea stării de calitate a
cernoziomurilor din Moldova de Sud-Est au fost cercetate solurile cu profil întreg, amplasate pe
suprafeţele cvaziorizontale ale fostei câmpii pliocene aluviale.

4.8.1. Poligonul de monitoring nr. 17– cernoziomuri obişnuite înţelenite formate pe depozite
loessoide sub vegetaţia de pădure xerofită
Destinaţia poligonului – etalon absolut pentru aprecierea gradului de degradare a
cernoziomurilor obişnuite arabile din Moldova de Sud - est sub influenţa factorului antropic.
Poligonul este situat pe suprafaţa cvasiorizontală a unei culmi largi de pe teritoriul comunei
Calfa, raionul Anenii Noi (fig.4.73 şi 4.74). Raionul geografic – Câmpia Nistrului de Jos în cadrul
Moldovei de Sud-Est. Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide. Altitudinea absolută –
160 m, coordonatele profilului principal de sol: latitudinea - 46° 53,186´; longitudinea – 29° 24,211´.
Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – 07.07.2007.
Poligonul se încadrează în Zona de Sud călduroasă semiumedă - secetoasă. Perioada solară -
310-320 zile. Durata insolaţiei - 2200-2300 ore. Temperatura medie anuală, C -9.5-10. Suma de
t>10 - 3100-3300. Suma anuală de precipitaţii – 500-550 mm. Evaporabilitatea potenţială – 850 –
900 mm. Coeficientul hidrotermic după Ivanov-Vâsoţkii - 0,55-0,60. Durata perioadei de
vegetaţie – 179-187 zile. Frecvenţa secetelor – 3 în 10 ani. Valorificarea terenului - pădure xerofită cu
dominarea stejarului pufos.
Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul obişnuit înţelenit din pădurea
Hârbovăţ se caracterizează cu profil de tipul: Ahţ1–Ahţ2–Ah - ABh - Bh1 - Bhk2 – BCk1 – BCk2 -
Ck. (fig. 4.75). Adâncimea profilului: 200 cm. Efervescenţa – de la 90 cm. Carbonaţii sub formă de
pseudomicelii - de la 90 cm şi acumulări rare de bieloglască – de la 180 cm.
Pe profil s-au evidenţiat şi au fost studiate următoarele orizonturi genetice.
Ahţ (0-12 cm) – orizont humifer înţelenit cu conţinut extrem de mare de rădăcini şi resturi organice
semidescompuse, uscat, gri închis cu nuanţă brună, luto-argilos, glomerular-grăunţos, afânat, extrem de
poros, multe găuri de insecte, trecere în orizontul următor treptată.
Ahţ2 (12-30 cm) - înţelenit, se deosebeşte de orizontul precedent prin conţinut mai mic de resturi
organice semidescompuse şi dominarea rădăcinilor vii, reavăn, gri închis, luto-argilos, structura
grăunţoasă, slab compact, foarte poros, pori de diferită mărime, multe găuri de insecte, foarte multe
rădăcini vii de ierburi, tufari şi copaci, trecere în orizontul următor treptată.

228
 Figura 4.73. Schema amplasării pe teritoriul Moldovei de Sud-Est a poligonului–cheie nr. 17
*17 – locul amplasării şi numărul poligonului de monitoring

Ah (30-47 cm) - se deosebeşte de orizontul precedent prin culoare mai deschisă şi o slabă
nuanţă brună a colorii, structura grăunţoasă, agregatele structurale mijlocii şi mari, slab compact, foarte
poros, găuri de insecte, rădăcini multe, trecere în orizontul următor treptată.
ABh (47-67 cm) –cu unele caractere ale primului orizont de tranziţie, reavăn, gri închis cu
nuanţă brună, structura grăunţoasă (agregate preponderent mari), rar se întâlnesc elemente structurale
nuciforme, compact, poros, găuri de insecte, multe rădăcini de tufari şi copaci, trecere în orizontul
următor treptată.
Bh1 (67-90 cm) - continuarea orizontului humifer şi totodată primul orizont de tranziţie spre
roca parentală, reavăn, brun închis, luto-argilos, structura prismatică-nuciformă, compact, poros,
rădăcini vii şi moarte de copaci, trecere în orizontul următor treptată.
Bhk2 (90-110 cm) – al doilea orizont de tranziţie, începutul orizontului iluvial-carbonatic,
reavăn, brun, luto-argilos, structura prismatică-nuciformă, poros, pori mici şi fini, multe găuri de
insecte şi ale rădăcinilor putrede de copaci, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, trecere în orizontul
următor treptată.
BCk1 (110-130 cm) – roca parentală slab modificată de procesul de pedogeneză, reavăn, brun
deschis, luto-argilos, nestructurat, se fărâmă uşor în agregate de diferită mărime şi formă, slab compact,
poros, pori fini şi mici, rar găuri de insecte şi de rădăcini putrede de copaci, pseudomicelii de culoare
albă, rar rădăcini vii, trecere în orizontul următor treptată.

229
Figura 4.74. Locul amplasării poligonului nr. 17 lângă comuna Calfa

Figura 4.75. Cernoziom obişnuit decarbonatat humifer cu profil humifer puternic

profund luto-argilos, înţelenit (profilul 17)

230
 BCk2 (130-150 cm) – roca parentală foarte slab modificată de procesul de pedogeneză,
reavăn, galben cu nuanţă brună, luto-argilos, nestructurat, se fărâmă uşor în agregate de diferită
mărime ăi formă, slab compact, poros, pori fini şi mici, se întâlnesc găuri de rădăcini putrede ale
copaci, pseudomicelii de culoare albă, rar rădăcini vii, trecere în orizontul următor treptată.
Ck (150-200 cm) – roca parentală propriu zisă, jilav, depozite loessoide de culoare galbenă cu
pseudomicelii si acumulări rare de bieloglască, luto-argilos, nestructurat, poros, pori fini, slab compact,
rar găuri de rădăcini putrede ale copacilor.
Datele statistice medii privind însuşirile cernoziomurilor xeroforestiere studiate sunt prezentate
în tabelele 4.107 – 4.111.
Tabelul 4.107
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai texturii pentru cernoziomurile
obişnuite înţelenite cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 17

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea
1-
(cm) 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
0,25
Ahţ 1 0-12 - 11,8±1,7 37,7±2,5 6,8±0,5 13,9±0,6 29,8±1,1 50,5±0,9
Ahţ2 12-27 - 12,3±1,4 35,2±1,2 7,0±0,4 13,9±0,4 31,6±1,4 52,5±1,4
Ah 27-47 - 12,.5±1,2 34,2±1,8 7,2±1,0 13,2±1,0 32,9±2,0 53,3±0,8
ABh 47-67 - 10,.8±0,3 35,9±1,0 6,2±1,0 13,2±1,0 33,9±1,2 53,3±0,9
Bhk1 67-90 - 10,.9±0,6 35,9±1,0 7,0±0,9 11,8±1,3 34,4±0,9 53,2±1,1
Bhk2 90-109 - 10,.5±0,5 35,6±1,0 6,3±1,6 13,1±1,0 34,5±0,9 53,9±1,3
BCk1 109-130 - 10,.9±0,7 34,2±0,7 6,8±1,8 13,7±0,3 34,4±0,7 54,9±1,1

Tabelul 4.108
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai alcătuirii structurale pentru
cernoziomurile obişnuite înţelenite cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 17
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)
Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabi-
adâncimea conţinutul (% g/g) structurii litatea
(cm) Suma Suma (cernere structurii
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahţ1 0-12 5,6±1,7 6,9±3,1 87,4±4,7 12,5±4,7 foarte bună foarte mare
- 26,6±5,9 73,4±5,9 26,6±5,9
12,4±3,6 3,9±0,8 83,7 ±3,9 16,3±3,9 foarte bună foarte mare
Ahţ2 12-27
- 25,0±4,0 75,0±4,0 25,0±4,0
Ah 27-47 14,5±3,2 3,0±1,1 82,5±2,6 17,5±2,5 foarte bună mare
- 34,7±4,7 65,3±4,7 34,7±4,7

231
 Tabelul 4.109
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor fizice pentru cernoziomurile obişnuite înţelenite cu profil întreg
de pe poligonul de monitoring nr. 17
Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul
adâncimea orizontului <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală de tasare
(cm) (cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahţ 1 0-12 12±2 29,8±1,1 50,5±0,9 5,2±0,6 7,4±0,3 2,62±0,01 1,06±0,05 59,3±2,1 -16±5
Ahţ2 12-27 15±4 31,6±1,4 52,5±1,4 4,9±0,3 7,1±0,3 2,63±0,01 1,20±0,02 54,2±0,7 -6±2
Ah 27-47 20±5 32,9±2,0 53,3±0,8 4,8±0,3 7,0±0,3 2,64±0,01 1,32±0,02 50,1±0,8 2±2
ABh 47-67 20±2 33,9±1,2 53,3±0,9 4,8±0,3 6,8±0,3 2,67±0,01 1,45±0,03 45,5±1,1 11±2
Bhk1 67-90 23±2 34,4±0,9 53,2±1,1 4,6±0,4 6,5±0,4 2,68±0,02 1,45±0,02 45,7±0,9 11±2
Bhk2 90-109 19±3 34,5±0,9 53,9±1,3 4,3±0,3 6,4±0,2 2,70±0,01 1,45±0,02 46,2±0,9 10±2
BCk1 109-130 21±1 34,4±0,7 54,9±1,1 4,0±0,3 6,2±0,3 2,71±0,01 1,44±0,02 46,8±0,9 9±2
BCk2 130-150 20 34,7 55,3 3,9 6,2 2,71 1.44 46,7 10
Ck 150-200 - 34,4 55,4 3,8 6,1 2,73 1.40 48,7 6

Tabelul 4.110
Indicii statistici medii ai însuşirilor chimice pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile obişnuite înţelenite cu profil întreg
de pe poligonul de monitoring nr. 17
Orizontul şi pH CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile (mg/100 Aciditatea
adâncimea (H2O) total total g sol) hidrolitică
(cm) % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahţ 1 0-12 7,0±0,1 0 0,108±0,017 6,30±0,64 0,289±0,029 12,6±0,4 2,1±0,1 22±2 1,5±0,7
Ahţ2 12-27 6,9±0,2 0 0,085±0,013 4,97±0,52 0,231±0,013 12,4±0,3 1,6±0,1 18±1 1,8±0,8
Ah 27-47 6,9±0,4 0 0,062±0,009 3,60±0,24 0,175±0,012 11,7±0,3 1,2±0,1 16±1 2,2±1,0
ABh 47-67 6,8±0,4 0 - 2,63±0,20 - - - - 2,0±0,9
Bhk1 67-90 7,4±0,5 2,8±3,2 - 1,80±0,06 - - - - 0
Bhk2 90-109 8,0±0,1 9,0±2,4 - 1,46±0,07 - - - - 0
BCk1 109-130 8,2±0,1 12,5±2,7 - 1,00±0,02 - - - - 0
BCk2 130-150 8,1 13,9 - 0,82 - - - - 0
Ck 150-200 8,0 11,5 - 0,65 - - - - 0

232
 Tabelul 4.11
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului de cationi schimbabili
pentru cernoziomurile obişnuite înţelenite de pe poligonul de monitoring nr. 17
Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma
(cm) me/100g sol
Ahţ 1 0-12 29,8±2,0 3,5±0,2 33,3±1,8
Ahţ2 12-27 28,1±0,5 3,5±0,5 31,6±0,8
Ah 27-47 27,5±0,5 3,4±0,5 30,9±0,2
ABh 47-67 26,5±1,2 3,6±0,6 30,1±0,8
Bhk1 67-90 26,0±1,9 3,5±0,4 29,5±1,7
Bhk2 90-109 25,0±0,9 3,6±0,5 28,6±1,0
BCk1 109-130 24,0±1,2 3,5±0,5 27,5±1,3
BCk2 130-150 24,7 3,8 28,5
Ck 150-200 24,0 3,5 27,5
4.8.2. Poligonul de monitoring nr. 16 – cernoziomuri obişnuite arabile formate pe depozite
loessoide luto-argiloase pe culmea interfluvială dintre râurile Bâc şi Botna
Destinaţia poligonului - efectuarea observaţiilor periodice pentru aprecierea modificării însuşirilor
cernoziomurilor obişnuite arabile din Moldova de Sud-Est sub influenţa factorului antropic.
Poligonul este situat pe teritoriul satului Tricolici al comunei Baccealia, raionul Căuşeni, pe
suprafaţa orizontală a culmei interfluviale largi dintre râurile Botna şi Bâc (fig. 4.76 şi 4.77). Culmea
reprezintă o suprafaţă primară de denudaţie formată în pliocenul târziu în rezultatul proceselor aluviale.
Altitudinea absolută – 180 m, coordonatele profilului principal de sol: latitudinea - 46° 44,824´;
longitudinea – 29° 15,257´. Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – 06.07.2007.
Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozitele loessoide luto-argiloase. Condiţiile climatice
sunt analogice celor pentru poligonul nr. 17. Valorificarea agricolă - teren arabil, în anul 2007 a fost
semănat grâu. Factorii naturali de degradare a solurilor –ariditatea, iar cei antropici– dehumificarea,
destructurarea, compactarea secundară, micşorarea conţinutului de elemente nutritive.

Figura 4.76. Schema amplasării poligonului–cheie nr.16 pe teritoriul raionului Căuşeni

*16 – locul amplasării şi numărul poligonului

233
 Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul obişnuit arabil cercetat se
caracterizează cu profil de tipul: Ahp1 – Ahp2 - Ahk - Bhk1 - Bhk2 – BCk1 – BCk2 - Ck. (fig. 4.78).
Adâncimea profilului - 200 cm. Efervescenţa–de la adâncimea 37 cm. Carbonaţii sub formă
de eflorescenţe - de la adâncimea 55 cm, pseudomicelii – de la adâncimea 77 cm. În intervalul de
adâncimi 130-160 cm se întâlnesc rar acumulări de bieloglască.
Ahp1 (0-23 cm) – stratul recent arabil de culoare gri închisă, uscat, luto-argilos, structura
glomerulară-bulgăroasă, afânat 0-10 cm, compact 10-23 cm, pori mijlocii şi mari foarte frecvenţi, fisuri
mici, foarte multe resturi organice, trecere clară.
Ahp2 (23-37 cm) – stratul postarabil, gri închis, uscat, luto-argilos, structura bulgăroasă-
prismatică, foarte compact, pori mijlocii, fisuri mici şi mijlocii, multe resturi organice, trecere clară.
Ahk (37-55 cm) – partea inferioară a orizontului humifer nemodificată prin arătură, reavăn,
gri închis, luto-argilos, structura glomerular-grăunţoasă, compact, pori frecvenţi mijlocii şi mici,
rădăcini frecvente subţiri şi mijlocii, găuri de insecte, lăcaşuri de larve, coprolite, trecere clară.
Bhk1 (55-77 cm) – continuarea profilului humifer, începutul orizontului de trecere spre roca
parentală, jilav, gri cu nuanţă brună, luto-argilos, structura glomerulară, agregate de mărime mijlocie,
compact, pori mici şi mijlocii frecvenţi, rădăcini subţiri frecvente, lăcaşuri de larve, neoformaţiuni de
carbonaţi sub formă de eflorescenţe, trecerea în următorul orizont treptată.
Bhk2 (77-110 cm) - continuarea profilului humifer, partea inferioară a orizontului de trecere
spre roca parentală, brun, luto-argilos, structura glomerulară slab dezvoltată, compact, pori mici şi fini
frecvenţi, foarte rar rădăcini subţiri, o crotovină, efervescenţă moderată, eflorescenţe şi pseudomicelii,
rar rădăcini vii foarte subţiri, trecerea în următorul orizont treptată.
BCk1 (110-130 cm) –roca parentală slab modificată de solificare, galben cu nuanţă brună,
luto-argilos, structura foarte slab dezvoltată, compact, pori fini frecvenţi, găuri de rădăcini ai fostei
vegetaţii lemnoase, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, trecerea în următorul orizont treptată.
BCk2 (130-160 cm) - partea inferioară a rocii parentale slab modificate de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă brună foarte slabă, luto-argilos, structura masivă, compact, pori fini
frecvenţi, găuri de rădăcini ai fostei vegetaţii lemnoase, orizontul de acumulare slabă a
neoformaţiunilor de carbonaţi în formă de pseudomicelii, trecerea în următorul orizont treptată.
Ck (>160 cm) – rocă parentală de culoare galbenă practic nemodificată de procesul de
pedogeneză, cu pseudomicelii foarte slab pronunţat, compact, se fărâmă uşor, pori fini frecvenţi.
Datele statistice medii privind însuşirile solurilor poligonului nr. 16 sunt prezentate în tabelele
4.112-4.116.

234
 Figura 4.77. Locul amplasării poligonului nr. 16
(culme largă dintre râurile Botna şi Bâc)

Figura 4.78. Cernoziom obişnuit moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-
argilos, arabil (profilul 16)

235
 Tabelul 4.112

Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai texturii pentru cernoziomurile

obişnuite arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 16

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
Ahp 1 0-22 - 10,2±2,8 32,8±2,4 7,0±1,0 14,0±1,2 36,0±1,3 57,0±0,8
Ahp2 22-36 - 9,8±2,6 33,3±1,7 6,9±1,3 13,6±1,5 36,4±1,4 56,9±1,3
Ahk 36-53 - 9,2±2,6 32,2±1,8 8,0±0,9 13,8±1,5 36,8±0,8 58,6±1,2
Bhk1 53-75 - 9,4±2,3 31,7±2,0 7,7±1,4 14,0±1,6 37,2±0,5 58,9±1,3
Bhk2 75-104 - 9,7±2,1 31,5±1,4 7,2±0,8 14,1±1,3 37,5±0,6 58,8±1,0
BCk1 104-130 - 9,6±1,5 31,8±1,4 7,5±0,8 14,0±0,8 37,1±1,1 58,6±0,6
BCk2 130-160 - 8,7 32,5 6,2 13,1 39,5 58,8
Ck 160-200 - 9,2 32,5 7,1 12,0 39,2 58,3

Tabelul 4.113
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai alcătuirii structurale pentru
cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 16
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea

şi conţinutul (% g/g) structurii Hidrostabilitatea
adâncimea Suma Suma (cernere structurii
(cm) >10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahp 1 28,9±1,1 9,8±0,3 61,3±0,9 38,7±0,9 bună mijlocie
0-22 - 53,3±3,5 46,7±3,5 53,3±3,5

Ahp2 65,1±5,8 3,4±2,0 31,5±5,7 68,6±5,7 bună mare

22-36 - 48,8±5,0 51,2±5,0 48,8±5,0
Ahk 16,5±0,5 2,1±1,5 81,4±1,4 18,6±1,4 bună mare
36-53 - 30,8±1,2 69,2±1,2 30,8±1,2

236
 Tabelul 4.114
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor fizice pentru cernoziomurile obişnuite arabile
cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 16

Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul de
adâncimea orizontului <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate, aparentă totală tasare
(cm) (cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahp 1 0-10 22±1 36,0±1,3 57,0±0,8 5,8±0,1 8,0±0,6 2,62±0,01 1,19±0,03 54,6±1,3 -5±1,3
Ahp 1 10-22 36,0±1,3 57,0±0,8 5,8±0,1 8,0±0,6 2,62±0,01 1,36±0,03 48,1±2,2 8±2,2
Ahp2 22-36 14±2 36,4±1,4 56,9±1,3 5,8±0,1 8,0±0,5 2,63±0,01 1,50±0,03 43±1,2 18±1,2
Ahk 36-53 17±2 36,8±0,8 58,6±1,2 5,7±0,1 8,0±0,7 2,65±0,01 1,42±0,02 46,3±2,0 11±2,0
Bhk1 53-75 22±1 37,2±0,5 58,9±1,3 5,6±0,2 7,8±0,7 2,67±0,01 1,42±0,02 46,8±2,1 11±2,1
Bhk2 75-104 29±3 37,5±0,6 58,8±1,0 5,2±0,3 7,5±0,8 2,69±0,01 1,43±0,01 47,0±1,5 10±1,5
BCk1 104-130 26±4 37,1±1,1 58,6±0,6 4,8±0,1 6,8±0,7 2,71±0,01 1,42±0,01 47,7±1,1 8±1,1
BCk2 130-160 30 39,5 58,8 4,5 6,8 2,71 1,40 48,3 7
Ck 160-200 - 39,2 58,3 4,5 6,8 2,72 1,41 48,2 7

Tabelul 4.115
Indicii statistici medii (X+s) ai însuşirilor chimice pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg de pe
poligonul de monitoring nr. 16

Orizontul şi pH CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile (mg/100 Aciditatea

adâncimea (H2O) total total g sol) hidrolitică
(cm) % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahp 1 0-22 7,3±0,1 0 0,126±0,046 3,81±0,23 0,190±0,018 11,7±0,5 3,2±1,5 34±8 0
Ahp2 22-36 7,6±0,3 2,1±2,0 0,088±0,045 3,51±0,28 0,175±0,015 11,6±0,6 2,2±0,9 24±6 0
Ahk 36-53 7,9±0,2 4,6±1,3 0,076±0,038 3,05±0,23 0,162±0,018 11,0±0,4 1,2±0,3 20±3 0
Bhk1 53-75 8,1±0,2 6,0±2,1 - 2,63±0,26 - - - - 0
Bhk2 75-104 8,3±0,1 10,3±0,8 - 1,60±0,15 - - - - 0
BCk1 104-130 8,4±0,1 14,0±0,9 - 0,95±0,08 - - - - 0
BCk2 130-160 8,3 14,1 - 0,76 - - - - 0
Ck 160-200 8,1 15,0 - 0,54 - - - - 0

237
 Tabelul 4.116
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai capacităţii de schimb pentru cationi
pentru cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 16

Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma

(cm) me/100g sol
Ahp 1 0-22 31,0±0,8 4,1±0,2 35,1±0,8
Ahp2 22-36 30,6±0,9 3,8±0,2 34,4±0,9
Ahk 36-53 30,5±1,0 3,8±0,3 34,3±1,1
Bhk1 53-75 29,1±2,2 3,6±0,4 32,7±2,5
Bhk2 75-104 26,2±1,6 3,5±0,3 29,7±1,7
BCk1 104-130 25,4±2,1 3,3±0,3 27,7±2,3
BCk2 130-160 25,0 3,0 28,0
Ck 160-200 25,0 3,0 28,0

4.8.3. Poligonul de monitoring nr. 15 – cernoziomuri obişnuite periodic irigate

din Moldova de Sud–Est
Destinaţia poligonului – etalon pentru aprecierea gradului de degradare a cernoziomurilor
obişnuite arabile irigate din Moldova de Sud-Est sub influenţa factorului antropic şi irigării.
Poligonul este amplasat pe teritoriul comunei Olăneşti, raionul Ştefan Vodă, pe culmea
intrafluvială largă dintre râul Nistru şi un şir de râuleţe ce se revarsă direct în marea Neagră (fig. 4.79 şi
4.80). Suprafaţă primară de denudaţie formată în pliocen ca rezultat a proceselor aluviale de deltă.
Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozitele loessoide luto-argiloase cu grosimea de 3-5 m.
Altitudinea absolută – 150 m, coordonatele profilului principal de sol: latitudinea -46° 28,084´;
longitudinea – 29° 54,413´ (fig. 4.79 şi 4.80). Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) –
05.07.2007.
Poligonul este situat în Zona de Sud călduroasă semiumedă - secetoasă. Perioada solară - 320
zile. Durata insolaţiei - 2300ore. Temperatura medie anuală, C -10. Suma de t>10 - 3300. Suma
anuală de precipitaţii – cca 500 mm. Evaporabilitatea potenţială – 850 – 900 mm. Coeficientul
hidrotermic după Ivanov-Vâsoţkii - 0,55-0,60. Durata perioadei de vegetaţie –187 zile. Frecvenţa
secetelor – 3 în 10 ani.

Valorificarea agricolă - teren arabil, în anul 2007 a fost folosit sub mazăre. Factorii naturali de
degradare a solurilor – secetele, regimul climateric arid. Factorii antropici de degradare a solurilor –
dehumificarea, destructurarea, compactarea secundară, micşorarea conţinutului de elemente nutritive.

238
 Figura 4.79. Schema amplasării pe teritoriul raionului Ştefan Vodă a poligonului–cheie nr.15
pentru monitoringul stării de calitate a cernoziomurilor obişnuite periodic irigate
din Moldova de Sud - est
*15 – locul amplasării şi numărul poligonului

Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul obişnuit periodic irigat arabil

din Moldova de Sud - est se caracterizează cu profil de tipul: Ahp1 –Ahp2 - Ahk - Bhk1 - Bhk2 –
BCk1 – BCk2 - Ck. (fig.4.81). Adâncimea profilului - 200cm. Efervescenţa – de la 33 cm. Carbonaţii
sub formă de eflorescenţe şi pseudomicelii - de la 33cm.
Pe profil s-au evidenţiat şi au fost descrise următoarele orizonturi genetice.
Ahp1 (0-20 cm) – stratul recent arabil de culoare gri închisă, jilav, luto-argilos, structura
glomerulară-bulgăroasă, afânat 0-10cm, compact 10-20cm, foarte poros, pori mijlocii şi mari, foarte
multe resturi organice şi rădăcini de mazăre, trecere clară.
Ahp2 (20-33 cm) – stratul postarabil de culoare gri închisă, jilav, luto-argilos, structura
bulgăroasă, poros, pori mijlocii şi mici, multe rădăcini subţiri de mazăre, trecere clară.
239
 Ahk (33-55 cm) – stratul subiacent celui arabil, continuarea orizontului de acumulare a
humusului, jilav, gri închis cu o reţea albă pronunţată de eflorescenţe şi pseudomicelii de carbonaţi,
luto-argilos, structura glomerular-grăunţoasă, slab compact, pori frecvenţi mijlocii şi mici, multe găuri
de insecte, rădăcini subţiri frecvente, trecerea în următorul orizont treptată.
Bhk1 (55-78 cm) – continuarea profilului humifer, primul orizont de trecere spre roca
parentală, jilav, gris cu nuanţă brună, luto-argilos, structura glomerulară, agregatele de mărime
mijlocie, slab compact, pori mici şi mijlocii frecvenţi, rădăcini subţiri frecvente, neoformaţiuni de
carbonaţi sub formă de pseudomicelii, trecerea în următorul orizont treptată.
Bhk2 (78-107 cm) - continuarea profilului humifer, partea inferioară a orizontului de trecere
spre roca parentală, jilav, brun închis, luto-argilos, structura glomerulară slab dezvoltată, slab compact,
pori mici şi fini frecvenţi, rădăcini subţiri foarte rare, o crotovină, efervescenţă moderată,
neoformaţiuni de carbonaţi sub formă de pseudomicelii, trecerea în următorul orizont treptată.
BCk1 (107-130 cm) – partea superioară a rocii parentale slab modificate de procesul de
pedogeneză, jilav, galben cu nuanţă puternică brună, luto-argilos, structura foarte slab dezvoltată, slab
compact, pori fini frecvenţi, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, găuri de insecte, trecerea în
următorul orizont treptată.
BCk2 (130-160 cm) - partea inferioară a rocii parentale slab modificate de procesul de
pedogeneză, jilav, galben cu nuanţă brună foarte slabă, luto-argilos, structura masivă, slab compact,
pori fini frecvenţi, orizontul de acumulare mai slabă a neoformaţiunilor de carbonaţi în formă de
pseudomicelii şi două acumulări de bieloglască, se întâlnesc găuri cu rădăcini semidescompuse de
copaci, trecerea în următorul orizont treptată.
Ck (>160 cm) – rocă parentală de culoare galbenă practic nemodificată de procesul de
pedogeneză cu pseudomicelii foarte slab exprimat, slab compact, se fărâmă uşor, pori fini frecvenţi.
Datele statistice medii privind însuşirile solurilor poligonului nr. 15 sunt prezentate în tabelele
4.117 - 4.122.

240
 Figura 4.80. Locul amplasării poligonului 15 - culme interfluvială largă, fosta deltă
aluvială formată în pliocen

Figura 4.81. Cernoziom obişnuit moderat humifer cu profil humifer puternic profund, arabil
(profilul 15)

241
 Tabelul 4.117
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai texturii pentru cernoziomurile
obişnuite arabile cu profil întreg periodic irigate de pe poligonul de monitoring nr. 15

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
Cernoziom obişnuit periodic irigat moderat humifer cu profil humifer puternic profund
semicarbonatic luto-argilos, arabil
Ahp 1 0-22 - 8,6±1,8 39,4±2,1 7,2±1,0 12,3±1,5 32,5±2,3 52,0±1,7
Ahp2 22-35 - 8,1±1,4 40,0±2,0 6,0±1,3 12,7±1,3 33,2±2,3 51,9±1,4
Ahk 35-56 - 7,2±1,9 40,1±2,2 6,9±0,7 12,7±0,8 33,1±1,9 52,7±1,5
Bhk1 56-77 - 7,1 ±1,6 40,4 ±2,3 6,7 ±0,8 12,3 ±0,6 33,5±1,9 52,5±2,0
Bhk2 77-108 - 7,2±2,0 39,9±3,4 6,4±0,9 12,6±0,4 33,9±2,0 52,9±1,8
BCk1 108-130 - 7,5±1,7 38,8±3,0 6,9±1,0 12,9±0,5 33,9±1,6 53,7±1,8
BCk2 130-150 - 7,1 42,3 6,1 13,6 30,9 50,6
Ck 150-200 - 6,9 42,7 6,9 13,2 30,3 50,4

Tabelul 4.118
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai alcătuirii structurale pentru
cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg periodic irigate de pe poligonul de
monitoring nr. 15 (numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabilitatea

şi conţinutul (% g/g) structurii structurii
adâncimea Suma Suma (cernere
(cm) >10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Cernoziom obişnuit periodic irigat moderat humifer cu profil humifer puternic profund
semicarbonatic luto-argilos, arabil
Ahp 1 6,8±2,1 17,5±2,2 75,7±2,2 24,3±2,3 bună mijlocie
0-22 - 45,6±5,4 54,4±5,4 45,6±5,4

Ahp2 31,1±4,3 2,2±1,4 66,7±4,1 33,3±4,1 bună mare

22-35 - 40,1±4,2 59,9±4,2 40,1±4,2
Ahk 16,2±2,0 6,2±1,6 76,6±3,2 22,4±2,1 bună mare
35-56 - 39,2±3,3 60,1±3,3 39,2±3,3

242
 Tabelul 4.119
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor fizice pentru cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg
periodic irigate de pe poligonul de monitoring nr. 15
Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul de
adâncimea orizontului <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală tasare
(cm) (cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahp 1 0-10 22±2 32,5±2,3 52,0±1,7 5,0±0,2 8,0±0,6 2,61±0,01 1,20±0,03 54,1±1,1 -6
Ahp 1 10-22 22±2 32,5±2,3 52,0±1,7 5,0±0,2 8,0±0,6 2,61±0,01 1,39±0,02 46,7±0,6 8
Ahp2 22-35 13±1 33,2±2,3 51,9±1,4 4,9±0,2 7,7±0,4 2,63±0,01 1,47±0,02 44,2±0,5 13
Ahk 35-56 21±1 33,1±1,9 52,7±1,5 4,9±0,2 7,7±0,4 2,64±0,01 1,39±0,01 47,4±0,6 7
Bhk1 56-77 21±1 33,5±1,9 52,5±2,0 4,8±0,1 7,6±0,4 2,67±0,02 1,40±0,02 47,4±0,6 8
Bhk2 77-108 31±2 33,9±2,0 52,9±1,8 4,6±0,1 7,4±0,5 2,70±0,01 1,40±0,02 47,9±0,4 7
BCk1 108-130 22±2 33,9±1,6 53,7±1,8 4,1±0,1 6,8±0,4 2,71±0,02 1,41±0,01 48,1±0,3 6
BCk2 130-150 20 30,9 50,6 4,1 6,0 2,72 1,41 48,2 6
Ck 150-200 >150 30,3 50,4 4,0 5,8 2,72 1,40 48,5 5

Tabelul 4.120
Indicii statistici medii ai însuşirilor chimice pe orizonturi pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg
periodic irigate de pe poligonul de monitoring nr. 15

Orizontul şi pH CaCO3 P2 O5 N C:N Forme mobile Aciditatea

adâncimea (H2O) total Humus total (mg/100 g sol) hidrolitică
(cm) % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahp 1 0-22 7,2±0,2 0 0,091±0,007 3,14±0,18 0,192±0,018 9,5±0,4 1,9±0,4 21±1 0
Ahp2 22-35 7,2±0,1 0 0,075±0,002 2,90±0,12 0,164±0,022 10,3±0,9 1,3±0,4 18±1 0
Ahk 35-56 7,7±0,2 3,5±0,9 0,059±0,011 2,66±0,20 0,150±0,022 10,3±0,9 1,0±0,1 16±1 0
Bhk1 56-77 7,9±0,1 4,7±1,1 - 2,19±0,15 - - - - 0
Bhk2 77-108 8,0±0,2 9,4±1,9 - 1,61±0,08 - - - - 0
BCk1 108-130 8,2±0,1 13,8±1,5 - 0,89±0,14 - - - - 0
BCk2 130-150 8,1 14,6 - 0,71 - - - - 0
Ck 150-200 8,1 14,9 - 0,44 - - - - 0

243
 Tabelul 4.121
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai conţinutului de cationi schimbabili
pentru cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg periodic irigate de pe poligonul de
monitoring nr. 15
Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma
(cm) me/100g sol
Ahp 1 0-22 30,7±1,0 3,4±0,4 34,1±1,3
Ahp2 22-35 30,5±0,9 3,1±0,2 33,6±1,1
Ahk 35-56 30,0±1,0 3,0±0,2 33,0±1,1
Bhk1 56-77 28,3±1,5 3,0±0,2 31,3±1,5
Bhk2 77-108 25,4±1,0 3,2±0,4 28,6±±1,0
BCk1 108-130 23,1±0,6 3,2±0,3 26,3±0,8
BCk2 130-150 22,1 3,1 25,2
Ck 150-200 21,8 3,2 25,0

4.8.4. Caracteristica comparativă a cernoziomurilor obişnuite din zona

călduroasă – secetoasă a Moldovei de Sud - est

Solurile Moldovei de Sud–Est la altitudini mai mari de 130-140 m, în aspect istoric, au evoluat
sub vegetaţia de silvo-stepă xerofită. Rădăcinile tufişului extrem de răspândit în trecut pe acest teritoriu
semiarid, pătrunzând adânc în sol, au contribuit la formarea unui profil humifer foarte profund cu
grosimea 110-120 cm. Aceasta se confirmă prin parametrii morfometrici ai profilului 17, amplasat pe
teritoriul pădurii xerofite de lângă satul Calfa, raionul Anenii Noi, care sunt analogici cu cei ai solurilor
arabile cercetate.
Parametrii statistici medii ponderaţi ai însuşirilor principale pe straturi standarde pentru
cernoziomurile obişnuite cercetate sunt prezentaţi în tabelul 4.122. Valorile însuşirilor cernoziomului
virgin din pădurea xerofită (profilul 17) servesc ca etalon absolut pentru aprecierea gradului de
degradare a însuşirilor solurilor arabile din această zonă.
Profilele cercetate 15, 16 şi 17 au fost amplasate pe suprafaţa primară de denudaţie formată în
pliocenul târziu şi recent ridicată la altitudini 150-200 m. Depozitele loessoide luto-argiloase pe care
s-au format solurile se caracterizează cu conţinut ridicat al fracţiunii de praf grosier (30-32%), ce
asigură un impact pozitiv asupra însuşirilor fizice şi mecanice ale solurilor. La general, alcătuirea
granulometrică a solurilor cercetate este analogică. De asemenea analogice sunt şi valorile
coeficientului de higroscopicitate (7-8% g/g) pentru toate trei profile cercetate.

Tabelul 4.122
244
Parametrii statistici medii ponderaţi ai însuşirilor pe straturi standarde pentru cernoziomurile
obişnuite din zona călduroasă semiumedă - secetoasă a Moldovei de Sud-Est

Straturile Fracţiu- Fracţiu- Hu-

CaCO3
standarde, nile nile CH D DA PT GT mus pH AH
%
cm <0,001mm <0,01mm %
Cernoziomuri obişnuite (xero-forestiere) humifere cu profil humifer puternic profund
decarbonatate luto-argiloase, înţelenite (comuna Calfa), altitudinea 160m (poligonul 17)
0-30 31.0 51,8 7,2 2,63 1,16 55,9 -9 5,37 0 6,9 1,7
30-50 33.0 53,3 7,0 2,64 1,34 49,2 4 3,45 0 6,9 2,1
0-50 31.8 52,3 7,1 2,63 1,23 53,2 -4 4,60 - - -
50-100 34.2 53,4 6,6 2,68 1,45 45,9 11 2,01 4,8 7,6 0
0-100 33.0 52,8 6,8 2,65 1,34 49,4 4 3,30 - - -
Cernoziomuri obişnuite moderat humifere cu profil humifer puternic profund semicarbonatice
luto-argiloase, arabile (comuna Baccealia, satul Tricolici), altitudinea 180 (poligonul 16)
0-30 36,1 57,0 8,0 2,62 1,34 48,9 6 3,73 0 0
30-50 36,7 58,1 8,0 2,64 1,44 45,5 13 3,19 3,8 0
0-50 36,3 57,4 8,0 2,63 1,38 47,5 8 3,51 - - -
50-100 37,3 58,8 7,7 2,68 1,42 47,0 10 2,14 8,1 0
0-100 36,8 58,1 7,9 2,65 1,40 47,2 9 2,82 - - -
Cernoziomuri obişnuite periodic irigate moderat humifere cu profil humifer puternic profund
semicarbonatice luto-argiloase, arabile (comuna Olăneşti), altitudinea 150m (poligonul 15)
0-30 32,7 52,0 7,9 2,62 1,35 48,5 5 3,08 0 7,2 0
30-50 33,1 52,5 7,7 2,64 1,41 46,6 9 2,72 3,5 7,7 0
0-50 32,9 52,2 7,8 2,62 1,37 47,7 7 2,93 - - -
50-100 33,6 52,7 7,5 2,68 1,40 47,8 7 1,98 6,7 7,9 0
0-100 33,2 52,5 7,6 2,65 1,38 47,9 7 2,46 - - -

Notă: CH - coeficientul de higroscopicitate (% g/g); GT – gradul de tasare (% v/v); D – densitatea

(g/cm3); DA - densitatea aparentă echilibrată (g/cm3); PT- porozitatea totală (% v/v); pH – unităţi;
AH – aciditatea hidrolitică (me/ 100g sol).

Valorile densităţii pe profilele solurilor variază de la 2,62-2,63 în orizonturile de suprafaţă

până la 2,68-2,70 în orizonturile din adâncime. Ca şi în alte cazuri, valorile densităţii aparente şi a
gradului de tasare sunt optimale pentru orizontul Ah al solurilor înţelenite şi mijlocii pentru straturile
arate ale solurilor arabile.
Conţinutul de humus în stratul 0-30cm al cernoziomurilor obişnuite arabile neirigate (profilul
16) comparativ cu conţinutul de humus în acelaşi strat al solurilor înţelenite s-a micşorat cu 30 la sută
(1,6-1,7% în valori absolute). Solurile irigate (profilul 15) au pierdut din stratul 0-30cm cca 43 la sută
din conţinutul iniţial de humus (2,3% în valori absolute). În rezultatul irigării s-au intensificat procesele
de descompunere a humusului, ce în condiţii de neaplicare a îngrăşămintelor organice a condus la
245
micşorarea conţinutului acestuia în sol. Valorile raportului C:N în orizontul Ah variază în limitele 12-
13 pentru cernoziomurile obişnuite înţelenite, 10-12 pentru cele arabile neirigate şi 9-10 pentru cele
arabile irigate.
Pe profilul solului irigat s-au produs schimbări esenţiale în ce priveşte formele neoformaţiunilor
de carbonaţi. Sub influenţa apei de irigare din râul Nistru carbonaţii în formă de bieloglască total si
vinişoare total sau parţial s-au dizolvat si au precipitat sub formă de eflorescenţe în straturile
subarabile. Solurile cercetate se caracterizează cu reacţie neutră în stratului 0-30 cm şi slab alcalină în
orizonturile subiacente.
Impactul antropic asupra însuşirilor cernoziomurilor obişnuite arabile neirigate şi irigate se
manifestă prin micşorarea considerabilă a conţinutului de humus si deteriorarea structurii iniţiale
naturale. Ca rezultat structura iniţială excelentă a acestor soluri a devenit de calitate şi hidrostabilitate
mijlocie. Stratul arabil a pierdut capacitatea de rezistenţă la compactare, ce influenţează negativ
procesul de lucrare a solului şi de pregătire calitativă a patului germinativ. Totuşi aceste soluri ca
urmare a texturii mai prăfoase şi coeziunii mai mici dintre particule se lucrează mai uşor decât
cernoziomurile tipice şi levigate din Moldova de Nord.

4.9. Cernoziomurile sudice (kastanice) şi obişnuite din zona călduroasă

secetoasă a Moldovei de Sud-Vest
(Cerbari V., Varlamov E.)

Moldova de Sud–Vest cuprinde terasele înalte ale Prutului Inferior, formate în pliocen, înălţimea
şi periferiile înălţimii Tigheci, terasele râului Ialpug; dealurile Moldovei de Sud din partea stângă a
râului Ialpug. Această regiune la altitudini mai mici de 140 m se caracterizează cu regim hidrotermic
arid şi valori ai coeficientului de umiditate, K= 0,50-055. Învelişul de sol este format de cernoziomurile
sudice (kastanice). La altitudini mai mari de 140 m ariditatea climei treptat se micşorează. Valoarea
coeficientului de umiditate pe suprafaţa primară de denudaţie a înălţimii Tigheci, altitudinea 200-240
m, este egală cu 0,60-0,65. Solurile zonale la altitudini 140-240 m sunt reprezentate de cernoziomurile
obişnuite arabile, iar sub vegetaţia de pădure – de cernoziomurile obişnuite înţelenite numite de I. A.
Krupenikov cernoziomuri xeroforestiere.

4.9.1. Poligonul de monitoring nr. 21– cernoziomuri sudice (kastanice) arabile formate pe
depozite loessoide luto-argiloase pe terasa înaltă a râului Ialpug

246
 Destinaţia poligonului - efectuarea observaţiilor periodice pentru aprecierea modificării
însuşirilor cernoziomurilor sudice (kastanice) arabile din Moldova de Sud-Vest sub influenţa factorului
antropic (agrotehnicii zonale). Poligonul este situat pe terasa înaltă a râului Ialpug pe teritoriul comunei
Congaz, UTA Găgăuzia (fig. 4.82 şi 4.83). Altitudinea absolută – 90 m, coordonatele profilului
principal de sol: latitudinea - 46°07,044´; longitudinea – 28°34,255´. Anul amplasării poligonului
(începutul observaţiilor) – 13.07.2007. Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozitele loessoide luto-
argiloase prăfoase.
Poligonul este amplasat în Zona de Sud călduroasă semiumedă - secetoasă. Perioada solară -
320 zile. Durata insolaţiei - 2300 ore. Temperatura medie anuală, C -10. Suma de t>10 - 3300.
Suma anuală de precipitaţii – cca 450 mm. Evaporabilitatea potenţială – 850 – 900 mm. Coeficientul
hidrotermic după Ivanov-Vâsoţkii - 0,50-0,55. Durata perioadei de vegetaţie –187 zile. Frecvenţa
secetelor – 3 în 10 ani.
Valorificarea agricolă - teren arabil, în anul 2007 a fost utilizat sub porumb. Factorii naturali de
degradare a solurilor – secetele, regimul hidrotermic foarte arid. Factorii antropici de degradare a
solurilor – dehumificarea, destructurarea, compactarea secundară, micşorarea conţinutului de elemente
nutritive.

Figura 4.82. Schema amplasării pe teritoriul comunei Congaz UTA Gagauzia

a poligonului de monitoring nr.21
* 21 – locul amplasării şi numărul poligonului
Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul sudic (castaniu) arabil se
caracterizează cu profil de tipul: Ahp1–Ahpk2 - Ahk - Bhk1 - Bhk2 – BCk1– BCk2 - Ck. (fig. 4.84).
247
 Adâncimea profilului: 200 cm. Efervescenţa – de la 22 cm. Carbonaţii sub formă de
eflorescenţe - de la 40 cm, pseudomicelii – de la 70 cm până la 140 cm, la adâncimea 70-140 cm – se
întâlnesc frecvent acumulări de bieloglască. Pe profil s-au evidenţiat următoarele orizonturi genetice.
Ahp1 (0-22 cm) – stratul recent arabil de culoare gri închis cu nuanţă castanie, uscat, luto-
argilos, structura glomerulară-prăfoasă, afânat 0-10 cm, compact 10-22 cm, pori mijlocii şi mari foarte
frecvenţi, fisuri mici ca rezultat al secetei, foarte multe resturi organice, trecere treptată.
Ahkp2 (22-32 cm) – stratul postarabil de culoare gri închis cu nuanţă castanie, umed, luto-
argilos, structura bulgăroasă pe alocuri prismatică, compact, poros, pori mici, fisuri mici şi mijlocii,
multe resturi organice, trecere clară.
Ahk (32-40 cm) – partea inferioară a orizontului humifer nemodificată prin arătură, umed, gri
închis cu nuanţă brună pronunţată, luto-argilos, structura glomerular-grăunţoasă, slab compact, pori
frecvenţi mijlocii şi mici, rar rădăcini subţiri, găuri de insecte, lăcaşuri de larve, coprolite, trecerea în
următorul orizont treptată.
Bhk1 (40-52 cm) – continuarea profilului humifer, primul orizont de trecere spre roca
parentală, jilav, castaniu închis, luto-argilos, structura glomerulară, agregate de mărime mijlocie, slab
compact, pori mici şi mijlocii frecvenţi, rădăcini subţiri, multe găuri de insecte, neoformaţiuni de
carbonaţi sub formă de eflorescenţe, trecerea în următorul orizont treptată.
Bhk2 (52-70 cm) - continuare profilului humifer, partea inferioară a orizontului de trecere
spre roca parentală, brun deschis, luto-argilos, structura glomerulară slab dezvoltată, slab compact, pori
mici şi fini frecvenţi, găuri de insecte, foarte rar rădăcini subţiri, o crotovină, efervescenţă puternică,
carbonaţii sub formă de pseudomicelii şi bieloglască, rar concreţii de carbonaţi, trecerea în următorul
orizont treptată.
BCk1 (70-90 cm) – partea superioară a rocii parentale slab modificată de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă brună, luto-argilos, structura foarte slab dezvoltată, se fărâmă uşor în
agregate, slab compact, pori fini frecvenţi, găuri de insecte, carbonaţi sub formă de pseudomicelii şi
acumulări de bieloglască, trecerea în următorul orizont treptată.
BCk2 (90-130 cm) - partea inferioară a rocii parentale foarte slab modificată de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă brună foarte slabă, luto-argilos, structura masivă, slab compact, pori fini
frecvenţi, orizontul de acumulare puternică a neoformaţiunilor de carbonaţi în formă de pseudomicelii
si bieloglască, trecerea în următorul orizont treptată.
Ck (>130 cm) – rocă parentală de culoare galbenă practic nemodificată de procesul de
pedogeneză fără carbonaţi vizibili, nestructurat, slab compact, se fărâmă uşor, pori fini frecvenţi.

248
 Datele privind parametrii statistici medii ai însuşirilor cernoziomurilor sudice (kastanice) de
pe poligonul nr. 21 sunt prezentate în tabelele 4.123 – 4.127.

Figura 4.83. Locul amplasării poligonului

nr. 21 - terasa înaltă a râului Ialpug

249
 Figura 4.84. Cernoziom sudic (kastanic) submoderat humifer cu profil humifer moderat
profund luto-argilos, arabil (profilul 21)

Tabelul 4.123
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai texturii pentru cernoziomurile sudice
(kastanice) arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 21

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
Ahp 1 0-24 - 7,9±1,7 43,6±1,5 7,5±1,4 11,8±1,3 29,2±2,3 48,5±1,6
Ahp2 24-34 - 7,3±1,5 44,3±2,4 7,2±1,4 11,9±0,5 29,3±1,8 48,4±1,3
Ahk 34-43 - 7,1±1,7 43,8±1,7 7,6±1,7 11,7±1,0 29,8±2,6 49,1±1,4
Bhk1 43-58 - 6,8±1,4 44,4±1,2 7,0±1,1 13,0±1,3 28,8±1,3 48,8±1,3
Bhk2 58-75 - 6,4±1,4 43,5±1,9 7,5±1,0 13,9±1,7 28,7±1,0 50,1±1,4
BCk1 75-91 - 6,3±1,1 43,5±1,4 8,4±1,3 14,2±1,4 27,6±1,2 50,2±1,9
BCk2 91-110 - 7,9±1,3 43,5±1,0 8,0±0,7 14,1±1,5 26,5±0,7 48,6±1,6
Ck 110-150 - 8,3 45,5 8,4 12,1 25,7 46,2
Ck 150-200 - 9,5 45,0 8,5 11,9 25,1 45,5

Tabelul 4.124
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai alcătuirii pentru cernoziomurile
sudice (kastanice) arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 21
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabi-

şi conţinutul (% g/g) structurii litatea
adâncimea Suma Suma (cernere structurală
(cm) >10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahp 1 33,6±3,2 13,8±3,4 52,6±4,4 47,4±4,4 mijlocie mică
0-24 - 66,2±6,8 33,8±6,8 66,2±6,8

250
Ahp2 61,4±12,7 6,8±7,6 31,8±8,1 68,2±8,1 nesatisfăcătoare mică
24-34 - 67,0±3,2 33,0±3,2 67,0±3,2
Ahk 25,5±5,8 10,1±3,7 64,4±3,1 35,6±3,1 bună mijlocie
34-43 - 54,6±1,7 45,4±1,7 54,6±1,7

251
 Tabelul 4.125
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile sudice (kastanice)
arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 21
Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul
adâncimea orizontului <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală de tasare
(cm) (cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahp 1 0-10 24 29,2±2,3 48,5±1,6 4,8±0,1 6,0±0,3 2,62±0,01 1,23±0,05 53,1±1,8 -4±3
Ahp 1 10-24 29,2±2,3 48,5±1,6 4,8±0,1 6,0±0,3 2,62±0,01 1,37±0,02 47,8±0,9 6±1
Ahp2 24-34 10 29,3±1,8 48,4±1,3 4,7±0,2 6,0±0,3 2,63±0,01 1,45±0,01 45,0±0,5 11±1
Ahk 34-43 9 29,8±2,6 49,1±1,4 4,6±0,4 6,0±0,3 2,64±0,1 1,39±0,01 47,4±0,5 7±1
Bhk1 43-58 15 28,8±1,3 48,8±1,3 4,5±0,3 5,9±0,3 2,66±0,02 1,41±0,01 47,0±0,4 8±1
Bhk2 58-75 17 28,7±1,0 50,1±1,4 3,9±0,1 5,4±0,4 2,68±0,02 1,42±0,01 47,2±0,2 7±1
BCk1 75-91 16 27,6±1,2 50,2±1,9 3,7±0,2 4,9±0,4 2,70±0,01 1,42±0,01 47,5±0,2 7±1
BCk2 91-110 19 26,5±0,7 48,6±1,6 3,4± 4,6±0,3 2,71±0,01 1,41±0,01 47,9±0,3 6±1
Ck 110-150 - 25,7 46,2 3,5 4,4 2,70 1,39 48,5 5
Ck 150-200 - 25,1 45,5 3,4 4,2 2,72 1,39 48,9 5

Tabelul 4.126
Indicii statistici medii ai însuşirilor chimice pe orizonturi pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile sudice (kastanice) arabile cu profil
întreg de pe poligonul de monitoring nr. 21
Orizontul şi pH CaCO3 P2 O5 N C:N Forme mobile (mg/100 Aciditatea
adâncimea (H2O) total Humus total g sol) hidrolitică
(cm) % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahp 1 0-24 7,1±0,2 0 0,090±0,006 2,56±0,14 0,143±0,009 10,3±0,7 1,5±0,2 19±1 -
Ahp2 24-34 7,3±0,5 1,2±1,6 0,071±0,010 2,36±0,12 0,132±0,013 10,3±0,7 1,0±0,1 17±1 -
Ahk 34-43 7,6±0,4 2,9±2,5 0,062±0,004 2,08±0,11 0,119±0,003 10,1±0,7 0,7±0,1 14±2 -
Bhk1 43-58 8,0±0,2 6,3±1,9 - 1,86±0,25 - - - - -
Bhk2 58-75 8,1±0,1 10,4±2,0 - 1,36±0,16 - - - - -
BCk1 75-91 8,2±0,2 13,1±1,3 - 0,80±0,14 - - - - -
BCk2 91-110 8,3±0,1 15,8±2,5 - 0,54±0,12 - - - - -
Ck 110-150 8,3 14,8 - 0,33 - - - - -
Ck 150-200 8,3 10,8 - 0,26 - - - - -

252
 Tabelul 4.127
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor schimbabili
pentru cernoziomurile sudice (kastanice) arabile cu profil întreg de pe poligonul de
monitoring nr. 21
Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma
(cm) me/100g sol
Ahp 1 0-24 25,9±1,1 3,2±0,3 29,1±0,9
Ahp2 24-34 25,4±1,3 3,2±0,3 27,6±1,4
Ahk 34-43 24,3±1,3 2,9±0,2 27,2±1,4
Bhk1 43-58 24,0±0,8 3,0±0,1 27,0±0,8
Bhk2 58-75 21,7±1,8 2,9±0,2 24,6±1,9
BCk1 75-91 19,0±1,6 2,6±0,2 21,6±1,8
BCk2 91-110 16,2±0,6 2,6±0,4 18,8±1,1
Ck 110-150 15,5 2,5 18,0
Ck 150-200 15,0 2,5 17,5

4.9.2. Poligonul de monitoring nr. 19 – cernoziomuri obişnuite desfundate formate pe depozite

loessoide lutoase prăfoase pe terasa înaltă a Prutului Inferior

Destinaţia poligonului - efectuarea observaţiilor periodice pentru aprecierea modificării

însuşirilor cernoziomurilor obişnuite arabile din Moldova de Sud-Vest sub influenţa factorului antropic
(agrotehnicii zonale).
Poligonul este situat pe teritoriul comunei Cupcui, raionul Leova, pe suprafaţa orizontală a
terasei înalte a Prutului Inferior (fig. 4.85 şi 4.86). Altitudinea absolută – 140 m, coordonatele profilului
principal de sol: latitudinea - 46° 29,892´; longitudinea –28° 20,642´ Anul amplasării poligonului
(începutul observaţiilor) – 11.07.2007. Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozitele loessoide
lutoase prăfoase.
Condiţiile climatice corespund Zonei de Sud călduroase semiumede - secetoase. Perioada solară
- 320 zile. Durata insolaţiei - 2300 ore. Temperatura medie anuală, C -10. Suma de t>10 - 3300.
Suma anuală de precipitaţii – cca 500 mm. Evaporabilitatea potenţială – 850 – 900 mm. Coeficientul
hidrotermic după Ivanov-Vâsoţkii - 0,55-0,56. Durata perioadei de vegetaţie –187 zile. Frecvenţa
secetelor – 3 în 10 ani.
Învelişul de sol este alcătuit din cernoziomuri obişnuite cu profil întreg submoderat humifere cu
profil humifer moderat profund lutoase prăfoase, desfundate. Desfundarea a fost efectuată de câteva
ori, ce a condus la omogenizarea stratului desfundat. Solul cercetat reprezintă o treaptă de trecere de la
cernoziomurile sudice (kastanice) spre cernoziomurile obişnuite.

253
 Valorificarea agricolă - teren arabil, până în anul 1990 s-a utilizat sub plantaţii viticole. Din
anul 1990 terenul se utilizează la arabil. În anul 2007 pe acest teren a fost semănat grâu. Factorii
naturali de degradare a solurilor – secetele, regimul hidrotermic foarte arid, textura comparativ grosieră
ce contribuie la amplificarea regimului hidrotermic arid în profilul solului. Factorii antropici de
degradare a solurilor – dehumificarea, destructurarea, compactarea secundară, micşorarea conţinutului
de elemente nutritive.

Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul sudic (castaniu) arabil se

caracterizează cu profil de tipul: Ahkp1 –Ahkp2 – Ahkp3 - Bhk2 – BCk1 – BCk2 - Ck. (fig. 4.87).

Adâncimea profilului: 200 cm. Efervescenţa – de la suprafaţă. Carbonaţii sub formă de

eflorescenţe - de la 55 cm, pseudomicelii – de la 75 cm până la 140 cm, la adâncimea 95-140 cm se
întâlnesc rar acumulări de bieloglască.

Figura 4.85. Schema amplasării pe teritoriul comunei Cupcui, raionul Leova a poligonului–
cheie nr. 19
*19– locul amplasării şi numărul poligonului

254
 Pe profil s-au evidenţiat şi au fost studiate următoarele orizonturi genetice.
Ahkp1 (0-23 cm) – stratul recent arabil de culoare gri închis cu nuanţă brună, uscat, lutos,
structura glomerulară-prăfoasă, afânat 0-10cm, compact 10-22 cm, pori mijlocii şi mari foarte
frecvenţi, fisuri mici ca rezultat al secetei, foarte multe resturi organice, trecerea în următorul orizont
treptată.
Ahpk2 (23-35 cm) – stratul postarabil de culoare gri închis cu nuanţă brună, uscat, lutos,
structura bulgăroasă, foarte compact, poros, pori mici, fisuri mici, multe resturi organice, cuib al
şoarecilor, trecerea în următorul orizont treptată.
Ahkp3 (35-55 cm) – partea inferioară a orizontului postdesfundat, uscat, gri închis cu nuanţă
brună pronunţată, lutos, structura glomerular-grăunţoasă, compact, pori frecvenţi mijlocii şi mici, rar
rădăcini subţiri, găuri de insecte, trecerea în următorul orizont treptată.
Bhk2 (55-75 cm) - continuarea profilului humifer, partea inferioară a orizontului de trecere
spre roca parentală, uscat, brun, lutos, structura glomerulară slab dezvoltată, compact, pori mici şi fini
frecvenţi, găuri de insecte, foarte rar rădăcini subţiri, o crotovină, efervescenţă puternică, carbonaţi sub
formă de eflorescenţe, trecerea în următorul orizont treptată.
BCk1 (75-100 cm) – partea superioară a rocii parentale foarte slab modificate de procesul de
pedogeneză, uscat, brun deschis cu nuanţă galbenă, lutos, structura foarte slab dezvoltată, se fărâmă
uşor în agregate, compact, pori fini frecvenţi, găuri de insecte, carbonaţi sub formă de pseudomicelii,
trecerea în următorul orizont treptată.
BCk2 (100-140 cm) - partea inferioară a rocii parentale slab modificate de procesul de
pedogeneză, jilav, galben cu nuanţă slabă brună, lutos, structura masivă (nestructurat), slab compact,
pori fini frecvenţi, orizontul de acumulare puternică a neoformaţiunilor de carbonaţi în formă de
pseudomicelii , trecerea în următorul orizont treptată.
Ck (>140 cm) – rocă parentală de culoare galbenă practic nemodificată de procesul de
pedogeneză, jilav, lutos, nestructurat, slab compact, se fărâmă uşor, pori fini frecvenţi, fără carbonaţi
vizibili.
Aşa cum desfundarea s-a efectuat cel puţin de 2 ori, orizontul desfundat, format în rezultatul
amestecării orizonturilor A şi B1, recent este destul de omogen după însuşiri.
Datele privind parametrii statistici medii ai însuşirilor cernoziomurilor obişnuite desfundate
de pe poligonul nr. 19 sunt prezentate în tabelele 4.128 – 4.132.

255
Figura 4.86. Locul amplasării poligonului nr. 19 pe terasa înaltă a râului Prut, altitudinea 140 m

Figura 4.87. Cernoziom obişnuit (treapta de trecere spre cernoziom castaniu) submoderat
humifer cu profil humifer moderat profund lutos prăfos, desfundat
(profilul 19, comuna Cupcui, raionul Leova)

256
 Tabelul 4.128
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai texturii pentru cernoziomurile
obişnuite desfundate cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 19

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
Ahpk1 0-23 - 13,0±1,2 45,0±1,6 7,0±1,4 11,4±1,4 23,6±1,0 42,0±1,6
Ahpk2 23-36 - 12,2±1,2 45,3±1,6 6,8±1,2 11,2±1,2 24,5±1,3 42,5±1,3
Ahpk3 36-54 - 11,6±1,5 45,1±1,0 6,7±1,2 11,2±0,6 25,4±1,4 43,3±1,6
Bhk2 54-76 - 10,8±0,6 45,2±1,5 6,7±1,4 12,0±1,1 25,3±1,4 44,0±1,0
BCk1 76-98 - 10,7±0,7 44,8±2,0 7,6±1,6 12,4±0,8 24,5±1,1 44,5±1,4
BCk2 98-123 - 10,9±1,2 46,3±1,3 7,3±1,3 12,1±1,8 23,4±2,1 42,8±0,8
Ck 123-140 - 10,9 48,5 5,4 10,2 25,0 40,6
Ck 140-200 - 12,1 48,1 6,0 10,2 23,6 39,8

Tabelul 4.129
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai alcătuirii structurale pentru
cernoziomurile obişnuite desfundate cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 19
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Mărimea fracţiunilor, mm; conţinutul de Calitatea Hidrostabi-

adâncimea elemente structurale, % g/g structurii litatea
(cm) Suma Suma (cernere structurală
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahpk1 0-23 41,4±3,9 13,9±4,1 44,7±1,5 55,3±1,4 mijlocie foarte mică
- 80,9±1,3 19,1±1,3 80,9±1,3
Ahpk2 23-36 56,5±10,9 4,7±2,1 38,9±9,9 61,2±9,9 nesatisfă- mică
- 71,0±2,2 29,0±2,2 71,0±2,2 cătoare
Ahpk3 36-54 15,7±0,5 11,8±1,2 72,5±1,5 27,5±1,5 bună mică
- 60,0±1,2 40,0±1,2 60,0±1,2

257
 Tabelul 4.130
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor genetice pentru cernoziomurile obişnuite desfundate cu profil întreg
de pe poligonul de monitoring nr. 19

Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul de
adâncimea orizontului <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală tasare
(cm) (cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahpk1 0-10 23 23,6±1,0 42,0±1,6 3,8±0,1 5,8±0,5 2,61±0,01 1,20±0,03 54,1±1,3 -8±3
Ahpk1 10-23 23,6±1,0 42,0±1,6 3,8±0,1 5,8±0,5 2,61±0,01 1,37±0,02 47,3±0,7 5±3
Ahpk2 23-36 13 24,5±1,3 42,5±1,3 3,8±0,1 5,5±0,5 2,62±0,01 1,41±0,02 46,3±0,7 8±3
Ahpk3 36-54 18 25,4±1,4 43,3±1,6 3,8±0,1 5,4±0,5 2,65±0,01 1,39±0,01 47,6±0,4 5±1
Bhk2 54-76 22 25,3±1,4 44,0±1,0 3,4±0,1 5,0±0,3 2,67±0,01 1,39±0,01 47,8 ±0,5 5±1
BCk1 76-98 22 24,5±1,1 4,5±1,4 2,8±0,1 4,6±0,6 2,69±0,01 1,41±0,01 47,5±0,4 5±1
BCk2 98-123 25 23,4±2,1 42,8±0,8 2,5±0,1 4,0±0,6 2,70±0,01 1,41±0,01 47,9±0,3 4±1
Ck 123-140 - 25,0 40,6 2,4 4,3 2,71 1,40 48,3 3
Ck 140-200 - 23,6 39,8 2,2 4,1 2,73 1,40 48,7 3

Tabelul 4.131
Indicii statistici medii ai însuşirilor chimice pe orizonturi pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile obişnuite desfundate cu profil întreg
de pe poligonul de monitoring nr. 19

Orizontul şi pH CaCO3 P2 O5 N C:N Forme mobile

adâncimea (H2O) total Humus total (mg/100 g sol)
(cm) % g/g P2 O5 K2 O
Ahpk1 0-23 7,3±0,1 0 0,096±0,014 2,78±0,11 0,151±0,012 10,7±0,5 1,3±0,3 22±5
Ahpk2 23-36 7,7±0,2 3,7±1,2 0,079±0,014 2,46±0,09 0,134±0,008 10,6±0,3 0,9±0,2 16±3
Ahpk3 36-54 7,9±0,1 4,9±1,6 0,072±0,015 2,29±0,15 0,126±0,008 10,5±0,5 0,7±0,1 15±2
Bhk2 54-76 8,1±0,1 10,6±2,0 - 1,46±0,16 - - - -
BCk1 76-98 8,2±0,1 15,6±3,4 - 0,86±0,14 - - - -
BCk2 98-123 8,2±0,1 15,9±4,4 - 0,48±0,06 - - - -
Ck 140-200 8.2 15.8 - 0,22

258
 Tabelul 4.132
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor de schimb
pentru în cernoziomurile obişnuite desfundate cu profil întreg, poligonul de monitoring nr. 19
Orizontul şi Ca++ Mg++ Suma
adâncimea
(cm) me/100g sol
Ahpk1 0-23 24,4±1,5 3,1±0,2 27,5±1,4
Ahpk2 23-36 23,1±2,1 3,0±0,1 26,1±2,1
Ahpk3 36-54 22,2±2,1 3,1±0,1 25,3±2,2
Bhk2 54-76 21,1±2,0 2,9±0,3 24,0±2,2
BCk1 76-98 18,7±3,3 2,7±0,4 21,4±3,7
BCk2 98-123 16,2±1,2 2,6±0,3 18,8±1,1
Ck 123-140 14,7 2,4 17,1
Ck 140-200 15,8 2,6 16,4

4.9.3. Poligonului nr. 20 – cernoziomuri obişnuite arabile din zona de Sud–Vest a Moldovei,
formate pe suprafaţa cvasiorizontală a Înălţimii Tigheci pe depozite loessoide luto-argiloase
prăfoase

Destinaţia poligonului - efectuarea observaţiilor periodice pentru aprecierea modificării

însuşirilor cernoziomurilor obişnuite arabile din Moldova de Sud-Vest sub influenţa factorului antropic
(agrotehnicii zonale). Poligonul este amplasat pe teritoriul comunei Burlacu, raionul Cahul (fig. 4.88 şi
4.89). Altitudinea absolută – 226 m, coordonatele profilului principal de sol: longitudinea – 46° 04,478
´; latitudinea - 28° 22,606´. Anul amplasării poligonului (începutul observaţiilor) – 12.07.2007.
Raionul geografic – Înălţimea Tigheci, partea de Sud, suprafaţă primară de denudaţie formată
de procesele aluviale din pliocen şi ridicată în rezultatul mişcărilor tectonice intensive de la sfârşitul
pliocenului – începutul cuaternarului la altitudini absolute 200-250 m. Rocile de suprafaţă sunt alcătuite
din depozitele loessoide luto-argiloase prăfoase.
Condiţiile climatice sunt caracteristice pentru Zona de Sud călduroasă semiumedă. Perioada
solară - 300-310 zile. Durata insolaţiei - 2100-2200 ore. Temperatura medie anuală, C - 8.5-9.
Suma de t>10 - 3000-3100. Suma anuală de precipitaţii – 500-550 mm. Evaporabilitatea potenţială
– 800-850 mm. Coeficientul hidrotermic după Ivanov-Vâsoţkii - 0,60-0,65. Durata perioadei de
vegetaţie – 177-182 zile. Frecvenţa secetelor – de 2-3 ori în 10ani. Învelişul de sol este alcătuit din
cernoziomuri obişnuite luto-argiloase din anul 1948 arabile. După unele însuşiri aceste soluri se
asemănă cu cernoziomurile tipice din nordul Moldovei însă sunt mai slab humifere.
Factorii naturali de degradare a solurilor – regimul hidrotermic arid, iar antropici -
dehumificarea, destructurarea, compactarea secundară, micşorarea conţinutului de elemente nutritive.

259
 Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul obişnuit arabil cercetat se
caracterizează cu profil de tipul: Ahkp1 –Ahkp2 – Ah –Bh1- Bhk2 – BCk1 – BCk2 - Ck. (fig. 6.9).
Adâncimea profilului: 200 cm. Efervescenţa – de la 69 cm. Carbonaţii sub formă de
pseudomicelii – de la 69 cm până la 140 cm, la adâncimea 110-140 cm se întâlnesc rar acumulări de
bieloglască.
Pe profil s-au evidenţiat şi au fost studiate următoarele orizonturi genetice.
Ahp1 (0-22 cm) – stratul recent arabil de culoare gri închis, uscat, luto-argilos, structura
glomerulară-bulgăroasă, slab compact 0-10 cm, compact 10-22 cm, pori mijlocii şi mari foarte
frecvenţi, fisuri mici şi mijlocii ca rezultat al secetei, foarte multe resturi organice, trecerea în
următorul orizont treptată.

Figura 4.88. Schema amplasării pe teritoriul comunei Burlacu a poligonului–cheie nr. 20

*20– locul amplasării şi numărul poligonului

Ahp2 (22-32 cm) – stratul postarabil de culoare gri închis, uscat, luto-argilos, structura
bulgăroasă, foarte compact, poros, pori mici, fisuri mici, multe resturi organice, găuri şi lăcaşuri de
insecte, trecerea în următorul orizont treptată.

260
 Ahk (32-45 cm) – partea inferioară a orizontului humifer nemodificată prin arătură, reavăn,
gri închis, luto-argilos, structura glomerular-grăunţoasă, compact, pori frecvenţi mijlocii şi mici,
rădăcini subţiri, găuri de insecte, lăcaşuri de larve, coprolite.
Bhk1 (55-77 cm) – continuarea profilului humifer, începutul orizontului de trecere spre roca
parentală, jilav, brun închis cu nuanţă surie, luto-argilos, structura glomerulară, agregate de mărime
mijlocie, compact, pori mici şi mijlocii frecvenţi, rădăcini subţiri frecvente, lăcaşuri de larve, trecerea
în următorul orizont treptată.
Bhk2 (77-110 cm) - continuarea profilului humifer, partea inferioară a orizontului de trecere
spre roca parentală, brun, luto-argilos, structura slab dezvoltată, compact, pori mici şi fini frecvenţi,
găuri de insecte, efervescenţă moderată, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, rar rădăcini vii foarte
subţiri, trecerea în următorul orizont treptată.
BCk1 (110-130 cm) – partea superioară a rocii parentale slab modificate de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă brună, luto-argilos, structura foarte slab dezvoltată, compact, pori fini
frecvenţi, găuri de rădăcini ai fostei vegetaţii lemnoase, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, trecerea
în următorul orizont treptată.
BCk2 (130-160 cm) - partea inferioară a rocii parentale foarte slab modificate de procesul de
pedogeneză, galben cu nuanţă brună foarte slabă, luto-argilos, nestructurat, compact, pori fini
frecvenţi, găuri de rădăcini ai fostei vegetaţii lemnoase, orizontul de acumulare a neoformaţiunilor de
carbonaţi în formă de pseudomicelii, trecerea în următorul orizont treptată.
Ck (>160 cm) – rocă parentală de culoare galbenă practic nemodificată de procesul de
pedogeneză cu pseudomicelii foarte slab pronunţat, compact, se fărâmă uşor, pori fini frecvenţi.
Câmpul pe care a fost amplasat poligonul nr. 20 reprezintă interes prin faptul că până în anul
2007, conform informaţiei localnicilor, acest teren era ocupat de o pădure xerofită degradată care a fost
defrişată, iar terenul utilizat la arabil. La limita de est a câmpului vegetaţia de pădure a fost păstrată
sub formă de fâşie forestieră alcătuită din stejar pufos (fig. 4.91). În această fâşie s-a amplasat profilul
20e, care reprezintă un cernoziom înţelenit. Însuşirile acestui sol pot fi considerate ca etalon pentru
determinarea prin comparare a gradului de degradare a însuşirilor cernoziomurilor locale, utilizate la
arabil pe parcurs de 60 ani.
Descrierea morfologică a cernoziomului obişnuit înţelenit, format în partea de Sud a
Podişului Tigheci este prezentată în continuare.
Cernoziomul obişnuit înţelenit se caracterizează cu profil de tipul: Ahţ1– Ahţ2 - Ah - Bh1 -
Bhk2 – BCk1 – BCk2. (fig. 4.92).

261
 Adâncimea profilului: 130 cm. Efervescenţa – de la 63 cm. Carbonaţii sub formă de
pseudomicelii - de la 63 cm şi bieloglască – de la 100 cm până la 130 cm.
Pe profil s-au evidenţiat şi au fost descrise următoarele orizonturi genetice.
Ahţ1 (0-10 cm) – partea superioară a orizontului înţelenit cu conţinut extrem de mare de
rădăcini vii şi putrede, uscat, gri închis cu nuanţă brună de la resturile organice semidescompuse, luto-
argilos, structura glomerular-grăunţoasă, mărimea agregatelor mică, slab compact, foarte poros, pori de
diferită mărime, lăcaşuri de larve, trecerea în orizontul următor treptată.
Ahţ2 (10-21 cm) – partea inferioară a orizontului înţelenit de acumulare a humusului, uscat, gri
închis, luto-argilos, glomerular-grăunţos cu agregate mijlocii, slab compact, foarte poros, pori diferiţi,
găuri de insecte, lăcaşuri de larve, multe rădăcini, trecere în orizontul următor treptată.
Ah (21-44 cm) – continuarea orizontului de acumulare a humusului, reavăn, gri închis, luto-
argilos, glomerular-grăunţos cu agregate preponderent mari, compact, foarte poros, pori mijlocii şi
mici, găuri de insecte, lăcaşuri de larve, multe rădăcini, trecere în orizontul următor treptată.
Bh1(44-63 cm) – continuarea orizontului humifer, primul orizont de trecere spre roca parentală,
reavăn, brun închis, luto-argilos, structura glomerulară, agregatele structurale sunt de mărime diferită,
compact, poros, multe rădăcini de copaci si găuri de insecte, trecerea în orizontul următor treptată.
Bhk2 (63-82 cm) – orizontul al doilea de trecere spre roca parentală, reavăn, brun, luto-argilos,
slab structurat, se fărâmă în agregate mari sub formă de bulgări, poros, pori fini şi mici, carbonaţi sub
formă de pseudomicelii, rădăcini de copaci, trecerea în orizontul următor treptată.
BCk1 (82-100 cm) – roca parentală slab modificată de procesul de solificare, jilav, galben cu
nuanţă brună, luto-argilos, nestructurat, poros, pori fini, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, trecerea
în orizontul următor treptată.
BCk2 (100-130 cm) – roca parentală foarte slab modificată de procesul de solificare, jilav,
galben, argilo-lutos, nestructurat, poros, pori fini, carbonaţi sub formă de pseudomicelii şi rar
bieloglască.
Principala deosebire dintre cernoziomul înţelenit şi arabil constă în prezenţa în partea superioară
a profilului cernoziomului înţelenit a orizontului Ahţ cu o structură glomerulară - grăunţoasă excelentă
şi un conţinut extrem de mare de rădăcini vii şi resturi organice semidescompuse.
Datele privind parametrii statistici medii ai însuşirilor cernoziomurilor cercetate de pe poligonul
nr. 20 sunt prezentate în tabelele 4.133 – 4.137.

262
Figura 4.89. Locul amplasării poligonului nr. 20 pe Înălţimea Tigheci – cernoziomuri
obişnuite arabile

Figura 4.90. Cernoziom obişnuit moderat humifer cu profil humifer puternic profund
semicarbonatic luto-argilos, arabil (profilul 20)

263
 Figura 4.91. Locul amplasării profilului 20e în fâşia forestieră – cernoziomuri obişnuite
înţelenite (Înălţimea Tigheci)

Figura 4.92. Cernoziom obişnuit humifer cu profil humifer puternic profund semicarbonatic
luto-argilos, înţelenit (profilul 20e)

264
 Tabelul 4.133
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai texturii pentru cernoziomurile
obişnuite arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 20

Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)

adâncimea
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
Ahp1 0-23 0,3±0,1 6,4±1,0 43,7±1,7 7,1±1,3 12,0±0,6 30,5±1,4 49,6±0,7
Ahp2 23-36 0,3±0,1 6,8±1,5 43,2±1,9 6,9±2,0 12,2±1,2 30,6±1,6 49,7±1,1
Ah 36-47 0,3±0,1 6,3±1,6 43,3±1,7 7,1±2,0 12,3±0,4 30,6±0,5 50,0±1,5
Bh1 47-68 0,3±0,1 7,8±1,9 42,2±2,4 6,8±1,3 12,4±0,3 30,5±0,8 49,7±1,7
Bhk2 68-90 0,3±0,2 7,0±1,8 42,2±1,6 7,3±1,2 12,7±0,8 30,5±1,0 50,5±1,8
BCk1 90-111 0,3±0,1 7,8±2,1 41,0±2,2 7,1±1,3 14,1±1,9 29,7±0,5 50,9±1,2
BCk2111-136 0,4±0,2 8,0±2,0 40,7±2,2 8,2±1,8 13,9±1,1 28,8±0,6 50,9±1,2

Tabelul 4.134
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai alcătuirii structurale pentru
cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg de pe poligonul nr. 20
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul Calitatea Hidrosta-

adâncimea (% g/g) structurii bilitatea
(cm) Suma Suma (cernere structurii
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahpk1 0-23 36,5±3,8 6,5±1,5 57,1±2,3 43,0±2,3 mijlocie mijlocie
- 54,0±8,7 43,8±6,8 54,0±8,7
Ahpk2 23-36 66,3±5,6 1,4±1,2 32,3±4,7 67,7±4,7 nesatisfăcă- mijlocie
- 47,9±2,5 52,1±2,5 47,9±2,5 toare
Ahpk3 36-54 13,9±4,8 4,4±1,7 81,7±5,5 18,3±5,5 foarte bună mare
- 37,9±2,1 62,1±2,1 37,9±2,1

265
 Tabelul 4.135
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai însuşirilor fizice pentru cernoziomurile obişnuite arabile
cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 20

Orizontul şi Grosimea Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea Gradul
adâncimea orizontului <0,001 fizică higroscopică higroscopicitate aparentă totală de tasare
(cm) (cm) mm <0,01 mm
% g/g g/cm3 % v/v
Ahp1 0-10 23±2 30,5±1,4 49,6±0,7 4,6±0,1 6,3±0,8 2,62±0,01 1,19±0,02 54,7±0,9 -7±2
Ahp1 10-23 30,5±1,4 49,6±0,7 4,6±0,1 6,3±0,8 2,62±0,1 1,38±0,01 47,2±0,7 7±1
Ahp2 23-36 13±2 30,6±1,6 49,7±1,1 4,6±0,1 6,3±0,8 2,63±0,01 1,44±0,02 45,2±0,4 11±1
Ah 36-47 11±2 30,6±0,5 50,0±1,5 4,6±0,2 6,2±0,7 2,64±0,01 1,37±0,01 48,2±0,6 6±1
Bh1 47-68 21±2 30,5±0,8 49,7±1,7 4,6±0,2 6,2±0,5 2,67±0,01 1,41±0,01 47,2±0,3 7±1
Bhk2 68-90 22±3 30,5±1,0 50,5±1,8 4,2±0,1 5,6±0,5 2,69±0,01 1,42±0,01 47,1±0,6 8±1
BCk1 90-111 21±4 29,7±0,5 50,9±1,2 3,6±0,2 5,0±0,6 2,70±0,01 1,41±0,01 47,9±0,2 6±1
BCk2 111-136 25±5 28,8±0,6 50,9±1,2 3,3±0,2 4,6±0,6 2,72±0,01 1,41±0,01 47,9±0,3 6±1
Ck > 136 - 28,0 48,0 3,0 4,4 2,72 1,41 48,2 5

Tabelul 4.136
Indicii statistici medii ai însuşirilor chimice pe orizonturi pe orizonturi pentru cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg de pe
poligonul de monitoring nr. 20
Orizontul pH CaCO3 P2 O5 Humus N C:N Forme mobile Aciditatea
genetic şi total total (mg/100 g sol) hidrolitică
adâncimea, cm % g/g P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahp1 0-23 6,8±0,2 0 0,137±0,005 3,78±0,26 0,196±0,014 11,2±0,4 2,2±0,3 20±5 2,4±0,3
Ahp2 23-36 6,9±0,3 0 0,083±0,002 3,41±0,22 0,175±0,019 11,5±1,0 1,5±0,3 17±3 1,9±0,2
Ah 36-47 7,0±0,1 0 0,059±0,013 3,14±0,26 0,165±0,019 11,1±1,1 1,3±0,1 14±1 1,5±0,3
Bh1 47-68 7,3±0,1 0 - 2,65±0,27 - - - - 0,9±0,2
Bhk2 68-90 8,0±0,1 10,1±1,8 - 1,65±0,12 - - - - -
BCk1 90-111 8,1±0,1 17,5±2,1 - 0,95±0,08 - - - - -
BCk2 111-136 8,3±0,2 18,4±0,8 - 0,55±0,11 - - - - -
Ck > 136 8,2 16,4 - 0,30 - - - - -

266
 Tabelul 4.137

Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice a conţinutului cationilor

schimbabili pentru cernoziomurile obişnuite arabile cu profil întreg de pe poligonul de
monitoring nr. 20

Orizontul şi Ca++ Mg++ Suma

adâncimea
(cm) me/100g sol
Ahp1 0-23 26,1±0,8 3,6±0,4 29,7±1,0
Ahp2 23-36 25,8±0,5 3,5±0,4 29,3±0,6
Ah 36-47 25,7±0,6 3,4±0,2 29,1±0,6
Bh1 47-68 25,2±1,2 3,2±0,2 28,4±1,1
Bhk2 68-90 23,5±1,0 3,3±0,2 26,9±1,0
BCk1 90-111 20,0±1,1 3,3±0,1 23,3±1,1
BCk2 111-136 18,2±1,1 3,1±0,2 21,3±1,2
Ck > 136 19,0 3,0 22,0

4.9.4. Caracteristica comparativă a cernoziomurilor obişnuite din zona

călduroasă – secetoasă a Moldovei de Sud-vest

La altitudini absolute de până la 140 m (valea şi terasele râului Ialpug, partea de Sud a
raionului Vulcăneşti) teritoriul Moldovei de Sud–Vest se caracterizează cu un regim climatic
semiarid extrem de secetos (K= 0,50-0,55). Solurile aici sunt cernoziomurile sudice numite
kastanice în ultima clasificare a solurilor din România (poligonul 21).
Pe terasele înalte ale râului Prut situaţia climatică este tot destul de aridă (K= 0,55-0,56) şi
solurile reprezintă o treaptă de trecere de la cernoziomurile sudice (kastanice) spre cernoziomurile
obişnuite (profilul 19).
Dealurile (Înălţimea) Tigheciului reprezintă o barieră pentru nourii de ploaie ce vin din vest
şi pe acest teritoriu cade o cantitate de precipitaţii mai mare, iar temperaturile sunt mai scăzute, ca
urmare gradul de ariditate a teritoriului se micşorează, K= 0,60-0,70 (staţiunea Baimaclia, K= 0,72).
Solurile zonale sunt cernoziomurile obişnuite (poligonul 20) care la înălţimi absolute mai
mari de 200 m reprezintă o treaptă de trecere spre cernoziomurile tipice. Sub vegetaţia de pădure s-
au format cernoziomurile obişnuite numite de I.A. Krupenikov cernoziomuri xeroforestiere. Partea
de sud a teritoriului înălţimii Tigheci este mai aridă decât cea de nord.
Datele privind parametrii statistici medii ponderaţi ai însuşirilor principale pe straturi
standarde pentru cernoziomurile obişnuite din zona călduroasă semiumedă-secetoasă a Moldovei de
Sud–Vest sunt prezentate în tabelul 4.138.
Cernoziomurile sudice (kastanice) de pe terasa înaltă a râului Ialpug şi cernoziomurile
obişnuite de pe Înălţimea Tigheci (poligoanele 21 şi 20) s-au format pe depozite loessoide luto-
argiloase acumulate ca rezultat al procesului subaeral global de formare a acestora. Se

267
caracterizează cu următorul conţinut al fracţiunilor principale: nisip fin – 6-8%; praf grosier – 41-
44%; argilă – 26-29% (sudice) şi 29-31% obişnuite; argilă fizică – 48-51%. Din punct de vedere a
texturii aceste soluri în stare de maturitate fizică,datorită conţinutului înalt de praf grosier, se
lucrează comparativ uşor ca rezultat a coeziunii mici dintre particule.
Cernoziomurile obişnuite de pe terasele înalte ale râului Prut s-au format pe depozite
loessoide lutoase cu un conţinut mai ridicat de nisip fin, praf grosier şi mai scăzut de argilă, rezultat
al combinării procesului global subaeral de acumulare a loessului cu cel de acumulare a particulelor
de praf şi nisip în rezultatul deflaţiei locale a depozitelor aluviale nisipoase de pe grindurile de
lângă albia râului Prut.
Conţinutul mai înalt de nisip fin şi praf grosier, în condiţiile recente de destructurare a stratului
arabil al cernoziomurilor, asigură pentru solurile de pe terasele înalte ale râului Prut însuşiri fizico-
mecanice mai favorabile, ce dă posibilitate de a lucra uşor aceste soluri şi de a crea un pat
germinativ favorabil pentru culturile agricole în orice an. Structura (cernere uscată) este mijlocie
pentru stratul recent arabil şi nesatisfăcătoare pentru straturile subiacente postarabile ale solurilor
cercetate. Hidrostabilitatea structurală în stratul arabil al solurilor de pe terase este mică, iar a
solurilor de pe înălţimea Tigheci – mijlocie.
Valorile coeficientului de higroscopicitate pentru solurile cercetate, care se caracterizează cu
textură prăfoasă vădită, sunt comparativ mici şi variază în limitele 5-6%. Valorile densităţii cu
adâncimea se majorează de la 2,61-2,62 în orizonturile de la suprafaţa terestră până la 2,68-2,70 în
orizonturile subiacente. Densitatea aparentă, indicele integral al stării de calitate fizică a solurilor,
este în stratul 0-30 cm în limite satisfăcătoare pentru solurile arabile şi optimale pentru solurile
înţelenite. Sub stratul recent arabil în profilele solurilor arabile cercetate se evidenţiază un strat
postarabil compact cu valori ale densităţii aparente în limitele 1,4-1,5 g/cm3.
Cernoziomurile sudice (kastanice) arabile de pe terasa înaltă a râului Ialpug (poligonul 21) şi
cele obişnuite lutoase desfundate de pe terasa înaltă a râului Prut (poligonul 19) se caracterizează cu
conţinut redus (în limitele 2,5-2,7%)de humus în stratul arabil 0-30cm ca rezultat al regimului
climatic arid şi utilizării la arabil. Cercetările paralele efectuate pentru cernoziomurile sudice pe
terenurile arabile în fâşiile forestiere cu vârsta de 40 ani au evidenţiat că viteza de restabilire a
conţinutului de humus sub influenţa vegetaţiei naturale constituie 0,01% anual.
Cernoziomurile obişnuite arabile de pe Înălţimea Tigheciului (poligonul 20) au fost utilizate
în agricultură în rezultatul defrişării pădurii xerofite în anii 1948-1949 (60 ani în urmă). Aici au
fost paralel cercetate si cernoziomurile obişnuite înţelenite din fâşia forestieră fondată în aceiaşi
vreme în baza copacilor de stegar pufos rămaşi din pădurea iniţială (fig. 4.91) şi sădirea unor copaci
noi de frasin, tăiaţi în anul 2007. Conţinutul mediu de humus în stratul 0-30 cm al solurilor arabile
de pe Înălţimea Tigheci este egal cu 3,7%. În decurs de 60ani de utilizare la arabi aceste soluri, în

268
comparaţie cu cele înţelenite (etalon absolut) au pierdut din stratul arabil cca 1,1% de humus s-au
23 la sută din cantitatea iniţială (cca 0,018% anual).
Tabelul 4.138
Parametrii statistici medii ponderaţi ai însuşirilor principale pe straturi standarde pentru
cernoziomurile obişnuite din zona călduroasă semiumedă - secetoasă a Moldovei de Sud –vest

Stratul Argilă Argilă CH D DA PT GT Hu- CaCO3 pH AH

standard <0,001 mm fizică mus %
(cm) (%) <0,01 mm %
(%)
Poligonul 21. Cernoziom sudic (kastanic) submoderat humifer cu profil humifer moderat profund
semicarbonatic luto-argilos prăfos, arabil
0-30 29,2 48,5 6,0 2,62 1,34 48,9 4 2,52 0 7,1 -
30-50 29,4 48,9 6,0 2,64 1,41 46,6 8 2,06 3,7 7,7 -
0-50 29,3 48,6 6,0 2,63 1,37 47,9 6 2,34 - - -
50-100 28,0 49,6 5,1 2,69 1,42 47,2 7 1,11 11,6 8,1 -
0-100 28,7 49,1 5,6 2,66 1,40 47,4 6 1,73 - - -
Poligonul 19. Cernoziom obişnuit submoderat humifer cu profil humifer moderat profund slab
carbonatic lutos prăfos, desfundat
0-30 23,8 42,1 5,7 2,61 1,32 49,4 1 2,71 0 7,4 -
30-50 25,2 43,0 5,4 2,64 1,40 47,0 6 2,34 4,5 7,8 -
0-50 24,4 42,5 5,6 2,62 1,35 48,5 3 2,56 - - -
50-100 24,9 44,1 4,8 2,68 1,40 47,8 5 1,22 12,6 8,1 -
0-100 24,6 43,3 5,2 2,65 1,38 47,9 4 1,89 - - -
Poligonul 20. Cernoziom obişnuit moderat humifer cu profil humifer puternic profund
semicarbonatic luto-argilos prăfos, arabil
0-30 30,5 49,6 6,3 2,62 1,33 49,2 3 3,69 0 6,8 2,3
30-50 30,6 49,9 6,2 2,63 1,40 46,8 8 3,15 0 7,3 1,5
0-50 30,5 49,7 6,3 2,63 1,36 48,3 5 3,47 - - -
50-100 30,3 50,3 5,7 2,69 1,41 47,6 7 1,87 7,9 7,8 -
0-100 30,4 50,0 6,0 2,65 1,39 47,5 7 2,67 - - -
Profilul 20e. Cernoziom obişnuit humifer cu profil humifer puternic profund semicarbonatic luto-
argilos prăfos, înţelenit
0-30 29,1 48,7 5,7 2,62 1,25 52,3 -3 4,80 0 6,5 2,3
30-50 29,5 49,6 5,7 2,65 1,33 49,8 2 3,52 0 6,8 1,6
0-50 29,2 49,1 5,7 2,64 1,28 51,5 -1 4,29 - - -
50-100 28,7 50,1 5,3 2,69 1,41 47,6 6 2,02 8,9 7,7 -
0-100 29,0 49,6 5,5 2,66 1,37 48,5 5 3,15 - - -

Notă: CH - coeficientul de higroscopicitate (% g/g); GT – gradul de tasare (% v/v); D –

densitatea (g/cm3); DA - densitatea aparentă echilibrată (g/cm3); PT- porozitatea totală (% v/v);
pH – unităţi; AH – aciditatea hidrolitică (me/ 100g sol).

Carbonaţii în profilul cernoziomurilor sudice şi obişnuite de pe terasele înalte ale râurilor

Ialpug şi Prut sunt levigaţi numai din straturile arabile ale acestor soluri. În profilul cernoziomurilor
269
obişnuite de pe înălţimea Tigheci carbonaţii sunt levigaţi din orizonturile Ah şi Bh1 până la
adâncimea 60-70 cm. Reacţia solurilor este neutră în orizonturile arabile şi slab alcalină în
orizonturile subiacente. Pentru orizonturile Ah şi B1 ale cernoziomurilor obişnuite de pe Înălţimea
Tigheci reacţia este neutră-slab acidă, valorile acidităţii hidrolitice în orizontul Ah variază în
limitele 2,3-1,5 me/100g sol.
La general, însuşirile solurilor cercetate pot fi apreciate satisfăcătoare. Momente negative în
ce priveşte însuşirile sunt următoarele: structura de calitate mijlocie şi hidrostabilitate mică;
rezistenţa mică la compactare, compactare puternică a stratului postarabil, conţinutul mic de humus
în cernoziomurile sudice şi obişnuite evoluate pe terasele înalte ale râurilor Ialpug şi Prut.

5. Monitoringul solurilor soloneţizate automorfe din zona călduroasă

semiumedă a Moldovei Centrale
(Filipciuc V., Chiriliuc V., Rozloga Iu.)

Soloneţurile automorfe în Moldova sunt un grup de soluri cu drenaj intern şi extern slab,
afectate de alcalizare şi salinizare în partea inferioară a profilului sau în material parental;
predominant fine textural; prezintă diferenţiere clară de conţinut de argilă sub forma unui strat
iluvial cu o structură columnară sau prismatică specifică, care este foarte dens şi are un conţinut
ridicat de Na şi/sau Mg schimbabil. Aşadar soloneţurile sunt definite ca soluri diferenţiate textural
cu un orizont natric în primii 20 cm. În cazul solurilor arabile diferenţierea texturală, ca regulă, este
mecanic distrusă.
Soloneţurile automorfe în Moldova se întâlnesc pe pante unde la suprafaţa terestră se ivesc
argilele marine neogene salinizate. Soloneţurile cernoziomice se caracterizează prin profil de tipul
Ahe - Bhtn - BCkyz - Cknyz. Orizontul Ahe (eluvial), de obicei subţire (5-10 cm), are o culoare
cenuşie deschisă şi este slab humifer (sub 2.0%), reacţie acidă slabă (pH în jur de 6-6.5),
nestructurat sau cu structură grăunţoasă foarte slab dezvoltată. Orizontul iluvial Bhtn natric are
grosime mai mare de 30 cm, culoarea de la brună până la brună închisă, textură fină cu argilă
migrată de sus, structură columnară sau prismatică, compacitate, plasticitate, aderenţă şi rezistenţă
la arat dintre cele mai mari, procent ridicat de sodiu adsorbit (>20%), reacţie puternic alcalină
(pH>8.5 sau 9), humus migrat de sus, saturat cu Na, deci cu proprietăţi nefavorabile. În profilul
soloneţurilor arate orizontul Ahe lipseşte. Pentru aceste soluri este caracteristic următorul tip de
profil: Ahnp - Bhtn - BCknyz - Cknyz.
Datorită proprietăţilor fizice, chimice şi biologice nefavorabile, ca urmare a reacţiei puternic
alcaline, a regimului aerohidric defectuos, soloneţurile au o fertilitate extrem de redusă şi în condiţii
naturale sunt ocupate de pajişti de calitate foarte slabă.

270
 Ameliorarea soloneţurilor automorfe în condiţiile Moldovei este anevoioasă si, dacă este
posibil, se recomandă de utilizat aceste soluri ca pajişti, efectuând doar unele măsuri ameliorative
superficiale. În mare parte aceste soluri sunt răspândite sub formă de arii mici (pete) pe terenurile
arabile formând neomogenitatea câmpurilor şi agravând executarea lucrărilor agricole. Răspândirea
insulară a soloneţurilor şi solurilor soloneţizate în agrolandşaft reduce substanţial productivitatea
terenurilor agricole.
În Republica Moldova suprafaţa soloneţurilor automorfe arabile depăşeşte 25 mii hectare.
Majoritatea suprafeţelor care sunt în circuitul agricol. În trecut (circa 15-20 ani în urmă) acestea au
fost ameliorate prin amendări chimice cu gips şi alte lucrări agropedoameliorative. În urma refacerii
calităţilor negative, multe suprafeţe necesită la momentul actual, ameliorare repetată. În condiţiile
lipsei gipsului ca ameliorant se propune înlocuirea acestuia cu nămolul de defecaţie de la fabricile
de zahar, material bogat în calciu activ.
Poligonul de monitoring nr. 30 al solurilor soloneţizate automorfe a fost fondat pe
variantele experienţei de lungă durată pentru studierea modificărilor în starea de calitate a acestora
sub acţiunea nămolului de defecaţie în complex cu îngrăşămintele organice şi minerale. Poligonul a
fost amplasat pe câmpul experimental situat pe teritoriul comunei Cozeşti, raionul Sângerei, la
altitudinea absolută (mijlocie) de 102 m, coordonatele: latitudinea 47 0 34,086'; longitudinea 280
09,807' (fig. 5.1). Raionul geografic – Podişul Moldovei Centrale, subraionul înălţimea Ciuluc-
Soloneţ.
Poligonul ocupă partea centrală a pantei cu înclinarea de 2-30, expoziţie nord-estică. Rocile
de suprafaţă şi cele subiacente sunt prezentate de depozite de argilă de provenienţă neogenă,
moderat spre puternic salinizată. Apele pedofreatice sunt cantonate în depozite eluviale-deluviale la
adâncimea de peste 10 m. Anul amenajării experienţei (începutul observaţiilor) – 2005. Solurile –
soloneţ cernoziomic automorf cu salinizare la adâncime mijlocie, cloruro-sulfatic spre sulfatic, cu
conţinut redus de sodiu, argilos fin, arabil. Factorii naturali de degradare a solurilor – salinizare,
alcalizare, tasare excesivă, structură masivă, hidrostabilitate redusă, condiţii de aeraţie defectuoase.
Factorii antropici de degradare a solurilor – dehumificarea (în raport cu textura fină), bilanţ
negativ de elemente nutritive.
Descrierea profilului principal de sol:
Ahnp (0-29 cm) – stratul arabil humifer, puternic soloneţizat, cenuşiu închis, argilos,
structură masivă slitizată, pori fini, crăpături, resturi vegetale, trecere treptată.
Bhtn (29-47 cm) - orizontul iluvial soloneţizat, cenuşiu închis cu nuanţă brună, structură
masivă cu formaţiuni prismatice slitizate, argilos, pori fini, rădăcini mici semidescompuse, compact,
trecere treptată.

271
 Bhkzn (47-67 cm) – galben cu nuanţe brune, neomogen, limbi de humus, nestructurat,
argilos, pori fini, compactat, vinişoare de sulfaţi şi carbonaţi trecere treptată.
BCknyzg (67-84 cm) - galben cu acumulări de humus prin fisuri, nestructurat, argilos,
gleizare slabă stagnică, compactat, bieloglască rară, pete de carbonaţi şi cristale de gips, pori fini,
trecere treptată.
Cknyzg (84-104 cm) - galben, argilos, nestructurat, , compact, gleizat stagnic, cu pete
roşcate de R203, vinişoare de gips şi carbonaţi.

Figura 5.1. Locul amplasării poligonului nr.30 pe teritoriul comunei Cozeşti, raionul Sângerei

I-1 I-2 I-3 I-4 I-5

II-4 II-5 II-1 II-2 II-3

III-3 III-2 III-4 III-5 III-1

272
 Figura 5.2. Schema experienţei de câmp pe teritoriul comunei Cozeşti, raionul Sângerei
(poligonul nr. 30)
I; II; III – repetiţii; 1, 2, 3, 4, 5 - variante
1. Martor; 2. Nămol de defecaţie; 3. Nămol de defecaţie + gunoi de grajd; 4. Nămol de
defecaţie + gunoi de grajd + NPK; 5. Nămol de defecaţie + NPK

5.1. Caracteristica însuşirilor iniţiale ale soloneţului cernoziomic automorf arabil

5.1.1. Însuşirile fizice ale soloneţului cernoziomic automorf

Datele statistice medii privind însuşirile iniţiale ale soloneţului cernoziomic arabil de pe
poligonul nr. 30 sunt prezentate în tabelele 5.1 – 5.7. Datele statistice medii privind însuşirile fizice
ale solurilor cercetate sunt prezentate în tabelele 5.1 – 5.3. Compoziţia granulometrică este una
dintre însuşirile intrinseci ale solului, practic nemodificabilă sub intervenţii antropice, care în
măsura decisivă determină regimurile de aeraţie, hidric şi termic, precum şi majoritatea însuşirilor
chimice şi mecanice ale solului.
Conţinutul fracţiunilor granulometrice determinate încadrează solul câmpului experimental în
clasa de soluri cu textura fină, argiloasă. Nisipul mijlociu şi grosier se conţine în cantităţi
neînsemnate. Un procentaj mai avansat (2,9-4,2%) este caracteristic pentru nisipul fin. Din datele
tabelului 2 se vede o diferenţă statistic esenţială în conţinutul fracţiunilor de praf. Predomină praful
grosier cu un conţinut de 25,7-30,0%, urmat de praful fin (17,5-22,3%) şi cel mijlociu (8,6-11,3%).
Cantitatea de argilă fină este mare comparativ cu alte fracţiuni. În repartiţia argilei pe profil se
înregistrează o creştere cu 9,5% (statistic semnificativă) în stratul subarat care a păstrat în
componenţa sa o parte din orizontul argiloiluvial natric (Bhtn). Caracterul repartiţiei fracţiunilor
componente ale argilei fizice estre identic cu cel al argilei fine, însă în acest caz s-a constatat doar o
tendinţă de majorare a fracţiunilor cu diametrul sub 0,01 mm în orizontul Bhtn, deoarece diferenţa
în conţinut este statistic nesemnificativă. Din cele menţionate se poate concluziona că solul
poligonului de monitoring din punct de vedere textural este, în general, omogen, iar conţinutul şi
modul de repartiţie a fracţiunilor granulometrice pe profil sunt caracteristice pentru soloneţurile
cernoziomice automorfe.
Structura soloneţurilor cernoziomice automorfe în stare nemodificată este strict diferenţiată
pe orizonturi genetice. În rezultatul amendării şi lucrărilor ameliorative (afânare adâncă, scarificare
ş.a.), prin deteriorarea şi amestecarea orizontului luvic şi celui argilo-iluvial natric, se obţine o
omogenizare structurală a profilului de sol. Cu toate acestea, structura soloneţurilor rămâne
bolovănoasă, cu agregate compact împachetate în formaţiuni masive. Această structură este puţin
273
favorabilă pentru creşterea plantelor agricole, în special, în primele faze de dezvoltare. Datele
prezentate în tabelul 5.2 denotă predominarea detaşată a agregatelor cu diametrul mai mare de 10
mm în compoziţia structurală. Conţinutul acestor formaţiuni variază între 32,5 şi 51,1%. Fracţiunile
cu diametrul sub 1 mm se conţin în cantităţi neînsemnate 0,8-4,8%. Excepţie prezintă stratul arat al
soloneţului, în care agregatele menţionate alcătuiesc 6,2-6,3% (diferenţă semnificativă). Suma
agregatelor structurale cu valoare agronomică cuprinde valori de 44,1-62,6%, clasând calitatea
structurii în categoria „mijlocie” spre „bună”.

Tabelul 5.1
Textura soloneţului cernoziomic automorf (date medii, X±s)
Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)
adâncimea
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01-0,005 0,005-0,001 <0,001 <0,01
Ahnp 0-29 0,1±0,2 3,7±2,6 28,9±2,1 11,3±1,1 21,5±3,7 34,5±7,1 67,3±3,4
Bhtn 29-47 0 4,2±3,6 25,7±6,4 8,6±4,1 17,5±1,1 44,0±7,4 70,1±3,3
Bhkzn 47-67 0 4,5±3,0 28,5±4,3 9,3±2,2 18,4±2,7 39,3±5,1 67,0±4,4
BCknyzg 67-84 0 2,9±6,2 28,4±7,7 9,9±2,6 21,3±7,2 37,5±3,2 68,7±5,4
Cknyzg 84-104 0 3,5±2,9 29,0±8,1 10,3±1,5 22,3±2,8 34,9±1,8 67,5±5,8

Tabelul 5.2
Parametrii statistici medii (X±s) ai alcătuirii structurale pentru soloneţul cernoziomic
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabi-

adâncimea conţinutul (% g/g) structurii litatea
(cm) >10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 (cernere structurală
uscată)
Ahnp 0-29 32,5±4,3 6,2±0,9 61,3±3,6 38,7 bună mică
7,3±1,0 70,5±5,8 22,2±5,8 77,8
Bhtn 29-47 36,6±26,5 0,8±0,8 62,6±25,9 37,4 bună mică
55,0±8,1 29,5±6,1 70,5
15,5± 4,1
Bhkzn 47-67 51,1±43,3 4,8±14,2 44,1±37,0 55,9 mijlocie mică
15,0±4,0 45,1±7,5 39,9±7,5 60,1
BCknyzg 46,0±18,3 1,5±1,2 52,5±19,5 47,5 mijlocie mică
67-84 16,8±2,4 49,0±2,9 34,2±2,9 65,8
Cknyzg 48,1±22,7 1,4±0,8 50,5±21,9 49,5 mijlocie mică
84-104 13,6±5,8 60,4±17,0 26,0±17,0 74,0

Tabelul 5.3
Însuşirile fizice ale soloneţului cernoziomic automorf (date medii, X±s)
Orizontul şi Apa Densitatea Varianta Adâncimea Densitatea Porozitatea
adâncimea higroscopică (g/cm3) (cm) aparentă (% v/v)
(cm) (%) (g/cm3)
Ahnp 4,71±0,35 2,58±0,06 2-1 0-30 1,40±0,02 45,4±0,9
0-29 30-50 1,47±0,07 44,3±2,9
Bhtn 29-47 5,35±0,27 2,65±0,05 2-2 0-30 1,41±0,02 45,2±0,6

274
 30-50 1,44±0,12 45,8±4,7
Bhkzn 47-67 4,26±1,07 2,69±0,01 2-3 0-30 1,42±0,01 44,7±0,5
30-50 1,48±0,09 43,6±3,4
BCknyzg 3,83±0,19 2,71±0,02 2-4 0-30 1,47±0,02 43,5±0,6
67-84 30-50 1,50±0,07 43,7±2,6
Cknyzg 3,46±0,38 2,72±0,02 2-5 0-30 1,38±0,01 46,4±0,5
84-104 30-50 1,41±0,05 46,8±2,0

Unul dintre principalii indici calitativi ai structurii solului estre hidrostabilitatea agregatelor
(tab.5.2). Variabilitatea mare a datelor medii nivelează diferenţa de conţinut a agregatelor
hidrostabile pe profilul solului. După criteriul de evaluare, hidrostabilitatea structurală este „mică”.
Rezultatele determinării structurii şi hidrostabilităţii acesteia în stratul 0-30 cm), în fiecare din cele
5 variante existente, indică omogenitatea relativă a solului după acest criteriu. Structura orizontului
superior este „mijlocie-bună”, iar hidrostabilitatea în general „mică”.
Însuşirile fizice de bază care determină starea de aşezare a solului sunt prezentate în tabelul
5.3. Densitatea soloneţului, în cazul uniformităţii compoziţiei mineralogice pe profil, depinde de
conţinutul materiei organice. Din rezultatele obţinute se observă o creştere statistic esenţială de la
2,58 în orizontul arat la 2,72 g/cm3 în roca de solificare. Densitatea aparentă în stratul 0-30 cm pe
ansamblul câmpului experimental este de 1,42 g/cm3, cu variaţii între 1,38 şi 1,47 g/cm3. Acest
indice are tendinţă de majorare în stratul 30-50 cm, însă diferenţe semnificative nu s-au apreciat.
Conform claselor de valori, densitatea aparentă a soloneţului este mare, solul fiind tasat.
Porozitatea totală, la o variabilitate neînsemnată a densităţii solului, este determinată de mărimea
densităţii aparente. Calculele efectuate arată că porozitatea soloneţului are valori cuprinse între
43,5-46,8%, fără manifestare de diferenţiere în adâncime. Astfel, spaţiul lacunar se încadrează în
clasa „foarte mică”, punând restricţii severe procesului de aeraţie.

5.1.2. Însuşirile chimice ale soloneţului cernoziomic automorf arabil

Pentru caracterizarea însuşirilor chimice iniţiale ale solului poligonului de observaţii a fost
determinat conţinutul de humus şi elemente nutritive, compoziţia ionică a extractului apos,
conţinutul total de săruri şi de cationi schimbabili şi alţi indici (tab. 5.4).
Tabelul 5.4
Însuşirile agrochimice ale soloneţului cernoziomic automorf (date medii X±s)
Orizontul şi CaCO3 Humus Azot total C:N Forme mobile
adâncimea (mg/100 g sol)
(cm) % P2O5 K2O
Ahnp 0-29 0,33±0,07 5,11±0,20 0,198±0,044 14,6±3,8 2,49±0,23 68,3±4,4
Bhtn 29-47 0,57±1,17 2,97±1,23 0,172±0,006 10,0±4,3 0,38±0,42 41,9±12,9
Bhkzn 47-67 6,37±0,38 1,61±0,39 0,136±0,030 6,8±1,4 0,332±0,37 33,0±13,3
BCknyzg 67-84 9,03±0,57 0,92±0,41 0,097±0,008 5,5±1,4 0,28±0,21 27,3±14,3
275
Cknyzg 84-104 10,40±0,50 0,90±0,20 0,076±0,009 6,4±1,4 0,28±0,21 25,3±11,4

Distribuţia conţinutului de humus pe profil este specifică pentru tipul dat de sol şi se
caracterizează prin scăderea bruscă de la orizontul superficial la cele din adâncime. Astfel, diferenţa
de conţinut a materiei organice în stratul arat şi subarat alcătuieşte 2,14%. Caracterul repartiţiei
azotului total este mai lent, cu diferenţe semnificative de conţinut pe orizonturi genetice. După
cantitatea de humus în partea superioară a profilului, soloneţul se plasează în clasa „humifer”.
Valoarea raportului C:N se micşorează din suprafaţă în adâncime de la 14,6 : 1 până la 5,5:1.
Primii 50 cm de sol practic sunt lipsiţi de sărurile acidului carbonic. Cantităţi mai importante de
carbonaţi (6,37 – 10,40%) au fost depistate începând cu orizontul salic. Gradul de asigurare a
solului cu fosfor mobil este „mijlociu” (2,5 mg/100 g), iar cel cu potasiu schimbabil „foarte înalt”
(68,3 mg/100 g).
Soloneţul cernoziomic automorf are salinizare de tip cloruro-sulfatic la suprafaţă (0-29 cm)
şi sulfatic în adâncime (tab.5.5). Orizontul Ahnp este desalinizat (0,060%), conţinutul de săruri
solubile mărindu-se pe profil până la 0,498% în roca de solificare. Gradul de salinizare înregistrează
mari schimbări în spaţiu. Îndeosebi aceasta se referă la orizontul salic în care coeficientul de variaţie
a reziduului uscat alcătuieşte 96%. Componenţa anionică este clar predominată de SO42- (1,52-
6,36 me), cea cationică – de Ca2+ şi Na+ (tab. 5.5 şi 5.6). Reacţia solului este în general slab alcalină,
valorile pH-lui fiind de 8,16-8,43 unităţi.
Complexul adsorbtiv al solului din poligonul de observaţii (tab. 5.6) este saturat cu calciu
schimbabil la 45,0 – 53,8%, urmat de magneziu (31,0-33,3%) şi sodiu (13,4 – 23,0%). Repartiţia
cationilor bivalenţi pe profilul solului este uniformă. Conţinutul de sodiu schimbabil înregistrează o
creştere de la 5,58 me/ în stratul arat la 9,64 me 100g sol în roca de solificare.
Concluzii
Solul poligonului de monitoring pentru urmărirea în dinamică a modificărilor însuşirilor sub
acţiunea lucrărilor pedoameliorative este textural omogen. În partea inferioară a orizontului arat
(fragment al orizontului argiloiluvial natric) se înregistrează o acumulare de argilă fină.
1. Însuşirile fizice ale solului sunt caracteristice pentru soloneţurile cernoziomice automorfe:
structură bulgăroasă cu pori fini, compacitate excesivă, porozitate deficitară pentru aeraţie.
2. Proprietăţile chimice pe ansamblu poligonului de monitoring sunt tipice pentru soloneţurile
cernoziomice automorfe. Stratul arat (0-30 cm) ce urmează a fi amendat este foarte uniform
după valorile indicilor halochimici. În adâncime s-a înregistrat o variabilitate esenţială în
conţinutul total de săruri solubile.
3. Caracterul omogen şi tipicitatea corespunzătoare la diferite ierarhii taxonomice va da
posibilitatea de a evidenţia şi de a evalua modificările stării de calitate a soloneţului
cernoziomic automorf în urma aplicării măsurilor pedoameliorative.

276
277
 Tabelul 5.5
Compoziţia ionică a extractului apos din soloneţul cernoziomic automorf (date medii X±s)
Orizontul şi Reziduul pH HCO3- Cl- SO42- Ca2+ Mg2+ Na+
adâncimea uscat (H2O) me/100g sol
(cm) (%)
Ahnp 0-29 0,069±0,006 8,22±0,04 0,33±0,05 0,12±0,01 0,59±0,07 0,37±0,03 0,13±0,01 0,57±0,06
Bhtn 29-47 0,138±0,299 8,16±0,32 0,44±0,22 0,11±0,03 1,52±4,23 2,38±1,68 0,27±0,76 1,01±1,11
Bhkzn 47-67 0,409±0,941 8,52±1,01 0,82±0,83 0,10±0,02 5,06±14,63 8,11±6,25 0,85±2,90 2,39±2,35
BCknyzg 0,386±0,759 8,43±0,86 0,70±0,77 0,13±0,02 4,76±11,08 4,77±2,13 0,84±2,16 3,16±5,18
67-84
Cknyzg 0,498±0,855 8,41±1,03 0,68±0,93 0,15±0,04 6,36±12,72 5,88±2,67 1,20±2,69 4,03±5,29
84-104

Tabelul 5.6
Conţinutul de cationi schimbabili în soloneţul cernoziomic automorf (date medii X±s)
Orizontul şi
Ca2+ Mg2+ Na+ Σ Ca2+ Mg2+ Na+
adâncimea
(cm) me/100g sol % din suma cationilor schimbabili
Ahnp 0-29 23,55±0,35 14,37±0,29 5,85±0,18 43,76±0,50 53,8±0,7 32,8±0,6 13,4±0,4
Bhtn 29-47 22,07±3,19 14,07±1,74 6,30±2,81 42,44±6,67 52,0±5,0 33,3±1,4 14,7±5,2
Bhkzn 47-67 22,40±3,10 13,27±2,45 7,25±4,08 42,95±6,12 52,3±10,0 31,0±2,5 16,7±7,6
BCknyzg 67-84 20,00±3,58 13,47±1,15 8,98±3,16 42,45±1,70 47,3±7,2 31,3±1,4 21,3±8,0
Cknyzg 84-104 19,27±2,74 13,53±1,15 9,64±4,65 42,44±2,73 45,0±7,4 32,0±2,5 23,0±9,9

278
5.2. Eficacitatea sistemului de măsuri ameliorative aplicate pe soloneţ cernoziomic
automorf

Obiectul de studiu a fost soloneţul cernoziomic automorf cu tip sulfatic de salinizare, cu

conţinut redus de sodiu, slab salinizat în adâncime, argilos fin pe argile neogene. Variantele
experienţei de câmp sunt prezentate în figura 5.2.
Pentru substituirea deplină a sodiului din complexul adsorbtiv al soloneţului au fost aplicate
26 t/ha de deşeu calcic. Amendamentul a fost încorporat în două rate: 50% din doză s-a aplicat sub
arătură, cealaltă jumătate s-a împrăştiat la suprafaţa solului. Pentru omogenizarea cu amendamentul,
acesta a fost lucrat cu grapa cu discuri pe direcţii perpendiculare. La variantele cu fertilizare
organică, chimică şi mixtă dozele de îngrăşăminte au fost echivalente după conţinutul de elemente
nutritive. Determinarea acestora la începutul şi la sfârşitul perioadei de vegetaţie a plantelor a
asigurat menţinerea la nivel constant a substanţelor biofile.
Cercetările au scos în evidenţă acţiunea cumulativă a amendării calcice şi fertilizării
ameliorative asupra proprietăţilor agrochimice, fizico-chimice, fizice şi mecanice a soloneţului
cernoziomic automorf. Studiul în dinamică a conţinutului de săruri solubile şi de cationi schimbabili
a avut drept scop stabilirea tipului de regim salin şi de soloneţizare (tab. 5.7 – 5.13).
Soloneţul cernoziomic automorf are un conţinut „ridicat” de humus (4,79-4,86%) în stratul
arat şi „optimal” (3,15-3,34%) în cel subarat care include partea inferioară a orizontului
argiloiluvial natric Bhtn. În orizonturile subiacente şi roca de solificare cantitatea de materie
organică este „scăzută” (1,53-1,60%) şi respectiv „foarte scăzută” (0,78-0,91%). În distribuţia
humusului pe profil se observă o diferenţiere accentuată, caracteristică pentru acest tip de sol.
Aplicarea nămolului de defecaţie separat, cu îngrăşăminte chimice şi fertilizarea mixtă nu a
influenţat conţinutul de humus. O creştere mai sensibilă s-a înregistrat numai în varianta cu gunoi
de grajd, încorporat în doză de 60 t/ha.
Pentru solurile alcalice o importanţa deosebită are conţinutul de carbonaţi şi adâncimea de
apariţie a acestora. Din datele prezentate în tabelul 5.7 se vede că în prima jumătate de metru
sărurile de calciu ale acidului carbonic alcătuieşte 1,2-3,2% şi se încadrează în clasele „mici” şi
„mijlocii” de valori. Adâncimea mare de localizare a CaCO 3 exclude posibilitatea aplicării metodei
agrobiologice de ameliorare a acestor soluri. De menţionat că la sfârşitul perioadei de vegetaţie a
rapiţei se observă o scădere a conţinutului de carbonat de calciu pe adâncimea de 0-70 cm.
Precipitaţiile atmosferice au condus la levigarea şi redistribuirea acestora pe profilul solului.
Punerea în valoare a soloneţurilor şi solurilor soloneţizate este durabilă numai în cazul în
care lucrările de amendare sunt îndeplinite în cuplu cu fertilizarea ameliorativă. Aplicarea
îngrăşămintelor organice, chimice şi organo-minerale este un element de bază a tehnologiilor
ameliorative. Rezultatele determinărilor respective (tab. 5.7) arată o creştere semnificativă a
conţinutului de azot nitric (de 2,1-3,7 ori) în variantele fertilizate comparativ cu martorul. Creşterea
conţinutului de N-NO3 în perioada de toamnă se datorează menţinerii solului în sistem de ogor timp
de patru luni (iulie-octombrie).
Solul câmpului experimental este „moderat” aprovizionat cu fosfor mobil. Conţinutul
acestui element în stratul arat variază între 2,04 şi 2,46 mg/100 g sol, înregistrând o creştere uşoară
(cu 0,27-0,42 mg) în variantele fertilizate. Numai în solul amendat pe fondalul îngrăşămintelor
organo-minerale, conţinutul de P205 alcătuieşte 3,21 mg/100 g sol, clasându-se în categoria
„optimă”. Consumul acestui element nutritiv de către plantele cultivate are drept rezultat scăderea
rezervelor de fosfor mobil. La sfârşitul perioadei de vegetaţie asigurarea solului cu P 205 este, în
general, scăzută.
Solurile republicii, inclusiv şi soloneţurile cernoziomice automorfe, sunt bine aprovizionate
cu potasiu schimbabil, conţinutul cărui este determinat de particularităţile compoziţiei mineralogice.
S-a constatat că exportul K20 cu producţia principală şi secundară a plantelor de cultură este
compensat prin formele mobilizate a acestui element.
Prin urmare, potasiu schimbabil nu este considerat element limitativ în obţinerea recoltelor
agricole. Din datele prezentate reiese că gradul de asigurare a soloneţului cu K 20 este „foarte
ridicat”. Stratul arat al variantei martor şi celei tratate cu nămol de defecaţie conţine 55-58 mg/100
g de potasiu accesibil. În variantele fertilizate cantitatea acestui element este mai mare şi alcătuieşte
71-94 mg/100 g. În repartiţia pe profilul soloneţului conţinutul de K20 înregistrează o scădere
considerabilă, diferenţa între stratul superior şi roca de solificare fiind de 28-53 mg/100 g sol. De
asemenea se constată o diminuare a conţinutului de potasiu spre sfârşitul perioadei de vegetaţie.
Unele din criteriile principale de evaluare a stării de calitate a soloneţurilor în perioada de
ameliorare sunt conţinutul şi compoziţia sărurilor solubile (tab.5.8–5.11). Solul câmpului
experimental se caracterizează cu tip sulfatic de salinizare, având raportul Cl:SO 4 cuprins între 0,1:1
şi 0,02:1. Intensitatea (gradul) salinizării a fost apreciată după conţinutul de săruri toxice. Acest
indice se caracterizează prin variabilitate înaltă atât pe profilul de sol, cât şi în timp. În stratul arat
concentraţia sărurilor toxice variază între 0,027 şi 0,114%, clasând solul în categoria celor
nesalinizate. La această categorie aparţine şi stratul subarat din variante amendate şi fertilizate
(0,103-0,148%). În adâncime conţinutul de săruri toxice creşte până la 0,380 - 0,523%, solul fiind
apreciat ca moderat salinizat.
La începutul perioadei de vegetaţie (tab.5.8) valoarea reziduului uscat în stratul arat al
variantelor amendate a fost de 0,079-0,112%. În varianta martor conţinutul total de săruri solubile a
înregistrat valori mai înalte (0,137%). La tipul sulfatic de salinizare, solul în ambele cazuri se
consideră nesalinizat.

280
 Tabelul 5.7
Conţinutul de humus, carbonaţi şi elemente nutritive în soloneţul cernoziomic

CaCO3 N - NO3 P2O5 K2O

Varianta Adâncimea Humus (%) mg/100g
(cm) (%)
primăvara toamna primăvara toamna primăvara toamna primăvara toamna

0 - 30 4,83 0,0 0,0 0,29 2,70 2,04 1,52 55,1 46,2

Martor 30 - 50 3,15 1,9 0,4 0,29 2,61 0,54 0,75 41,5 39,0
50 - 70 1,60 4,5 3,0 0,29 0,96 0,40 0,66 34,4 32,3
70 - 100 0,84 7,1 7,9 0,24 0,37 0,26 0,47 32,0 29,2
0 - 30 4,79 0,6 0,0 0,55 3,35 2,17 1,50 58,3 47,5
Nămol de defecaţie 30 - 50 3,29 1,9 0,4 0,47 3,20 1,08 0,87 39,9 38,3
50 - 70 1,53 7,1 2,1 0,47 0,98 0,73 0,75 31,4 36,1
70 - 100 0,78 12,1 9,8 0,24 0,48 0,19 0,56 30,3 28,7
0 – 30 5,07 0,4 0,0 0,60 5,19 2,31 1,71 71,4 59,7
Nămol de defecaţie + 30 - 50 3,34 3,2 0,6 0,55 3,35 0,66 0,87 38,0 37,3
gunoi de grajd 50 - 70 1,59 9,9 2,7 0,53 1,03 0,33 0,75 37,2 36,1
70 - 100 0,79 11,1 11,1 0,29 0,50 0,32 0,65 34,4 32,9
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 4,84 0,5 0,0 0,89 4,18 3,21 2,47 94,5 50,5
gunoi de grajd+ 30 - 50 3,31 1,7 1,9 1,20 3,64 0,80 1,05 49,9 36,1
îngrăşăminte chimice 50 - 70 1,60 10,7 2,9 0,76 1,01 0,73 0,75 42,6 29,9
70 - 100 0,91 11,4 11,1 0,59 0,53 0,46 0,74 40,7 28,7
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 4,86 0,4 0,0 1,07 3,80 2,46 1,67 91,4 71,6
îngrăşăminte chimice 30 - 50 3,22 1,2 1,3 1,79 2,61 0,81 0,95 61,4 39,8
50 - 70 1,55 6,8 3,3 0,84 0,91 0,68 0,86 56,7 32,3
70 - 100 0,83 9,3 9,6 0,66 0,40 0,53 0,75 42,6 32,3
 Tabelul 5.8
Conţinutul de săruri în soloneţul cernoziomic (începutul perioadei de vegetaţie)

Varianta Adâncimea Reziduu pH Rezerva de HCO3‾ Cl‾ SO4² ‾ Ca² + Mg² + Na+
(cm) uscat (H2O) săruri
% totală toxice
(RU) t/ha me/100g
Martor 0 - 30 0,137 7,70 5,2 4,3 0,40 0,14 1,38 0,29 0,15 1,48
30 - 50 0,262 8,03 7,4 6,7 1,05 0,10 2,41 0,33 0,19 3,04
50 - 70 0,360 8,12 11,0 10,1 1,12 0,13 3,67 0,36 0,12 4,44
70 - 100 0,552 8,05 26,1 24,8 1,04 0,16 6,48 0,36 0,36 6,96
Nămol de 0 - 30 0,112 7,90 4,1 2,5 0,75 0,07 0,65 0,54 0,16 0,87
defecaţie 30 - 50 0,168 8,00 4,8 4,0 0,86 0,10 1,31 0,36 0,17 1,74
50 - 70 0,355 8,10 10,6 9,9 0,99 0,08 3,80 0,32 0,16 4,39
70 - 100 0,480 8,15 22,6 21,6 0,96 0,11 5,59 0,28 0,25 6,13
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 0,104 7,81 3,5 2,1 0,64 0,07 0,71 0,52 0,20 0,70
gunoi de grajd 30 - 50 0,139 7,95 3,9 2,9 0,84 0,10 0,92 0,44 0,16 1,26
50 - 70 0,360 7,90 10,7 9,3 0,80 0,11 4,10 0,61 0,27 4,13
70 - 100 0,505 7,95 23,5 20,9 0,60 0,10 6,40 0,70 0,31 6,09
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 0,081 7,90 2,8 1,3 0,64 0,07 0,37 0,53 0,11 0,44
gunoi de grajd+ 30 - 50 0,170 7,60 4,6 3,1 0,65 0,10 1,59 0,68 0,14 1,52
îngrăşăminte chimice 50 - 70 0,402 7,80 12,2 1,0 0,68 0,10 4,88 0,47 0,53 4,66
70 - 100 0,502 7,85 23,5 21,4 0,68 0,10 6,27 0,55 0,41 6,09

282
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 0,079 7,80 2,8 1,0 0,62 0,06 0,37 0,64 0,11 0,30
îngrăşăminte chimice 30 - 50 0,202 7,85 5,7 4,1 0,64 0,09 2,07 0,68 0,16 1,96
50 - 70 0,365 7,90 11,0 9,6 0,72 0,10 4,25 0,56 0,16 4,35
70 - 100 0,455 7,80 21,5 17,9 0,68 0,12 5,61 0,99 0,42 5,00

Tabelul 5.9

Compoziţia sărurilor solubile pentru soloneţul cernoziomic (începutul perioadei de vegetaţie)

Varianta Adîncimea Na2CO3 Ca(HCO3)2 Mg(HCO3)2 NaHCO3 CaSO4 Na2SO4 MgSO4 NaCl MgCl2 CaCl2 Sărur
cm toxice
(% din
me/100g sol RU*)
Martor 0 - 30 ‫־‬ 0,29 0,11 ‫־‬ ‫־‬ 1,38 ‫־‬ 0,10 0,04 ‫־‬ 82,9
30 - 50 ‫־‬ 0,33 0,19 0,53 ‫־‬ 2,41 ‫־‬ 0,10 ‫־‬ ‫־‬ 89,8
50 - 70 ‫־‬ 0,36 0,12 0,64 ‫־‬ 3,67 ‫־‬ 0,13 ‫־‬ ‫־‬ 91,9
70 - 100 ‫־‬ 0,36 0,36 0,32 ‫־‬ 6,48 ‫־‬ 0,16 ‫־‬ ‫־‬ 94,7
Nămol de 0 - 30 ‫־‬ 0,54 0,06 0,15 ‫־‬ 0,65 0,07 ‫־‬ ‫־‬ 60,6
defecaţie 30 - 50 ‫־‬ 0,36 0,17 0,33 ‫־‬ 1,31 ‫־‬ 0,10 ‫־‬ ‫־‬ 82,7
50 - 70 ‫־‬ 0,32 0,16 0,51 ‫־‬ 3,80 ‫־‬ 0,08 ‫־‬ ‫־‬ 92,7
70 - 100 ‫־‬ 0,28 0,25 0,43 ‫־‬ 5,59 ‫־‬ 0,11 ‫־‬ ‫־‬ 95,3
Nămol de 0 - 30 - 0,52 0,12 - - 0,70 0,01 - 0,07 - 59,7
defecaţie+ 30 - 50 ‫־‬ 0,44 0,16 0,24 ‫־‬ 0,92 ‫־‬ 0,10 ‫־‬ 74,3
gunoi de grajd 50 - 70 ‫־‬ 0,61 0,19 ‫־‬ ‫־‬ 4,10 ‫־‬ 0,03 0,08 ‫־‬ 86,3
70 - 100 ‫־‬ 0,60 ‫־‬ ‫־‬ 0,10 6,09 0,21 0,10 ‫־‬ 89,0
Nămol de 0 - 30 ‫־‬ 0,53 0,11 ‫־‬ ‫־‬ 0,37 0,07 ‫־‬ ‫־‬ 47,2
defecaţie+ 30 - 50 ‫־‬ 0,65 ‫־‬ ‫־‬ 0,03 1,52 0,04 0,06 0,04 ‫־‬ 67,9
gunoi de grajd+
îngrăşăminte 50 - 70 ‫־‬ 0,47 0,21 ‫־‬ ‫־‬ 4,66 0,22 ‫־‬ 0,10 ‫־‬ 90,5
chimice 70 - 100 ‫־‬ 0,55 0,13 ‫־‬ ‫־‬ 6,09 0,18 ‫־‬ 0,10 ‫־‬ 91,1
Nămol de 0 - 30 ‫־‬ 0,62 ‫־‬ ‫־‬ 0,02 0,30 0,05 ‫־‬ 0,06 ‫־‬ 34,5

283
 defecaţie+ 30 - 50 ‫־‬ 0,64 ‫־‬ ‫־‬ 0,04 1,96 0,07 ‫־‬ 0,09 ‫־‬ 73,0
îngrăşăminte 50 - 70 ‫־‬ 0,56 0,16 ‫־‬ ‫־‬ 4,25 ‫־‬ 0,10 ‫־‬ ‫־‬ 87,6
chimice
70 - 100 ‫־‬ 0,68 ‫־‬ ‫־‬ 0,31 5,00 0,30 0,12 ‫־‬ ‫־‬ 83,3

*RU – reziduu uscat

Tabelul 5.10

Conţinutul de săruri în soloneţul cernoziomic (sfârşitul perioadei de vegetaţie)

Varianta Adâncimea Reziduu pH Rezerva de HCO3‾ Cl‾ SO4² ‾ Ca² + Mg² + Na+
(cm) uscat (H2O) săruri
(%) totală toxice
t/ha me/100g sol
Martor 0 - 30 0,129 8,25 4,9 4,0 0,68 0,19 0,90 0,28 0,23 1,26
30 - 50 0,182 8,23 5,2 4,9 0,60 0,24 1,70 0,14 0,22 2,18
50 - 70 0,333 8,48 11,3 10,7 0,52 0,24 3,74 0,26 0,27 4,57
70 - 100 0,598 8,20 28,3 27,1 0,49 0,29 7,66 0,31 0,30 7,83
Nămol de 0 - 30 0,113 8,25 4,1 2,0 0,80 0,21 0,56 0,72 0,33 0,52
defecaţie 30 - 50 0,123 8,15 3,5 2,3 0,76 0,19 0,74 0,54 0,28 0,87
50 - 70 0,295 8,30 8,8 7,6 0,75 0,28 3,11 0,52 0,32 3,30
70 - 100 0,356 8,20 16,8 14,6 0,62 0,24 4,18 0,57 0,42 4,05
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 0,108 8,21 3,6 2,4 0,66 0,19 0,66 0,49 0,32 0,70
gunoi de grajd 30 - 50 0,167 8,25 4,6 3,5 0,72 0,25 1,36 0,51 0,27 1,55
50 - 70 0,347 8,30 10,3 9,0 0,85 0,28 3,72 0,57 0,30 3,98
70 - 100 0,425 8,20 19,8 17,4 0,58 0,30 5,12 0,63 0,25 5,12
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 0,145 8,10 4,9 3,6 0,56 0,24 1,27 0,48 0,42 1,17
gunoi de grajd+ 30 - 50 0,212 8,38 6,0 5,2 0,92 0,25 1,77 0,33 0,43 2,18
îngrăşăminte chimice 50 - 70 0,372 8,22 11,3 10,1 0,80 0,29 4,14 0,50 0,37 4,36
70 - 100 0,436 8,20 20,4 18,4 0,71 0,32 5,13 0,55 0,39 5,22

284
 Nămol de defecaţie+ 0 - 30 0,131 8,40 4,6 3,6 0,93 0,19 0,65 0,32 0,28 1,17
îngrăşăminte chimice 30 - 50 0,170 8,40 4,8 4,2 1,03 0,18 1,02 0,36 0,24 1,83
50 - 70 0,306 8,25 9,2 8,3 0,78 0,22 3,25 0,38 0,21 3,66
70 - 100 0,483 8,21 22,8 21,0 0,67 0,26 5,87 0,47 0,33 6,00

Tabelul 5. 11
Compoziţia sărurilor solubile pentru soloneţul cernoziomic (sfârşitul perioadei de vegetaţie)

Varianta Adâncimea, Na2CO3 Ca(HCO3)2 Mg(HCO3)2 NaHCO3 CaSO4 Na2SO4 MgSO4 NaCl MgCl2 CaCl2 Săruri
cm me/100g sol toxice
(% din RU)
0 - 30 ‫־‬ 0,28 0,23 0,17 ‫־‬ 0,90 ‫־‬ 0,19 ‫־‬ ‫־‬ 82,4
Martor
30 - 50 ‫־‬ 0,14 0,22 0,24 ‫־‬ 1,70 ‫־‬ 0,24 ‫־‬ ‫־‬ 93,8
50 - 70 ‫־‬ 0,26 0,27 0,59 ‫־‬ 3,74 ‫־‬ 0,24 ‫־‬ ‫־‬ 94,3
70 - 100 ‫־‬ 0,31 0,18 ‫־‬ ‫־‬ 7,66 ‫־‬ 0,17 0,12 ‫־‬ 95,8
0 - 30 ‫־‬ 0,72 0,08 ‫־‬ ‫־‬ 0,52 0,04 ‫־‬ 0,21 ‫־‬ 48,6
Nămol de
30 - 50 ‫־‬ 0,54 0,22 ‫־‬ ‫־‬ 0,47 ‫־‬ 0,13 0,06 ‫־‬ 64,4
defecaţie
50 - 70 ‫־‬ 0,52 0,23 ‫־‬ ‫־‬ 3,11 ‫־‬ 0,19 0,09 ‫־‬ 85,7
70 - 100 ‫־‬ 0,57 0,05 ‫־‬ ‫־‬ 4,05 0,13 ‫־‬ 0,24 ‫־‬ 87,1
Nămol de 0 - 30 ‫־‬ 0,49 0,17 ‫־‬ ‫־‬ 0,66 ‫־‬ 0,19 0,04 ‫־‬ 64,5
defecaţie+ 30 - 50 ‫־‬ 0,51 0,21 ‫־‬ ‫־‬ 1,36 ‫־‬ 0,19 0,06 ‫־‬ 75,3
gunoi de grajd
50 - 70 ‫־‬ 0,57 0,28 ‫־‬ ‫־‬ 3,72 ‫־‬ 0,26 0,02 ‫־‬ 86,7
70 - 100 ‫־‬ 0,58 ‫־‬ ‫־‬ 0,05 5,07 ‫־‬ 0,05 0,25 ‫־‬ 88,2
Nămol de 0 - 30 ‫־‬ 0,48 0,08 ‫־‬ ‫־‬ 1,17 0,10 ‫־‬ 0,24 ‫־‬ 73,2
defecaţie+ 30 - 50 ‫־‬ 0,33 0,43 0,16 ‫־‬ 1,77 ‫־‬ 0,25 ‫־‬ ‫־‬ 87,4
gunoi de grajd+
îngrăşăminte 50 - 70 ‫־‬ 0,50 0,30 ‫־‬ ‫־‬ 4,14 ‫־‬ 0,22 0,07 ‫־‬ 89,1
chimice 70 - 100 ‫־‬ 0,55 0,16 ‫־‬ ‫־‬ 5,13 ‫־‬ 0,09 0,23 ‫־‬ 89,8
Nămol de 0 - 30 ‫־‬ 0,32 0,28 0,33 ‫־‬ 0,65 ‫־‬ ‫־‬ 0,19 ‫־‬ 80,0
defecaţie+ 30 - 50 ‫־‬ 0,36 0,24 0,43 ‫־‬ 1,02 ‫־‬ 0,18 ‫־‬ ‫־‬ 83,8
285
 50 - 70 ‫־‬ 0,38 0,21 0,19 ‫־‬ 3,25 ‫־‬ 0,22 ‫־‬ ‫־‬ 89,9
îngrăşăminte e 70 - 100 ‫־‬ 0,47 0,20 ‫־‬ ‫־‬ 5,87 ‫־‬ 0,13 0,13 ‫־‬ 92,1
chimic

286
 Reacţia actuală a solului este slab alcalină cu variaţii ale pH-lui 7,60-8,15 unităţi. Aplicarea
amendamentului calcic şi fertilizarea ameliorativă nu a influenţat acest indice.
Compoziţia ionică a extractului apos este dominată de anionul SO42- şi cationul Na+. Anionii
HCO3-, Cl- şi cationii Ca2+ şi Mg2+ au o participare subordonată. Pentru solurile aflate în perioada de
ameliorare o importanţă deosebită are raportul între cationii monovalenţi şi bivalenţi. Calculele
demonstrează că în orizontul superficial la varianta martor raportul Na : Ca + Mg alcătuieşte 2:1. În
variantele tratate cu nămol de defecaţie şi fertilizate valorile acestui raport se reduc de la 1:1 până la
0,4:1. Prin urmare, lucrările ameliorative creează condiţii când adsorbţia sodiului de către complexul
coloidal este minimă sau complet exclusă.
Determinarea rezervelor totale de săruri şi celor de săruri toxice arată o diferenţiere strictă în
distribuţia lor pe profil. Astfel, în perioada de primăvară rezervele de săruri solubile în stratul 0-50 cm
alcătuiau 7,4-12,6 t/ha sau 18-25 % din rezervele totale; în stratul 50-100 cm valorile acestora erau
cuprinse între 32,5 şi 37,1 t/ha. Repartiţie similară au şi rezervele de săruri toxice.
Rezultatele determinării compoziţiei sărurilor solubile sunt prezentate în tabelele 5.9 şi 5.11.
Din ele se observă ca constituentul principal al acestora Na 2SO4. În variantele amendate şi fertilizate
creşte în mod apreciabil conţinutul de Ca (HCO)2. Aceasta a condus la scăderea concentraţiei de săruri
toxice în orizontul arat. Dacă în varianta martor compuşii nocivi au o pondere de 83% din reziduul
uscat, în variantele tratate acest indice se reduce la 34-61%.
Regimul salin al soloneţurilor cernoziomice automorfe, aflate în perioada de ameliorare, include
totalitatea proceselor de acumulare, de circulaţie şi de export a sărurilor solubile. Principala sursă de
acumulare a sărurilor în profilul solurilor cercetate este roca parentală, localizată la adâncime mică (70-
100 cm). Cercetările anterioare au demonstrat că argilele neogenice salifere conţin de la 0,5-0,7 până la
1-2% de săruri solubile. În dependenţă de particularităţile regimului hidric, masa de săruri poate fi
spălată în adâncime sau localizată prin flux hidrosalin ascendent în straturile superioare de sol.
Pentru soloneţurile ameliorate o sursă suplimentară de săruri sunt produsele reacţiei de schimb
între amendamentul aplicat şi complexul adsorbtiv al solului. Obiectivul ameliorării soloneţurilor
cernoziomice automorfe este realizat numai în cazul în care aceste produse secundare, prezentate prin
compuşii sodiului (Na2SO4, NaHCO3) şi magneziului [MgSO4, Mg (HCO3)2] sunt evacuate din zona
reacţiei. În alte condiţii efectul ameliorativ va fi compromis de reversibilitatea reacţiei de schimb.
Aprecierea regimului salin al solului se efectuează prin determinarea în dinamică a conţinutului
de săruri pe profilul întreg sau în anumite straturi ale acestuia. Astfel, regimul salin se referă la o
perioadă determinată de timp. În cazul dat cercetările au inclus perioada de vegetaţie (martie-
octombrie) a culturilor agricole.
287
 Rezultatele analizei compoziţiei ionice a extractului apos, conţinutului de săruri solubile şi
rezervelor acestora la sfârşitul perioadei de vegetaţie dovedesc ca în perioada indicată atât conţinutul,
cât şi compoziţia sărurilor (tab. 5.10-5.11) n-au înregistrat schimbări semnificative. Pentru stabilirea
regimului salin a fost calculat coeficientul sezonier de variaţie a sărurilor care reprezintă raportul dintre
rezervele de săruri la începutul şi la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Valorile acestui indice, în general,
sunt cuprinse între 0,8 şi 1,1, indicând tipul de regim de desalinizare sezonier reversibilă. Acest regim
este caracteristic pentru soloneţul cercetat care se găseşte în condiţii de desalinizare cu revenire
periodică la salinizare relativă.
Un indicator important în evaluarea eficacităţii lucrărilor ameliorative, aplicate pe soluri
alcalice, este conţinutul şi raportul cationilor schimbabili în complexul adsorbtiv. Amendarea cu
compuşi ai calciului şi al altor metale polivalente are drept scop substituirea sodiului din complexul
coloidal şi coagularea materialului hidropeptizat.
În tabelele 5.12 şi 5.13 se prezintă rezultatele determinării conţinutului de cationi schimbabili în
primăvara şi toamna anului 2008. Ele demonstrează o repartizare diferenţiată a bazelor alcaline şi
alcalino-pământoase pe profilul soloneţului. Astfel, în orizontul arat al solului din varianta martor
conţinutul de calciu adsorbit constituie 22,00 - 22,04 me/100g sol, micşorându-se în adâncime până la
15,40 - 16,84 me/100g sol. Caracterul distribuţiei sodiului pe profil este invers. Conţinutul formei
schimbabile a Na+ se majorează de la 7,34 - 9,13 me în stratul superficial până la 10,17-10,32 me în
roca de solificare. Cationul de magneziu se repartizează pe profil mult mai uniform, având valori
cuprinse între 13,60 şi 17,20 me/100g sol.
Tratarea soloneţului cu nămol de defecaţie a avut efecte diferite în dependenţă de forma de
fertilizare. Deşeul calcic încorporat separat (fără aplicarea îngrăşămintelor) schimbă neînsemnat
conţinutul de Ca2+ (cu 1,20 me) şi Na+ (2,17 me). Amendarea calcică pe fondalul fertilizării
ameliorative organice, chimice şi mixte conduce la modificări mai pronunţate în complexul adsorbtiv al
soloneţului
După conţinutul relativ de sodiu, solul în varianta cu nămol de defecaţie (pe grosimea tratată)
are gradul moderat spre puternic de soloneţizare, cel din variantele cu fertilizare minerală şi organică
se apreciază ca moderat soloneţizat, iar solul din varianta cu fertilizare organo-minerală este slab
soloneţizat. De menţionat că în această variantă conţinutul de Ca 2+ schimbabil alcătuieşte peste 60% din
suma bazelor adsorbite sau cu 5-9% mai mult, decât în celelalte variante ameliorate. De asemenea aici
se înregistrează şi o reducere a conţinutului de magneziu, element care în opinia mai multor cercetători
contribuie la formarea însuşirilor negative ale solurilor prin mărirea gradului de mobilitate a SiO 2,
Al2O3 şi Fe203 şi de dispersie a materiei organice.
288
 Tabelul 5.12
Influenţa amendării şi fertilizării asupra conţinutului de cationi schimbabili
(începutul perioadei de vegetaţie)
Varianta Adâncimea Ca² + Mg² + Na+ Suma Ca² + Mg² + Na+
(cm) me/100g sol % din sumă
Martor 0 - 30 22,00 14,40 9,13 45,53 48 32 20
30 - 50 17,60 15,40 10,86 43,86 40 35 25
50 - 70 17,20 16,00 9,92 43,12 40 37 23
70 - 100 15,40 17,20 10,17 42,77 36 40 24
Nămol de 0 - 30 23,20 15,20 6,96 45,36 51 34 15
defecaţie 30 - 50 20,20 16,20 7,83 44,23 46 37 18
50 - 70 16,80 16,80 8,45 42,05 40 40 20
70 - 100 16,00 17,40 8,88 42,28 38 41 21
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 24,00 13,60 6,09 43,69 55 31 14
gunoi de grajd 30 - 50 22,00 14,00 6,52 42,52 52 33 15
50 - 70 19,20 15,60 7,84 42,64 45 37 18
70 - 100 17,40 14,80 8,55 40,75 43 36 21
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 26,60 13,40 4,22 44,22 60 30 10
gunoi de grajd+ 30 - 50 23,40 15,00 5,00 43,40 54 35 12
îngrăşăminte chimice 50 - 70 19,00 14,80 6,98 40,78 47 36 17
70 - 100 16,80 16,00 7,73 40,53 41 39 19
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 24,40 14,60 5,22 44,22 55 33 12
îngrăşăminte chimice 30 - 50 19,40 14,80 6,09 40,29 48 37 15
50 - 70 18,80 15,40 7,64 41,84 45 37 18
70 - 100 15,20 17,00 8,87 41,07 37 41 22

Determinarea în dinamică a conţinutului de cationi schimbabili arată o tendinţă de scădere a

gradului de participare a sodiului în complexul adsorbtiv. Raportul conţinutului relativ de Na + la
sfârşitul şi începutul perioadei de vegetaţie indică tipul de regim de desoloneţizare. Schimbările
pozitive ale însuşirilor chimice au acţiuni indirecte asupra însuşirilor fizice şi mecanice a soloneţului.
Dintre acestea textura este nemodificabilă la aplicarea lucrărilor pedoameliorative.
Pentru soloneţurile cernoziomice dezvoltate pe argile salifere este caracteristic conţinutul sporit
de argilă fină şi diferenţierea sensibilă în distribuţia acestei fracţiuni pe profilul de sol. Datele obţinute
arată că în stratul subarat (30-50 cm) conţinutul particulelor cu diametrul mai mic de 0,001 mm creşte
cu 6-13% faţă de orizontul superficial. Distribuire asemănătoare înregistrează şi argilă fizică.

Tabelul 5.13

289
 Influenţa amendării şi fertilizării asupra conţinutului de cationi schimbabili
(sfârşitul perioadei de vegetaţie)
Varianta Adâncimea Ca² + Mg² + Na+ Suma Ca² + Mg² + Na+
(cm) me/100g sol % din sumă
Martor 0 - 30 22,04 14,34 7,34 43,72 50 33 17
30 - 50 19,06 15,78 9,21 44,05 43 36 21
50 - 70 18,34 16,13 9,75 44,22 41 36 22
70 - 100 16,84 17,78 10,32 44,94 37 40 23
Nămol de 0 - 30 24,31 15,18 5,45 44,94 54 34 12
defecaţie 30 - 50 21,04 15,86 7,40 44,30 47 36 17
50 - 70 18,04 16,89 9,17 44,10 41 38 21
70 - 100 16,53 18,19 9,43 44,15 37 41 21
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 24,57 14,19 5,75 44,51 55 32 13
gunoi de grajd 30 - 50 22,18 15,00 7,34 44,52 50 34 16
50 - 70 19,23 16,72 7,32 43,27 44 39 17
70 - 100 17,36 16,42 9,17 42,95 40 38 21
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 27,20 13,28 4,58 45,06 60 29 10
gunoi de grajd+ 30 - 50 23,99 15,09 6,24 45,32 53 33 14
îngrăşăminte chimice 50 - 70 19,34 15,89 7,35 42,58 45 37 17
70 - 100 16,56 17,49 9,44 43,49 38 40 22
Nămol de defecaţie+ 0 - 30 24,15 14,77 5,96 44,88 54 33 13
îngrăşăminte chimice 30 - 50 20,11 15,87 8,51 44,49 45 36 19
50 - 70 18,77 17,20 9,08 45,05 42 38 20
70 - 100 16,42 17,88 9,84 44,14 37 41 22

Lucrările pedoameliorative şi, în special, amendarea calcică, influenţează conţinutul de argilă

fină hidropeptizată. Acest fapt a fost demonstrat prin determinarea compoziţiei microagregatice a
soloneţului (tab. 5.14). Determinările s-au efectuat pentru stratul arat şi subarat, deoarece acţiunea
amendamentului este limitată pe grosimea solului luată în calcul la determinarea dozei de amendament
şi parţial în orizontul subiacent.
Datele obţinute scot în evidenţă o scădere a conţinutului de argilă fină hidropeptizată în
variantele tratate cu nămol de defecaţie în comparaţie cu martorul. Procesul de coagulare a fracţiunii
cu diametrul sub 0,001 mm este mai intens la solul amendat pe fondalul fertilizării mixte, aceasta
alcătuind 6,02%. Factorul de dispersie (Fd) s-a redus de la 33% în varianta martor la 19% în varianta
menţionată, indicând creşterea capacităţii de structurare a solului. Se consideră că gradul de coagulare a
compuşilor hidrofili este indicatorul de bază al procesului de ameliorare a soloneţurilor.
Tabelul 5.14

290
 Compoziţia microagregatică a solului câmpului experimental
Adâncimea Conţinutul fracţiunilor (%) cu diametrul (mm): Factorul de
(cm) 1-0,25 0,215- 0,05-0,01 0,01- 0,005- <0,001 dispersie
0,05 0,005 0,001 (%)
Martor
0-30 0,34 7,86 45,37 14,90 21,07 10,46 33
30-50 0,14 5,69 41,79 15,93 22,88 13,57 30
Nămol de defecaţie
0-30 0,15 14,91 45,74 12,50 19,43 7,27 22
30-50 0,27 8,68 42,43 14,78 22,85 10,99 24
Nămol de defecaţie + gunoi de grajd
0-30 0,31 15,97 45,35 14,71 17,03 6,63 19
30-50 0,12 7,58 42,53 15,15 23,74 10,88 25
Nămol de defecaţie + gunoi de grajd + îngrăşăminte chimice
0-30 0,62 18,58 46,05 12,33 16,40 6,02 16
30-50 0,09 7,65 45,76 11,95 24,06 10,49 24
Nămol de defecaţie + îngrăşăminte chimice
0-30 0,23 12,41 45,30 10,45 24,35 7,26 22
30-50 0,12 3,98 43,46 12,83 22,33 11,78 27

Calitatea structurii solului influenţează în mod direct însuşirile fizice, chimice şi biologice ale
acestuia. Deoarece această însuşire este genetic legată de procesul de solificare, soloneţurile şi solurile
soloneţizate se caracterizează prin structura defectuoasă. Unul din obiectivele lucrărilor de ameliorare
este refacerea structurii solului. Cercetările arată că în solul neamendat (tab.5.15) predomină
formaţiunile bolovănoase cu diametrul mai mare de 10 mm, conţinutul căror depăşeşte 35%.
Agregatele structurale cu valoare agronomică (10-0,25 mm) alcătuiesc 61,4%. Amendarea calcică şi
fertilizarea ameliorativă au condus la scăderea conţinutului de fracţiuni masive cu 17-22% şi la
majorarea sumei agregatelor structurale cu valoare agronomică până la 75-81%.
Un indice de calitate a structurii este hidrostabilitatea agregatelor. Această însuşire a fost
evaluată după conţinutul de elemente structurale cu diametrul de peste 0,25 mm, rezistente la acţiunea
apei şi după coeficientul structural (Ks), propus de Institutul Agrofizic. Din datele prezentate în tabelul
10 rezultă:
 hidrostabilitatea structurii în varianta martor este mică;
 agregatele structurale au hidrostabilitate mijlocie în varianta cu nămol de defecaţie şi
îngrăşăminte chimice;
 în variantele tratate cu deşeu calcic cu fertilizare organică şi mixtă hidrostabilitatea structurală
este mare.
Valorile coeficientului structural care variază între 0,4 şi 0,7 unităţi confirmă aceste concluzii.

291
 Tabelul 5.15
Compoziţia structural-agregatică a soloneţului automorf (stratul 0-30 cm)
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g)

>10 10-7 7-5 5-3 3-2 2-1 1-0,5 0,5-0,25 <0,25
Martor
35,5 7,4 7,2 11,0 8,9 15,6 7,3 4,0 3,1*
- - - 0,5 1,3 3,5 9,1 13,5 72,1**
Nămol de defecaţie
18,9 10,2 7,0 9,6 7,9 20,4 12,5 7,7 5,8
- - - 0,7 1,8 4,6 10,4 13,3 69,2
Nămol de defecaţie + gunoi de grajd
15,2 9,1 9,5 12,0 7,6 24,2 13,0 4,3 5,1
- - 0,6 0,9 2,3 6,7 15,7 15,2 58,6
Nămol de defecaţie + gunoi de grajd + îngrăşăminte chimice
13,7 8,3 7,3 11,4 9,0 21,8 13,3 9,6 5,6
- - - 0,9 1,2 8,0 17,5 14,4 58,0
Nămol de defecaţie + îngrăşăminte chimice
14,8 7,8 6,5 9,2 7,7 23,0 15,6 7,8 7,6
- - - 0,6 1,8 7,8 15,1 13,3 61,4

Majorarea capacităţii de structurare are impact pozitiv asupra stării de aşezare a solului prin
scăderea densităţii aparente şi mărirea spaţiului lacunar (tab.5.16). Lucrările pedoameliorative n-au
influenţat sensibil densitatea (D) soloneţului. Diminuarea uşoară a valorilor densităţii în variantele cu
gunoi de grajd este condiţionată de creşterea conţinutului de materie organică. Ameliorarea organo-
calcică a influenţat densitatea aparentă (DA), micşorând valorile acesteia în stratul arat de la 1,26 g/cm 3
la martor, până la 1,11 q/cm3 în varianta cu fertilizare organică.
Porozitatea totală (PT), fiind funcţie de densitate şi densitatea aparentă, înregistrează modificări
sub influenţa aceloraşi factori. Orizonturile superficiale în variantele martor, nămol de defecaţie şi
nămol de defecaţie + îngrăşăminte chimice se caracterizează prin porozitate mijlocie, aceasta
cuprinzând valori de 51,5 - 54,6% v/v. Porozitatea solului în variantele cu fertilizare organică şi mixtă
se încadrează în clasa de valori mare (56,0-56,6 % v/v). Spaţiul lacunar în stratul subarat este mic.
Porozitatea drenată (PD) indică volumul de pori liberi la umiditatea solului egală cu capacitatea
de apă în câmp. Conform datelor obţinute, ea se include în clasele de valori menţionate pentru
porozitatea totală. Caracteristic pentru solurile alcalice sunt valorile mici ale porozităţii utile (PU) şi
indicii mari ai porozităţii inactive (PI).

292
 Tabelul 5.16
Densitatea (D), densitatea aparentă (DA) porozitatea (PT), porozitatea drenată (PD),
porozitatea utilă (PU) şi porozitatea inactivă (PI) a solului câmpului experimental
Varianta Adâncimea D DA PT PD PU PI
(cm) g/cm 3
% v/v
Martor 0-30 2,60 1,26 51,5 17,8 12,0 21,8
30-50 2,67 1,42 46,8 13,5 7,9 25,4
Nămol de defecaţie 0-30 2,58 1,22 52,7 20,6 11,3 20,8
30-50 2,65 1,44 45,7 11,9 8,3 25,5
Nămol de defecaţie + gunoi de grajd 0-30 2,56 1,11 56,6 26,3 11,3 19,0
30-50 2,63 1,39 47,1 13,6 9,5 24,0
Nămol de defecaţie + gunoi de grajd 0-30 2,57 1,13 56,0 25,0 11,5 19,5
+ îngrăşăminte chimice 30-50 2,64 1,41 46,6 12,5 11,0 23,1
Nămol de defecaţie + îngrăşăminte 0-30 2,58 1,17 54,6 22,0 11,8 20,8
chimice 30-50 2,65 1,40 45,3 11,7 8,5 25,1

Tabelul 5.17
Dinamica gonflării (%) şi umiditatea de gonflare (W, %)
Adâncimea Timpul W
(cm) minute ore (%)
1 10 20 30 1 2 48 72
Martor
0-30 2,8 6,6 8,2 8,9 12,7 16,3 17,6 18,8 53,2
30-50 2,8 6,0 7,1 8,0 10,7 15,5 15,9 16,1 56,5
Nămol de defecaţie
0-30 4,7 10,4 11,3 11,8 12,3 13,8 14,1 14,2 53,2
30-50 4,2 10,4 12,4 13,3 14,4 16,6 14,7 17,2 57,1
Nămol de defecaţie + gunoi de grajd
0-30 3,1 9,1 10,1 10,6 11,0 12,3 12,6 12,7 51,3
30-50 3,5 9,1 11,0 12,4 13,6 15,7 15,9 16,0 53,2
Nămol de defecaţie + gunoi de grajd + îngrăşăminte chimice
0-30 4,7 10,4 11,2 11,6 11,8 12,0 12,1 12,2 50,5
30-50 2,6 8,7 10,6 11,4 12,4 14,1 14,4 14,5 53,4
Nămol de defecaţie + îngrăşăminte chimice
0-30 4,5 9,1 9,7 10,0 11,2 12,3 13,5 13,6 52,5
30-50 4,0 11,9 13,4 14,3 15,3 18,6 19,6 19,9 55,3

Soloneţurile, spre deosebire de alte soluri, se caracterizează prin grad sporit de gonflare.
Determinările efectuate arată că procedeele ameliorative au efecte diferite atât asupra dinamicii
gonflării, cât şi asupra umidităţii de gonflare (tab.5.17). Astfel, cel mai mic grad de gonflare (12,2 -
12,7%) s-a înregistrat în stratul superficial la variantele cu fertilizare organică şi mixtă. Reducerea
gonflării poate fi lămurită prin intensificarea procesului de coagulare a argilei fine hidropeptizate şi

293
prin modificarea conţinutului şi raportului cationilor schimbabili în complexul adsorbtiv. Şabalina A. şi
Poloviţki I. (1980) au stabilit că gradul de gonflare a soloneţurilor se micşorează semnificativ odată cu
creşterea conţinutului de calciu în complexul coloidal. Din datele prezentate rezultă de asemenea că
efectul ameliorativ se limitează la grosimea stratului amendat.

Concluzii
Eficacitatea ameliorativă a sistemului de măsuri, aplicat pe soloneţ cernoziomic automorf, care
include amendarea calcică, fertilizarea organică, chimică şi organo-minerală, se exprimă prin:
1. Îmbunătăţirea însuşirilor şi regimurilor chimice şi fizico-chimice:
- optimizarea conţinutului de elemente nutritive în sol;
- reducerea concentraţiei de săruri totale şi toxice şi stabilirea tipului de regim de desalinizare
sezonier reversibilă; modificarea favorabilă a compoziţiei sărurilor solubile;
- îmbunătăţirea conţinutului şi raportului cationilor schimbabili în complexul adsorbtiv al
soloneţului; instaurarea regimului de desoloneţizare sezonier ireversibilă.
2. Modificări pozitive a însuşirilor fizice şi hidrice ale soloneţului:
- coagularea argilei fine hidropeptizate şi reducerea factorului de dispersie a solului cu 11-17%;
- reducerea fracţiunilor bulgăroase cu 17-22% şi majorarea conţinutului de agregate cu valoare
agronomică cu 14-20%;
- mărirea hidrostabilităţii agregatelor structurale de 1,5-1,8 ori faţă de martor;
- scăderea compacităţii (cu 0,13-0,15 g/cm3) şi creşterea porozităţii totale şi celei de aeraţie;
- îmbunătăţirea permeabilităţii pentru apă; viteza finală de infiltraţie în variantele ameliorate este
de 1,3-1,8 ori mai mare comparativ cu martorul.
3. Remedierea însuşirilor mecanice; gradul de gonflare a solului amendat este cu 4-7% mai redus.
4. Cele mai pronunţate modificări a însuşirilor şi regimurilor soloneţului au fost înregistrate în
varianta cu amendare pe fondalul fertilizării organo-minerale.

294
 6. Monitoringul pedoerozional
(alcătuitor responsabil Cerbari V)

6.1. Monitoringul pedoerozional bazat pe rezultatele ridicărilor pedologice

periodice (Cerbari V.)

Materialele cercetărilor pedologice periodice a terenurilor cu destinaţie agricolă ale republicii

formează baza de date pentru elaborarea monitoringului pedoerozional spaţial. Ridicările pedologice
efectuate de către Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului sunt principala sursă de
informaţie pentru aprecierea dinamicii suprafeţelor solurilor erodate. Această informaţie este publicată
în Cadastrele funciare anuale ale Republicii Moldova. Dinamica suprafeţelor solurilor erodate pe
terenurile cercetate cu destinaţie agricolă ale republicii în perioada anilor 1965-2007 este redată în
tabelul 5.1.
Suprafaţa terenurilor agricole afectată de eroziune, conform datelor tabelului 6.1, s-a majorat de
cca 1,5 ori de la 594 mii ha în a.1965 până la 878 mii ha în a.2007. Creşterea medie anuală a suprafeţei
terenurilor erodate în perioada indicată (43 de ani) constituie 6,6 mii ha. Productivitatea solurilor cu
diferit grad de eroziune scade în următor: slab erodate - cu 20 la sută; erodate moderat - cu 40 la sută;
erodate puternic - cu 50 la sută; erodate foarte puternic - cu 70 la sută; erodate complet - cu 90 la sută.
Prezenţa unor suprafeţe mari cu soluri erodate slab mărturiseşte posibilitatea potenţială mare a
intensificării procesului de eroziune pe terenurile cu destinaţie agricolă.
Dauna adusă economiei naţionale de eroziunea în suprafaţă a solurilor este colosală. Pierderile
medii ponderate anuale ale recoltei pe terenurile erodate constituie: pe terenurile arabile - 27 la sută; pe
terenurile cu plantaţii pomiviticole - 30 la sută; pe păşuni - 37 la sută.
Tabelul 6.1
Dinamica suprafeţei solurilor erodate în cadrul terenurilor
cu destinaţie agricolă a Republicii Moldova
Gradul de eroziune Anul 1965 Anul 1975 Anul 1995 Anul 2007
a solurilor mii ha % mii ha % mii ha % mi ha %
Neerodate 1517,4 71,9 1457,2 69,0 1287,5 61,0 1233,3 58,4
Erodate slab 302,4 14,3 341,9 16,2 485,3 23,0 504,8 23,9
Erodate moderat 195,6 9,3 213,0 10,1 244,6 11,6 259,3 12,3
Erodate puternic 96,2 4,5 99,5 4,7 94,2 4,4 114,2 5,4
Total soluri erodate 594,2 28,1 654,4 31,0 824,1 39,0 878,3 41,6
Total terenuri
agricole cercetate 2111,6 100 2111,6 100 2111,6 100 2111,6 100

Sursă: Cadastrele funciare anuale ale Republicii Moldova.

295
 6.2. Monitoringul proceselor erozionale pe cernoziomurile obişnuite din zona
Codrilor
(Cerbari V., Burghelea A.)

O informaţie preţioasă privind manifestarea, intensitatea şi caracterul proceselor erozionale poate

fi obţinută prin fondarea în diferite zone ale Republicii a poligoanelor spaţiale pentru cercetări
pedoerozionale de monitoring în cadrul unei sole cu înveliş de sol complex din punct de vedere a
gradului de eroziune. Cartografierea pedologică detaliată a acestor sole va da posibilitate de aprecia
dinamica proceselor erozionale în sistemul existent de agricultură. În acest scop un poligon de
monitoring pedoerozional a fost fondat în Moldova Centrală.
Poligonul de monitoring pedoerozional reprezintă o solă amplasată pe teritoriul comunei Paşcani,
raionul Hânceşti (fig. 6.1) cu înveliş de sol tipic pentru zona Codrilor. Aprecierea evoluţiei în timp pe
sola – poligon a proceselor erozionale se va efectua prin ridicări pedologice periodice (o dată în 10 ani)
la scara 1:5000. Compararea suprafeţelor solurilor cu diferit grad de erodare, evidenţiate în rezultatul a
două ridicări pedologice periodice va permite de a aprecia dinamica proceselor erozionale pe sola-
poligon, de a prognoza evoluţia acestora în cadrul diferitelor scenarii de utilizare a terenului şi de a
recomanda procedee tehnologice necesare pentru a stopa efectul negativ al eroziunii.
Pentru o informaţie mai amplă privind însuşirile solurilor cu diferit grad de erodare pe sola-
poligon au fost amplasate şi cercetate 3 profile principale de sol (fig. 6.2-6.8):

Figura 6.1. Schema amplasării poligonului de monitoring pedoerozional nr. 26 pe teritoriul

comunei Paşcani, raionul Hânceşti
* 26 – locul amplasării şi numărul poligonului

296
Figura 6.2. Schema amplasării profilelor principale de sol pe sola – poligon pedoerozional
(teritoriul comunei Paşcani, raionul Hânceşti)

297
 Figura 6.3. Locul amplasării profilului 26a – cernoziom obişnuit slab erodat
decarbonatat lutos, desfundat

Figura 6.4. Locul amplasării profilului 26b – cernoziom obişnuit moderat erodat
slab carbonatic luto-argilos, desfundat

Figura 6.5. Locul amplasării profilului 26c – cernoziom obişnuit puternic erodat
slab carbonatic lutos, desfundat

298
Figura 6.6. Cernoziom obişnuit slab erodat Figura 6.7. Cernoziom obişnuit moderat Figura 6.8. Cernoziom obişnuit puternic
decarbonatat lutos, desfundat (profilul 26a) erodat slab carbonatic luto-argilos, erodat slab carbonatic lutos, desfundat
desfundat (profilul 26b) (profilul 26c)

299
Figura 6.9. Sistemul de agricultură în fâşii alternative pe sola-poligon pedoerozional
(teritoriul comunei Paşcani, raionul Hânceşti)

300
 1. profilul 26a (fig. 6.6) – cernoziom obişnuit slab erodat lutos, desfundat (altitudinea 192 m,
longitudinea - 46° 58,343'; latitudinea - 28° 20,898');
2. profilul 26b (fig. 6.7) - cernoziom obişnuit moderat erodat luto-argilos, desfundat (altitudinea
161m, longitudinea - 46° 58,364'; latitudinea - 28° 21,155');
3. profilul 26c (fig. 6.8) - cernoziom obişnuit puternic erodat lutos, desfundat, altitudinea 133m,
longitudinea - 46° 58,444'; latitudinea - 28° 21,350'.
Aprecierea însuşirilor ariilor de sol cu divers grad de erodare s-a efectuat în baza profilelor de
sol nr. 1-19. Ariile solurilor erodate, răspândite pe sola – poligon, sunt prezentate pe harta de soluri a
terenului respectiv (fig. 6.10). Unităţile taxonomice de sol şi suprafeţele acestora sunt enumerate în
legenda hărţii de soluri (tab.6.5). Suprafaţa solurilor de diferit grad de eroziune, răspândite pe
poligonul de monitoring pedoerozional, este dată în tabelul 5.6.
Datele privind însuşirile solurilor erodate de pe sola–poligon de monitoring pedoerozional sunt
prezentate în tabelele 6.1-6.4 pentru profilele de sol nr. 26a, 26b, 26c cercetate detaliat şi în tabelul 5.7
pentru profilele de sol nr. 11-16, cercetate în procesul ridicărilor pedologice la scara 1:5000.
Tabelul 6.1
Textura cernoziomurilor obişnuite erodate răspândite pe câmpul de observaţii pentru
monitorizarea proceselor erozionale , amplasat pe teritoriul comunei Paşcani raionul Hânceşti
Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)
adâncimea 0,01- 0,005-
(cm) 1-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 <0,001 <0,01
0,005 0,001
Profilul 26 – Cernoziom obişnuit slab erodat decarbonatat lutos desfundat
Ahp1 0-24 1,3 33,1 27,2 7,6 8,7 22,1 38,4
Ahp2 24-49 1,3 33,8 26,9 7,5 8,3 22,2 38,0
Bh2 49-71 1,9 36,0 24,2 7,6 8,0 22,3 37,9
BCk1 71-90 1,8 36,9 23,6 8,2 9,4 20,1 37,7
BCk2 90-110 1,8 37,0 25,2 8,5 8,0 19,5 36,0
Profilul 28 – Cernoziom obişnuit moderat erodat slab carbonatic luto-argilos desfundat
Abhkp1 0-24 0,9 25,0 27,2 7,3 12,7 26,9 46,9
Abhkp2 24-48 0,5 26,3 27,1 6,7 12,0 27,4 46,1
Bhk2 48-61 0,6 25,2 28,0 6,7 10,1 29,4 46,2
BCk1 61-90 1,5 24,0 28,7 5,6 11,4 28,8 45,8
BCk2 90-110 1,7 24,3 28,4 7,8 10,2 27,6 45,6
Profilul 27 – cernoziom obişnuit puternic erodat slab carbonatic lutos desfundat
Bhp1 0-21 2,0 35,4 26,4 6,7 7,5 22,0 36,2
Bhkp2 21-37 1,6 35,1 26,3 7,8 7.9 22,1 37,0
Bhk2 37-58 1,7 34,2 27,3 8,9 6,1 21,8 36,8
BCk1 58-82 2,3 38,9 22,6 7,9 6,0 22,3 36,2
BCk2 82-100 2,6 36,6 24,4 9,3 5,0 22,1 36,4

301
 Tabelul 6.2
Alcătuirea structurală pentru cernoziomurile obişnuite erodate arabile de pe câmpul de observaţii pentru monitorizarea proceselor
de eroziune, amplasat pe teritoriul comunei Paşcani raionul Hânceşti
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrosta-

adâncimea Suma Suma structurii bitlitatea
(cm) >10 10–7 7–5 5–3 3–2 2–1 1 – 0,5 0,5 10 – >10+ (cernere structurii
< 0,25
-0,25 0,25 < 0,25 uscată) (cernere
umedă))
Profilul 26 – Cernoziom obişnuit slab erodat decarbonatat lutos desfundat
32,8 6,2 5,2 6,3 5,3 10,0 7,4 11,1 15,7 51,5 48,5 mijlocie mică
Ahp1 0-24
- - - 0,2 0,2 1,4 10,4 16,4 71,4 28,6 71,4
38,3 8,2 6,3 9,9 8,5 9,2 4,9 6,1 8,6 53,1 46,9 mijlocie mijlocie
Ahp2 24-49
- - - 0,2 1,8 7,0 15,4 17,6 58,0 42,0 58,0
Profilul 28 – Cernoziom obişnuit moderat erodat slab carbonatic luto-argilos desfundat
28,8 9,7 6,9 8,7 6,2 7,7 5,1 8,5 18,4 52,8 47,2 mijlocie foarte
Abhkp1 0-24 mică
- - - - 0,2 0,4 4,2 12,0 83,2 16,8 83,2
Abhkp2 52,0 6,9 5,5 7,9 5,3 6,1 3,6 5,1 7,6 40,4 59,6 mijlocie mică
24-48 - - - 0,6 0,4 2,0 9,0 15,4 72,6 27,4 72,6
Profilul 27 – cernoziom obişnuit puternic erodat slab carbonatic lutos desfundat
24,1 9,3 7,7 9,0 6,6 8,1 5,2 9,7 20,3 55,6 44,4 mijlocie foarte
Bhp1 0-21
- - - 0,6 0,4 1,0 6,2 11,4 80,4 19,6 80,4 mică
40,0 10,3 8,1 9,8 6,9 7,2 3,8 5,6 8,2 51,8 48,2 mijlocie mică
Bhkp2 21-37
- - - 1,2 1,4 2,4 7,0 13,4 74,6 25,4 74,6
42,6 8,9 7,6 9,2 6,9 7,1 3,2 5,8 8,7 48,7 51,3 mijlocie mijlocie
Bhk2 37-58
- - - 0,4 1,2 3,8 10,8 25 58,8 41,2 58,8

302
 Tabelul 6.3
Indicii fizici pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile obişnuite erodate arabile de pe câmpul de observaţii pentru
monitorizarea proceselor de eroziune, amplasat pe teritoriul comunei Paşcani raionul Hânceşti

Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coeficientul de Densitatea, Densitatea Porozitatea Gradul de

adâncimea <0,001 mm fizică higroscopică higroscopicitate g/cm3 aparentă totală tasare
(cm) <0,01 mm
% g/g g/cm3 %v/v
Profilul 26a - Cernoziom obişnuit slab erodat decarbonatat lutos, desfundat
Ahp1 0-10 22,1 38,4 4,5 5,7 2,62 1,23 53,0 -7
Ahp1 1 0-24 22,1 38,4 4,5 5,7 2,62 1,34 48,9 1
Ahp2 24-49 22,2 38,0 4,2 5,5 2,62 1,41 46,2 6
Bh2 49-71 22,3 37,9 4,2 5,4 2,63 1,42 46,0 7
BCk1 71-90 20,1 37,7 3,5 4,7 2,65 1,45 45,3 8
BCk2 90-110 19,5 36,0 2,9 3,9 2,69 1,46 45,7 7
Profilul 26b – Cernoziom obişnuit moderat erodat slab carbonatic luto-argilos, desfundat
Abhkp1 0-10 26,9 46,9 5,3 6,5 2,63 1,25 52,5 -4
Abhkp1 10-24 26,9 46,9 5,3 6,5 2,63 1,37 47,9 5
Abhkp2 24-48 27,4 46,1 5,1 6,3 2,64 1,41 46,6 8
Bhk2 48-61 29,4 46,2 5,0 6,3 2,66 1,42 46,6 8
BCk1 61-90 28,8 45,8 5,0 6,4 2,69 1,44 46,5 8
BCk2 90-110 27,6 45,6 4,0 5,2 2,71 1,49 45,0 11
Profilul 26c – Cernoziom obişnuit puternic erodat slab carbonatic lutos, desfundat
Bhp1 0-10 22,0 36,2 4,3 5,4 2,62 1,26 51,9 -6
Bhp1 10-21 22,0 36,2 4,3 5,4 2,62 1,39 46,9 5
Bhkp2 21-37 22,1 37,0 4,2 5,3 2,63 1,43 45,6 7
Bhk2 37-58 21,8 36,8 4,1 5,2 2,65 1,45 45,3 8
BCk1 58-82 22,3 36,2 3,4 4,5 2,68 1,48 44,8 9
BCk2 82-100 22,1 36,4 3,3 4,3 2,70 1,50 44,4 10

303
 Tabelul 6.4
Indicii chimici şi fizico-chimici pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile obişnuite erodate arabile de pe câmpul de observaţii
pentru monitorizarea proceselor de eroziune, amplasat pe teritoriul comunei Paşcani, raionul Hânceşti

Orizontul şi Forme mobile Cationii de schimb Aciditatea

adâncimea pH CaCO3 P2 O5 Humus N C:N (mg/100 g sol) (me/100g sol) hidrolitică
(cm) (H2O) total total (me/100g sol)
% g/g P2 O5 K2 O Ca++ Mg++ Suma
Profilul 26 – Cernoziom obişnuit slab erodat decarbonatat lutos desfundat
Ahp1 0-24 6,8 0 0,11 2.19 0.114 11.1 1,2 14 25,2 3,1 28,3 2,8
Ahp2 24-49 6,7 0 0,12 2.29 0.128 10.4 1,0 11 24,0 3,4 27,4 2,6
Bh2 49-71 7,1 0 - 1.19 - - - - 22,6 3,6 26,2 0,8
BCk1 71-90 7,9 6,6 - 0.85 - - - - 22,5 3,8 26,3 -
BCk2 90-110 8,3 9,0 - 0.42 - - - - 22,5 3,7 26,2 -
Profilul 28 – Cernoziom obişnuit moderat erodat slab carbonatic luto-argilos desfundat
Abhkp1 0-24 7,5 1,2 0,11 2,26 0.121 10.8 1,2 15 31,0 3,0 34,0 -
Abhkp2 24-48 7,7 1,5 0,10 2.12 0.119 10.3 0,8 11 30,0 3,1 33,1 -
Bhk2 48-61 7,8 5,7 - 1.17 - - - - 28,4 3,3 31,4 -
BCk1 61-90 8,0 8,2 - 0.65 - - - - 27,0 3,5 30,5 -
BCk2 90-110 8,2 9,8 - 0.46 - - - - 21,7 2,8 24,5 -
Profilul 27 – Cernoziom obişnuit puternic erodat slab carbonatic lutos desfundat
Bhp1 0-21 7,5 1,2 0,10 1.65 0.091 10.5 1,1 10 28,0 3,2 31,2 -
Bhkp2 21-37 7,5 1,6 0,11 1.72 0.099 10.1 1,0 10 27,0 3,4 30,4 -
Bhk2 37-58 7,6 3,0 - 1.16 - - - - 25,0 3,6 28,6 -
BCk1 58-82 8,9 7,6 - 0.70 - - - - 23,6 3,7 27,3 -
BCk2 82-100 8,1 9,6 - 0.40 - - - - 22,4 3,4 25,8 -

304
Figura 6.10. Harta solurilor poligonului de monitoring pedoerozional amplasat pe teritoriul
comunei Pascani, raionul Hânceşti (a. 2007)

305
 Tabelul 6.5
LEGENDA HĂRŢII SOLURILOR (LISTA SISTEMATICĂ A UNITĂŢILOR DE SOL),
RĂSPÂNDITE PE POLIGONUL DE MONITORING PEDOEROZIONAL

Nr. Denumirea solurilor Boni- Suprafaţa, ha

crt
în limba română
. puncte
Cernoziomuri obişnuite decarbonatate (levigate)
1 Cernoziomuri obişnuite
decarbonatate slab erodate
submoderat humifere cu
profil humifer puternic
profund lutoase, desfundate
2 Cernoziomuri obişnuite
decarbonatate moderat erodate slab
humifere cu profil humifer
semiprofund lutoase,
desfundate
3 Cernoziomuri obişnuite
decarbonatate moderat erodate slab
humifere cu profil humifer
moderat profund luto-
nisipoase, desfundate
4 Cernoziomuri obişnuite cumulice
izohumice decarbona-tate
submoderat humifere cu
profil humifer foarte puternic
profund luto-argiloase,
desfundate
5 Cernoziomuri obişnuite cumulice
izohumice decarbona-tate
submoderat humifere cu
profil humifer foarte puternic
profund lutoase, desfundate
Cernoziomuri obişnuite semicarbonatice şi carbonatice
6 Cernoziomuri obişnuite slab erodate
submoderat humifere cu profil
humifer moderat profund
semicarbonatice luto-argiloase,
desfundate
tetul, ha %
în limba rusă
Черноземы обыкновенные
глубоковскипающие
слабосмытые малогумусовые 66 2,9 7,7
с мощным гумусо-вым
профилем среднесуглинитые,
плантажированные
Черноземы обыкновенные
глубоковскипающие
среднесмытые 49 4,0 10,7
слабогумусовые со
среднемощным укороченным
гумусовым профилем
среднесуглинистые
плантажированные
Черноземы обыкновенные
глубоковскипающие
среднесмытые 39 1,8 4,8
слабогумусовые со
среднемощным укороченным
гумусовым профилем
легкосуглинистые
плантажированные
Черноземы обыкновенные куму-
ликовые изогумусовые
глубоко-вскипающие 74 1,1 2,9
малогумусовые с очень
мощным гумусовым
профилем
тяжелосуглинистые
Черноземы обыкновенные куму-
ликовые изогумусовые
глубоко-вскипающие 74 1,0 2,7
малогумусовые с очень
мощным гумусовым
профилем среднесуглинистые
Черноземы обыкновенные слабо-
смытые малогумусовые со
средне-мощным гумусовым 66 4,3 11,5
профилем
неглубококарбонатные
тяжелосуг-линистые,
плантажированные

306
7 Cernoziomuri obişnuite slab erodate
submoderat humifere cu profil
humifer moderat profund
semicarbonatice lutoase,
desfundate
Черноземы обыкновенные слабо-
смытые малогумусовые со
средне мощным гумусовым 66 - -
профилем
неглубококарбонатные
среднесуглинистые,
плантажированные
307
 Continuarea legendei hărţii de soluri (listei sistematice), tabelul 6.5
Nr. Denumirea solurilor Boni- Suprafaţa, ha
crt. tetul, ha %
în limba română în limba rusă
puncte
8 Cernoziomuri obişnuite moderat Черноземы обыкновенные средне-
erodate submoderat humifere смытые мапогумусовые со
cu profil humifer semiprofund средне- мощным укороченным 49 7,4 19,7
semicarbonatice şi slab гумусовым профилем
carbonatice luto-argiloase, неглубоко- и слабо-
desfundate карбонатные
тяжелосуглинистые
плантажированные
9 Cernoziomuri obişnuite moderat Черноземы обыкновенные средне-
erodate submoderat humifere смытые мапогумусовые со
cu profil humifer semiprofund средне- мощным укороченным 49 4,8 12,8
slab carbonatice lutoase, гумусовым профилем
desfundate слабокарбонатные сред-
несуглинистые
плантажированные
10 Cernoziomuri obişnuite puternic Черноземы обыкновенные сильно-
erodate slab humifere cu profil смытые слабогумусовые со
humifer semiprofund moderat средне-мощным укороченным 41 1,6 4,3
carbonatice, luto-argiloase, гумусовым профилем
desfundate среднекарбонатные тяже-
лосуглинистые,
плантажированные
11 Cernoziomuri obişnuite puternic Черноземы обыкновенные сильно-
erodate slab humifere cu profil смытые слабогумусовые со
humifer semiprofund moderat средне- мощным укороченным 41 1,8 4,8
carbonatice lutoase, гумусовым профилем
desfundate среднекарбонатные сред-
несуглинистые,
плантажированные
12 Cernoziomuri obişnuite puternic Черноземы обыкновенные сильно-
erodate slab humifere cu profil смытые слабогумусовые со
humifer semiprofund moderat средне- мощным укороченным 33 2,5 6,6
carbonatice luto-nisipoase, гумусовым профилем
desfundate среднекарбонатные лег-
косуглинистые,
плантажированные
13 Erodosoluri excesiv erodate (se ară Эроземы полностью смытые
orizontul BC) practic практически безгумусовые сильно- 10 1,0 2,7
nehumifere puternic карбонатные тяжелосуглинистые,
carbonatice luto-argiloase, плантажированные
desfundate
14 Erodosoluri foarte puternic erodate Эроземы очень сильносмытые
slab humifere cu profil слабогумусовые с маломощным 25 1,5 4,0
humifer superficial moderat гумусовым профилем средне-
carbonatice luto-nisipoase, карбонатные легкосуглинистые,
desfundate плантажированные

308
15 Erodosoluri execev erodate (se ară Эроземы полностью смытые
orizontul BC) practic практически безгумусовые средне- 10 - -
nehumifere moderat карбонатные легкосуглинистые,
carbonatice luto-nisipoase, плантажированные
Nr.desfundate
ord. Denumirea Suprafaţa
16 Cernoziomuri obişnuite cumulice solurilor
Черноземы обыкновенныеha куму- %
izohumice
1 erodate submoderat
Cumulice neerodate ликовые изогумусовые
3,9 10,4
66 1,8 4,8
humifere cu profil humifer намыто-смытые
2
puternic profund
Slab erodate среднегумусовые7,2с мощным
slab
19,2
3
carbonatice Moderat
lutoase, erodate гумусовым 18,0профилем 48,0
desfundate
4 Puternic erodate слабокарбонатные5,9 тяжелосу- 15,7
глинистые,
5 Erodosoluri плантажированные 2,5 6,7
TOTAL Total soluri neerodate 3,9 10,4
51 37,5 100
Total soluri erodate 33,6 89,6
Total terenuri 37,5 100,0
Tab
elul 6. 6
Suprafaţa solurilor cu diferit grad de eroziune, răspândite pe poligonul
de monitoring pedoerozional

Tabelul 6.7
Însuşirile principale ale unităţilor taxonomice de sol evidenţiate pe teritoriul
poligonului pedoerozional
Nr. pro- Orizontul şi Apa Argilă Argilă pH Humus Ca CO3
filelor adâncimea higrosco- fizică <0,001 (H2O) (%) (%)
de sol (cm) pică (%) <0,01 mm mm
1. Cernoziomuri obişnuite decarbonatate slab erodate submoderat humifere cu profil humifer
puternic profund lutoase, desfundate
4 Ap1 0-27 3,9 45,0 30,9 6,6 3,01 0
Ap2 27-50 3,9 47,7 30,8 6,6 2,40 0
B1 50-71 3,8 43,2 32,6 7,0 1,53 0
B2 71-92 3,8 46,8 32,6 7,2 0,67 0
BC 92-110 3,5 43,2 28,6 7,5 0,62 1,9
C 130-140 3,0 42,2 28,2 7,9 0,57 9,8
12 Ap1 0-30 - 45,2 29,2 - 2,45 0
Ap2 30-50 - - - - 2,86 0
B1 50-75 - - - - 1,85 0
B2 75-98 - - - - 0,73 0
BC 98-120 - - - - 0,28 13,8
C 150-170 - - - - 0,17 12,0
2. Cernoziomuri obişnuite decarbonatate moderat erodate slab humifere cu profil humifer
semiprofund lutoase, desfundate
9 ABp1 0-25 3,9 40,6 28,3 7,0 1,79 0
309
 ABp1 25-40 3,4 43,3 27,8 6,9 2,04 0
B2 40-60 3,8 46,7 34,4 6,5 1,02 0
BC 60-80 4,3 54,1 36,8 7,2 0,57 0
C 80-100 4,7 64,8 44,4 7,5 0,41 1,9
3. Cernoziomuri obişnuite decarbonatate moderat erodate slab humifere cu profil humifer
moderat profund luto-nisipoase, desfundate
8 Ap1 0-30 - 28,8 18,9 - 1,89 0
Ap2 30-50 - 26,6 18,5 - 1,53 0
B2 50-70 - - - - 1,02 0
BC 70-90 - - - - 0,56 0
C 90-110 - - - - 0,41 0

310
 Continuarea tab. 6.7
Nr. pro- Orizontul şi Apa Argilă Argilă pH Humus Ca CO3
filelor adâncimea higrosco- fizică <0,001 (H2O) (%) (%)
de sol (cm) pică (%) <0,01 mm mm
4. Cernoziomuri obişnuite cumulice izohumice decarbonatate submoderat humifere cu profil
humifer foarte puternic profund luto-argiloase, desfundate
3 Ap1 0-30 - 46,5 31,6 - 2,91 0
Ap2 30-65 - - - - 2,86 0
AB 65-80 - - - - 2,43 0
AB 80-100 - - - - 1,97 0
B1 130-150 - - - - 1,35 0
B2 170-180 - - - - 0,90 10,5
5. Cernoziomuri obişnuite cumulice izohumice decarbonatate submoderat humifere cu profil
humifer foarte puternic profund lutoase, desfundate
5 Ap1 0-26 - 32,6 21,4 - 2,45 0
Ap2 26-57 - 35,6 22,0 - 1,94 0
B1 57-72 - - - - 1,32 0
B2 72-96 - - - - 1,22 0
BC 96-130 - - - - 0,62 5,1
C 130-150 - - - - 0,41 13,3
6. Cernoziomuri obişnuite slab erodate submoderat humifere cu profil humifer moderat profund
semicarbonatice luto-argiloase, desfundate
13 Ap1 0-30 - 50,2 30,6 - 2,76 0
Ap2 30-50 - - - - 2,20 0
B1 50-60 - - - - 1,58 0
B2 60-80 - - - - 1,52 12,2
BC 80-100 - - - - 0,45 15,0
C 100-120 - - - - 0,34 15,6
15 Ap1 0-30 - 45,8 31,8 - 2,55 0
Ap2 30-60 - 45,0 31,4 - 2,04 0
B2 60-72 - - - - 1,43 9,5
BC 72-100 - - - - 0,51 13,8
C 140-150 - - - - 0,41 6,8
7. Cernoziomuri obişnuite moderat erodate submoderat humifere cu profil humifer semiprofund
semicarbonatice şi slab carbonatice luto-argiloase, desfundate
14 ABp1 0-28 4,7 55,2 32,7 6,8 2,92 0
ABp1 28-55 4,8 54,4 32,9 7,2 2,76 0
BC 55-80 4,1 56,6 32,4 8,3 0,82 10,5
C 80-100 3,8 51,3 32,9 8,3 0,36 15,7
8. Cernoziomuri obişnuite moderat erodate submoderat humifere cu profil humifer semiprofund
slab carbonatice lutoase, desfundate
11 ABp1 0-25 - 30,4 19,5 - 2,05 1,9
ABp1 25-50 - - - - 1,78 2,2
B2 50-70 - - - - 0,73 8,6
BC 70-100 - - - - 0,39 15,5
C 130-150 - - - - 0,17 13,9
BC 70-100 - - - - 0,36 15,5
C 130-150 - - - - 0,26 13,3

311
 Continuarea tab. 6.7
Nr. pro- Orizontul şi Apa Argilă Argilă pH Humus Ca CO3
filelor adâncimea higrosco- fizică <0,001 (H2O) (%) (%)
de sol (cm) pică (%) <0,01 mm mm
9. Cernoziomuri obişnuite puternic erodate slab humifere cu profil humifer semiprofund moderat
carbonatice lutoase, desfundate
1 Bp1 0-27 - 44,8 29,1 - 1,38 3,6
Bp2 27-41 - - - - 1,53 8,6
BC 41-60 - - - - 0,39 12,0
C 60-80 - - - - 0,28 15,5
2 Bp1 0-25 2,9 36,7 21,5 7,5 1,64 3,6
Bp2 25-45 2,9 33,5 21,6 7,5 2,04 3,7
BC 45-70 2,4 8,0 0,57 9,4
10. Cernoziomuri obişnuite puternic erodate slab humifere cu profil humifer semiprofund moderat
carbonatice luto-nisipoase, desfundate
7 Bp1 0-25 27,1 17,4 0,92 5,3
Bp2 25-42 0,67 6,0
C 42-60 0,11 8,6
11. Erodosoluri excesiv erodate (se ară orizontul BC) practic nehumifere puternic carbonatice luto-
argiloase, desfundate
16 BCp 0-31 - 51,3 32,9 - 0,87 17,2
BC 31-50 - - - - 0,62 9,5
C 80-100 - - - - 0,21 7,7
12. Erodosoluri foarte puternic erodate slab humifere cu profil humifer superficial moderat
carbonatice luto-nisipoase, desfundate
6 BCp 0-25 - 20,5 10,4 - 1,13 14,5
BCp 25-41 - - - - 0,51 18,9
C 41-60 - - - - 0,41 27,7
C 80-100 - - - - 0,41 17,5
10 Bp1 0-25 - 30,6 20,8 - 1,28 7,7
Bp2 25-36 - - - - 1,02 6,8
C 36-50 - - - - 0,41 11,9

Poligonul de monitoring pedoerzional (suprafaţa 37,5 ha) reprezintă o solă de teren arabil în
pantă situată în partea de Nord-Vest a moşiei satului Paşcani, 0,5 km la vest de la limita de vest a
localităţii. Moşia comunei Paşcani este aşezată în Moldova Centrală în partea superioară a bazinului
râului Lăpuşniţa (periferia vestică a Codrilor). Limita de nord, nord-est şi est a solei-poligon este o
ravenă imensă cu suprafaţa 10,3 ha, iar cea de sud, sud-vest şi vest - un drum tehnologic. În partea de
vest, mai sus de drumul tehnologic, are începutul un abrupt împădurit cu panta 20-30º.
Versantul din dreapta râului Lăpuşniţa pe care este situată sola-poligon, reprezintă o alunecare
străveche de teren. Înălţimea abruptului de desprindere a acestei alunecări depăşeşte câţiva zeci de
metri, iar lungimea cca 5 km. Alunecarea spre locul mai jos al părţii de versant care s-a desprins (2/3
din suprafaţa totală) s-a produs lent, fără a fi deteriorată serios suprafaţa acesteia (fig. 6.2).

312
 Sola-poligon (fig.7.2) este situată în intervalul de altitudini absolute 100-250 m. Adâncimea
fragmentării reliefului în cadrul solei atinge 150 m, ce cauzează o energie mare a reliefului de
manifestare a proceselor erozionale. Sola ocupă o porţiune de versant cu înclinaţia medie 5-10°. Pe
alocuri panta depăşeşte 10°. Relieful contemporan al solei s-a format preponderent în rezultatul
procesului de eroziune. Sola este împărţită în 2 părţi de o vâlcea mică, pe fundul căreia recent s-a
format un ogaş în stare de creştere. Pe teritoriul solei se observă şi câteva rudimente de trepte străvechi
ale teraselor râului Lăpuşniţa, recent total sau parţial distruse de procesele erozionale.
Litologia rocilor de suprafaţă este foarte complicată. Rocile sunt alcătuite din derivatele
depozitelor loessoide şi aluviale pliocene cu fragmente de grezii de provenienţă marină. În partea
superioară a versantului în componenţa rocilor de suprafaţă predomină cele cu textură luto-nisipoasă
s-au nisipo-lutoasă deseori cu fragmente de grezii (pe suprafeţele cu soluri excesiv erodate). În partea
de mijloc şi de jos a versantului predomină rocile alcătuite din material de provenienţă loessoidă cu
textură luto-argiloasă. Textura mijlociu-grosieră şi mijlocie a rocilor de suprafaţă contribuie la
manifestarea proceselor erozionale.
Moşia comunei Paşcani este situată în zona temperată şi se caracterizează printr-o climă
moderat continentală, călduroasă, semiumedă. Perioada solară (zile cu soare) este de 290 – 310 zile,
durata insolaţiei variază în limitele 2050 – 2150 ore. Temperatura medie anuală este 9- în partea de sus
a versantului solei (altitudinea 250 m) şi 9,5 în partea de jos a solei nr. 1. Suma de temperaturi active
mai mari de 10 variază în limitele 3000 - 3100. Suma anuală de precipitaţii este egală cu 600 mm în
partea superioară a versantului şi 550 mm pe teritoriul solei, evaporabilitatea potenţială variază în
limitele 800 - 850 mm, iar valorile coeficientului de umiditate, calculat după formula lui Ivanov –
Vâsoţkii - în limitele 0,6 - 0,7.
Durata perioadei de vegetaţie pe câmpurile demonstrative alcătuieşte 180 –185 zile, iar durata
perioadei cu zile fără îngheţuri corespunzător 180 – 185 zile. Resursele termice asigură creşterea unui
spectru larg de culturi agricole.
Aspectul negativ al climei este seceta, frecvenţa căreia este de 2 – 3 ori în zece ani şi caracterul
torenţial al precipitaţilor. În cursul verii predomină ploile torenţiale de intensitate mare (“erozionale”).
Cele din urmă sunt însoţite, de obicei, de furtuni cu grindină. Pe parcursul a 24 de ore pot cădea peste
100 mm. Aceste precipitaţii sunt deosebit de periculoase din punct de vedere erozional. Ploile
torenţiale condiţionează scurgeri considerabile de apă de pe versanţi, provocând eroziunea solului în
suprafaţă şi în adâncime. Pentru minimalizarea efectului erozional al scurgerilor sunt necesare, în
primul rând, respectarea strictă a întregului complex de măsuri de protecţie a solului.

313
 Diversitatea condiţiilor naturale de solificare şi interacţiunea lor cu factorii antropici au condus la
formarea pe teritoriul solei-poligon din comuna Paşcani a unui înveliş de sol cu caracter variabil şi
complex. Unităţile taxonomice de sol, evidenţiate în procesul cartării pedologice detaliate la scara
1: 5000, sunt delimitate şi evidenţiate pe harta de soluri (fig. 6.10) şi în legenda hărţii (tab. 6.5).
O particularitate deosebită a învelişului de sol al câmpurilor este predominanţa cernoziomurilor
obişnuite în structura lui. Pe teritoriul câmpurilor are loc şi o diferenţiere a solurilor şi în funcţie de
altitudine. În partea centrală si de jos a câmpurilor, în intervalul de altitudini 100 – 200 m, sunt
dominante cernoziomurile obişnuite semicarbonatice şi slab carbonatice de divers grad de eroziune
lutoase şi luto-argiloase. La altitudini mai mari de 200 m sunt răspândite cernoziomurile obişnuite
decarbonatate neerodate şi erodate lutoase şi luto-nisipoase. În vâlcelele şi pe suprafeţele cu forma de
terasă s-au format cernoziomuri obişnuite cumulice izohumice.
Complexitatea structurii învelişului de sol, diversitatea influenţării distructive a factorilor
naturali, intensitatea activităţii antropice determină dezvoltarea largă a proceselor de degradare şi
distrugere a terenurilor câmpurilor. Principalul factor de degradare a terenurilor câmpurilor în ansamblu
este eroziunea solurilor prin apă în suprafaţă şi adâncime.
În continuare prezentăm caracteristica succintă a particularităţilor morfologice, compoziţiei şi
proprietăţilor principalelor soluri răspândite în limitele câmpurilor cercetate. Datele privind
caracteristica însuşirilor de bază ale solurilor câmpurilor sunt prezentate în tabelele 6.1 – 6.4, 6.7.
Baza de date privind însuşirile solurilor va da posibilitate de a planifica şi realizarea măsurile necesare
pentru protecţia, utilizarea durabilă şi sporirea fertilităţii terenurilor cercetate.
Solurile cercetate pe sola-poligon sunt desfundate ca rezultat al postutilizării lor ca plantaţii
viticole şi deseori se caracterizează cu conţinut de humus mai ridicat în stratul subiacent (dedesubt)
postdesfundat, decât în cel recent arabil.
Cernoziomurile obişnuite decarbonatate ocupă partea superioară a solei. Se deosebesc de
genul central prin levigarea totală a carbonaţilor din profilul humifer. În cazul concret procesul de
levigare a carbonaţilor este favorizat de o creştere cu cca 50 mm a cantităţii precipitaţiilor la altitudinile
200-250 m şi de textura mijlocie şi mijlocie-grosieră a rocilor de solificare. Solurile neerodate se
caracterizează cu profil de tipul: Ahp1-Ahp2-Bh1-Bh2-BCk-Ck.
Cernoziomurile obişnuite semicarbonatice şi slab carbonatice se deosebesc de cele
decarbonatate prin faptul că s-au format sub influenţa unui regim de umiditate mai deficitar, regim
termic puţin mai contrast şi depozite loessoide luto-argiloase cu conţinut iniţial mai mare de carbonaţi.
Eroziunea este factorul principal de degradare a solurilor pe sola-poligon. Solurile erodate se
deosebesc de cele neerodate prin micşorarea grosimii profilului humifer şi a conţinutului de humus.
314
Conform cercetărilor solurile cu diferit grad de eroziune pe teritoriul solei se caracterizează cu
următorii parametri ai grosimii profilului humifer cu conţinut de humus mai mare de un procent:
neerodate - > 90 cm; slab erodate - 70-90 cm; moderat erodate - 50-70 cm, puternic erodate - 30-50 cm;
erodosolurile foarte puternic erodate - 20-30 cm; erodosolurile excesiv erodate - profilul humifer este
complet distrus, se ară orizonturile BCk sau Ck.
Conţinutul de humus în stratul arabil al solurilor de diferit grad de eroziune este următorul:
neerodate - cca 3,0%; slab erodate - 2,5-3,0% pentru cele luto-argiloase şi preponderent 2,0-2,5%
pentru cele lutoase; moderat erodate - 2,0-2,5% pentru cele luto-argiloase şi 1,7-2,0% pentru cele
lutoase şi luto-nisipoase; puternic erodate - 1,3-1,7%; erodosolurile foarte puternic erodate 1,0-1,3%;
erodosolurile excesiv erodate - 0,5-1,0%.
Erodosolurile înglobează solurile foarte puternic şi excesiv erodate care au pierdut orizonturile
supraiacente (de deasupra) de diagnostic, astfel încât orizonturile rămase nu permit încadrarea într-un
anumit tip de sol sau material parental. Se caracterizează cu profil de tip Bhpk – BCk – Ck (foarte
puternic erodate) sau BCpk – Ck (excesiv erodate). La formarea stratului arabil al acestor soluri,
participă şi roca parentală, care este înglobată în acest strat la efectuarea aratului
Pe sola cercetată aceste soluri sunt răspândite sub formă de pete (arii) mici şi se recomandă
recultivarea lor prin aport de sol fertil, decopertat din stratul de suprafaţă a solurilor cumulice
răspândite pe suprafeţele teraselor. Recultivarea acestor soluri este necesară si din caza texturii lor
grosiere. Eroziunea prin şiroiri în timpul ploilor torenţiale conduce la pulverizarea nisipului acestor
soluri pe marea parte a câmpurilor cercetate şi la scăderea fertilităţii solurilor care înconjoară ariile de
erodosoluri.
6.3. Recomandări privind combaterea eroziunii solurilor pe terenurile cu
destinaţie agricolă
(Cerbari V., Constantinov I., Dobrovolschii Gr.)
Prejudiciul cauzat republicii de eroziune (fără raioanele din stânga Nistrului), în expresie
bănească (Programul complex de valorificare a terenurilor degradate. Partea I, 2004. P. 61-67)
constituie:
 pe terenurile arabile (431,7 mii ha) - 810 lei la 1 ha sau 350 mln lei pe toată suprafaţa
solurilor arabile erodate;
 pe terenurile ocupate de plantaţiile pomiviticole (139,6 mii ha) - 1350 lei la 1 ha sau 188
mln lei pe toată suprafaţa solurilor erodate;
 pe păşuni (134,4 mii ha) - 280 lei la 1 ha sau 38 mln lei pe toată suprafaţa solurilor erodate.
Prejudiciul anual total indirect, cauzat de eroziunea solurilor şi calculat pe seama pierderilor
recoltei culturilor agricole constituie 576 mln lei.

315
 Prejudiciul direct, cauzat de eroziune se exprimă prin pierderile solului fertil, spălat de pe
versanţi. Anual de pe 1 ha de soluri erodate se pierd în medie 30 t de sol fertil sau 26 mln tone de pe
toată suprafaţa erodată a Republicii, inclusiv şi raioanele din stânga Nistrului. Această cantitate de sol
fertil conţine 700 mii tone de humus, 50 mii tone de azot, 34 mii tone de fosfor, 587 tone de potasiu.
Pierderile corespund distrugerii complete a 2000 ha de cernoziomuri cu profil întreg. Fără raioanele din
stânga Nistrului pierderile de sol fertil constituie 21 mln tone, ceea ce echivalează cu distrugerea
completă a 1600 ha de cernoziom cu profil normal. Costul normativ al 1 ha de sol este 926496 lei.
Dauna rezultată din pierderile a 21 mln tone de sol fertil constituie 1 mlrd 482 mln lei.
Prejudiciul total direct şi indirect cauzat de eroziunea prin apă în suprafaţă pe teritoriul
menţionat constituie 2 mlrd 63 mln lei.
De rând cu eroziunea în suprafaţă pe teritoriul Republicii Moldova este larg răspândită şi
eroziunea în adâncime. În perioada anilor 1911-1965 suprafaţa ravenelor a crescut de la 14434 ha până
la 24230 ha (aproximativ de 2 ori), numărul ravenelor a crescut de 3 ori. După anul 1965 o parte din
terenurile afectate de ravene au fost excluse din circuitul agricol şi trecute în fondul silvic, iar pe unele
suprafeţe s-au efectuat lucrări de nivelare. Aceasta a condus la reducerea bruscă a suprafeţei ravenelor
pe terenurile agricole până la 8800 ha pe toate terenurile cu destinaţie agricolă ale RM şi 7658 ha pe
aceste terenuri ale RM fără raioanele din partea stângă a Nistrului. Stoparea lucrărilor de lichidare a
ravenelor şi gospodărirea neraţională în agricultură a condus în ultimii ani la creşterea numărului şi
suprafeţei ravenelor. Reieşind din faptul, că situaţia în agricultură a revenit la perioada anilor 1911-
1965, viteza medie de creştere a suprafeţei ravenelor pentru calculul prejudiciului cauzat de eroziune în
adâncime a fost racordată la perioada menţionată (180 ha pe an). Acceptând drept notă de bonitate
iniţială a terenurilor până la distrugerea învelişului de sol în valoare de 50 de puncte, obţinem costul 1
ha de trenuri distruse - 463248 lei. Prejudiciul cauzat de eroziunea în adâncime va constitui:
 anual, în rezultatul distrugerii a 180 ha de terenuri - 83 mln. lei;
 total, în rezultatul distrugerii de ravene a 7658 ha de terenuri – 3 mlrd. 475 mln
lei.
Dauna cauzată de eroziune se extinde şi asupra altor sfere ale activităţii umane: înnămolirea
iazurilor şi altor bazine acvatice; poluarea şi colmatarea solurilor depresiunilor şi a apelor subterane şi
de suprafaţă cu pesticide şi îngrăşăminte chimice, spălate de pe versanţi; distrugerea căilor de
comunicaţie, construcţiilor hidrotehnice şi sociale etc.
Protecţia antierozională a fondului funciar este unul din factorii principali ai ameliorării situaţiei
economice şi ecologice din Moldova şi ai stopării proceselor de degradare a terenurilor agricole
(Константинов, 1976; Волощук, 1978; Constantinov, Krupenikov şi alţii, 2003). Monitoringul
316
pedoerozional are ca scop crearea bazei informaţionale şi ştiinţifice pentru efectuarea măsurilor
antierozionale.
Lucrările antierozionale trebuie să fie efectuate în baza unor proiecte ştiinţific argumentate care
prevăd o abordare sistematică a problemei şi includ: crearea unui raport optimal între ecosistemele
naturale şi agricole în vederea menţinerii echilibrului ecologic; organizarea antierozională şi
hidrologică corectă a terenurilor, ţinând seama de particularităţile naturale, în special, pedologice ale
moşiilor comunelor; implementarea sistemului de agricultură durabilă; respectarea riguroasă a tuturor
cerinţelor agrotehnice antierozionale (asolamente speciale, efectuarea lucrărilor agrotehnice pe direcţia
generală a curbelor de nivel, cultivarea culturilor agricole în fâşii alternative; amplasarea fâşiilor
tampon din ierburi naturale sau semănate etc.). Combaterea eroziunii solului în Republica Moldova a
devenit o problemă ce poate fi rezolvată numai la nivel de stat cu participarea tuturor deţinătorilor de
terenuri şi implementarea pe întreg teritoriul agricol a unor practici agricole antierozionale prietenoase
mediului (Cerbari V., 2006).
Pentru elaborarea unui sistem complex de combatere a eroziunii solurilor este necesar de
studiul hidrologic şi al eroziunii solului pe terenurile în pantă. Studiul hidrologic asigură dimensionări
cât mai corecte ale lucrărilor antierozionale ce se proiectează şi includ cercetarea volumelor maxime de
scurgere a debitelor solide etc. Studiul eroziunii solului se efectuează în cadrul ridicărilor pedologice
la scară mare sau detaliată, rezultatele cărora sunt piatra de temelie în elaborarea oricărui proiect de
organizare antierozională a unui teritoriu (Neamţu, 1996).
6.3.1. Organizarea şi amenajarea antierozională a terenurilor

Organizarea şi amenajarea antierozională a terenurilor este un sistem unitar de măsuri tehnice,

economico-organizatorice şi juridice în vederea integrării cât mai optime a fondului funciar în
agrosistemul specific fiecărui landşaft colinar. În republică proiectele de organizare şi amenajare
antierozională a terenurilor s-au elaborat pentru moşiile comunelor cu luarea în consideraţie a cerinţelor
amenajărilor antierozionale în cadrul bazinelor hidrografice.
Organizarea teritoriului rezolvă corect şi antierozional următoarele obiective:
 reţinerea sau, dacă este cazul, evacuarea dirijată a surplusului de apă pluvială de pe versanţi;
 ordonarea raţională şi rentabilă a modului de folosinţă a terenurilor în conformitate cu pretabilitatea
lor şi contribuţia la protecţia antierozională a teritoriului;
 asigurarea scăderii pierderilor de sol, spălat de pe versanţi, până la mărimi admisibile.
Acţiunile de organizare şi amenajare antierozională a terenurilor cuprind (Neamţu,1996):

317
 repartizarea folosinţelor pe versanţi în funcţie de pretabilitatea terenurilor la arabil sau pentru
culturile pomicole şi viticole, pajişti şi plantaţii forestiere (în conformitate cu condiţiile
pedoclimatice şi de relief);
 stabilirea numărului de sole şi parcele de lucru, a formei şi mărimii acestora pe fiecare versant
aparte, în conformitate cu înclinaţia, forma şi dimensiunile versantului, orientarea solelor cu latura
lungă pe direcţia generală a curbelor de nivel, creându-se astfel posibilitatea efectuării lucrărilor
agrotehnice pe această direcţie şi condiţii favorabile pentru aplicarea măsurilor antierozionale;
 stabilirea unei reţele optime de drumuri tehnologice, dimensionarea şi amplasarea lor corectă pe
pante (drumuri de exploatare, amplasate pe linia generală a curbelor de nivel; drumuri de legătură
deal-vale cu tronsoane oblice, panta tronsoanelor 2-3; drumuri secundare; zone de întoarcere);
 stabilirea unei reţele optime de canale pentru evacuarea dirijată a surplusului de apă de pe versanţi
şi prevenirea eroziunii în adâncime;
 lucrări pentru stingerea formaţiunilor torenţiale şi combaterea eroziunii în adâncime: nivelări-
modelări, canale de nivel, căderi şi trepte, praguri, baraje, consolidări, debuşee înierbate etc;
 amenajări fitoameliorative (creare carcasei verde protectoare de soluri): înfiinţarea perdelelor
forestiere pentru protecţia terenurilor agricole; fondarea în mod obligatoriu a plantaţiilor silvice pe
versanţi de peste 30; împădurirea ravenelor şi alunecărilor de teren; crearea zonelor forestiere de
protecţie a surselor acvatice; transformarea din arabil în fâneţe şi păşuni a terenurilor puternic,
foarte puternic şi excesiv erodate; înierbarea debuşeelor, taluzurilor, rigolelor, ravenelor etc.;
 măsuri agrotehnice pentru protecţia solului - asolamente antierozionale; agrotehnică antierozională;
cultivarea culturilor agricole în fâşii alternative şi în benzi înierbate.

6.3.2. Executarea pe pante a lucrărilor agricole şi măsurilor agrotehnice

antierozionale simple

Pentru toate terenurile în pantă este obligatoriu executarea lucrărilor agricole pe direcţia generală a
curbelor de nivel. Eficacitatea antierozională a acestui sistem de lucru este maximă şi suficientă pe
terenurile cu pante până la 2°. Pe terenurile cu înclinaţie mai mare de 2° această practică agricolă
antierozională se combină cu alte practici protectoare de sol. Executarea tuturor lucrărilor agricole de
la arat până la recoltat pe direcţia curbelor de nivel presupune o admitere a unei abateri de la direcţia
reală a curbelor de nivel de 1-2º.
Arătura pe pante. Pentru terenurile în pantă arătura este considerată drept lucrarea de bază
datorită măririi gradului de afânare a solului, refacerii structurii acestuia şi mai ales pentru capacitatea

318
de a reţine şi înmagazina o cantitate mai mare din apa precipitaţiilor. Se recomandă adâncimea arăturii
de 25-30 cm pentru cerealele păioase, porumb, floarea-soarelui şi 30-35 cm pentru sfecla de zahăr.
După modul în care trebuie brăzdată şi amenajată antierozional arătura poate fi:
 Arătură într-o parte, cu răsturnarea brazdei în amonte (deal). Aceasta este metoda cea mai bună de
executare a arăturii pe pante, datorită efectului antierozional. Arătura într-o parte cu răsturnarea
brazdei în aval (vale). După efect este echivalentă arăturii cu răsturnarea brazdei în amonte, deseori
şi mai eficientă.
 Afânarea adâncă fără răsturnarea brazdei. Este parte componentă de bază a Sistemului de lucrări
pentru conservarea solului (SLCS) şi se efectuează pentru sporirea protecţiei antierozionale a solului
prin păstrarea la suprafaţă a resturilor vegetale după culturile cereale păioase. O astfel de lucrare de
bază a solului este eficientă odată în 3 ani în complex cu un sistem strict de combatere a buruienilor
şi bolilor culturilor agricole.
Pregătirea patului germinativ pe pante (Neamţu, 1996). Patul germinativ este lucrarea
decisivă pentru asigurarea condiţiilor de germinare a plantelor. Utilajele agricole necesare sunt
discurile, cultivatorul şi grapa. Pentru culturile timpurii terenul destinat trebuie să fie pregătit din
toamnă printr-o lucrare de discuire efectuată în diagonală pe direcţia arăturii.
Primăvara se efectuează administrarea îngrăşămintelor programate pentru fiecare cultură şi
erbicidarea. Pentru culturile prăşitoare mai pretenţioase la regimul termic pregătirea terenului se face
mai târziu. Arăturile efectuate toamna se grăpează primăvara devreme cu ajutorul cuplului de grape. Cu
o zi - două înainte de semănat, se administrează îngrăşămintele şi erbicidele.
Pregătirea propriu-zisă a patului germinativ pentru culturile de toamnă se face cu câteva zile
înainte de semănat şi include lucrarea terenurilor cu discuri şi grape. În toamnele secetoase se
fertilizează parcela cu îngrăşăminte mai greu solubile, se ară la adâncime mică pentru a nu scoate
bolovanii la suprafaţă odată cu răsturnarea brazdei în aval pentru o acoperire mai bună a resturilor
vegetale. Aratul poate fi înlocuit prin lucrarea solului cu cizelul la adâncimea 35-40 cm. Imediat după
terminarea arăturii sau cizelării se face o discuire urmată de o tăvălugire cu tăvălugii inelari. În cazul în
care gradul de mărunţire a bolovanilor nu depăşeşte 85 la sută lucrările se repetă.
Semănatul pe terenurile în pantă se efectuează pe direcţia generală a curbelor de nivel cu norme
de semănat cu 10-20 la sută mai mari decât cele recomandate.
Structura culturilor pe versanţi. Vegetaţia are un rol deosebit în stabilizarea proceselor de
scurgere de pe versanţi. Efectul antierozional se bazează pe gradul diferit de protecţie, asigurat solului
de diferite culturi agricole. Culturile agricole din punctul de vedere al protecţiei solului de eroziune se
grupează (Neamţu, 1996):
319
7. Culturi foarte bune protectoare - gramineele şi leguminoasele perene după primul an de folosinţă,
asigură o protecţie de 90-95 la sută din suprafaţa solului.
8. Culturi bune protectoare - cerealele păioase, leguminoasele şi gramineele perene în primul an de
vegetaţie, plantele furajere anuale cu densitate mare pe unitatea de suprafaţă, asigură o protecţie de
70-90 la sută din suprafaţa solului.
9. Culturi mijlociu protectoare - leguminoasele anuale, asigură o protecţie de 50-70 la sută din
suprafaţa solului.
10. Culturi slab protectoare - culturile prăşitoare cu densitate mică (porumbul, floarea-soarelui, sfecla,
culturile legumicole), asigură o protecţie de 20-50 la sută din suprafaţa solului.
Rotaţia culturilor semănate în fâşii sau asolamentele antierozionale se stabilesc în baza:
caracteristicilor pantei; rezistenţei antierozionale a solurilor, care depinde de însuşirile lor; gradul de
reducere a scurgerilor de sol de către culturile agricole. Mărimea pantei limitează până la ce înclinaţie
se poate cultiva o oarecare cultură slab protectoare, sau combinaţiile acesteia cu alte culturi mai bune
protectoare a solului, astfel ca scurgerile de apă şi sol să nu depăşească limita admisibilă - 5-6 t/ha.
Pentru versanţi cu înclinarea de până la 2 există trei posibilităţi de combinare a culturilor:
 prăşitoare-60 la sută, cereale păioase-20 la sută, leguminoase–15 la sută, culturi furajere-5 la sută;
 cereale păioase - 50 la sută, culturi prăşitoare - 50 la sută;
 culturi prăşitoare - 50 la sută cu alte culturi moderat şi bune protectoare, având o amplasare a
culturilor în fâşii cu lăţimea maximă de 200 m.
6.3.3. Metoda cultivării culturilor agricole în fâşii alternative şi benzi înierbate

Executarea lucrărilor agricole pe direcţia generală a curbelor de nivel, cum s-a menţionat,
asigură protecţia solurilor de eroziune numai pe versanţi cu înclinaţia până la 2 . Pentru pante mai mari
de 2 această metodă necesită să fie combinată cu metoda cultivării culturilor agricole în fâşii
alternative pe direcţia generală a curbelor de nivel (fig. 6.11) Metoda se bazează pe principiul protecţiei
diferenţiate asigurat solului de aparatul foliar şi densitatea variabilă a culturilor agricole şi constă în
alternarea pe suprafaţa întregului versant a unor culturi cu densitate diferită semănate în fâşii, variabile
ca lăţime, în funcţie de mărimea pantei. Se aplică pe versanţi uniformi cu înclinaţia până la 5º, asigură
reducerea eroziunii până la 50-70 la sută. Deci, este un sistem care nu necesită investiţii şi cu efect
antierozional remarcabil.
Pe versanţii uniformi se recomandă sistemul de culturi în fâşii alternative a căror lăţime nu poate
depăşi 100-150 m. Lăţimea fâşiilor se determină cu ajutorul nomogramei prezentate în fig. 6.12 Pe

320
aceşti versanţi, cultivând culturile în fâşii, prăşitoarele pot ocupa 50 la sută din suprafaţă, cerealele
păioase - 25 la sută, ierburile perene, culturile leguminoase şi furajere - 25 la sută. Exemplu
antierozional de rotaţie a culturilor de patru ani, panta de 2-5 , cultivarea culturilor în fâşii cu lăţimea
de 100-150 m: porumb * mazăre * grâu * floarea-soarelui;
.

Figura 6.11. Sistemul de cultivare a culturilor agricole în fâşii alternative

(Staţiunea experimentală de Stat a Institutului Nicolae Dimo, amplasată pe moşia comunei Lebedenco,

raionul Cahul)
Figura 6.12. Determinarea lăţimii fâşiilor în funcţie de panta terenului şi rezistenţa solului la
eroziune: 1 - soluri rezistente; 2 – soluri mijlociu rezistente; 3 – soluri slab rezistente
(Neamţu, 1996)
Solurile luto-argiloase sunt mijlociu rezistente la eroziune, iar cele argilo-lutoase şi argiloase –
rezistente la eroziune. Solurile cu textură uşoară (nisipoase, lutoase şi luto-nisipoase) se caracterizează
prin rezistenţă antierozională mică. În asolamentele antierozionale pe aceste soluri cota culturilor
protectoare se ridică cu 20-30 la sută. Menţinând neschimbat amplasamentul fâşiilor, după 5-6ani, la

321
limita dintre fâşiile consecutive se formează o denivelare care, dacă este înierbată, poate constitui
taluzul unei viitoare agroterase, care va majora protecţia antierozională a terenurilor.
Pe versanţii neuniformi cu înclinaţia până la 5° se aplică metoda cultivării culturilor agricole în
fâşii alternative pe curbe de nivel (fig. 6.13). Această practică se deosebeşte de metodica precedentă
doar prin faptul că aplicarea ei cere o trasare instrumentală precisă a direcţiei de lucru a maşinilor
agricole, altfel zis, a liniei–cheie în jurul fiecărei pante, folosind un nivelator. Eficienţa acestei practici
agricole este aceiaşi ca şi a practicii precedente, care pe versanţii neuniformi nu poate fi aplicată.
Pentru grupa de pante de 5-8 culturile se cultivă în fâşii şi benzi înierbate, lăţimea fâşiilor -
până la 100 m, a benzilor înierbate - 4-5 m (fig. 6.14).

Figura 6.13. Semănatul culturilor agricole în fâşii alternative pe curbe de nivel

(Imagină din arhiva ACSA)

Figura 6.14. Arături şi însămânţări pe curbe de nivel în fâşii alternative cu benzi înierbate

322
 (Sursă: Hera, Cristian,2005. Lumea rurală astăzi şi mâne. Staţiunea de Cercetări pentru Eroziunea
Solului de la Pereni)

Este un sistem antierozional ce constă în amplasarea pe versanţi cu pante cuprinse între 5-8º a
unor benzi înierbate de lăţimea unei semănători obişnuite de cereale la anumite distanţe calculate după
aceleaşi criterii ca şi lăţimea fâşiilor alternative. O problemă deosebită constituie amplasarea corectă a
benzilor înierbate în funcţie de profilul versantului. Trasarea liniei de amplasare a benzilor înierbate se
efectuează instrumental folosind nivelatorul. Lăţimea optimă a fâşiilor cultivate dintre benzi variază în
funcţie de mărimea pantei, rezistenţa solului la eroziune, structura culturilor şi este pentru pante 5-8º -
soluri rezistente: culturi prăşitoare – 100m, culturi dese – 150 m; soluri mijlociu si slab rezistente:
culturi prăşitoare-50 m, culturi dese – 100 m. Pe versanţii uniformi şi neuniformi cu profile diferite şi
distanţele de amplasare vor fi diferite, în dependenţă de mărimea pantei versantului şi rezistenţa
antierozională a solului.
Terenul destinat de a fi amenajat antierozional prin sistemul cu benzi înierbate trebuie să fie
nivelat cu buldozerul pentru a evita concentrarea scurgerilor. Dacă nu este posibilă nivelarea întregului
versant, traseul unde vor fi amplasate viitoarele benzi trebuie obligatoriu nivelat. Înfiinţarea benzilor se
face aplicând tehnologia de înfiinţare a culturilor perene. Se ară adânc,apoi se lucrează cu grapa
stelată, după care, înainte de însămânţare se pregăteşte patul germinativ printr-o lucrare cu grapa cu
discuri sau cu freza. Semănatul se face cu semănătoarele obişnuite pe direcţia curbelor de nivel la
adâncimea 1-3 cm, la sfârşitul verii, toamna sau primăvara foarte devreme. După însămânţările de
la sfârşitul verii sau din toamnă solul se tăvălugeşte pentru a grăbi germinarea. În procesul de
creştere a ierburilor perene neapărat se combat buruienile prin diferite metode - cositul repetat,
folosirea erbicidelor. Benzile înierbate pot avea caracter temporar, 5-7 ani, înfiinţându-se periodic
în amonte sau în avalul fiecăreia, alte benzi urmând ca cele vechi să fie desţelenite, contribuind
prin aceasta la îmbunătăţirea însuşirilor solului pe porţiunea de teren care a fost înierbată. Benzile
înierbate, bine cultivate, contribuie la reducerea eroziunii pe terenurile cu panta 5-8° cu 50 - 70 la
sută, iar folosind sistemul mixt: benzi înierbate + culturi în fâşii alternative – până la 90-95 la
sută. Totodată, servesc ca zone de refugiu pentru microfauna specifică culturilor agricole şi ca
sursă de furajare pentru vite.
Pentru grupa de pante de peste 8  culturile prăşitoare se exclud din asolamentele antierozionale.
Aceste pante se recomandă spre utilizare pentru vii, livezi, fâneţe. Măsurile agrotehnice de combatere a
eroziunii solului sunt puţin costisitoare şi foarte eficiente. Cheltuielile la implementarea agrotehnicii
antierozionale se majorează cu 5-10 la sută comparativ cu agrotehnica tradiţională şi constituie circa
50 -100 lei la 1 ha.
323
 6.3.4. Fâşii–centură de ierburi perene pentru reţinerea şi filtrarea scurgerilor

Fâşiile-centură de ierburi perene se amenajează în jurul solelor în pantă cu o lăţime de 5-10 m

pentru reţinerea şi captarea sedimentelor, substanţelor nutritive şi chimicalelor. Totodată, oferă spaţiu
pentru întoarcerea şi circulaţia tehnicii agricole (fig. 6.15).

Figura 6.15. Fâşii de ierburi perene amenajate pe limitele solelor în pantă pentru reţinerea şi
filtrarea scurgerilor (Imagine din arhiva ACSA)

Ierburile se seamănă cu semănătoarele primăvara foarte devreme (luna martie) sau în a doua jumătate
a verii (luna august), în rânduri cu intervale de 12,5 sau 15 cm şi la adâncimea de 1-3 cm. Totodată, se
efectuează tăvălugirea solului până şi după semănatul ierburilor. Vegetaţia se menţine înaltă şi nu se coseşte
până la începutul verii pentru a reduce viteza scurgerilor şi pentru ca păsările tinere să-şi poată părăsi
cuiburile. Pentru ca ierburile semănate să se dezvolte normal este necesar să se menţină nivelul optim de
substanţe nutritive în sol. Dacă învelişul de vegetaţie se răreşte, se recomandă supraînsămânţarea si
aplicarea anuală a 24 kg de azot, 16 kg de fosfor şi 16 kg de potasiu substanţă activă la hectar.
Realizarea practicii pe terenurile agricole în pantă contribuie esenţial la combaterea eroziunii
solurilor şi diminuarea proceselor de poluare cu nutrienţi a resurselor acvatice. Fâşia de ierburi
micşorează viteza scurgerilor de apă contribuind la reducerea atât a eroziunii în suprafaţă cât şi eroziunii în
adâncime. Vegetaţia ierboasă deasă filtrează apa, îmbunătăţeşte calitatea ei, asigură adăpost păsărilor şi
animalelor mici. Pe fâşiile de iarbă se efectuează mai uşor manevrele de întoarcere a combinelor şi tractoarelor.

324
 6.3.5. Terasarea terenurilor agricole ca metodă de combatere a eroziunii

Trasarea constă în reducerea pantei generale prin modificarea totală sau parţială a profilului
versanţilor în scopul disipării energiei de deplasare a scurgerilor. Metoda terasării pantelor este utilizată
din cele mai îndepărtate timpuri pentru combaterea eroziunii şi reţinerii pe versanţi a unei cantităţi
mai mari din apa precipitaţiilor. Terasele pe arabil sunt fâşii de teren în lungul curbelor de nivel având
lăţimi diferite. În funcţie de tehnologia folosită terasele se împart în terase propriu-zise şi agroterase.
Primele se utilizează preponderent pentru sădirea plantaţiilor multianuale, agroterasele – pentru
creşterea culturilor de câmp.
Terasele propriu–zise se construiesc în baza unor proiecte bine documentate pe terenurile cu
înclinaţia mai mare de 8-10° fără condiţii potenţiale de alunecare. Această practică agricolă este
folosită, în primul rând, pentru plantaţiile de vii, iar apoi pentru pomi. La dimensionarea lăţimii
platformei se ţine cont de gradul de eroziune al solurilor, litologia şi regimul hidrologic al pantei,
caracterul precipitaţiilor, volumul scurgerilor solide şi lichide.
Terasarea se realizează cu ajutorul maşinilor de terasiere. Se construiesc terasele propriu–zise,
având platforma orizontală cu lăţimea de 4-6m. La execuţia teraselor se poate folosi buldozerul
înclinând lama spre aval sub un unghi de 30-35° faţă de direcţia de înaintare şi cu 4-6° spre amonte,
faţă de axul orizontal.
În Moldova, în anii 1960-1970 au fost terasate terenurile pe majoritatea versanţilor cu înclinaţia
10-30° pe o suprafaţă de cca 8-9 mii ha. La zi aproape 5 mii ha de terenuri terasate cu panta iniţială 10-
30° sunt părăsite şi se utilizează ca păşuni, iar mai mult de o mie ha au fost distruse complet de
alunecările de teren. Sub plantaţii multianuale recent se mai folosesc cca 2 mii ha. Această situaţie s-a
creat ca rezultat a neluării în consideraţie la formarea teraselor a structurii litologice complicate a
versanţilor şi a particularităţilor solurilor. Terasarea a schimbat regimul hidrologic al pantelor (apa
precipitaţiilor se reţinea pe versanţi), iar litologia complicată a contribuit la formarea alunecărilor de
teren.
Ca rezultat al grosimii iniţiale superficiale a stratului humifer al solurilor pe platformele
teraselor construite prin decopertare, la suprafaţa terestră au fost aduse rocile parentale nefertile, ce a
condus la peirea sau dezvoltarea slabă a plantaţiilor pomiviticole sădite. În prezent se recomandă ca
terenurile terasate părăsite să fie total sau parţial împădurite. Construirea de noi terase poate fi efectuată
doar în cazuri speciale în baza unui proiect bine argumentat din punct de vedere geologic, hidrologic şi
pedologic.

325
 Agroterase formate prin arături repetate. Agroterasele se formează de-a lungul anilor în
procesul de producţie agricolă prin arături repetate cu plugul. Se pot obţine agroterase într-o perioadă
de cel puţin 10-15 ani prin permanentizarea benzilor înierbate sau a fâşiilor şi executarea arăturii cu
răsturnarea brazdelor spre aval.
Un alt procedeu constă în executarea arăturilor care special se întrerup pe o lăţime de 1m la
limita superioară a platformei viitoarei terase şi răsturnarea brazdelor numai în aval. Taluzul format pe
lăţimea nearată se înierbează şi se întreţine prin cosiri. Agroterasele se mai pot realiza prin executarea
arăturii cu răsturnarea brazdelor spre aval, iar ultima brazdă de la limita superioară a viitoarei
platforme, fiind răsturnată spre amonte. Avantajele agroteraselor sunt următoarele: se reduce eroziunea
minimum de 2-3 ori; permite extinderea mecanizării lucrărilor agricole pe terenurile cu pante mari; se
îmbunătăţesc însuşirile solului; se asigură sporuri de producţie.

6.3.6. Combaterea eroziunii în adâncime

Eroziunea în adâncime se dezvoltă sub acţiunea ploilor torenţiale şi precipitaţiilor sub formă de
zăpadă (când se produce topirea) prin scurgerile concentrate de pe versanţi. Se evidenţiază patru stadii
de eroziune în adâncime: şiroire, rigolă, ogaş şi ravena.
Sub influenţa scurgerilor superficiale anuale ale ploilor torenţiale terenurile de pe versanţi sunt
afectate în primul rând de şiroiri cu adâncimi de până la 5-20 cm, care ocupă suprafeţe mari pe
terenurile arabile situate pe versanţi.
Rigolele sunt o formă mai avansată a eroziunii în adâncime. Ele au o repartiţie mai neuniformă,
au fundul paralel cu suprafaţa terenului, iar în adâncime variază între 20 şi 50 cm. Eroziunea cu şiroiri
şi rigole este considerată drept o formă de tranziţie de la eroziunea în suprafaţă la cea în adâncime.
Ogaşul are o adâncime de 0,5-3 m, lăţimea acestuia fiind de 0,5-8 m.
Ravena este cea mai dezvoltată formă de eroziune în adâncime şi poate proveni dintr-un ogaş.
Ravenele au o adâncime de peste 3m, lăţimea variind între 8-30 m (fig. 6.16). Ele afectează suprafeţe
imense şi prezintă pericol pentru terenurile agricole, căile de comunicaţie şi aşezările omeneşti.
Intensitatea eroziunii în adâncime poate fi apreciată prin diferite metode: - în mod obişnuit prin
creşterea lungimii rigolelor şi ravenelor, m/an; creşterea suprafeţei terenurilor afectate de eroziunea în
adâncime - m2/an. Monitoringul dinamicii formelor de eroziune prin apă în adâncime, cu regret, în
prezent nu se efectuează. După intensitatea de dezvoltare se evidenţiază: ravene cu dezvoltare lentă (1
m/an); ravene cu dezvoltare moderată (1-3 m/an); ravene cu dezvoltare puternică (peste 3m/an).
Combaterea eroziunii în adâncime se poate realiza prin următoarele lucrări: stabilizarea
fundului şi malurilor ravenelor si ogaşelor; cleionaje, fascinaje, baraje, gărduleţe (fig. 6.18);
326
stabilizarea vârfului ravenei; căderi în trepte ; înierbarea si împădurirea malurilor ravenelor şi ogaşelor;
lucrări de evacuare dirijată a apelor în bazinul de colectare prin crearea deversoarelor (canalelor)
înierbate (fig. 6.19).
Deversoarele (canalele) înierbate se creează pe calea naturală a scurgerilor de suprafaţă
prevenind astfel formarea ogaşelor şi ravenelor. La baza canalului înierbat se instalează o gură sau un
jgheab de scurgere pentru stabilizarea scurgerii apei şi prevenirea formării unei noi râpe. Canalul
trebuie să fie destul de adânc şi lat pentru a asigura transportarea apei unui şuvoi timp de 24 ore. Până
la semănatul ierburilor canalul se acoperă cu mulci: 2 t/ha. paie de cereale mărunţite. Pe canalul neted,
fără margini abrupte, se seamănă amestecuri de ierburi perene: 50% golomăţ (10 kg/ha) + 50% lucernă
(8 kg/ha); 50% obsigă nearestată (10 kg/ha) + 50% lucernă (8 kg/ha); 50% obsigă nearestată (10 kg/ha)
+ 50% sparcetă (50 kg/ha), asigurând în continuare fixarea solului şi prevenirea erodării.
La trecere peste canalul cu agregatele de lucru, trebuie scoase utilajele din sol şi închise
stropitoarele. Nu se admite folosirea canalului în calitate de drum. Cositul periodic, se efectuează nu
mai devreme de mijlocul verii, ca păsările tinere să poată părăsi cuiburile. Îngrăşămintele se introduc
pe măsura necesităţii.
Amenajarea terenurilor afectate de ravene pentru Republica Moldova prezintă o importanţă
deosebită datorită faptului că aceste formaţiuni dezvoltate ale eroziunii în adâncime cauzează mari
pagube agriculturii şi altor sectoare economice şi sociale.
Schema de amenajare a ravenelor formate pe versanţi poate fi următoare: construirea platformei
de colectare a scurgerilor mai sus de vârful ravenei, construirea canalelor de coastă, căderilor în trepte;
formarea zonei împădurite; efectuarea lucrărilor transversale a solului; înierbarea debuşeelor.
Schema de amenajare a unei ravene formate în vâlcea este următoarea: consolidarea vârfului ravenei;
construirea şanţurilor de colectare a apei; formarea zonei împădurite. Amenajarea vârfului ravenelor
poate fi efectuată prin lucrări ce exclud accesul apelor în ravenă: şanţuri de colectare, canale înclinate,
debuşee şi lucrări antierozionale aplicate pe întreaga suprafaţa de pe care se concentrează scurgerile.
Lucrările de amenajare a malurilor ravenelor includ: împăduririle sau înierbările (fig. 6.17) asociate
după caz cu taluzuri simple sau trepte, gărduleţe, ziduri de sprijin etc. Lucrările de consolidare a
fundului ravenelor includ împăduririle, praguri, baraje, căderi în trepte şi instalaţii de curent rapid.
Tehnologiile şi metodele de valorificare a terenurilor ravenate depind de gradul de afectare, de
tipul de bunuri agricole, învecinate cu ele. În primul rând, trebuie lichidate ravenele de pe versanţii
aflaţi între asolamente de câmp şi cele antierozionale, plantaţii multianuale sau la hotarele dintre arabil
şi păşune, plantaţii multianuale şi păşune. În al doilea rând, se efectuează lucrări de stabilizare a

327
ravenelor ce intersectează păşunile. Concomitent, se ameliorează ravenele de pe fundul vâlcelelor şi
cele din preajma cumpenei apelor.
Combaterea ravenelor este un lucru complicat şi foarte costisitor. De aceia este mai eficient de
preîntâmpinat eroziunea în adâncime prin executarea strictă a complexului de măsuri antierozionale
recomandat.

Figura 6.16. Ravenă activă (în stadiul de creştere)

328
 Figura 6.17. Stoparea extinderii ravenei (râpei) prin înierbare
(Imagine din arhiva Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice)

Figura 6.18. Gărduleţe din nuiele pentru combaterea eroziunii liniare

Figura 6.19. Canale (diversoare, debuşee) înierbate

329
 (Imagine din arhiva ACSA)

6. 3.7. Lucrări pentru combaterea alunecărilor de teren

Caracteristica principală a alunecărilor de teren o constituie desprinderea unor mase de sol de
diferite volume la diferite adâncimi şi alunecarea lor spre locuri mai joase, însoţită de deteriorarea
completă sau parţială a învelişului de sol, ce duce la pierderi de terenuri agricole, distrugerea
localităţilor, drumurilor şi altor obiecte.
Factorii cauzali ai declanşării alunecărilor pot fi naturali (gravitaţia, natura şi modul de
stratificare a rocilor, apele freatice, cutremurele de pământ etc.) şi artificiali (defrişarea şi despădurirea
nejustificată, amplasarea insuficient studiată a unor obiecte economice şi hidrotehnice, terasarea
versanţilor etc.). În prezent o alunecare revine la fiecare 200 ha de teren. În ultimul timp creşterea
anuală a suprafeţelor alunecărilor de teren în Republică este de cca 200 ha. Luând în consideraţie faptul
că învelişul de sol este complet deteriorat pierderile anuale ireversibile constituie cca 93 mln lei.
Conform datelor Cadastrului funciar general la data de 1.01. 2008 suprafaţa alunecărilor de teren cu
înveliş de sol practic deteriorat constituie 25,4 mii ha. Prejudiciul ireversibil cauzat învelişului de sol
constituie cca 12 mlrd lei. Prevenirea şi combaterea alunecărilor de teren este posibilă numai prin
cercetarea factorilor cauzali, minimalizarea sau înlăturarea influenţei lor, cartografierea şi efectuarea
cadastrului terenurilor afectate, instituirea monitoringului pentru prognoza acestor procese.
Lucrările de menţinere sau refacere a stabilităţii versanţilor, de ame najare a terenurilor
alunecătoare sau alunecate se includ în lucrările de amenajare complexă antierozională şi de
regularizare a scurgerilor, formând un tot unitar. Ele urmăresc, în general, înlăturarea influentei
factorilor care favorizează sau provoacă alunecările de teren, atenuarea proceselor de instabilitate,
precum şi folosirea cât mai economică a acestor terenuri, o valorificare superioară a acestora cu
investiţii acceptabile. În amenajarea terenurilor alunecate sau cu potenţial de alunecare măsurile şi
lucrările de prevenire si combatere a acestor fenomene de degradare a terenului sunt subordonate,
tehnic şi economic, categoriei de folosinţă pe care o are terenul: arabil, fâneaţă, păşune sau
plantaţii de pomi, vie etc. (Buletin de monitoring..., 1996).
În majoritatea cazurilor, principala cauză care determină şi agravează instabilitatea
versanţilor, declanşarea fenomenelor de alunecare a terenurilor este excesul de umiditate. Ca atare,
lucrările de drenaj sânt lucrări necesare şi oportune pe aceste terenuri, dar ele trebuie să fie
acceptabile ca valori de investiţie şi eficienţă. Drenajul terenurilor afectate de alunecări sau cu
pericol de alunecare nu se aplică singular, ci în complex cu alte lucrări şi măsuri, care sporesc
eficienţa tehnică şi economică a drenajului. La general, măsurile principale de prevenire şi

330
combatere a alunecărilor de teren sunt următoarele: construirea canalelor de evacuare rapidă a apei
pluviale; drenarea terenurilor prin diferite metode; captarea izvoarelor de coastă; construirea
împrejmuirilor, zidurilor şi a treptelor de sprijin; efectuarea lucrărilor de astupare a crăpăturilor şi de
nivelare-modelare; împădurirea terenurilor afectate sau care pot fi afectate.
Lucrările de drenare şi alte măsuri tehnice sunt în primul rând necesare în cazul în care
alunecările ameninţă distrugerea căilor de comunicaţie, obiectelor sociale şi economice, locuinţelor etc.
şi se efectuează în baza unui proiect, întocmit de o instituţie specializată.
Lucrările de nivelare-modelare constituie o categorie de lucrări care prin efectele lor
corespund atât cerinţelor de atenuare a procesului de eroziune a solului, cât şi cerinţelor de
stabilizare a terenurilor alunecătoare, în acelaşi timp, aceste lucrări creează si con diţii
corespunzătoare de exploatare agricolă a terenurilor alunecătoare. Prin nivelare-modelare se
înlătură condiţiile de concentrare a apelor de scurgere pe versanţi, de stagnare a acestora în
micro depresiuni si îmbunătăţesc drenajul natural extern al solului.
Terenurile cu alunecări active sau numai temporar stabilizate se valorifică în mod
diferenţiat, în raport de gradul de deteriorare şi de lucrările de amenajare executate. În cazul
terenurilor foarte frământate, ca rezultat al alunecărilor şi pe care nu s-au aplicat modelări
valorificarea lor se face numai prin împădurire. Terenurile pe care s-au executat modelări-nivelări
generale şi prin reţeaua de colectare-evacuare se asigură stabilitatea terenului, pot fi valorificate
agricol în funcţie de condiţiile pedoclimatice şi de cerinţele agroeconomice. Rezultatele cele mai bune
se obţin în valorificarea acestor terenuri prin însămânţarea, în primii ani după amenajare, cu
amestecuri de ierburi, care asigură în acelaşi timp si o stabilitate a versantului, prin consumul
mare de apă şi o protecţie antierozională a solului. Datorită bulversării pământului în urma
alunecărilor şi modelării-nivelării, fertilitatea solului este slabă, impunându-se aplicarea de îngră -
şăminte. Administrarea de îngrăşăminte se face în mod diferenţiat în baza studiilor agrochimice şi
pedologice. După refacerea fertilităţii şi ameliorarea solului prin culturi de ierburi perene, terenul
alunecat şi amenajat poate fi transformat în categoria de folosinţă a masivului în care s-a produs.
Valorificarea terenurilor alunecate este costisitoare, dar mult mai costisitoare este delăsarea,
abandonarea suprafeţelor afectate. Cea mai simplă şi eficientă valorificare a terenurilor alunecate este
împădurirea cu specii de arbori rapid crescătoare (salcie, plop, salcâm), ce vor contribui, în timp, la
stabilizarea alunecării (fig. 7.20). În Republica Moldova necesită împădurire 25 mii ha de alunecări
active de teren cu înveliş de sol deteriorat (Cerbari V., 2000).

331
 Figura 6.20. Terenuri deteriorate de alunecări de teren pe care se efectuează lucrări de
împădurire

Alunecările, spre deosebire de deplasările de teren uscate, nu se produc în mod brusc,

materialul nu cade în mod liber, ci se deplasează (alunecă) pe o suprafaţă de alunecare. De acea
terenurile cu potenţial de alunecare pot fi depistate, iar pericolul prin anumite măsuri poate fi
preîntâmpinat şi înlăturat. Prevenirea alunecărilor de teren este posibilă dacă sunt sesizate şi
interpretate la timp semnele caracteristice declanşării acestor fenomene prin împiedicarea pătrunderii
în zona periculoasă a apelor, care, prin infiltrare, măresc rezerva apelor subterane şi favorizează
formarea patului de alunecare. Pentru prognozarea alunecărilor de teren este necesară instituirea,
punerea în funcţie şi ţinerea la zi a monitoringului terenurilor cu pericol de alunecări, în primul rând, în
intravilan. Acest sistem de monitoring prevede repartizarea şi amplasarea în spaţiu a unei reţele de
poligoane speciale pe terenurile alunecătoare şi cu pericol potenţial de alunecare pentru a efectua
observaţii permanente asupra condiţiilor care provoacă procesele de alunecare şi a avertiza organele
responsabile, în caz de apariţie a situaţiilor critice, de necesitatea efectuării măsurilor necesare.
Monitoringul prevede de asemenea evidenţierea periodică totală a terenurilor cu alunecări şi cu pericol
potenţial de alunecare, elaborarea hărţilor respective şi, în baza acestora – a unui proiect statal de
preîntâmpinare şi combatere a acestor fenomene.

332
 7. Monitoringul agrochimic
(alcătuitor responsabil S. Andrieş)

Monitoringul agrochimic, ca parte componentă a monitoringului pedologic a fost introdus în

anul 1964 şi este elaborat în baza generalizării materialelor cartării agrochimice periodice o dată în 5
ani, efectuate în perioada anilor 1964-1990 şi a cercetărilor pe poligoane - cheie în experienţele de
câmp de lungă durată. Aceste cercetări au ca scop evaluarea periodică a stării fertilităţii solurilor
agricole, aprecierea pierderilor din sol a humusului şi elementelor nutritive. Procesele de dehumificare
şi secătuire în elemente biofile conduc la degradarea regimurilor nutritive, degradarea însuşirilor fizice,
chimice şi biologice ale solurilor.
Prezentăm un scurt istoric privind introducerea monitoringul agrochimic până în anul 2005.
Pentru elaborarea monitoringului agrochimic au fost generalizate datele experimentale obţinute de
către Instituţiile de Cercetări şi Învăţământ, Serviciul Agrochimic de Stat (Laboratoarele Agrochimice
Zonale de Nord, Centru şi Sud), Centrul Ştiinţific de Producţie pentru Deservire Agrochimică,
Catedrele de agrochimie şi de agrotehnică ale Universităţii Agrare de Stat din Moldova (Buletin de
monitoring..., 2000).
Solurile Republicii Moldova se caracterizează cu o fertilitate înaltă. În rezultatul investigaţiilor
efectuate în anii 1950-1960 s-a stabilit că cernoziomurile Moldovei conţineau în stratul de 1 m în medie
340 t/ha de humus (Крупеников, 1967), în compoziţia căruia azotul constituia cca 20 t/ha, iar fosforul 5
t/ha. Conţinutul total de fosfor în stratul arat alcătuia cca 160-180, iar în stratul de 90-100 cm - până la
100 mg în 100 g de sol. Rezerva de fosfor total în stratul de 1 m constituia 17 t/ha. Solurile Moldovei
sunt bogate în minerale, care conţin potasiu (Алексеев, 1999). Conţinutul global al acestora constituie
10-14%. Rezervele de potasiu total în cernoziomuri în stratul de 1 m alcătuieşte cca 170-290 t/ha.
În perioada anilor 1950-1960 recoltele principalelor culturi agricole au fost următoarele: 21,1
q/ha cereale păioase, 207,0 q sfeclă de zahăr, 15,6 q seminţe de floarea-soarelui şi 93 q/ha de legume
(tab.7.1). Majorarea recoltelor a fost limitată de insuficienţa de umiditate şi substanţe nutritive în sol.
Recoltele posibile calculate, reieşind din asigurarea plantelor de cultură cu apă, erau cu 60-70% mai
mari decât cele, care se obţineau real în sectorul agrar. S-a presupus că printre factorii limitativi în
formarea recoltelor înalte primul loc aparţine insuficienţei de substanţe nutritive în sol. Rezultatele
experienţelor de câmp au confirmat o eficacitate înaltă a îngrăşămintelor minerale şi organice.
Aplicarea îngrăşămintelor în solurile Moldovei a asigurat, în anii 1960-1970, un spor al recoltei
grâului de toamnă cu 30-40%, porumbului pentru boabe cu 25-35%, sfeclei pentru zahăr cu 50% şi
florii-soarelui cu 25-30% (Эффективность удобрений..., 1975). Acest fapt a condiţionat sporirea
ritmului înalt de livrări de îngrăşăminte în agricultura republicii (tab.7.2).
333
 Până în anul 1965 îngrăşămintele minerale aplicate în agricultura Moldovei constituiau 15-20
kg/ha NPK, iar exportul substanţelor nutritive din sol cu recoltele era semnificativ. Ca rezultat s-a
format un bilanţ profund deficitar de elemente biofile, care alcătuia anual 59 kg de N, 14 kg de P şi 80
kg/ha de K (tab.7.3).
Tabelul 7.1
Dinamica recoltelor principalelor culturi agricole în Moldova (q/ha)
Anii Grâu de toamnă Porumb pentru Floarea-soarelui Sfeclă de zahăr
boabe
1963-1965 15,8 27,7 15,1 192
1966-1970 20,3 33,8 16,4 256
1971-1975 33,7 35,8 17,6 279
1976-1980 34,9 35,7 16,5 278
1981-1985 34,2 27,1 18,1 287
1986-1990 37,9 39,3 19,6 248
1991-1965 34,6 27,1 13,6 248
1996 21,4 29,1 14,0 234
1997 32,4 39,7 8,7 221
1998 26,7 31,0 8,5 181
1999 23,5 28,3 11,9 152
2000 19,6 23,4 11,8 151
2001 27,2 23,7 12,2 182
2002 25,1 26,7 12,4 227
2003 5,0* 25,5 11,1 174
2004 27,5 30,7 12,4 261
2005 26,1 32,7 12,0 290,1
2006 23,4 28,8 13,2 277,8
*Plantele au fost supuse stresului temperaturilor joase (îngheţuri)

334
 Tabelul 7.2
Dinamica aplicării îngrăşămintelor minerale şi organice (substanţă activă, în medie de an) în anii 1961-2006 în agricultura
Moldovei
Îngrăşăminte minerale Îngrăşă- Îngrăşăminte minerale şi organice,
Anii mii tone s.a. kg/ha s.a. terenuri arabile şi minte s.a./ha de terenuri arabile şi de
plantaţii pomiviticole organice, plantaţii pomiviticole
N P205 K20 N P205 K20 t/ha N P205 K20
1961-1965 13,0 19,0 8,0 6,2 8,7 3,6 1,3 12,7 12,0 11,4
1966-1970 33,8 34,2 15,4 15,7 15,8 7,2 1,4 22,7 19,3 15,6
1971-1975 75,6 56,0 34,2 35,4 26,2 15,9 2,9 49,9 33,4 33,4
1976-1980 99,6 84,2 59,8 46,6 39,4 27,9 4,1 66,1 50,4 52,5
1981-1985 148,2 102,4 111,4 70,4 48,6 53,0 6,6 101,4 65,1 92,6
1986-1988 155,0 116,0 107,3 74,3 55,7 51,5 5,6 104,1 69,7 85,1
1989 133,0 103,5 88,2 63,9 49,6 42,4 4,9 88,4 61,8 71,8
1990 92,1 85,7 54,6 44,3 41,2 26,2 4,5 66,8 52,4 53,2
1991 87,0 81,0 36,0 40,0 37,0 17,0 4,0 60,0 47,0 41,0
1992 65,0 46,0 24,0 30,0 22,0 11,0 2,5 42,5 28,2 26,0
1993 20,0 11,0 5,0 9,0 5,0 2,0 1,4 16,0 7,8 10,4
1994 9,0 2,0 1,0 4,0 1,0 0,5 0,6 7,0 2,3 4,1
1995 9,6 1,1 0,5 11,0 0,5 0,2 0,7 14,5 2,0 4,4
1996 13,0 0,7 0,3 6,0 0,4 0,1 0,4 8,0 1,3 2,5
1997 9,4 0,5 0,2 4,3 0,2 0,1 0,1 4,8 0,4 0,7
1998 6,8 0,1 00 3,1 0,04 0 0,06 3,4 0,1 0,3
1999 3,0 0,1 0 1,4 0,04 0 0,03 1,6 0,1 0,2
2000 7,6 0,1 0 3,4 0,04 0 0,01 3,4 0,1 0,1
2001 11,2 0,1 0,002 5,2 0,05 0,01 0,035 5,4 0,16 0,29
2002 14,7 0,2 0,10 6,9 0,09 0,05 0,007 7,0 0,11 0,11
2003 13,3 0,4 0,20 6,2 0,19 0,09 0,020 6,3 0,25 0,25
2004 14,2 0,8 0,30 6,6 0,4 0,14 0,015 6,7 0,45 0,26
2005 14,8 1,3 0,4 6,9 0,6 0,20 0,018 7,0 0,65 0,34
2006 12,8 1,9 0,7 6,0 0,9 0,33 0,003 6,2 0,91 0,35
Sursă: Anuarul statistic a Republicii Moldova

335
 Tabelul 7.3
Bilanţul mediu anual pe cincinale a azotului (N), fosforului (P205) şi potasiului (K20) în solurile
Moldovei (kg/ha (Zagorcea, 1998; Andrieş, 2007)

Anii Suprafaţa, mii ha N P205 K20 NPK

1913 2172 -22 -13 -52 -92
1940 2257 -26 -15 -62 -99
1945 2046 -15 -15 -52 -82
1950 2117 -27 -13 -68 -108
1951-1955 2236 -27 -12 -62 -102
1950-1960 2265 -40 -14 -82 -136
1961-1965 2332 -59 -14 -80 -132
1966-1970 2285 -36 -9 -84 -130
1971-1975 2264 -22 -1 -79 -103
1976-1980 2279 -15 11 -66 -69
1981-1985 2233 9 21 -33 -4
1986-1990 2220 15 25 -49 -8
1991-1995 2162 -18 -11 -80 -113
1996-2000 2138 -8 -16 -44 -68

În perioada chimizării intensive (anii 1965-1990) volumul îngrăşămintelor minerale aplicate

în agricultură creştea rapid. Bilanţul de elemente nutritive în sol se ameliora. În 1981-1990 bilanţul
de fosfor a devenit preponderent pozitiv şi a atins 21-25 kg/ha pe an. Bilanţul pozitiv de azot a fost
format în anii 1981-1985. Bilanţul de potasiu, de asemenea, s-a echilibrat.
Nivelul superior de aplicare a îngrăşămintelor în Moldova a fost atins în perioada 1981-
1988. La fiecare hectar de terenuri arabile şi plantaţii pomiviticole se introduceau cca N 70P50K52 în
formă de îngrăşăminte minerale şi N30P18K35 în formă de îngrăşăminte. Ca rezultat recoltele
culturilor agricole au crescut considerabil şi au constituit circa 40 q/ha la culturile cerealiere.
În această perioadă (1965-1990) în medie pe fiecare hectar de teren arabil şi plantaţii
pomiviticole s-au introdus 1200 kg de azot, 960 kg de fosfor şi 860 kg de potasiu. Acumularea
substanţelor nutritive în sol a fost relativ mică în comparaţie cu exportul acestora pe parcursul
istoriei agriculturii. Numai timp de 100 ani de pe fiecare hectar de teren arabil au fost exportate
aproximativ 2300 kg de azot, 1000 kg de fosfor şi 5000 kg de potasiu (Zagorcea, 1990).
În perioada anilor 1965-1998 Serviciul Agrochimic a efectuat 5 cicluri de cercetare
agrochimică a solurilor. Conţinutul de humus a fost determinat în anii 1965-1990 în 4 cicluri de
cartare agrochimică. Humusul s-a determinat în stratul de 0-30 cm la arabil şi de 0-30, 30-60 cm -
în plantaţiile multianuale
Generalizările efectuate de Burlacu, [2000] sunt prezentate în tabelul 7.4.
Humusul. Din datele prezentate rezultă că, în Republica Moldova, cota solurilor cu
conţinutul de humus foarte scăzut şi scăzut (sub 2%) constituie 30,6% în anii 1965-1970,
majorându-se până la 38,3% în anii 1991-1997. Solurile cu conţinut de substanţă organică de 5-6%
336
(ridicat) alcătuiau 1,4-8,4% din terenurile agricole cercetate. Solurile cu conţinut de humus de 2-4%
aveau o pondere de circa 70 la sută, inclusiv de 2-3% - circa 30 la sută din suprafaţa terenurilor
agricole cercetate.
Tabelul 7.4
Repartiţia terenurilor arabile după gradul de asigurare a solului cu humus
în Republica Moldova (Burlacu, 2000)

Ciclul Unitatea Suprafaţa Conţinutul de humus

cercetări- Anii de cercetată foarte scăzut moderat relativ ridicat
lor măsură scăzut optim
I 1965- ha 1926220 32660 556016 1019823 155691 162030
1970 % 100 1,7 28,9 52,9 8,1 8,4
III 1980- ha 1674644 138054 492556 672655 322298 49081
1985 % 100 8,2 29,4 40,2 19,2 2,9
1986- ha 1592014 136855 510201 623248 281491 40239
IV 1990 % 100 8,6 32,0 39,1 17,7 2,6
1991- ha 845396 62571 260691 356015 154069 12050
V 1997 % 100 7,4 30,9 42,1 18,2 1,4

Conform datelor medii ponderate ale conţinutului de humus pe clasele de asigurare

(Programul complex..., partea a II, 2004), către anul 1970, conţinutul mediu ponderat de humus în
stratul arabil al solurilor Zonei de Nord constituia 3,7%, Centrale – 2,8% şi de Sud – 3,0% (tab.7.5).
Pe parcursul a 20 de ani (anii 1970-1990) conţinutul de humus în solurile Republicii Moldova,
practic, nu s-a schimbat. Cantitatea medie ponderată a conţinutului de humus în solurile agricole
către anul 1990 constituia 3,1%. Diferenţa în conţinutul de humus în perioada de 20 de ani (1970-
1990) a constituit 0,1% fiind în concordanţă cu bilanţul echilibrat sau puţin deficitar al humusului în
perioada chimizării intensive. Datele obţinute la staţiunile experimentale de lungă durată ale
laboratorului Agrochimia Solului şi Nutriţia Plantelor a Institutului de Pedologie, Agrochimie şi
Protecţie a Solului „Nicolae Dimo” (Andrieş, 2007) au demonstrat că cantitatea de humus la
varianta martor timp de 25-30 de ani s-a redus în medie cu 0,4 % (tab.7.6). Viteza anuală de
mineralizare a substanţei organice a constituit 0,013% sau 0,5 t/ha. Aplicarea sistematică a
îngrăşămintelor minerale a condus la micşorarea vitezei de mineralizare a substanţei organice în sol,
însă pierderile totale nu au fost compensate.
Regimul azotului. În condiţiile unui bilanţ negativ a humusului, postacţiunea
îngrăşămintelor cu azot se epuizează peste 2-3 ani. În prezent regimul nutritiv de azot aproape
complet este determinat de conţinutul de humus. Experimental s-a stabilit că majorarea conţinutului
de humus cu 1 % asigură formarea şi acumularea în sol în fiecare an agricol a 24 kg/ha azot mineral
(Andrieş, 2007).

337
 Tabelul 7.5
Conţinutul de humus şi azot mineral, în solurile Republicii Moldova, date medii ponderate,
(Program complex ... ,Partea II, 2004)
Humus (% g/g) Azot accesibil plantelor (kg/ha)
Raionul 1970 1990 1970 1990
a) Zona de Nord
Briceni 3,6 3,7 86 89
Donduşeni 3,4 3,8 81 91
Drochia 4,1 4,3 98 103
Edineţ 3,8 3,9 91 93
Făleşti 4,3 4,0 103 96
Floreşti 3,7 3,8 89 91
Glodeni 3,8 3,7 91 89
Camenca 3,3 3,3 79 79
Ocniţa 3,2 3,2 77 77
Râşcani 4,1 3,9 98 93
Sângerei 4,1 3,7 98 89
Şoldăneşti 3,0 2,8 72 67
Soroca 3,5 3,9 84 94
În medie pe zona de Nord 3,7 3,7 88 88
b) Zona de Centru
Anenii Noi 2,7 2,5 64 60
Dubăsari 3,2 3,2 76 76
Grigoriopol 3,3 79
Hânceşti 2,5 2,5 60 60
Ialoveni 2,4 58
Călăraşi 2,0 2,0 48 48
Criuleni 2,9 2,8 70 67
Nisporeni 2,6 2,7 62 65
Orhei 2,9 2,9 70 70
Rezina 2,9 3,0 70 72
Râbniţa 3,8 3,6 91 86
Străşeni 2,2 2,2 52 53
Teleneşti 3,1 3,2 74 77
Ungheni 3,0 2,8 72 67
În medie pe zona de Centru 2,8 2,8 67 67
c) Zona de Sud
Basarabeasca 3,3 2,9 79 69
Căinari 2,8 67
Ceadâr-Lunga 3,1 2,9 74 69
Cahul 2,9 2,7 69 65
Cantemir 3,0 2,9 72 69
Cimişlia 3,2 2,9 76 69
Comrat 2,9 2,6 69 62
Căuşeni 3,1 3,0 74 72
Leova 2,9 2,4 69 58
Slobozia 3,0 2,9 72 69
Ştefan-Vodă 3,4 3,0 81 72
Taraclia 2,8 2,8 67 67
Vulcăneşti 2,7 2,8 64 67
În medie pe zona de Sud 3,0 2,8 72 67
ÎN MEDIE PE MOLDOVA 3,2 3,1 76 74

338
 Tabelul 7.6
Modificarea conţinutului de humus în funcţie de durata exploatării şi sistemul de fertilizare a
solului, % g/g
Tipul şi subtipul Până la După 25-30 de ani
de sol fondarea nefertilizat N60P60K60 N120P60K60
experienţei
Sol cenuşiu 2,5 2,4 3,0 2,5
levigat 4,0 3,2 3,6 3,8
Cernoziom obişnuit 3,0 2,7 2,8 3,0
carbonatic 3,8 3,1 3,5 3,2
Media 3,3 2,9 3,2 3,1

Reieşind din capacitatea de nitrificare a solurilor în funcţie de conţinutul de humus pentru

diferite zone pedoclimatice, culturile agricole sunt asigurate cu azot în zona Nordică, Centrală şi cea
Sudică respectiv în mărime de: 88, 67 şi 69 kg/ha pe an. Acest nivel constituie doar 60% din
necesarul pentru obţinerea recoltelor scontate. Spre exemplu, pentru obţinerea 40 q grâu de toamnă
de calitate înaltă, rezerva azotului nitric în stratul de sol de 1 m primăvara devreme trebuie să
constituie 100-140 kg/ha. Rezerva medie ponderată în anul 1989 constituia 115 kg/ha şi
corespundea nivelului optim (tab.7.7). În prezent acestui nivel corespund numai 2-6% din terenurile
cercetate. Rezerva de N-NO3 de 46-57 kg/ha în primăvara anilor 2000-2008 a fost de 2,5-3,1 ori
mai scăzută faţă de nivelul optim. La etapa actuală de dezvoltare a agriculturii, azotul a devenit
factorul limitativ în formarea recoltelor înalte, iar fiecare kg de N încorporat în sol se recuperă cu 8-
15 kg de boabe (Andrieş, 2007).
Tabelul 7.7
Rezervele de azot nitric din sol în stratul de 1 m de sol la cultivarea grâului de toamnă
(% din suprafaţa cercetată)
Conţinutul Rezerva de N-
de N-NO3 NO3 în stratul a.1989 a.1991 a.2000 a.2005 a.2007 a.2008 Necesarul
în sol de sol de 1 m n*=77 n=74 n=64 n=50 n=108 n=116 grâului în
(kg/ha) azot
Scăzut Până la 60 9 33 69 70 75 49 Ridicat
Moderat 60-100 29 28 22 14 19 39 Moderat
Optim 100-140 23 13 6 10 6 11 Scăzut
Ridicat Peste 140 39 26 3 6 0 1 Lipseşte
Media ponderată, kg/ha 115 64 50 57 46 64
*n – numărul solelor cercetate

Regimul fosforului. Cernoziomurile, cât şi solurile cenuşii se caracterizează cu un conţinut

scăzut de fosfor mobil, accesibil plantelor de cultură. Conform datelor tabelului 7.8 în anii 1965-
1970, suprafaţa solurilor cu conţinut scăzut şi foarte scăzut de fosfor constituia 78 la sută. Cota
solurilor cu conţinut ridicat de fosfor alcătuia doar 8,2% din total. Acestea sunt, de regulă, solurile
aluviale care se caracterizează cu un conţinut optim şi ridicat de fosfor mobil.
339
 Tabelul 7.8
Dinamica suprafeţelor terenurilor arabile cu diferit conţinut de fosfor mobil în stratul arat
(0-30 cm) al solurilor Moldovei, anii de cercetare 1965-1990 (Burlacu, 2000)
Conţinutul de Unitatea Ciclurile şi anii de cercetare
fosfor de I II III IV V
(mg/100 g sol) măsură 1965-'70 1971-‘75 1976-‘80 1981-‘85 1985-‘90
Republica Moldova (total)
Foarte scăzut ha 456526 460619 278218 111701 48629
(<1,0) % 23,7 26,9 16,6 7,0 5,8
Scăzut ha 822530 700331 545691 377639 157532
(1,0-1,5) % 42,7 40,9 32,6 23,7 18,6
Moderat ha 486584 361612 458220 537340 284223
(1,6-3,0) % 25,3 21,2 27,4 33,8 33,6
Relativ optim ha 73998 88210 186853 282503 171050
(3,1-4,5) % 3,8 5,1 11,1 17,7 20,2
Ridicat ha 62996 35559 86510 131881 88864
(4,6-6,0) % 3,3 2,1 5,2 8,3 10,6
Foarte ridicat ha 23586 66272 119152 151050 95098
>6,0 % 1,2 3,9 7,1 9,5 11,2
Total terenuri ha 1926220 1712603 1674644 1592014 845396
cercetate % 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Zona de Nord
Foarte scăzut ha 54657 157172 113634 33392 7398
(<1,0) % 7,6 24,9 18,1 5,4 2,4
Scăzut ha 328341 338677 299277 204902 83887
(1,0-1,5) % 45,6 53,6 47,8 33,4 27,7
Moderat ha 271033 89454 126865 210316 108576
(1,6-3,0) % 37,6 14,2 20,3 34,4 35,8
Relativ optim ha 47301 20452 40161 96665 61308
(3,1-4,5) % 6,5 3,2 6,4 15,8 20,3
Ridicat ha 9490 8464 18278 34215 24982
(4,6-6,0) % 1,3 1,3 3,0 5,6 8,2
Foarte ridicat ha 9807 28644 33352 16937
>6,0 % 1,4 4,4 5,4 5,6
Total terenuri ha 720629 626859 612842 303088
cercetate % 100,0 100,0 100,0 100,0
Zona de Centru
Foarte scăzut ha 199558 174876 82901 48315 25261
(<1,0) % 29,9 32,9 16,0 10,0 10,2
Scăzut ha 325214 193592 166372 125980 46420
(1,0-1,5) % 48,7 36,4 32,2 26,2 18,8
Moderat ha 97782 109817 159716 162946 79824
(1,6-3,0) % 14,7 20,6 30,9 33,9 32,4
Relativ optim ha - 24214 55676 76532 42297
(3,1-4,5) % - 416 10,8 15,9 17,2
Ridicat ha 44605 9934 22408 34457 23545
(4,6-6,0) % 6,7 1,8 4,3 7,2 9,6

340
 Tabelul 7.8, continuare
Conţinutul de Unitatea Ciclurile şi anii de cercetare
fosfor (mg/100 g de I II III IV V
sol) măsură 1965-’70 1971-‘75 1976-‘80 1981-‘85 1985-‘90
Foarte ridicat ha - 19427 29951 32480 29094
>6,0 % - 3,7 5,8 6,8 11,8
Total terenuri ha 667159 531860 517024 480710 246441
cercetate % 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Zona de Sud
Foarte scăzut ha 202311 128571 81683 29994 15970
(<1,0) % 37,5 23,4 15,4 6,0 5,4
Scăzut ha 168975 168062 80042 46657 27225
(1,0-1,5) % 31,4 30,6 15,1 9,3 9,2
Moderat ha 117769 162341 171639 164078 95823
(1,6-3,0) % 21,8 29,6 32,3 32,9 32,4
Relativ optim ha 26697 43544 91016 109306 67445
(3,1-4,5) % 5,0 7,9 17,1 21,9 22,8
Ridicat ha 8901 17161 45824 63209 40337
(4,6-6,0) % 1,7 3,2 8,6 12,7 13,6
Foarte ridicat ha 13779 28976 60557 85218 49067
>6,0 % 2,6 5,3 11,5 17,2 16,6
Total terenuri ha 538432 548655 530761 498462 295867
cercetate % 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Ca rezultat al aplicării intensive a îngrăşămintelor cu fosfor pe parcursul anilor 1965-1990

asigurarea solurilor cu fosfor mobil s-a îmbunătăţit considerabil. Către anii 1985-1990 solurile cu
conţinut scăzut şi foarte scăzut de fosfor ocupau numai 30,7 la sută. Îngrăşămintele cu fosfor
prezentau un factor puternic pentru optimizarea regimului nutritiv. Fosforul mobil, în rezultatul
aplicării sistematice a fertilizanţilor, s-a majorat de 2 ori şi benefic a influenţat nivelul recoltei
plantelor de cultură (tab.7.1).
În ultimii ani, din cauza aplicării insuficiente a îngrăşămintelor (circa 1 kg/ha), problema
fosforului în sol s-a agravat. Pe parcursul anilor 1991-2008 suprafaţa solurilor slab şi foarte slab
asigurate cu fosfor mobil a crescut considerabil. Cu regret, ca urmare a încetării efectuării ridicărilor
agrochimice, situaţia reală a stării fertilităţii efective a solului nu poate fi apreciată. Cercetările
efectuate pentru unele gospodării ne confirmă că comparativ cu anii 1981-1990 suprafeţele solurilor
cu conţinut foarte scăzut şi scăzut de fosfor s-au majorat considerabil. Fără aplicarea
îngrăşămintelor cu fosfor recoltele vor fi destul de modeste şi în viitorul apropiat problema acestui
element va deveni una din cele mai acute probleme în agricultura Moldovei.
Regimul potasiului. Conţinutul potasiului în sol este determinat de compoziţia mineralogică
a rocilor parentale. Rocile pe care s-au format solurile sunt comparativ bogate în minerale cu
conţinut înalt de potasiu. Experienţele de lungă durată efectuate pe diferite subtipuri de cernoziom
şi soluri cenuşii au demonstrat stabilitatea rezervei de potasiu schimbabil în timp în condiţiile

341
exploatării intensive a solurilor. Însă exportul necompensat a potasiului din sol conduce treptat la
epuizarea acestui element.
Conform datelor tabelului 7.9 în anii 1965 - 1970 din cele 1,92 milioane hectare cercetate
3,6% de soluri conţineau o cantitate scăzută (sub 10 mg în 100 g sol) de potasiul schimbabil. Nivel
moderat (10-20 mg) a constituit 18,7% din suprafaţă, iar optim (20-30 mg) – 15%. Circa 62% de
soluri conţineau peste 30 mg de K20, inclusiv 22% peste 40 mg în 100 g sol.
Tabelul 7.9
Dinamica suprafeţelor terenurilor arabile cu diferit conţinut de potasiu schimbabil în stratul
arat al solurilor Moldovei, anii de cercetare 1965-1990 [Burlacu, 2000]
Conţinutul de Unitatea Ciclurile şi anii de cercetare
potasiu de I II III IV V
(mg/100 g sol) măsură 1965-“70 1971-‘75 1976-‘80 1981-‘85 1985-‘90
Republica Moldova (total)
Scăzut ha 68374 5653 - - 316
(<10,0) % 3,6 0,3 - - 0,1
Moderat ha 360516 228603 123692 74742 48238
(10-20) % 18,7 13,4 7,4 4,7 5,7
Relativ optim ha 301005 642588 608440 491494 264018
(20-30) % 15,6 37,5 36,3 30,9 31,2
Ridicat ha 755608 487741 546663 593655 289947
(30-40) % 39,2 28,5 32,7 37,3 34,3
Foarte ridicat ha 440717 348018 395849 432123 242877
(>40) % 22,9 20,3 23,6 27,1 28,7
Total terenuri ha 1926220 1712603 1674644 1592014 845396
cercetate % 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Zona de Nord
Scăzut ha 1293 - - - -
(<10,0) % 0,2 - - - -
Moderat ha 8010 58459 28052 17691 10720
(10-20) % 1,1 9,2 4,5 2,9 3,5
Relativ optim ha 34258 160719 191808 142997 77944
(20-30) % 4,8 25,4 30,6 23,3 25,7
Ridicat ha 264006 204341 192510 218761 105386
(30-40) % 36,6 32,4 30,7 35,7 34,8
Foarte ridicat ha 413062 208569 214489 233393 109038
(>40) % 57,3 33,0 34,2 38,1 36,0
Total terenuri ha 720629 632088 626859 61842 303088
cercetate % 100,0 100,0 100,0 100,0 10,0
Zona de Centru
Scăzut ha 59299 5653 - - 316
(<10,0) % 8,9 1,1 - - 0,1
Moderat ha 278014 59204 31467 24506 21451
(10-20) % 41,7 11,1 6,1 5,1 8,7
Relativ optim ha 4830 225202 180049 161311 96872
(20-30) % 0,7 42,3 34,8 35,6 39,4

342
 Tabelul 7.9, continuare
Conţinutul de Unitatea Ciclurile şi anii de cercetare
potasiu (mg/100 de I II III IV V
g sol) măsură 1965-“70 1971-‘75 1976-‘80 1981-‘85 1985-‘90
Ridicat ha 325016 161088 199097 200566 77529
(30-40) % 48,7 30,3 38,5 41,7 31,4
Foarte ridicat ha - 80713 106411 94327 50273
(>40) % - 15,2 20,6 19,6 20,4
Total terenuri ha 667159 531860 517024 480710 246441
cercetate % 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Zona de Sud
Scăzut ha 7782 - - - -
(<10,0) % 1,4 - - - -
Moderat ha 74492 110940 64173 32545 16067
(10-20) % 13,8 20,2 12,1 6,5 5,4
Relativ optim ha 261917 256667 236583 187186 89202
(20-30) % 48,8 46,8 44,6 37,6 30,2
Ridicat ha 166586 122312 155056 174328 107032
(30-40) % 30,9 22,3 29,2 35,0 36,2
Foarte ridicat ha 27655 58736 74949 104403 83566
(>40) % 5,1 10,7 14,1 20,9 28,2
Total terenuri ha 538432 548655 530761 498462 295867
cercetate % 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

Conţinutul de 15-18 mg de potasiu schimbabil este suficient pentru creşterea normală a

plantelor. Excepţie fac culturile potasiofile, ca sfecla de zahăr, viţa de vie, cartoful etc. care necesită
un fond de potasiu schimbabil mai mare de 25 mg în 100 g sol.
Îngrăşămintele cu potasiu în doze de K60-120 uneori majorau recoltele, dar mai frecvent
sporurile se aflau în limitele erorii experienţei. Din anul 1970 până la 1992 la 1 hectar de terenuri
arabile şi plantaţii pomiviticole s-au introdus câte 860 kg de K 20. Aceasta cantitate ar fi fost
suficientă pentru majorarea considerabilă a conţinutului potasiului schimbabil în sol, însă în mare
parte potasiul introdus se fixează în sol şi nu influenţează conţinutul formelor mobile.
Cercetările efectuate în experimentele de lungă durată ale Institutului „Nicolae Dimo” au
demonstrat că utilizarea solului fără aplicarea îngrăşămintelor, practic, nu a influenţat conţinutul de
potasiu schimbabil (7.10). Conţinutul de potasiu schimbabil, la fondarea experienţelor, a constituit
23-28 mg/100 g de sol. Pe parcursul a 35-43 ani de utilizare a solului cenuşiu, cernoziomurilor
levigat, obişnuit şi carbonatic fără aplicarea îngrăşămintelor au fost exportate cu recoltele 4,0-4,3
t/ha K20. Însă exportul sistematic al potasiului în cantităţi considerabile nu a condus la micşorarea
conţinutului de K20 schimbabil. Peste 33-41 ani de exploatare a solurilor fără utilizarea
îngrăşămintelor, cantitatea de potasiu accesibil plantelor s-a modificat neesenţial şi a constituit 23-
30 mg/100 g de sol. Această stabilitate demonstrează capacitatea înaltă a solurilor de a menţine

343
într-o perioadă îndelungată de timp echilibrul dinamic între cantitatea exportată şi formele
mobilizate ale acestui element.
Tabelul 7.10
Conţinutul de potasiu schimbabil în sol în experienţele de lungă durată ale Institutului „Nicolae
Dimo”, varianta martor (fără fertilizare), mg/100 g
Solul Anii de investigaţii Durata
1961-1965 1974 1985 1992 2004 experienţei, ani
Cenuşiu 22,8 18,6 22,2 22,5 27,2 40
levigat 23,3 23,8 26,7 28,0 24,5 40
Cernoziom carbonatic 27,3 28,4 26,7 26,7 28,5 43
obişnuit 28,3 27,7 26,5 29,8 28,5 35

Utilizarea sistematică a îngrăşămintelor de potasiu în asolamentele de câmp a ameliorat

regimul de potasiu în solurile cenuşii, cernoziomurile levigate şi carbonatice, majorând conţinutul
din contul tuturor formelor: solubile, schimbabile şi fixate [Andrieş, 2007].
În pofida regimului favorabil de potasiu în sol, rezervele de K 20 într-o perioadă îndelungată
de timp se va epuiza şi acest element va fi în prim minim, alături de azot şi fosfor [Андриеш,
Цыганок, 1997]. Se propune compensarea exportului de potasiu cu recoltele prin aplicarea
îngrăşămintelor locale şi minerale.
În 1970 cantitatea medie ponderată a potasiului schimbabil în stratul arabil ale solurilor
Republicii Moldova constituia 31 mg de K20 la 100 g sol. Solurile din zona de Nord conţineau 35
mg. În zona de Sud conţinutul potasiului a fost mai scăzut (28 mg), însă corespundea asigurării
optime. Către anul 1990 conţinutul mediu ponderat de potasiu schimbabil practic nu s-a modificat
cu 2-3 mg, constituind în ansamblu pe ţară 33 mg în 100 g sol. Conform prognozei, până în anul
2015 regimul potasiului pe 90% din solurile Republicii Moldova nu va limita obţinerea recoltelor
înalte la majoritatea culturilor. La culturile potasiofile deficitul poate fi compensat cu reziduurile
vegetale şi doze optime de îngrăşăminte organice.
În prezent din regimurile nutritive cercetate în prim minimum se află cele cu fosfor şi cu
azot. În mare măsură ele limitează obţinerea recoltelor scontate. Conţinutul fosfaţilor mobili este
scăzut şi se apropie rapid de cel natural. Fără aplicarea îngrăşămintelor, regimul fosforului peste
5-10 ani va deveni factor de prim minimum. Regimul de potasiu pe 90% de soluri este favorabil.
Pentru stabilizarea lui în următorii 10 ani e necesar de folosit îngrăşămintele organice locale în doze
recomandate.
Necesarul în îngrăşăminte pentru perioada 2020 este argumentat şi prezentat în Programul
complex de valorificare a terenurilor degradate şi sporirea fertilităţii solurilor. Partea II. Sporirea
fertilităţii solurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 841 din 26 iulie
2004. În program sunt prezentate trei sisteme de fertilizare a solului (minimală, moderată şi

344
optimală). Implementarea sistemului optimal de fertilizare a solului necesită aplicarea 236,9 mii t
NPK, inclusiv 99,9 mii t de azot, 91,1 mii t de fosfor şi 45,9 mii t de potasiu. Acest sistem de
fertilizare a solului şi de optimizare a nutriţiei minerale a plantelor de cultură asigură sporirea
fertilităţii terenurilor agricole şi obţinerea recoltelor scontate de 40-45 q/ha unităţi cerealiere.

CONCLUZII

l . Pierderile de humus din stratul arabil al solurilor agricole în ultimii 100-125 de ani, ca rezultat
al intensificării proceselor de dehumificare şi eroziune, au constituit 40-45% din rezervele iniţiale.
Dehumificarea se manifestă până la adâncimea de 60-80 cm. Fertilizarea minerală a solului a
diminuat cu 40 la sută procesul de mineralizare a humusului comparativ cu solurile nefertilizate.
2. În perioada chimizării intensive a agriculturii în medie pe un hectar s-au încorporat
îngrăşăminte substanţă activă: azot – 1200 kg; fosfor – 960 kg; potasiu – 860 kg, ce a condus la
majorarea recoltelor culturilor agricole cu 30-60 la sută.
3. Îngrăşămintele minerale au îmbunătăţit considerabil regimul azotului în sol. Cantitatea
de azot nitric în stratul arabil s-a majorat de 2-3 ori. Azotul rămas din îngrăşămintele minerale se
caracterizează cu o postacţiune slabă în timp (1-2 ani). În prezent influenţa lui asupra recoltei este
nulă şi regimul nutritiv al azotului se află în funcţie de conţinutul humusului în sol.
4. Încorporarea sistematică a îngrăşămintelor cu fosfor în perioada 1965-1990 a majorat de 2
ori conţinutul de fosfor mobil în stratul arabil. Arealul solurilor cu conţinut scăzut de fosfor mobil s-a
micşorat de la 78 la 30%, iar cu conţinut ridicat s-a majorat până la 35%. În prezent, în urma
neaplicării îngrăşămintelor cu fosfor, fondul creat de fosfor mobil în solurile Moldovei în perioada
chimizării agriculturii poate fi suficient pe o perioadă de 5-l0 ani.
5. Îngrăşămintele cu potasiu au modificat nesemnificativ regimul de nutriţie cu potasiu. Din
regimurile examinate, regimul de nutriţie cu potasiu este cel mai favorabil; insuficienţa în nutriţia
plantelor cu potasiu se atestă rar.
6. Utilizarea insuficientă a îngrăşămintelor minerale în republică v-a conduce la scăderea recoltei
culturilor agricole cu 40-50%. Exportul de azot cu recoltele poate fi parţial compensat prin
majorarea suprafeţelor culturilor leguminoase. Necesarul în azot mineral va fi compensat în medie
cu 45-50 kg/ha pe an. Pentru îngrăşămintele cu fosfor alternativă nu există şi menţinerea fertilităţii
solului la un nivel mediu poate fi garantată prin introducerea anuală în sol a 40-45 kg/ha de fosfor
substanţă activă.
7. Sistemul optimal de fertilizare a solului asigură efectul maxim numai prin implementarea
ansamblului de reguli tehnologice: respectarea asolamentelor, lucrarea adecvată a solului, aplicarea
sistemului integrat de protecţie a plantelor de cultură, cultivarea noilor soiuri şi hibrizi cu o
productivitate înaltă.

345
7.1. Impactul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii solurilor cenuşii arabile din
Moldova Centrală (Lungu V., Andrieş S.)
Obiectul de studiu a fost solul cenuşiu arabil şi virgin. Poligonul de monitoring nr. 34 a fost
amplasat pe terenurile agricole ale Staţiunii experimentale de câmp a IPAPS ”N. Dimo” din
comuna Ivancea, r-l Orhei pe variantele experienţei de lungă durată (sola nr. 3 a asolamentului de
câmp cu 5 culturi). Coordonatele geografice ale poligonului - 47 0 18,819' latitudine nordică şi 280
53,158' longitudine estică (fig. 8.1). Altitudinea absolută – 182 m. Monitorizarea calităţii solului
s-a efectuat pe 3 variante (micropoligoane) ale experienţei: martor nefertilizat; variantele N60 P60
K60 şi N120 P60 K60. Îngrăşămintele au fost aplicate sistematic în asolamentele de câmp pe parcursul
a 25 ani (1965-1990). În anii 1990-2005 a fost studiată postacţiunea fertilizanţilor aplicaţi în anii
1965-1990. Profilul cercetat în pădure (34a) este amplasat la distanţa de 77 m vest de sola nr. 3 a
asolamentului de câmp vizavi de al 4-lea câmp a lotului experimental.
Raionul pedogeografic de amplasare a poligonului este partea colinară a Codrilor. Rocile
de suprafaţă sunt formate din depozite loessoide, cele subiacente din cele aluviale ale pliocenului.
Condiţiile climatice sunt analogice celor descrise pentru poligonul pedologic de monitoring nr.7.
Factorii naturali de degradare a solurilor nu se manifestă, iar factorii antropici sunt dehumificarea,
destructurarea şi compactarea excesivă a stratului arabil şi subarabil ca rezultat al exploatării
intensive şi neraţionale a terenurilor agricole în ultimii 50 de ani.
Profilele de bază au fost amplasate pe suprafaţa cvasiorizontală a culmei largi pe varianta
martor, sol nefertilizat şi în pădure. Adâncimea profilului principal pe teren arabil este de 150 cm,
iar în pădure - 91 cm. În variantele N 60 P60 K60 şi N120 P60 K60 au fost săpate câte 5-7 semiprofile
până la adâncimea de 50 cm. Schema amplasării semiprofilelor este prezentată în figura 7.1.

4m

.s .s

.s .s .s
. 17m

.s .s

1m
Figura 7. 1. Schema amplasării semiprofilelor pe variantele N60 P60 K 60 şi N120 P60K 60.
.s – locul amplasării semiprofilelor

346
 Pentru profilele principale de sol s-a efectuat descrierea morfologică, recoltarea probelor de
sol pe orizonturi genetice şi determinarea densităţii aparente la adâncimile 0-10 cm şi 10-30 cm.
Terenul arabil pe care este amplasată experienţa reprezintă în asolament de câmp cu următoarea
rotaţie a culturilor agricole: leguminoase boabe, grâu de toamnă, porumb boabe şi floarea soarelui.
Lucrările agrotehnice se efectuează în conformitate cu recomandările cărţilor tehnologice a
culturilor agricole pentru această zonă. Sistemul de protecţie a plantelor include măsuri
agrotehnice combinate cu utilizarea preparatelor chimice.
Datele privind indicii morfometrici ai orizonturilor genetice a solurilor cercetate sunt redate în
tabelul 7.8. În continuare redăm descrierea pe orizonturi a caracterelor morfologice ale solurilor
cercetate.
Profilul 34. Este amplasat pe varianta martor a experienţei. Solul cenuşiu arabil cu profil de
tipul: Ahp-Bhtw-Btw-BCkw-BCk-Ck.
Ahp (0-36 cm) - stratul arabil, culoarea gri închisă cu nuanţă pronunţată brun-roşcată, uscat,
luto-argilos, bulgăros, foarte compact mai adânc de 10cm, fisuri până la adâncimea de 70 cm,
acumulări reziduale ale resturilor de floarea soarelui şi porumb, trecerea treptată.
Bhtw (36-51 cm) - orizontul iluvial-cambic, culoarea brună închisă cu nuanţă roşcată,
reavăn, argilo-lutos, structură prismatică, foarte compact, pori fini şi mici, rari, fisuri mici, trecere
treptată.
Bhw (51-80 cm) – orizontul iluvial-cambic foarte slab humifer, culoarea brună-roşcată cu
pete brune închise de oxizi de Mn şi Fe, reavăn, textura argilo-lutoasă, structura prismatică slab
diferenţiată, foarte compact, fisuri mici, trecere clară.
BCkw (80-100 cm) – orizont cambic carbonatic de culoare brună cu vinişoare albe de
carbonaţi şi pete brune închise de oxizi de Fe şi Mn, jilav, textura argilo-lutoasă, nestructurat, mai
puţin compact, efervescenţă carbonatică de intensitate mijlocie, trecerea treptată.
BCk (100-120 cm) - rocă parentală de culoare brună-galbenă slab modificată de procesul de
solificare, orizontul iluvial-carbonatic, luto-argilos, nestructurat, pori fini şi mici, ochiuri de
bieloglască şi vinişoare de carbonaţi, trecere treptată.
Ck (120-140 cm) - roca parentală de culoare brună-galbenă, jilav, luto-argilos, structură
monolită, textura luto-argiloasă, orizont îmbibat cu bieloglască.
Profilul 34a, sol cenuşiu virgin cu profil de tipul: Aheţ – Aeh – Bhtw – Btw – BCkw.
O (0-3 cm) - litieră de culoare brună, resturi organice semidescompuse care şi-au păstrat
structura anatomică, jilav, trecerea clară (pe alocuri litiera lipseşte).
Aheţ (3-15 cm) – orizontul luvic înţelenit de acumulare a humusului, uscat, culoarea gri
închisă, slab se observă pudra de siliciu, textura luto-argiloasă spre lutoasă, structura glomerulară -

347
grăunţoasă, pori frecvenţi de diferite dimensiuni, îmbogăţit cu resturi de rădăcini de copaci şi
ierburi, găuri de insecte, trecere treptată.

AEh (15-31 cm) – orizontul luvic slab humifer, uscat, culoarea gri deschisă, luto-argilos
spre lutos, se deosebeşte de stratul precedent prin acumulare vădită de SiO2, structura nuciformă –
grăunţoasă, foarte poros, foarte multe rădăcini de tufari şi copaci, trecere clară.
Bhtw (31-51 cm) – orizontul iluvial-cambic slab humifer, culoarea brună închisă cu nuanţă
surie,uscat, textura luto-argiloasă, structura prismatică - nuciformă, pori frecvenţi de diferite
dimensiuni, trecerea între orizonturi clară.
Btw (51-91 cm) - orizontul argilo-iluvial-cambic, culoare brună-roşcată, jilav, textura luto-
argiloasă, structura prismatică, pori de diferite dimensiuni, resturi de rădăcini de copaci, găuri de
insecte, efervescenţa la 80 cm, trecerea între orizonturi treptată.
BCkw (91-110 cm) - orizontul de acumulare a carbonaţilor, culoarea galbenă cu pete brune
de Fe2O3 şi MnO2, textura argilo–lutoasă, structura monolită.
Textura şi indicii fizici ai solurilor cercetate. Solurile cenuşii arabile se caracterizează cu
textură comparativ omogenă pe profil (tab.7.11). Conţinutul de argilă fizică constituie în medie cca
60% în orizontul Ahp, 60-61 %, în orizontul Bhtw şi Btw şi 58-59% în orizontul C. Conţinutul de
argilă fină este respectiv de cca 40% în or Ahp, 42-44% în or. Bhtw şi Btw şi de 34-38% în
orizontul BCk şi Ck. Conţinutul înalt de argilă, cantitatea redusă de humus şi textura mijlocie - fină
a solurilor cenuşii arabile reprezintă factorii de bază ce predispun aceste soluri spre compactare,
slitizare şi formare a crustei.
Solurile cenuşii virgine se caracterizează cu o diferenţiere texturală mai pronunţată a
profilului. Conţinutul de argilă fizică variază în limitele: 46-47 % - în orizonturile luvice Aheţ şi
AEh; 52-53% - în orizonturile iluviale-cambice Bhtw şi Btw; 48-49 - în orizontul BCk. Modul de
repartiţie a argilei fine pe profil este strict diferenţiat: 25-26% - în orizonturile luvice; 33-35 % -
în orizonturile iluviale-cambice şi 28-29 % - în roca parentală.
Aşa dar, sub vegetaţia de pădure s-au format soluri textural diferenţiate, iar utilizarea
seculară a solurilor cenuşii în agricultură a condus la o redistribuire mai uniformă a conţinutului de
argilă în profilul solului. Procentul de argilă fină şi fizică în straturile superioare a solurilor arabile
s-a majorat cu 15-17 % în comparaţie cu solurile rămase în folosinţă forestieră. Diferenţierea
texturală slabă a profilului solurilor cenuşii arabile este cauzată de implicarea parţială a orizontului
iluvial în stratul arabil şi intensificarea în profilul acestor soluri a procesului de alterare “in situ” ca
rezultat al schimbării regimului hidrotermic al teritoriului după defrişarea pădurii şi utilizarea
terenurilor în scopuri agricole.
Parametrii unor însuşirilor fizice a solurilor cercetate sunt prezentate în tabelele 7.12 şi
7.13. Conţinutul de apă higroscopică în solurile cenuşii arabile se majorează pe profil de la 4,2 % în

348
 orizontul arabil până la 5,2% în orizonturile iluviale–cambice şi scade de până la 3,9% în roca
parentală. Aceiaşi legitate, cu valori mai reduse se observă şi pentru solul virgin din pădure. În
urma utilizării în agricultură conţinutul apei higroscopice în solurile arabile s-a majorat cu 1,0 % în
comparaţie cu cea depistată pentru solul virgin din pădure, ca rezultat al majorării conţinutului de
argilă în profilul acestor soluri.
Densitatea pe profilul solurilor arabile variază în limitele de la 2,62 g/cm 3 în orizontul Ahp
până la 2,72 în orizontul Bhtw2. Pe profilul solului din pădure aceste variaţii pe adâncimi sunt mai
mici. Densitatea solului arabil în comparaţie cu cea a solului virgin a suferit modificări
neînsemnate doar în stratul 0-30 cm.
Tabelul 7.11
Alcătuirea granulometrică şi însuşirile fizice ale solurilor cenuşii
Orizontul şi Apa Densi- Densi- Dimensiunea fracţiunilor, mm; conţinutul, %
adâncimea higro- tatea tatea 1- 0,25- 0,05- 0,01- 0,005- < 0,001 < 0,01
(cm) scopi- apa- 0,25 0,05 0,01 0,005 0,001
că rentă
(%) g/cm3
Profilul 34. Sol cenuşiu arabil (martor nefertilizat)
Ahp 0-36 4,2 2,62 1,26 0,9 10,8 28,3 10,5 9,4 40,1 60,0
Bhtw 36-51 5,0 2,70 1,52 0,7 11,0 27,9 8,7 7,8 43,9 60,4
Btw 51-65 5,1 2,71 1,56 0,5 11,0 28,,5 8,5 9,4 42,1 60,0
Btw 65-80 5,2 2,71 1,59 0,4 10,0 28,8 9,3 9,2 42,3 60,8
BCkw 80-100 5,0 2,72 1,48 0,7 10,6 28,5 9,8 8,6 41,8 60,2
BCk 100-120 4,5 2,73 1,46 0,6 12,0 28,2 9,6 11,5 38,1 59,2
Ck 120-140 3,9 2,75 1,46 0,6 11,7 28,9 9,0 15,5 34,3 58,8
Profilul 34a. Sol cenuşiu virgin ( sub pădure)
Aheţ 0-15 3,9 2,64 0,84 0,8 16,5 36,6 8,9 11,6 25,6 46,1
AEh 15-31 3,9 2,69 1,22 0,6 17,5 34,7 8,4 12,6 26,0 47,0
Bhtw 31-51 4,1 2,70 1,56 0,5 15,9 31,2 8,0 11,6 32,8 52,4
Btw 51-70 4,3 2,71 1,58 0,4 15,7 30,9 8,6 9,2 35,2 53,0
Btw 70-91 4,2 2,74 1,58 0,5 17,2 30,7 8,5 8,9 34,2 51,6
BCk 91-110 3,8 2,75 1,57 0,2 20,3 31,0 7,9 12,0 28,6 48,5

Parametrii medii statistici ai densităţii aparente sunt redaţi în tabelul 7.12. Precizia
determinării parametrilor medii ai densităţii aparente variază în limitele 1,6-3,6 %. Coeficientul de
variaţie este egal cu 3,6-9,6 şi 3,7-5,5 % respectiv.
Tabelul 7.12
Parametrii medii statistici ai densităţii aparente în stratului 0-30cm al solurilor cenuşii
arabile şi virgine (g/cm³)
Adâncimea Sol cenuşiu Variantele experienţei pe sol cenuşiu arabil
(cm) virgin martor N60P60 K60 N120P60 K60
0-10 0,84 1,26±0,12 1,28±0,05 1,29±0,06
10-30 1,22 1,52±0,06 1,58±0,06 1,49±0,08

349
 După valorile densităţii aparente a părţii superioare (0-10 cm) a stratului arabil, afânat prin
lucrări periodice, solurile cenuşii se încadrează în clasa „slab compacte” cu valori a densităţii
aparente între 1,26-1,29 g/cm3. Mai adânc de 10-12 cm statul arabil este puternic compactat,
densitatea aparentă variază în limitele 1,49-1,58 g/cm3. Îngrăşămintele minerale n-au modificat
acest parametru în solurile cercetate.
În ansamblu solurile cenuşii arabile au însuşiri fizice semisatisfăcătoare pentru creşterea şi
dezvoltarea culturilor de câmp. Procesele negative ale evoluţiei calităţii solurilor sunt
compactarea puternică a părţii inferioare a stratului 0-30 cm care concomitent cu compactarea
excesivă naturală a orizontului iluvial Bhtw subiacent clasifică aceste soluri ca obiecte relativ
complicate pentru utilizare agricolă.
Alcătuirea structurală a solurilor cenuşii. Parametrii medii statistici ai alcătuirii
structurale a solului cenuşiu arabil sunt expuşi în tabelul 7.13. Conform rezultatelor obţinute la
cernerea uscată (coeficientul de variaţie 5,5-21,5 %) solul cenuşiu de pe variantele pentru observaţii
de monitoring se caracterizează cu o structură bună artificial creată prin lucrarea solului. În
rezultatul cernerii umede s-a constatat că hidrostabilitatea structurii pentru straturile 0-30 şi 30-50
cm ale solurilor cenuşii arabile este mijlocie.
Administrarea sistematică a îngrăşămintelor minerale în norme moderate şi optime nu au
influenţat semnificativ structura solului cenuşiu arabil. Cauzele degradării structurii naturale a
solurilor cenuşii arabile sunt aceleaşi ca şi pentru alte tipuri de sol: dehumificarea sporită a stratului
arabil în lipsa sau aplicarea în norme reduse a îngrăşămintelor minerale şi organice şi lucrarea
excesivă a solului cu maşini şi utilaje agricole grele. Partea inferioară a stratului arabil şi subarabil
a solului este formată din elemente structurale bulgăroase şi prismatice compacte, practic fără pori.
Însuşirile chimice ale solurilor cenuşii. Datele privind însuşirile chimice, fizico-chimice şi
agrochimice pentru profilele 34 şi 34a sunt redate în tabelele 7.14. şi 7.15.
Valorile medii ale pH-lui pe profilul solurilor arabile se majorează de la 6,4 în orizontul Ahp
până la 7,3 în orizontul BCkw2 şi sunt tipice pentru acest tip de sol. Se observă o tendinţă de
creştere a alcalinităţii pentru solul arabil faţă de cel forestier. Aciditatea hidrolitică este egală cu
3,1 me în orizontul Ahp a solului arabil, se majorează până la 3,9 în orizontul iluvial şi scade în
orizontul BCkw până la 0,4. Îngrăşămintele minerale n-au influenţat semnificativ acest parametru
deşi se observă o tendinţă de micşorare pe variantele fertilizate comparativ cu varianta control
nefertilizată. Precizia determinării indicilor medii ai acidităţii hidrolitice variază în limitele 3,1-10,9
%, iar coeficientul de variaţie se află în limitele 3,8-18,9%.

350
 În profilurile solurilor cenuşii carbonaţii sunt levigaţi din orizonturile superioare şi
acumulaţi mai adânc de 80 cm. Deosebiri esenţiale în conţinutul şi repartizarea carbonaţilor pe
profilul solului din pădure şi cel arabil nu se observă.
Starea agrochimică a solurilor cercetate. Conţinutul de humus în profilul solului arabil
variază de la 2,4 % în orizontul Ahp şi până la 0,5% în BCk. Grosimea stratului humifer cu
conţinut de humus mai mare de 1,0% este de 51 cm. În profilul solului cenuşiu virgin conţinutul
humusului se micşorează de la 4,5 % în orizontul Aheţ până la 0,5 % în orizontul BCk.
Conţinutul mediu ponderat de humus în stratul 0-30 cm este egal cu 3,10%. Din rezultatele obţinute
reiese, că de la momentul defrişării pădurii şi până în prezent solurile cenuşii au pierdut din stratul
0-30cm în urma exploatării agricole cca 0,8% de humus sau 26 % din cantitatea totală. Parametri
medii statistici ai conţinutului de humus pentru variantele fertilizate (tab.7.15) demonstrează că
aplicarea îngrăşămintelor minerale n-au condus la modificări substanţiale în starea humică a
solurilor cenuşii arabile comparativ cu varianta control.
Conţinutul azotului total în solurile studiate corelează cu cantitatea de humus, raportul C:N
constituie 9 -11 în stratul 0-30 cm al solului. Conţinutul fosforului total în profilul solului cenuşiu
arabil variază de la 0,09 % în orizontul superior Ahp până la 0,06 % în straturile inferioare al
solului. În profilul solului virgin din pădure conţinutul fosforului pentru stratul 0-30 cm este mai
ridicat şi constituie 0,12-0,15 %, cea ce demonstrează că are loc o reducere a cantităţii acestuia în
procesul utilizării agricole. În ce priveşte conţinutul potasiului total se observă un proces invers.
Cantitatea de potasiu total în solul arabil este mai mare decât în profilul solului virgin din pădure .
Aceasta presupune că în procesul expluatării agricole are loc o îmbogăţire a solului cu acest
element din contul îngrăşămintelor şi resturilor organice ale culturilor care se încorporează în sol.
Administrarea îngrăşămintelor minerale nu modifică conţinutul fosforului şi potasiului total
comparativ cu varianta martor.
Conţinutul de fosfor mobil în profilul solului arabil (varianta martor) variază de la 2,2 mg/100g sol
în orizontul Ahp şi până la 0,8 în orizontul BCk. În profilul solului virgin din pădure conţinutul
fosforului mobil în stratul 0-30 cm este de 4,5-4,8 mg cu o scădere de până la 1,9 mg/100g sol în
orizontul BCk. Solul cenuşiu exploatat în regim forestier are o cantitate dublă de fosfor mobil faţă
de cel aflat în folosinţă agricolă.
Folosirea îngrăşămintelor industriale a avut o influenţă pozitivă asupra regimului de fosfor
mobil în sol, majorarând conţinutul acestuia cu 1,8-2,1 mg/100g sol în stratul 0-30 cm şi 1,1-1,9
mg în stratul 30-50 cm, comparativ cu solul nefertilizat. Conţinutul fosforului mobil în stratul
arabil pe variantele fertilizate a constituit 4,0-4,3 mg/100g sol.
Conţinutul potasiului schimbabil în solurile studiate se modifică de la 26 mg/100 g sol în
orizonturile superioare până la 16-18 mg în cele din adâncime. Deosebiri semnificative în

351
cantitatea de potasiu mobil între cele două sisteme de folosinţă a solurilor cenuşii nu se observă.
Conţinutul potasiului mobil în sol se schimbă neînsemnat la aplicarea îngrăşămintelor chimice,
majorându-se doar cu 2-6 mg/100g sol faţă de martor.

352
 Tabelul 7.13
Parametrii medii statistici ai alcătuirii structurale a stratului arabil (0-30 cm) al solului cenuşiu arabil
(numărător-datele cernerii uscate, numitor datele cernerii umede)

Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrostabiliatea

Variantele
structurii structurii
experienţei 0,5- < 10- >10 +
>10 10-7 7-5 5-3 3-2 2-1 1-0,5 (cernere
0,25 0,25 0,25 <0,25
uscată)

23,6 9,2 9,1 16,8 12,4 16,1 3,5 3,9 5,3 71,0 28,9
Martor bună mijlocie
- - 0,4 0,7 1,6 7,7 12,2 19,0 58,4 41,6 58,4

14,4 5,3 4,4 7,9 11,7 35,1 6,3 7,5 8,5 77,1 22,9 bună
N60 P60 K60 mijlocie
- - - 0,2 0,2 4,5 9,8 25,8 59,5 40,5 59,5

11,7 9,1 8,2 15,0 14,9 23,7 5,5 5,7 6,3 82,0 18,0 foarte
N120P60 K60 mijlocie
- - 1,1 0,3 0,7 4,7 10,9 23,2 59,1 40,9 59,1 bună

353
 Tabelul 7.14
Caracteristica proprietăţilor chimice a solurilor cenuşii arabile şi virgine, a.2005
pH Acidita- CaCO3 Fosfor Potasiu Azot Humus C:N Formele
Orizontul şi tea hid- total total total mobile,
(H2O)
adâncimea rolitică, mg /100 g
(cm) (me/100g
sol) % g/g P2O 5 K2 O

Profilul 34. Sol cenuşiu arabil (martor nefertilizat)

Ahp 0-36 6,4 3,1 - 0,09 1,3 0,14 2,4 9,9 2,2 22
Bhtw 36-51 6,1 3,9 - 0,07 1,4 0,13 1,5 6,7 1,5 18
Btw 51-65 6,2 3,9 - 0,06 1,5 - 0,9 - 1,6 19
Btw 65-80 6,5 - - 0,07 1,5 - 0,8 - 1,3 17
BCkw 80-100 7,3 0,4 8,9 0,06 1,1 - 0,7 - 0,8 16
BCk 100-120 7,5 - 14,9 0,05 1,2 - 0,5 - 1,0 14
Ck 120-140 7,7 - 23,2 0,05 1,0 - 0,4 7,7 0,6 14
Profilul 34a. Sol cenuşiu virgin (pădure)
Aheţ 0-15 6,1 2,2 - 0,15 1,1 0,22 4,5 11,9 4,5 24
AEh 15-31 5,8 2,8 - 0,12 1,2 0,11 1,7 9,0 4,8 14
Bhtw 31-51 5,4 4,5 - 0,08 1,3 - 1,2 - 3,3 19
Btw 51-70 6,4 4,6 - 0,07 1,2 - 0,8 - 2,2 18
Btw 70-91 6,6 4,5 - 0,06 1,1 - 0,7 - 3,0 18
BCk 91-110 7,6 4,2 14,7 0,07 1,1 - 0,5 - 1,9 15

Tabelul 7.15
Parametrii medii statistici ai proprietăţilor agrochimice
ale stratului arabil şi subiacent al solurilor cenuşii arabile

pH Acidita- P2O5 Potasiu Azot Humus C:N Formele mobile,

Vari- Adân- (H2O) tea hid- total total total (mg /100 g sol)
anta cimea rolitică % g/g P2O 5 K2 O
(cm) (me/100
g sol)
0-30 6,3±0,3 3,6±0,3 0,12± 1,2±0,1 0,14± 2,3±0,2 9,5±1,2 2,2±0,5 22±2
Mar-
0,01 0,03
tor
30-50 6,2±0,2 3,4±0,4 - - - 1,7±0,1 - 1,5±0,6 19±1
N60 0-30 6,3±0,1 4,1±0,2 0,11± 1,2±0,1 0,13± 2,2±0,1 9,8±1,3 4,3±0,5 24±2
P60 0,01 0,02
K60 30-50 6,3±0,1 3,3±0,6 - - - 1,5±0,3 - 2,6±1,4 19±2
N120 0-30 5,9±0,1 3,4±0,2 0,09± 1,2±0,1 0,12± 2,2±0,1 10,6±1, 4,0±1,2 28±3
P60 0,01 0,01 2
K60 30-50 6,2±0,1 3,1±0,4 - - - 1,8±0,4 - 3,4±1,1 21±2

Conţinutul potasiului schimbabil în solurile studiate se modifică de la 26 mg/100 g sol în

orizonturile superioare până la 16-18 mg în cele din adâncime. Deosebiri semnificative în cantitatea
de potasiu mobil între cele două sisteme de folosinţă a solurilor cenuşii nu se observă. Conţinutul
354
potasiului mobil în sol se schimbă neînsemnat la aplicarea îngrăşămintelor chimice, majorându-se doar
cu 2-6 mg/100g sol faţă de martor.
Includerea solurilor cenuşii în circuitul agricol a condus la înrăutăţirea regimurilor lor
nutritive. În deosebi, aceasta se manifestă prin scăderea semnificativă (de cca 1,5- 2,0 ori) a cantităţii
humusului şi fosforului mobil. Aplicarea sistematică a îngrăşămintelor sporeşte esenţial rezerva de
fosfor mobil şi menţine nivelul optim al potasiului schimbabil în sol .
Concluzii
1. Parametrii medii statistici ai solurilor cenuşii arabile pe poligonul de monitoring sunt
caracteristici pentru arealul de răspândire al acestor soluri şi pot fi folosiţi pentru depistarea în timp a
modificărilor în starea lor de calitate.
2. În rezultatul utilizării seculare în agricultură, cantitatea de humus în stratul 0-30cm a
solului cenuşiu arabil s-a micşorat cu 0,8-0,9%; fertilizarea cu îngrăşăminte minerale nu a condus la
modificarea esenţială a conţinutului de humus în aceste soluri.
3. Solurile cenuşii arabile au însuşiri chimice satisfăcătoare pentru creşterea şi dezvoltarea
plantelor agricole, însă compactarea puternică a părţii inferioare a stratului arabil ca rezultat al
dehumificării şi destructurării a condus la înrăutăţirea stării lor de calitate fizică şi scăderea
potenţialului de producţie agricolă.
6. Administrarea fertilizanţilor nu conduce la schimbări esenţiale a însuşirilor chimice ale
solurilor arabile cercetate.
7. Starea agrochimică a solurilor cenuşii arabile este în decădere substanţială în comparaţie cu
cea a solurilor exploatate în regim forestier. Aceasta se manifestă prin scăderea semnificativă a
conţinutului de humus, fosfor total şi mobil.
8. Factorii de degradare a solurilor cenuşii utilizate la arabil sunt aceeaşi ca şi în cazul altor
tipuri şi subtipuri de sol: dehumificarea sporită a stratului arabil , înrăutăţirea regimurilor nutritive în
lipsa sau aplicarea în norme reduse a îngrăşămintelor minerale şi organice; compactarea ca rezultat al
dehumificării, destructurării şi lucrării solului cu maşini şi utilaje agricole grele.
9. Menţinerea sistemului actual de exploatare agricolă va conduce la intensificarea proceselor
de degradare a solurilor cu efecte nedorite asupra producţiei agricole.
10. Starea de calitate optimă a solurilor cercetate poate fi menţinută şi ameliorată prin
următoarele acţiuni:
- administrarea îngrăşămintelor industriale şi organice în norme optime;
- respectarea asolamentelor ştiinţific fundamentate cu o cotă a culturilor leguminoase de 20-25 %;
- schimbarea adâncimii de lucrare a solului cu întoarcerea la suprafaţa a straturilor compactate;
355
- mărunţirea şi încorporarea în sol a resturilor vegetale şi a producţiei secundare;
- formarea bilanţului pozitiv de humus şi elemente nutritive în sol prin aplicarea dozei 10-12 t/ha gunoi
de grajd, 180-200 kg ha NPK, producţiei secundare, cultivarea lucernei – 20-25%.

7.2. Impactul utilizării la arabil şi a îngrăşămintelor minerale asupra calităţii biotei

solurilor cenuşii din Moldova Centrală
(Senicovscaia Irina, Marinescu Calina, Demcenco Elena, Lungu V.)

Monitoringul biotei solurilor ecosistemelor naturale şi agricole este necesar pentru:

 diagnostica operativă preliminară a proceselor de degradare a solurilor cu caracter antropogen;
 păstrarea biodiversităţii;
 protecţia şi restabilirea nevertebratelor şi microorganismelor ca componente ale ecosistemelor
naturale şi agricole;
 evaluarea eficacităţii procedeelor de conservare a fertilităţii solului şi căpătării producţie;
 elaborarea sistemului naţional de standarde a calităţii solurilor.
Scopul observaţiilor - evaluarea stării complexului biotei solurilor cenuşii sub influenţa folosirii
lor îndelungate în agricultură şi în condiţiile postacţiunii diferitor doze de îngrăşăminte minerale.
Modificările biotei la utilizarea îndelungată a solurilor cenuşii în agricultură au fost evaluate prin
confruntarea stării lor actuale cu starea acestora din anul 1960 şi starea solurilor virgine.
Cercetările în teren au fost efectuate la 22 iulie şi 25 octombrie 2005 (microorganismele) şi 4 mai
2006 (nevertebratele) pe poligonul de monitoring agrochimic nr.34.
Probele de sol au fost prelevate pe orizonturile genetice ale profilelor de sol până la adâncimea
110 cm pentru solul virgin (profilul 34a) şi până la adâncimea 140 cm pentru solul arabil (martor
nefertilizat, profilul 34). Pe variantele martor (nefertilizat), N60P60K60, N120P60K60, N240P60K60 probele
de sol s-au recoltat numai din stratul 0-30 cm.
Metodele de determinare a indicilor zoofaunistici şi microbiologici în sol sunt prezentate în
tabelul 3.2. Prelucrarea statistică a rezultatelor cercetărilor s-a efectuat prin metoda de analiză
dispersională cu folosirea programului MS Excel.
Influenţa folosirii timp îndelungat la arabil a solurilor cenuşii asupra biotei. Folosirea
multianuală a solurilor în circuitul agricol conduce la scăderea considerabilă în timp a fertilităţii lor.
Conţinutul humusului în solul cenuşiu pe parcurs de 48 ani (1958-2006) s-a micşorat în mediu de la
2,63% până la 2,09% sau cu 0,01% anual. În acest timp solul arabil a pierdut 20,5% de humus de la

356
nivelul anului 1958 în rezultatul mineralizării microbiologici. Procesul de dehumificare în solurile
arate este însoţit de schimbări esenţiale în starea biotei solului.
Cercetările zoofaunistice a solurilor cenuşii virgine şi arabile au demonstrat o abundenţă foarte
mare de pedobionţi în pădure. Compoziţia mezofaunei se caracterizează printr-o variabilitate
considerabilă şi depinde de structura parcelară a cenozelor forestiere (Demcenco E., 2006). Folosirea
îndelungată în agricultură a solului duce la scăderea considerabilă a numărului şi biomasei
nevertebratelor. Toţi indicii atât după valorile medii, cât şi după intervalele de confidenţă, sunt de 2-6
ori mai mici în comparaţie cu solul ecosistemului natural (tab.7.12). Pe fondul scăderii numărului şi
biomasei nevertebratelor şi a fam. Lumbicidae se observă o scădere vădită a structurii complexului
mezofaunei şi biodiversităţii. Dacă în solul din pădure predomină familiile Elateridae, Curculionidae,
Azilidae, Enchytraeidae, Carabidae, Chilopoda şi altele, atunci în probele faunistice din solul arat au
fost depistate numai Scarabaeidae, Diplopoda şi Aranei (tab.7.13). În componenţa ecologo-trofică
domină saprofagii, în primul rând fam. Lumbricidae, ce constituie partea considerabilă a întregii
biomase de nevertebrate.
Tabelul 7.12
Starea nevertebratelor în solurile cenuşii virgine şi arabile (parametrii statistici)
Componenţa ecologo-
Numărul nevertebratelor (ex/m2) Biomasa nevertebratelor (g/m2)
trofică (ex/m2)
total fam.Lumbricidae saprofagi răpitoare totală fam.Lumbricidae
Solul cenuşiu virgin (sub pădure)
195,8±26,5 83,0±19,4 109,1±18,7 29,1±3,9 46,9±17,8 41,5±17,6
Solul cenuşiu arabil (martor nefertilizat)
63,8±17,2 43,2±11,2 50,8±13,4 9,1±4,8 7,6±1,1 6,8±0,9

Ca consecinţă a adaptării nevertebratelor la modul de viaţă în solurile arabile ale agrocenozelor

şi a schimbului anual de culturi în asolament este scăderea numărului, biomasei, diversităţii şi
simplificarea structurii complexelor faunistice. Această legitate se adevereşte nu numai la compararea
spaţială cu solul ecosistemului natural, dar şi prin dinamica multianuală a indicilor. După 35-40 ani de
utilizare intensivă la arabil a avut loc scăderea numărului de saprofagi şi a biomasei râmelor cu 25-
35%. Din nouă specii de râme, determinate în anii 1960 (Прохина Н.А., Маринеску К.М., 1972;
Стриганова Б.Р., 1968), în agrocenozele actuale s-au păstrat numai cinci. În majoritatea cazurilor
domină unica specie Apporectodea rosea, mult mai rar se găseşte Apporectodea caliginoza
trapezoides, Octalazion transpadanum, Apporectodea jassiensis, Allobophora leoni (Череватов
В.Ф.,1991). În solurile arabile practic nu sunt furnici, este inhibată activitatea entomofagilor folositori

357
fam. Carabidae şi a fam. Staphylinidae, numărul lor constituie 1,0-2,7 ex/m2. Pierderile biomasei
nevertebratelor în această perioadă au constituit 5-6 g/m2.
Regruparea componenţei ecologo-trofice a mezofaunei, scăderea activităţii complexului saprofitic
al pedobionţilor, a biodiversităţii conduce la schimbări în întreg lanţul trofic al ecosistemului, incluzând
nivelurile macro- şi microfaunei, microorganismelor, enzimelor, ce condiţionează dereglarea
principalelor procese din sol: de transformare a substanţei organice, de formare a structurii, ce
determină capacitatea de producţie şi calitatea solului arabil.
Tabelul 7.13
Compoziţia complexului de nevertebrate în solul cenuşiu din fitocenozele forestiere şi la arătură
Pădure*(parcelele Pădure* (parcelele sub
Familia, grupa, indici Arătură
de fereastră) coroană)
Numărul, ex/m2:
Scarabaeidae 8 0 12
Elateridae 28 0 0
Curculionidae 52 0 0
Azilidae 8 0 0
Carabidae 8 0 0
Staphylinidae 4 0 0
Chilopoda 20 40 0
Aranei 0 0 8
Diptera 4 0 0
Diplopoda 20 16 12
Formicidae + + 0
Enchytraeidae + + +
Lumbricidae 64 0 16
Specii nedeterminate 24 8 4
Numărul total, ex/m2 240 64 52
Biomasa totală, g/m2 70,6 5,3 1,2
Biomasa fam. Lumbricidae, g/m2 59,4 0 1,0
* Pădure de stejar cu tei şi frasin
Biomasa şi numărul microorganismelor solurilor cenuşii din pădure este la o treaptă mai înaltă,
decât la cele arabile în varianta martor (tab.7.14 şi 7.15 ). Deosibirile în starea asociaţiilor microbiene
cuprind întreg profilul de sol. Solul virgin se caracterizează nu numai cu o activitate mult mai înaltă,
dar şi cu o diminuare a ei mai bruscă cu adâncimea cauzată de existenţa unui strat de resturi vegetale cu
diferit grad de mineralizare.
Conţinutul biomasei microbiene în solul cenuşiu virgin este de 2,5 ori mai mare decât în cel
arabil. Deosebirile cele mai mari au fost înregistrate în straturile superioare. Valoarea maximală a
conţinutului masei microorganismelor (1631,1 µg C/g sol) a fost depistată în stratul de sol 3-15 cm în
condiţii de pădure. Cu adâncimea indicele biomasei microbiene scade în pădure - până la 77,4 µg C/g

358
sol (91-110 cm), pe arătură - până la 0 (120-140 cm). Solul arabil se caracterizează cu o scădere mai
treptată a acestui indice.

Distribuirea pe profil a carbonului microbian corespunde distribuirii humusului. Partea

carbonului microbian în conţinutul total la solul cenuşiu în pădure constituie 2,67-6,81%, pe arătura –
0,00-5,01%, în dependenţă de adâncimea recoltării probei pe profilul de sol. Se observă creşterea
acestui indice în ambele profile până la adâncimea 70 cm (solul cenuşiu virgin) şi până la 65cm (solul
cenuşiu arabil) şi scăderea lui ulterioară în adâncime.
Tabelul 7.14
Conţinutul biomasei microbiene pe orizonturi genetice în funcţie de conţinutul humusului în
profilele solurilor cenuşii virgin şi arabil (date medii)
Orizontul şi Biomasa
adâncimea Humus Ctotal CBM de la Ctotal
microbiană (BM)
(cm) (%) (%) (µg C/g sol) (%)
Profilul 34a. Solul cenuşiu virgin (pădure)
Aheţ 0-15 4,50 2,61 1631,1 6,25
AEh 15-31 1,70 0,99 564,9 5,71
Bhtw 31-51 1,20 0,70 466,5 6,66
Btw 51-70 0,80 0,46 313,4 6,81
Btw 70-91 0,70 0,41 201,3 4,91
BCk 91-110 0,50 0,29 77,4 2,67
DL 5% 371,1 1,04
Profilul 34. Solul cenuşiu arabil (martor nefertilizat)
Ahp 0-36 2,40 1,39 432,3 3,11
Bhtw 36-51 1,50 0,87 352,9 4,06
Btw 51-65 0,90 0,52 260,4 5,01
Btw 65-80 0,80 0,46 138,4 3,01
BCkw 80-100 0,70 0,41 103,6 2,53
BCk 100-120 0,50 0,29 26,4 0,91
Ck 120-140 0,40 0,23 0 0
DL 5% 101,1 1,13

Structura cenozei microbiene a solului cenuşiu sub pădure este mai stabilă în comparaţie cu cea a
solului arabil (tab.7.15). În ecosistemele naturale în structura microorganismelor predomină miceliul de
ciuperci. Maxima este înregistrată în orizontul Aheţ.
Este necesar de menţionat faptul, că în ecosistemul natural de pădure, populaţia microbiană este
concentrată în partea superioară a solului; cea mai populată de microorganisme este litiera, unde s-au
depistat 21,8-22,4 mln/g de amonificatori, 29,1-30,8 mln/g de bacterii care asimilează azotul mineral,
4,4 mln/g actinomicete şi 187-193 mii/g ciuperci. În litieră predomină reprezentanţii genurilor
Trichosporon şi Cystofilobasidium, iar în orizonturile subiacente ale solului – Cladosporium,

359
Penicillium, Trichoderma, Mortierella. Diversitatea bacteriană în litieră este prezentată preponderent de
bacteriile hidrolitice, iar în profilul solului de către cele oligotrofice. Sunt prezenţi reprezentanţii
genurilor Cytophaga, Cellulomonas şi Myxobacterium. În orizontul superior al solului cenuşiu virgin
sub pădure predomină populaţiile microbiene de r-strategi.
Tabelul 7.15
Repartizarea bacteriilor şi ciupercilor în solurile cenuşii virgine şi arabile
Bacterii
Orizontul şi
Amonificatori asimilatoare de Actinomicete Ciuperci
adâncimea
azot mineral (mii/g sol)
(cm)
mln / g sol
Profilul 34a. Solul cenuşiu virgin (pădure)
Aheţ 0-15 10,8±0,5 15,4±0,2 4,5±0,5 209±6,8
AEh 15-31 2,3±0,4 8,9±0,4 1,2±0,1 45±1,3
Bhtw 31-51 0,9±0,1 2,7±0,1 0,1±0,07 18±2,4
Btw 51-70 0,1 1,0 0,05 9
Btw 70-91 0,02 0 0 3
BCk 91-110 0 0 0 0
Profilul 34. Solul cenuşiu arabil (martor nefertilizat)
Ahp 0-36 3,5±0,4 11,4±0,5 3,6±0,2 45±1,7
Bhtw 36-51 2,8±0,1 10,7±0,7 3,0±0,1 35±2,9
Btw 51-65 0,8±0,1 6,6±0,3 1,2±0,1 16±1,7
Btw 65-80 0,6±0,1 4,0±0,2 0,8±0,2 11±2,0
BCkw 80-100 0,3 1,2 0 3
BCk 100-120 0,2 0,5 0 0

În solurile cenuşii arabile predomină procesele de mineralizare a substanţelor organice. Scăderea

conţinutului de humus în solul cenuşiu la folosirea lui îndelungată la arabil este însoţită de scăderea
greutăţii specifice a carbonului microbian din conţinutul total în cadrul întregului profil. În solurile
arabile predomină bacteriile K-strategi, care formează spori şi cele care descompun humusul. Scade
greutatea specifică a tuturor ciupercilor şi diversitatea formelor dominante.
Drept particularitate caracteristică a dinamicii multianuale a numărului microorganismelor
solurilor cenuşii arate timp îndelungat este scăderea veridică a numărului ciupercilor. A fost stabilită
tendinţa de creştere a numărului actinomicetelor, ce indică intensificarea procesului de mineralizare şi
micşorare a conţinutului de substanţă organică labilă. Rezultatele cercetărilor demonstrează, că
echilibrul dintre populaţiile de microorganisme ce participă la aşa procese importante din sol ca sinteza
şi descompunerea humusului este dereglat ce duce cu timpul la scăderea calităţii şi fertilităţii solurilor
cenuşii arabile.
În aşa mod, lucrarea timp îndelungat a solurilor cenuşii duce la diminuarea conţinutului de humus
şi apariţia schimbărilor stabile de degradare în starea nevertebratelor şi a microorganismelor. Procesul
360
de dehumificare este însoţit de scăderea numărului, biomasei şi diversităţii biotei. Starea actuală a
nevertebratelor în solurile arabile se caracterizează prin simplificarea structurii şi dominarea în
componenţa ecologo-trofică a saprofagilor, în deosebi a fam. Lumbricidae. În componenţa asociaţiilor
microbiene prevalează speciile, care participă la descompunerea compuşilor organici greu asimilabili.
Postacţiunea aplicării îndelungate a îngrăşămintelor minerale asupra biotei solului cenuşiu.
S-a stabilit, că valorile biomasei şi numărului pedobionţilor variază în dependenţă de nivelul de
aplicare a îngrăşămintelor minerale. Postacţiunea îngrăşămintelor aplicate în doze optime N60P60K60 nu
modifică esenţial starea actuală a faunei în comparaţie cu varianta martor. La postacţiunea
îngrăşămintelor N120P60K60 şi N240P60K60 complexul mezofaunei reacţionează prin scăderea bruscă a
activităţii lui şi chiar prin dispariţia completă a pedobionţilor. În condiţiile nefavorabile pentru
funcţionarea pedobionţilor nevertebratele migrează temporar în straturile adânci ale solului sau pe
loturile cu condiţiile mai favorabile. Diversitatea complexului nevertebratelor se caracterizează cu
prezenţa familiilor, caracteristice pentru acest subtip: Lumbricidae, Enchytraeidae, Elateridae,
Carabidae, Aranei, Chilopoda.
Cercetările privind impactul îngrăşămintelor minerale asupra biomasei totale a microorganismelor
au evidenţiat o micşorare a carbonului microbian şi conţinutului procentual din carbonul total cu
creşterea dozei de îngrăşăminte cu azot (tab.7.16). Deosebiri semnificative au fost evidenţiate pentru
variantele N120P60K60 şi N240P60K60. La varianta N240P60K60 conţinutul biomasei microbiene scade în
comparaţie cu varianta martor de 2,7 ori, iar cota carbonului microbian în conţinutul total - de la 2,63
până la 1,01 %. S-a depistat tendinţa de diminuare a conţinutului de humus în sol.
Dozele înalte de îngrăşăminte cu azot (N 240) aplicate pe solul cenuşiu cu capacitate de tamponare
mai mică conduc la dezvoltarea activă a ciupercilor fitotoxice Penicillium purpurogenum, Penicillium
vermiculatum şi la micşorarea numărului de bacterii (tab.7.17). Coraportul dintre bacterii şi ciuperci
scade de la 402 până la 203. Una din cauzele acestei reacţii poate fi creşterea acidităţii solului. După 10
ani de postacţiune la varianta N 120P60K60 la solul cenuşiu a fost stabilită scăderea pH de la 6,3 până la
5,9, ce poate influenţa considerabil inhibarea biotei din sol.
În cercetările anterioare s-a stabilit, că folosirea de lungă durată a îngrăşămintelor minerale cu
doze înalte de azot provoacă inactivarea considerabilă a enzimelor de oxido-reducere, scade
intensitatea procesului de dehidratare a substanţei organice de 1,5-2,0 ori şi conduce la slăbirea sintezei
compuşilor humici (Senikovskaya Irina, 2007); direcţionează transformarea biochimică a substanţei
organice la amplificarea proceselor de mineralizare şi creştere a emisiei bioxidului de carbon. În aceste
condiţii homeostaza complexului microbian şi zoofaunistic al solurilor se dereglează, starea ecologică a

361
biotei este caracteristică pentru zona de stres şi rezistenţă. Aceste schimbări negative conduc la
înrăutăţirea calităţii solului.

Tabelul 7.16
Postacţiunea aplicării îndelungate a îngrăşămintelor minerale asupra biomasei microbiene şi
humusului în solul cenuşiu (0-30cm)
Biomasa microbiană (BM)
Varianta* Humus (%) Ctotal (%) CBM de la Ctotal (%)
(µg C/g sol)
Martor 2,10 1,22 321,1±0 2,63±0
N60P60K60 2,10 1,22 278,8±42,6 2,29±0,34
N120P60K60 2,21 1,28 166,9±56,4 1,30±0,43
N240P60K60 2,00 1,16 117,0±0 1,01±0
DL 5% 78,0 0,64
* Îngrăşămintele minerale au fost aplicate în perioada 1986-1995
Tabelul 7.17
Abundenţa microorganismelor în solul cenuşiu la aplicarea îndelungată a îngrăşămintelor
minerale (0-30cm)
Amoni- Bacterii asimilatoare de Actino- Raportul
Ciuperci
Varianta ficatori azot mineral micete bacterii:
mln/g sol mii/g sol ciuperci
Martor 3,3±0,2 11,7±0,3 2,8±0,1 36±2,3 402
N60P60K60 3,6±0,1 12,6±0,1 3,0±0,1 46±0,7 337
N120P60K60 4,4±0,1 13,2±0,5 3,5±0,1 47±2,3 356
N240P60K60 3,4±0,2 8,2±0,2 3,8±0,1 59±0,7 203
*Îngrăşămintele minerale au fost aplicate în perioada 1986-1995
Concluzii
1. Folosirea îndelungată în agricultură a solurilor cenuşii conduce la dereglarea echilibrului dintre
procesele de descompunere şi de formare a humusului, scăderea rezistenţei şi degradării biotei solului.
2. Starea actuală a nevertebratelor şi microorganismelor în solurile cenuşii recent arabile se
caracterizează cu indici mai scăzuţi ai numărului, biomasei şi diversităţii în comparaţie cu nivelul
anilor 1960 şi cu cea a solurilor virgine din ecosistemele naturale.
3. Procesul de dehumificare în solurile arabile este legat de funcţionarea biotei şi însoţit de
pierderea biomasei şi activităţii ei, de creşterea numărului de specii, ce descompun compuşii organici
greu accesibili.
4. Solurile cenuşii virgine (naturale) sunt sursă de păstrare şi reproducere a diferitor specii de
nevertebrate şi microorganisme, dispun de un nivel înalt de biomasă. Spectrul larg de familii şi specii,
raportul optimal al grupelor ecologo-trofice favorizează rezistenţa complexului biotei. În componenţa

362
nevertebratelor prevalează saprofagii, structura asociaţiilor microbiene se caracterizează cu
predominarea ciupercilor.
5. Postacţiunea aplicării îndelungate a îngrăşămintelor minerale asupra stării biotei solului cenuşiu
este determinată de dozele încorporate în sol. Complexul microbian şi zoofaunistic al solului îşi
păstrează stabilitatea la aplicarea de lungă durată a N60P60K60.
6. Procese de degradare a biotei solurilor arabile apar la dozele N120P60K60 şi N240P60K60.
Degradarea biotei este cauzată de schimbarea pH-lui în direcţie acidă.

7.3. Impactul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii cernoziomurilor levigate

din Moldova Centrală (Leah N., Leah Tamara, Andrieş S.)

Scopul observaţiilor de monitoring - stabilirea evoluţiei stării de calitate a cernoziomului

levigat cu profil întreg exploatat în agricultură în funcţie de sistemele de fertilizare în asolamente de
câmp utilizate în anii 1964-1995.
Obiectivele:
 studierea schimbărilor conţinutului de humus şi regimurilor nutritive ale cernoziomului levigat
sub influenţa diferitelor doze de îngrăşăminte, identificarea nivelurilor optime de fertilizare a
culturilor de câmp;
 determinarea influenţei îngrăşămintelor minerale asupra indicilor fizici şi chimici de bază ai
cernoziomului levigat;
 elaborarea prognozei evoluţiei fertilităţii cernoziomului levigat în funcţie de modul de
exploatare a terenurilor agricole.
7.3.1. Poligonul nr. 35 – cernoziomurile levigate din Moldova Centrală

Destinaţia poligonului - supravegherea sistematică a modificărilor în starea de calitate a

cernoziomului levigat sub influenţa îngrăşămintelor minerale.
Poligonul nr. 35 a fost amplasat pe variantele experienţei de lungă durată cu îngrăşăminte a
Institutului „Nicolae Dimo” din comuna Ivancea, raionul Orhei fondată de către academicianul
I. Dicusar şi dr. în agricultură N. Turtureanu. Altitudinea absolută - 181 m. Coordonatele: latitudinea
nordică - 47° 18,397′ٰ ; longitudinea estica – 28° 53,412′ (fig. 8.1).
Variantele experienţei folosite în scopuri de monitoring sunt următoarele (fig.7.2):
1. Martor – nefertilizat (nr. 1 din schema experienţei); 2. N60P60K60 (nr. 11 din schemă)
2. N120 P60K60 (nr. 12 din schemă) 4. N300 P60K60 (nr. 15 din schemă)

363
 Drumul Ivancea-Brăneşti

Drum de câmp
♣ Fâşia forestieră
fâşia de protecţie cu lăţimea de 50m

50m - fâşia de protecţie

● 1 ● Câmpul – 1,
I - repetare
▲35
60 m - lăţimea parcelei;
● 20m ●

2 3 4 5 6 7 8 9
10 ● 11 ●
● ●
● 12 ● 13
● ●
14 ● 15 ●
♣

● ●
Alte variante
2,5 m - drumul central al experienţei

Semne convenţionale la schema experienţei:

1 - 15 – numărul variantelor; 10 – 20 m – lăţimea parcelei;
20 – 60 m – lungimea parcelei; 5 – 50 m – lăţimea fâşiei de protecţie;
2,5 m – lăţimea drumului central
● ●
▲ ←Schema amplasării profilului (▲) şi semiprofilelor (●) pe varianta martor.
● ●

● ●
●
● ● ← Schema amplasării semiprofilelor (●) pe variantele fertilizate.

Figura 7.2. Schema amplasării pe variantele experienţei de câmp a profilului 35(▲) şi

semiprofilelor (●) de sol
Experienţa a fost fondată în anul 1964 pe suprafaţa cvasiorizontală a terasei înalte a râuleţului
Moţa, afluent al r. Răut. Rocile de suprafaţă sunt depozitele loessoide cuaternare. Condiţiile climatice
sunt analogice celor descrise pentru poligonul pedologic nr.7. Îngrăşămintele au fost aplicate
sistematic în asolamentele de câmp în perioada anilor 1964-1995. În anii 1996-2005, din lipsă de
îngrăşăminte, fertilizarea solului pe variantele cu îngrăşăminte nu s-a efectuat. Cercetările s-au limitat

364
la studierea postacţiunii fertilizării solului pe parcurs de 30 ani. În anul 2006 introducerea
îngrăşămintelor s-a reînceput.
Poligonul a fost fondat în luna iulie a anului 2006. Pe varianta „martor” a experienţei a fost
amplasat un profil de sol cu adâncimea 200 cm şi 4 semiprofile, iar pe variantele fertilizate – câte 5
semiprofile cu adâncimea 30 cm. Pentru profilul de sol s-au apreciat indicii morfometrici ai
orizonturilor genetice, s-a efectuat descrierea morfologică, s-a determinat densitatea aparentă şi s-au
recoltat probele de sol pentru analizele de laborator.
Descrierea morfologică a profilului. Cernoziomul levigat cercetat se caracterizează cu profil
de tipul: Ahp1 – Ahp2 – Ah – Bhw1- Bhw2 - BCk1 - BCk2 – Ck. Grosimea profilului humifer – 90
cm. Efervescenţa de la adâncimea 90 cm.
Ahp1 (0-22 cm) – stratul arabil, cenuşiu închis cu nuanţă brună, uscat, argilo-lutos, glomerular
– bulgăros, foarte poros, slab fisurat, slab compact, foarte multe rădăcini şi resturi organice, trecerea în
următorul orizont este clară.
Ahp2 (22-36 cm) – stratul postarabil, negru cu nuanţă brună, jilav, argilo-lutos, compactat,
prismatic-bulgăros, prismele şi bulgării extrem de compactaţi, practic fără pori, fisurat, fisurile până la
10 mm în lăţime, rădăcini subţiri şi rare, trecere clară.
Ah (36-51 cm) – cenuşiu închis cu nuanţe brune, jilav, argilo-lutos, grăunţos-nuciform, agregate
mici şi mijlocii, compact, poros, pori mici, mijlocii şi fini, rădăcini subţiri, trecere treptată.
Bhw1 (51-71 cm) – culoarea brună închisă, argilo-lutos, nuciform, nucile se fărâmă în grăunţe,
luto-argilos,compact, pori mici şi fini, rădăcini puţine, rar - găuri de insecte, trecere treptată.
Bhw2 (71-90 cm) – brun deschis, jilav, argilo-lutos, slab structurat, se fărâmă în agregate
nuciforme şi grăunţoase, compact, pori mici şi fini rădăcini rare, trecere treptată.
BCk1 (90-120 cm) – galben cu nuanţă brună şi micelii de carbonaţi de culoare albă, argilo-
lutos, nestructurat, se fărâmă uşor, începutul orizontului iluvial carbonatic, compact, poros, pori
mijlocii şi fini, se ivesc unele crotovine, trecere treptată.
BCk2 (120-160 cm) – iluvial carbonatic, carbonaţii sub formă de micelii, concreţii rare,
culoarea galbenă, argilo-lutos, nestructurat, se fărâmă uşor, compact, poros, pori mici şi fini.
Ck (>160 cm) – galben, cu pseudomicelii de culoare albă, neoformaţiuni de carbonaţi (micelii)
mai puţine decât în orizontul BC, argilo-lutos, slab compact, poros, porii mici şi fini, foarte multe
crotovine până la adâncimea de 2 m.

365
 Figura 7.3. Sola pe care au fost amplasate profilul şi semiprofilele de sol ale poligonul nr. 35

Figura 7.4. Cernoziom levigat (cambic) moderat

humifer cu profil
humifer puternic
profund luto-argilos, arabil (profilul 35)

Însuşirile solurilor cercetate sunt prezentate în

tabelele 7.22 – 7.27.
Textura şi unele proprietăţi fizice ale
cernoziomului levigat. Cernoziomul levigat se
caracterizează cu textură argilo- lutoasă şi conţinut înalt de
argilă fină (35-36%), fapt ce favorizează compactarea
solurilor destructurate. Conţinutul ridicat de argilă
în orizonturile A şi B se datorează procesului mai
intensiv de alterare „in situ” a părţii minerale a solului
(tab. 7.22).
Apa higroscopică în profilul cernoziomului
levigat scade cu adâncimea de la 4,1- 4,2% în stratul arabil până la 3,6-3,7% în orizonturile BCk şi Ck
carbonatice.
366
 Densitatea aparentă constituie 1,31g/cm3 - în stratul recent arabil şi 1,46 g/cm3 în stratul
postarabil, ce indică la compactarea puternică a acestui suborizont. În orizonturile subiacente densitatea
aparentă se măreşte până la 1,54 g/cm3 în orizontul cambic Bhw şi apoi se micşorează până la
1,44g/cm3 în orizontul Ck. Scăderea rezistenţei la compactare a stratului arabil şi postarabil se datoreşte
destructurării acestuia în procesul de utilizare îndelungată a solului în agricultură.
Tabelul 7.22
Proprietăţile fizice ale cernoziomului levigat

Apa Den- Dimensiunea fracţiunilor, mm; conţinutul, %

Orizontul şi Den-
higros- sitatea
adâncimea sitatea 1,0- 0,25- 0,05- 0,01- 0,005- < <
copică aparentă
(cm) 0,25 0,05 0,01 0,005 0,001 0,001 0,01
(%) (g/cm3)
Ap1 0-22 4,1 1,31 2,61 0,3 6,2 30,9 8,4 18,3 35,9 62,6
Ap2 22-36 4,2 1,46 2,62 0,2 6,4 31,0 9,4 16,9 36,1 62,4
Ah 36-51 4,1 1,53 2,62 0,1 4,5 32,4 8,3 19,0 35,7 63,0
Bhw1 51-71 3,9 1,54 2,63 0,1 6,0 33,1 8,2 17,6 35,0 60,8
Bhw2 71-90 3,8 1,53 2,65 0,2 6,9 32,6 8,9 17,5 33,9 60,3
BCk1 90-120 3,7 1,52 2,68 0,2 9,4 32,5 9,5 17,1 31,3 57,9
BCk2 120-160 3,7 1,52 2,69 0,2 12,0 31,8 9,8 16,0 30,2 56,0
Ck
3,6 1,44 2,70 0,4 13,9 31,4 9,8 15,4 29,1 54,3
>160

Alcătuirea structurală a cernoziomului levigat. Structura cernoziomului levigat este bună

în orizonturile Ahp1 şi Ahp2 şi foarte bună în partea nemodificată prin arătură a orizontului Ah (36-51
cm). Hidrostabilitatea structurală este mijlocie spre bună în toate orizonturile cercetate (tab. 7. 23).
Indicii chimici şi fizico-chimici ai cernoziomului levigat. Datele privind proprietăţile chimice
şi fizico-chimice ale profilului 35 sunt prezentate în tabelul 7.24, iar datele statistice medii pentru
variantele experienţei - în tabelul 7.25. Conţinutul de humus în profilul solului cercetat se micşorează
de la 3,3% în orizontul arabil până la 1,5% în orizontul Bhw2. Cantitatea de azot total în orizontul
humifer Ah se află în limitele 0,192 – 0,151%. Valorile raportului C:N variază în limitele 10,1-9,2.

367
 Tabelul 7.23
Alcătuirea structurală a stratului arat şi subarat a cernoziomului levigat, profilul 35
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabi-

şi conţinutul (% g/g) structurii litatea
adâncimea >10 <0,25 ∑ 10 -0,25 ∑ >10+<0,25 (cernere structurală
(cm) uscată)
Ahp1 21,24 5,56 73,20 26,8
bună mijlocie
0-22 - 39,4 60,60 39,4
Ahp2 27,74 3,22 69,04 30,96
mijlocie
22-36 - 39,0 61,0 39,0 bună
Ah 15,28 1,90 82,82 17,18
foarte bună mijlocie
36-51 - 39,6 60,4 39,6

rbonaţii apar în orizontul BCk1 cu valori în creştere de la 12,9% în orizontul BCk1 până la
18,8 % în orizontul Ck.
Aciditatea hidrolitică este caracteristică pentru stratul 0-90 cm cu valori de la 2,10 me în
orizontul Ahp1 până la 0,79 me/100g sol în orizontul Bhw2. Suma cationilor de schimb variază în
limitele de la 32 me/100g sol în stratul humifer până la 28 me în orizontul BCk şi Ck. Raportul
dintre Ca2+ şi Mg2+ în stratul 0-90cm este aproximativ 7, ceea ce asigură o accesibilitate favorabilă a
elementelor nutritive pentru culturi (tab. 7.24).
Conform datelor statistice medii (tab. 7. 25) conţinutul de humus în stratul 0-30 cm este egal
cu 3,3% pentru varianta martor şi 3,4% pentru variantele fertilizate. Valoarea pH-lui la martor este
de 6,8. La variantele fertilizate, cu creşterea dozei de îngrăşăminte, valorile pH-lui sunt în uşoară
descreştere, 6,7- 6,5. Mărimea acidităţii hidrolitice creşte cu mărirea dozei de îngrăşăminte: de la
2,7 me la varianta N60PK până la 3,4 me/100g sol la varianta N300PK.
Tabelul 7.24
Proprietăţile chimice şi fizico-chimice a cernoziomului levigat, profilul 35
Orizontul şi Hu- Azot C:N CaCO3 pH Aciditatea Ca2+ Mg2+ Suma Ca2+
adâncimea mus total (%) hidrolitică Ca+Mg Mg2+
(cm) (%) (%) me/100g sol
Ahp1 0-22 3,3 0,192 10,0 0,0 6,7 2,10 32,6 4,8 37,4 6,8
Ahp2 22-36 2,9 0,167 10,1 0,0 6,8 1,93 32,0 4,6 36,6 6,9
Ah 36-51 2,4 0,151 9,2 0,0 7,0 1,49 31,5 4,1 35,6 7,7
Bhw1 51-71 1,7 - - 0,0 7,3 1,05 30,5 4,1 34,6 7,4
Bhw2 71-90 1,5 - - 0,0 7,4 0,79 30,1 4,0 34,1 7,5
BCk1 90-120 0,9 - - 12,9 7,6 - 24,2 4,2 28,4 5,8
BCk2 20-160 0,5 - - 18,3 7,9 - 23,4 4,7 28,1 5,0
Ck >160 0,4 - - 18,8 8,0 - 23,0 4,9 27,9 4,7

Tabelul 7.25
368
 Însuşirile chimice a stratului arabil 0-30 cm a cernoziomului levigat pe variantele experienţei

Aciditatea Formele mobile

Vari- pH Humus Forme totale (%)
hidrolitică (mg/100 g sol)
anta (H2O) (%)
(me/100 g) azot fosfor N-NO3 P2O5 K2O
6,8 2,5 3,3 0,176 0,109 0,10 1,4 23
6,8 2,5 3,3 0,195 0,106 0,10 0,9 20
Martor 6,8 2,5 3,2 0,201 0,107 0,10 0,5 20
6,9 2,5 3,3 0,201 0,115 0,14 0,7 21
6,9 2,5 3,2 0,189 0,107 0,18 0,7 23
Media 6,8±0,1 2,5±0,0 3,3±0,1 0,192±0,01 0,109±0,004 0,12±0,04 0,8±0,3 21±2
6,7 2,7 3,2 0,182 0,113 0,18 2,1 19
6,6 2,7 3,6 0,178 0,112 0,18 1,5 20
N60PK 6,7 2,6 3,4 0,206 0,122 0,22 2,8 24
6,7 2,6 3,4 0,212 0,175 0,14 2,1 24
6,7 2,7 3,5 0,197 0,124 0,14 2,0 23
Media 6,7±0,1 2,7±0,1 3,4±0,2 0,195±0,01 0,129±0,003 0,17±0,03 2,1±0,5 22±2
6,6 3,1 3,5 0,200 0,122 0,10 1,9 20
6,6 2,8 3,3 0,186 0,117 0,14 1,3 17
N120PK 6,6 2,8 3,6 0,218 0,125 0,52 1,6 22
6,6 3,2 3,4 0,209 0,120 0,22 1,7 17
6,6 2,8 3,4 0,213 0,117 0,20 1,0 18
Media 6,6±0,1 2,9±0,2 3,4±0,1 0,205±0,01 0,120±0,003 0,24±0,16 1,5±0,4 19±2
6,5 3,1 3,5 0,201 0,124 0,20 2,2 24
6,6 3,5 3,4 0,217 0,120 0,26 1,2 17
N300PK 6,6 3,4 3,5 0,201 0,120 0,10 1,5 17
6,5 3,4 3,2 0,206 0,122 0,18 1,4 20
6,5 3,4 3,4 0,218 0,117 0,14 1,5 21
Media 6,5±0,1 3,4±0,2 3,4±0,1 0,209±0,01 0,121±0,003 0,18±0,06 1,6±0,4 20±3

Conţinutul în sol a formelor totale de azot este practic egal pentru variantele martor şi
N60PK: 0,192% şi respectiv 0,195 %. Variantele N120PK şi N300PK indică valori mai mari ale
conţinutului de azot total faţă de martor: 0,205% şi 0,209%. Cea mai mare cantitate de fosfor total
s-a depistat la varianta N60PK – 0,129% (la martor – 0,109%).
Caracteristica agrochimică a solurilor cercetate. Rezervele de humus in stratul arabil al
cernoziomului levigat constituie 154 t/ha, iar în stratul 0-100 cm - 319 t/ha (tab. 7. 27). Conţinutul
de azot total în stratul 0 - 50 cm al cernoziomului levigat variază în limitele de la 0,192 % (Ahp1)
până la 0,151 % (Ah), rezervele de azot constituie 12,1 t/ha (tab. 7. 26).
Rezervele de fosfor total în stratul arabil al cernoziomului levigat constituie 5,1 t/ha
(conţinutul 0,097 – 0,108 %). Conţinutul formelor mobile de fosfor în profilul solului scade în
adâncime de la 0,9 mg100g sol în stratul arabil până la 0,2 mg/100 g sol în orizontul Ck; potasiu
mobil, respectiv, de la 20 mg până la 9 mg/100 g sol (tab. 7.26).
Parametrii statistici medii ai conţinutului de humus în sol pentru variantele fertilizate
demonstrează că aplicarea îngrăşămintelor minerale nu a condus la modificări esenţiale. După o
369
perioadă de 10 ani de exploatare fără îngrăşăminte a cernoziomului levigat (1994-2004), conţinutul
de fosfor s-a stabilit la nivelul de 1,5-2,1 mg/100 g sol, la martor fiind de 0,8 mg/100 g sol.
Conţinutul de potasiu mobil în variantele fertilizate a revenit la nivelul variantei martor (tab.7.26).
Tabelul 7.26
Caracteristica agrochimică a cernoziomului levigat pe varianta martor

Orizontul Humus Forme totale Formele mobile

genetic şi azot fosfor (mg/100 g sol)
adâncimea,cm % t/ha % t/ha % t/ha N-NO3 P2O5 K2O
Ahp1 0-22 3,3 95,1 % 5,3 0,108 3,1 0,10 0,9 21
Ahp2 22-36 2,9 59,3 0,192 3,4 0,097 2,0 0,10 0,6 16
Ah 36-51 2,4 55,1 0,167 3,4 0,090 2,0 0,10 0,4 13
Bhw1 51-71 1,7 52,4 0,151 - - - 0,08 0,4 12
Bhw2 71-90 1,5 43,6 - - - - 0,08 0,3 12
BCk1 90-120 0,9 41,0 - - - - 0,08 0,3 10
BCk2 120-160 0,5 15,2 - - - - 0,18 0,3 9
Ck >160 0,4 11,3 - - - - 0,22 0,2 9

Concluzii
1. Cernoziomul levigat arabil se caracterizează cu valori satisfăcătoare ale însuşirilor fizice,
chimice şi fizico-chimice.
2. În rezultatul exploatării agricole cernoziomul levigat este afectat:
- de dehumificarea stratului arabil şi subarabil din cauza insuficienţei fluxului de materie
organică în sol;
- de compactarea stratului arabil şi subarabil ca rezultat a lucrării solului, dehumificării şi
destructurării;
3. Influenţa aplicării îngrăşămintelor minerale N60PK, N120PK, N300PK după o perioadă de 10
ani de exploatare a terenului fără îngrăşăminte (anii 1994-2004) nu a condus la schimbarea
semnificativă a indicilor fizici, chimici, fizico-chimici şi agrochimici ai solului.
4. Starea de calitate a cernoziomului levigat trebuie menţinută prin:
- administrarea îngrăşămintelor organo-minerale în doze optime;
- mărunţirea şi încorporarea în sol a resturilor vegetale şi a producţiei secundare;
- respectarea asolamentului cu introducerea lucernei şi mărirea cotei culturilor leguminoase
până la 20-25%;
- măsuri agrotehnice de lucrare a solului: fisurarea la adâncimea de 35 – 40 cm; alternarea
adâncimii de lucrare a solului cu ridicarea la suprafaţă a stratului compactat.

7.4. Impactul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii biotei cernoziomurilor

levigate din Moldova Centrală
(Senicovscaia Irina, Marinescu Calina, Leah N., Bulat Ludmila)

370
 Scopul observaţiilor - evaluarea stării biotei cernoziomului levigat argilo-lutos la impactul
îndelungat a îngrăşămintelor minerale.
Obiectivele cercetărilor au fost următoarele:
 aprecierea stării nevertebratelor şi microorganismelor (numărul, biomasa, raportul
grupelor sistematice) şi distribuirea lor pe profil în cernoziomul levigat arabil;
 determinarea schimbărilor în componenţa biotei cernoziomului levigat la aplicarea de
lungă durată a îngrăşămintelor minerale.
Cercetările în teren au fost efectuate la 28 iulie 2006 (microorganismele) şi 27 mai 2008
(nevertebratele) pe poligonul de monitoring agrochimic nr.36, amplasat în comuna Ivancea, raionul
Orhei.
Probele de sol au fost prelevate pe orizonturi genetice până la adâncimea 200 cm pe martor
(profilul 36) şi pe variantele la aplicarea de lungă durată a îngrăşămintelor minerale: martor
(nefertilizat), N60P60K60, N120P60K60, N300P60K60 - din stratul 0-30cm..
Metodele de determinare a indicilor zoofaunistici şi microbiologici sunt prezentate în tabelul
3.2. Prelucrarea statistică a rezultatelor cercetărilor s-a efectuat prin metoda de analiză dispersională
cu folosirea programului MS Excel. Datele sunt prezentate în tabelele 7.27 – 7. 30.
Caracteristica zoofaunistică şi microbiologică a cernoziomului levigat arabil. Cercetările de
monitoring pe cernoziomul levigat arabil (martor nefertilizat) au demonstrat un nivel înalt al
numărului şi biomasei nevertebratelor. După abundenţa faunei din sol cernoziomul levigat este
aproape de cel tipic. Datorită umidităţii optime (15,6-21,4%) pentru vitalitatea lor numărul râmelor
atinge 108 ex/m2 , iar biomasa – 8,3 g/m2 .
Nevertebratele sunt concentrate în stratul 0-30 cm. Masa principală a reprezentanţilor familiei
Lumbricidae este localizată la adâncimea 10-30 cm, în stratul 0-10 cm viermii practic lipsesc.
În complexul nevertebratelor în afara familiei Lumbricidae sunt prezente speciile din familiile
Diplopoda, Chilopoda. Uneori se întâlnesc larve din specia Melolontha melolontha.
Conţinutul biomasei microbiene în cernoziomul levigat arabil se include în intervalul de
confidenţă a valorilor medii statistice a acestui indice şi este caracteristică pentru solul dat
(tab.7.27). Deosebirile cele mai mari au fost înregistrate în straturile superioare.
Valoarea maximală a conţinutului biomasei microorganismelor a fost depistată în stratul de
sol 0-22 cm şi constituie 461,1 µg C/g sol. Cu adâncimea indicele biomasei microbiene scade până
la 0 (180-200 cm).

Tabelul 7.27
Conţinutul biomasei microbiene şi humusului în profilul cernoziomului levigat arabil
(date medii)
371
 Orizontul şi Humus Ctotal Biomasa microbiană CBM de la
adâncimea (BM ) Ctotal (%)
(cm) (%) (%)
(µg C/g sol)
Ahp1 0-22 3,30 1,91 461,1 2,41
Ahp2 22-36 2,90 1,68 316,2 1,88
Ah 36-51 2,40 1,39 285,0 2,05
Bhw1 51-71 1,70 0,99 190,4 1,92
Bhw2 71-90 1,50 0,87 117,5 1,35
BCk1 90-120 0,90 0,52 18,5 0,36
BCk2 140-160 0,50 0,29 0 0
Ck 180-200 0,40 0,23 0 0
DL 5% - - 124,0 0,72

Distribuirea pe profil a carbonului microbian corespunde distribuirii carbonului organic.

Partea carbonului microbian în conţinutul său total la cernoziomul levigat arabil constituie 0-2,41%.
Este necesar de menţionat scăderea acestui indice în adâncime. Rezervele carbonului microbian în
stratul 120 cm a cernoziomului levigat sunt mai mari decât la solul cenuşiu, însă greutatea specifică
în conţinutul carbonului total este mai mică datorită conţinutului mai înalt de humus. (tab.7.27).
În structura complexului microbian al cernoziomului levigat arabil prevalează bacteriile din
specia Bacillus şi cele ce descompun humusul – fam. Micromonosporaceae, genurile Nocardia,
Bactoderma, Arthrobacter. Greutatea specifică a ciupercilor în masa totală a microorganismelor
(tab.7.28) este mai mică în comparaţie cu solul fitocenozelor naturale. La fel indicele raportului
dintre numărul bacteriilor şi ciupercilor este mai mare. Cu adâncimea abundenţa de microorganisme
scade. În straturile 71–90 cm şi 90–120 cm s-au depistat speciile şi genurile bacterilor Arthrobacter
şi Nocardia, la fel şi celule singulare de actinomicete şi ciuperci.
Influenţa îngrăşămintelor minerale asupra biotei cernoziomului levigat. Aplicarea
îndelungată a îngrăşămintelor minerale la cultivarea plantelor agricole este unul din factorii
principali ce reglează activitatea biotei solurilor. Diversitatea, nivelul de activitate şi rezistenţa
asociaţiilor microbiene şi nevertebratelor sunt determinate de dozele de îngrăşăminte aplicate.
Folosirea timp îndelungat a îngrăşămintelor minerale în doze N 60P60K60 intensifică procesele
microbiologice în sol, îl îmbogăţeşte cu elemente nutritive, stimulează creşterea plantelor. Se
observă o creştere nesemnificativă a biomasei totale a faunei şi a familiei Lumbricidae (fig. 7.5).
Sporirea gradului de activitate a biotei nu a condus la dereglarea echilibrului ecologic a
solului. Schimbările numărului, biomasei, diversităţii microorganismelor şi mezofaunei solului se
află în limitele homeostazei şi se caracterizează ca benefice din punct de vedere ecologic (fig.7.5 şi
7.6; tab.7.29 şi 7. 30). Înmulţirea în masă a larvelor Melolontha melolontha este un caz excepţional.
Tabelul 7.28
Repartizarea bacteriilor şi ciupercilor în profilul cernoziomului levigat arabil
372
 Orizontul şi Bacterii asimilatoare de
Amonificatori Actinomicete Ciuperci
adâncimea azot mineral
(mii/g sol)
(cm) mln / g sol

Ahp1 0-22 5,0±0,3 10,6±0,5 4,5±0,2 32±2,9

Ahp2 22-36 3,6 ±0,2 9,2±0,2 3,7±0,1 25±1,8

Ah 36-51 3,0±0,2 6,6±0,2 2,6±0,1 15±1,6

Bhw1 51-71 2,4±0,2 5,1±0,2 1,1±0,1 3±0,1

Bhw2 71-90 1,2±0,1 2,9±0,1 0,4 2

BCk1 90-120 0,4±0,1 1,1 0,2 1

BCk2 140-160 0 0,1 0,1 0

Ck 180-200 0 0 0 0

Aplicarea sistematică a dozelor maxime de îngrăşăminte minerale (N300P60K60) în cernoziomul

levigat provoacă dereglări ecologice în componenţa şi funcţia biotei solului şi duce la degradarea ei.
Numărul nevertebratelor se reduce de 1,9 ori, iar biomasa lor – de 2,1 ori, în primul rând din cauza
scăderii de 2-5 şi mai multe ori a activităţii saprofagilor; creşte numărul specific şi cel absolut al
fitofagilor (fig. 7.5 şi 7.6). La fel se observă o răspândire largă a larvelor Melolontha melolontha.
Raportul dintre saprofagi şi fitofagi la aplicarea dozelor înalte de îngrăşăminte cu azot scade
de la 8-10 până la 2-6. Se micşorează considerabil şi diversitatea grupelor de nevertebrate din sol;
printre cele mai vulnerabile sunt grupele ce formează complexul saprofitic al mezofaunei, în primul
rând fam.Lumbricidae, Enchytraeidae.
Cercetările de monitoring privind impactul îngrăşămintelor minerale asupra biomasei totale a
microorganismelor au elucidat majorări semnificative a carbonului microbian şi conţinutului său
procentual din carbonul total prin aplicarea N120P60K60 şi N300P60K60 (tab.7.25). Pe varianta N120P60K60
conţinutul biomasei microbiene creşte în comparaţie cu varianta martor de la 312,8 până la 340,9
µgC/g sol, iar cota carbonului microbian în conţinutul său total - de la 1,64 până la 1,73 %.
Stimularea activităţii microbiene e legată de acţiunea directă a îngrăşămintelor minerale.
Aplicarea dozelor înalte de îngrăşăminte de azot (N 300P60K60) pe cernoziomul levigat
micşorează brusc numărul bacteriilor din genul Azotobacter de la 130 până la 22 celule/g sol,
capacitatea solului de fixare a azotului, favorizează dezvoltarea activă a ciupercilor, numărul cărora
creşte de 2 ori în comparaţie cu varianta martor (tab.7.30).

373
 Figura 7.5. Numărul şi biomasa nevertebratelor în cernoziomul levigat la aplicarea
îndelungată îngrăşămintelor minerale

Figura 7.6. Distribuirea nevertebratelor în cernoziomul levigat la aplicarea îndelungată a

îngrăşămintelor minerale (media)
Tabelul 7.29
Impactul îngrăşămintelor minerale asupra biomasei microbiene, humusului şi raportului
dintre carbonul microbian şi carbonul total în cernoziomul levigat (0-30 cm)
Biomasa microbiană, CBM de la
Varianta* Humus (%) Ctotal (%)
BM (µg C/g sol%) Ctotal (%)
Martor 3,30 1,91 312,8±18,1 1,64±0,10
N60P60K60 3,40 1,97 318,0±15,8 1,61±0,09
N120P60K60 3,40 1,97 340,9±15,8 1,73±0,08
N300P60K60 3,40 1,97 327,6±25,9 1,66±0,13
DL 5% 11,9 0,06
* Îngrăşămintele minerale au fost aplicate în perioada 1986-1995; 2006

374
 Tabelul 7.30
Conţinutul microorganismelor în cernoziomul levigat la aplicarea îngrăşămintelor
minerale (0-30 cm)
Amoni- Bacterii Actino- Azotobacter Ciuperci Raportul
ficatori asimilatoare de micete (celule/g sol) (mii/g sol) bacterii:
Varianta
azot mineral ciuperci
mln/g sol
Martor 4,0±0,2 11,0±0,3 4,3±0,1 129,5±1,2 31,8±1,0 481
N60P60K60 4,3±0,1 12,0±0,1 4,1±0,1 136,5±2,1 35,6±1,6 453
N120P60K60 3,5±0,1 10,3±0,2 4,3±0,1 72,0±3,7 37,2±1,5 393
N300P60K60 3,3±0,1 9,8±0,3 4,6±0,2 21,9±5,2 56,6±0,9 255
* Îngrăşămintele minerale au fost aplicate în perioada 1986-1995

Cu creşterea numărului de ciuperci scade diversitatea lor, sporeşte cu peste 30% activitatea
genurilor ce formează toxine care provoacă intoxicarea microbilor din sol şi se păstrează timp
îndelungat în nişele ecologice – Aspergillus ustus, Penicillium funiculosum. Raportul dintre numărul
bacteriilor şi ciupercilor la aplicarea dozelor majorate de azot diminuează de la 481 până la 255
(tab.7.30). Se observă tendinţa de sporire a numărului de actinomicete şi scăderea diversităţii
genurilor dominante. Cele mai însemnate schimbări au fost depistate printre reprezentanţii genului
Streptomyces.
Aplicarea dozelor sporite de îngrăşăminte de azot are o postacţiune de lungă durată.
Schimbările negative a stării biotei solurilor au avut loc din cauza insuficienţei în sol a substanţei
organice uşor asimilabile şi dereglarea coraportului optimal pentru microorganisme dintre carbon şi
azot. Biota cernoziomului levigat este mai rezistentă la impactul îngrăşămintelor minerale decât cea
a solului cenuşiu. Una din cauzele acestei reacţii poate fi creşterea acidităţii solului. Această legitate
se confirmă şi de datele din literatură, obţinute pentru cernoziomurile levigate din Rusia(Свистова
И.Д., Стеколышков К.Е., Щербаков А.П., Малыхина Н.В., 2004).
Concluzii
1. Complexul zoofaunistic şi microbiologic al cernoziomului levigat arabil se caracterizează
cu nivel înalt al biomasei, numărului şi diversităţii în comparaţie cu solul cenuşiu arabil. Trăsătură
caracteristică a acestui subtip de cernoziom este numărul sporit de microbi până la adâncimea 90-
120cm. Numărul de microorganisme şi conţinutul lor specific în carbonul total scade în adâncime
pe profilul solului şi corelează cu conţinutul de humus.
2. Starea biotei cernoziomului levigat la aplicarea îndelungată a îngrăşămintelor minerale
este determinată de doza aplicată. Schimbarea biomasei, numărului nevertebratelor şi
microorganismelor la aplicarea N60P60K60 se află în limitele homeostazei. Folosirea N120P60K60 şi
N300P60K60 duce la degradarea biotei solului, drept manifestare a cărei este scăderea numărului şi
biomasei nevertebratelor, numărului ciupercilor de 2 ori, creşterea neînsemnată a speciilor
producătoare de toxine, scăderea capacităţii de fixare a azotului, biodiversităţii şi calităţii solului.
375
7.5. Starea de calitate a cernoziomurilor tipice din Moldova de Nord în condiţii de
utilizare intensivă în circuitul agricol (Donos A., Andrieş S.)
Poligonul de monitoring nr.23 a fost amplasat pe teritoriul comunei Maramonovca, raionul
Drochia pe suprafaţa cvasiorizontală a unei culmi largi (fig. 7.7), în cadrul solei numită „Odaia” cu
o suprafaţă de 95 ha. Terenul este utilizat la arabil în asolament de câmp. În ultimii ani rotaţia
culturilor a fost următoarea: grâu – grâu – rapiţă – grâu - sfeclă de zahăr - porumb-floarea soarelui.
La momentul cercetărilor pe câmp a fost cultivat porumb pentru siloz. Învelişul de sol este prezentat
de cernoziomurile tipice evoluate pe depozite loessoide argilo-lutoase.
Destinaţia poligonului – supravegheri periodice asupra modificărilor proprietăţilor
agrochimice, agrofizice şi fizico-chimice ale cernoziomurilor tipice sub influenţa utilizării intensive
în circuitul agricol şi elaborarea sistemelor de măsuri complexe de conservare a fertilităţii solului şi
obţinerea recoltelor scontate.
Coordonatele geografice ale profilului central a poligonului nr.23: 48010, 820´ latitudine
nordică şi 27045, 362´ longitudine estică. Altitudinea absolută - 239 m.
Începutul observaţiilor pe poligonul de monitoring – 10.10.2007. Cartarea agrochimică
detaliată a solei s-a efectuat în anul 2000.
Poligonul este situat în zona agroclimatică de Nord a Republicii Moldova cu climă
călduroasă semiumedă. Suma de temperaturi active (>100C) în perioada de vegetaţie este egală cu
2700-28000C; temperatura medie anuală atinge valori de 7,7-7,8 0C; durata perioadei fără îngheţuri
– 171-168 zile; luna cea mai călduroasă – iulie (temperatura medie - +22 0C); luna cea mai rece -
ianuarie – (temperatura medie - 4,8-5,20C, maximul absolut - minus 340C); suma anuală de
precipitaţii 551-602 mm; suma precipitaţiilor în perioada de vegetaţie – 360-439 mm; indicele
aridităţii – 0,76-0,84.
Factorii naturali de degradare a solurilor se manifestă slab, iar factorii antropici sunt:
dehumificarea, secătuirea solurilor cu elemente nutritive, destructurarea şi compactarea stratului
arabil şi subarabil ca rezultat al exploatării intensive a terenului, lipsa în asolament a ierburilor
perene; neutilizarea producţiei secundare şi a îngrăşămintelor organice pentru îmbogăţirea solului
cu substanţă organică.
Descrierea profilului principal. Cernoziomul tipic de pe poligonul de monitoring se
caracterizează cu profil de tipul: Ahp1 - Ahp2 - Bhk1 - Bhk2 - BCk1 -BCk2 - Ck (fig. 7.8).
Grosimea profilului humifer cu conţinut de humus mai mare de 1,00% este egală cu 98 cm.
Efervescenţa – de la 50 cm. Neoformaţiuni de carbonaţi sub formă de eflorescenţe – în intervalul de
adâncimi 50-100 cm, sub formă de vinişoare – mai adânc de 100 cm. În orizontul C se întâlnesc rar
pete mici gleizate. Acest orizont este alcătuit din depozite aluviale pliocene slab stratificate cu
textură argilo - lutoasă.
376
Ahp1 (0-10 cm) - partea superioară afânată a stratului recent arabil, suriu închis, umed,
argilo-lutos, granular–prăfos, poros, foarte multe rădăcini şi resturi organice,
trecerea în orizontul următor treptată.
Ahp1 (10-25 cm) - partea inferioară a stratului recent arabil, se deosebeşte prin compacitate
mai mare, suriu închis, umed, argilo-lutos, glomerular – bulgăros, poros,
fisuri mici rare, rădăcini foarte frecvente, trecerea treptată.
Ahp2 (25-37 cm) - stratul postarabil, se deosebeşte de cel arabil numai prin compacitate foarte
ridicată şi structură bulgăroasă practic masivă, umed, trecerea clară.
Ah (37-50 cm) - partea inferioară a orizontului humifer nemodificată prin arătură, cenuşiu
închis cu nuanţă slabă brună, umed, argilo-lutos, glomerular – grăunţos,
poros, pori mici şi mijlocii, găuri de insecte, rădăcini moderat frecvente,
trecere treptată.
Bhk1 (50-70 cm) - castaniu închis, jilav argilo-lutos, se fărâmă comparativ uşor în agregate
glomerulare, poros, pori fini şi mici, rădăcini rare, eflorescenţe de CaCO 3,
trecere treptată.
Bhk2 (70-98 cm) - brun îmbibat cu pseudomicelii albe de CaCO3, reavăn, argilo-lutos, se
fărâmă în bulgări şi agregate glomerulare, poros, pori mici şi fini, multe găuri
de insecte, pseudomicelii, rădăcini rare, trecere treptată.
BCk1 (98-120 cm) - brun-gălbui cu multe crotovine de culoare brună, reavăn, argilo-lutos,
nestructurat, poros, pori fini şi mici, găuri de rădăcini putrede a vegetaţiei
lemnoase.
BCk2(120-150 cm) - galben cu nuanţă slabă brună, reavăn, argilo-lutos, nestructurat, pori fini şi
mici, pseudomicelii, vinişoare de carbonaţi.
Ck (150-200 cm) - galben, reavăn, depozite aluviale pliocene luto-argiloase cu vinişoare de
CaCO3, rar pete surii gleizate, nestructurat, slab stratificat.

Datele privind însuşirile cernoziomului tipic arabil de pe poligonul de monitoring nr. 23

sunt prezentate în tabelul 7.31 - 7.35.
Indicii statistici medii ai însuşirilor sunt calculaţi pe orizonturi genetice pentru stratul 0-50
cm în baza a 5 determinări efectuate în probele de sol recoltate din profilul 23 şi 4 semiprofile.
Datele individuale se referă numai la profilul 23.

377
 Figura 7.7. Schema amplasării poligonului nr. 23 (culme largă)
pe moşia comunei Maramonovca

Figura 7.8. Profilul 23 - cernoziom tipic argilo-lutos arabil

Textura şi însuşirile fizice. Textura cernoziomului tipic studiat (tab.7.31) este comparativ
omogenă pe profil până la adâncimea 120 cm. Această parte a profilului s-a format pe depozite
loessoide cuaternare argilo-lutoase cu conţinut de argilă fizică în limitele 61-62% şi de argilă în
limitele 35,7-37,2%. Mai adânc de 120 cm profilul solului este format din depozite aluviale
pliocene slab stratificate cu conţinut de argilă fizică 65-66% şi de argilă – 34-37%.
378
 În condiţii de destructurare a stratului arabil ca rezultat al lucrării intensive, conţinutul înalt
de argilă contribuie la formarea structurii masive şi compactarea stratului arabil şi subiacent
postarabil.
Tabelul 7.31
Textura şi însuşirile fizice pentru cernoziomul tipic (profilul 23)
Orizontul şi Apa Coefici- Densi- Dimensiunea fracţiunii, mm; conţinutul în %
adâncimea Higros- entul de tatea 0,1- 0,05- 0,01- 0,005- <0,001 <0,01
(cm) copică higrosco- apa- 0,05 0,01 0,005 0,001
(%) picitate rentă,
(%) (g/cm3)
Ahp1 0-10 5,2 7,2 1,24 9,5 28,6 9,0 16,5 36,4 61,9
Ahp1 10-25 5,0 7,0 1,26 8,4 29,4 9,9 16,3 36,0 62,2
Ahp2 25-37 5,1 7,0 1,42 9,8 28,3 9,3 16,9 35,7 61,9
Ah 37-50 4,9 6,8 1,41 9,9 29,1 9,6 15,4 36,0 61,0
Bhk1 50-70 4,8 6,6 - 9,2 22,9 9,1 15,6 36,2 60,9
Bhk2 70-98 4,0 6,2 1,48 9,0 30,2 9,1 14,5 36,2 60,8
BCk1 98-120 3,9 6,1 - 7,2 30,5 8,9 16,2 37,2 62,3
BCk120-140 3,5 5,3 1,49 7,8 26,3 11,4 17,8 36,7 65,9
BCk140-160 3,4 5,4 - 7,4 26,1 11,6 16,5 35,4 66,5
CK 180-200 3,4 5,0 1,45 6,8 27,4 11,8 20,1 33,9 65,8

Apa higroscopică în profilul cernoziomului tipic variază de la 5,0-5,1% în stratul arabil

până la 3,4% în orizontul Ck (tab.7.31-7.32). Valorile medii statistice ale coeficientului de
higroscopicitate sunt mijlocii şi se schimbă pe profilul humifer în limitele de la 7,9% în orizontul
Ahp1 până la 6,9 în orizontul Ah (tab.7.32).
Densitatea aparentă a cernoziomului tipic cercetat pentru stratul arabil periodic afânat prin
cultivare, conform datelor statistice medii, se caracterizează cu valori optimale (1,18-1,31 g/cm 3). În
stratul postarabil densitatea aparentă atinge valori mai mari de 1,40 g/cm 3 ce indică compactarea
acestuia. Valorile comparativ mari a densităţii aparente pentru stratul postarabil arată că acest strat
necesită afânare periodică pentru îmbunătăţirea stării lui de calitate fizică. În orizonturile Bhk, BCk
şi Ck valorile densităţii aparente ating mărimi de până la 1,45-1,49 g/cm3 (tab.7.31).
Alcătuirea structurală. Parametrii statistici medii ai alcătuirii structurale a solurilor
poligonului nr.23 sunt prezentaţi în tabelul 7.33.
În baza datelor cernerii uscate s-a stabilit că prin lucrarea cu diferite agregate a stratului
arabil al solului cercetat s-a format o structură artificială mai mult sau mai puţin bună. Agregatele
structurale, ca rezultat al conţinutului înalt de humus şi argilă, se caracterizează cu hidrostabilitate
mare. Partea inferioară a orizontului Ah, nemodificată prin arătură, dispune de o structură naturală
excelentă, caracteristică pentru cernoziomurile înţelenite.
Tabelul 7.32

379
 Parametrii medii statistici (X±s) ai însuşirilor fizice ale cernoziomului tipic arabil
pe poligonul de monitoring nr. 23

Orizontul şi Grosimea Apa Coeficientul de Densitatea

adâncimea orizontului higroscopică, higroscopicitate, aparentă
(cm) (cm) (%) (%) (g/cm3)

Ahp1 0-11 11±1 5,1±0,1 7,9±0,3 1,18±0,07

Ahp1 10-25 14±1 5,0±0,1 7,6±0,4 1,31±0,09
Ahp2 25-37 12±2 4,8±0,3 7,4±0,5 1,42±0,06
Ah 37-50 13±1 4,4±0,5 6,9±0,6 1,41±0,01

Tabelul 7.33
Datele statistice medii (X±s) a alcătuirii structurale pentru cernoziomurile tipice arabile
de pe poligonul de monitoring nr. 23
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Adâncimea, Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabilitatea

cm conţinutul (% g/g) structurii structurii
Suma Suma (cernere
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahp1 0-11 18,2±7,4 4,0±1,3 77,8±6,3 22,2±7,4 bună mare
- 40,4±5,1 59,6±5,1 40,4±5,1
Ahp1 11-25 25,6±10,6 2,6±0,6 71,8±11,1 28,2±10,6 bună mare
- 34,9±3,0 65,1±2,6 34,9±3,0
Ahp2 25-37 26,4±12,8 2,5±2,0 71,1±12,0 29,9±12,8 bună mare
- 31,1±6,2 68,9±6,2 31,1±6,2
Ah 37 -50 17,4±7,7 2,0±1,0 80,6±7,7 19,4±7,7 foarte mare
- 30,8±5,9 69,2±5,9 30,8±5,9 bună

Însuşirile chimice şi fizico-chimice. Datele privind principale însuşiri chimice şi fizico-

chimice ale solurilor cercetate sunt prezentate în tabelele 7.34 - 7.36.
Reacţia solurilor cercetate este slab acidă în orizontul Ah şi slab alcalină în orizonturile care
conţin carbonaţi. Valorile pH-lui se schimbă pe profil de la 6,4-6,5 în orizontul recent arabil (Ahp1)
până la 8,0-8,2 în orizontul BCk şi Ck. Carbonaţii pe profilul solului sunt levigaţi până la
adâncimea de 50 cm. Conţinutul carbonaţilor variază în limitele 5-9% în orizonturile Bhk1-Bhk2 şi
13-21% în orizonturile BCk şi Ck.

Tabelul 7.34
Însuşirile chimice şi fizico-chimice ale cernoziomului tipic arabil, profilul 23

Orizontul şi pH CaCO3 Humus Cationii schimbabili

adâncimea (H2O) (%) (%) (me/100g sol)
(cm) Ca ++
Mg++ Suma

380
 Ahp1 0-10 6,4 - 3,50 29,5 4,4 33,9
Ahp2 10-25 6,8 - 3,41 29,5 4,2 33,7
Ahp3 25-37 6,9 - 3,27 29,6 4,0 33,6
Ah 37-50 7.0 - 2,99 29,2 3,9 33,1
Bhk1 50-70 7,6 5,0 1,87 28,0 3,5 31,5
Bhk2 70-98 7,7 9,2 1,59 25,7 3,3 29,0
BCk1 98-120 7.8 13,0 0,95 21,6 3,0 24,6
BCk2 120-140 7.9 13,4 0,71 21,6 3,0 24,6
BCk3 140-160 8,0 19,0 0,63 18,7 3,0 21,7
CK 180-200 8,0 21,2 0,59 18,6 3,0 21,6

Suma cationilor schimbabili în straturile superioare constituie 31-34 me/100g sol, iar în cele
inferioare scade până la 22-25 me/100g sol. Valorile raportului Ca ++ : Mg++ sunt în limitele 6-7,
micşorându-se treptat în orizonturile cu carbonaţi (BCk şi Ck).
Conţinutul de humus în orizonturile humifere (Ah) a profilului 23 constituie 3,50-2,99, în
orizontul Bhk1 – 1,87 % şi în Bhk2 – 1,59 % (tab.7.34). În orizonturile BCk conţinutul de humus
variază în limitele 0,95-0,63%, iar în orizontul Ck este egal cu 0,59%. Astfel de valori ale
conţinutului de humus pentru cernoziom tipic pot fi apreciate ca mici şi confirmă că sistemul de
exploataţie agricolă a terenurilor nu corespunde cerinţelor de păstrare pe termen lung a fertilităţii
acestor soluri.
Conţinutul azotului total în orizonturile humifere constituie 0,16-0,14%, iar în orizonturile
inferioare scade proporţional cu conţinutul de humus.
Conţinutul de fosfor total în straturile arate constituie 0,10-0,11%, iar în cele subarate –
0,09-0,07%. Aceasta confirmă că roca parentală pe care s-a format solul este săracă în fosfor şi
rezervele acestuia se pot uşor epuiza. După conţinutul de fosfor mobil în stratul arat (1,8 -2,6
mg/100 g) solul cercetat poate fi apreciat ca moderat asigurat si necesită introducerea sistematică a
îngrăşămintelor respective în doze medii.
Conţinutul de potasiu mobil în stratul arabil al solului cercetat constituie 33-49 mg/100 g
sol. Conform gradaţiei în uz aceste soluri sunt plasate la clasa cu conţinut ridicat de potasiu şi
introducerea îngrăşămintelor respective nu este obligatorie. Aşa dar, cernoziomul tipic cercetat după
conţinutul de humus şi fosfor mobil în stratul arabil este moderat asigurat, iar după conţinutul de
potasiu schimbabil gradul de asigurare a solului este optimal. Această legitate este confirmată prin
datele statistice medii, cât şi prin rezultatele cartografierii agrochimice a solurilor din comuna
Maramonovca, raionul Drochia.
Tabelul 7.35
Caracteristica proprietăţilor agrochimice ale cernoziomului tipic arabil, profilului nr.23
Orizontul Adâncimea Fosfor Humus Azot C:N Forme mobile
genetic (cm) total total (mg/100 g sol)

381
 % g/g P205 K20 NO3
Ahp1 0-10 0,11 3,50 0,16 11,6 2,6 49 0,28
Ahp2 10-25 0,10 3,41 0,14 12,6 1,8 33 0,87
Ahp3 25-37 0,09 3,27 - - 1,4 27 1,08
Ah 37-50 0,07 2,99 - - 0,8 19 0,28
Bhk1 50-70 - 1,87 - - - - 0,21
Bhk2 70-98 - 1,59 - - - - 0,19
BCk1 98-120 - 0,95 - - - - 0,19
BCk2 120-140 - 0,71 - - - - 0,19
BCk2 140-160 - 0,63 - - - - 0,19
CK 180-200 - 0,59 - - - - 0,19

Tabelul 7.36
Indicii medii statistici (X±s) ai însuşirilor fizico-chimice şi agrochimice
ale cernoziomului tipic arabil de pe poligonul nr. 23

Orizontul şi Ca+++Mg++ N P2 O5 Forme mobile

pH Humus
adâncimea schimbabili total total (mg/100 g sol)
(H2O)
(cm) (me/100g sol)
% P2 O5 K2 O
Ahp1 0-11 6,6±0,2 32,9±0,2 3,48±0,15 0,14±0,01 0,10±0,02 1,9±0,8 47±3
Ahp1 11-25 6,6±0,2 32,4±0,2 3,36±0,15 0,13±0,02 0,10±0,01 1,6±0,5 33±2
Ahp2 25-37 6,7±0,1 31,4±0,1 3,10±0,20 0,10±0,01 0,09±0,01 1,4±0,4 27±3
Ah 37 -50 6,8±0,2 30,3±0,2 2,89±0,20 0,08±0,01 0,07±0,01 0,7±0,1 21±3

Concluzii
1. Parametrii statistici medii ai cernoziomului tipic argilo-lutos cercetat în anul 2007 pe
teritoriul comunei Maramonovca formează baza iniţială de date privind valorile indicilor
ecopedologici principali care caracterizează nivelul de fertilitate a solurilor.
2. Cercetările pedologice şi agrochimice periodice pe acest poligon, efectuate o dată în 5-10
ani, vor da posibilitate de a aprecia evoluţia însuşirilor acestor soluri şi de a recomanda complexul
necesar de măsuri pentru diminuarea consecinţelor negative.
3. Cernoziomul tipic cercetat din Nordul Moldovei se caracterizează cu însuşiri fizice,
chimice, fizico-chimice şi agrochimice satisfăcătoare pentru creşterea plantelor de cultură.
4. Sistemul existent de gospodărire în agricultură a condus la înrăutăţirea stării de calitate a
cernoziomurilor tipice: a scăzut conţinutul de humus, s-a intensificat procesul de destructurare si
compactare a straturilor arabil şi postarabil al solurilor, s-au micşorat rezervele de fosfor.
5. Pentru redresarea a regimurilor nutritive recomandăm:
- încorporarea în sol 1/3 din producţia secundară a culturilor spicoase (paiele se mărunţesc şi
se distribuie uniform pe suprafaţa solului; la fiecare tonă de producţie secundară se adaugă
10-12 kg de azot cu îngrăşămintele minerale);

382
 - administrarea îngrăşămintelor organice în norme anuale de 5-6 t/ha în cadrul asolamentelor
de 5-7 culturi;
- includerea în asolamente a ierburilor perene şi culturilor leguminoase în proporţie de 25%.
- administrarea îngrăşămintelor industriale în doze calculate pentru fiecare câmp aparte în
baza rezultatelor cercetărilor agrochimice.

7.6. Starea de calitate a cernoziomurilor tipice din Moldova de Nord-Est în

condiţii de utilizare intensivă în circuitul agricol
(Leah N, Leah Tamara, Andrieş S.)

În scopul aprecierii impactului antropic asupra stării de calitate a cernoziomurilor tipice

din Moldova de Nord-Est sub influenţa condiţiilor recente de exploataţie agricolă a terenurilor, pe
teritoriul unei sole a moşiei comunei Năpadova, raionul Floreşti a fost amplasat un poligon de
monitoring pentru observaţii periodice asupra modificărilor în timp a indicilor agrochimici si altor
însuşiri ale acestor soluri.
Obiectul de studiu reprezintă interes prin faptul că în anul 1877 cernoziomul înţelenit de
pe acest teren a fost studiat de fondatorul pedologiei genetice V. V. Dokuceaev. Ulterior în anul
1960 acest obiect a fost cercetat de către I. Krupenicov şi A. Ursu [Krupenicov, 1967], iar în anul
2003 – din nou de către A. Ursu şi alţii [Ursu, 2003]. În anul 2007 pe acest teren s-au efectuat
cercetări de monitoring de către colaboratorii IPAPS „Nicolae Dimo”. Compararea însuşirilor
fostului sol înţelenit, studiat în anul 1877, cu însuşirile solului arabil, studiat pe acelaşi teren peste
130 ani dă posibilitate de a aprecia gradul de degradare recentă a acestui sol ca rezultat al
exploatării îndelungate în agricultură.
Poligonul de monitoring este amplasat pe suprafaţa orizontală a unei din cele mai înalte
terase ale râului Nistru (fig. 7.9 şi 7.10), altitudinea absolută – 199 m; coordonatele profilului de
sol: longitudinea - 47°59'494"; latitudinea - 27°35'989". Începutul observaţiilor – 31 iulie 2007.
Roca de suprafaţă este alcătuită din depozite loessoide cuaternare urmate în adâncime de depozite
pliocene aluviale.
Condiţiile climatice corespund Zonei de Nord moderat călduroase semiumede, subzona
Câmpiei Moldovei de Nord. Perioada solară - 290-300 zile. Durata insolaţiei - 2050-2100 ore.
Temperatura medie anuală - 8-8,5C. Suma de t>10 - 2750-3050. Suma anuală de precipitaţii -
550-600 mm. Evaporabilitatea potenţială - 700-800 mm. Coeficientul hidrotermic după Ivanov-
Vâsoţkii - 0,65-0,70. Durata perioadei de vegetaţie - 167-176 zile.
Învelişul de sol este reprezentat de cernoziomul tipic cu profil întreg luto-argilos arabil. În
anul efectuării cercetărilor terenul a fost utilizat sub grâu de toamnă. Factorii naturali de degradare a

383
solurilor nu se evidenţiază. Factorii antropici de degradare a solurilor sunt dehumificarea,
destructurarea şi compactarea secundară puternică a stratului postarabil ca rezultat al exploatării
agricole neraţionale, secătuirea în elemente nutritive.
Descrierea morfologică a profilului principal. Cernoziomul tipic arabil cercetat se
caracterizează cu profil de tipul Ahp1- Ahp2 - Ahk –Bhk1 - Bhk2 - BCk1 - BCk2 – Ck (fig.
7.11). Efervescenţa – începutul de la adâncimea 70 cm. Carbonaţii sub formă de pseudomicelii sunt
repartizaţi în intervalul de adâncimi 80-200 cm. În orizontul BCk2 se evidenţiază acumulări de
bieloglască. Partea inferioară a profilului (orizontul BCk) este considerabil modificată de crotovine.
Ahp1 (0-21 cm) – orizontul arabil, reavăn, gri întunecat aproape negru, luto-argilos,
glomerular-bulgăros, afânat 0-10 cm, compact 10-21 cm, poros, foarte multe resturi vegetale
nemărunţite şi prost amestecate cu solul (fig. 2.3 , trecerea între orizonturi clară.
Ahp2 (21-34 cm) - stratul postarabil, partea inferioară a fostului strat arat adânc în anii 90,
reavăn, luto-argilos, se deosebeşte de stratul recent arabil prin compactare puternică şi structură
prismatică (fig. 7.11), slab fisurat, fisuri mici şi mijlocii, rădăcini subţiri, trecerea între orizonturi
clară.
Ah (34-48 cm) - continuarea orizontului de acumulare intensivă a humusului, jilav, gri
întunecat cu nuanţă brună, luto-argilos, glomerular-grăunţos, slab compact, poros, pori fini şi mici,
găuri de insecte, rădăcini subţiri, trecere treptată.
Bh1 (48-69 cm) - primul orizont de tranziţie, continuarea profilului humifer, jilav, luto-
argilos, brun întunecat, glomerular, agregate structurale mari şi mijlocii, compact, poros, pori fini şi
mici, găuri de insecte, rar rădăcini subţiri, trecere treptată
Bhk2 (69-95 cm) – orizontul al doilea de tranziţie, jilav, brun deschis, luto-argilos, slab
structurat însă se fărâmă comparativ uşor, compact, poros, pori fini, foarte rar rădăcini subţiri,
crotovine, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, trecere treptată.
BCk1 (95-120 cm) – roca parentală modificată slab de procesul de pedogeneză, jilav, galben
cu nuanţă brună, luto-argilos, nestructurat, compact, poros,
pori fini, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, crotovine,
trecere treptată.

Figura 7.9. Schema amplasării poligonului 22 pe planul

de organizare a teritoriului comunei Năpadova, sola 308

384
 Figura 7.10. Sola nr. 308 pe care a fost amplasat poligonul de monitoring
pe teritoriul comunei Năpadova

Figura 7.11.

Cernoziom tipic luto-argilos din Moldova de Nord-est (profilele 22 şi 22a)

BCk2 (120-150 cm) – roca parentală modificată foarte slab de procesul de pedogeneză,
jilav, galben cu nuanţă slabă brună, luto-argilos, nestructurat, compact, poros, pori fini, carbonaţi
sub formă de pseudomicelii, rar pete mici de bieloglască, crotovine, trecere treptată.
Ck (150-200 cm) – roca parentală practic nemodificată de procesul de pedogeneză, depozite
loessoide, jilav, galben, luto-argilos, nestructurat, poros, pori fini, slab compact, carbonaţi sub formă
de pseudomicelii mai puţin frecvenţi decât în orizontul BC.

385
 Datele privind însuşirile cernoziomului poligonului nr. 22 sunt prezentate în tabelele
7.37 –7.42.
Alcătuirea granulometrică a solului este tipică pentru cazurile formării depozitelor loessoide
sub influenţa comună a procesului global şi local de acumulare a depozitelor eoliene. Procentul
ridicat de nisip fin şi praf se datorează faptului că aceste particule au fost aduse de vânturile locale
de pe grindurile formate din depozite cu textură uşoară ale luncilor străvechi. Conţinutul înalt de
nisip fin şi praf în cernoziomurile cercetate este un factor atât pozitiv, cât şi negativ. Datorită
coeziunii mai reduse dintre particulele de praf şi nisip fin la umiditatea de maturitate fizică aceste
soluri se lucrează comparativ mai uşor şi în cazul când structura lor naturală este deteriorată. Însă
luturile argilo-nisipoase sunt foarte susceptibile la compactare. Fiind compactate au capacitate de
reţinere a apei accesibile plantelor şi permeabilitate mai scăzute, aeraţie adesea deficitară şi însuşiri
mecanice mai puţin favorabile la umiditate scăzută, îndeosebi rezistenţă mare la arat. La general,
solul cercetat se caracterizează cu textură omogenă luto-argiloasă pe profil, care după conţinutul de
argilă fizică se apropie de cea lutoasă.
Datele medii statistice privind alcătuirea structurală a cernoziomurilor tipice cercetate sunt
prezentate în tabelul 7.38. Stratul recent arabil se caracterizează cu structură artificial formată de
calitate şi hidrostabilitate mijlocie. Stratul postarabil este foarte compact şi se caracterizează cu
structură prismatică cu prisme slitizate, practic fără pori. Calitatea structurii este nesatisfăcătoare,
iar hidrostabilitatea agregatelor – mijlocie. Orizontul subarabil Ah nemodificat prin arătură şi-a
păstrat structura sa naturală grăunţoasă – glomerulară de calitate bună spre foarte bună. Anume
astfel de structură a descris cu 130 ani în urmă V.V. Dokuceaev. Numai că această structură
dispunea de un strat cu grosimea de 60 cm. Prin urmare, în rezultatul utilizării în agricultură stratul
arabil şi postarabil al cernoziomului tipic cercetat a pierdut structura sa naturală, s-a modificat
esenţial.
Hidrostabilitatea comparativ mică a agregatelor structurale se datorează conţinutului înalt al
fracţiilor de praf grosier şi nisip fin în alcătuirea texturală a acestui sol (54-55%) şi conţinutului
scăzut de humus. Fracţiunile texturale grosiere în stare umedă se caracterizează cu coeziune mică şi
nu asigură hidrostabilitatea agregatelor structurale.

Tabelul 7.37
Textura cernoziomului tipic arabil de pe poligonul de monitoring nr. 22 (profilul 22)
Dimensiunea fracţiunii, mm; conţinutul, % g/g
Orizontul Adâncimea,
0,25- 0,05- 0,01- 0,005-
genetic cm 1-0,25 <0,001 <0,01
0,05 0,01 0,005 0,001
Ahp1 0-21 - 13,2 41,4 6,9 9,7 28,8 45,4
Ahp2 21-34 - 14,2 40,3 6,9 9,9 28,7 45,5

386
 Ah 34-48 - 12,9 41,2 6,3 10,5 29,1 45,9
Bhk1 48-69 - 12,6 42,0 6,9 10,1 28,4 45,4
Bhk2 69-95 - 12,5 42,0 7,0 10,9 27,6 45,5
BCk1 95-120 - 11,8 42,4 6,6 12,1 27,1 45,8
BCk2 120-130 - 11,1 43,5 6,2 12,2 27,0 45,4
BCk2 130-150 - 11,9 41,7 6,0 13,0 27,4 46,4
Ck 180-200 - 12,1 40,7 6,5 13,2 27,5 47,2

Tabelul 7.38
Parametrii statistici medii (X ± s) ai alcătuirii structurale
pentru cernoziomurile tipice arabile de pe poligonul de monitoring nr. 22
Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Higrostabilitatea
adâncimea conţinutul (% g/g) structurii structurii
(cm) Suma Suma (cernere
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Ahp1 0-22 35,8±17,8 3,4±1,3 60,8±16,2 37,2 mijlocie mijlocie
- 53,9±6,0 46,1±6,0 53, 9
Ahp2 22-36 71,6±13,7 1,6±0,6 26,8±12,7 73,2 nesatisfă- mijlocie
- 48,6±8,2 51,4±8,2 48,6 cătoare
Ahk 36-49 16,5±2,0 3,5±0,7 80,0±2,8 20,0 bună mijlocie
- 52,0±8,2 48,0±8,2 52,0

Apa higroscopică pe profilul solului cercetat atinge valori în limitele 4,0-4,2% în orizontul
Ahp si 3,1-3,2% în orizontul BCk şi Ck. Mărimea coeficientului de higroscopicitate analogic
variază pe profil în limitele de la 5,9-6,0% în orizontul Ahp până la 4,8% în or BC şi C.
Densitatea pe profilul solului cercetat se schimbă de la 2,60-2,61 g/cm 3 în stratul arabil până
la 2,69-2,72 g/cm3 în orizontul BCk şi Ck. Densitatea aparentă echilibrată s-a determinat după
recoltarea grâului până la aratul de toamnă. Valorile densităţii aparente echilibrate pentru stratul
recent arabil sunt comparativ mari – 1,31 g/cm 3, iar pentru stratul subiacent postarabil – extrem de
mari (1,65 g/cm3). Aceasta confirmă faptul că solurile lutoase cu conţinut înalt de praf grosier şi
nisip fin şi structură deteriorată sunt predispuse spre compactare puternică. Valorile porozităţii
totale corelează cu valorile densităţii aparente şi sunt extrem de mici pentru stratul postarabil extrem
de compact (36,8%).
La general, cernoziomul tipic cercetat se caracterizează cu valori satisfăcătoare ale
însuşirilor fizice cu excepţia stratului postarabil compactat. Starea de calitate fizică a acestuia este
nesatisfăcătoare şi influenţează negativ toate regimurile solului. Distrugerea mecanică periodică a
structurii monolite a acestui strat prin arătură la adâncimea 35 cm (adâncimea precedentă a arăturii)
sau prin cizelare este absolut necesară.
Parametrii statistici medii ai însuşirilor chimice şi fizico-chimice ale cernoziomurilor tipice
cercetate sunt prezentate în tabelul 7.41 şi 7.42. Solul se caracterizează cu reacţie slab acidă în or.
Ah (pH= 6,5-6,7) si slab alcalină în orizonturile subiacente carbonatice (pH= 7,7-8,1). Aceste
387
valori ale pH-lui pot fi apreciate ca optimale pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor de cultură.
Repartizarea carbonaţilor pe profilul solului este tipică pentru cernoziomuri. Adâncimea de
apariţie a carbonaţilor este în limitele 50-70cm de la suprafaţa terestră. Conţinutul carbonaţilor
variază în limitele 0-3% în orizontul Bh1, 5-7% în orizontul Bh2, 13-20% în orizontul BC şi C.
Datele statistice medii ale conţinutului de humus al solului cercetat, obţinute în a.2007,
variază în limite de la 3,25±0,14% în orizontul Ahp1 până la 1,35±0,28% în orizontul Bh2.
Conţinutul comparativ mic de humus în solul poligonului de monitoring este cauzat de utilizarea
intensivă neadecvată în agricultură şi textura luto-argiloasă nisipoasă-prăfoasă a solului (tab.7.41).
Cercetările efectuate de către V.V. Dokuceaev în anul 1877 au stabilit că conţinutul
humusului în orizontul A al acestui sol constituia 5,72%. Un interes deosebit prezintă datele
experimentale obţinute de A. Ursu, [2003], privind modificările conţinutului de humus în
cernoziomul din comuna Năpadova, raionul Floreşti, studiat de V.V. Dokuceaev în anul 1877
(tab.7.39).
Tabelul 7.39
Date comparative privind modificarea conţinutului de humus [Ursu, 2003]
Indicii 1877 stepă 1960, arătură 2003
profilurile arătură fâşie
nr.42 nr.43 forestieră
Conţinutul de 0-20 5,718 3,75 3,60 3,36 4,2
humus 30-40 - 3,65 3,30 3,15 3,0
50-70 - 2,34 2,73 1,94
70-90 - 1,59 1,57 1,68

Într-o perioadă de 83 de ani (1877 - 1960) conţinutul de humus s-a micşorat cu 2,04% sau
cu 35,7 la sută. Viteza de mineralizare a substanţei organice constituia anual 0,0245%. Pierderile
anuale de materie organică în cernoziomul din comuna Năpadova alcătuiau 0,89 t/ha. În următorii
43 de ani (1960 - 2003), conţinutul de humus s-a micşorat numai cu 0,32% sau cu 8,7 la sută. În
această perioadă viteza de mineralizare a substanţei organice constituia anual 0,0074%. Pierderile
anuale de materie organică din sol au alcătuit 0,266 t/ha. Cercetările agrochimice a terenurilor
agricole din comuna Năpadova efectuate de colaboratorii secţiei agrochimie a Institutului „Nicolae
Dimo” în anul 2004 [Andrieş, 2005] au confirmat că conţinutul de humus în medie din 6 parcele
elementare constituie 3,3% şi este foarte aproape de datele obţinute de A. Ursu, [2003]. Aşa dar, pe
parcursul a 126 de ani (1877 - 2003) au fost mineralizate 2,36% de humus, sau 41,3 la sută din
rezervele iniţiale. Viteza de dehumificare a substanţei organice a constituit 0,018% pe an. Pierderile
de humus au constituit 0,67 t/ha anual. În decurs de 100 de ani, s-au pierdut 32,7 % de humus.
Conţinutul de humus din stratul arabil a cernoziomului tipic de pe poligonul de monitoring din c.
Năpadova (a. 2007), confirmă procesul de dehumificare în perioada de 130 ani după V.V.
388
Dokuceaev.
Conţinutul de azot total corelează cu conţinutul de humus, valorile raportului C:N variază în
limitele 11-13. Formele mobile de azot se conţin în cantităţi mijlocii în orizontul Ahp1 (1,22±0,42
mg/100g sol) şi mici în orizonturile subiacente. Conţinutul fosforului total în stratul arabil al solului
cercetat este mic (0,11±0,01%), gradul de asigurare cu forme mobile de fosfor este scăzut (1,2±0,4
mg /100g sol). Solul cercetat este moderat asigurat cu potasiu mobil (23±1,3 mg/100g sol). Suma
cationilor de schimb este comparativ mică şi constituie 26-27 me pentru orizonturile humifere şi 22-
24 me pentru roca parentală. Valorile raportului Ca++: Mg++ sunt în limitele 7-8.
La general, însuşirile cernoziomului tipic cercetat sunt satisfăcătoare. Ca factori limitativi ai
productivităţii acestor soluri pot fi consideraţi compactarea puternică a stratului postarabil,
conţinutul redus de humus şi secătuirea în elemente nutritive. Schimbările în procesul tehnologic de
creştere a plantelor trebuie să fie îndreptate spre majorarea conţinutului de materie organică şi
elemente nutritive în sol şi implementarea unui sistem raţional de lucrare a solului care ar conduce
la afânarea stratului postarabil compact.
Tabelul 7.40

Indicii fizici pe orizonturi genetice pentru cernoziomul tipic arabil luto-argilos de pe

poligonul de monitoring nr. 22 (profilul 22)
Orizontul şi Argilă Argilă Higrosco- Coefici- Densi- Densitatea Porozi-
adâncimea <0,001 fizică picitatea, entul de tatea aparentă tatea
(cm) mm <0,01 % g/g higros- totală
mm copicitate (%v/v)
3
% g/g g/cm
Ahp1 0-21 28,8 45,4 4,2 6,0 2,60 1,31 49,6
Ahp2 21-34 28,7 45,5 4,1 5,9 2,61 1,65 36.8
Ah 34-48 29,1 45,9 3,9 5,9 2,62 1,34 48.8
Bhk1 48-69 28,4 45,4 3,8 5,8 2,63 1,49 43,3
Bhk 69-95 27,6 45,5 3,7 5,8 2,65 1,50 43,4
BCk1 95-110 27,1 45,8 3,4 5,8 2,66 1,45 45,5
BCk2 120-130 27,0 45,4 3,2 4,8 2,67 1,44 46,1
BCk2 130-150 27,4 46,4 3,1 4,8 2,69 1,43 46,8
Ck 180-200 27,5 47,2 3,2 4,8 2,72 1,42 47,8

389
 Tabelul 7.41
Indicii statistici medii (X±s) ai însuşirilor chimice pe orizonturi genetice pentru cernoziomurile tipice arabile
de pe poligonul de monitoring nr. 22

Orizontul şi P2 O5 N Formele mobile Aciditatea

pH CaCO3
adâncimea total Humus total C:N (mg/100 g sol) hidrolitică
(H2O)
(cm) % g/g N-NO3 P2 O5 K2 O (me/100g sol)
Ahp1 0-22 6,5±0,1 0 0,11±0,01 3,25±0,14 0,15±0,01 12,6±1,3 1,22±0,42 1,2±0,4 23±1,3 2,6±0,2
Ahp2 22-36 6,6±0,1 0 0,10±0,01 2,97±0,13 0,14±0,01 12,3±1,0 0,69±0,32 0,7±0,3 19±2,0 2,3±0,2
Ah 36-49 6,7±0,1 0 0,09±0,01 2,60±0,13 0,13±0,02 11,6±1,5 0,48±0,14 0,5±0,1 14±0,5 1,7±0,1
Bhk1 49-70 7,0±0,3 0 - 2,13±0,29 - - - - - 1,1±0,1
Bhk2 70-96 7,7±0,2 5,4±2,2 - 1,35±0,28 - - - - - -
BCk1 96-111 8,0±0,2 13,0±3,8 - 0,86±0,08 - - - - - -
BCk2 121-130 8,1±0,1 15,0±3,5 - 0,68±0,01 - - - - - -

Tabelul 7.42
Parametrii statistici medii (X ± s) pe orizonturi genetice ai conţinutului de cationi schimbabili
pentru cernoziomurile tipice arabile cu profil întreg de pe poligonul de monitoring nr. 22

Orizontul şi adâncimea Ca++ Mg++ Suma

(cm) me/100g sol
Ahp1 0-22 22,9±1,7 2,9±0,4 25,8±2,1
Ahp2 22-36 23,4±2,0 2,9±0,5 26,3±1,7
Ahk 36-49 23,9±1,4 3,1±0,6 27,1±0,5
Bhk1 49-70 24,1±1,1 3,1±0,8 27,2±0,8
Bhk2 70-96 22,6±2,7 2,7±0,6 25,3±2,2
BCk1 96-111 21,0±2,0 2,7±0,8 23,7±1,4
BCk2 121-130 19,7±1,7 2,4±0,6 22,0±6,8

390
 7.7. Impactul îngrăşămintelor minerale asupra cernoziomurilor
carbonatice din Moldova de Sud-Est (Donos A., Andrieş S.)

Poligonul de monitoring nr. 37 pentru urmărirea în dinamica a impactului îngrăşămintelor

minerale asupra stării de calitate a cernoziomurilor carbonatice din Moldova de Sud-Est a fost
organizat pe variantele experienţei cu îngrăşăminte minerale de lungă durată fondată pe teritoriul
comunei Grigorievca, raionul Căuşeni în anul 1961. Durata experienţei - 45 ani. Introducerea
monitoringului calităţii solului s-a efectuat în anul 2006 pe 4 micropoligoane – variante (fig.7.12):
martor-nefertilizat; N120P1,5K60; N120P2,5K60; N120P3,5K60.
Profilul de bază a fost amplasat pe varianta martor din sola nr.2 (repetarea nr.1) a
asolamentului de câmp. Pentru profilul principal în teren s-a efectuat descrierea morfologică a
orizonturilor genetice, determinarea densităţii aparente şi recoltarea probelor de sol pe orizonturi.
Au fost colectate 9 probe de sol şi 2 probe mixte din straturile de 0-30 şi 30-50 cm.
Semiprofilele (adâncimea 50 cm) s-au amplasat în cadrul primei repetări a variantelor din
sola nr.1 a lotului experimental. Probele de sol s-au recoltat din straturile 0-30 cm şi 30-50 cm.
Destinaţia poligonului - supravegherea sistematică a modificării însuşirilor agrochimice,
agrofizice şi fizico-chimice ale cernoziomurilor carbonatice sub influenţa diferitelor norme de
fertilizare în vederea cunoaşterii situaţiei actuale şi elaborarea sistemelor de fertilizare a culturilor.
Poligonul este amplasat pe suprafaţa orizontală cu coordonatele geografice: 46 0 41,368’
latitudine nordică şi 29020,679’ longitudine estică (fig.7.13). Altitudinea absolută - 121 m. El se
încadrează în zona agroclimatică de Sud a Republicii Moldova cu clima călduroasă şi umiditate
insuficientă. Suma de temperaturi active (>10 0C) – 3200-34000; zile cu soare – 310-320;
temperatura medie anuală +9,80; durata perioadei de vegetaţie - 180-190 zile; luna cea mai
călduroasă – iulie (+21,70); luna cea mai rece – ianuarie (- 3,20); temperatura minimală a aerului
iarna poate atinge minus 27-310C; suma anuală de precipitaţii - 380 – 500 mm; suma precipitaţiilor
în perioada de vegetaţie – 235-275 mm; evaporabilitatea – 850-900 mm; valoarea coeficientului de
umiditate (Ivanov–Vâsoţkii) – 0,5-0,6; numărul secetelor în 10 ani – 3. Rocile de suprafaţă sunt
alcătuite din depozite loessoide. Învelişul de sol este prezentat prin cernoziomul carbonatic luto-
argilos arabil.
Terenul este utilizat în asolament de câmp cu următoarea rotaţie a culturilor agricole:
leguminoase boabe (borceag masă verde) – grâu de toamnă - orz de toamnă – floarea-soarelui –
porumb boabe. Lucrările agrotehnice se efectuează în conformitate cu fişele tehnologice de
cultivare a plantelor de cultură pentru zona de Sud a Republicii Moldova. Cercetările în scop de
monitoring s-au fondat după lucrarea de bază a solului şi semănatul grâului de toamnă.

391
 varianta ▲37 martor
.......................................
.....
5
4
3
1
Repetarea II 1
.......................................
...
6 37/6
5
4 37/4
3 37/3
2
1 37/1
Repetarea I 1

Figura 7.12. Schema amplasării profilului principal (37) şi semiprofilelor de sol

(37/1; 37/3; 37/4 şi 37/6) pe variantele experienţei de lungă durată, câmpul nr.1
1-6 –numărul variantelor experienţei

Figura 7.13. Schema amplasării poligonului nr. 37 pe teritoriul comunei Grigorievca

*37 – locul amplasării profilului principal.

Factorii naturali de degradare a solurilor se manifestă slab; factorii antropici sunt

dehumificarea, destructurarea şi compactarea excesivă a stratului subarabil ca rezultat al exploatării
intensive a terenului şi lipsa în asolament a ierburilor perene, neutilizarea deplină a producţiei
secundare şi îngrăşămintelor organice.
Descrierea profilului de sol. Cernoziomul carbonatic luto-argilos arabil de pe variantele
experienţei de lungă durată se caracterizează cu profil de tipul: Ahkp – Ahk - Bhk1 - Bhk2 -
BCk1 - BCk2 - Ck (fig. 7.14-7.16).
392
 Ahkp (0-32 cm) – stratul recent arabil, orizontul de acumulare a humusului, gri cu nuanţă
slabă brună, luto-argilos, glomerular bulgăros, structura slab dezvoltată, poros, pori mijlocii şi mici,
rădăcini şi resturi vegetale multe, trecere clară.
Ahk (32-50 cm) – continuarea orizontului de acumulare a humusului, partea inferioară a
acestui orizont nemodificată prin arătură, gri închis, luto-argilos, glomerular-grăunţos, foarte poros,
pori mijlocii, găuri de viermi şi insecte, rădăcini subţiri frecvente, trecere lentă.
Bhk1 (50-71 cm) – primul orizont de tranziţie, continuarea profilului humifer, gri cu nuanţă
brună, luto-argilos, glomerular – grăunţos, poros, agregate corespunzătoare mari şi mijlocii, rădăcini
subţiri, crotovine, găuri de viermi, trecere treptată.
Bhk2 (71-102 cm) – continuarea profilului humifer, al doilea orizont de tranziţie, brun, luto-
argilos, glomerular, structura slab dezvoltată, rar rădăcini subţiri, poros, pori mici şi fini, trecere
treptată.
BCk1 (102-120 cm) – roca parentală semnificativ modificată de procesul de solificare, brun
deschis cu nuanţă galbenă, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, găuri ale rădăcinilor tufarilor cu
pereţi negri, poros, pori fini şi mici, trecere clară.
BCk2 (120-160 cm) – roca parentală foarte slab modificată de procesul de pedogeneză,
galben cu pete albe de bieloglască şi concreţiuni (bieloglască şi concreţiunile sunt concentrate în
orizontul BC2), găuri de rădăcini de tufari cu pereţi negri, o crotovină, poros, pori fini, trecere
treptată.
Ck (160-200 cm) – depozite loessoide, galben, luto-argilos, poros carbonaţii numai sub
formă de vinişoare, găuri de rădăcini de copaci (fig. 7.15-7.16), o crotovină la începutul orizontului.
Datele privind însuşirile cernoziomului carbonatic de pe variantele experienţei de lungă
durată sunt prezentate în tabelele 7.43 - 7.48.
Textura solului. Pe profilul solului textura este comparativ omogenă (tab.7.43). Conţinutul
fracţiunii de argilă fizică <0,01 mm variază de la 57-58 % în orizontul Ah şi până la 60% în
orizontul Ck. Fracţiunea de argilă <0,001 mm în orizontul Ah constituie 34-36%, iar în cele
inferioare – 36-37%. Conţinutul comparativ înalt de argilă în orizonturile superioare indică că acest
subtip de cernoziom este predispus proceselor de compactare, cu atât mai mult că cantitatea de
humus este redusă şi continuă să scadă. Totuşi, datorită conţinutului destul de înalt de praf şi nisip
fin, acest sol, la umiditatea corespunzătoare maturităţii fizice, se fărâmă satisfăcător la lucrare.

393
 Fig.7.14. Profilul 37. Cernoziom carbonatic Fig. 7.15. Partea inferioară a profilului

Fig. 7.16. Probe de depozite loessoide recoltate de la adâncimea 180-200 cm

Tabelul 7.43
Alcătuirea granulometrică a cernoziomului carbonatic pe poligonul de monitoring, profilul 37

394
 Orizontul şi Dimensiunea fracţiunelor granulometrie (mm); conţinutul (%)
adâncimea 1,0-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01- 0,005- <0,001 <0,01
(cm) 0,005 0,001
Ahkp1 0-10 0,1 9,8 33,3 8,0 13,5 35,3 56,8
Ahkp2 10-32 0,1 9,0 34,0 9,4 13,0 34,5 56,9
Ahk1 32-50 0,1 8,3 33,9 7,9 13,7 36,1 57,7
Bhk1 50-71 0,1 7,1 33,1 8,5 13,6 37,6 59,7
Bhk2 71-90 0,1 8,4 32,3 9,0 14,5 35,7 59,2
Bhk2 90-102 0,1 8,6 32,0 9,3 13,0 37,0 59,3
BCk1 102-120 0,1 9,9 30,2 8,7 14,8 36,4 59,8
BCk2 130-150 0,1 8,3 31,7 9,5 13,6 36,8 59,9
Ck 80-200 0,2 8,0 31,8 9,9 13,1 37,1 60,0

Alcătuirea structurală (tab.7.44). Stratul arabil al solului cercetat se caracterizează cu

structură artificial formată prin lucrarea solului. Partea superioară a stratului arabil (adâncimea 0-
10cm), fiind lucrată prin cultivare în perioada de vegetaţie a culturilor agricole, se caracterizează cu
structură artificială bună, însă hidrostabilitatea agregatelor este mică. De asemenea este mică şi
hidrostabilitatea parţii inferioare a stratului arabil. Solurile cu hidrostabilitatea mică a structurii
stratului arabil sunt predispuse spre compactare secundară.
Tabelul 7.44
Alcătuirea structurală a cernoziomurilor carbonatice pe poligonul de monitoring, profilul 37
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabi-

adâncimea conţinutul (% g/g) structurii litatea
(cm) >10 < 0,25 Suma Suma (cernere structurii
10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată) (cernere
umedă)
Ahp1 0-10 25,8 1,8 72,4 27,6 bună mică
- 67,2 32,8 67,2
Ahp2 22-30 51,2 1,1 47,7 52,3 mijlocie mică
- 74,2 35,8 74,2
Ahk 30-50 12,9 1,1 86,0 14,0 foarte mare
- 36,2 63,8 36,2 bună

Partea inferioară a orizontul Ah nemodificată prin arătură se caracterizează cu structură

naturală glomerular-grăunţoasă excelentă şi hidrostabilitate mare a agregatelor structurale.
Destructurarea stratului arabil s-a produs în rezultatul lucrării neadecvate a solului şi bilanţului
negativ al humusului. Redresarea situaţiei poate fi efectuată numai prin introducere regulată în sol a
îngrăşămintelor organice, respectarea asolamentelor şi implementarea sistemului de lucrări de
conservare a solului. S-a stabilit că îngrăşămintele minerale nu influenţează negativ asupra calităţii
structurii solurilor cercetate.

395
 Însuşirile fizice ale solului cercetat sunt prezentate în tabelul 7.45. Apa higroscopică în
profilul cernoziomului carbonatic constituie 4,6-4,1% în stratul arabil cu scădere până la 3,0% în
roca parentală. Coeficientul de higroscopicitate în straturile superioare constituie 6,0% şi scade în
straturile inferioare până la 5,4-5,5%. Valorile densităţii solului cercetat sunt stabile până la
adâncimea de 102 cm (2,62-2,63 g/cm3) şi numai în orizonturile BCk şi Ck densitatea se măreşte
până la 2,66 -2,73 g/cm3. Valorile densităţii aparente sunt optime pentru stratul 0-50 cm şi
satisfăcătoare pentru celelalte adâncimi. Valorile porozităţii totale corelează pe profilul solului cu
valorile densităţii aparente. La general, solul cercetat se caracterizează cu însuşiri fizice bune pentru
creşterea plantelor.
Tabelul 7.45
Însuşirile fizice ale cernoziomului carbonatic, datele pentru profilul 37

Orizontul şi Apa Coeficientul de Densitatea Densitatea Porozitatea

adâncimea higroscopică higroscopicitate aparentă totală
(cm) (% v/v)
% g/cm3
Ahkp1 0-10 4,6 6,0 2,62 1,17 55,3
Ahkp2 10-32 4,1 6,0 2,62 1,24 52,7
Ahk1 32-50 3,3 5,9 2,62 1,27 51,5
Bhk1 50-71 3,3 5,8 2,63 1,32 49,8
Bhk2 71-90 3,2 5,6 2,63 1,45 44,9
Bhk2 90-102 3,2 5,6 2,62 1,45 44,7
BCk1 102-120 3,2 5,5 2,66 145 45,5
BCk2 130-150 3,1 5,5 2,68 145 45,9
Ck 180-200 3,0 5,4 2,73 1,45 46,9

Însuşirile chimice şi fizico-chimice. Datele privind indicii chimici şi fizico-chimici ai

cernoziomului carbonatic de pe poligonul de monitoring sunt prezentate în tabelul 7.46-7.47. În
tabelul 7.48 datele sunt prezentate pentru profilul principal 37 amplasat în anul de studiu 2006
(numărător) şi pentru profilul studiat la fondarea experienţei în anul 1959 (numitor). Prin
confruntarea rezultatelor obţinute s-a constatat că schimbări esenţiale ale însuşirilor chimice se
depistează doar pentru conţinutul de humus. Alte însuşiri se caracterizează cu valori optime sau
satisfăcătoare şi nu limitează esenţial procesul de producţie agricolă.
Pentru stratul arabil valorile conţinutului de humus pe parcurs de 47 ani s-au micşorat de la
4,3% până la 3,4%. În această perioadă solul a pierdut cca 0,9% de humus sau aproape 0,02% anual
din conţinutul iniţial. Pierderi analogice de humus din stratul arabil sunt confirmate şi de datele
prezentate în tabelul 7.47. Prezintă interes dinamica scăderii conţinutului de humus pe decenii în
solul cercetat (tab.7.47). Pentru început este necesar de menţionat că de la agricultura extensivă din
anii 1950-1960 s-a moştenit un sol arabil cu conţinut înalt de humus (cca 4,3%). Paralel cu găurile
rădăcinilor de tufari sau copaci, depistate la adâncimi mari în profilul 37, aceasta ne confirmă că
396
solul cercetat în trecutul apropiat a trecut prin faza de pedogeneză sub pădure xerofită si a fost
iniţial un sol numit de I.A. Krupenikov cernoziom xeroforestier. Cele mai mari pierderi de humus
(0,76% sau cca 0,08% anual)s-au depistat pentru anii 1959-1969 – începutul perioadei de
agricultură intensivă. În următorii 20 ani conţinutul humusului în solul cercetat s-a micşorat lent (cu
0,22% sau 0,01% anual). Începând cu anul 1989 se observă o stabilizare a conţinutului de humus ca
rezultat al reîntoarcerii la agricultura de subzistenţă.
Un interes deosebit reprezintă valorile indicilor agrochimici pentru variantele martor şi
fertilizate ale experienţei (tab. 7.48). Datele confirmă o majorare nesemnificativă a conţinutului de
humus, azot şi fosfor total în sol pentru variantele fertilizate. Conţinutul formelor mobile de azot şi
fosfor în sol se majorează paralel cu majorarea normelor de aplicate a fertilizanţilor.
Schimbări esenţiale în conţinutul potasiului mobil în sol, ca rezultat al aplicării normelor
reduse de îngrăşăminte cu potasiu, nu se observă. O tendinţă nesemnificativă de micşorare a
conţinutului de potasiu mobil în sol se observă pentru variantele fertilizate cu doze mijlocii şi înalte
de azot şi fosfor. Acest fenomen poate fi explicat prin exportul mai mare al potasiului cu recolta
mai înaltă în cazul variantelor fertilizate.
Astfel, folosirea sistematică a îngrăşămintelor industriale influenţează pozitiv regimurile
nutritive ale fosforului şi ale azotului şi aproape că nu schimbă conţinutul de humus, potasiu mobil,
azot şi fosfor total din stratul de 0-30 cm al cernoziomului carbonatic.
Tabelul 7.46
Modificarea conţinutului de humus, % în varianta nefertilizată a cernoziomului carbonatic de
pe poligonul de monitoring în perioada anilor 1959-2005
Adâncimea Anii de studiu
(cm) 1959 1969 1979 1989 1999 2002 2005
0-20 4,30 3,54 3,52 3,32 3,31 3,32 3,38
20-40 3,85 3,25 3,05 3,00 3,05 3,02 2,95
40-60 3,10 2,95 2,85 2,80 2,75 2,76 2,74

397
 Tabelul 7.47
Caracteristica însuşirilor chimice ale cernoziomului carbonatic luto-argilos de pe poligonul de monitoring nr. 37

Orizontul Humus Azot Fosfor Formele mobile pH Cationii schimbabili

genetic total total (mg/100 g sol) (H2O) CaCO3 (me/100g sol)
C:N
(%) ++
% P205 K20 NO3 Ca Mg++ Suma
Ahkp1 3,4 0,17 0,15 11,1 0,8 26 4,30 7,3 1,7 36,2 4,2 40,2
4,3 0,29 - 8,6 - - - - - 31,0 2,9 33,9
Ahkp2 3,3 0,16 0,12 11,3 0,8 23 0,84 7,4 2,1 35,3 3,5 38,8
4,0 0,28 - 8,3 - - - - - - - -
Ahk 3,1 0,16 0,12 9,3 0,6 15 0,52 7,6 5,0 33,5 4,0 37,5
3,4 0,24 - 8,5 - - - - - 32,0 3,3 35,3
Bhk1 2,5 0,15 - 9,3 - - 0,30 7,7 8,1 32,4 4,4 36,5
2,7 0,18 - 8,1 - - - - - 28,7 2,5 31,2
Bhk2 2,2 0,13 - 9,5 - - 0,30 7,8 10,0 31,0 4,8 35,8
- - - - - - - - - - - -
Bhk2 1,2 - - - - - 0,40 7,8 14,3 28,7 4,2 32,9
1,5 0,1 - 7,9 - - - - - 31,2 3,3 34,5
BCK1 1,0 - - - - - 0,28 7,8 15,0 26,5 4,0 30,5
0,9 0,09 - 5,8 - - - - - - - -
BCK2 0,7 0004 0,07 9,8 0,4 10 0,30 7,8 15,1 26,0 4,2 30,2
0,8 0,07 - 5,6 - - - - - 29,8 3,8 33,6
Ck 0,3 0,02 0,07 8,4 0,4 9 0,32 7,9 16,6 23,0 5,0 28,0

398
 Tabelul 7.48
Indicii agrochimici medii pentru stratul 0-30 cm al cernoziomului carbonatic luto-argilos pe
variantele experienţei de lungă durată, a.2006

Varianta Humus Azot Fosfor Formele mobile

total total (mg/100 g)
% N-NO3 P205 K20
37-1 (martor – P1,0) 3,07 0,161 0,123 1,02 0,78 33
37-3 (N120P1,5K60) 3,17 0,163 0,127 1,35 1,45 28
37-4 (N120P2,5K60) 3,23 0,165 0,139 1,83 2,63 31
37-6 (N120P3,5K60) 3,14 0,172 0,138 1,89 3,17 28
Notă: P1,0-P3,5 – conţinutul de fosfor mobil, mg/100 g sol după Macighin.

Concluzii
1. Cernoziomul carbonatic din Moldova Sud-Est se caracterizează cu însuşiri chimice şi fizico-
chimice satisfăcătoare pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor de cultură.
2. Ca factori restrictivi ai stării de calitate a acestor soluri pot fi consideraţi: conţinutul scăzut de
fosfor mobil; dehumificarea (pe parcurs de 47 ani conţinutul de humus în aceste soluri s-a
redus cu cca 0,9-1,0% sau 20-23 la sută din conţinutul iniţial); destructurarea şi rezistenţa
mică la compactarea secundară.
3. Administrarea sistematică a îngrăşămintelor minerale nu a condus la schimbări esenţiale ale
însuşirilor fizico-chimice a solului. Conţinutul de humus în variantele fertilizate faţă de martor
nu s-a schimbat esenţial, conţinutul formelor mobile de azot şi fosfor în sol s-au majorat
concomitent cu majorarea normelor aplicate de fertilizanţi, nivelul optim al conţinutului de
potasiu mobil din stratul superior nu s-a modificat.
4. Pentru refacerea şi conservarea însuşirilor cernoziomului carbonatic este necesar:
- cota culturilor leguminoase şi ierburilor perene să constituie 20-25%;
- respectarea tehnologiilor avansate de cultivare a culturilor de câmp şi rotaţia culturilor în
asolamente cu o alterare argumentată a adâncimii de lucrare a solului şi ridicarea la suprafaţă odată
în 3-4 ani a straturilor compactate.
5. Pentru remedierea stării de calitate a regimurilor nutritive se recomandă administrarea
îngrăşămintelor organice în norme optime de 6-8 t/ha/an în medie pe asolament şi îngrăşăminte
minerale pentru obţinerea recoltelor scontate.

7.8. Impactul îngrăşămintelor asupra cernoziomurilor obişnuite din Moldova de

Sud-Vest
399
 (Donos A., Andrieş S.)
Obiectul de studiu a fost cernoziomul obişnuit luto-argilos din comuna Chirsova, UTA
Găgăuzia. Poligonul de monitoring s-a amplasat pe fostele variante ale experienţei de lungă durată
cu îngrăşăminte minerale, organizată în anul 1971 (fig.7.17). Coordonatele profilului principal -
46014,212´ latitudine nordică şi 28036,779´ longitudine estică. Altitudinea absolută - 87 m.
Destinaţia poligonului de monitoring - supravegherea sistematică a modificării
caracteristicilor agrochimice, agrofizice şi fizico-chimice ale cernoziomurilor obişnuite sub
influenţa utilizării îndelungate a solului în agricultură. Introducerea monitoringului calităţii solului
s-a efectuat în toamna anului 2007 pe 3 micropoligoane – variante ale fostei experienţe de lungă
durată (fig. 7.18): martor-nefertilizat; N120 P60 K60; Gunoi 60 t/ha + N90P60K60. Schema amplasării
profilului nr.29 şi semiprofilelor pe variantele experienţei de pe câmpul nr.1 (repetiţia II) este
prezentată în figura 7.18. Experienţa a fost fondată în toamna anului 1971 şi prelungită până în anul
2002. Scopul experienţei – elaborarea sistemelor de fertilizare la culturile de câmp în asolamente
cerealiere pe cernoziomurile obişnuite din sudul Moldovei.

Fig. 7.17. Locul amplasării poligonului de monitoring nr. 29 pe teritoriul comunei

Chirsova, UTA Gagauzia

5 6 7 8 9 10 1 2 3 4

400
 7 8 9 10 1 2 3 4 5 6

29●10/1 29●1/1 29●8/1

29●10/2 29▲1/2 29●8/2
29●10/3 29●1/3 29●8/3
9 10 1 2 3 4 5 6 7 8

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Fig. 7.18. Schema experienţei şi variantele pe care au fost amplasate profilul şi
semiprofilele de sol pentru observaţii periodice de monitoring
1-10 - numărul variantelor experienţei: 1 - varianta nefertilizată; 8 - varianta N120P120K60;
10 – varianta gunoi 60 t/ha + N90P60K60; 29▲ 1/2 - locul amplasării profilului principal de sol;
● 29.10/1 - locul amplasării semiprofilelor de sol.

Îngrăşămintele au fost aplicate în asolamentele de câmp în perioada 1972-1992. Din 1992

până în 2002 a fost studiată postacţiunea fertilizanţilor asupra însuşirilor solului şi productivităţii
plantelor de cultură.
Poligonul de monitoring este situat pe suprafaţa cvasiorizontală a terasei înalte a râului
Ialpug. Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide luto-argiloase. Condiţiile climatice
corespund zonei de Sud călduroase – secetoase a Moldovei. Temperatura medie anuală constituie
9,6-9,90, a lunii ianuarie – 3,0-3,50, a lunii iulie 21,5-220; temperatura maximă absolută – 38-410,
minimă – -27 - -310C. Suma temperaturilor active (>100C) – 3200-33000 (Справочник по климату
CCCP, 1965). Precipitaţiile cad foarte neregulat, preponderent în perioadele calde. Suma medie
anuală a precipitaţiilor constituie 377-451 mm, respectiv în perioada caldă aprilie-noiembrie - 290-
346 mm (Агроклиматические ресурсы Молдавской ССР, Л., - 1982). Coeficientul de
umiditate (Ivanov-Vîsoţkii) sau indicele aridităţii constituie cca 0,55. Numărul secetelor în 10 ani
este de 3-4 la număr.
După grosimea profilului humifer (81cm) şi conţinutul de humus în stratul arabil (cca 2,8-
2,9%) solul reprezintă o variantă de trecere de la cernoziomul obişnuit spre cernoziomul sudic.
Solul cercetat se caracterizează cu profil de tipul – Ahp1-Ahp2-Ahk-Bhk1-Bhk2-BCk1-BCk2-Ck
(fig.7. 19). În continuare prezentăm descrierea orizonturilor genetice.
Ahp1 (0-22 cm) – stratul recent arabil, orizontul de acumulare a humusului, gri cu nuanţă
castanie, umed, luto-argilos, glomerular - bulgăros, structura slab dezvoltată, poros, pori mijlocii şi
mici, rădăcini şi resturi vegetale multe, trecere clară după compactare.

401
 Ahp2 (22-35 cm) – stratul postarabil, se deosebeşte de stratul precedent prin compactare
puternică, structură monolită şi porozitate redusă, trecere spre următorul orizont clară.
Ahk (35-47 cm) – continuarea orizontului de acumulare a humusului, partea inferioară a
acestui orizont nemodificată prin arătură, reavăn, brun închis cu nuanţă surie, luto-argilos,
glomerular-grăunţos, foarte poros, pori mijlocii şi mici, găuri de viermi şi insecte, rădăcini subţiri
frecvente, trecere lentă.
Bhk1 (47-62 cm) – primul orizont de tranziţie, continuarea profilului humifer, reavăn,
castaniu, luto-argilos, glomerular, agregate mari şi mijlocii, poros, rădăcini subţiri, pseudomicelii
de carbonaţi, găuri de viermi şi insecte, trecere treptată.

Fig.
7.19. Sola pe
care a fost

amplasat poligonul nr. 29

Fig. 7.20. Cernoziom obişnuit (kastanic) luto-argilos ( profilul 29)

Bhk2 (62-81 cm) – continuarea profilului humifer, al doilea orizont de tranziţie, reavăn,
brun, luto-argilos, structura slab dezvoltată, se fărâmă comparativ uşor, pseudomicelii de carbonaţi,
rar rădăcini subţiri, poros, pori mici şi fini, trecere treptată.

402
 BCk1 (81-110 cm) – roca parentală semnificativ modificată de procesul de solificare,
reavăn, galben cu nuanţă brun deschisă, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, găuri ale rădăcinilor
tufarilor cu pereţi negri, poros, pori fini şi mici, trecere clară.
BCk2 (110--130 cm) – roca parentală foarte slab modificată de procesul de pedogeneză, galben cu
pete albe de bieloglască şi concreţiuni foarte frecvente, o crotovină, poros, pori fini, trecere treptată.
Ck (130-200 cm) – depozite loessoide fără neoformaţiuni de carbonaţi, galben, luto-argilos,
structura monolită, se fărâmă uşor, poros, pori fini şi mici.
Datele privind însuşirile cernoziomului cercetat de pe variantele experienţei de lungă durată sunt
prezentate în tabelele 7.49 - 7.56.

Textura. Solul studiat se caracterizează cu alcătuire granulometrică luto-argiloasă

prăfoasă-nisipoasă omogenă pe profil (tab. 7.49). Conţinutul înalt al fracţiunilor de nisip fin şi
praf grosier asigură la umiditatea corespunzătoare maturităţii fizice a solului o coeziune comparativ
slabă între particule. Ca rezultat, aceste soluri se lucrează comparativ uşor, cu toate că în stare
nestructurată sunt predispuse spre compactare. Conţinutul mijlociu de argilă în caz de conţinut înalt
de humus poate asigura formarea unei structuri naturale bune şi a unei capacităţi înalte pentru apă.
La general, textura acestui sol în condiţiile existente de producţie agricolă poate fi apreciată ca
foarte favorabilă.
Tabelul 7.49
Alcătuirea granulometrică a cernoziomului obişnuit de pe poligonul de monitoring nr. 29

Orizontul şi Dimensiunea fracţiunilor, mm; conţinutul, %

adâncimea 1,0-0,25 0,25-0,05 0,05-0,01 0,01- 0,005-
(cm) 0,005 0,001 <0,001 <0,01
Ahkp1 0-22 - 15,5 35,5 7,7 12,5 29,0 49,2
Ahkp2 22-35 - 15,1 34,9 7,8 13,4 28,8 50,0
Ahk 35-47 - 15,1 37,2 6,9 13,7 29,1 49,7
Bhk1 47-62 - 12,2 37,8 7,4 13,3 29,3 50,0
Bhk2 62-81 - 12,4 37,3 7,5 12,9 29,9 50,3
BCk1 81-90 - 13,0 36,2 8,2 13,4 29,2 50,8
BCk1 90-110 - 13,3 36,6 8,7 13,2 28,2 50,1
BCk2 110-130 - 16,5 34,4 6,2 13,8 29,3 49,3
Ck 130-150 - 14,4 35,4 8,2 13,2 28,8 50,2
Ck 180-200 - 14,8 34,6 7,8 12,8 30,0 50,6
Alcătuirea structurală. Cernoziomul obişnuit cercetat se caracterizează cu structură
artificială bună în stratul arabil şi mijlocie în stratul postarabil (formată prin lucrarea solului).
Structura naturală iniţială glomerulară-grăunţoasă cu porozitate lăuntrică mare a agregatelor în
stratul arabil şi postarabil al acestor soluri practic nu s-a păstrat ca rezultat al exploatării îndelungate
şi neraţionale a solului. Hidrostabilitatea structurală pentru aceste 2 straturi de sol este mică.
(tab.7.50).
403
 Tabelul 7.50
Date statistice medii (X±s)a alcătuirii structurale pentru cernoziomurile obişnuite de pe
poligonul de monitoring nr. 29
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Adâncimea Mărimea elementelor structurale (mm); conţinutul Calitatea Hidrosta-

recoltării (% g/g) structurii bilitatea
probelor >10 < 0,25 Suma Suma (cernere structurii
(cm) 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Micropoligonul 29.1 – varianta nefertilizată
Ahp1 25,8±3,1 5,0±1,8 69,2±3,4 30,8 bună mică
0-22 - 71,1±4,6 28,9±4,6 71,1
Ahp2 56,7±17,5 1,2±0,5 42,1±17,2 57,9 mijlocie mică
22-35 - 60,5±1,7 39,5±3,3 60,5
Ahk 34,1±11,9 2,2±0,8 63,7±11,1 36,3 bună mijlocie
35-50 - 56,0±9,9 44,0±6,8 56,0
Micropoligonul 29.8 – varianta N120 P120 K60;
Ahp1 27,3±11,0 4,6±0,8 68,1±11,7 31,9 bună mică
0-22 70,6±3,1 29,4±3,1 70,6
Ahp2 42,2±4,1 2,5±1,4 55,3±3,4 44,7 mijlocie mică
22-35 - 66,7±5,4 33,3±5,4 66,6
Ahk 24,9±6,3 2,2±0,9 72,9±6,8 27,1 bună mică
35-50 - 61,5±4,3 38,5±5,2 61,5
Micropoligonul 29.10 – varianta Gunoi 60 t/ha + N90P60K60
Ahp1 34,7±4,7 4,4±0,9 60,9±5,3 39,1 bună mică
0-22 - 74,2±1,2 25,8±2,6 74,2
Ahp2 52,7±11,2 2,2±0,8 45,1±10,1 54,9 mijlocie mică
22-35 - 64,2±4,5 35,8±4,5 64,2
Ahk 29,2±4,3 2,5±0,9 68,3±3,7 31,7 bună mijlocie
35-50 - 53,4±1,6 44,6±1,6 53,4

Orizontului Ahk nemodificat prin arătură se caracterizează cu structură naturală bună şi

hidrostabilitate mijlocie a agregatelor structurale. Hidrostabilitatea mică a agregatelor solului
cercetat este condiţionată de conţinutul înalt de nisip fin şi praf grosier în alcătuirea granulometrică
a acestor soluri, precum şi de conţinutul redus de humus. Aplicarea sistematică a îngrăşămintelor nu
a produs mari modificări în calitatea structurii cernoziomului obişnuit cercetat.
Însuşirile fizice. Sunt prezentate în baza datelor pentru profilul principal (tab.7.51). Valorile
higroscopicităţii pe profilul solului cercetat se micşorează în adâncime de la 4,2-4,3% în stratul
arabil până la 3,0-3,2% în orizontul Ck, iar a coeficientului de higroscopicitate, concomitent de la
6,3-6,5% până la 4,7-4,9%. Mărimea densităţii variază de la 2,62-2,66 g/cm 3 în orizonturile
humifere până la 2,68-2,70 în orizontul BCk şi Ck.
Tabelul 7.51

404
 Însuşirile fizice ale cernoziomului obişnuit de pe poligonul de monitoring, profilul 29

Orizontul şi Apa Coeficientul Densitatea Densitatea Porozitatea

adâncimea higroscopică de higrosco- (g/cm3) aparentă totală,
(cm) (%) picitate (%) (g/cm3) (%)
Ahkp1 0-22 4,3 6,3 2,62 1,35 48,5
Ahkp2 22-35 4,2 6,5 2,62 1,40 46,6
Ahk 35-47 4,3 6,6 2,63 1,33 49,4
Bhk1 47-62 3,9 6,5 2,64 1,36 48,5
Bhk2 62-81 3,8 6,5 2,66 1,43 46,2
BCk1 81-90 3,7 6,0 2,68 1,42 47,0
BCk1 90-110 3,5 5,2 2,68 1,42 47,0
BCk2 110-130 3,3 4,9 2,70 1,42 47,4
Ck 130-150 3,2 4,7 2,70 1,41 47,8
Ck 180-200 3,0 4,7 2,70 1,41 47,8

Pregătirea patului germinativ pentru semănatul grâului de toamnă pe solul cercetat s-a
efectuat prin discuire superficială la adâncimea de 8-10 cm şi nu a modificat valoarea densităţii
aparente în partea de mijloc a stratului arabil care este destul de mare – 1,35 g/cm 3. Şi mai puternic
tasat este stratul postarabil 22-35 cm pentru care sunt caracteristice valori ale densităţii aparente de
cca 1,40 g/cm3. În partea nemodificată prin arătură a profilului valorile densităţii aparente se
majorează în adâncime de la 1,33 g/cm3 în orizontul Ahk până la 1,41-1,42 g/cm 3 în orizontul BCk
şi Ck. La general, starea de calitate fizică a solului cercetat, datorită texturii luto-argiloase prăfoase
– nisipoase, este satisfăcătoare.
Însuşirile chimice şi fizico-chimice. Sunt prezentate în tabelele 7.52-7.56. În profilul 29
carbonaţii sunt levigaţi din stratul arabil al cernoziomul obişnuit cercetat şi reacţia solului în acest
strat este neutră – pH=7,1-7,2. Începând cu orizontul subarabil conţinutul carbonaţilor pe profil se
majorează de la 1,6% în orizontul Ahk până la 11-13% în or. BCk, apoi se micşorează în roca
parentală nemodificată de pedogeneză (orizontul Ck) până la 8-9%. Reacţia solului în orizonturile
carbonatice este slab alcalină. Suma cationilor schimbabili variază pe profilul solului cercetat în
limitele de la 30-31me în orizontul humifer Ah până la 22-28 me în orizontul BCk şi Ck (tab. 7.52
şi 53). Conform datelor din tabelul 7.53, modificări semnificative în conţinutul şi componenţa
cationilor schimbabili în sol pe variantele cu aplicarea îngrăşămintelor comparativ cu varianta
martor nu se depistează.

Tabelul 7.52
Proprietăţile fizico-chimice ale cernoziomului obişnuit de pe poligonul de monitoring,
datele pentru profilul 29
Orizontul şi pH CaCO3 Cationii schimbabili (me/100g sol) Raport
adâncimea (H2O) (%) Ca++ Mg++ Suma Ca++
(cm) Mg++
405
Ahkp1 0-22 7.1 0 28,2 3,1 31,3 9,1
Ahkp2 22-35 7,2 0 27,6 3,2 30,8 8,6
Ahk 35-47 7,5 1,6 26,8 3,4 30,2 7,9
Bhk1 47-62 7,6 3,7 27,0 3,1 30,1 8,7
Bhk2 62-81 7,9 9,0 26,0 3,0 29,0 8,7
BCk1 81-90 7,9 10,1 25,0 3,4 28,4 7,4
BCk1 90-110 7,9 12,4 25,0 3,4 28,4 7,4
BCk2 110-130 7.9 10,7 24,0 3,4 27,4 7,1
Ck 130-150 8,0 8,9 24,5 3,1 27,6 7,9
Ck 180-200 8,0 8,5 19,5 3,0 22,5 6,5

Tabelul 7.53
Datele statistice medii (X±s) ale însuşirilor chimice şi fizico-chimice ale cernoziomului obişnuit
pe variantele experienţei cu îngrăşăminte (micropoligoanele de monitoring)

Variantele Adâncimea CaCO3 Cationii schimbabili (me/100g sol)

(cm) (%) Ca++ Mg++ Suma
29.1 (martor) 0-22 0 28,2±0,2 3,1±0,1 31,2±0,2
22-35 0 27,3±0,4 3,2±0,1 30,5±0,4
35-50 1,3 25,6±2,7 3,2±0,3 28,7±2,4
29.8 0-22 0 28,2±1,2 3,7±0,7 31,9±0,7
(N120P120K60) 22-35 0 26,6±1,1 3,4±0,3 30,0±1,2
35-50 1,5 24,5±3,6 2,9±0,4 27,4±3,7
29.10 (gunoi 0-22 0 29,8±0,4 3,3±0,1 33,1±1,0
60 t/ha + 22-35 0 29,0±1,1 3,2±0,5 32,2±1,1
N90P60K60.) 35-50 1,5 27,1±2,0 3,3±0,4 30,4±4,1

Caracteristica însuşirilor agrochimice ale solului cercetat este prezentată în tabelul 7.54-
7.56. După conţinutul de humus solul studiat se încadrează în clasa solurilor submoderat humifere,
ce nu este tipic pentru subtipul de cernoziom obişnuit cu textură luto-argiloasă şi, deci, reprezintă o
treaptă de trecere spre cernoziomurile sudice (kastanice). Datele medii statistice pe micropoligoane
confirmă că după 10 ani de încetare a introducerii îngrăşămintelor postacţiunea acestora asupra
conţinutului de humus în sol nu se observă (tab.7. 56).

406
 Tabelul 7.54
Datele statistice medii (X±s) ale însuşirilor agrochimice ale cernoziomului obişnuit
pe micropoligoane (variante ale experienţei cu îngrăşăminte)

Variantele Adâncimea, Humus Azot Fosfor Formele mobile

cm total total (mg/100g sol)
% P205 K20 N-NO3
29.1 0-22 2,98±0,01 0,12±0,01 0,11±0,01 1,3±0,9 36±1 1,04
22-35 2,87±0,02 0,11±0,01 0,10±0,01 1,5±1,0 23±1 0,72
(martor)
35-50 1,99±0,11 0,09±0,01 0,09±0,01 1,0±0,8 16±2 0,39
29.8 0-22 2,98±0,03 0,13±0,01 0,11±0,01 2,9±1,0 31±5 1,18
22-35 2,83±0,05 0,11±0,0 0,10±0,01 2,3±0,4 18±2 0,70
(N120P120K60)
35-50 2,04±0,30 0,09±0,01 0,09±0,01 1,0±0,2 13±2 0,33
29.10 0-22 3,05±0,21 0,13±0,01 0,12±0,01 2,9±0,8 36±2 1,02
22-35 2,89±±0,19 0,11±0,01 0,10±0,01 1,7±0,5 21±1 0,75
(gunoi 60 t/ha
35-50 2,21±0,19 0,09±0,01 0,09±0,01 1,0±0,6 16±1 0,30
+ N90P60K60.)

407
 Dinamica conţinutului de humus în solul cercetat pe varianta martor, începând cu anul 1970,
este prezentată în tabelul 7.57. Determinările acestui indice în perioada agriculturii intensive au a
depistat pentru solul din varianta nefertilizată o scădere treptată a conţinutului de humus în anii
1970-1989 (20 ani) de la 3,15% până la 2,78% (cu 0,37% în total sau 0,018% în medie anual).
Începând cu anul 1992, în perioada agriculturii extensive, conţinutul de humus în solul cercetat s-a
stabilizat.
Tabelul 7.55
Caracteristica proprietăţilor agrochimice ale cernoziomului obişnuit de pe poligonul de
monitoring, datele pentru profilul 29
Orizontul şi Fosfor Humus Azot C:N Formele mobile (mg/100 g sol)
adâncimea total total P205 K20 N-NO3
(cm) % g/g
Ahkp1 0-22 0,12 2,89 0,15 11,0 1,5 35 0,28
Ahkp2 22-35 0,10 2,78 0,14 11,3 1,7 23 0,87
Ahk 35-47 0,09 1,98 0,12 9,1 1,0 16 1,08
Bhk1 47-62 -- 1,74 0,11 8,7 0,9 16 0,65
Bhk2 62-81 - 1,25 0,10 6,9 0,8 15 0,28
BCk1 81-90 - 1,01 0,09 6,8 0,7 16 0,21
BCk1 90-110 - 0,83 0,08 5,7 0,6 16 0,19
BCk2 110-130 - 0,65 - 0,19
Ck 130-150 - 0,45 - 0,19
Ck 180-200 - 0,24 - 0,19

Tabelul 7.56
Modificarea conţinutului de humus, % în varianta nefertilizată (martor) pentru cernoziomul
obişnuit de pe poligonul de monitoring nr. 29, câmpul nr.1
Adâncimea Anii de studii
1970 1982 1989 1996 2001 2006
0-20 3,15 3,09 2,78 2,88 2,92 2,88
20-40 3,17 2,98 2,66 2,98 2,68 2,80
40-60 2,66 2,59 2,33 2,62 2,58 2,42

Conform datelor tabelul 7.54 postacţiunea îngrăşămintelor practic nu se observă asupra

conţinutului de azot şi fosfor total, precum şi potasiu mobil. Conţinutul formelor mobile de fosfor
în stratul arabil al solului pe variantele fertilizate este de 2 ori mai mare decât pe varianta martor.
Această confirmă faptul că chimizarea intensivă a condus la formarea unei rezerve de fosfor mobil
în sol, care treptat se epuizează.

Concluzii
1. În rezultatul utilizării intensive în agricultură pe parcurs de 36 ani solul a pierdut din stratul
superior 0,3-0,4% de humus.

408
2. Cernoziomul obişnuit din sudul Republicii Moldova se caracterizează cu însuşiri fizice,
chimice şi fizico-chimice satisfăcătoare pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor de cultură; ca
factori nefavorabili pot fi consideraţi: conţinutul scăzut de fosfor mobil; rezistenţa mică la
compactare a stratului arabil ca rezultat al dehumificării şi destructurări acestuia; compactarea
puternică a stratului postarabil (20-35 cm).
3. Administrarea sistematică a îngrăşămintelor industriale (anii 1972-1990) nu a condus la
modificări esenţiale ale însuşirilor fizice şi chimice ale solului şi a conţinutului de humus.
4. Aplicarea îngrăşămintelor, organice (60 t/ha gunoi de grajd odată în 5 ani) a stabilizat
conţinutul de humus la nivelul de 3,0-3,10%.
5. Pentru refacerea şi conservarea însuşirilor fizico-chimice şi agrochimice ale cernoziomului
obişnuit studiat propunem: cota culturilor leguminoase şi ierburilor perene în asolament să
constituie 20-25 la sută; respectarea tehnologiilor avansate de cultivare a culturilor de câmp şi
rotaţia lor în asolamente cu modificarea argumentată a adâncimii de lucrare a solului şi ridicarea la
suprafaţă odată în 3-4 ani a straturilor compactate.
6. Pentru ameliorarea regimurilor nutritive este necesar de încorporat anual în sol cel puţin 30
la sută din producţia secundară a culturilor cerealiere şi a 5-6 t/ha gunoi de grajd (în medie pe
asolament.)

7.9. Impactului sistemului existent de agricultură asupra conţinutului în sol a metalelor

grele şi reziduurilor de pesticide
(Leah Tamara, Tumanova Ana)

Analiza conţinutului de metale grele şi reziduuri de pesticide în soluri s-a efectuat de Centrul
de Monitoring al Calităţii Solului (CMCS) a Direcţiei Monitoring al Calităţii Mediului (DMCS) al
serviciului Hidrometeorologic de Stat (SHS) in perioada septembrie-decembrie 2007. Au fost
analizate 20 probe de sol, colectate pe teritoriul Republicii Moldova. În probele de sol s-au
determinat formele mobile de metale grele (cupru, zinc, plumb) şi reziduurile de pesticide organo-
clorurate (alfa-HCH, beta-HCH, gama-HCH, 4,4-DDE, 4,4-DDD, 4,4-DDT). Metoda de
determinare – spectrofotometrie cu absorbţie atomică la aparatul „SOLAAR”, conform
metodologiei „Recomandări metodice de determinare a metalelor grele în solurile agricole şi
producţia vegetală”.
Aplicarea necontrolată a îngrăşămintelor şi pesticidelor sau numai cultivarea unor plante
agricole pe soluri anterior poluate determină apariţia unor dereglări de nutriţie, fenomene
ireversibile care deteriorează calitatea, compromit producţia vegetală, acumulează elemente şi
substanţe peste limitele admise pentru utilizatori. În majoritatea situaţiilor poluarea cu metale grele
a plantelor are loc mai intens pe fondul unor efecte negative determinate de unele emisii bogate în
oxizi ai sulfului şi azotului.
409
 Plantele acumulează metale grele în condiţii în care solul este poluat cu aceste elemente, în
dependenţă de tipul şi specificitatea plantei în absorbţia şi translocarea acestor elemente, nivelul
toleranţei lor la concentraţiile sporite de elemente chimice. Frunzele, lăstarii şi organele plantei cu
activitate fotosintetică acumulează cantităţi mai ridicate de metale grele decât seminţele. Efectul
fitotoxic al plumbului se manifestă la concentraţii mai reduse la fasole pe când floarea soarelui este
mai tolerantă şi rezistentă la concentraţiile ridicate ale acestui element.
Bioacumularea cadmiului este mai mare la plantele cultivate în soluri acide şi mai scăzută la
cereale şi leguminoase (seminţe) comparativ cu cea realizată în rădăcinile şi frunzele plantelor
legumicole. În privinţa efectelor poluării solurilor cu cupru asupra plantelor cultivate, s-a constat că
intensitatea fenomenelor de fitotoxicitate este diferită în funcţie de specie, cele mai tolerante la
creşterea concentraţiei de cupru în sol au fost orzoaica şi fasolea, iar mai sensibile mazărea şi
ovăzul (Rusu şi colab., 2005).
Conţinutul maximal admisibil (CMA) a valorilor formelor mobile de metale grele în sol
este: Cu - 3,0 mg/kg; Zn – 23,0 mg/kg; Pb – 6,0 mg/kg. Conform rezultatelor obţinute, conţinutul
formelor mobile de metale grele în solurile republicii nu depăşesc CMA şi nu pot fi periculoase
pentru mediul înconjurător (tab.7.57).
Pesticidele utilizate în trecut în tehnologiile agricole, unele substanţe cu caracter insecticid,
altele cu efect erbicid, sunt persistente, iar reziduurile acestora sunt prezente în soluri şi produsele
vegetale. În anii precedenţi acestea s-au abandonat total şi s-au înlocuit cu insecticidele organo-
clorurate (pe bază de HCH-hexaclorciclohexan şi DDT-pp’-diclofrenil-tricloretan) ca şi cele organo-
fosforice (metil-, etilparationul, malationul, mevinfosul) datorită persistenţei şi remanenţei lor
ridicate în soluri şi producţie vegetală.
Determinarea reziduurilor de pesticide în soluri în Republica Moldova a fost suspendată în
anul 1970. Însă, gradul înalt de rezistenţă al pesticidelor şi capacitatea mare de migrare a generat
necesitatea monitorizării conţinutului de DDT şi metaboliţilor săi în sol şi componenţii mediului.
Dinamica degradării acestor reziduuri este necesară de supravegheat printr-un sistem special de
monitoring.
Erbicidele aplicate pentru combaterea buruienilor au acţiuni cumulative în timp şi îşi
dimensionează cantitativ reziduurile din sol, care determină în final efectele remanenţei inclusiv ale
fitotoxicităţii pentru plante.

410
 Tabelul 7.57
Conţinutul formelor mobile de metale grele (Zn, Cu, Pb) in solurile poligoanelor de monitoring, mg/kg
Orizontul Formele mobile, mg/kg
Nr.
Nr. genetic şi
profilului Localitatea Solul
ord. adâncimea, Zn Cu Pb
de sol
cm
1 10 Ahţ 0-10 s. Băneşti, r-l Teleneşti Cernoziom obişnuit înţelenit 0,74 0,43 0,49
2 13 Ahp 0-25 s. Căzăneşti, r-l Teleneşti Cernoziom obişnuit arabil 0,73 0,59 0,94
3 14 Ahp 0-33 s. Chiştelniţa, r-l Teleneşti Cernoziom stagnic arabil 1,03 0,64 0,68
4 15 Ahp 0-24 s. Olăneşti, r-l Ştefan Vodă Cernoziom obişnuit irigat arabil 1,38 0,64 0,81
5 16 Ah 0-25 s. Baccialia, r-l Căuşeni Cernoziom obişnuit arabil 0,79 0,82 1,42
6 17 Ahţ 0-12 s. Calfa, r-l Anenii Noi Cernoziom obişnuit înţelenit 0,78 0,26 0,27
7 18 Ahp 0-25 s. Cimişeni, r-l Căuşeni Cernoziom tipic postirigat cu ape uzate 0,86 0,20 0,18
8 19 Ahp 0-23 s. Cupcui, r-l Leova Cernoziom obişnuit arabil 0,53 0,47 0,90
9 20 Ahţ 0-22 s. Burlacu, r-l Cahul Cernoziom obişnuit arabil 0,54 0,09 0,89
10 20e Ahţ 0-10 s. Burlacu, r-l Cahul Cernoziom obişnuit înţelenit 1,13 0,33 0,32
11 21 Ahp 0-22 s. Congaz, UTA Gagauzia Cernoziom castaniu (sudic), arabil 0,56 0,16 0,88
12 22 Ahp 0-21 s. Napadova, r-l Floreşti Cernoziom tipic arabil 0,55 0,44 0,40
13 24 Ahp 0-24 s. Alexandrovca, r-l Edineţ Griziom (sol cenuşiu), arabil 0,71 0,28 0,90
14 25 Ahţ 0-10 s. Alexandrovca, r-l Edineţ Griziom virgin 0,48 0,51 0,26
15 33 Ahţ 0-22 s. Lebedenco, r-l Cahul Cernoziom obişnuit puternic erodat 1,02 0,12 0,59
16 32b Ahţ 0-10 s. Grinăuţi, r-l Râşcani Cernoziom tipic înţelenit 1,07 0,56 2,05
17 1e Ahp 0-25 mun. Bălţi, ICCC ”Selecţia” Cernoziom tipic arabil 0,62 0,37 0,30
18 36.1
Ahp 0-22 s. Ivancea, r-l Orhei Cernoziom levigat 0,59 0,54 0,28
Martor
19 36.2
Ahp 0-22 s. Ivancea, r-l Orhei Cernoziom levigat 0,68 0,24 0,29
(NPK)60
20 36.3
Ahp 0-22 s. Ivancea, r-l Orhei Cernoziom levigat 0,60 0,35 0,41
N300(PK)60

411
Aplicate în sol, erbicidele intră în interacţiune cu acest sistem polidispers, participând la o
multitudine de procese din care rezultă nu numai acţiunea eficientă de combatere a buruienilor, ci şi
cantitatea de reziduuri care au efecte remanente la plante.
Aceste procese de interacţiune sol-erbicid au mai multe acţiuni: fixarea prin absorbţie la
mineralele argiloase şi humusul din sol, volatilizarea substanţelor neadsorbite, levigarea unor
cantităţi rămase în soluţia solului şi evident, descompunerea acestora prin biodegradare, inactivare
şi activare (Rusu şi colab., 2005).
Din punct de vedere al poluării solului cu reziduuri ale unor pesticide, pe baza remanenţei
lor în sol, acestea se pot clasifica astfel:
- foarte stabile, ce se menţin în sol până la 18 luni în soluri, în categoria cărora intră pesticidele ce
conţin metale şi hidrocarburi organo-clorurate (DDT);
- stabile, ce se menţin în sol până la 18 luni în soluri, categorie din care fac parte compuşii ureici şi
triazinele;
- moderat stabile, ce se menţin în sol până la 12 luni în soluri, unde se regăsesc derivaţii amidici şi
ai acidului benzoic;
- nestabile, produse de săruri ce rămân în sol până la 6 luni, între care se clasifică erbicidele
fenoxiacetice, toluidinele şi cele nitrlice;
- care dispar repede, ce se menţin în sol până la 3 luni în soluri, între care se regăsesc erbicidele
carbamice (Rusu şi colab., 2005).
Conţinutul pesticidelor în sol manifestă şi o acţiune negativă asupra organismelor vii, se
acumulează în ţesuturile animalelor, dispun de proprietăţi cancerogene, mutagene, embriotoxice,
neirotoxice, dereglează sistemul imunitar, contribuind la apariţia anemiei şi maladiilor ficatului.
CMA pentru ΣDDT şi ΣHCH în sol este de 0,1 mln. -1. Limitele determinării aparatului sunt:
alfa-HCH, beta-HCH, 4,4 DDE, 4,4-DDD – 0,0004 mg/kg; Gama-HCH – 0,0001 mg/kg; 4,4-DDT
– 0,0008 mg/kg.
Rezultatele determinării pesticidelor au scos în evidenţă, că conţinutul ΣDDT şi ΣHCH în
probele de sol cercetate este nesemnificativ şi nu depăşeşte CMA (tab.7.58).
Conţinutul sumei DDT variază de la 0,0013 mln. -1 (0,01 CMA) până la 0,0604 mln.-1 (0,60
CMA). Cea mai mare parte din conţinutul total al ΣDDT în sol îi revine metabolitului DDE.
Conţinutul maximal al ΣHCH constituie 0,0012 mln.-1 (0,01 CMA). În conţinutul total al
sumei HCH în sol predomină isomerii alfa-HCH şi gama-HCH. Conţinutul isomerului beta-HCH
este mai mic ca limita de detecţie a aparatului (<0,0004), cu excepţia probei nr.7 (cernoziom tipic
postirigat cu ape uzate de la complexele zootehnice), în care a constituit 0,008 mln.-1 (tab.7.58).

412
 Tabelul 7.58
Conţinutul reziduurilor de pesticide organoclorurate in solurile poligoanelor de monitoring

Nr. Orizontul şi C, mg/kg

Nr.
profilului adâncimea, Localitatea Solul Alfa- Beta- Gama- 4,4- 4,4- 4,4-
ord.
de sol cm HCH HCH HCH DDE DDD DDT
1 10 Ahţ Cernoziom
Băneşti,
0-10 obişnuit 0,0002 <0,0004 0,0002 0,0013 <0,0004 <0,0008
r-l Teleneşti
înţelenit
2 13 Ahp Cernoziom
Căzăneşti,
0-25 obişnuit 0,0001 <0,0004 0,0001 0,0054 0,0010 0,0016
r-l Teleneşti
arabil
3 14 Ahp Cernoziom
Chiştelniţa,
0-33 stagnic 0,0002 <0,0004 0,0001 0,0031 0,0012 0,0018
r-l Teleneşti
arabil
4 15 Ahp Olăneşti, Cernoziom
0-24 r-l Ştefan obişnuit 0,0001 <0,0004 0,0001 0,0084 0,0009 0,0015
Vodă irigat arabil
5 16 Ah Cernoziom
Baccialia,
0-25 obişnuit 0,0001 <0,0004 0,0001 0,0086 0,0010 0,0015
r-l Căuşeni
arabil
6 17 Ahţ s. Calfa, Cernoziom
0-12 r-l Anenii obişnuit 0,0001 <0,0004 0,0001 0,0032 <0,0004 <0,0008
Noi înţelenit
7 18 Ahp Cernoziom
0-25 Cimişeni, tipic
0,0001 0,0008 0,0002 0,0198 0,0133 0,0273
r-l Căuşeni postirigat cu
ape uzate
8 19 Ahp Cernoziom
Cupcui,
0-23 obişnuit <0,0001 <0,0004 <0,0001 0,0028 0,0004 <0,0008
r-l Leova
arabil
9 20 Ahţ Cernoziom
Burlacu,
0-22 obişnuit 0,0001 <0,0004 0,0001 0,0046 0,0008 0,0014
r-l Cahul
arabil
10 20e Ahţ Cernoziom
Burlacu,
0-10 obişnuit <0,0001 <0,0004 <0,0001 0,0019 0,0004 <0,0008
r-l Cahul
înţelenit
11 21 Ahp Cernoziom
Congaz,
0-22 kastanic
UTA 0,0001 <0,0004 0,0001 0,0116 0,0008 0,0016
(sudic),
Gagauzia
arabil
12 22 Ahp Napadova, Cernoziom
0,0001 <0,0004 <0,0001 0,0022 0,0007 0,0013
0-21 r-l Floreşti tipic arabil
13 24 Ahp Alexand- Griziom (sol
0-24 rovca, cenuşiu), 0,0001 <0,0004 <0,0001 0,0029 0,0015 0,0030
r-l Edineţ arabil
14 25 Ahţ Alexand-
Griziom
0-10 rovca, <0,0001 <0,0004 <0,0001 0,0084 0,0011 0,0023
virgin
r-l Edineţ
15 33 Ahţ Cernoziom
Lebedenc
0-22 obişnuit
o, 0,0001 <0,0004 0,0001 0,0051 0,0006 <0,0008
puternic
r-l Cahul
erodat
16 32b Ahţ Grinăuţi, Cernoziom
0-10 r-l tipic 0,0001 <0,0004 <0,0001 0,0008 <0,0004 <0,0008
Râşcani înţelenit
17 1 Ahp mun.
0-25 Bălţi, Cernoziom
0,0002 <0,0004 0,0001 0,0162 0,0038 0,0057
ICCC tipic arabil
”Selecţia”
18 36.1 Ahp Ivancea, Cernoziom
0,0001 <0,0004 0,0001 0,0132 0,0014 0,0028
Martor 0-22 r-l Orhei levigat
19 36.2 (NPK)60 Ahp Ivancea, Cernoziom
0,0001 <0,0004 0,0001 0,0302 0,0041 0,0069
0-22 r-l Orhei levigat
20 36.3 Ahp Ivancea, Cernoziom
0,0001 <0,0004 <0,0001 0,0272 0,0044 0,0071
N300(PK)60 0-22 r-l Orhei levigat
413
 Din cele menţionate anterior, în scopul determinării unui efect poluant cât mai redus, se
preferă folosirea unor pesticide cu conţinut de substanţă activă cât mai eficient, dar care să se
epuizeze din mediul de combatere şi tratamente (inclusiv din sol) cât mai rapid. Acest deziderat
devine din ce în ce mai util pentru a rezolva ca la tratamentele succesive (generalizate mai ales în
viticultură şi pomicultură) pesticidele folosite să fie capabile a se descompune în soluri de la un
tratament la altul, fără acumulări de reziduuri poluante.

Concluzii

1. Cercetările conţinutului de metale grele în principalele soluri arabile, efectuate în cadrul a 20

poligoane-cheie amplasate în toate zonele pedoclimatice ale Moldovei, au depistat că concentraţiile
acestora nu depăşesc CMA şi nu pot fi periculoase pentru mediul înconjurător.
2. Determinarea pe aceleaşi poligoane-cheie a reziduurilor de pesticide în soluri a evidenţiat că
conţinutul ΣDDT şi ΣHCH este redus şi nu depăşeşte CMA.
3. Folosirea pesticidelor şi a îngrăşămintelor necontrolate trebuie reglementată până la nivelul de a
corela conţinutul substanţelor reziduale din acestea cu concentraţiile de risc pentru om şi animale.
De aceea, pentru fiecare produs pesticid trebuie cunoscute următoarele detalii şi unii indicatori
specifici: doza fără efect, doza zilnică tolerată, cantitatea reziduurilor tolerabile, limita reziduurilor,
limita maximă admisibilă, doza zilnică acceptabilă pentru individ, nivelul de toleranţă, limita
maximă de contaminare admisă şi doza maximă zilnică admisă pentru om.
4. Măsurile de depoluare trebuie să vizeze nu numai înlăturarea surselor cu efect nociv, ci să cuprindă
toate măsurile menite să refacă indicii agrochimici afectaţi şi să redea solurilor însuşirea lor de bază
– fertilitatea, întrucât acestea sunt, în cele mai multe situaţii „depozite cumulative” ale unor surse şi
agenţi poluanţi şi numai un sol fertil deţine însuşiri de calitate şi de „rezistenţă” la efecte nocive,
degradante ale poluării.

414
 8. Starea humică a solurilor şi metodele de remediere
(alcătuitor responsabil Banaru A.)

8.1. Evoluţia bilanţului humusului în solurile arabile în perioada anilor 1971-2005

(Banaru A., Plămădeală V.)

Solul este un sistem organo-mineral dinamic şi complex care se deosebeşte de roci prin
faptul că conţine materie organică acumulată, îndeosebi, sub formă de humus. Humusul şi procesele
biologice ce se desfăşoară în sol au un rol esenţial în asigurarea necesarului de hrană minerală a
culturilor agricole, în regularizarea proceselor biologice şi fizico-chimice din sol, care
condiţionează starea de fertilitate a acestuia. Un rol deosebit revine humusului la formarea structurii
glomerular-grăunţoase şi stării favorabile de calitate fizică a solului.

Valorificarea solurilor şi exploatarea lor în agricultură conduce la accelerarea proceselor de

descompunere a materiei organice acumulate, şi prin urmare, la pierderea carbonului. Aceste
procese au caracter universal şi se desfăşoară cu ritmuri sporite mai ales în primii ani de la
antrenarea solurilor în circuitul agricol.
Pierderile mari de carbon din solurile agricole la nivel global au devenit o problemă cu
dimensiuni corespunzătoare deoarece acest fenomen afectează nu numai agricultura, dar conduce
concomitent la accelerarea degradării mediului ambiant şi amplificarea efectului de seră.
Aceste ameninţări recunoscute pe plan mondial stau la baza Convenţiei pentru Schimbări
Climatice (UNFCC) cu Protocolul de la Kyoto, Convenţiei pentru Combaterea Deşertificării (CDD)
şi Convenţiei pentru Biodiversitate (CBD).
Robert (2002) şi alţi experţi internaţionali în domeniu consideră că reducerea pierderilor
carbonului din soluri şi majorarea sechestrărilor lui ar asigura un efect sinergetic pozitiv atât asupra
deşertificării şi biodiversităţii, cât şi asupra schimbărilor climatice care ameninţă viaţa de pe
pământ. Din măsurile mai importante de stimulare a acumulării carbonului în soluri fac parte în
primul rând practicile agricole durabile implementarea cărora ar contribui considerabil la
combaterea degradării învelişului de soluri, conservarea biodiversităţii şi prevenirea schimbărilor
climatice.
Pentru Republica Moldova problema în cauză este şi mai relevantă datorită faptului că
solurile reprezintă resursa naturală principală de care în mod direct depinde bunăstarea populaţiei.
Învelişul de soluri al ţării compus preponderent din cernoziomuri se caracterizează cu o
valorificare excesivă (70 % din suprafaţa totală a ţării) şi se exploatează în cea mai mare parte la
arabil. În consecinţă, de la valorificare pentru necesităţi agricole până la sfârşitul secolului
precedent solurile au pierdut 25-30% din carbonul acumulat (Zagorcea, 1990). Ritmuri
asemănătoare de diminuare a carbonului din solurile agricole au fost constatate şi în Canada
(Gauzen şi al., 1988).
415
 Evoluţia humusului în solurile arabile pe plan naţional a fost urmărită mai amplu în perioada
ultimilor 50 ani prin cercetări şi ridicări pedologice şi agrochimice, însă informaţie mai preţioasă a
fost obţinută în experienţele de lungă durată care au fost fondate începând cu anii 50 ai secolului
trecut. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX în Moldova au fost efectuate cercetări
pedologice de marele pedolog V.V. Dokuceaev care a fixat conţinutul humusului pe cernoziom
levigat în Nordul Moldovei (Krupenikov, 1996). Determinarea repetată a humusului pe acelaşi loc
peste 60 ani a permis stabilirea cu mare precizie a ritmurilor de dehumificare a solurilor agricole în
rezultatul exploatării lor. Cernoziomul levigat pe parcursul a 60 ani a pierdut 37 % din humusul
acumulat cu ritmuri medii anuale de 510 kg/ha (Solurile Moldovei, 1989).
În experienţele de lungă durată ale Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a
Solurilor „Nicolae Dimo” cu o vechime de 35-45 ani amplasate în principalele zone pedoclimatice
ale ţării pe subtipurile de cernoziomuri care domină în învelişul de soluri a fost stabilit că ritmurile
anuale de pierdere a humusului din sol variază slab în funcţie de zonă şi subtip, alcătuind o valoare
egală cu 0,017 %, sau 325 kg C/ha/an (Buletin de monitoring ecopedologic, 2000).
Ritmuri apropiate de dehumificare a cernoziomului carbonatat au fost stabilite în cele mai
vechi experienţe de lungă durată din ţară organizate de Universitatea Agrară de Stat în comuna
Chetrosu, raionul Anenii Noi cu 65 ani în urmă (Zagorcea, 1990).
Mărimi cuprinse între 300 şi 330 kg C/ha/an privind decarbonizarea solurilor aflate în
circuitul agricol au fost stabilite şi de alţi cercetători din ţară ( Andrieş, 1999).
Pierderi de humus cu valori similare celor fixate în experienţele de lungă durată din
Republica Moldova au fost evaluate şi în Ucraina, în condiţii pedoclimatice asemănătoare cu
practici agricole similare (Cesneac, 1980).
Datele experimentale multianuale privind schimbările conţinutului carbonului în solurile
arabile ale Moldovei obţinute de mai mulţi cercetători demonstrează epuizarea lui cu ritmuri
cuprinse între 300-330 kgC/ha/an, cantităţi echivalente cu 500-550 kg de humus.
Variaţia destul de strânsă a acestui indice important probabil poate fi explicată prin aplicarea
aceloraşi tehnologii agricole pe întreaga suprafaţa arabilă caracterizate cu deficit de materie
organică vegetală necesară regenerării humusului din sol.
Efectele dezechilibrului permanent dintre fluxurile de carbon din solurile agricole sunt
prezentate în tabelul 8.1.

416
 Tabelul 8.1
Modificarea conţinutului de humus şi elemente nutritive în solurile Moldovei

Anul Humus Rezerva în stratul de Rezerva în stratul de 0-30 cm de

(%) 0-30 cm (t/ha) elemente mobile (kg/ha)
humus azot total azot fosfor potasiu
mineral mobil schimbabil
1897 5-6 200 10 135 - -
1950 4-5 150 8 115 210 980
1965 3,5-4,0 130 6 105 190 982
1990 3,0-3,5 110 5 85 470 1095
2025 2,5-3,0 90 4 70 130 980
prognoză

Sursă: Programul Naţional complex de sporire a fertilităţii solului

Evoluţia bilanţului humusului în solurile arabile a fost urmărită pe parcursul anilor 1970-
2005 în cadrul laboratorului Îngrăşăminte organice şi fertilitatea solului a Institutului de Pedologie,
Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo” cu aplicarea îndrumărilor metodice perfecţionate
(Banaru, 2002).
Rezultatele obţinute prin calcule de bilanţ în multe cazuri se caracterizează cu un grad sporit
de incertitudine faţă de datele bazate pe determinări directe a schimbărilor produse în conţinutul
humusului din sol. Din acest motiv datele primite cu aplicarea metodelor bazate pe calcule de bilanţ
trebuie comparate şi verificate reciproc cu observaţiile care reies din aprecieri directe a schimbărilor
produse în stocurile de carbon din sol (Banaru, 2001). Având în vedere faptul că metodele existente
au atât avantaje cât şi părţi mai slabe, o informaţie satisfăcătoare din punct de vedere al preciziei
poate fi obţinută prin utilizarea mai multor metode şi efectuarea unei analize corespunzătoare a
datelor privind schimbările în fondul humic al solurilor.
Bilanţul humusului calculat pentru perioada anilor 1971-2005 a fost permanent negativ, însă
pierderile înregistrate au avut valori diferite în funcţie de cantităţile de carbon returnate în sol cu
îngrăşămintele organice şi resturile vegetale (tab. 8.2).
Tabelul 8.2
Evoluţia bilanţului humusului în solurile arabile în perioada anilor 1971-2005
Anii Îngrăşăminte Bilanţul humusului (t/ha)
organice aplicate Fără pierderi Cu pierderi
(t/ha) erozionale erozionale
1971-1975 2,9 -0,5 -0,9
1976-1980 3,9 -0,4 -0,8
1981-1985 6,0 -0,1 -0,5
1986-1990 5,6 -0,1 -0,5
1991-1995 2,6 -0,4 -0,8
1996-2000 0,1 -0,7 -1,1
2001-2005 0,08 -0,6 -1,0
1971-2005 3,0 -0,4 -0,8

417
 Mai favorabili din acest punct de vedere au fost anii 1980-1990 în care în solurile arabile s-
au încorporat 5,6-6,0 t/ha îngrăşăminte organice care au compensat partea mare a pierderilor prin
mineralizare a carbonului. Tot în această perioadă de timp returnarea carbonului în sol cu
reziduurile vegetale a fost mai deplină datorită asolamentelor practicate. În următorii 5 ani (1991-
1995) s-au aplicat de 2 ori mai puţine îngrăşăminte organice, iar deficitul bilanţului humusului a
crescut până la 400 kg/ha pe an. Începând cu anul 1966 şi până în prezent această sursă importantă
de refacere a materiei organice din sol practic nu s-a folosit în acest scop, fapt ce a contribuit la
sporirea deficitului bilanţului humusului până la 600-700 kg/ha.
În perioada anilor 1997-2005 şi până în prezent (2008) resturile vegetale ale culturilor
agricole reprezintă unica sursă de refacere a humusului mineralizat din sol. Conform datelor aduse
în tabelul 8.3 humusul format în sol din reziduurile vegetale compensează numai 45-50 % din
cantităţile pierdute prin descompunerea biochimică. Pierderile anuale necompensate de humus din
solurile arabile în perioada de timp menţionată au variat în limitele 540-830 kg/ha.
Tabelul 8.3
Bilanţul humusului în solurile arabile în perioada anilor 1990-2005 în funcţie de factorii de
acumulare şi descompunere
Anul Humusul stocat în sol (mii tone) Humusul Bilanţul humusului Necesarul în
reziduuri îngrăşăminte total mineralizat mii tone t/ha îngrăşăminte
vegetale organice (mii tone) organice
(mii tone)
1990 1203 417 1620 1707 -87 -0,06 870
1991 1126 371 1497 1669 -172 0,10 1720
1992 856 228 1084 1180 -96 -0,07 960
1993 1106 133 1239 2085 -846 -0,6 8460
1994 607 60 667 1195 -528 -0,43 5280
1995 825 64 889 1638 -749 -0,60 7490
1996 608 34 637 1361 -724 -0,57 7240
1997 953 - 953 2042 -1089 -0,83 10060
1998 684 - 684 1453 -769 -0,62 7690
1999 888 - 888 1894 -1006 -0,78 10060
2000 659 1 660 1459 -779 -0,53 7990
2001 848 4 852 1691 -840 -0,55 8400
2002 838 - 838 1783 -945 -0,61 9450
2003 583 - 583 1381 -798 -0,54 7980
2004 914 2 916 1986 -1070 -0,60 10700
2005 948 - 948 2148 -1200 -0,70 12000
2000- - 750 1741 -942 -0,60 -
2005
1990- - 935 1667 -732 -0,50 -
2005

Schimbările nefavorabile în această perioadă de timp nu s-au limitat doar la excluderea

îngrăşămintelor organice din circuitul agricol. Conform informaţiei prezentate în tabelul 8.4
modificări esenţiale au avut loc şi în structura şi rotaţia culturilor agricole. Cota marilor

418
„consumatori” de humus cum sunt culturile prăşitoare a crescut în anul 2004 aproape de 2 ori faţă
de anul 1990, pe când suprafeţele însămânţate cu ierburi perene s-au redus de la 194 mii hectare
până la mărimi neînsemnate (tab. 8.4).
Cele mai mari pierderi de humus au fost înregistrate la cultura porumbului pentru boabe care
în perioada anilor 1990-2005 au alcătuit 333 mii tone în medie pe an. Al doilea mare consumator de
humus este floarea-soarelui care în prezent ocupă suprafeţe ce depăşesc de 4-5 ori normele
admisibile pentru o agricultură durabilă. Pierderile medii anuale de humus la porumb pentru boabe,
floarea-soarelui şi sfecla de zahăr raportate la o unitate de suprafaţă ating valori cuprinse între 0,81-
1,26 t/ha (tab. 8.4a).
Tabelul 8.4a
Bilanţul humusului în solurile arabile la nivel de cultură agricolă (date medii 1990-2005)

Cultura agricolă Humusul Humusul Bilanţul humusului

stocat mineralizat mii tone t/ha
(mii tone) (mii tone)
Grâu de toamnă 257 363 -106 -0,36
Orz de toamnă 53 69 -16 -0,46
Orz de primăvară 26 48 -22 -0,56
Ovăz 2 32 -22 -0,36
Porumb boabe 279 612 -333 -0,81
Floarea soarelui 72 236 -164 -0,85
Sfecla de zahăr 33 122 -89 -1,26
Tutun 15 14 1 0,1
Culturi legumicole 12 26 -14 -0,62
Mazăre 16 18 -2 -0,1
Fasole 6 8 -2 -0,20
Soia 5 7 -2 -0,52
Porumb siloz, masă verde 34 120 -0,86 -0,65
Ierburi perene 37 30 7 0,1
Media -0,50

Caracterizând bilanţul humusului pentru întreaga suprafaţă arabilă în perioada anilor 1990-
2005 menţionăm dominarea deficitului permanent cu valori medii anuale de 500 kg/ha, cu tendinţe
clare de intensificare până la 600 kg/ha în ultimii 5-6 ani (tab. 8.3).
Aici este important de menţionat şi faptul că datele obţinute prin metoda aplicată la evaluarea
schimbărilor produse în rezervele de humus din solurile arabile corelează destul de strâns cu
informaţia din experienţele de lungă durată. Ritmurile medii anuale de dehumificare a solurilor
arabile determinate prin ambele metode se încadrează în limitele 500-550 kg/ha.
Păstrarea acestor tendinţe pe viitor va conduce neapărat la diminuarea materiei organice din
sol până la valori critice cu consecinţele corespunzătoare economice, ecologice şi sociale.

419
 Tabelul 8.4
Dinamica suprafeţelor culturilor agricole grupate după gradul influenţei asupra bilanţului humusului din sol
şi capacitatea de protecţie antierozională a plantelor, mii ha

Bilanţul Capacitatea
humu- solului de
sului, protecţie
Cultura 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
1990-2005 antierozi-
(t\ha) onală
(%)
Cerealiere 409 438 408 489 427 457 423 464 405 395 482 535 558 285 436 -0,44 70-90
păioase
Prăşitoare
(porumb,boabe,
473 516 473 571 492 531 609 668 647 657 743 743 757 948 890 -0,97 20-50
floarea soarelui,
sfecla de zahar
Ierburi perene 194 171 130 34 20 15 8 6 6 5 36 32 35 37 - -0,10 90-95

420
 Situaţia creată poate fi schimbată prin trecerea treptată la agricultura durabilă la temelia
căreia este pusă conservarea şi sporirea fertilităţii solurilor.
Practicile agricole care asigură conservarea şi sporirea carbonului în sol sunt bine
argumentate ştiinţific şi cunoscute pe plan mondial şi naţional. Trecerea de la agricultura actuală
bazată pe exploatarea unilaterală a fertilităţii solurilor la agricultura durabilă trebuie să devină o
prioritate a politicilor de toate nivelele în domeniul agriculturii.

Concluzii
1. Prin cercetări cu aplicarea diferitor metode s-a stabilit că solurile arabile în perioada anilor 1971-
2005 au pierdut o mare parte din humusul acumulat cu ritmuri medii anuale de 500 kg/ha, care s-au
intensificat în ultimii ani până la 600 kg/ha.
2. Măsurile care se impun pentru schimbarea radicală a situaţiei create constau în înlocuirea
practicilor agricole actuale cu practici corespunzătoare agriculturii durabile.

3. Datele privind evoluţia bilanţului humusului în soluri obţinute prin metoda de bilanţ aplicată
asigură o precizie satisfăcătoare, lucru stabilit prin compararea lor cu informaţia din experienţele de
lungă durată.
8.2. Postacţiunea îngrăşămintelor organice asupra calităţii
cernoziomurilor levigate
(Banaru A., Plămădeală V.)

Scopul observaţiilor de monitoring constă în stabilirea evoluţiei stării de calitate a

cernoziomului levigat cu profil întreg exploatat în agricultură în funcţie de saturarea asolamentelor
de câmp cu îngrăşăminte organice locale.
Pentru realizarea scopului urmărit au fost evidenţiate următoarele sarcini:
 Stabilirea schimbărilor în conţinutul de humus în cernoziomul levigat sub influenţa diferitor
doze de gunoi de grajd incorporate în sol în anul 1986.
 Determinarea postacţiunii îngrăşămintelor locale asupra indicilor fizici de bază ai
cernoziomului levigat.
 Aprecierea evoluţiei conţinutului formelor mobile de substanţe necesare nutriţiei plantelor în
funcţie de normele îngrăşămintelor organice aplicate.
 Elaborarea prognozei privind evoluţia fertilităţii cernoziomului levigat în funcţie de
fertilizarea organică a solului.
Cercetările s-au efectuat pe variantele principale ale experienţei de lungă durată cu îngrăşăminte
organice fondată în anul 1986 pe câmpul experimental al Institutului de Pedologie, Agrochimie şi
Protecţie a Solului din comuna Ivancea, raionul Orhei. Îngrăşămintele organic în doze 40, 80, 160

421
t/ha au fost introduse o singură dată în acelaşi an. În prezent se studiază postacţiunea aplicării
îngrăşămintelor asupra stării de calitate a cernoziomului levigat după o perioadă de 20 ani de la
aplicarea acestora.
Poligonul de monitoring nr.35 (variantele experienţei de lungă durată a laboratorului
Îngrăşăminte Organice şi Fertilitate a Solului) este amplasat pe suprafaţa cvasiorizontală a terasei
înalte (din pliocen) a râului Moţa (fig.8.1). Altitudinea absolută cca 164 m, coordonatele:
longitudinea – 47018,209'; latitudinea – 28053,412'. Anul amplasării poligonului (începutul
observaţiilor) – 2005.
Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide, iar cele subiacente - din depozite
aluviale pliocene.

Figura 8.1. Schema amplasării poligoanelor de monitoring pedologic şi agrochimic pe câmpul

experimental al Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului din comuna
Ivancea, raionul Orhei. *36 – numărul şi locul amplasării poligonului de monitoring.

Condiţiile climatice corespund zonei de Centru călduroase semiumede cu o perioadă de

vegetaţie activă de 177-182 zile, şi de 174-189 zile fără îngheţuri. Temperatura solului depăşeşte
nivelul +100C la 12-16 aprilie. Zona climatică de Centru este mai aridă faţă de cea de Nord şi se
caracterizează cu o durată mai mare de păstrare a învelişului de zăpadă pe suprafeţele ridicate.
Învelişul de sol este alcătuit de cernoziomurile levigate luto-argiloase utilizate în asolament
cerealier de câmp. Factorii antropici de degradare a solurilor – dehumificarea, destructurarea,
compactarea secundară ca rezultat al supraexploatării agricole în lipsa măsurilor de protecţie şi
regenerare a fertilităţii naturale.
Observaţiile de monitoring s-au efectuat pe următoarele variante ale experienţei:
1. Martor; 2. Gunoi de grajd 40 t/ha; 3. Gunoi de grajd 80 t/ha; 4. Gunoi de grajd 160 t/ha.
Lungimea parcelei experimentale – 20 m, lăţimea 8 m. De pe toate variantele au fost
recoltate probe de sol din straturile 0-10, 10-30 cm în 5 repetări şi determinată densitatea aparentă.
422
Profilul principal de sol cu adâncimea 200 cm a fost amplasat pe varianta martor. Din profil au fost
recoltate probe pe orizonturi genetice pe întreaga adâncime a acestuia .
Cernoziomul levigat cercetat se caracterizează cu profil de tipul: Ahp1 – Ahp2 – Ah –
Bhw1- Bhw2-BCk1- BCk2- Ck.
Ahp1 (0-25 cm) –stratul recent arabil de culoare gri închisă aproape neagră, luto-argilos,
glomerular, poros, multe resturi organice, trecere clară.
Ahp2 (25-37 cm) – stratul postarabil, culoare gri închisă, luto-argilos, structura prismatică –
nuciformă, foarte compactat, fisurat cu fisuri fine şi mici.
Ah (37-51 cm) – partea inferioară a orizontului de acumulare a humusului nemodificată prin
arătură, culoare gri închisă cu nuanţe brune, luto-argilos, glomerular – grăunţos, poros, pori mici şi
fini, găuri de insecte, rădăcini, trecere treptată.
Bhw1(51-75 cm) - primul orizont de tranziţie, gri cu nuanţe brune, luto-argilos, glomerular,
compactat, pori fini şi mici, crotovine, rădăcini fine, trecere treptată.
Bhw2 (75-98 cm) al doilea orizont de tranziţie, brun închis, luto-argilos, structura
glomerulară, crotovină umplută cu sol negru, compactat, pori fini şi mici, trecere treptată.
BCk (98-140 cm) – roca parentală slab modificată de pedogeneză, brun gălbui cu vinişoare
albe de carbonaţi, argilo-lutos, compactat, nestructurat, carbonaţi în forma de pseudomicelii, trecere
treptată.
Ck (>140 cm) – roca parentală, galben cu vinişoare albe de carbonaţi, argilo-lutos,
nestructurat, poros, pori fini, compactare moderată.
Datele privind însuşirile cernoziomului levigat studiat sunt prezentate în tabelele 8.5 - 8.9.
Textura cernoziomului levigat. Conţinutul argilei fizice variază pe profil în limite destul
de strânse, cuprinse între 59,1 – 59,8%. Conţinutul de argilă fină se schimbă în funcţie de orizontul
genetic de la 33,6 până la 36,1%. Textura pe profilul cernoziomului levigat este foarte omogenă şi
se determină ca luto-argiloasă (tab. 8.7).
Alcătuirea structurală a cernoziomului levigat. Probele de sol pentru determinarea
structurii stratului arabil s-au recoltat toamna după efectuarea semănatului. Deci, a fost determinată
structura artificial formată şi densitatea aparentă a acestui strat după efectuarea lucrărilor minime
(discuirea şi cultivarea la adâncimea 10-12 cm) pentru pregătirea patului germinativ şi efectuarea
semănatului. Conform datelor obţinute structura artificial formată a stratului arabil al cernoziomului
levigat este bună la toate variantele cuprinse în cercetări (cernere uscată). Hidrostabilitatea
agregatelor structurale formate prin lucrarea solului este mare ce se explică prin conţinutul înalt de
argilă, humus şi de forme libere ale fierului care cimentează agregatele artificial formate (tab. 8.5).
Postacţiunea îngrăşămintelor organice asupra indicilor structurali ai cernoziomului levigat nu s-a
identificat, indiferent de dozele aplicate.

423
 Însuşirile fizice. Densitatea pe profil variază slab cu indici cuprinşi între 2,63-2,72 g/cm3 cu
valori minime în orizontul de la suprafaţă şi maxime în roca parentală. Determinarea densităţii
aparente a demonstrat o creştere considerabilă a valorilor ei în stratul 10-30 cm la toate variantele
incluse în monitoring (tab. 8. 6). Totuşi, la variantele cu doze mari de gunoi de grajd se observă o
tendinţă de compactare mai slabă a părţii inferioare (10-30 cm) a stratului arabil. La general,
cernoziomurile levigate cercetate se caracterizează cu însuşiri fizice satisfăcătoare pentru creşterea
şi dezvoltarea plantelor de cultură.
Indicii chimici ai cernoziomului levigat. Carbonaţii apar în orizontul genetic BCk1 (98-
125 cm) cu valori în creştere spre roca parentală de la 6,5 până la 10,6 %.
Aciditatea hidrolitică este prezentă în stratul 0-98 cm care include orizonturile genetice Ah
– Bhw2 cu valori de la 1,1 (Bhw2) până la 3,1 me/100g sol (Ah). Conţinutul humusului în stratul
de la suprafaţa solului alcătuieşte 3,5% şi scade treptat până la 0,74% în orizontul genetic BCk2.
Forme mobile de fosfor şi potasiu corespund solurilor cu asigurare scăzută şi respectiv relativ optim
(tab. 8.8, 8,9). Îngrăşămintele organice aplicate au influenţat slab conţinutul humusului şi potasiului
schimbabil în sol. O acţiune pozitivă mai pronunţată a fost stabilită privitor la Forme mobile de
fosfor. La general, după 20 ani de neaplicare a îngrăşămintelor organice în solul cercetat
postacţiunea acestora, indiferent de dozele aplicate, este slabă.
Concluzii

1. Cernoziomul levigat în rezultatul exploatării agricole este afectat de degradarea

humică şi mai ales de compactare, fenomen caracteristic pentru toate solurile arabile.
2. Aplicarea îngrăşămintelor organice în doze 40, 80, 160 t/ha nu a influenţat
semnificativ asupra indicilor fizici, chimici, fizico-chimici şi agrochimici ai solului.
3. La nivel de tendinţa clară pot fi menţionate schimbările pozitive în gradul de
compactare al solului în rezultatul fertilizării organice.
4. Influenţa slabă a gunoiului de grajd asupra indicilor fizici şi chimici ai cernoziomului
levigat este legată de nivelul scăzut al dozelor medii anuale indiferent de mărimea celor
aplicate iniţial.
5. Monitoringul calităţii solurilor cu fertilizare organică este important şi necesar,
datorită faptului că acesta este factorul principal pentru combaterea degradării solurilor
exploatate în agricultură, mai ales a degradării humice şi fizice.

424
 Tabelul 8.5
Alcătuirea structurală a stratului arabil (0-25 cm) a cernoziomului levigat (date statistice medii) în funcţie de dozele îngrăşămintelor organice
aplicate (numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Diametrul elementelor structurale (mm); conţinutul (% g/g) Calitatea Hidrostabili-

structurii tatea structurală
Varianta suma suma
>10 10-7 7-5 5-3 3-2 2-1 1-0,5 0,5- 0,25 <0,25 (cernere
10 - 0,25 >10 - <0,25 uscată)
Martor 22,5 7,84 7,84 13,4 11,3 21,6 3,35 5,93 6,26 71,2 28,7 bună mare
- 1,04 1,28 3,61 5,14 21,7 17,8 17,9 31,7 68,3 31,7
Gunoi, 21,7 7,61 7,75 12,6 10,6 23,9 3,50 6,25 6,0 72,3 27,7 bună mare
40 t - 0,8 1,04 3,17 4,12 23,1 16,4 20,2 31,2 68,8 31,2
Gunoi, 20,6 8,34 8,30 12,2 11,9 24,8 2,49 5,19 6,0 73,3 26,7 bună mare
80 t - 1,47 1,03 3,61 7,8 24,3 15,1 15,3 31,4 68,6 31,4

Gunoi, 23,4 8,22 7,65 13,2 12,1 22,3 2,7 4,98 5,38 71,2 28,8 bună mare
160 t - 0,97 1,58 3,89 5,04 23,7 15,6 17,5 31,2 68,8 31,2

425
 Tabelul 8.6

Valorile densităţii aparente în funcţie de dozele îngrăşămintelor organice aplicate (date statistice medii)

Adân- Densitatea aparentă, g/cm3 DL

Varianta cimea
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 media 0,5
(cm)
Martor 0-10 1,12 1,03 1,24 1,02 0,96 0,96 1,07 1,28 1,17 1,06 1,04 1,11 - - - 1,09 0,07
10-30 1,26 1,32 1,39 1,24 1,28 1,28 1,57 1,45 1,46 1,14 1,19 1,22 - - - 1,32 0,07
Gunoi de 0-10 0,99 0,96 1,03 0,98 0,90 0,98 0,99 1,04 0,99 1,03 1,00 0,93 1,11 1,17 0,99 1,01 0,06-
grajd, 40 t 10-30 1,24 1:39 1,25 1,34 1,42 1,36 1,23 1,34 1,23 1,42 1,18 1,41 1,17 1,21 1,26 1,30 0,07
Gunoi de 0-10 0,93 1,22 1,11 0,94 1,05 1,10 1,19 1,06 1,11 1,01 1,02 0,98 0,99 1,08 1,07 1,06 0,06
grajd 80 t 10-30 1,33 1,27 1,42 1,26 1,21 1,30 1,17 1,18 1,26 1,30 1,30 1,41 1,28 1,13 1,27 1,27 0,07
Gunoi de 0-10 1,13 1,19 1,15 1,27 1,10 1,46 1,11 1,06 1,05 1,12 1,27 1,14 0,90 1,12 1,13 1,13 0,06
grajd 160 t 10-30 1,28 1,37 1,24 1,17 1,39 1,38 1,12 1,12 1,17 1,16 1,29 1,25 1,20 1,31 1,35 1,26 0,06

426
 Tabelul 8.7
Însuşirile fizice ale cernoziomului levigat pe orizonturi genetice
Orizontul şi Grosimea Argilă fizică Argilă Higrosco- Densitatea Densitatea
adâncimea orizontului <0,01 mm <0,001 mm picitatea aparentă
(cm) (cm) % g/g g/cm³
Ahp1 0-25 25 59,1 33,6 5,3 2,63 1,09
Ahp2 25-37 12 59,2 34,8 5,3 2,64 1,32
Ah 37-51 14 59,1 33,9 5,0 2,65 -
Bhw1 51-75 24 59,2 35,9 5,0 2,68 -
Bhw2 75-98 23 59,4 36,1 5,0 2,69 -
BCk1 98-125 27 59,8 36,8 4,9 2,70 -
BCK2 125-140 15 59,8 35,1 4,7 2,70 -
Ck >140 - 59,4 35,2 4,4 2,72 -

Tabelul 8. 8.
Însuşirile chimice ale cernoziomului levigat pe orizonturi genetice, profilul 36

Orizontul Grosimea CaCO3 Humus Aciditatea Forme mobile

genetic orizontului hidrolitică (mg/100 g sol)
(cm) (me/100g sol) P205 K20
% g/g
Ahpl 0-25 0 3,50 2,19 1,46 28
Ahp2 25-37 0 3,21 3,06 1,04 26
Ahp3 37-51 0 2,97 2,10 0,96 26
Bhwl 51-75 0 2,36 1,58 0,54 22
Bhw2 75-98 0 1,38 1,14 0,43 19
BCkl 98-125 6,5 0,85 0,53 14
BCk2 125-140 8,7 0,74 0,43 22
Ck >140 10,6 0,74 0,53 18

427
 Tabelul 8.9
Indicii agrochimici ai cernoziomului levigat pentru stratul arabil în funcţie de
dozele îngrăşămintelor organice aplicate

Aciditatea Humus Forme mobile

Varianta Nr. probei hidrolitică (%) (mg/100 g sol)
(me/l00 g sol) P205 K20
Martor 1/1 2,45 3,45 2,01 35
1/2 2,45 3,53 1,76 33
1/3 2,63 3,55 2,01 33
1/4 3,02 3,39 2,01 32
1/5 2,69 3,55 0,09 36
media 2,65 3,49 1,98 34
Gunoi, 160 t 2/1 2,98 3,60 2,36 33
2/2 2,41 3,66 2,48 38
2/3 2,8 3,60 2,01 36
2/4 2,54 3,53 2,43 36
2/5 2,50 3,53 1,93 32
media 2,65 3,58 2,24 35
Gunoi, 80 t 3/1 2,54 3,55 2,11 33
3/2 2,63 3,50 1,76 35
3/3 3,11 3,53 1,87 31
3/4 2,50 3,66 1,76 32
3/5 2,63 3,53 . 1,92 33
media 2,68 3,55 1,88 33
Gunoi, 40 t 4/1 2,63 3,36 1,58 33
4/2 2,76 3,45 1,87 32
4/3 2,89 3,50 1,79 32
4/4 2,80 3,29 1,50 31
4/5 2,80 3,45 1,83 33
media 2,78 3,41 1,71 32

428
 8.3. Impactul îngrăşămintelor organice asupra calităţii
cernoziomurilor obişnuite erodate
(Siuris A.)

Poligonul de monitoring nr.33 a fost amplasat pe variantele experienţei de lungă durată

fondată în anul 1996 pe câmpul experimental al Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a
Solului din comuna Ursoaia, raionul Cahul (fig. 8.2). Pentru observaţii de monitoring au fost
folosite următoarele variante ale experienţei:
1. Martor nefertilizat (micropoligonul 33);
2. Gunoi de grajd, 50 t/ha o dată la 2 ani (micropoligonul 33a);
3. Gunoi de grajd, 100 t/ha o dată la 4 ani (micropoligonul 33b).
Pe parcurs de 12 ani (anii1996-2007) în solurile micropoligoanelor 33a şi 33b s-au introdus
câte 300 t/ha de gunoi de grajd. Sola pe care a fost fondată experienţa reprezintă o pantă nord-estică
cu înclinaţia 5-70 (fig. 8.4). Învelişul de sol al pantei este prezentat de cernoziomuri obişnuite
puternic erodate (fig. 8.5-8.7). Rocile de suprafaţă sunt alcătuite din depozite loessoide cuaternare.
Parcelele (variantele experienţei) reprezintă dreptunghiuri amplasate din deal în vale cu
lungimea 40 m şi lăţimea 6 m (fig. 8.3). Pentru cercetările de monitoring în centru fiecărei parcele
(variante) a fost amplasat un profil de sol cu adâncimea 120 cm, iar pe linia centrală, peste fiecare
5 m de la profilul principal – 4 semiprofile (puncte de observaţii) la adâncimea stratului arabil (22-
23 cm). Din toate profilele si semiprofilele de sol s-au recoltat probe pentru analize de laborator. În
centrul fiecărui orizont genetic al profilelor, până la adâncimea de 50 cm, s-a determinat densitatea
aparentă.
Teritoriul comunei Lebedenco este situat în zona agroclimatică de Sud a Republicii Moldova
cu climă călduroasă şi umiditate insuficientă.
Pe terenul experimental este amplasat un asolament de câmp desfăşurat în timp cu o
următoarea rotaţie a culturilor. În anul 1997 s-a cultivat orzul de toamnă, apoi a urmat respectiv
porumbul pentru boabe, borceagul (mazăre + ovăz), grâu de toamnă, porumb pentru boabe, orz de
toamnă, porumb pentru boabe, floarea-soarelui, grâu de toamnă, lucernă (3 ani). Lucrările
agrotehnice se efectuează în conformitate cu recomandările cărţilor tehnologice de cultivare a
plantelor de cultură pentru zona de Sud a Republicii Moldova. La moment terenul este ocupat cu
lucernă.
Factorii naturali de degradare a solurilor sunt regimul climatic contrast, ploile torenţiale,
înclinaţia mare a pantei. Factorii antropici de degradare a solurilor sunt eroziunea puternică în
suprafaţă prin apă, dehumificarea, destructurarea şi compactarea secundară a stratului arabil şi
postarabil a solurilor ca rezultat al exploatării agricole neraţionale.

429
 Figura 8.2. Schema amplasării poligonului nr. 33 pe teritoriul comunei Lebedenco,
raionul Cahul

40 m

6m
33.1● 33.2 ● ← 5m→33▲←5m→33.3● 33.4●

Figura 8.3. Amplasarea profilului şi semiprofilelor de sol în cadrul parcelelor experienţei

Scopul observaţiilor de monitoring - urmărirea în dinamică a modificării stării de calitate a

cernoziomurilor obişnuite erodate sub influenţa aplicării diferitelor doze de îngrăşăminte organice.
Pentru realizarea scopului preconizat au fost stabilite următoarele obiective:
 Studierea schimbărilor conţinutului de humus şi elementelor biofile.
 Determinarea influenţei îngrăşămintelor organice asupra indicilor fizici de bază ai
cernoziomului obişnuit erodat.
 Estimarea influenţei îngrăşămintelor organice asupra indicilor chimici ai cernoziomului
obişnuit erodat.
 Elaborarea măsurilor ce se impun pentru regenerarea fertilităţii solurilor erodate.

430
 Figura 8.4. Sola ocupată sub lucernă pe care este amplasată experienţa de lungă durată cu
diferite doze de îngrăşăminte organice introduse pentru restabilirea solurilor puternic (foarte
puternic) erodate

Figura 8.5. Profilul 33. Figura 8.6 Profilul 33a. Figura 8.7. Profilul 33b.
Cernoziom foarte puternic Cernoziom foarte puternic Cernoziom puternic erodat,
erodat, varianta martor erodat, varianta 50 t/ha gunoi varianta 100 t/ha gunoi de
de grajd o dată la 2ani grajd o dată la 4ani

Cernoziomul obişnuit foarte puternic erodat se caracterizează cu profil de tipul: Bhkp1 –

Bhkp2-BCk1-BCk2-Ck. Carbonaţii sunt prezenţi începând cu stratul arabil. Toate 3 profile
amplasate pe diferite variante ale experienţei sunt analogice din punct de a succesiunilor
orizonturilor genetice (fig. 8.5-8.7). O oarecare excepţie este doar la profilul amplasat pe varianta
100t/ha gunoi de grajd la 4ani la care după conţinutul de humus se observă o transformare până ce
slabă a fostului orizont BCk1 în orizontul Bhk2. În continuare prezentăm descrierea morfologică a
profilului de sol amplasat pe varianta martor.
431
 Bhkp1 (0-23 cm) - stratul recent arabil, suriu cu nuanţă brună, luto-argilos, glomerular 0-10
cm şi bulgăros 10-23 cm, poros, pori diferiţi, slab fisurat, multe resturi organice, acumulări de
material galben din stratul subiacent înglobat în acest strat în rezultatul aratului la adâncime mare
(0-35cm) efectuat în anii de până la reforma funciară, rădăcini ale lucernei, trecere în stratul
următor treptată.
Bhkp2 (23-30 cm) - stratul postarabil, suriu cu nuanţă brună, luto-argilos, glomerular –
bulgăros, poros, pori mijlocii, găuri de insecte, multe rădăcini, trecere clară.
BCk1 (30-50 cm) - roca parentală slab modificată de procesul de pedogeneză, galben-suriu,
luto-argilos, se fărâmă comparativ uşor în agregate de diferită mărime, poros, pori fini şi mici,
pseudomicelii, rar pete mici de bieloglască, o crotovină, rădăcini de lucernă, trecere treptată.
BCk2 (50-80 cm) - roca parentală foarte slab modificată de procesul de pedogeneză, galben
cu nuanţă slabă brună, luto-argilos, structură monolită, se fărâmă uşor, acumulare maximală a
carbonaţilor sub formă de bieloglască, trecere treptată.
Ck (80-120 cm) – roca parentală. Depozite loessoide de culoare galbenă, luto-argilos,
nestructurat, foarte poros, pori fini, se fărâmă uşor, o acumulare mai mică de carbonaţi decât în
orizontul precedent.
Profilele de sol cercetate pe micropoligoane, în linii generale, se caracterizează cu caractere
morfologice analogice. Abatere apare doar la profilul 33b, la care sub stratul arabil se evidenţiază
orizontul Bhk2 cu conţinutul de humus 1,19%.
Datele privind însuşirile cernoziomurile obişnuite erodate de pe poligonul nr.33 sunt
prezentate în tabelele 8.10-8.14.
Textura. Solul câmpului experimental (poligonului de monitoring nr. 33) se caracterizează
cu textură luto-argiloasă prăfoasă omogenă atât pe profil, cât şi în spaţiu (tab. 8.10). Textura luto-
argiloasă prăfoasă poate fi apreciată ca foarte favorabilă, aşa cum asigură condiţii naturale pentru
creşterea plantelor de cultură din toate punctele de vedere. Solurile luto-argiloase în alcătuirea
granulometrică a cărora domină fracţia de praf grosier, la umiditatea corespunzătoare maturităţii
fizice, se lucrează comparativ uşor si se fărâmă în agregate structurale agronomic valoroase. Ca
factor negativ al texturii luto-argiloase prăfoase poate fi considerată hidrostabilitatea mică a
agregatelor structurale formate prin lucrarea solului, rezistenţa slabă la compactarea secundară şi
pericolul erozional mare.
Tabelul 8.10
Alcătuirea granulometrică a cernoziomurilor obişnuite erodate arabile de pe poligonul de
monitoring nr. 33, datele pentru profilele de sol 33, 33a şi 33b din centrul micropoligoanelor

Orizontul şi Dimensiunea fracţiunii granulometrie (mm); conţinutul (%)

adâncimea 1.0- 0.25- 0.05- 0.01- 0.005-
(cm) 0.25 0.05 0.01 0.005 0.001 <0.001 <0.01
Profilul 33.Cernoziom obişnuit foarte puternic erodat, luto-argilos (martor)
432
Bhkp1 0- 2 - 11,3 43,1 6,2 13,5 25,9 45,6
Bhkp2 22-30 - 12,2 40,9 6,3 14,5 26,1 46,9
BCk1 30-48 - 10,4 42,6 7,0 14,9 25,1 47,0
BCk2 48-80 - 11,6 43,3 5,5 13,6 26,2 45,3
Ck 80-100 - 12,0 43,0 6,6 13,2 25,2 45,0
Ck 100-120 - 11,6 43,3 6,7 13,0 25,4 45,1
Profilul 33a. Cernoziom obişnuit foarte puternic erodat, luto-argilos
(gunoi de grajd, 50t/ha la 2 ani)
Bhkp1 0 - 23 - 11,4 43,3 6,9 11,8 26,6 45,3
Bhkp2 23 - 30 - 12,7 40,3 6,8 13,5 26,7 47,0
BCk1 30 - 50 - 10,4 42,7 5,3 16,5 25,1 46,9
BCk2 50 - 75 - 10,4 43,2 6,5 15,0 26,5 46,5
BCk2 75 - 100 - 10,8 43,3 6,9 12,8 26,2 45,9
C 100 - 120 - 10,4 43,2 7,0 13,4 26,0 46,4
Profilul 33b. Cernoziom obişnuit puternic erodat, luto-argilos
(gunoi de grajd, 100t/ha la 4 ani)
Bhkp1 0-23 - 13,1 41,1 7,2 12,8 25,8 45,8
Bhkp2 23-30 - 15,2 38,1 7,1 14,0 25,6 46,7
Bhk2 30-50 - 13,7 39,0 7,0 14,1 26,2 47,3
BCk2 50-80 - 12,8 40,5 7,3 14,1 25,4 46,7
BCk2 80-100 - 12,3 40,9 6,7 15,0 25,1 46,8
Ck 100-120 - 11,4 43,3 6,7 13,9 24,7 45,3

Alcătuirea structurală. Conform datelor cernerii uscate (tab.8.11) solurile

micropoligoanelor (variantelor experienţei) se caracterizează cu structură artificială de calitate bună
pentru adâncimea 0-10 cm periodic afânată prin grăpare şi mijlocie pentru partea inferioară a
stratului arabil. Hidrostabilitatea structurii artificiale a stratului arabil este mică pentru toate cazurile
cercetate – rezultat al texturii prăfoase şi conţinutului mic de humus în sol.
Tabelul 8.11
Date statistice medii (X±s) a alcătuirii structurale a cernoziomurilor
obişnuite erodate de pe poligonul de monitoring nr. 33
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Orizontul şi Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Higrosta-

adâncimea conţinutul (% g/g) structurii bilitatea
(cm) >10 < 0,25 Suma Suma (cernere structurii
10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Micropoligonul 33 – varianta nefertilizată
Ahp1 28,8±8,0 10,7±5,6 60,4±4,8 39,6±6,0 bună mică
0-10 - 66,9±3,6 33,1±3,6 66,9±3,6

Ahp1 49,5±4,4 3,6±0,9 47,0±5,3 53,0±5,3 mijlocie mică

10-22 - 72,5±3,3 27,5±3,3 72,5±3,3

Micropoligonul 33a – varianta 50 t/ha gunoi de grajd la 2 ani

433
 Ahp1 22,9±9,4 14,8±4,1 62,3±7,9 37,7±7,9 bună mică
0-10 - 71,6±2,9 28,4±2,9 71,6±2,9

Ahp1 34,5±7,1 8,2±1,6 57,3±5,6 42,7±5,6 mijlocie mică

10-23 - 71,5±5,0 28,5±5,0 71,5±5,0

Micropoligonul 33b – varianta 100 t/ha gunoi de grajd la 4 ani

Ahp1 25,5±11,2 9,6±1,5 62,9±9,5 37,1±9,4 bună mică
0-10 - 71,0±3,3 29,0±3,3 71,0±3,3

Ahp1 37,9±10,4 7,1±3,7 55,6±9,0 29±3,3 mijlocie mică

10-23 - 70,4±5,5 29,6±5,5 70,4±5,5

Impactul îngrăşămintelor organice introduse (300t/ha) asupra calităţii structurii stratului

arabil al solurilor cercetate este mic. Se observă doar o tendinţă de îmbunătăţire a structurii solurilor
pe micropoligoanele variantelor fertilizate.
Însuşirile fizice. Valorile higroscopicităţii ating 3-4% în stratul arabil al solurilor cercetate
şi se micşorează în adâncime (orizontul Ck) până la 2,0-2,3% (tab.8.12). Valorile coeficientului de
higroscopicitate analogic se micşorează cu adâncimea de la 5-6% în stratul arabil până la 4-5% în
orizonturile subiacente. Valorile nu prea mari ale coeficientului de higroscopicitate confirmă că
rezervele de apă neaccesibile pentru plante în solurile cercetate sunt comparativ mici, ce poate fi
apreciat ca factor pozitiv.
Densitatea părţii solide a solurilor micropoligoanelor variază în limitele de la 2,58-2,61 în
stratul arabil până la 2,70-2,71 în orizontul BCk şi Ck.

Tabelul 8.12
Indicii fizici pentru cernoziomurile obişnuite erodate de pe poligonul de monitoring nr. 33,
date pentru profilele de sol 33, 33a şi 33b din centrul micropoligoanelor

Orizontul şi Argilă Argilă Apa Coefici- Densi- Densitatea Porozi-

adâncimea <0,001 mm fizică higroscopică entul de tatea, aparentă, tatea
(cm) <0,01 higrosco- g/cm³ totală
mm picitate (% v/v)
% g/g g/cm³
Profilul 33. Cernoziom obişnuit foarte puternic erodat, luto-argilos (martor)
Bhkp1 0-10 25,8 45,0 3,7 5,9 2,58 1,21 53,1
Bhkp1 10-22 25.9 45,9 3,1 5,8 2.60 1,29 50,4
Bhkp2 22-30 26,1 46,9 2,8 5,5 2,61 1,40 46,4
BCk1 30-48 25,1 47,0 2,5 5,1 2,65 1,34 49,4
BCk2 48-60 26,4 45,4 2,4 5,0 2,68 1,35 49,6
BCk2 60-80 25,9 45,0 2,4 4,8 2,70 1,35 50,0
C 80-100 25,2 45,0 2,3 4,7 2,70 1,35 50,0
C 100-120 25,4 45,1 2,2 4,5 2,71 1,32 51,3
Profilul 33a. Cernoziom obişnuit foarte puternic erodat, luto-argilos
434
 (gunoi de grajd, 50t/ha o dată la 2 ani)
Bhkp1 0-10 26,3 45,4 3,1 5,9 2,59 1,27 51,0
Bhkp1 10-23 26,8 45,1 3,1 5,8 2,59 1,33 48,6
Bhp2 23-30 26,7 47,0 3,0 5,8 2,61 1,39 46,7
BCk1 30-50 25,1 46,9 2,6 5,2 2,63 1,35 48,7
BCk2 50-60 26,4 46,6 2,5 4,9 2,63 - -
BCk2 60-80 26,5 46,3 2,3 4,7 2,64 - -
C 80-100 26,2 45,9 2,3 4,5 2,66 - -
C 100-120 27,0 46,4 2,3 4,5 2,68 - -
Profilul 33b. Cernoziom obişnuit puternic erodat, luto-argilos
(gunoi de grajd, 100t/ha o dată la 4 ani)
Bhkp1 0-10 25,8 45,7 2,9 5,9 2,59 1,23 52,5
Bhkp1 10-23 25,8 45,7 2,9 5,6 2,59 1,31 49,4
Bhkp2 23-30 25,6 46,7 2,8 5,4 2,62 1,39 46,9
Bhk2 30-50 26,2 47,3 2,5 5,0 2,64 1,37 48,1
BCk1 50-60 25,7 47,0 2,3 4,6 2,68 - -
BCk2 60-80 25,1 46,4 2,3 4,7 2,70 - -
BC k 80-100 25,1 46,8 2,3 4,7 2,71 - -
Ck 100-120 22,7 45,3 2,0 4,0 2,71 - -

Valorile densităţii aparente sunt optimale pentru stratul recent arabil (1,2-1,3 g/cm³) şi mai
puţin favorabile pentru stratul postarabil compactat (1,39-1,40 g/cm³). În adâncime pe profil
depozitele loessoide pe care s-a format solul cercetat sunt comparativ slab compacte şi valorile
densităţii aparente nu depăşesc 1,35 g/cm³. La general starea de calitate fizică a solurilor cercetate
este bună.
Indicii chimici şi fizico-chimici. Solul experienţei de lungă durată este carbonatic de la
suprafaţă şi se caracterizează cu reacţie slab alcalină, valorile pH-lui sunt egale cu 7,8-8,0 în stratul
arabil şi 8,1-8,3 în orizontul BCk şi Ck (tab. 8.13). Conţinutul carbonaţilor variază pe profilele
cercetate ale solurilor de la 5,8-7,0% în stratul arabil până la 15-17% în orizontul BCk şi Ck.
Carbonaţii fiind un factor negativ în ce priveşte procesele fiziologice în plate sunt totodată un factor
stabilizator al însuşirilor fizice ale solurilor.
Tabelul 8.13
Indicii chimici şi fizico-chimici ai cernoziomurilor obişnuite erodate de pe poligonul de
monitoring nr.33, date pentru profilele de sol 33, 33a şi 33b din centrul micropoligoanelor
Orizontul şi pH CaCO3 Humus N, C:N Forme mobile Cationii schimbabili
adâncimea total (mg/100 g sol) (me/100g sol)
(cm) %, g/g P2O5 K2O Ca ++
Mg++ Suma
Profilul 33. Cernoziom obişnuit foarte puternic erodat, luto-argilos (martor)
Bhkp1 0-10 7,8 5,8 2,40 0,134 10,4 1,57 16 25,8 3,1 28,9
Bhkp1 10-22 7,9 6,2 2,18 0,121 10,4 1,30 16 25,4 3,1 28,5
Bhkp2 22-30 8,0 7,9 1,38 0,076 10,5 0,99 14 24,8 3,3 28,1
BCk1 30-48 8,1 10,2 0,96 0,057 9,9 0,47 13 24,0 3,4 27,4
BCk2 48-60 8,1 16,3 0,69 - - - - 23,5 3,6 27,1
BCk2 60-80 8,1 16,8 0,64 - - - - 22,3 3,6 25,9

435
 Ck 80-100 8,2 17,1 0,48 - - - - 20,3 3,0 23,3
Ck 100-120 8,2 16,3 0,53 - - - - 19,9 3,0 22,9
Profilul 33a. Cernoziom obişnuit foarte puternic erodat, luto-argilos
(gunoi de grajd, 50t/ha o dată la 2 ani)
Bhkp1 0-10 8,0 6,2 2,81 0,154 10,6 3,39 23 29,6 3,0 32,6
Bhkp1 10-23 8,0 7,0 2,55 0,140 10,6 2,83 20 27,3 3,0 30,3
Bhkp2 23-30 8,1 8,5 1,60 0,088 10,5 1,78 20 25,8 3,1 28,9
BCk1 30-48 8,1 8,9 1,01 0,056 10,5 0,81 15 23,4 3,1 26,5
BCk2 48-60 8,2 14,1 0,71 - - - - 24,6 3,2 27,8
BCk2 60-80 8,2 16,3 0,55 - - - - 25,1 3,2 28,3
Ck 80-100 8,3 17,4 0,49 - - - - 23,3 3,4 26,7
Ck 100-120 8,3 15,2 0,55 - - - - 20,4 3,4 23,8
Profilul 33a. Cernoziom obişnuit puternic erodat, luto-argilos
(gunoi de grajd, 50t/ha o dată la 2 ani)
Bhkp1 0-10 7,8 6,2 2,81 0,155 10,5 3,22 18 28,4 3,1 31,5
Bhkp1 10-23 7,9 6,8 2,57 0,143 10,4 2,72 17 26,1 3,1 29,2
Bhkp2 23-30 8,0 8,3 1,62 0,090 10,4 1,72 17 25,9 3,2 29,1
Bhk2 30-50 8,0 10,8 1,19 0,066 10,4 0,68 15 25,9 3,2 29,1
BCk1 50-60 8,1 15,2 0,97 - - - - 24,9 3,3 28,2
BCk2 60-80 8,1 16,3 0,71 - - - - 24,8 3,3 28,1
BC k2 80-100 8,2 16,4 0,68 - - - - 24,1 3,2 27,3
Ck 100-120 8,3 15,1 0,59 - - - - 23,3 3,4 26,7

Solurile erodate cercetate sunt submoderat humifere. Conţinutul humusului în stratul arabil
al acestora variază în limitele 2,2-2,4% la varianta martor şi 2,5-2,8% la variantele fertilizate. Ca
rezultat al aplicării a 300 t/ha de gunoi de grajd pe parcurs de 12 ani conţinutul humusului în
solurile variantelor fertilizate ale experienţei s-a majorat veridic cu cca 0,4% (tab. 8.14), ce este un
factor favorabil pentru majorarea fertilităţii acestor soluri. Aplicarea îngrăşămintelor organice în
doze mari a contribuit şi la majorarea în stratul arabil al solurilor erodate a conţinutului de fosfor
mobil de la 1,3-1,6 (tab. 8.14, varianta martor) până la 2,6-3,2 mg/100 g sol (variantele fertilizate).
Conţinutul de potasiu mobil analogic s-a majorat de la 16-17 mg/100 g sol până la 19-22 mg/100 g
sol.
Tabelul 8.14
Indicii agrochimici statistici medii (X±s) pentru cernoziomurile obişnuite erodate de pe
poligonul de monitoring nr.33
Orizontul şi CaCO3 Humus Forme mobile
pH
adâncimea (mg/100 g sol)
(H2O)
(cm) %, g/g P2O5 K2O
Micropoligonul 33 – varianta nefertilizată
Bhkp1 0-10 7,8±0,1 6,3±0,4 2,36±0,19 1,6±0,1 17±2
Bhkp1 10-22 7,9±0,1 7,0±0,6 2,16±0,14 1,3±0,1 16±2
Micropoligonul 33a – varianta 50 t/ha gunoi de grajd la 2 ani
Bhkp1 0-10 7,9±0,1 6,3±0,3 2,76±0,15 3,0±0,4 22±1
Bhkp1 10-23 8,0±0,1 6,9±0,4 2,50±0,14 2,6±0,2 20±1
Micropoligonul 33b – varianta 100 t/ha gunoi de grajd la 4 ani
Bhkp1 0-10 7,7±0.2 6,3±0,4 2,79±0,20 3,2±0,1 20±3
436
 Bhkp1 10-23 7,9±0.1 6,8±0,2 2,56±0,17 2,6±0,1 19±2

Suma cationilor schimbabili în stratul arabil al solurilor cercetate variază de la 28-29 me la

varianta martor până la 29-33 me la variantele fertilizate. În toate profilele de sol cercetate se
depistează micşorarea sumei cationilor schimbabili în orizontul BCk şi Ck până la 24-26 me.
În încheiere este necesar de accentuat că încorporarea în sol pe parcurs de 12 ani a 300 t/ha
de gunoi de grajd a condus la formarea unui bilanţ pozitiv al humusului în solurile puternic erodate
şi la majorarea în aceste soluri a conţinutului formelor mobile de fosfor şi potasiu. Ameliorarea
indicilor principali ai fertilităţii solurilor puternic erodate a contribuit la majorarea suficientă a
capacităţi lor de producţie.

9. Impactului apelor uzate asupra calităţii (poluării) solurilor

(alcătuitor responsabil Plămădeală V.)

9.1. Impactul apelor uzate de la câmpurile de filtrare ale combinatului de produse

alimentare din municipiul Bălţi asupra calităţii solului
(Plămădeală V., Banaru A.)

Cercetările privind impactul apelor uzate de la de la câmpurile de filtrare ale combinatului

de produse alimentare din municipiul Bălţi au fost iniţiate în anul 1995, iar cele de monitoring
pedologic – în anii 2005.
Poligonul – cheie nr. 38 pentru monitorizarea modificărilor în starea de calitate a solului
ca rezultat al acumulării şi păstrării apelor uzate în bazinele câmpurilor de filtrare de la combinatul
de produse alimentare din mun. Bălţi a fost amplasat pe teritoriul moşiei satului Elizaveta pe prima
terasă a râului Răut în lungul drumului cu destinaţie republicană Bălţi – Floreşti – Chişinău (fig.
9.2). Câmpurile de filtrare a apelor uzate se extind pe o suprafaţă totală de 64 ha. Suprafaţa
luciului de apă alcătuieşte 28,8 ha (fig. 9.1 şi 9.2).
În anul 2005 pe poligon au fost amplasate 2 profile de sol la adâncimea de 150-190 cm şi
2 sonde la adâncimea 100 şi 180 cm. Pentru ambele profile s-a efectuat descrierea morfologică,
recoltarea probelor de sol şi determinarea densităţii aparente pe orizonturi genetice. În laborator în
probele recolte de sol sau efectuat analizele necesare cu utilizarea metodelor existente conform
tabelul 3.1.
437
 Profilul 38 a fost amplasat în partea de nord a câmpurilor de filtrare la distanţa 150 m de
la digul acestora, pe teren postînţelenit, arătură de primăvară, primul an (fostul poligon militar).
Coordonatele profilului - latitudinea - 470 46,382', longitudinea – 270 58,587'. Altitudinea absolută
-105 m. Acest profil este situat în afară zonei de influenţă directă a apelor uzate.
Roca parentală şi subiacentă este alcătuită din depozite loessoide puternic alterate „în
situ”. Adâncimea profilului de sol – 190 cm. Adâncimea apelor freatice – 235 cm. Pe terenurile
învecinate care nu se găsesc sub influenţa apelor uzate de la câmpurile de filtrare adâncimea apelor
freatice este mai mare de 4 m.
Solul cercetat se caracterizează cu profil de tipul: Ahp - Ah – Abh – Bhk1 – Bhk2 –
BCk1 - BCk2 (fig. 9.3). Efervescenţa – începutul de la 75 cm. Neoformaţiuni de carbonaţi sub
formă de pseudomicelii – de la 97 cm şi vinişoare – de la 125 cm. Denumirea solului - Cernoziom
freatic umed humifer cu profil humifer foarte puternic profund semicarbonatic slab
soloneţizat argilo-lutos, postînţelenit arat primul an. În continuare prezentăm descrierea
orizonturilor genetice ale profilului 38.

Figura 9.1. Schema repartizării sondelor pentru observaţii asupra apelor freatice şi a
profilelor de sol (numeraţia locală) la câmpurile de filtrare a combinatului de produse
alimentare din
municipiul Bălţi
(anul 2003) . Profilele
38 şi 38a au fost
amplasate în anul
2005

438
Figura 9.2. Schema amplasării profilelor de sol pe poligonul de monitoring nr. 38 de la
câmpurile de filtrare a combinatului de produse alimentare din municipiul Bălţi
(anul 2005)
*38 – locul amplasării şi numărul profilului de sol

439
A
( -
s

Figura 9.3. Profilul 38. Cernoziom Figura9.4. Profilul 38a. Antrosol format
- freatic umed humifer cu profil humifer prin copertare (pe terenul decopertat la
c foarte puternic profund semicarbonatic construirea câmpurilor de filtrare)
slab soloneţizat argilo-lutos, desţelenit moderat humifer cu profil humifer
primul an. puternic profund slab carbonatic slab
- soloneţizat argilo-lutos, arabil
b

440
 BCk1 - galben cu nuanţă brună, argilo-lutos, nestructurat, pori fini şi mici, foarte
(125-150 cm)
rar rădăcini subţiri, carbonaţi sub formă de pseudomicelii, 3 crotovine,
trecerea treptată.
BCk2 - galben, argilo-lutos, nestructurat, carbonaţi sub formă de pseudomicelii şi
(150-190 cm)
vinişoare, posibili sulfaţi sub formă de vinişoare.
Profilul 38a s-a amplasat în partea de sud a câmpurilor de filtrare la distanţa 70 m de la
limita de sud a acestora, pe solul format prin aport de material pământos pe terenul decopertat în
procesul de construire a sistemului de câmpuri de filtrare. La formarea solului s-a folosit materialul
pământos humifer decopertat în procesul de construire a bazinelor pentru colectarea apelor uzate.
Partea inferioară 50-90 cm a solului artificial a fost construită din materialul pământos al straturilor
arabile ale solurilor agricole cu structură deteriorată, iar partea superioară 0-50 cm s-a format din
materialul pământos humifer al orizonturilor humifere situate mai adânc de stratul arabil al solului
(Ah + Bh + Bh2). Roca subiacentă este alcătuită din depozite loessoide de culoare galbenă (fig.9.4).
Adâncimea profilului modificat de sol – 150 cm. Adâncimea apelor freatice – 233 cm. Pe terenurile
învecinate care nu se găsesc sub influenţa apelor uzate de la câmpurile de filtrare adâncimea apelor
freatice este mai mare de 400 cm.
Solul cercetat se caracterizează cu profil de tipul: Ihkp - Ihk –– BCk1 – BCk2 (fig. 9.4).
Efervescenţa cu HCl de la suprafaţă. Neoformaţiuni de carbonaţi sub formă de pseudomicelii şi
vinişoare – de la 90 cm. Denumirea solului - Antrosol format prin copertare moderat humifer
cu profil humifer foarte puternic profund slab carbonatic slab soloneţizat argilo-lutos, arabil.
În continuare prezentăm descrierea orizonturilor genetice ale profilului cercetat.
Ihkp (0-30 cm) – stratul arabil format din material pământos humifer, cenuşiu închis cu
nuanţă brună, argilo-lutos, glomerular–bulgăros, foarte poros, pori diferiţi, efervescenţa de la
suprafaţă, resturi de plante, rădăcini subţiri, trecere treptată.
Ihk (30-51 cm) – stratul subiacent celui arabil format din acelaşi material pământos,
cenuşiu închis cu nuanţă brună, argilo-lutos, glomerular-nuciform, poros, pori mijlocii şi mici, găuri
de insecte, coprolite, rădăcini subţiri, trecerea clară.
IIhk (51-90 cm) - strat humifer format din material pământos al fostului strat arabil,
negru, argilo-lutos, structura prismatică, prismele extrem de compacte fără pori, între prisme fisuri
subţiri, rădăcini subţiri, trecerea bruscă.
BCk1 (90-120 cm) – rocă parentală slab modificată de procesul de pedogeneză, galben cu
vinişoare albe şi brune, argilo-lutos, rădăcini semidescompuse, îmbibate cu Fe203, poros, pori mici
şi fini, două crotovine, trecere treptată.

441
 BCk2 (120-150 cm) - rocă parentală foarte slab modificată de procesul de pedogeneză,
fără dendrite cu vinişoare de carbonaţi, galben, argilo-lutos nestructurat, poros, pori mici şi fini,
pete slabe de gleizare.
Profilul 38a şi sondele 3 şi 4 sunt amplasate în zona de acţiune a apelor uzate (profilul 38a
şi sonda 3) şi în zona de descărcare a apelor freatice (sonda 4). Sonda 3 este amplasată la distanţa de
50 m la nord de digul bazinelor cu ape uzate neepurate, pe cernoziom freatic umed cu profil humifer
puternic profund slab salinizat şi slab soloneţizat în adâncime. Sonda nr.4 este amplasată la 500 m
la sud de ultimele bazine de acumulare a apelor uzate, la hotarul dintre prima terasă şi lunca centrală
a râului Răut, pe acelaşi sol.
Datele privind însuşirile solurilor cercetate sunt prezentate în tabelele 9.1-9.5
Tabelul 9.1
Valorile densităţii aparente a solurilor cercetate pe poligonul de monitoring nr. 38
Orizontu Adânci- Densitatea Orizontu Adânci- Densitatea
l genetic mea (cm) aparentă l genetic mea aparentă
(g/cm3) (cm) (g/cm3)
Profilul 38 Profilul 38a
Ahp 0-10 1,12 0-10 1,10
Ihkp
10-28 1,30 10-30 1,30
Ah 28-51 1,30 Ihk 30-51 1,38
ABh 51-75 1,34 IIhk 51-90 1,42
Bhk1 75-97 1,36 BCk1 90-120 1,44
Bhk2 97-125 1,39 BCk2 120-150 1,43
BCk1 125-150 1,39
BCk2 150-190 1,38
Tabelul 9.2
Alcătuirea structurală a solurilor pe poligonul de monitoring nr. 38
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Adânci- Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrosta-

mea conţinutul (% g/g) structurii bilitatea
(cm) Suma Suma (cernere structurii
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Profilul 38. Cernoziom freatic umed humifer cu profil humifer foarte puternic profund
semicarbonatic slab soloneţizat argilo-lutos, desţelenit primul an
Ahp 16,30 4,16 79,54 20,46 bună foarte mare
0-28 - 80,00 20,00
Ah 7,49 2,59 89,92 10,08 foarte bună foarte mare
28-50 - 24,22 75,78 24,22
Profilul 38a. Antrosol format prin copertare moderat humifer cu profil humifer puternic
profund slab carbonatic slab soloneţizat argilo-lutos, arabil
Ihkp 8,90 13,94 77,16 22,84 bună mijlocie
0-30 - 55,40 44,6 55,40

442
 Ihk 20,48 1,34 78,18 21,82 bună mare
30 -50 - 43,80 56,2 43,80

Densitatea aparentă (tab. 9.1) caracterizează starea de compactare a solurilor. Conform

rezultatelor obţinute valorile acestui parametru se majorează lent în adâncime, odată cu micşorarea
conţinutului de humus, de la 1,12 până la 1,38 g/cm 3. Pentru profilul 38a se evidenţiază
delimitarea dintre stratul arabil (1,30 g/cm3) şi cel subarabil (1,38 g/cm3).
Rezultatele privind starea structurală a stratului arabil şi subiacent al solurilor sunt
prezentate în tabelul 9.2. Profilul 38 la care se păstrează efectul benefic de structurare a vegetaţiei
ierboase naturale, se caracterizează cu o stare structurală favorabilă pentru creşterea şi dezvoltarea
plantelor. Dispune de o cantitate sporită de agregate hidrostabile (76-80%) şi de un grad înalt de
structurare atât a stratului arabil cât şi a celui subiacent. Pentru profilul 38a, utilizat îndelung la
arabil, se observă o scădere esenţială a procentajului de agregate hidrostabile. La general solurile
cercetate se caracterizează cu proprietăţi fizice favorabile.
Proprietăţile chimice ale solurilor poligonului cheie sunt prezentate în tabelul 9.3.
Conţinutul humusului în orizontul Ahp a solului postînţelenit recent desţelenit (profilul 38)
constituie 4,96%, îar în orizontul Ihkp a solului format prin aport de material pământos (profilul
38a) – 3,98%. Cernoziomul freatic umed (profilul 38) se caracterizează cu profil humifer foarte
profund, iar antrosolul (profilul 38a) - cu profil humifer profund şi trecere bruscă spre orizontul
BCk.
Reacţia solului în orizontul A este slab alcalină, ce se esplică prin conţinutul ridicat în
solurile cercetate a sodiului schimbabil. Concomitent cu majorarea conţinutului de carbonaţi şi
micşorarea conţinutului de humus valoarea pH-ului creşte până la 8,6-8,8. Mai adânc de 1,5 m
reacţia devine alcalină, valoarea pH-lui este egală cu 8,9. Aceasta se explică prin faptul că în
complexul absortiv al solului apare o cantitate mare de sodiu – 3,0 me/100 g de sol sau 10,1% din
suma cationilor schimbabili, conţinut ce corespunde gradului moderat de soloneţizare a stratului
150-190 cm. Este necesar de menţionat, că morfologic la descrierea profilului soloneţizarea stratului
150-190 cm se manifestă slab, compactarea şi slitizarea nu se observă.
Azotul total în sol este concentrat în materia organică. În adâncime conţinutul azotului total
se micşorează concomitent cu micşorarea conţinutului humusului şi atinge nivelul de 0,02 –0,05 %.
Valorile raportului C:N în stratul arabil sunt egale cu 11-12.
Conţinutul elementelor nutritive în ansamblu pe poligonul cheie este tipic pentru solurile
republicii. Conţinutul nitraţilor în stratul arabil variază de la 0,18 (sonda 4) până la 0,64-1,54
mg/100 g sol (profilul 38 şi 38a). În adâncime conţinutul lor scade cu excepţia stratului 70-90 cm al
profilului 38a format din material pământos humifer al fostului strat arabil. Conţinutul azotului

443
amoniacal în stratul arabil variază de la 0,64 (sonda 4) până la 0,74-1,97 mg la 100 g sol în sonda 3
şi profilele 38 şi38a. În adâncime conţinutul N-NH4 treptat scade până la 0,19-0,45 mg la 100 g sol.
Conţinutul fosforului mobil în stratul arabil este moderat în solul ambelor profile şi sonda
3 (1,8 mg/100 g sol) şi foarte ridicat în solul de lângă sonda 4 (9,6 mg/100 g sol). În adâncime
conţinutul P205 treptat scade pe întregul profil până la 0,5 mg la 100 g sol cu excepţia sondei 4 unde
conţinutul acestui element în stratul 80-100 se menţine la nivel de 2,3 mg la 100 g sol. Conţinutul
potasiului schimbabil în stratul arabil este ridicat în solul profilului 38 şi sonda 3 şi foarte ridicat în
solul profilului 38a şi sonda 4 ca rezultat al acumulării acestui element din apele freatice formate ca
rezultat al infiltrării în sol a apelor uzate. Cantitatea potasiului alcătuieşte 31,2-34,2 şi
corespunzător 57,4-88,0 mg la 100 g sol. Este necesar de menţionat conţinutul înalt de P 205 şi K20
pe întreg profilul sondei 4, cea ce probabil se explică prin influenţa directă a câmpurilor de filtrare
(zona de descărcare a apelor freatice formate ca rezultat al infiltrării apelor uzate).
Proprietăţile fizico-chimice sunt redate în tabelul 9.4. În componenţa cationilor schimbabili
atrage atenţia conţinutul înalt de magneziu în orizontul de la suprafaţa solului (4-6 me la 100 g sol).
La general, solurile caracterizate de profilele 38, 38a şi sonda 3 sunt slab soloneţizate. În straturile
de sol mai adânc de 60 cm se observă creşterea conţinutului de sodiu schimbabil în complexul
adsorbtiv al solului, în deosebi în solul profilului 38a şi cel al sondei 3 până la 10% din capacitatea
de schimb cationic. În solul din sonda 4 se observă o creştere esenţială (5 me la 100 g sol) a
sodiului schimbabil începând cu stratul 20-40 cm, (12-13% din capacitatea de schimb cationic).
Acest sol are grad moderat de soloneţizare.
Conform, rezultatelor componenţei extractului apos solul profilelor 38 şi 38a este
nesalinizat (tab. 9.5), reziduu total variază de la 0,073% până la 0,264% în profilul 38 şi de la
0,086% până la 0,180% în profilul 38a. Solul sondelor 3 şi 4 în stratul 0-20 cm este nesalinizat. În
adâncime solul sondei 3 este slab salinizat, tipul de salinizare – sulfatic. Solul sondei 4 amplasate
în zona de descărcare a apelor freatice, provenite ca rezultat al infiltrării apelor uzate, în stratul 20-
80 cm este puternic salinizat, tipul de salinizare este sulfatic, suma sărurilor atinge nivelul de 0,504
– 0,793%.
Tabelul 9.3
Caracteristica proprietăţilor chimice ale solurilor poligonului de monitoring nr. 38

Nr. Orizontu Adânci- Humus Azot Forme mobile

profilului l genetic mea (cm) total (mg/100 g sol)
sau a % N-NH4 N-NO3 P205 K20
sondei
Ahp 0-28 4,96 0,250 0,74 0,64 1,8 34
Ah 28-51 3,82 0,192 0,34 0,46 1,0 22
ABh 51-75 3,26 0,165 0,19 0,40 0,8 21

444
 Bhk1 75-97 2,17 0,110 0,36 0,22 0,8 19
38 Bhk2 97-125 1,55 0,077 0,36 0,18 0,7 17
BCk1 125-150 0,67 0,020 0,19 0,18 0,5 14
BCk2 150-190 0,30 lipsă 0,19 lipsă 0,5 13
Ihkp 0-30 3,98 0,200 0,74 1,54 3,0 57
Ihk 30-51 3,10 0,160 0,56 1,16 1,4 48
51-70 2,84 0,150 0,74 1,36 1,3 34
IIhk
38a 70-90 2,32 0,115 0,56 1,72 1,2 33
BCk1 90-120 1,03 0,080 0,36 0,80 0,8 17
BCk2 120-150 0,77 0,030 0,19 0,74 0,5 14
0-20 4,65 0,240 1,97 0,54 2,1 31
20-40 2,84 0,164 1,02 0,12 0,6 19
Adâncimi 40-60 2,19 0,159 0,93 0,12 0,6 16
Sonda 3 standarde 60-80 2,04 0,110 0,93 0,18 0,5 14
80-100 0,84 0,050 0,82 0,028 0,3 14
100-120 - - 0,74 0,028 0,3 13
120-140 - - 0,74 0,044 0,3 13
140-160 - - 0,54 0,044 0,7 14
160-180 - - 0,45 0,028 0,5 14
0-20 4,29 0,250 0,64 0,18 9,60 88
Adâncimi 20-40 3,62 0,196 0,82 0,22 6,60 93
Sonda 4 standarde 40-60 2,58 0,140 0,37 0,080 5,60 92
60-80 1,03 0,112 0,45 0,012 4,10 92
80-100 0,078 0,020 0,54 0,060 2,30 82

Tabelul 9.4
Caracteristica proprietăţilor fizico-chimice ale solului poligonului de monitoring nr. 38

Nr. Orizontul Adânci- Cationii schimbabili (me/100 g sol)

profilului genetic mea Ca+2 Mg+2 Na+ K+ Suma % Na+
(cm) din sumă
Ahp 0-28 25,0 5,1 2,2 0,6 32,9 6,7
Ah 28-51 24,4 6,4 2,5 0,3 33,6 7,4
38 ABh 51-75 24,4 6,0 0,7 0,3 31,4 2,1
Bhk1 75-97 24,0 5,6 1,6 0,3 31,5 5,2
Bhk2 97-125 20,4 8,4 1,9 0,2 30,9 6,0
BCk1 125-150 18,0 7,6 2,4 0,2 28,2 8,5
BCk2 150-190 14,8 12,0 3,0 0,2 30,0 10,1
Ihkp 0-30 28,0 3,2 1,3 1,0 33,5 3,9
Ihk 30-51 24,0 6,4 1,5 0,9 32,8 4,6
38a 51-70 26,8 6,4 1,9 0,6 35,7 5,5
IIhk
70-90 25,2 8,0 2,8 0,6 36,6 7,6
BCk1 90-120 15,6 8,8 5,0 0,2 29,6 16,9
BCk2 120-150 14,8 11,6 5,7 0,2 32,3 17,7
0-20 29,2 4,8 2,6 0,7 37,3 7,0
20-40 27,6 5,2 1,2 0,3 34,3 3,6
Sonda 3 Adâncimi 40-60 26,8 5,2 2,2 0,3 34,5 6,4
445
 standarde 60-80 20,0 10,8 3,2 0,2 34,2 9,3
80-100 18,0 10,8 3,1 0,2 32,1 9,5
100-120 12,8 13,6 2,9 0,2 29,5 9,7
120-140 12,0 13,2 2,5 0,2 27,9 8,9
140-160 10,4 14,4 2,8 0,3 27,8 10,0
160-180 9,6 14,4 2,2 0,2 26,4 8,3
0-20 21,2 10,4 1,74 1,81 35,15 4,95
Sonda 4 Adâncimi 20-40 23,2 12,0 4,13 1,81 41,14 10,0
standarde 40-60 20,0 14,0 5,0 1,72 40,72 12,3
60-80 16,4 10,0 4,44 1,72 32,56 13,6
80-100 12,0 10,4 3,17 1,56 27,13 11,7

În încheiere pot fi efectuate următoarele concluzii. Terenul poligonului-cheie unde a fost

amplasat profilul nr.38 este situat în afara zonei de influenţă a apelor uzate (terenul fond). Solul
terenului respectiv, conform rezultatelor analizelor, este bogat în materie organică (humus 4,39%)
cu o asigurare moderată (1,7 mg/100g sol) de fosfor mobil şi ridicată (34,2 mg/100 g sol) de potasiu
schimbabil. După conţinutul sărurilor în extractul apos este un sol nesalinizat. Tipul de salinizare în
stratul 0-75 cm este cloruro-sulfatic, iar în stratul 75-190 cm sulfatic. Oglinda apelor freatice se află
la adâncimea 235 cm.

446
 Tabelul 9.5
Caracteristica gradului de salinizare a solurilor poligonului de monitoring nr. 38

Orizontul Adâncimea Reziduu HCO3- Cl- SO4-2 Ca+2 Mg+2 Na+ Suma Tipul de
genetic (cm) total (%) me / 100g sol sărurilor salinizare
% (%)
Profilul 38
Ahp 0-28 0,078 0,32 0,20 0,63 0,5 0,35 0,11 0,073 cloruro-
0,019 0,0071 0,030 0,010 0,0043 0,0025 sulfatic
A 28-51 0,079 0,33 0,21 0,67 0,45 0,35 0,18 0,077 cloruro-
0,020 0,0074 0,032 0,009 0,0043 0,0043 sulfatic
AB 51-75 0,100 0,40 0,17 0,67 0,45 0,40 0,38 0,085 cloruro-
0,024 0,0060 0,032 0,009 0,0049 0,0088 sulfatic
B1 75-97 0,280 0,41 0,29 3,17 1,9 0,50 1,41 0,264 sulfatic
0,025 0,010 0,152 0,038 0,0061 0,033
B2 97-125 0,240 0,49 0,39 2,63 1,5 0,50 1,50 0,241 sulfatic
0,030 0,014 0,126 0,030 0,0061 0,035
BC1 125-150 0,299 0,50 0,43 2,42 1,1 0,75 1,50 0,228 sulfatic
0,031 0,015 0,116 0,022 0,0092 0,035
BC2 150-190 0,238 0,50 0,27 2,57 1,05 0,75 1,54 0,231 sulfatic
0,031 0,0096 0,123 0,021 0,0092 0,036
Profilul 38a
Ph 0-30 0,100 0,68 0,18 0,58 1,0 0,30 0,044 0,100 cloruro-
0,041 0,0064 0,028 0,020 0,0037 0,0010 sulfatic
Ih 30-51 0,093 0,66 0,19 0,49 0,90 0,30 0,065 0,093 cloruro-
0,040 0,0067 0,023 0,018 0,0037 0,0015 sulfatic
IIh 51-70 0,088 0,60 0,22 0,40 0,80 0,30 0,87 0,086 cloruro-
0,037 0,0078 0,019 0,016 0,037 0,0020 sulfatic
70-90 0,086 0,59 0,26 0,40 0,75 0,25 0,174 0,086 cloruro-
0,036 0,0092 0,019 0,015 0,003 0,0040 sulfatic
BC1 90-120 0,096 0,64 0,44 0,30 0,70 0,25 0,410 0,096 sulfato-
0,039 0,016 0,014 0,014 0,0030 0,0095 cloruric
BC2 120-150 0,184 0,51 0,35 1,84 0,85 0,40 1,44 0,180 sulfatic
0,031 0,012 0,088 0,017 0,0049 0,033

447
 Tabelul 9.5, continuare
- - -2 +2 +2 +
Orizontul Adâncimea Reziduu HCO3 Cl SO4 Ca Mg Na Suma Tipul de
genetic (cm) total (%) me / 100g sol sărurilor salinizare
% (%)
Sonda 3
0-20 0,80 0,14 0,65 1,00 0,30 0,23 sulfatic
0,118 0,114
0,049 0,0050 0,031 0,020 0,0037 0,0053
Adâncimi 20-40 0,62 0,17 2,65 2,10 0,60 0,71 sulfatic
0,242 0,236
standarde 0,038 0,0060 0,127 0,042 0,0073 0,016
40-60 0,54 0,31 3,76 1,75 1,05 1,78 sulfatic
0,319 0,313
0,033 0,011 0,180 0,035 0,013 0,041
60-80 0,62 0,40 4,49 1,90 1,25 3,15 sulfatic
0,400 0,939
0,038 0,014 0,215 0,038 0,015 0,073
80-100 0,70 0,37 5,93 1,40 1,00 4,57 sulfatic
0,490 0,485
0,043 0,013 0,284 0,028 0,012 0,105
100-120 0,66 0,56 3,17 1,15 1,05 2,18 sulfatic
0,300 0,298
0,040 0,020 0,152 0,023 0,013 0,050
120-140 0,68 0,52 2,28 0,75 0,80 1,92 sulfatic
0,236 0,236
0,041 0,018 0,109 0,015 0,0097 0,044
140-160 0,73 0,44 2,11 0,70 0,70 1,87 sulfatic
0,225 0,225
0,045 0,016 0,101 0,014 0,0085 0,043
160-180 0,77 0,40 2,01 0,65 0,65 1,87 sulfatic
0,223 0,221
0,047 0,014 0,096 0,013 0,0079 0,043
Sonda 4
0-20 0,69 0,52 2,26 3,70 0,80 1,99 0,299 sulfatic
0,302
Adâncimi 0,042 0,018 0,108 0,073 0,0097 0,048
standarde 20-40 0,64 0,528 7,96 3,05 2,35 3,92 sulfatic
0,20 0,615
0,033 0,020 0,382 0,061 0,029 0,090
40-60 0,69 0,72 10,52 3,50 2,60 5,22 sulfatic
0,800 0,793
0,042 0,025 0,504 0,070 0,032 0,120
60-80 0,75 0,51 6,18 1,75 1,15 4,13 sulfatic
0,508 0,504
0,046 0,018 0,296 0,035 0,014 0,095
80-100 0,74 0,51 2,56 0,85 0,55 2,13 sulfatic
0,261 0,259
0,045 0,018 0,123 0,017 0,0067 0,049

448
 Terenul unde a fost amplasat profilul nr.38a şi sonda 3 este situat în zona de acţiune a apelor
uzate şi se caracterizează cu un conţinut mai scăzut de materie organică (3,75%) şi cu aceeaşi
asigurare în elemente nutritive ca şi solul de pe terenul ce serveşte ca fond de comparaţie. După
conţinutul de săruri în extractul apos solul profilului nr.38a şi stratului 0-40 cm al sondei nr.3 este
nesalinizat. Se observă o salinizare slabă a stratului 40-100 cm (sonda 3), unde reziduul total creşte
până la 0,485%, tipul de salinizare este sulfatic. Oglinda apelor freatice în zona amplasării sondei
nr.3 se găseşte la adâncimea 175-195 cm, iar în zona profilului nr.38a la adâncimea de 233 cm.
Terenul unde s-a amplasat sonda nr.4 este situat în zona de descărcare a câmpurilor de
filtrare. Solul studiat din zona respectivă este o lăcovişte şi se caracterizează cu conţinut de humus
în orizontul superior de cca 4,3% şi cu o asigurare foarte ridicată de fosfor mobil (9,6mg/100g sol)
şi potasiu schimbabil (88mg/100g sol). Conform rezultatelor analizei extractului apos solul este
slab salinizat în stratul 0-20 şi puternic salinizat în stratul 20-60 cm, tipul de salinizare - sulfatic.
Oglinda apelor freatice în zona amplasării sondei nr.4 se află la adâncimea 90-100 cm. Astfel zis,
cel mai mare impact negativ asupra învelişului de sol se depistează în zona de descărcare a apelor
freatice formate ca rezultat al infiltrării apelor uzate.

9.2. Impactul apelor uzate de la câmpurile de filtrare ale fabricii de zahar din
oraşul Făleşti asupra calităţii solurilor
(Plămădeală V., Banaru A.)

Cercetările privind impactul apelor uzate de la câmpurile de filtrare ale fabricii de zahăr
au fost iniţiate în anul 2002, iar cele de monitoring pedologic – în anul 2006.
Poligonul–cheie nr. 39 pentru monitorizarea modificărilor în starea de calitate a solului
ca rezultat al acumulării şi păstrării apelor uzate în bazinele câmpurilor de filtrare ale fabricii de
zahar a fost amplasat pe teritoriul moşiei satului Călugăr în partea de jos a limitei vestice a
bazinelor de acumulare, dea lungul vâlcelei pârâului care curge prin zonă de acţiune a apelor uzate
(fig. 9.5). Câmpurile de filtrare ale fabricii de zahăr din orizontul Făleşti cu o suprafaţă de 140
hectare sunt amplasate la sud-vest de orăşelul Făleştii Noi, la distanţa de 800 m de calea ferată
Ungheni - Bălţi. Suprafaţa luciului de apă alcătuieşte 94 ha.
În anul 2006 pe poligon au fost amplasate 3 profile de sol la adâncimea de 100-120 cm.
Pentru profile s-a efectuat descrierea morfologică, recoltarea probelor de sol şi determinarea
densităţii aparente pe orizonturi genetice. În laborator în probele recolte de sol sau efectuat
analizele necesare cu utilizarea metodelor existente conform tabelul 3.1.
Profilul 39 a fost amplasat pe glacisul versantului din dreapta pârâului, în partea de jos a
bazinelor câmpurilor de filtrare, la distanţa 80 m de la digul acestora, pe teren recent înţelenit.
Coordonatele profilului: latitudinea - 470 32,022' longitudinea – 27 0 42,908' . Altitudinea absolută
- 105 m. Acest profil este situat în zona de influenţă directă a apelor uzate. Roca parentală şi
subiacentă este alcătuită din depozite loessoide puternic alterate „în situ”, recent gleizate.
Adâncimea profilului de sol – 120 cm. Apa freatică în profilul solului a apărut la adâncimea 120
cm, şi şi-a stabilizat nivelul la adâncimea 95 cm. Apele freatice dispun de un potenţial moderat de
alcalizare a solului. Folosinţa agricolă – pajişte degradată.
Solul cercetat se caracterizează cu profil de tipul: Ahkţ1 – Ahknţ – Bhkn1 – Bhkn2 –
BCkn1 - BCkn2 - Ckng (fig. 9.6). Efervescenţa de la suprafaţa solului. Neoformaţiunile de
carbonaţi lipsesc, au fost distruse de apele freatice. In partea inferioară a profilului se evidenţiază
multe crotovine - relicte ale fazei automorfe de pedogeneză sub vegetaţia de stepă de cândva.
Denumirea solului: Cernoziom gleic humifer cu profil humifer moderat profund
semicarbonatic slab soloneţizat 0-25 cm moderat soloneţizat 25-40 cm şi puternic soloneţizat
în adâncime argilo-lutos, înţelenit.
În continuare prezentăm descrierea orizonturilor genetice ale profilului 39.
Ahkţ1 - orizontul înţelenit de acumulare intensivă a humusului, negru, argilo-
0-10cm
lutos, glomerular cu agregate structurale mici, rădăcini şi resturi
organice foarte multe, trecerea în orizontul următor treptată.
Ahknţ2 - continuarea orizontului înţelenit de acumulare a humusului, negru,
10-25cm
argilo-lutos, slab soloneţizat, structura prismatică – nuciformă, poros,
fisurat, multe rădăcini, multe găuri de insecte, trecere treptată.
Bhkn1 - primul orizont de tranziţie, negru cu nuanţă brună, argilo-lutos,
25-40 cm
nuciform–prismatic, poros, rădăcini subţiri, trecere treptată.
Bhkng - al doilea orizont de tranziţie după conţinutul de humus, brun cu nuanţă
40-60 cm
galbenă, argilo-lutos, slab structurat, slab poros, slab gleizat, găuri de
viermi şi insecte împlute cu pământ negru, o crotovină, trecere treptată,
este posibilă soloneţizare moderată.
BCkng1 - roca parentală slab modificată de procesul de pedogeneză, galben,
60-81 cm argilo-lutos, moderat gleizat, multe crotovine împlute cu sol negru,
nestructurat poros, pete gleizate surii–albăstrii.
BCkng2 - roca parentală foarte slab humiferă, depozite loessoide supuse
81-100 cm metamorfismului hidric prin procesul de gleizare, se deosebeşte de
orizontul precedent prin gleizare mai puternică şi crotovine mai puţine,
pete brune şi albăstrii, trecere treptată.
Ckng
>100 cm

450
 - depozite loessoide supuse metamorfismului hidric prin procesul
puternic de gleizare, argilă galbenă cu pete albăstrii–surii (puternic
gleizate) şi brune de Fe2O3, nestructurat.

Figura 9.5. Schema amplasării profilelor de sol pe poligonul de monitoring nr. 39 de la

câmpurile de filtrare ale fabricii de zahar din oraşul Făleşti (anul 2006)
39* – locul amplasării şi numărul profilului de sol

Figura 9.6. Profilul 38, cernoziom gleic
(evoluat din cernoziom tipic) slab
soloneţizat 0-50 cm şi puternic soloneţizat
mai adânc de 50 cm argilo-lutos pe
depozite loessoide supuse metamorfismului
hidric
Figura 9.7. Profilul 39a, lăcovişte
cumulică humiferă cu profil humifer
foarte puternic profund gleică în
adâncime slab soloneţizată argilo-
lutoasă
451
 Profilul 39a este amplasat pe fundul vâlcelei din stânga pârâului, în partea vestică de jos a
câmpului de filtrare, 10m la vest de la sonda nr. 4 (fig. 9.5). Coordonatele profilului: latitudinea -
470 32,022', longitudinea – 270 42,900'. Altitudinea absolută -106 m. Acest profil este situat în zona
de influenţă laterală a apelor

Profilul 39a este amplasat pe suprafaţa orizontală a luncii, pe partea stângă a pârăului, 10 m la vest
de la sonda 4 (fig. 9.7). Coordonatele profilului: latitudinea – 47 o 31,973'; longitudinea
27042,911'; Altitudinea – 106 m, . Acest profil este situat pe teren recent înţelenit în zona de
influenţă laterală a apelor uzate. Roca parentală şi subiacentă este alcătuită din depozite deluviale
humifere puternic alterate „în situ”, recent gleizate. Adâncimea profilului de sol – 120 cm. Apa
freatică a apărut la adâncimea 110 cm şi şi-a stabilizat nivelul la adâncimea 70 cm. Apele freatice
dispun de un potenţial moderat de alcalizare a solului. Folosinţa agricolă – pajişte degradată.
Solul cercetat se caracterizează cu profil de tipul: Ahkţ – Ahknţ – Ahkn –Abhkn –
Abhkng – ABbhkng (fig. 9.7). Efervescenţa – începutul din orizontul de suprafaţă.
Neoformaţiunile de carbonaţi lipsesc. Soloneţizarea în profilul solului morfologic nu este
exprimată.
Denumirea solului: Lăcovişte cumulică humiferă cu profil humifer foarte puternic
profund gleică în adâncime slab soloneţizată la suprafaţă moderat soloneţizată în adâncime
argilo-lutoasă, înţelenită.
În continuare prezentăm descrierea orizonturilor genetice ale profilului 39a.

Ahkţ (0-10 cm) orizontul înţelenit de acumulare intensivă a humusului, argilo-lutos,

glomerular, agregate structurale mici, rădăcini extrem de multe, trecere
treptată.
Ahknţ (10-25 cm) continuarea orizontului înţelenit de acumulare a humusului, argilo-lutos, se
deosebeşte de orizontul precedent numai printr-o structură glomerulară-
grăunţoasă mai pronunţată şi agregate structurale puţin mai mari.
Ahkn (25-40 cm) continuarea orizontului de acumulare a humusului, negru cu nuanţă brună,
argilo-lutos, se deosebeşte numai prin micşorarea cantităţi de rădăcini,
trecerea treptată.
Abhkn (40-70 cm) orizontul humifer îngropat, negru fără nuanţă brună ca rezultat a
carbonizării humusului, argilo-lutos, glomerular-grăunţos, rădăcini subţiri,
trecere treptată.
Abhkng (70-80 cm) se deosebeşte de orizontul precedent prin gleizare slabă a materialului
humifer exprimată prin nuanţa surie a culorii.
ABbhkng brun închis cu nuanţă surie, argilo-lutos, gleizat puternic, structură
(90-110 cm) glomerulară comparativ mai slab dezvoltată, materialul de sol al acestui
452
 orizont este saturat cu apa freatică.
Profilul 39b este amplasat pe fundul vâlcelei din stânga pârâului, în partea vestică de
mijloc a câmpului de filtrare, 20m la vest de la digul bazinului de filtrare (fig. 9.5). Coordonatele
profilului: latitudinea - 470 31,844' longitudinea – 270 42,988'. Altitudinea absolută -107 m. Acest
profil este situat în zona de influenţă a apelor uzate.
Roca parentală şi subiacentă este alcătuită din depozite deluviale humifere puternic
alterate „în situ”, recent gleizate. Adâncimea profilului de sol – 100 cm. Apa freatică a apărut la
adâncimea 80 cm şi şi-a stabilizat nivelul la adâncimea 60cm. Apele freatice dispun de un potenţial
ridicat de alcalizare a solului. Folosinţa agricolă – pajişte degradată.
Solul cercetat se caracterizează cu profil de tipul: Ahknţ1– Ahknţ2 –Abhkn – Abhkng –
ABbhkn (fig. 9.7). Efervescenţa – de la suprafaţă. Neoformaţiunile de carbonaţi lipsesc.
Soloneţizarea morfologic este puternic exprimată numai în orizontul Ahknţ 0-15 cm. Mai adânc de
15 cm de la suprafaţă caracterele morfologice ale soloneţizării solului lipsesc.
Denumirea solului: Lăcovişte cumulică humiferă cu profil humifer foarte puternic
profund gleică în adâncime foarte puternic soloneţizată la suprafaţă şi slab soloneţizată în
adâncime argilo-lutoasă, înţelenită.
În continuare prezentăm descrierea orizonturilor genetice ale profilului 39b.
Ahknţ1 (0-15 cm) - orizontul înţelenit de acumulare a humusului, negru cu nuanţă brună,
luto-argilos, bulgăros, slab structurat, agregate structurale mijlocii, puternic soloneţizat, compactat,
foarte multe rădăcini, trecere treptată
Ahknţ2 (15-30 cm) - continuarea orizontului de acumulare a humusului, negru cu nuanţă
slabă brună, argilo-lutos, structură nuciformă-grăunţoasă, slab compact, rădăcini multe, trecere
treptată.
Abhkn (30-60 cm) - orizontul humifer de provenienţă cumulică, negru, argilo-lutos,
grăunţos, poros, pori mijlocii şi mici, rădăcini subţiri, găuri de insecte, trecere treptată.
Abhkng (60-86 cm) - se deosebeşte de orizontul precedent prin gleizare slabă şi este saturat
în apă.
ABbhkng (86-100 cm) - se deosebeşte de orizontul precedent prin culoare mai deschisă,
structura glomerulară – grăunţoasă, agregate mijlocii gleizare mai puternică.
În linii generale alcătuirea morfologică a profilului 39b este analogică cu celei a profilului
39a. Deosebirea se manifestă doar prin nivelul mai ridicat al apelor freatice şi soloneţizarea
puternică a orizontului de suprafaţă. Informaţia privind însuşirile solurilor cercetate este prezentată
în tabelele 9.6- 9.9.
Densitatea aparentă este un indicator integral al stării de calitate fizică a solurilor. Conform
rezultatelor determinării (tab.9.7) valorile acestui parametru cresc lent în adâncime, odată cu

453
scăderea conţinutului de humus (cu excepţia profilului nr.39a) de la 1,21 până la 1,45 g/cm 3 pe
profilul 39 şi de la 1,37 până la 1,47 g/cm3 pe profilul nr.39b. Pe profilul 39a densitatea aparentă cu
adâncimea practic nu se schimbă şi este egală cu 1,37 g/cm 3 ceea ce se explică prin omogenitatea
orizontului humifer cumulic de mare grosime.
Rezultatele privind starea structurală a stratului arabil şi subiacent al solurilor sunt
prezentate în tabelul 9.6. Profilul nr.39 se caracterizează cu o stare structurală bună şi foarte bună.
Dispune de o cantitate sporită de agregate hidrostabile 70-75%. În profilul nr. 39a se observă o
scădere atât a conţinutului agregatelor hidrostabile cât şi a calităţii structurii. În stratul 0-15 cm a
profilului nr.39b s-a constatat o stare nesatisfăcătoare a calităţii structurii ca rezultat al alcalizării
puternice a acestui orizont. În celelalte orizonturi a acestui profil calitatea structurii este bună şi
mijlocie, iar hidrostabilitatea agregatelor - mare.
Tabelul 9.6
Alcătuirea structurală a solurilor poligonului de monitoring nr.39
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea

Adânci- Hidrostabi-
conţinutul (% g/g) structurii
mea litatea
Suma Suma (cernere
(cm) structurală
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25 uscată)
Profilul 39. Cernoziom gleic humifer cu profil humifer moderat profund semicarbonatic slab
soloneţizat 0-25cm moderat soloneţizat 25-40cm şi puternic soloneţizat în adâncime argilo-
lutos, înţelenit.
Ahkţ1 25,0 4,6 70,4 29,6 bună mijlocie
0-10cm - 47,4 52,6 47,4
Ahknţ2 23,9 1,2 74,9 25,1 bună foarte mare
10-25cm - 24,4 75,6 24,4
Ahkn 29,5 1,0 69,5 30,5 bună foarte mare
25-40cm - 25,6 74,4 25,6

Profilul 39a. Lăcovişte cumulică humiferă cu profil humifer foarte puternic profund gleică în
adâncime slab soloneţizată la suprafaţă moderat soloneţizată în adâncime argilo-lutoasă,
înţelenită.
Ahkţ1 47,7 1,5 50,8 49,2 mijlocie mare
0-10cm - 31,2 68,8 31,2
Ahknţ2 40,2 1,4 58,4 41,6 mijlocie mare
10-25cm - 40,6 59,4 40,6
Profilul 39b. Lăcovişte cumulică humiferă cu profil humifer foarte puternic profund gleică în
adâncime foarte puternic soloneţizată la suprafaţă şi slab soloneţizată în adâncime argilo-
lutoasă, înţelenită.
Ahknţ1 71,1 1,6 27,3 72,7 nesatisfăcătoare mare
0-15cm - 35,0 65,0 35,0
Ahknţ2 37,8 1,4 60,8 39,2 bună mare
15-30cm - 34,8 65,2 34,8
Abhkn 41,9 1,5 56,6 43,4 mijlocie mare
30-60cm - 27,4 72,6 27,4
454
 Proprietăţile chimice ale solurilor poligonului cheie sunt prezentate în tabelul 9.7. Conţinutul
humusului în orizontul A alcătuieşte în medie pentru toate profilele 4,98% oscilând de la 3,9 până la
6,76%. Cu adâncimea conţinutul humusului treptat se micşorează în profilul nr.39 până la 0,76%,
iar în profilul nr.39a şi 39b conţinutul humusului în stratul 80-110 cm alcătuieşte 2,78-3,58%.
Reacţia solului în orizontul A în toate profilele este puternic alcalină - pH 8,8-9,6.
Concomitent cu scăderea conţinutului de humus şi creşterea conţinutului de carbonaţi valoarea pH-
lui creşte în profilul nr.39 până la 9,8. Aceasta se explică prin faptul că în complexul absorbtiv al
solului apare o cantitate esenţială de sodiu - 3,26-5,17 me/100 g de sol sau 13-16% din suma
cationilor de schimb, ce confirmă gradul moderat şi puternic de soloneţizare a stratului 60-120 cm.
Este necesar de menţionat, că morfologic la descrierea profilului soloneţizarea stratului 60-120 cm
se manifestă slab din cauza gleizării şi umidităţii înalte.
Azotul total în sol este concentrat în materia organică. În orizontul A conţinutul azotului
total alcătuieşte aproximativ 4,5-5,0 % din conţinutul humusului. Conţinutul azotului total în
orizontul A al tuturor profilelor variază de la 0,202% până la 0,308%. În adâncime conţinutul
azotului total se micşorează concomitent cu micşorarea conţinutului humusului şi atinge nivelul de
0,14-0,17% în stratul de 30-70 cm. Fosforul total ca şi azotul este concentrat în substanţa organică
a solului. În orizontul A conţinutul fosforului total alcătuieşte 0,17-0,19%. În adâncime conţinutul
fosforului total treptat scade, până la 0,08-0,10%.
Conţinutul nitraţilor în stratul arabil variază de la 0,4 (profilul nr.39) până la 0,5-0,9 mg/100
g sol (profilul nr.39a şi nr.39b). În adâncime conţinutul lor scade treptat până la 0,17-0,21 mg/100 g
sol în stratul 40-60 cm.
Conţinutul fosforului mobil în stratul înţelenit al profilelor nr.39 şi 39b este moderat (2,5-
2,7 mg/100g sol) şi ridicat (5,2 mg/100g sol) în solul profilului nr.39a. În adâncime conţinutul
fosforului mobil treptat scade pe întreg profilul nr.39 până la 0,34 mg/100 g sol. În profilele nr.39a
şi 39b conţinutul P205 în stratul 25-40 cm este mai ridicat decât în profilul nr.39 şi constituie 1,4-1,8
mg/100g sol, ceea ce se explică prin conţinutul ridicat de humus (3,58-3,74%). Conţinutul
potasiului schimbabil în stratul 0-30 cm al profilului nr.39b este moderat (18,8), al profilului nr.39a
- ridicat (36,8 mg/100 g sol), al profilului nr. 39 - foarte ridicat (80 mg/100 g sol). În adâncime
conţinutul potasiului scade treptat până la 30 mg/100 g sol în profilul nr.39 şi până la 11-17 mg/100
g sol în profilele nr.39a şi 39b.
La general solurile cercetate se caracterizează cu însuşiri mai mult sau mai puţin favorabile
pentru creşterea vegetaţiei

455
 Tabelul 9.7
Caracteristica proprietăţilor solurilor cercetate pe poligonul nr. 39
Orizontu Adâncimea Densitatea Humus Azot Fosfor Forme mobile (me/100g
l genetic (cm) aparentă total total sol)
(g/cm³)
%, g/g N- P2O5 K2 O
NO3
Profilul 39
Ahkţ1 0-10 1,21 6,76 0,308 0,170 0,40 2,50 80
Ahknţ2 10-25 1,43 4,56 0,207 0,092 0,21 0,92 70
Bhkn1 25-40 1,43 3,15 0,185 0,086 0,26 0,66 54
Bhkng2 40-60 1,43 2,28 0,140 0,080 0,17 0,34 30
BCkng1 60-81 1,45 0,97 - - - - -
BCkng2 81-100 1,45 0,81 - - - - -
Ckng 100-120 - 0,76 - - - - -
Profilul 39a
Ahkţ1 0-10 1,37 4,50 0,202 0,190 0,46 5,20 36,8
Ahknţ2 10-25 1,37 3,90 0,190 0,120 0,40 2,60 20,6
Ahkn 25-40 1,37 3,58 0,174 0,096 0,30 1,36 17,6
Abhkng1 40-70 1,38 3,46 0,170 0,096 0,30 1,36 10,8
Abhkng2 70-90 - 3,42 - - - - -
ABbhkng 90-110 - 2,78 - - - - -
Profilul 39b
Ahknt1 0-15 1,37 6,08 0,302 0,170 0,88 2,74 18,8
Ahknţ2 15-30 1,41 4,07 0,190 0,120 0,23 2,50 17,6
Abhkn 30-60 1,47 3,74 0,168 0,100 0,21 1,80 17,0
Abhkng1 60-86 - 3,63 - - - - -
Abhkng2 86-100 - 3,58 - - - - -

Proprietăţile fizico-chimice a solului sunt prezentate în tabelul 9.8. În componenţa cationilor

de schimb atrage atenţia conţinutul înalt de magneziu în stratul de la suprafaţa solului. Conţinutul
lui alcătuieşte 9,2-11,6 me la 100 g sol. În solul profilului nr.39 în straturile mai adânc de 40 cm se
observă creşterea conţinutului de sodiu schimbabil în complexul adsorbtiv a solului. În stratul 40-60
cm sodiul alcătuieşte 5,17 me, sau 16% din capacitatea de schimb cationic. În stratul înţelenit al
profilului nr.39a se observă o soloneţizare slabă, iar în cel al profilului 39b - foarte puternică,
conţinutul sodiului schimbabil alcătuieşte 30% din capacitatea de schimb cationic.
Conform rezultatelor compoziţiei extrasului apos (tab. 9.9) solul profilelor nr.39 şi 39a este
nesalinizat. Conţinutul sărurilor solubile în stratul arabil şi subiacent alcătuieşte 0,143-0,156 % şi
0,117-0,108%. Solul din stratul înţelenit al profilului nr.39b este slab salinizat, conţinutul sărurilor
solubile alcătuieşte 0,350 %, tipul de salinizare – sulfatic. În adâncime conţinutul sărurilor în toate
profilele studiate treptat scade până la 0,076-0,12%.

456
 Tabelul 9.8
Conţinutul cationilor schimbabili în solurile poligonului nr. 39, mg-100g sol
Nr. Orizontul Adâncimea Ca+2 Mg+2 Na+ K+ Suma % Na+
profilului genetic (cm) din sumă
Ahkţ1 0-10 23,6 11,6 1,13 1,87 38,20 2,96
Ahknţ2 10-25 20,2 11,0 1,87 1,27 34,34 5,44
39 Bhkn1 25-40 18,4 10,0 4,39 1,10 33,89 12,95
Bhkng2 40-60 17,6 8,2 5,17 0,96 31,93 16,19
BCkng1 60-81 12,0 8,0 3,91 0,44 24,35 16,10
BCkng2 81-100 7,6 12,6 4,13 0,36 24,69 16,72
Ckng 100-120 6,4 14,2 3,26 0,32 24,18 13,48
Ahkţ1 0-10 21,6 9,2 3,56 0,91 35,27 10,10
Ahknţ2 10-25 20,0 10,0 2,78 0,51 33,29 8,35
39a Ahkn 25-40 19,2 12,4 2,17 0,45 34,22 6,34
Abhkng1 40-70 17,6 11,6 1,82 0,38 31,40 5,80
Abhkng2 70-90 16,0 14,0 2,17 0,41 32,58 6,67
ABbhkng 90-110 16,0 13,6 2,00 0,45 32,05 6,24
Ahknt1 0-15 13,6 9,6 10,3 0,47 33,97 30,3
Ahknţ2 15-30 16,0 14,4 2,92 0,44 33,78 8,64
39b Abhkn 30-60 17,2 12,8 2,60 0,45 33,05 7,87
Abhkng1 60-80 12,8 15,2 2,78 0,46 31,24 8,90
Abhkng2 80-100 14,0 16,4 2,91 0,47 33,78 8,61

În încheiere se constată că terenul poligonului-cheie nr. 39 unde au fost amplasate 3 profile

de sol este situat în zona de acţiune puternică a apelor uzate care se manifestă prin ridicarea
nivelului apelor freatice, salinizarea şi soloneţizarea solurilor. Solurile cercetate sunt hidromorfe şi
se caracterizează cu un conţinut ridicat (profilul 39a) şi foarte ridicat de humus (profilele 39 şi 39b)
şi cu o asigurare moderată şi ridicată în elemente nutritive mobile. După conţinutul de săruri în
extractul apos solurile sunt nesalinizate sau slab salinizate. Se observă o salinizare slabă în stratul
0-15 cm a profilului nr.39b. Tipul de salinizare este sulfatic. Oglinda apelor freatice în zona
amplasării profilelor se găseşte la adâncimea de 60-100 cm. Mineralizarea apelor freatice în zona
amplasării profilelor constituie 2,0-2,2 g/l şi se clasează ca moderat sălcie. După chimismul
salinizării apele freatice aparţin la clasa de ape hidrocarbonate si se caracterizează cu potenţial de la
slab până la puternic de alcalizare
a solului.

457
 Tabelul 9.9
Gradului de salinizare a solurilor poligonului 39 conform datelor analizei extractului apos

Orizontul Adâncimea Reziduu HCO3- Cl- SO4-2 Ca+2 Mg+2 Na+ Suma Tipul de
genetic (cm) total (%) me / 100g sol sărurilor salinizare
% (%)
Profilul 39
Ahnţ1 0-10 0,143 1,65 0,23 0,91 0,33 1,08 0,46 0,136 cloruro-sulfatic
0,101 0,008 0,044 0,0066 0,013 0,011
Ahnţ2 10-25 0,117 1,55 0,23 0,49 0,30 0,48 0,70 0,160 cloruro-sulfatic
0,101 0,008 0,023 0,0060 0,0058 0,016
Bhn1 25-40 0,206 1,9 0,26 0,94 0,23 0,48 1,39 0,212 sulfatic
0,116 0,009 0,045 0,0046 0,0058 0,032
Bhng2 40-60 0,191 2,25 0,26 1,03 0,25 0,25 2,00 0,249 sulfatic
0,137 0,009 0,049 0,0050 0,0030 0,046
BCg 60-81 0,148 1,97 0,30 0,57 0,20 0,15 1,57 0,199 cloruro-sulfatic
0,120 0,010 0,027 0,0040 0,0018 0,036
BG 81-100 0,157 2,1 0,30 0,62 0,13 0,25 1,67 0,213 cloruro-sulfatic
0,128 0,010 0,030 0,0026 0,0030 0,039
G 100-120 0,127 1,97 0,30 0,30 0,13 0,25 1,28 0,180 cloruro-sulfatic
0,120 0,010 0,014 0,0026 0,0030 0,030
Profilul 39a
Ahţ1 0-10 0,156 1,15 0,41 1,05 0,30 0,25 1,47 0,178 sulfatic
0,070 0,015 0,050 0,006 0,0030 0,034
Anţ2 10-25 0,108 1,15 0,26 0,60 0,30 0,15 0,98 0,139 cloruro-sulfatic
0,070 0,009 0,029 0,006 0,0018 0,023
Ah 25-40 0,117 1,2 0,23 0,78 0,30 0,48 0,83 0,141 cloruro-sulfatic
0,073 0,008 0,037 0,006 0,0058 0,19
Ahb 40-70 0,084 0,70 0,14 0,65 0,33 0,25 0,54 0,102 cloruro-sulfatic
0,043 0,0050 0,031 0,0065 0,0030 0,013
Ahbg 70-90 0,037 0,70 0,19 0,67 0,33 0,25 0,62 0,105 cloruro-sulfatic
0,043 0,0066 0,032 0,0065 0,0030 0,014
ABbhg 90-110 0,076 0,75 0,19 0,51 0,33 0,20 0,54 0,098 cloruro-sulfatic
0,046 0,0066 0,024 0,0065 0,0024 0,013
458
 Tabelul 9.9, continuare
Orizontul Adâncimea Reziduu HCO3- Cl- SO4-2 Ca+2 Mg+2 Na+ Suma Tipul de
genetic (cm) total (%) me / 100g sol sărurilor salinizare
% (%)
Profilul 39b
Ahknt1 0-15 0,316 3,0 0,53 2,12 0,43 0,20 3,48 0,394 sulfatic
0,183 0,019 0,101 0,0086 0,0024 0,080
Ahknţ2 15-30 0,128 1,45 0,34 0,65 0,30 0,25 1,15 0,166 cloruro-sulfatic
0,088 0,012 0,031 0,0060 0,0030 0,026
Abhkn 30-60 0,110 1,25 0,23 0,63 0,30 0,25 0,93 0,144 cloruro-sulfatic
0,076 0,008 0,030 0,0060 0,0030 0,021
Abhkng1 60-80 0,114 1,20 0,23 0,68 0,30 0,20 1,00 0,147 cloruro-sulfatic
0,073 0,008 0,033 0,0060 0,0024 0,025
Abhkng2 80-100 0,117 1,25 0,23 0,72 0,28 0,20 1,08 0,51 cloruro-sulfatic
0,076 0,008 0,034 0,0056 0,0024 0,025

459
 9.3. Modificările indicilor fizico-chimici şi agrochimici ai solului sub influenţa
apelor uzate din industria alimentară şi procedee de diminuare a factorilor
restrictivi
(Plămădeală V., Banaru A.)

În baza cercetărilor efectuate pe parcursul anului 2008 a fost apreciată dinamica impactului
negativ al apelor uzate de la câmpurile de filtrare a combinatului de produse alimentare din mun.
Bălţi şi a fabricii de zahăr din oraşul Făleşti asupra stării de calitate a solului, apelor freatice şi de
suprafaţă. Gradul de poluare a solului cu săruri toxice s-a apreciat după componenţa extractului
apos. Ca fond pentru aprecierea gradului de poluare cu săruri toxice au servit valorile conţinutului
acestora în solurile analogice învecinate care nu se găsesc în zona de influenţă a apelor uzate de la
câmpurile de filtrare. În solurile din afara zonei de influenţă a apelor uzate de la combinatul din
Bălţi conţinutul sărurilor hidrosolubile în stratul 0-180 cm n-a depăşit 0,23%, iar în a celor de la
fabrica de zahăr din Făleşti - 0,11% (în stratul 0-160 cm). După componenţa extractului apos aşa
soluri se clasifică ca nesalinizate. Este necesar de menţionat dinamica negativă stabilă privind
acumularea sodiului şi sulfaţilor (tab. 9.10 şi 9.11). În perioada efectuării investigaţiilor (anii 1995-
2008) conţinutul lor s-a mărit în medie cu 23 şi 57 mg la 100 g sol. O aşa dinamică se explică prin
prezenţa unor cantităţi considerabile de sulfaţi şi sodiu (836 şi respectiv 531 mg/l) în apele freatice.
Solurile de comparaţie de pe terenul situat în afara zonei de acţiune a câmpurilor de filtrare
se caracteriza cu valori ale pH-ului de 8,4-8,6 în Bălţi şi de 7,8-8,6 în Făleşti. Conţinutul de sodiu
schimbabil variază de la 1,7 până la 2,9-3,1 me/100g sol în Bălţi şi de la 0,96 până la 1,39-1,71
me/100g sol în Făleşti. Suma cationilor monovalenţi în intervalul de adâncimi 20-60 cm alcătuia 9-
12% în primul caz şi 7-8% în al doilea, din suma tuturor cationilor schimbabili (tab.9.13). Solul de
comparaţie se clasifică ca sol slab soloneţizat în adâncime. Conţinutul elementelor nutritive în acest
sol este destul de tipic pentru solurile Moldovei. În stratul de la suprafaţa a solului etalon de la Bălţi
conţinutul azotului total este egal cu 0,26%, N-NH 4 -1,54 mg/100 g sol, iar în cel de la de la Făleşti
azotul total alcătuia 0,24%, N-NH4 - 1,75 mg/100 sol. Ambele soluri au un conţinut scăzut de
nitraţi. Conţinutul de fosfor mobil corespunde unui nivel scăzut - 1,71 mg la 100 g sol în solul de la
Bălţi şi moderat 3,92 mg/100 g sol în solul de la Făleşti. Conţinutul de potasiu schimbabil se
apreciază ca foarte ridicat (49 mg/100g sol) în solul de la Bălţi şi relativ optim (28 mg/100 g sol) în
solul de la Făleşti.
În zona de acţiune a apelor uzate s-a stabilit, că în straturile de la suprafaţa solului s-au
petrecut acumulări esenţiale de sodiu hidrosolubil şi sulfaţi. În solurile din zona de acţiune a apelor
uzate de la câmpurile de filtrare a combinatului de produse alimentare din Bălţi această acumulare
este cu 39-43 mg/100g sol de sodiu şi 31-84 mg/100g sol de sulfaţi mai mare de cât în solul
neafectat de apele uzate (tab. 9.10).
Tabelul 9.10
460
Dinamica compoziţiei sărurilor hidrosolubile în sol la câmpurile de filtrare a combinatului de
produse alimentare (mg/100 g sol)

Ingredienţii Anul de studiu 1995 Anul de studiu 2007

Adâncimea, cm
0-20 20-40 40-60 60-80 80- 0-20 20-40 40-60 60-80 80-
100 100
În afara zonei de acţiune a câmpurilor de filtrare
Reziduu sec 186 104 117 374 212 144 190 236 192 215
Reziduu fix 78 58 52 300 124 83 160 192 186 190
Bicarbonaţi, 52 46 50 37 94 53 44 6 8 8
HCO3-
Clor, Cl- 1 12 8 18 12 16 11 50 38 39
Sulfaţi, SO4-- 17 28 39 159 25 44 106 118 75 71
Calciu, Ca++ 23 23 17 51 24 20 31 26 22 26
Magneziu, 23 10 10 15 9 8 13 9 9 10
Mg++
Potasiu, K+ 2 1 1 1 1 5 5 5 5 5
Sodiu, Na+ 3 6 13 48 14 16 24 38 44 50
În zona de acţiune a câmpurilor de filtrare
Reziduu sec 263 262 196 213 285 285 283 287 229 216
Reziduu fix 135 140 127 188 259 182 192 183 168 168
Bicarbonaţi, 71 61 69 73 61 70 64 72 60 45
HCO3-
Clor, Cl- 13 11 13 19 34 27 23 19 21 22
Sulfaţi, SO4-- 54 112 74 61 110 75 102 96 51 54
Calciu, Ca++ 27 39 20 20 23 25 30 20 23 28
Magneziu, 10 10 30 13 13 16 17 18 16 17
Mg++
Potasiu, K+ 19 20 6 4 6 17 16 17 14 12
Sodiu, Na+ 7 13 34 50 58 59 63 60 57 48

În solul din zona de acţiune a apelor uzate de la câmpurile de filtrare a fabricii de zahăr
acumularea de sodiu şi sulfaţi s-a depistat pe întregul strat de sol (0-100 cm) şi alcătuia 18-73
mg/100g sol de sodiu şi 12-44 mg/100g sol de sulfaţi în comparaţie cu solul nepoluat (tab.9.11).
Aceste procese pot fi apreciate ca impact negativ al apelor uzate asupra învelişului de sol în zona
lor de acţiune. Concentraţia sărurilor toxice (tab.9.11) în medie alcătuieşte 0,25-0,30%. În stratul de
la suprafaţa solului conţinutul sodiului schimbabil alcătuia 4,3 me/100g sol în Bălţi şi 2,5 me/100g
sol în Făleşti. Cationii monovalenţi alcătuiau 12-16% din capacitatea de schimb cationic (tab. 9.12
şi 9.13). Mai pronunţat procesul de soloneţizare s-a depistat în stratul 20-100 cm al solurilor din
zona de acţiune a apelor uzate de la câmpurile de filtrare a fabricii de zahăr din Făleşti. Conţinutul
sodiului schimbabil varia de la 5,4 me până la 9,14 me, în sumă cu potasiu alcătuia de la 20% până
la 35% din capacitatea de schimb cationic (tab.9.13). Valorile determinate corespund solului
puternic soloneţizat.
Tabelul 9.11

461
 Compoziţia sărurilor hidrosolubile în sol la câmpurile de filtrare a fabricii de zahăr
(mg/100 g sol), a.2007
Ingredienţii Adâncimea colectării probelor, cm
0-20 20-40 40-60 60-80 80-100
În afara zonei de acţiune a câmpurilor de filtrare
Reziduu sec 99 98 94 90 100
Reziduu mineral 68 67 74 80 82
Bicarbonaţi, HCO3- 40 41 43 40 41
-
Clor, Cl 6 7 6 11 7
--
Sulfaţi, SO4 37 42 30 30 33
Calciu, Ca++ 18 21 19 19 20
++
Magneziu, Mg 5 5 5 5 4
Potasiu, K+ 2 1 1 0,7 0,7
Sodiu, Na+ 5 2 2 4 5
În zona de acţiune a câmpurilor de filtrare
Reziduu sec 300 270 100 212 120
Reziduu mineral 204 140 78 152 98
Bicarbonaţi, HCO3- 177 133 101 82 75
-
Clor, Cl 20 13 13 7 9
Sulfaţi, SO4-- 49 86 10 53 24
Calciu, Ca++ 19 12 8 13 15
Magneziu, Mg++ 6 7 3 4 3
+
Potasiu, K 4 2 1 0,5 0,5
+
Sodiu, Na 70 75 37 40 23
În zona de descărcare a câmpurilor de filtrare
Reziduu sec 100 90 100 108 110
Reziduu mineral 71 61 66 88 101
Bicarbonaţi, HCO3- 43 45 44 55 56
Clor, Cl- 9 9 7 11 8
--
Sulfaţi, SO4 29 34 30 30 24
++
Calciu, Ca 18 15 19 14 15
Magneziu, Mg++ 4 5 5 4 5
+
Potasiu, K 2 1 0,9 0,9 0,6
Sodiu, Na+ 5 4 7 12 14

În solurile din zona de acţiune a apelor uzate de la câmpurile de filtrare de la Bălţi procesul
de soloneţizare este mai pronunţat în straturile 20-40 cm şi 40-60 cm, unde conţinutul sodiului
schimbabil alcătuieşte 4,2-4,5 me/100g sol (tab.9.12). Este necesar de menţionat că aici şi
conţinutul potasiului schimbabil în stratul 0-60 cm este înalt, de la 1,52 până la 2,59 me/100g sol.
Cationii monovalenţi de sodiu şi potasiu în sumă alcătuiesc 16-19% din capacitatea de schimb
cationic ce corespunde de asemenea solului puternic soloneţizat. În comparaţie cu solul neafectat în
solurile din zona de acţiune a apelor uzate de la câmpurile de filtrare de la Bălţi s-a observat o
acumulare esenţială de fosfor mobil. Conţinutul P205 a fost ridicat şi alcătuia 5,9 mg/100 g sol în
stratul arabil. Conţinutul potasiului schimbabil în stratul 0-60 cm se clasifică ca foarte înalt şi a
atins nivelul de 63-70 mg/100 g sol (tab.9.13). Aceasta este cu 21-41 mg K 20 mai mult în
comparaţie cu solul nepoluat.

462
 Tabelul 9.12
Proprietăţile fizico-chimice a solului la câmpurile de filtrare a combinatului de produse
alimentare din mun. Bălţi, a.2007
Adân- Cationii schimbabili Forme mobile
cimea, Hu- Azot (me/100g sol) (me/100g sol)
cm mus total % Na
(%) (%) Ca+2 Mg+2 Na K+ Suma din P205 K20 N- N-
+
sumă NH4 NO3
În afara zonei de acţiune a câmpurilor de filtrare
0-20 5,27 0,26 28,3 5,0 1,7 0,51 35,5 4,8 1,71 49 1,54 0,68
20-40 3,98 0,20 26,6 3,4 2,6 0,40 33,0 7,9 0,98 22 1,97 0,36
40-60 3,15 0,16 20,0 6,7 3,1 0,4 30,2 10,3 0,51 21 1,11 0,30
60-80 2,22 0,15 22,0 7,6 1,8 0,36 31,7 5,7 0,34 17 0,30 1,97
80-100 1,39 0,12 22,4 6,8 2,9 0,26 32,3 9,0 0,20 16 0,08 1,33
În zona de acţiune a câmpurilor de filtrare
0-20 4,29 0,23 26,7 5,5 4,3 1,97 38,5 11,2 5,9 70 1,21 0,86
20-40 4,26 0,16 23,3 5,8 4,2 2,59 35,9 11,7 2,8 63 1,09 0,55
40-60 3,37 0,14 21,1 7,1 4,5 1,52 34,2 13,2 1,5 32 1,02 0,62
60-80 2,31 0,12 16,0 9,5 3,02 0,90 29,4 10,3 1,8 29 0,66 0,92
80-100 1,13 0,07 13,2 11,9 2,70 0,62 28,4 9,5 1,2 19 0,31 0,86
Aşa dar, impactul negativ asupra solurilor din zona de acţiune a apelor uzate de la câmpurile
de filtrare a apelor uzate a combinatului de produse alimentare din mun. Bălţi şi fabricii de zahăr
din oraşul Făleşti constă în ridicarea nivelului apelor freatice, acumularea în soluri a sărurilor toxice
şi soloneţizarea acestora.
Tabelul 9.13
Proprietăţile fizico-chimice a solului la câmpurile de filtrare a fabricii de zahăr din
or. Făleşti, a.2007
Adân- Hu- Azot Cationii schimbabili (me/100g sol) Forme mobile
cimea, mus total (mg/100 g sol)
cm (%) (%) Su- % Na
Ca+2 Mg+2 Na+ K+ ma din P205 K20 N- N-
sumă NH4 NO3
În afara zonei de acţiune a câmpurilor de filtrare
0-20 3,32 0,24 25,2 2,4 0,96 0,51 29,1 3,3 3,92 28 1,75 0,62
20-40 2,98 0,20 24,2 2,2 0,84 0,40 27,6 3,0 1,60 23 1,38 0,71
40-60 1,67 0,14 22,8 2,8 1,71 0,31 27,6 6,2 0,86 17 1,24 0,74
60-80 0,87 0,11 18,0 2,4 1,39 0,22 22,0 6,3 0,80 12 0,36 0,89
80-100 0,71 0,09 16,8 3,2 1,26 0,21 21,5 5,9 0,56 14 0,20 0,90
În zona de acţiune a câmpurilor de filtrare
0-20 4,98 0,26 23,9 6,3 2,50 1,52 34,2 7,3 2,78 41 2,0 0,47
20-40 3,57 0,24 20,4 5,0 5,39 1,11 31,9 16,9 1,51 30 1,56 0,25
40-60 3,16 0,16 19,6 3,2 6,17 0,96 29,9 20,6 1,17 19 1,13 0,18
60-80 1,3 0,09 13,6 5,2 9,14 0,27 28,2 32,4 0,86 14 0,12 1,07
80-100 0,69 0,08 10,0 6,8 8,7 0,23 25,7 33,8 0,60 11 0,12 0,67

Volumul mare de ape uzate acumulate şi păstrate la câmpurile de filtrare acţionează şi asupra
apelor naturale. Punctul de reper pentru aprecierea acţiunii poluante a apelor uzate este compoziţia
463
apelor freatice nepoluate (fond). Apele freatice de fond la câmpurile de filtrare a combinatului de
produse alimentare din Bălţi (tab.9.15) se clasifică ca moderat sălcii, iar la câmpurile de filtrare a
fabricii de zahăr din or. Făleşti (tab.9.16) - slab sălcii. Mineralizarea apelor freatice de fond variază
în limitele 1580-2315 mg/l, alcătuind în medie 1972 mg/l în primul caz şi 728 mg/l în al doilea.
După chimismul salinizării ele sunt hidrocarbonate. Concentraţia bicarbonaţilor, clorului şi
sulfaţilor alcătuieşte 19,10 şi respectiv 17 me/l. Printre cationi predomină Na + şi Mg++ (23 şi 17
me/l). Concentraţia K+ şi Ca++ este cu mult mai mică - 1,7 şi 3,3 me/l (tab.9.14).
Tabelul 9.14
Dinamica compoziţiei chimice a apelor freatice la câmpurile de filtrare a combinatului
de produse alimentare din mun. Bălţi (mg/l)
Anii de studiu CMA
Ingredienţii 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Media pentru
folosinţă
piscicolă
În afara zonei de acţiune a câmpurilor de filtrare
pH-ul 8,5 8,4 8,5 8,5 7,9 8,2 8,3 6,5-8,5
Mineralizarea 1785 1580 2005 1990 2315 2160 1972 1000
-
Clor, Cl 160 170 360 384 446 496 336 300
Sulfaţi, SO4-- 972 895 873 814 827 633 836 100
++
Calciu, Ca 40 45 65 55 105 85 66 180
++
Magneziu, Mg 132 110 149 122 385 379 213 40
Potasiu, K+ 29 22 12 12 160 168 67 50
+
Sodiu, Na 472 325 434 517 715 723 531 120
CBO5 42 39 37 29 33 33 36 3
Amoniu (N-.NH4) 0,21 0,93 0,30 0,34 0,8 0,10 0,45 0,39
Nitraţi (N-NO3) lipsă 1,18 urme 0,09 1,3 1,5 0,68 9
Suspensii 69 71 64 10 75 65 59 +5% la fond
În zona de acţiune a câmpurilor de filtrare
pH-ul 8,5 7,8 8,3 8,7 8,5 8,3 8,4 6,5-8,5
Mineralizarea 2673 2713 3640 3333 2953 2813 3021 1000
Clor, Cl- 501 458 468 465 382 376 442 300
--
Sulfaţi, SO4 1058 856 1579 1412 1377 1260 1257 100
Calciu, Ca++ 112 134 188 157 36 55 114 180
++
Magneziu, Mg 235 237 348 365 256 211 275 40
+
Potasiu, K 29 51 68 46 23 23 40 50
Sodiu, Na+ 590 583 624 584 598 492 579 120
CBO5 50 48 43 35 31 28 39 3
Amoniu (N-.NH4) 2,59 3,22 2,95 3,21 1,0 0,66 2,27 0,39
Nitraţi (N-NO3) 0,22 0,15 0,68 0,50 0,61 0,58 0,46 9
Suspensii 362 338 81 52 42 35 152 +5% la fond

Apele freatice în zona de acţiune a apelor uzate au o mineralizare mai înaltă în comparaţie
cu apele de fond 3021 şi 1269 mg/l. După chimismul salinizării aceste ape se clasifică ca sulfatice,
în primul caz şi hidrocarbonate în al doilea, iar după mineralizare analogic - ca moderat sălcie şi
puternic sălcie.

464
 Conţinutul de sulfaţi variază de la 856 până la 1579 mg/l în Bălţi şi de la 43 până la 305
mg/l în Făleşti, alcătuind în medie 1257 şi corespunzător 158 mg/l. Concentraţia clorului este
analogică la nivel de 442 şi 148 mg/l. Ca şi în apele de fond, concentraţia sodiului este permanent
înaltă, în medie 579 mg/l în primul caz şi 293 mg/l în al doilea. Predominarea cationilor
monovalenţi asupra celor bivalenţi este evidentă, raportul Na +/Ca+++Mg++ este egală cu 2. Sărurile
toxice alcătuiesc aproximativ 75-80% din conţinutul total al sărurilor.
Tabelul 9.15
Dinamica compoziţiei chimice a apelor freatice la câmpurile de filtrare a fabricii de zahăr din
or. Făleşti (mg/l)
Anii de studiu CMA
Ingredienţi 2003 2004 2005 2006 2007 2008 Media folosită
piscicolă
În afara zonei de acţiune a câmpurilor de filtrare
pH-ul 8,3 8,0 8,1 8,8 8,6 8,6 8,4 6,5-8,5
Mineralizarea 571 495 521 545 820 830 728 1000
Clor, Cl- 103 109 107 103 93 96 102 300
--
Sulfaţi, SO4 124 135 91 185 85 82 117 100
Calciu, Ca++ 50 100 32 36 30 62 52 180
++
Magneziu, Mg 71 71 40 81 90 96 75 40
+
Potasiu, K 0,82 1,0 0,50 0,76 1,0 1,0 0,85 50
Sodiu, Na+ 244 250 135 258 334 275 250 120
CBO5 8 9 8 7 6 6 7 3
Amoniu (N-.NH4) 0,89 0,72 0,19 0,26 0,13 0,21 0,40 0,39
Nitraţi (N-NO3) 0,1 0,3 lipsă lipsă lipsă lipsă 0,07 9
Suspensii 15 9 11 32 11 9 15 +5% de
la fond
În zona de acţiune a câmpurilor de filtrare
pH-ul 8,0 8,5 8,7 8,6 8,6 8,7 8,5 6,5-8,5
Mineralizarea 1721 1277 1197 1089 1192 1140 1269 1000
Clor, Cl- 131 147 157 128 162 160 148 300
--
Sulfaţi, SO4 304 305 153 99 46 43 158 100
Calciu, Ca++ 43 29 15 14 18 17 23 180
++
Magneziu, Mg 83 77 88 73 60 72 76 40
Potasiu, K+ 0,98 1,2 2,1 0,9 0,75 1,4 1,22 50
+
Sodiu, Na 455 287 280 254 250 232 293 120
CBO5 6 6 6 10 9 9 8 3
Amoniu (N-.NH4) 0,86 1,72 0,98 0,55 0,18 0,18 0,75 0,39
Nitraţi (N-NO3) 0,99 lipsă 0,47 lipsă lipsă 0,04 0,25 9
Suspensii 72 12 20 19 18 16 26 +5% de
la fond

465
 Tabelul 9.16
Dinamica compoziţiei chimice a apelor de suprafaţă la câmpurile de filtrare a combinatului de produse alimentare din mun. Bălţi (mg/l)
Anii de studiu Media CMA
Ingredienţii 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 1 2 pentru
1* 2* 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 folosinţă
piscicolă
pH-ul 8,1 8,3 8,1 8,4 8,6 8,4 8,5 8,5 8,5 8,7 8,5 8,3 8,5 8,4 8,5 8,4 6,5-8,5
Mineralizarea 2538 1395 3033 1400 2973 1433 3233 1317 2467 1273 2910 1353 2957 1357 2873 1361 1000
Clor, Cl- 520 121 546 109 514 114 558 85 452 87 355 95 490 113 491 103 300
Sulfaţi, SO4-- 410 443 619 452 418 370 446 305 270 328 421 292 278 300 409 356 100
Calciu, Ca++ 80 88 95 84 97 92 81 77 100 78 73 73 73 80 86 82 180
Magneziu, Mg++ 229 76 247 68 230 55 258 61 266 77 207 58 238 72 239 67 40
Potasiu, K+ 113 14 150 10 196 13 298 14 205 13 181 16 177 14 189 13 50
Sodiu, Na+ 757 279 744 283 765 280 867 213 672 220 719 180 753 190 754 235 120
CBO5 171 72 174 73 179 75 176 75 165 69 160 66 170 66 171 71 3
Amoniu 10 0,94 5,6 0,91 6,7 0,9 7,8 0,23 2,8 0,43 2,3 2,5 5,1 0,74 5,8 0,96 0,39
(N-.NH4)
Nitraţi (N-NO3) 4,1 0,36 2,7 0,12 3,8 0,11 4,6 0,60 2,6 0,88 1,4 1,43 1,4 1,16 2,9 0,67 9
Suspensii 49 203 102 184 95 119 107 58 92 45 80 30 77 18 86 94 +5% la
fond

1* - apa de drenaj; 2* - apa râului Răut

Tabelul 9.17
Dinamica compoziţiei chimice a apelor de suprafaţă la câmpurile de filtrare a fabricii de zahăr din or. Făleşti (mg/l)
466
 Anii de studiu Media CMA
Ingredienţii 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 1 2 pentru
1* 2* 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 1 2 folosinţă
piscicolă
pH-ul 8,0 8,0 8,0 8,0 8,3 8,1 8,3 8,6 9,1 8,9 8,7 8,9 8,7 8,9 8,4 8,5 6,5-8,5
Mineralizarea 1863 1256 2110 1300 2100 1450 2128 1378 2080 1340 2247 1507 2270 1756 2115 1427 1000
Clor, Cl- 126 113 137 92 130 107 142 114 127 108 122 105 126 110 130 107 300
Sulfaţi, SO4-- 331 319 592 340 308 261 540 266 492 216 573 354 641 311 497 295 100
Calciu, Ca++ 54 21 53 29 61 24 58 27 47 17 44 17 45 33 52 24 180
Magneziu, Mg++ 456 227 230 111 253 122 279 128 241 138 268 162 296 114 289 143 40
Potasiu, K+ 3 5 2 4 1 6 4 15 5 6 3 6 2 4 3 7 50
Sodiu, Na+ 546 453 560 406 587 410 539 408 476 363 500 434 506 383 531 408 120
CBO5 9 8 9 6 10 8 9 8 8 6 10 8 8 7 9 7 3
Amoniu 0,34 0,62 0,30 0,25 0,41 0,51 0,27 0,23 0,40 0,46 0,31 0,52 0,22 0,14 0,32 0,39 0,39
(N-.NH4)
Nitraţi (N-NO3) lipsă lipsă lipsă lipsă lipsă lipsă lipsă lipsă lipsă lipsă lipsă 0,16 0,14 0,14 0,02 0,04 9
Suspensii 23 23 66 181 18 44 32 36 22 33 27 52 27 30 31 57 +5% la
fond

1* - apa de drenaj; 2* - apa iazului „Valea Sărăţii”

467
 După majoritatea ingredienţelor apele freatice din zona de acţiune au fost cu mult mai curate
ca apele uzate din bazinele câmpurilor de filtrare. Aceasta ne demonstrează eficacitatea epurării
apelor uzate prin metoda de filtrare. Datele privind dinamica compoziţiei chimice a apelor freatice
pe parcursul anilor de studiu sunt prezentate în tabelul 9.15.
Apele de suprafaţă la câmpurile de filtrare din mun. Bălţi includ pârăul cu apă puţină format
de apele de drenaj, râul Răut şi iazul „Valea Sărăţii” în care sunt deversate apele uzate de drenaj. La
compoziţia apei pârăului într-o măsură deosebită influenţează apele uzate de infiltraţie (tab. 9.16 şi
9.17).
Apele pârăului au fost mai curate decât apele uzate din bazine după conţinutul: amoniului - de 121
ori; potasiului - de 18 ori; sulfaţilor - de 2,8; sumei de săruri - de 3,2; calciului – de 3,5 ori. După
conţinutul celorlalţi ingredienţi ele au fost aproximativ identice cu cele freatice. Apele de drenaj
conţin cu mult mai mult clor, sodiu şi fosfor în primul caz (Bălţi) şi sulfaţi, calciu, magneziu,
potasiu şi sodiu în al doilea (Făleşti). După majoritatea ingredienţelor apele pârăului depăşesc
concentraţia maximal admisibilă (CMA) pentru bazinele piscicole. La compoziţia apelor de
suprafaţă a râului Răut şi iazului „Valea Sărăţii” acţionează apele de infiltraţie a pârăului. Apele
râului Răut şi iazului „Valea Sărăţii” corespund CMA după pH, calciu, potasiu şi nitraţi, după
ceilalţi ingredienţi ele depăşesc de 1,3-3,5 ori CMA. Apele râului Răut după consumul biologic de
oxigen depăşesc CMA de aproximativ 24 ori.
Cercetările efectuate la câmpurile de filtrare a întreprinderilor de prelucrare a materiei prime
agricole efectuate pe parcursul mai multor ani au demonstrat că, în rezultatul acumulării volumelor
mari de ape uzate, se intensifică gradul de poluare a mediului ambiant. Pentru prevenirea sau
minimalizarea impactului negativ a apelor uzate asupra proprietăţilor solurilor, compoziţiei apelor
freatice şi de suprafaţă este necesar de aplicat măsuri organizatorice, de rând cu aplicarea
amendamentelor care conduc la diminuarea semnificativă a gradului de mineralizare.
Din măsurile organizatorice fac parte:
 organizarea observaţiilor sistematice asupra gradului de poluare a solului, apelor freatice şi
de suprafaţă (sistemul de monitoring);
 elaborarea condiţiilor deversărilor limitat admisibile (DLA) a apelor uzate infiltrate de la
câmpurile de filtrare;
 elaborarea şi completarea anuală a paşaportului câmpurilor de filtrare.
Din procedeele de micşorare a gradului de mineralizare fac parte:
 curăţirea şi evacuarea nămolului de defecaţie din bazinele primare - micşorarea fermentaţiei,
reducerea debitului de ape uzate drenate;
 separarea şi păstrarea apelor uzate din cazangerie într-un bazin - evaporator aparte;

468
  captarea şi epurarea separată a apelor precipitaţiilor atmosferice de pe teritoriul
întreprinderii;
 instalarea capcanelor pentru colectarea produselor petroliere şi grăsimilor în zona de acţiune
a depozitului de păcură, atelierului mecanic şi parcului de tractoare şi automobile;
 intensificarea epurării apelor uzate în bazinele biologice de acumulare cu aplicarea aeraţiei
artificiale, microalgelor, plantelor superioare de apă;
 aratul şi afânatul albiei bazinelor de acumulare şi epurare după eliberarea lor de ape uzate;
 amendarea apelor uzate de la câmpurile de filtrare cu var şi tratarea după necesitate cu apă
clorată.
Concluzii
1. Sub influenţa apelor uzate de la câmpurile de filtrare din Bălţi în straturile de la
suprafaţa solului se acumulează cantităţi esenţiale de sodiu şi sulfaţi, care depăşesc nivelul
de referinţă (fond) cu 39-43 mg sodiu şi 31-84 mg/100 g sol sulfaţi.
2. În solurile din zona de acţiune a apelor uzate de la câmpurilor de filtrare de la fabrica
de zahăr din or. Făleşti s-a depistat acumularea sodiului şi sulfaţilor pe întreg profilul de sol
(0-100 cm) - 18-73 mg de sodiu şi 12-44 mg/100 g sol de sulfaţi.
3. În ambele cazuri (Bălţi şi Făleşti) s-a constatat intensificarea procesului de
soloneţizare a solurilor din zona de acţiune a apelor uzate. Mai pronunţat acest proces s-e
observă la câmpurile de filtrare a fabricii de zahăr în stratul de sol 20-100 cm. Suma
cationilor monovalenţi alcătuieşte 20-35% din capacitatea de schimb cationic.
4. sub influenţa apelor uzate se măreşte considerabil (53-74%) mineralizarea apelor
freatice, creşte conţinutul clorului, potasiului, sulfaţilor cu 32-50%, sodiu şi fosfor cu 8-
17%. Cea mai înaltă creştere a conţinutului total de substanţe s-a observat în suspensie - de
1,7-2,6 ori, respectiv a amoniului - de 2-5 ori.
5. Apele uzate de la câmpurile de filtrare având o mineralizare înaltă de 2,1-2,8 q/l acţionează
negativ asupra apelor râului Răut şi iazului „Valea Sărăţii”. Apele de suprafaţă depăşesc
concentraţia maximal admisibilă, după mineralizare de 1,3-1,4 ori, după sulfaţi de 2,9-3,6
ori, după magneziu de 1,7-3,6 ori, după sodiu de 1,9-3,4 ori, după amoniu şi indicele
consumului biologic de oxigen corespunzător de 2,5 şi 23,8 ori.
6. Executarea controlului permanent la câmpurile de filtrare, privind compoziţia chimică a
apelor uzate, freatice şi de suprafaţă şi implementarea procedeelor respective va contribui la
micşorarea impactului negativ al acestora asupra mediului ambiant.
7. Efectuarea procedeelor de micşorare a gradului de mineralizare va conduce la micşorarea
concentraţiei substanţelor organice şi minerale în apele uzate, cu impact pozitiv asupra
gradului de poluare a solului şi apelor naturale.

469
 9.4. Postacţiunea irigării cu ape necondiţionate de la complexele zootehnice
asupra calităţii cernoziomurilor
(Plămădeală V., Banaru A.)

Poligonul de monitoring nr. 18 pentru aprecierea postacţiunii irigării cu ape uzate de la

complexele zootehnice asupra calităţii cernoziomurilor a fost fondat în anul 2007 pe teritoriul
moşiei satului Cimişeni, raionul Criuleni (fig. 9.8) pe o solă cu suprafaţa 80 ha, timp îndelungat
(15 ani) irigată cu apă uzată de la complexul zootehnic din localitate. În teren au fost amplasate 5
profile de sol, patru până la adâncimea de 150 cm şi unul, în centrul poligonului - până la
adâncimea 200 cm. Profilele de sol au fost situate pe suprafaţa orizontală a unei terase pliocene
înalte. Coordonatele profilului principal: latitudinea - 470 01,529'; longitudinea – 290 05,136'.
Altitudinea absolută -185 m. Roca parentală şi subiacentă este alcătuită din depozite loessoide
carbonatice de culoare galbenă.
Teritoriul se caracterizează cu climă moderat continentală semiumedă. Temperatura medie
anuală a aerului alcătuieşte cca 8,5 0. Cea mai joasă temperatură este în ianuarie – 4,10C, cea mai
înaltă în iulie - 20,80. Cantitatea medie anuală de precipitaţii - cca 550 mm, cu valori lunare
maximale în iunie şi minimale în ianuarie. Valoarea coeficientului de umiditate – 0,65-0,0,70.
Poligonul este amplasat pe cernoziomurile luto-argiloase care reprezintă o variantă de trecere de la
cele obişnuite spre cele tipice.

Figura 9.8. Schema amplasării poligonului nr. 18 pe teritoriul comunei Cimişeni

*18 – numărul şi locul amplasării poligonului de monitoring agrochimic

470
 Figura 9.9. Sola pe care a fost amplasat poligonul de monitoring nr. 18

Figura 9.10. Cernoziom obişnuit humifer cu profil humifer puternic profund luto-
argilos, arabil (profilul 18)

471
 Factorul antropic principal de degradare a solurilor a fost irigarea sistematică a acestora
timp de 15 ani (1977- 1992) cu apă uzată de la complexul de porcine. Norma de irigare constituia
2400 m³ anual. Irigarea se efectua la lucrarea de bază a solului. Compoziţia apelor uzate: reziduu
total – 4,77 g/l; reziduu mineral – 2,40 g/l; substanţe organice – 2,37 g/l; azot total – 0,53 g/l; fosfor
total – 0,15 g/l; potasiu total – 0,60 g/l. În componenţa parţii minerale a apelor uzate au fost
depistaţi următorii ingredienţi hidrosolubili (me/l): Ca++ - 4,5; Mg++ - 3,2; Na+ - 2,5; HCO3ˉ– 23,8;
SO4ˉˉ; Clˉ - 9,8. Începând cu anul 1993, după distrugerea complexului zootehnic, irigarea
terenurilor nu se efectuează. Scopul cercetărilor pedologice de monitoring constă în determinarea
postacţiunii irigării îndelungate cu ape uzate asupra stării de calitate a solurilor peste 15 ani de la
încetarea irigării acestora.
Solul recent cercetat (profilul 18) se caracterizează cu profil de tipul: Ahp1-Ahp2–Ah-
Bhk1-Bhk2- BCk1-BCk2–Ck. Efervescenţa s-a depistat la adâncimea 54 cm. În continuare
prezentăm descrierea morfologică a profilului principal nr.18.
Ahp1 (0-24 cm) – stratul recent arat, argilo-lutos, aproape de luto-argilos, 0-10 glomerular –
bulgăros, 10-24 compact, se fărâmă în bulgări şi agregate mai mici, poros, pori diferiţi, pe alocuri
crăpături (fisuri), multe rădăcini, resturi organice, trecere în orizontul următor clară.
Ahp2 (24-35 cm) – strat postarabil recent puternic compactat cu structura bulgăroasă–
prismatică şi agregate foarte compacte, parţial slitizat, argilo-lutos, slab fisurat, rădăcini subţiri,
trecere clară.
Ah (35-54 cm) – partea inferioară a orizontului humifer nemodificată prin arătură, luto-
argilos, glomerular-grăunţos, poros, găuri de insecte, rar rădăcini subţiri, trecere treptată.
Bhk1 (54-75 cm) – castaniu închis cu nuanţă brună, luto-argilos, glomerular–grăunţos,
structura mai slab dezvoltată, poros, găuri de insecte, crotovină, rar rădăcini subţiri, eflorescenţe de
CaCO3, trecere treptată.
Bhk2 (75-100 cm) – brun, luto-argilos, se fărâmă uşor în agregate, poros, porii diferiţi,
domină mici şi fini, găuri de insecte, crotovină, carbonaţii sub formă de pseudomicelii, trecere
treptată.
BCk1 (100-130 cm) – roca parentală slab modificată de procesul de pedogeneză, galben cu
nuanţă puternică brună, luto-argilos, se fărâmă uşor, poros, pori mici şi fini, găuri al rădăcinilor
putrezite de copaci şi tufari (de cândva), rar rădăcini subţiri, bogat în pseudomicelii de la CaCO 3,
trecere treptată.
BCk2 (130-160 cm) – roca parentală slab modificată de procesul de pedogeneză, galben cu
nuanţă slabă brună, luto-argilos, carbonaţi sub formă de pseudomicelii şi câteva acumulări de
bieloglască, trecere treptată.

472
 Ck (160-200 cm) – depozite loessoide de culoare galbenă cu vinişoare albe de carbonaţi,
nestructurat, poros, pori fini şi mici.
Denumirea solului – cernoziom obişnuit humifer cu profil humifer puternic profund
semicarbonatic, argilo-lutos, arabil postirigat cu ape uzate. Datele privind însuşirile
cernoziomului obişnuit postirigat de pe poligonul de monitoring nr. 18 sunt prezentate în tabelele
9.18-9.26. Însuşirile fizice principale ale solului sunt prezentate în tabelul 9. 18.
Tabelul 9.18
Indicii fizici ai cernoziomului obişnuit de pe poligonul de monitoring, profilul 18 (anul 2007)

Orizontul Adâncimea Apa higroscopică Coeficientul de Densitatea

genetic (cm) (%) higroscopicitate aparentă (g/cm³)
(%)
Ahp1 0-10 5,3 9,6 1,17
Ahp1 10-24 5,3 9,8 1,27
Ahp2 24-35 5,5 10,1 1,51
Ah 35-54 5,3 9,9 1,48
Bhk1 54-75 5,0 9,4 1,52
Bhk2 75-100 4,7 8,6 1,48
BCk1 100-135 4,5 8,5 1,48
BCk2 150-160 4,5 8,6 1,51
Ck 160-200 4,6 8,9 1,46

Valorile apei higroscopice se micşorează pe profil cu adâncimea de la 5,0-5,3% în

orizonturile humifere până la 4,5-4,6% in roca parentală (orizontul BCk şi Ck), iar a coeficientului
de higroscopicitate, concomitent de la 9,4-10,1 până la 8,5-8,9. Valorile acestor indicatori sunt
tipice pentru cernoziomurile argilo-lutoase din Moldova. Valorile densităţii aparente se majorează
lent în adâncime de la 1,17 în orizontul Ahp1 până la 1,48 -1,52 în orizontul Bhk1 şi Bhk2.
Orizontul postarabil este puternic compactat ca rezultat al destructurării. Irigarea, la general, a
condus la compactarea profilului humifer al solului studiat, comparativ cu roca parentală, la care
valoarea densităţii aparente este mai mică.
Datele privind alcătuirea structurală a solului studiat sunt prezentate în tabelul 9.19. Stratul
recent arabil se caracterizează cu structură de calitate mijlocie, iar agregatele structurale mici şi
mari (agronomic valoroase şi nepreţioase) dispun de o hidrostabilitate mare. Structura stratului
postarabil este bulgăroasă, nesatisfăcătoare. Structura naturală a orizontului Ah, nemodificat prin
arătură, este bună, iar hidrostabilitatea structurală a agregatelor – foarte mare. Hidrostabilitatea
mare a agregatelor structurale indică că solul studiat dispune de un potenţial ridicat de formare a
unei structuri agronomic valoroase de tipul celei din orizontul Ah nemodificat prin arătură.

473
 Tabelul 9.19
Alcătuirea structurală a solului de pe poligonul de monitoring nr. 18, a. 2007
(numărător – datele cernerii uscate, numitor – datele cernerii umede)

Adânci- Diametrul elementelor structurale (mm); Calitatea Hidrostabilita-

mea conţinutul (% g/g) structurii tea structurii
(cm) Suma Suma (cernere uscată)
>10 < 0,25 10 - 0,25 >10 + < 0,25
Ahp1 48,5 0,5 51 49,0 mijlocie foarte mare
0-24 - 22,0 78 22,0
Ahp2 67,6 0,3 32,1 67,9 nesatisfăcătoare mare
24-35 - 20,8 69,2 20,8
Ahk 32,0 0,5 71,5 32,5 bună foarte mare
35-54 - 20,8 75,9 20,8

Datele medii privind proprietăţile chimice ale solului poligonului-cheie sunt prezentate în
tabelul 9.20 (anul 1992, după 15 ani de irigare cu ape uzate de la complexul zootehnic) şi tabelul
9.21 (anul 2007, după 15 ani de la încetarea irigării). Stratul arabil al cernoziomului obişnuit de pe
poligonul-cheie până la începutul irigării se caracterizează cu următoarele valori a indicilor
ecopedologici: humus – 4,44%; CaCO3 – 1,4%; densitatea aparentă – 1,20 g/cm³; fosfor mobil – 1,8
mg/100 g sol; potasiu mobil – 36,5 mg/100 g sol (metoda Macighin); Ca ++ schimbabil – 28,5
me/100g sol; Mg++ schimbabil – 3,0 me/100g sol.
Conţinutul humusului pe adâncimi standarde în solul cercetat până la irigare, după 15ani de
irigare şi peste 15 ani după încetarea irigării este prezentat în tabelul 9.20. Ca rezultat al
conţinutului înalt de substanţă organică în apa uzată de la complexul zootehnic conţinutul de humus
în stratul 0-100 cm al cernoziomului obişnuit, irigat 15 ani cu această apă s-a majorat cu cca 0,93%.
Majorări esenţiale ale conţinutului de humus se evidenţiază pe întreg profilul humifer al solului - cu
cca 1,37% pentru stratul 0-50 cm şi 1,14% pentru stratul 50-100 cm.
La 15 ani după încetarea irigării conţinutul humusului în acest sol continuă să rămână ridicat
cu toate că s-a micşorat cu cca 0,64% în stratul 0-50 cm şi 0,50% în stratul 50-100 cm. Viteza medie
anuală de micşorare a conţinutului de humus pe parcursul a 15 ani constituie cca 0,04%. Majorarea
conţinutului de humus este un factor pozitiv al acţiunii şi postacţiunii apelor uzate de la complexul
zootehnic asupra solului studiat.
Azotul total în sol este concentrat în materia organică. În orizontul Ahp conţinutul azotului
total în anul 1992 constituia 0,32% (C:N= 9,7), iar peste 15 ani după încetarea irigării – 0,28%
(C:N= 10,2). Micşorarea conţinutului de azot în sol după încetarea irigării are loc simultan cu
micşorarea conţinutului de humus, cu o viteză puţin mai mare (tab. 9.21-9.22).

474
 Tabelul 9.20
Conţinutul humusului pe adâncimi standarde în profilul cernoziomului obişnuit de pe
poligonul de monitoring nr. 18, %

Adâncimea Humus (%)

standardă, Până la irigare După 15ani de Peste 15 ani de la
cm (anul 1977) irigare încetarea irigării
(anul 1992) (anul 2007)
0-20 4,44 5,37 4,87
20-40 4,08 5,05 4,27
40-60 3,00 4,07 3,43
60-80 1,86 2,96 2,67
80-100 1,83 2,40 1,77
0-50 3,61 4,98 4,34
50-100 1,82 2,96 2,46
0-100 3,04 3,97 3,40

In anul 1992 (după 15 ani de irigare cu ape uzate) conţinutul nitraţilor în stratul radicular 0-
60 cm al solului (tab. 9.21) depăşea nivelul optim de cca 2 ori, iar în stratul subiacent 60-100 cm –
de cca 3,5 ori. Poluarea cu nitraţi este una din consecinţele negative ale irigării solurilor cu ape
uzate de la complexele zootehnice. Peste 15 ani după încetarea irigării (anul 2007) conţinutul
nitraţilor în stratul 0-50 cm al solului cercetat se apreciază ca scăzut. Altfel zis, după încetarea
irigării s-a produs depoluarea completă a solului de nitraţi. Totuşi, nu este exclusă levigarea acestora
în adâncimi mai mari şi în apele freatice.
Irigarea cu ape uzate de la complexul zootehnic a condus şi la majorarea extremă a
conţinutului de fosfor şi potasiu mobil în sol. In anul 1992, după 15 ani de irigare cu ape uzate,
conţinutul de fosfor mobil în stratul arabil al solului constituia 8,4 mg/100 g sol, iar de potasiu
mobil – 170 mg/100 g sol. Conţinutul înalt de fosfor mobil poate fi apreciat ca factor pozitiv pentru
fertilitatea solului, iar conţinutul prea înalt de potasiu mobil - ca factor negativ. Aceasta se confirmă
şi prin compoziţia complexului adsorbtiv, determinată în aceleaşi probe (tab. 9.23). Solul cercetat
ca rezultat al conţinutului ridicat de cationi schimbabili monovalenţi, în componenţa cărora
predomină potasiul, se clasifică ca moderat soloneţizat în stratul arabil şi slab soloneţizat pe profil.
Peste 15 ani după încetarea irigării cu ape uzate complexul adsorbtiv al cernoziomului
obişnuit parţial şi-a restabilit componenţa iniţială a cationilor schimbabili, totuşi stratul arabil a
rămas rezidual slab soloneţizat (tab. 9.24). Conţinutul comparativ înalt al formelor mobile de fosfor
si potasiu s-a păstrat şi peste 15 ani după încetarea irigării (tab.9.22). Prin urmare, la moment
rezervele de elemente nutritive în solul postirigat cu ape uzate de la complexul zootehnic sunt mari
si pot asigura o capacitate înaltă de producţie timp îndelungat. Problema constă în monitorizarea
periodică, o dată în 5ani, a conţinutului elementelor în sol pentru a depista la timp momentul
epuizării rezervelor acestora şi necesităţii aplicării îngrăşămintelor.
475
 Tabelul 9.21
Caracteristica proprietăţilor chimice ale cernoziomului obişnuit irigat 15 ani cu ape uzate
(a.1992)

Adâncimea colectării Adânci- Humus Azot Forme mobile

probelor (cm) mea (%) total (mg/100 g sol)
(cm) (%) N-NO3 P205 K20
0-20 7,5 5,37 0,320 4,21 8,4 181
20-40 7,8 5,05 0,310 4,94 6,9 172
40-60 8,0 4,07 0,230 3,65 2,5 94
60-80 7,9 2,96 0,190 6,94 1,0 67
80-100 8,2 2,40 0,160 7,17 1,0 43

Tabelul 9.22
Valorile medii ale indicilor chimici ai cernoziomului obişnuit
de pe poligonul nr. 18 (anul 2007, peste 15 ani de la încetarea irigării)

Orizon- Adâncimea, pH CaCO3 Humus Azot Fosfor Forme mobile (mg/100

tul cm (H2O) total total g sol)
genetic (% g/g) N- P205 K20
NO3
Ahp1 0-22 6,7 0 4,87 0,278 0,196 1,07 7,9 72
Ahp2 22-35 7,4 0 4,41 0,228 0,145 0,72 5,3 48
Ah 35-54 7.7 0,5 3,68 0,198 0,096 0,59 1,5 32
Bhk1 54-76 7.9 3,1 2,85 - - - - -
Bhk2 76-90 8,1 5,6 1,93 - - - - -
Bhk2 90-104 8,2 7,6 1,60 - - - - -
BCk1 104-130 8,2 9,1 1,00 - - - - -
BCk2 130-150 8,2 9,4 0,77 - - - - -
Ck 180-200 8,2 8,5 0,30 - - - - -

Tabelul 9.23
Componenţa complexului adsorbtiv al cernoziomului obişnuit irigat 15 ani
cu ape uzate de la complexul zootehnic (anul 1992)

Adâncimea Cationii schimbabili (me/100g sol) %

(cm) Ca++ Mg++ Na+ K+ Suma Na + K+
+

din sumă
0-20 24,6 3,3 0,3 4,5 32,7 14,8
20-40 27,6 2,9 0,4 2,6 33,5 9,0
40-60 34,5 3,0 1,0 1,5 40,0 6,3
60-80 33,3 2,9 1,5 1,0 38,7 6,5
80-100 33,0 2,7 1,6 0,9 38,2 6,3

Tabelul 9.24
476
 Componenţa complexului adsorbtiv al cernoziomului obişnuit peste 15 ani după încetarea
irigării cu ape uzate de la complexul zootehnic
(date medii pentru solul poligonului nr. 18, anul 2007)

Orizontul Adâncimea Cationii schimbabili (me/100g sol) %

++
genetic (cm) Ca Mg++ Na+ K+ Suma Na + K+
+

Ahp1 0-24 26,4 3,4 0,4 1,8 32,0 6,9

Ahp2 24-35 29,8 2,9 0,5 1,1 34,3 4,7
Ah 35-54 30,6 3,4 0,5 0,8 35,3 3,7
Bhk1 54-75 31,3 3,3 0,6 0,5 35,7 3,1
Bhk2 75-90 30,9 4,0 0,8 0,4 36,1 3,3
Bhk2 90-100 28,4 3,2 1,0 0,4 33,0 4,2
BCk1 100-120 26,4 3,0 1,0 0,4 30,8 4,5
BCk2 130-150 25,1 3,3 0,9 0,4 29,7 4,4
Ck 180-200 21,6 4,0 0,6 0,4 26,6 3,8

Conform rezultatelor compoziţiei extractului apos (tab. 9.25 şi 9.26) solul poligonului-cheie
este nesalinizat. În anul 1992 (după încetarea irigării) conţinutul sărurilor solubile pe profilul solului
studiat varia în limitele 0,066 – 0,113%, iar valorile reziduului total – în limitele 0,186-0,193%.
Altfel zis, valorile reziduului total depeşau de 3 ori suma sărurilor solubile. Această depăşire s-a
produs din contul substanţei organice labile acumulate în sol din apele uzate. În anul 2007, după 15
ani de încetare a irigării, conţinutul sărurilor solubile în stratul arabil şi subiacent alcătuia 0,098-
0,074%. În adâncime conţinutul sărurilor solubile a scăzut treptat până la 0,060-0,064%. Deosebiri
esenţiale dintre valorile reziduului uscat şi sumei de săruri solubile nu există, ce confirmă
micşorarea totală a formelor labile de substanţă organică în sol peste 15 ani de la încetarea irigării
cu ape uzate.
În încheiere se poate de constatat:
1. În rezultatul irigării cernoziomului obişnuit pe parcurs de 15 ani (anii 1977-1992) cu ape
uzate de la complexul zootehnic s-au produs următoarele modificări ale însuşirilor acestuia:
- conţinutul humusului în stratul 0-50 cm a crescut considerabil – în medie cu 0,93% din
contul materiei organice din apele uzate (6 t/ha an) şi a resturilor vegetale;
- solul a devenit poluat cu nitraţi – conţinutul acestora pe profilul solului a atins valori de
4-7 mg/100g sol, cea ce este de 2-3ori mai mult decât concetraţia maximal admisibilă;
- s-a majorat excesiv conţinutul formelor mobile de fosfor (până la 8,4 mg/100g sol) şi
potasiu (până la 181 mg/100g sol), cea ce depăşeşte de 2 ori conţinutul optimal de fosfor
şi de 6 ori conţinutul optimal de potasiu;

477
 Tabelul 9.25
Caracteristica salinizării a solului, anul 1992

Adâncimea Reziduu total HCO-3 Cl- SO4-- Ca++ Mg++ Na+ Suma Tipul de
(cm) (%) me / 100g sol sărurilor salinizare
% (%)
0-20 0,186 0,51 0,45 0,34 0,65 0,25 0,76 0,066 cloruro-sulfatic
0,031 0,016 0,016 0,013 0,003 0,018
20-40 0,193 0,56 0,35 0,49 0,76 0,35 0,76 0,107 cloruro-sulfatic
0,034 0,012 0,024 0,015 0,004 0,018
40-60 0,192 0,44 0,34 0,49 0,55 0,25 0,76 0,095 cloruro-sulfatic
0,027 0,012 0,024 0,011 0,003 0,018
60-80 0,176 0,51 0,56 0,38 0,89 0,33 0,96 0,113 cloruro-sulfatic
0,031 0,02 0,018 0,018 0,004 0,022
80-100 0,182 0,45 0,51 0,35 1,0 0,25 0,97 0,107 cloruro-sulfatic
0,027 0,018 0,017 0,02 0,003 0,022
Tabelul 9.26
Caracteristica salinizării solului, profilul 18, anul 2007
Orizontul Adâncimea Reziduu HCO-3 Cl- SO4-- Ca++ Mg++ Na+ Suma Tipul de salinizare
genetic (cm) total me / 100g sol sărurilor
(%) % (%)
Ahp1 0-24 0,084 0,30 0,164 0,31 0,35 0,25 0,087 0,051 cloruro-sulfatic
0,0183 0,0058 0,014 0,007 0,003 0,002
Ahp2 24-35 0,074 0,40 0,164 0,29 0,30 0,24 0,20 0,057 cloruro-sulfatic
0,024 0,0058 0,013 0,006 0,003 0,005
Ah 35-54 0,060 0,70 0,082 0,18 0,50 0,25 0,17 0,072 cloruro-sulfatic
0,043 0,0029 0,009 0,01 0,003 0,004
Bhk2 75-90 0,064 0,65 0,21 0,15 0,50 0,2 0,30 0,074 cloruro-sulfatic
0,04 0,008 0,007 0,01 0,002 0,007
478
BCK1 100-120 0,074 0,75 0,25 0,15 0,35 0,23 0,44 0,082 cloruro-sulfatic
0,046 0,009 0,007 0,007 0,003 0,01
CK 180-200 0,064 0,60 0,21 0,14 0,30 0,18 0,28 0,066 cloruro-sulfatic
0,037 0,008 0,006 0,006 0,002 0,007

479
 - conţinutul extrem de înalt de potasiu schimbabil a condus la soloneţizarea moderată a
stratului arabil şi slabă a întregului profil al solului studiat;
- ca rezultat al destructurării mecanice si soloneţizării moderate stratul arabil al solului
irigat a pierdut rezistenţa la compactare.
2. În anul 2007, la 15 ani de la încetarea irigării, a fost depistat următorul impact rezidual al
irigării anterioare cu ape uzate de la complexul zootehnic asupra cernoziomului obişnuit:
- s-a păstrat conţinutul înalt de humus, fosfor şi potasiu mobil ce influenţează pozitiv
fertilitatea solului;
- a scăzut practic de 2,5 ori conţinutul de potasiu schimbabil si solul din moderat
soloneţizat din cauza conţinutului prea înalt al acestui element a devenit slab soloneţizat
în stratul arabil şi nesoloneţizat în adâncime;
- s-a redus practic total conţinutul substanţelor organice labile în sol;
- s-a păstrat rezistenţa mică la compactare secundară a stratului arabil al solului, care în
rezultatul micşorării grosimii acestuia a condus la formarea în intervalul de adâncimi 20-
35 cm a unui strat postarabil puternic compactat.

480
 Concluzii, prognoze, recomandări generale

1. Rezultatele cercetărilor pedologice şi agrochimice cu caracter de monitoring, efectuate de

Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo” pe parcurs de mai mult
de 50 de ani, generalizate şi publicate în ultimii 10 ani în documentele statale „Programul Naţional
complex de sporire a fertilităţii solului” şi „Programul complex de valorificare a terenurilor
degradate şi sporirea fertilităţii solurilor, partea I şi II, precum si cercetările speciale de monitoring
pedologic pe poligoane–cheie, efectuate la comanda Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, au dat
posibilitate de a face un şir de concluzii, prognoze şi recomandări privind starea de calitate şi modul
de utilizare a solurilor Republicii Moldova.
2. Reţeaua de puncte fixe (poligoane-cheie) de observaţii a sistemului de monitoring pedologic,
amplasată pe teritoriul Republicii Moldova, este creată pentru a furniza date privind dinamică
modificărilor în starea de calitate a solurilor arabile, favorabilitatea lor pentru culturile agricole sau
silvicultură, pretabilitatea pentru diferite folosinţe, gradul de poluare, restricţiile la diferite utilizări
şi măsurile agropedoameliorative şi antierozionale necesare, indiferent de forma de exploatare sau
de proprietate.
3. Supraexploatările intensive din ultimele 3-4 decenii s-au soldat cu extenuarea ecologică a solurilor
republicii şi scăderea randamentului scontat. Procesele intensive de degradare a învelişului de sol s-au extins
pe cca 56 la sută de terenuri agricole; c ontinuă să se mărească suprafeţele afectate de eroziune şi
alunecări, de procesele de dehumificare, deteriorare a structurii şi compactare, slitizare,
soloneţizare, salinizare şi înmlăştinire; s-au intensificat secetele. Aceste procese conduc la
dereglarea ciclurilor biologice, a bilanţului elementelor nutritive şi humusului din sol, la
deteriorarea solurilor şi scăderea fertilităţii lor. Se creează situaţia, în care orice problemă socială
poare fi rezolvată numai prin menţinerea echilibrului ecologic, protecţia mediului şi solului.
4. Reforma funciară în Republica Moldova, ca rezultat al unei strategii incorecte, nu a creat condiţii
pentru sporirea fertilităţii solurilor, utilizarea durabilă a terenurilor, sporirea producţiei agricole,
exercitând, prin urmare, un impact negativ asupra economiei ţării. Efectuarea măsurilor privind
protecţia, ameliorarea şi utilizarea durabilă a solurilor în cadrul exploataţiilor agricole mici a
devenit imposibilă. Deci, o problemă generată de reforma funciară este necesitatea consolidării
ulterioare a terenurilor agricole.
5. În prezent, prognoza evoluţiei calităţii solurilor agricole în Republica Moldova evidenţiază
tendinţe agravante serioase. Sistemul existent de exploatare agricolă a terenurilor nu contribuie la
păstrarea pe termen lung a capacităţii de producţie a solurilor şi necesită o schimbare radicală.
Menţinerea acestui sistem în continuare poate conduce la degradarea considerabilă a
cernoziomurilor - celei mai importante bogăţii a ţării.

481
Situaţia se agravează prin faptul că deţinătorii de terenuri agricole sunt complet lipsiţi de surse
necesare pentru prevenirea şi combaterea proceselor de degradare a solurilor şi deşertificare a
terenurilor, iar statul nu este în stare să asigure mijloace tehnico-materiale pentru a se angaja în
stoparea s-au atenuarea multiplelor procese de degradare. Reieşind din situaţia existentă, evoluţia
calităţii solurilor republicii trebuie să fie văzută ca un semnal de alarmă pentru viitorul agriculturii
şi economiei naţionale.
6. Ţinând cont de tendinţele globale în ritmurile deprecierii şi pierderilor irecuperabile de
suprafeţe agricole precum şi în dezvoltarea agriculturii, problema păstrării calităţii învelişului de
sol pe terenurile agricole devine pentru statul nostru o preocupare strategică de securitate
naţională. Prognozele evoluţiei calităţii solurilor în condiţiile schimbărilor climaterice presupun
reducerea şi limitarea realizării potenţialului productiv al acestora, inclusiv accelerarea proceselor
de degradare şi deşertificare. Cauzele principale de natura antropogenă ale degradării şi respectiv
reducerii fertilităţii solului, care amplifică consecinţele riscurilor naturale, sunt: cota excesiv de
mare (65%) a terenurilor cultivate; activităţile insuficiente de prevenire şi combatere a proceselor de
degradare şi deteriorare a solurilor.
7. Exploatarea durabilă a resurselor de sol trebuie să se bazeze pe două principii de bază:
producerea volumului necesar de producţie agricolă pentru satisfacerea necesităţilor populaţiei şi
pentru export; organizarea agriculturii în aşa mod ca procesul de producţie agricolă să asigure
protecţia solurilor, conservarea şi sporirea fertilităţii acestora.
8. Pentru asigurarea trecerii treptate la un sistem de agricultură durabilă care protejează solul este
necesar de a implementa un şir de măsuri instituţionale, legislative, de asigurare ştiinţifică, tehnico-
materială, de elaborare a proiectelor şi implementare a măsurilor pedoameliorative.
Cadrul instituţional
9. Instituirea Serviciului Pedologic în cadrul sistemului ierarhic unic de Stat de administrare şi
control a Fondului Funciar la nivel republican, raional şi local pentru reglementarea complexă a
relaţiilor funciare concomitent cu realizarea programelor în domeniul protecţiei, ameliorării şi
utilizării durabile a solului;
10. Crearea unui mecanism economic viabil care să asigure perfecţionarea politicii de preţuri, de
creditare şi impozitare şi care să permită soluţionarea: problemelor privind calcularea impozitului
funciar, preţului pământului, plăţii pentru arendă, impozitului asupra operaţiunilor funciare;
determinarea modului de acumulare şi folosire a mijloacelor colectate în formă de plăţi funciare;
precizarea formei şi limitelor supravegherii de stat asupra efectuării tranzacţiilor funciare, ordinii
relaţiilor contractuale şi responsabilităţii pentru aceste relaţii.

482
 11. Perfecţionarea sistemului naţional de cercetări pedologice şi agrochimice şi crearea bazei
computerizate de date a stării de calitate a solurilor pentru întocmirea şi ţinerea la zi a cadastrului şi
monitoringului funciar şi administrarea corectă a învelişului de sol.
12. Formarea unei politici (concepţii) de stat privind protecţia, ameliorarea şi utilizarea durabilă a
învelişului de sol, promovată prin măsuri legale, administrative şi financiare; reglementarea de către
Stat a unor aspecte ale relaţiilor funciare - punerea în valoare a imaginii solurilor, armonizarea la
nivel naţional şi local a activităţilor umane cu potenţialul resurselor de sol, elaborarea şi
promovarea politicilor de dezvoltare care, în funcţie de situaţiile socio-economice şi culturale, ţin
seama de problemele utilizării durabile, protecţiei şi ameliorării solurilor.
13. Asigurarea ştiinţifică a monitoringului calităţii solurilor şi a lucrărilor de proiectare,
organizare, amenajare a teritoriului şi efectuare a îmbunătăţirilor funciare.
14. Formarea în baza instituţiilor de profil a infrastructurii corespunzătoare pentru instruire,
educaţie şi propagandă, capabile să permită populaţiei locale să-şi însuşească noile deprinderi
necesare prevenirii şi combaterii degradării, protecţiei şi utilizării durabile a solurilor.
15. Asigurarea tehnico-materială (maşini, seminţe, fertilizanţi, carburanţi, pesticide etc.) a
agenţilor economici din agricultură, organizarea producerii complexului de maşini agricole pentru
implementarea agrotehnicii antierozionale şi lucrarea minimă a solului în scopul protecţiei
stabilităţii structurale a stratului arabil.
Cadrul legislativ
16. Perfecţionarea cadrului legislativ pentru reglementarea procesului de consolidare a terenurilor
agricole în exploataţii de mărimi optime, suprafaţa cărora să permită organizarea corectă a
teritoriului agricol, introducerea asolamentelor, efectuarea măsurilor de îmbunătăţiri funciare.
17. Perfecţionarea bazei juridice privind folosirea terenurilor pentru producţie agricolă şi crearea
mecanismului juridic privind responsabilitatea şi recuperarea prejudiciului pentru deteriorarea
calităţii solului, distrugerea instalaţiilor de îmbunătăţiri funciare etc.
18. Elaborarea şi aprobarea prin lege a Ordonanţei privind efectuarea şi finanţarea studiilor
pedologice (o dată în 20 ani) şi agrochimice (o dată în 10 ani) pentru evaluarea stării de calitate şi
nivelului de fertilitate a învelişului de sol, evidenţierea zonelor vulnerabile, elaborarea şi
implementarea măsurilor necesare privind ameliorarea situaţiei prin introducerea schimbărilor
necesare în procesul tehnologic de cultivare a plantelor agricole.
19. Elaborarea regulamentelor privind: executarea controlului asupra folosirii terenurilor;
Monitoringul şi Cadastrul calităţii fondului funciar; stimularea economică a acţiunilor de ameliorare
a solului; efectuarea ridicărilor pedologice şi agrochimice; organizarea şi amenajarea teritoriului;
crearea băncii de date şi centrului informaţional computerizat al stării de calitate a solurilor;
proiectarea, construirea, întreţinerea, reparaţia, înregistrarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare;

483
calcularea pierderilor cauzate de încălcarea legislaţiei funciare şi recuperare a prejudiciului;
normele maxime admisibile de pătrundere în sol a substanţelor chimice, biologice, bacteriologice,
radioactive, petroliere etc.; reglementările tehnice de exploatare şi conservare a terenurilor cu soluri
degradate (norme, indicatori).
Măsuri cu caracter general
20. Identificarea problemelor, cauzelor şi soluţiilor cu eşalonarea acţiunilor necesare pentru
protecţia solului prin cartografierea pedologică, agrochimică şi monitorizarea stării lor de calitate.
21. Utilizarea terenurilor în conformitate cu noţiunea “limita ecologică a teritoriului”, ce
caracterizează limita de renovare a resurselor naturale şi se realizează prin norme şi standarde,
adoptate de lege; efectuarea expertizei ecologice a utilizării resurselor de sol în conformitate cu
normele şi standardele stabilite, aplicarea responsabilităţii tehnologice şi financiare (repararea
prejudiciului) pentru nerespectarea normelor, inclusiv penală.
22. Integrarea sectorului culturi de câmp cu cel zootehnic şi cel horticol pentru crearea unui
sistem de agricultură mai complex, mai stabil, cu o diversitate biologică mai superioară, în care
resursele interne să fie folosite mai suficient, circuitul substanţelor - mai complet (fără un sector
zootehnic dezvoltat nu poate exista un sistem de agricultură durabilă).
23. Precizarea volumului necesar de diversă producţie agricolă, determinarea coraportului
suprafeţelor diferitelor culturi care ar evita epuizarea şi obosirea solurilor şi ar păstra pe termen lung
capacitatea lor de producţie agricolă.
24. Reieşind din situaţia în starea de calitate a învelişului de sol şi necesităţile ţării se recomandă
următoarea structură a suprafeţelor culturilor agricole pe terenurile arabile: ierburi perene (lucerna
şi sparceta cu participarea până la 30% a gramineelor) – 20-25 la sută şi culturi leguminoase
anuale – 5 la sută (se va asigura restabilirea structurii solurilor, producerea proteinei pentru
nutreţurile de calitate şi a 35-40 mii tone de azot biologic); cereale spicoase - 25 la sută; porumb -
20 la sută; sfeclă de zahăr - 7 la sută; floarea-soarelui - 5 la sută; rapiţa-3 la sută; tutun - 2 la
sută; culturi legumiсole - 5 la sută; cartof - 3 la sută; culturi eterooleagenoase – 1 la sută; culturi
furajere - 7 la sută.
25. Structura recomandată a culturilor în asolament va permite producerea volumului necesar de
cereale pentru asigurarea securităţii alimentare a populaţiei, de furaj pentru sectorul zootehnic, de
culturi tehnice şi legumicole pentru necesităţile industriei de prelucrare şi a populaţiei. Concomitent
această structură va da posibilitate de a aplica în agricultură asolamentele protectoare de sol.
26. Crearea în diferite zone pedoclimatice a gospodăriilor-model de fermieri specializate, de
mărimi optime şi rentabilitate înaltă, în care obţinerea recoltelor mari se efectuează concomitent cu
implementarea măsurilor şi procedeelor necesare pentru păstrarea pe termen lung a fertilităţii
solului.

484
 Măsuri ce ţin de combaterea compactării a solurilor
27. Sistemul de agricultură intensivă din anii 1970-2000, utilizarea la lucrarea solului a
maşinilor şi agregatelor agricole grele au condus la deteriorarea structurii solurilor şi compactarea
secundară a stratului arabil. Reducerea rezistenţei la compactare a stratului arat şi micşorarea bruscă
a adâncimii arăturii de la 35-40 cm la 20 cm în perioada postprivatizaţională au condus la formarea
în intervalul de adâncimi 20-35 cm a unui strat postarabil compact cu structură monolită, bulgăroasă
s-au prismatică şi cu însuşiri fizice nesatisfăcătoare pentru creşterea plantelor de cultură.
28. Pentru combaterea compactării stratului arabil al solurilor se recomandă:
 aplicarea îngrăşămintelor organice de orice provenienţă - stocarea şi încorporarea resturilor
vegetale, gunoiului de grajd, composturilor, îngrăşămintelor verzi, culturilor intermediare,
nămolurilor de la complexele de creştere a animalelor şi gunoaielor menajere (ultimele două
tipuri numai după o pregătire specială);
 introducerea în solurile cu reacţie acidă a stratului arabi, concomitent cu îngrăşămintele
organice, a 10-15 t/ha de nămol de defecaţie de la fabricile de zahăr pentru crearea în stratul
arabil a unei rezerve de CaCO3 care va contribui la formarea agregatelor hidrostabile şi
îmbunătăţirea stării structurale a solurilor;
 efectuarea cel puţin o dată în 5 ani a arăturii de toamna sau a subsolajului la adâncimea de cca
35cm, la care se ara în anii de până la reforma agrară, pentru a distruge stratul subiacent
postarabil recent compactat;
 aplicarea asolamentelor cu o cotă de 20-25 la sută de ierburi perene în componenţa cărora până
la 30 la sută ocupă gramineele;
 restabilirea pe terenurile degradate a conţinutului de humus şi structurii stratului arabil al
solurilor prin semănarea amesicurilor de ierburi graminee şi leguminoase şi utilizarea
terenuurilor înierbate pe parcurs de 10-15 ani ca fâneţe temporare .
29. Concomitent cu sistemul clasic de lucrare a solului este necesar de implementat treptat
Sistemul de lucrări pentru conservarea solului. Aplicarea acestui sistem este condiţionată de
producerea unor maşini adecvate, care să permită executarea combinată a mai multor operaţiuni, de
folosirea insecto-fungicidelor, erbicidelor, îngrăşămintelor şi maşinilor pentru încorporarea lor în
sol, de cunoaşterea particularităţilor culturilor agricole şi condiţiilor de sol şi climă locale, de
folosirea soiurilor şi hibrizilor adaptaţi la condiţiile create prin această tehnologie.

Măsuri ce ţin de protecţia antierozională a solurilor

30. Eroziunea este factorul principal de degradare a solurilor. Extinderea şi intensificarea

proceselor erozionale prin apă şi vânt constituie cel mai grav aspect al evoluţiei solurilor arabile,

485
 40 la sută din suprafaţa terenurilor cu destinaţie agricolă. Anual suprafaţa terenurilor erodate se
majorează cu cca 6-7 mii ha.

31. Acţiunile principale pentru prevenirea şi combaterea eroziunii solurilor sunt organizarea
antierozională şi hidrologică a teritoriului agricol însoţite de complexul necesar de măsuri
fitoameliorative şi agrotehnice şi includ:
 repartizarea folosinţelor pe versanţi în funcţie de pretabilitatea terenurilor la arabil sau pentru culturi
pomicole şi viticole, pajişti şi plantaţii forestiere, conform condiţiilor pedoclimatice şi de relief;
 stabilirea numărului de sole şi parcele de lucru, a formei şi mărimii acestora pentru fiecare versant
aparte, în conformitate cu înclinaţia, forma şi dimensiunile versantului; orientarea solelor cu latura
lungă pe direcţia generală a curbelor de nivel, creându-se astfel posibilitatea efectuării lucrărilor
agrotehnice pe această direcţie şi condiţii favorabile pentru aplicarea bunelor practici agricole;
 stabilirea unei reţele optime de drumuri tehnologice, dimensionarea şi amplasarea lor corectă pe
pante (drumuri de exploatare, amplasate pe linia generală a curbelor de nivel; drumuri de legătură
deal-vale cu tronsoane oblice, panta tronsoanelor - 2-3; drumuri secundare; zone de întoarcere);
 construirea unei reţele optime de canale pentru evacuarea dirijată a surplusului de apă de pe versanţi
şi prevenirea eroziunii în adâncime;
 efectuarea lucrărilor pentru stingerea formaţiunilor torenţiale şi combaterea eroziunii în adâncime
prin nivelări-modelări, canale de nivel, căderi şi trepte, praguri, baraje, consolidări, debuşee
înierbate etc.;
 efectuarea amenajărilor fitoameliorative: înfiinţarea perdelelor forestiere pentru protecţia terenurilor
agricole; fondarea în mod obligatoriu a plantaţiilor silvice pe versanţii de peste 30; împădurirea
ravenelor şi alunecărilor de teren, crearea zonelor forestiere de protecţie a surselor acvatice,
transformarea din arabil în fâneţe şi păşuni a terenurilor puternic, foarte puternic şi excesiv erodate,
înierbarea debuşeelor, taluzurilor, rigolelor, ravenelor etc.;
 implementarea măsurilor agrotehnice pentru protecţia solului - asolamente antierozionale;
agrotehnică antierozională; cultivarea culturilor agricole în fâşii alternative pe versanţii cu înclinaţia
2-5 şi în fâşii alternative cu benzi înierbate pe versanţii cu înclinaţia 5-8.
 combaterea eroziunii în adâncime prin stabilizarea fundului şi malurilor ravenelor, construcţia
barajelor, gărduleţelor, stabilizarea vârfului ravenei, formarea căderilor în trepte, înierbarea si
împădurirea malurilor ravenelor şi ogaşelor, efectuarea lucrărilor de reţinere şi evacuare dirijată a
apelor în bazinul de colectare.

Stabilizarea alunecărilor de teren

486
32. Suprafaţa alunecărilor de teren cu înveliş de sol practic deteriorat constituie 25,4 mii ha.
Prevenirea şi combaterea alunecărilor de teren este posibilă numai prin cercetarea factorilor cauzali,
minimalizarea sau înlăturarea influenţei lor, cartografierea şi efectuarea cadastrului terenurilor
afectate, instituirea monitoringului pentru prognoza acestor procese. Lucrările de menţinere sau
refacere a stabilităţii versanţilor, de amenajare a terenurilor alunecătoare sau alunecate se includ
în lucrările de amenajare complexă antierozională şi de regularizare a scurgerilor, formând un tot
unitar.

33. Măsurile principale de prevenire şi combatere a alunecărilor de teren sunt: construirea

canalelor de evacuare rapidă a apei pluviale; drenarea terenurilor prin diferite metode; captarea
izvoarelor de coastă; construirea împrejmuirilor, zidurilor de sprijin contra banchetelor; efectuarea
lucrărilor de astupare a crăpăturilor şi de nivelare-modelare; împădurirea terenurilor alunecate sau
cu risc de alunecare.
34. Valorificarea terenurilor alunecate este costisitoare, dar mult mai costisitoare este delăsarea,
abandonarea suprafeţelor afectate. Cea mai simplă şi eficientă metodă de valorificare a terenurilor
alunecate este împădurirea cu specii de arbori rapid crescătoare (salcie, plop, salcâm), ce vor
contribui, în timp, la stabilizarea alunecării şi la rezolvarea parţială a problemei energetice în mediul
rural.

Ameliorarea solurilor degradate prin salinizare şi înmlăştinire

35. Solurile hidromorfe nealuviale ocupă suprafaţa de 47,0 mii ha sau 2,54 la sută, iar aluviale -
117,3 mii ha sau 6,3 la sută din suprafaţa cercetată de terenuri cu destinaţie agricolă din partea
dreaptă a Nistrului. Aceste soluri în mare parte sunt afectate de procesele de salinizare, soloneţizare
şi înmlăştinire. Ameliorarea solurilor hidromorfe sărăturate şi înmlăştinite se efectuează în baza
proiectelor elaborate pe zone naturale şi pe bazine hidrografice. Lucrările de îmbunătăţiri funciare şi
măsurile agropedoameliorative sunt următoarele:
 reconstruirea şi ţinerea în regulă a reţelei de drenaj pe o suprafaţă de cca 90 mii ha;
 amendarea ghipsică şi spălarea de săruri a solurilor aluviale salinizate irigate din lunca Nistrului
şi Prutului pe o suprafaţă cca 50 mii ha;
 amendarea repetată cu gips a 25 mii ha de soloneţuri cernoziomice şi cernoziomuri soloneţizate
arabile;
 introducerea de plante tolerante la salinizare şi soloneţizare pentru refacerea pajiştilor din
luncile râurilor, reglementarea păşunatului pe aceste teritorii (suprafaţa 50-60 mii ha).
36. Efectuarea lucrărilor necesare de îmbunătăţiri funciare va da posibilitate de a aduce suprafaţa
irigată în luncile Prutului şi Nistrului până la cca 100 mii hectare.

Fertilizarea solurilor cu îngrăşăminte locale şi minerale

487
37. Necompensarea în ultimii 15 ani a substanţei organice şi elementelor nutritive extrase din sol
cu recoltele a condus la formarea unui bilanţ negativ al humusului şi elementelor nutritive şi la
deteriorarea accentuată a regimului trofic al solurilor agricole. În prezent 80-90 la sută din
elementele nutritive translocate din sol se realizează pe seama rezervei naturale ce accelerează
sărăcirea solului în aceste elemente. Ca rezultat, recoltele culturilor agricole s-au micşorat de 1,5-
2,0 ori. Pentru conservarea şi sporirea fertilităţii solului (a.a.2010-2020) este necesar de întreprins
următoarele acţiuni:
 optimizarea asolamentelor şi acumularea azotului biologic în sol prin majorarea cotei culturilor
leguminoase în asolamente până la 20-25%;
 colectarea, pregătirea şi încorporarea anuală în sol a 9-10 mln. tone gunoi de grajd, prin care
fiecărui hectar de arătură i-ar reveni 5-6 t/ha/an;
 încorporarea în sol a producţiei secundare (paielor, resturilor vegetale) şi a îngrăşămintelor verzi
folosind culturile intermediare .
 organizarea compostării şi aplicarea ca fertilizanţi a nămolurilor de la staţiile de iepurare, în
primul rând, pentru restabilirea şi menţinerea la nivelul necesar a conţinutului de fosfor în
solurile agricole;
 implementarea nivelului moderat de fertilizare a solurilor prin aplicarea anuală a 150-160 mii
tone îngrăşăminte chimice, substanţă activă sau 180 mii tone amofos şi 240 mii tone azot de
amoniu.
38. Aplicarea acţiunilor recomandate va asigura menţinerea fertilităţii solurilor pe termen lung şi
va majorarea recoltele cu 35- 45 la sută.

Reconstruirea ecologică a vegetaţiei pajiştilor

39. Starea de calitate a solurilor pe pajişti este deplorabilă În republică pajiştile sunt
supraexploatate şi învelişul de sol al acestora este supus proceselor de degradare. Măsurile de
refacere şi îmbunătăţire a pajiştilor existente sunt:
 reglementarea păşunatului reieşind din capacitatea de producţie a pajiştilor;
 efectuarea lucrărilor de suprafaţă (supraînsămânţarea, grăpatul pajiştilor toamna târziu sau la
începutul primăverii, fertilizarea, amendarea cu gips a terenurilor soloneţizate etc.);
 combaterea eroziunii solului prin împăduriri şi supraînsămânţarea terenurilor degradate;
 combaterea salinizării prin lucrări de amenajări ameliorative, însămânţarea cu plante rezistente
la salinizare;
 refacerea radicală a pajiştilor degradate prin crearea terenurilor de pajişti semănate.

Minimalizarea consecinţelor negative ale secetei atmosferice şi pedologice

488
40. Seceta pedologică este condiţionată atât de seceta atmosferică, cât şi de starea de calitate fizică
a stratului arabil şi orizonturilor subiacente ale solurilor (textura, calitatea structurii, compactarea
etc.). Minimalizarea consecinţelor negative ale secetei poate fi efectuată prin următoarele acţiuni:
 restabilirea sistemelor de irigaţie pe terenurile postirigate în luncile şi pe terasele râurilor Prut şi
Nistru;
 lărgirea suprafeţelor irigate cu apă din râurile şi bazinele de acumulare lăuntrice cu aplicarea
unui sistem special de udare;
 ameliorarea regimului hidrotermic al bazinelor hidrografice prin împădurirea terenurilor
degradare şi extinderea terenurilor împădurite până la 18 la sută din suprafaţa totală a Moldovei
(nivelul minim necesar de împădurire a zonei de stepă);
 restabilirea prin reconstrucţie a fâşiilor forestiere existente degradate şi fondare a noilor fâşii
pentru extinderea suprafeţei acestora până la 3-4 la sută din suprafaţa totală a terenurilor arabile;
 implementarea sistemelor de lucrare a solurilor care ar conduce la menţinerea stratului arabil în
stare de afânare optimală, asigurând o capacitate înaltă pentru apa accesibilă plantelor;
 aplicarea pe pante a agrotehnicii antierozionale pentru evitarea scurgerilor si acumularea
umidităţii în sol;
 aplicarea tehnologiilor intensive de creştere a plantelor de cultură.

Asigurarea metodico-ştiinţifică a monitoringului calităţii solurilor

41. Pentru introducerea şi deservirea monitoringului calităţii solurilor este necesară următoarea
asigurare metodico–ştiinţifică şi financiară:
 crearea bazei tehnico-materiale şi metodologice a monitoringului;
 perfecţionarea sistemului naţional de cercetări şi ridicări pedologice, agrochimice şi geobotanice;
 perfecţionarea sistemului naţional de clasificare şi bonitare a solurilor şi terenurilor;
 elaborarea sistemului de măsuri pentru prevenirea şi combaterea modificărilor nefavorabile în
starea de calitate a resurselor de sol, protecţia, ameliorarea şi utilizarea durabilă a acestora.
 finanţarea lucrărilor de monitoring în mod centralizat din mijloacele bugetare de stat şi din
veniturile impozitului funciar.
42. Supravegherile locale de monitoring pentru stabilirea impactului unor sau altor activităţi socio-
economice, parţial sau total se finanţează din contul deţinătorilor de terenuri (întreprinderilor
industriale, de construcţii, transport, telecomunicaţii, militare, agricole etc.).
38. Programele locale şi naţionale de dezvoltare a economiei şi amenajare a teritoriului în mod
obligatoriu trebuie să prevadă mijloace financiare pentru protecţia, conservarea, utilizarea durabilă,
ameliorarea şi monitorizarea stării de calitate a solurilor în baza normelor şi standardelor existente.

489
 Încheiere
Sistemul extensiv, existent în agricultura Moldovei, conduce atât la micşorarea volumului
producţiei agricole cât şi la degradarea resurselor de sol şi a altor resurse naturale. Situaţia poate fi
schimbată prin implementarea treptată, concomitent cu consolidarea terenurilor, a sistemului de
agricultură durabilă în care agricultura şi cercetarea sunt preocupate nu numai de recolte mari, ci şi
de optimizarea sistemului ca un tot întreg, pentru menţinerea productivităţii solurilor pe termen
lung. Activitatea într-o gospodărie cu agricultură durabilă se bazează, în primul rând, pe folosirea
proceselor naturale, pe resursele biologice şi pe cele regenerabile ale gospodăriei şi numai în al
doilea rând – pe resursele procurate. În fiecare zonă pedoclimatică a Republicii Moldova este
necesar de realizat sisteme de agricultură durabilă, adaptate la condiţiile locale. Pentru
implementarea sistemului de agricultură durabilă se recomandă:
- crearea cu susţinerea de către stat a exploataţiilor agricole – model cu suprafaţa mare (2000-3000
ha) şi mijlocie (400-800 ha) în trei zone pedoclimatice ale republicii (de Nord, Centru şi Sud),
testarea tehnologiilor sistemului de agricultură durabilă în aceste gospodării şi implementarea
treptată a acestora pe întreg teritoriul zonelor;
- crearea infrastructurii necesare pentru asigurarea tehnico-materială a sistemului de agricultură
durabilă (maşini, seminţe, fertilizanţi, carburanţi, pesticide etc.);
- perfecţionarea sistemului naţional de cercetare şi proiectare pentru efectuarea lucrărilor de
organizare şi amenajare a teritoriului şi de îmbunătăţiri funciare în conformitate cu necesităţile şi
cerinţele sistemului de agricultură durabilă;
- efectuarea cercetărilor pedologice ciclice o dată în 20ani şi agrochimice o dată în 10ani;
- crearea infrastructurii pentru instruire, educaţie, extensiune şi propagandă în domeniul agriculturii
durabile;
- susţinerea din partea statului a implementării sistemului de agricultură durabilă pentru toate
formele de proprietate şi gospodărire, crearea unui mecanism economic viabil care ar asigura
perfecţionarea politicii de preţuri, de creditare şi impozitare şi care ar permite producătorilor
agricoli implementarea tehnologiilor sistemului de agricultură durabilă.
Gospodărirea raţională a solului înseamnă combinarea tehnologiilor şi activităţilor în aşa
mod ca să se realizeze concomitent: bioproductivitatea, securitatea alimentară, protecţia calităţii
solului, viabilitatea economică şi acceptabilitatea socială. Aceasta se poate realiza dacă se
acţionează în primul rând asupra principalului obiectiv – protecţia calităţii solului.

490
Majoritatea măsurilor de combatere a proceselor de degradare a învelişului de sol sunt orientate
spre lichidarea acestor procese, dar nu a cauzelor care le generează. În prezent este clar, că o astfel
de abordare a problemei nu va contribui la soluţionarea ei. Lichidarea acestui neajuns este posibilă
prin transferarea problemelor social-economice în centrul activităţii analitice şi practice şi abordarea
acestor întrebări cu aceiaşi atenţie care se acordă formelor fizice, chimice şi biologice de degradare
a învelişului de sol. La baza agriculturii durabile si strategiei de combatere a degradării învelişului
de sol trebuie să fie pusă în mod obligatoriu “limita ecologică a teritoriului”, care caracterizează
limita de regenerare a mediului natural.

Bibliografie
1. Andrieş, S. Optimizarea regimurilor nutritive a solurilor şi productivitatea plantelor de cultură.
Ch.: Pontos, 2007. 374 p. ISBN 978-9975-102-23-0
2. Andrieş, S. Modificarea conţinutului de humus şi azot în solurile Moldovei şi măsurile
primordiale privind conservarea şi sporirea fertilităţii lor. Ch., 1999. p. 73-87.
3. Banaru, A. Starea humică a solurilor. Programul complex de valorificare a terenurilor degradate
şi sporirea fertilităţii solurilor. Partea II. 2001. p. 8-13. ISBN 9975-927-97-1
4. Banaru, A. Îndrumări metodice perfecţionate pentru determinarea bilanţului humusului în
solurile arabile. 2002. 23 p.
5. Bejan, Iu. Dinamica structurii fondului funciar pe teritoriul Republicii Moldova. Revista
Economica. ASEM, Ch., 2006, nr. 4, p. 44-49.
6. Buletin de monitoring ecopedologic. Ediţia I. Ch.: Agroinformreclama, 1993. 83 p.
7. Buletin de monitoring ecopedologic( pedoameliorativ). Ediţia a II-a. Ch.: Agroinformreclama,
1995. 51 p.
8. Buletin de monitoring ecopedologic (pedoerozional). Ediţia a III-a. Ch., 1996. 85 p.
9. Buletin de monitoring ecopedologic (terenuri degradate prin alunecări). Ediţia a IV-a. Ch., 1996.
90 p.
10. Buletin de monitoring ecopedologic (agrochimic). Ediţia a VII. Ch., 2000. 67 p.
11. Burlacu, I. Deservirea agrochimică a agriculturii în Republica Moldova. Ch.: Pontos, 2000.
230 p. ISBN 9975-938-16-7
12. Cadastrul fondului funciar al RM din anul 1989, pag. 6-9 şi cadastrul fondului funciar al RM
din anul 2007, pag. 12-27
13. Canarache, A. Fizica solurilor agricole. Bucureşti: Cereş, 1990. 268 p.
14. Сârstea, S. Monitoringul calităţii solului: progrese şi probleme (interese). Raport manuscris.
Bucureşti, 2004. 3p.

491
15. Cerbari, V.; şi a. Metodica instituirii monitoringului funciar în Republica Moldova. Ch., 1997.
146 p.
16. Cerbari, V.,; Leah, Tamara şi a. Sistemul informaţional privind calitatea învelişului de sol al
Republicii Moldova (banca de date). Ch.: Pontos, 2000. 86 p.
17. Cerbari, V. Fondul funciar. Solurile. În: Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă. Ch.,
2000. p.21-24.
18. Cerbari, V. Sistemul de clasificare şi bonitare a solurilor Republicii Moldova pentru elaborarea
studiilor pedologice. Ch.: Pontos, 2001. 103 p.
19. Cerbari, V.; Leah, T. Processes of soil degradation in Moldavia and principal actions intended to
prevent soil degradations and environmental aggravations of agriculture. In:“Soil under Global
Change- a Challenge for the 21st Century”. Volume 1. Constanta, Romania, 2002, p. 121-133.
20. Cerbari, V.; Şveţ N.; Crigan Ş. Problemele Protecţiei şi administrării fondului funciar al
Republicii Moldova. În: Solul una din problemele principale ale secolului XXI. Lucr. conf. int.
ştiinţifico - practice. Ch., 2003, p. 103-114.
21. Cerbari, V.; Kuharuk, E. Ştiinţa solului (pedologia) – în ajutor fermierilor. Ch., 2005. 63p.
22. Cerbari, V. Practici ce ţin de lucrarea şi protecţia solului. În: Practici agricole prietenoase
mediului. Ch., 2006, p. 36-69.
23. Cerbari, V. Managementul fertilităţii solului. În: Managementul riscurilor dezastrelor în
Republica Moldova. Ch., 2007. p. 50-61.
24. Cerbari, V. Zonele agropedoclimatice şi pretabilitatea terenurilor pentru diferită folosinţă.
Broşura „Seceta şi metode de minimalizare a consecinţelor nefaste”. Ch., 2007, p. 4-6.
25. Cerbari, V. Condiţii naturale şi antropice ce provoacă degradarea solului. În: Diminuarea
impactului factorilor pedoclimatici extremali asupra plantelor de cultură. Ch., 2008, p. 41-55.
26. Cesneac, G. Influenţa culturilor agricole, asolamentelor şi fertilizării asupra conţinutului
humusului în cernoziomul levigat. În: Zemledelie, 1980, Nr 51, p 21-29.
27. Clasificarea solurilor Republici Moldova şi notele de bonitare. Procesul verbal al şedinţei
Conciliului Ştiinţific al Institutului de Pedologie şi Agrochimie „Nicolae Dimo” din 14 februarie
2008.
28. Constantinov, I.; Krupenicov, I.; Dobrovolschii, G. Eroziunea solului şi metodele de combatere.
Ch., 2003. 63 p.
29. Demcenco, Elena. Funcţionarea nevertebratelor în solurile cenuşiu din fitocenozele naturale şi
antropice. În: Starea actuală problemele utilizării şi protejării solurilor. Ch., 2006, p. 173–175.
30. Florea, N.; Bălăceanu V.; Canarache A. şi a. Metodologia elaborării studiilor pedologice. Partea
III-a. Bucureşti, 1987. 226p.

492
31. FAO. World Reference Base for Soil Resources. 84 World Soil Resources Reports, Rome, 1998.
136 p.
32. Gauzen, H., Desjasrdins, R., Asselin, I. The health of our air. Toward sustainable agriculture in
Canada, 1988. 198 p.
33. Hera, Cristian. Lumea rurală astăzi şi mâne. Staţiunea de Cercetări pentru Eroziunea Solului de
la Pereni, 2005. 230 p.
34. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Reglementării tehnice
„Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole”nr. 1157 din13 octombrie 2008. În:
Monitorul oficial Nr.193-194 din 28octombrie 2008, p. 12-17.
35. Îndrumări metodice privind cartarea agrochimică a solurilor. Ch.:Pontos,2007. 36p.
36. Monitoringul stării de calitate a solurilor din România. Vol. I (p.1-240) şi vol. II (p. 241-414).
Bucureşti, 1998.
37. Neamţu, T. Ecologie, eroziune şi agrotehnică antierozională. Bucureşti: Cereş, 1996. 236p.
38. Ursu, A. şi alţii. Degradarea solurilor şi deşertificarea. Ch., 2000. 307p.
39. Ursu, A. Raioanele pedogeografice şi particularităţile regionale de utilizare şi protejare a
solurilor. Ch.: Tipogr. Acad. de St.,2006. 232p. ISBN 978-9975-62-035-2
40. Plămădeală, V. Măsuri de protecţie a solului, apelor freatice şi de suprafaţă la acumularea,
păstrarea şi utilizarea apelor uzate industriale. Bucureşti: Estfalia, 2007.
41. Programul Naţional complex de sporire a fertilităţii solului. Chişinău: Pontos, 2001. 130 p.
42. Programul complex de valorificare a terenurilor degradate şi sporirea fertilităţii solurilor.
Partea I (Ch.: Pontos, 2004. 212 p ) şi Partea II (Chişinău: Pontos, 2004. 128 p).
43. Repartizarea pe folosinţe a tipurilor şi subtipurilor de sol în cadrul suprafeţei cercetate a a
fondului funciar cu destinaţie agricolă a Republicii Moldova. În: Programul complex de
valorificare a terenurilor degradate şi sporirea fertilităţii solurilor. Partea I. Ch.: Pontos, 2004, p
34-37.
44. Robert, M. La séquestrations du carbone dans le sol pour une meilleure gestion des terres.
Rapport sur les ressources en sols du monde. Rome, 2002. 59 p.
45. Rusu, M. şi a. Tratat de Agrochimie. Bucureşti: Cereş, 2005, p. 652-659.
46. Senikovskaya, Irina. Enzyme activities in soils of a long-term fertilizer experiment: the
comparison of the mineral and organic farming system. În: Materialele Conferinţei Internaţionale
ştiinţifico-practice „Agricultura durabilă, inclusiv ecologică – realizări, probleme, perspective”.
Presa universitară bălţeană, Bălţi, 2007, p.156-158.
47. Zagorcea, C. Optimizarea sistemelor de fertilizare în asolamente de câmp. Ch.,1990. 286 p.
48. Zagorcea, C. Evoluţia circuitului şi bilanţului elementelor biofile în agrocenozele din Republica
Moldova în ultimul secol. În: Fertilitatea solurilor şi ameliorarea lor. Resursele funciare şi acvatice.

493
Valorificarea superioară şi protecţia lor. Materialele conferinţei ştiinţifico-practice consacrată
împlinirii a 125 de ani de la naşterea acad. Nicolae Dimo. Vol. II. Ch., 1998.
49. Агроклиматические ресурсы Молдавской ССР. Ленинград , 1982. 198 p.
50. Алексеев, В.Е. Минералогия почвообразования в лесостепной и степной зонах Молдавии.
Кишинев, 1999. 240 p.
51. Атаманюк, А.К., Владимир, П.М., Карапетьян, Л.С. Физические и мелиоративные
свойства почв Молдавии. Кишинев: Штиинца, 1977. 70с.
52. Атлас Молдавской ССР, 1978. C. 37-44.
53. Билинкис, Г.М. Геодинамика крайнего юго-запада Восточно-Европейской платформы в
эпоху морфогенеза. Кишинев, «Бизнес-элита», «Lextoria», 2004. 184 с.
54. Волощук, М. Д. Реконструкция склоновых земель, пораженных оврагами. Кишинев:
Картеа Молдовеняскэ, 1986. 265с.
55. Геоморфология Молдавии. Кишинев, Штиинца, 1978. 188 с.
56. Жигэу, Г. Элементарные процессы физической деградации земель и методы их оценки. В.
Матерiали Мiжнародноi науковоi конференцii. Частина 2. Киiв, 2000. C. 64-67.
57. Жигэу, Г. и др. Роль современных процессов в эволюции плодородия почв Республики
Молдова. В. Матерiали Мiжнародноi науковоi конференцii. Частина 2. Киiв, 2002. C. 182-184.
58. Константинов, И. С. Защита пахотных почв от эрозии в Молдавии. Кишинев: Штиинца,
1976. 83с.
59. Kрупеников, И. А. Черноземы Молдавии. Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1967. 427с.
60. Kрупеников, И. А. Слитые почвы Молдавии. Кишинев: Штиинца, 1990. 167с.
61. Крупеников, И.А., Урсу, А.Ф. Почвы Молдавии. Т. 2. Кишинев: Штиинца, 1985. 239 с.
62. Крупеников, И.А. В. В. Докучаев о Бессарабии. Кишинев, 1996. 116 c.
63. Крупеников, И.А. Черноземы: возникновение, совершенство, трагедия деградации, пути
охраны и возрождения. Ch.: Pontos, 2008. 285с.
64. Крупеников,И.А.; Родина, A.К.; A., Урсу, А. Ф. и др. Почвенная карта Молдавской ССР.
Кишинев,1971
65. Модина, С., Долгов, С.И. Сложение и структурное состояние почвы. B: Агрофизизические
методы исследования почв. М.: Наука, 1966, c.42-71.
66. Научные основы мониторинга земель Российской Федерации. М.: АПЭК, 1992. 174с.
67. Покатилов, В.П. Геолого-литологические структурно-геологические факторы,
определяющие инженерно-геологические условия Северной Молдавии. В: Геология
четвертичных отложений Молдавии. Кишинев, Штиинца, 1983, c.89-100.
68. Прохина, Н.А., Маринеску, К.М. Биологические особенности черноземов и серых лесных
почв Молдавии. В: Биологическая активность почв Молдавии. Кишинев, 1972, c. 88–98.

494
69. Свистова, И.Д. др. Влияние многолетнего внесения удобрений на почвенно–
поглощающий комплекс и микробное сообщество. В: Агрохимия. 2004. № 6, c.16–23.
70. Стриганова, Б.Р. Комплексы почвообитающих беспозвоночных в пойме среднего
течения Днестра. В: Зоологический журнал. Т.47. Вып.3. 1968, c.360–368.
71. Справочник по климату СССР. Выпуск 11. Ленинград, 1965-1968.
72. Урсу, А.Ф., Крупеников, И.А. и др. Почвы Молдавии. Том I. Генезис, экология,
классификация и систематическое описание. Кишинев: Штиинца, 1984. 351с.
73. Лунева, Р.И., Рябинина, Л.Н. Бонитировка почв Молдавии для полевых культур.
Кишинев: Штиинца, 1976. 85 с.
74. Урсу, А.Ф., Крупеников, И.А., и др. Почвы Молдавии. Том.3. Кишинев: Штиинца, 1986.
333 с.
75. Чербарь, В.В. Черноземы стагниковые – результат сочетания современного и реликтового
процессов почвообразования и выветривания. Ж. Почвоведение и Агрохимия. № 1. Минск,
2007, с. 37 - 46.
76. Шабалина, А. Ю.; Половицкий, И.Я. Показатели некоторых механических свойств
солонцов. В: Теоретические основы и опыт мелиоративной обработки и химической
мелиорации солонцовых почв. Целиноград, 1980, с. 171-172.
77. Шеин Е.В.; Карпачевский Л.О. и др. Теории и методы физики почв. М.: Гриф и К, 2007.
616 с.
78. Череватов, В.Ф. Фауна и ландшафтно–биотоническое распределение дождевых червей
(Lumbricidae oligochaeta) Прут–Днестровского междуречья: автореферат дис. на соиск. уч.
степ. канд. биол.наук. Кишинев, 1991. 24 с.
79. Эффективность удобрений и плодородие почв. Кишинев: Штиинца, 1975, с. 124-135.

495