Sunteți pe pagina 1din 82

Introducere

Orice activitate economica, in conditiile economiei de piata


asociaza, in mod obiectiv, factorul de productie capital, cu inca un factor
esential, factorul munca. Acest factor se procura prin intermediul pietei,
piata muncii constituindu-se astfel, intr-un subsistem al economiei de
piata.
Pe aceasta piata functioneaza cererea si oferta, se formeaza un
pret, dar toate acestea se manifesta in functie de specificul determinat
de obiectul tranzactiilor de pe aceasta piata.
In cadrul pietei muncii se intalnesc cei ce poseda factorul de
productie capital cu cei care detin factorul de productie munca.
Piata muncii este influentata de factori de ordin demografic,
social-politic, psihologic etc.
Factorul demografic influenteaza in mod special oferta de munca,
populatia tarii fiind “rezervorul” care alimenteaza permanent aceasta
piata. Dar, pe piata muncii, subiectii ofertanti nu sunt toti cetatenii unei
tari. In primul rand trebuie luat in consideratie factorul varsta, cele doua
limite inferioare si superioare, ceea ce contureaza notiunea de
“populatie apta de munca”
Pentru analiza economica, o mare importanta o prezinta
structurarea pietei muncii, ea permitand cunoasterea proportiilor in care
se folosesc resursele de munca, ca urmare a repartizarii lor, in functie
de cerere si oferta, pe diferite ramuri si subansambluri ale activitatii
economice: agricultura, industrie, servicii etc., ceea ce indica nivelul
tehnologic din economia tarii si in general, gradul ei de dezvoltarte
economica.
Principalul scop urmarit pe piata muncii este ajungerea la o stare
de echilibru intre principalele componente. In momentul in care nu se
atinge stare de echilibru apare fenomenul de somaj.
3
Analiza acestui fenomen, cauzele si modalitatile de combatere
prezinta un mare interes pentru intreg sistemul economic al unui stat.

4
CAPITOLUL 1. CONSIDERATII GENERALE

1.1.Conceptul si trasaturile pietei muncii

Premisele teoretice ale analizei pietei muncii sunt: munca si rolul


ei in dezvoltarea social-economica, teoria pietei si a preturilor in
general.
Piata muncii functioneaza dupa acelasi mecanism ca si piata unui
bun. Structurile ei pot fi analizate sub forma tuturor modelelor si tipurilor
de piata: concurenta perfecta, monopol, monopson, monopol-
monopson, concurenta monopolistica, oligopol, oligopson, oligopol-
oligopson. Totodata, fiind principala componenta a pietei factorilor,
structurile si principiile de functionare sunt asemanatoare cu cele ale
celorlalte componente, piata resurselor naturale si piata capitalului. Ca
si aceste componente, piata muncii asigura derularea fluxurilor reale si
monetare, desfasurarea proceselor de productie, distribuire si consum.
Dar, avand in vedere ca in cadrul posesorilor de factori ponderea cea
mai mare o detin lucratorii salariati, ca salariul are cea mai mare
pondere in totalul veniturilor realizate, piata muncii determina in ultima
instanta volumul si structura bunurilor produse, precum si procesul de
distribuire a acestor bunuri.
In general, piata muncii reprezinta spatiul economic in care
tranzactioneaza in mod liber utilizatorii de munca (detinatorii de capital)
in calitate de cumparatori si posesorii resursei de munca, in calitate de
vanzator, in care, prin mecanismul pretului muncii al concurentei libere
intre agentii economici, al altor mecanisme specifice se ajusteaza
cererea si oferta de munca.
Intr-o formulare restransa, piata muncii este expresia reglarii
cererii si ofertei de munca prin deciziile libere ale agentilor economici

5
Agentii economici1 intalniti pe piata muncii sunt:
a) ofertantii, respectiv cei ce ofera marfa reprezentata de
capacitatea de munca si competenta profesionala, contra unui anumit
pret stabilit de piata;
b) cumparatorii, adica intreprinderile care au nevoie de munca,
intr-o anumita cantitate si structura profesionala, pentru a-si desfasura
activitatea si pentru care sunt dispusi sa plateasca pretul specific-
salariul;
c) intermediarii, care pot fi oficiile de plasare, specializate intr-o
gama larga de servicii, prin intermediul carora ofertantii sunt pusi in
contact cu cumparatorii de munca si care, evident, pentru serviciile lor
solicita un pret.
Rezultatul tranzactiei pe piata muncii se materializeaza in
contractul de angajare si in salariu. Deci, piata fortei de munca sau
a factorului munca este constituita din indivizi care cumpara si vand
forta de munca si din angajamentele care fac posibila desfasurarea
acestor activitati.
Acesti indivizi beneficiaza de timp liber si de timp de munca. Din
punct de vedere economic timpul liber reprezinta timpul cheltuit in alte
activitati decat cea economica(munca). In timp ce primul permite
dezvoltarea personalitatii umane, timpul alocat muncii permite
obtinerea venitului, ce este folosit pentru acoperirea trebuintelor de
consum. La randul sau, venitul este impartit intre consum si economii,
care la randul lor include in final si investitii productive.
In functionarea oricarei economii, piata muncii indeplineste o serie
de functii:
 a asigura alocarea resurselor de munca in concordanta cu
volumul si structura cererii de munca;

11
V. Ionescu, E. Gavrilă, - “Elemente de Macroeconomie”, Bucureşti, Editura Economică, 1999.
6
 indeplineste o functie productiva ce asigura combinarea a
doi
factori de productie, capitalul si munca, ce se afla in proprietatea unor
agenti economici diferiti;
 o alta functie este cea distributiva, deoarece prin
mecanismele
ei influenteaza modul de formare si repartizare a veniturilor specifice
pentru factorii de productie combinati: salariul si profitul. Pe langa
aceste functii piata muncii mai indeplineste si unele functii de natura
mixta, economico-sociale, prin intermediul carora contribuie la
asigurarea de locuri de munca, la protectia sociala, s.a.m.d., cat si la
orientarea profesionala , la reconversia, recalificarea si la reintegrarea
mainii de lucru.
Piata muncii (cererea si oferta de munca) se desfasoara in trepte
sau faze.
Intr-o prima faza are loc formarea conditiilor generale de angajare
a salariatilor (se manifesta tendinta de formare a salariilor la nivel
macroeconomic sau pe segmente mai mari de piata).
In continuarea acesteia, urmatoarea faza are loc la intalnirea in
termeni reali a cererii si a ofertei, intalnire in baza conditiilor concrete
ale firmelor si salariatilor (potentiali).
Oferta de munca constituie deci acele resurse de munca, ce se
incadreaza in categoria de oferta pe baza criteriului remunerarii.
Aceasta se manifesta prin cerere de locuri de munca salariata, in
angajarea ca salariati.
Cererea de munca pleaca de la nevoia de servicii-munca din
partea utilizatorilor acesteia, dar conditia esentiala a transformarilor de
munca in cererea de munca este remunerarea sau salarizarea ;
aceasta se concretizeaza in oferta de locuri de munca salariate.

7
Cererea si oferta de munca sunt intr-o relatie de interdependenta
cu dezvoltarea economico-sociala, de amploarea si structurile
activitatilor economice si ale actiunilor sociale si, pe de alta parte, de
fenomenele si procesele social demografice. Aceste inter dependente
multiple sunt sugerate de urmatoarea schema1:

Export
Activităţi Investiţii
social-economice
Populaţia Consum
Natura Muncă Capital final
Apţi Inapţi

Schimbări calitative
PIAŢA MUNCII
Statutul Populaţia
social activă OFERTA CERERE
al disponi- SALARIZAREA
DE DE Durata Producţia
femeii bilă MUNCĂ MUNCĂ muncii vizată

ŞOMAJ:
- exces de oferta
Soldul Populaţia - deficit de oferta
migraţiei
interna- cu vârsta de
ţionale muncă REMUNERAREA

Figura 1.1 Piata muncii-procesele demografice-dezvoltare culturala

Putem spune ca piata muncii are un caracter specific care poate fi


pus in evidenta prin urmatoarele aspecte:
 pe termen scurt cererea de munca este invariabila deoarece
crearea de noi locuri de munca presupune dezvoltarea activitatilor
existente si initiere altora noi, probleme care nu se pot realiza intr-un
timp scurt;
 de asemenea ,oferta de munca se formeaza in decursul unui
orizont de timp indelungat, timp in care noua generatie ajunge la
varsta legala de munca si se instruieste;

1
N.Dobrota, “Economie politica’, Bucuresti, Editura Economica, 1997, pag. 384.
8
 oferta de munca isi pune amprenta asupra modului de
satisfacere a cererii de munca;
 mobilitatea redusa a fortei de munca, a posesorului acesteia,
oamenii sunt atasati mediului social-economic in care sau format si
unde traiesc; avantajele economice oferite de alte zone (localitati ) nu
isi exercita nelimitat rolul in ceea ce priveste deplasarile oamenilor
spre noi locuri de munca;
 oferta de munca depinde si de alti factori decat cei economici
(varsta, starea sanatatii, psihologia oamenilor);
 eterogenitatea cererii si ofertei de munca, neconcordanta dintre
structurile acestora fac ca substituirea intre diferitele ei
componente sa fie redusa.
“Piata contemporana a muncii este o piata contractuala,
participativa, in care negocierea si contractul sunt instrumente
fundamentale dereglare a cererii si ofertei de munca”. Procesele de
ocupare si utilizare sunt ajustate si cu ajutorul altor mecanisme, aflate
la dispozitia persoanelor fizice, persoanelor juridice si a statului. Insa
piata muncii, prin propriile mecanisme actioneaza in stransa corelatie
cu miscarea cererii si a ofertei pe celelalte piete. Aceasta evolutie
apare ca urmare a manifestarii unei serii de factori:
a) extinderea sistemului de reglementari si legi care ordoneaza
si disciplineaza raporturile dintre agentii economici pe piata muncii;
b) organizarea agentilor economici, a salariatilor si a
intreprinzatorilor. Cresterea gradului de sindicalizare are un puternic
impact asupra ocuparii, marimii si miscarii salariului, ale duratei muncii
si protectiei sociale;
c) extinderea sistemului de negocieri, de la nivelul de firma si
pana la nivelul national, in reglarea unor probleme ale ocuparii si, mai
ales, a celor referitoare la salariul minim garantat, la impartirea sporului
de productivitate, la conditiile de munca si protectie sociala;
9
d) elaborare de politici de ocupare ce sunt promovate la nivelul
firmelor si colectivitatilor locale si adancirea segmentarii pietei muncii;
e) interventia activa, directa sau indirecta, a statului pe piata
muncii si in situatii deosebite, extraeconomice, dintre cele mai diverse,
pentru a sustine, dupa caz, oferta sau cererea de munca, si asigurarea
protectiei sociale a categoriilor defavorizate de lucratori.
In lucrarea sa “Teoria generala a ocuparii, dobanzii si a banilor”
Keynes a pus bazele macroeconomiei moderne prin raspunsurile pe
care le-a dat cu privire la privire la problemele amintite mai sus. Keynes
a explicat crizele cu ajutorul modelului cererii agregate, avantul
economic prin dezvoltarea productiei de masa in ramurile moderne ale
economiei, ale caror bunuri sunt mult cerute pe piata, iar depresiunea
economica prin scaderea cererii de investitii. Astfel el propune folosirea
tuturor masurilor de politica fiscala anticiclica, in vederea reducerii
fluctuatiilor ciclice din economie.
In anii ’50, economistul american Milton Friedman a pus bazele
“teoriei monetariste”, conform careia politica monetara are un rol
hotarator in determinarea si comportamentul nivelului productiei
(venitului) si al preturilor, iar etapele de depresiune economica prin care
au trecut majoritatea tarilor lumii au fost generate de o politica
monetara neadecvata. De aici apare concluzia ca numai o politica
monetara expansionista ar putea stimula cererea si oferta de bunuri si
servicii. Astfel Friedman propune o serie de masurii de politica monetara
anticiclica, in scopul reducerii fluctuatiilor ciclice din economie.
Cea mai buna solutie in realizarea unui grad inalt de ocupare a
fortei de munca ar fi acela de comparare a solutiei propuse de Keynes
cu cea propusa de Friedman avand loc aparitia unei solutii mixte.
Orice economie1 nu functioneaza la parametrii normali daca nu se
reduc continuu productii si venituri tot mai marii si daca nu se asigura o

1
M. Bacescu, A. Bacescu, “Macroeconomie.Bazele macroeconomiei”, Bucuresti, Editura All, 1997, pag. 287.
10
tot mai buna ocupare a fortei de munca. Somajul si capacitatile de
productie nefolosite in crestere, sunt datorate faptului ca productia nu
creste pe masura potentialului sau, numit si “output potential”. Prin
“output potential” intelegem de fapt PNB real care il poate produce
societatea in conditiile ocuparii integrale a fortei de munca, adica in
conditiile unui somaj de maxim 5%. Diferenta dintre output potential si
output real, reprezinta “golul PNB real” sau subproductia reala. Evitarea
supraproductiei se face numai cu o politica fiscala si monetara
expansionista pentru a creste cererea agregata. O cerere excesiva
inseamna o crestere exagerata a preturilor si veniturilor banesti, adica
inflatie, aducand castiguri foarte mici in productie si in venitul real.
Astfel rezulta ca obiectivul unei politicii mixte, stabilizatoare il
reprezinta minimizarea variatiilor cererii, adica realizarea unei cat mai
bune concordante intre realizarea sporului cererii si potentialul productiv
al economiei.
Rezultatul acestei politici mixte, trebuie sa fie minimizarea
deviatiilor de la un trend crescator, nu la o medie fixa, deoarece, in orice
economie ce se dezvolta, cererea trebuie sa creasca continuu in scopul
de a mentine o utilizare cat mai completa a capacitatilor de productie si
a fortei de munca, in conditiile mentinerii unor preturi cat mai stabile.
Printr-o utilizare integrala a fortei de munca se ajunge la
reducerea deficitelor bugetare conducand chiar la un surplus bugetar al
ocuparii in totalitatea fortei de munca. Surplusul bugetar reprezinta
practic scopul oricarei politici stabilizatoare. Aceasta politica trebuie sa
realizeze cresterea output-ului potential, care sa conduca la cresterea
ocuparii fortei de munca si a cererii agregate.
Pot aparea o serie de factori perturbatori ai ocuparii fortei de
munca si anume:
 politicianul - care ori elibereaza o politica monetara sau fiscala
eronata ce are efecte inverse decat ce se astepta, ori elaboreaza o

11
politica justa de reducere a ratei somajului si de imbunatatire a
mersului economie in perioadele dinaintea alegerilor;
 schimbari in conditiile de productie. De exemplu o crestere sau o
scadere brusca si semnificativa a pretului unui factor de productie pe
piata mondiala, pot determina importante dereglari economice;
 modificari neprevazute, din ratiuni de politica sociala, sau din
alte ratiuni neeconomice, ale cheltuielilor guvernamentale;
 modificarea aporturilor – cresterea acestuia determinata de o
crestere brusca a cererii din strainatate pentru produsele romanesti,
duce la o crestere a veniturilor, asa cum o scadere a acestei cereri
poate diminua veniturile;
 modificarea brusca a dorintelor de consum ale populatiei;
 modificarea cheltuielilor investitionale, fara a fi generata
neaparat o ratiune economica;
 modificarile spontane in cererea de bani din sectorul privat,
devine un factor perturbator al activitatii economice;
 comportarea salariilor.
O politica de ocupare integrala a fortei de munca nu se poate
realiza cu usurinta Ocuparea integrala a fortei de munca, nu poate fi
atinsa decat in tarile foarte dezvoltate si pentru o perioada scurta de
timp, datorita fluctuatiilor economice care isi spun cuvantul in cadrul
ciclului afacerilor.

1.2. Criterii de clasificare a pietei muncii

Structura interna a pietei muncii are un caracter deosebit de


complex, ceea ce a permis formularea concluziei dupa care nu exista o
unica piata a muncii la scara economiei nationala. in interiorul ei se
identifica mai multe segmente de piata. “Segmentarea pietei reprezinta
totalitatea tehnicilor de functionare a unei populatii date si care
12
urmaresc construirea unor grupuri de componenti ce satisface o
anumita conditie de clasificare, in functie de criteriile considerate”.
Segmentarea pietei muncii este determinata atat de motive
economice, de caracteristici ale fortei de munca (nivel de instructie,
calificare, mobilitate profesionala), cat si de aspecte institutionale
(reglementarea raporturilor de munca , gradul de organizare sindicala).
in general se manifesta bariere in calea trecerii de la un segment la
altul, mobilitatea fortei de munca se manifesta mai ales in interiorul
fiecarui segment, si, limitat, intre diferite segmente, iar salariile nu sunt
rezultatul manifestarii libere a fortelor pietei, ele fiind efectul unor factori
sociali, politici si institutionali cu exprimari specifice pe fiecare segment
de piata a muncii. Se stie ca in general piata muncii se structureaza si
functioneaza la nivelul unitatilor economice individuale, la cel al
ramurilor economiilor tarilor, ca si la nivelul mondial. In cele ce
urmeaza vom incerca sa prezentam o clasificare a fortei de munca
dupa anumite criterii.
Dupa cadrul (locul) desfasurarii relatiilor de schimb se distinge:
piete locale, regionale, nationale, internationale si piata mondiala.
La nivel local, in Romania, piata muncii este reglementata si
supravegheata prin intermediul Oficiilor de forta de munca si somaj si
a punctelor de lucru organizatiilor mai mici a oficiilor de forta de munca
si somaj. La nivelul judetean si actorul principal care reglementeaza
cadrul legal in care se manifesta fenomenele si procesele pe piata
muncii il reprezintata de agentiile pentru ocupare si reconversie
profesionala.
La nivelul regional si national actorii implicati in administrarea
pietei muncii sunt diferitele agentii de plasare a fortei de munca, precum
si diferitele organizatii guvernamentale si neguvernamentale. Insa
principalul organism care supravegheaza si reglementeaza

13
desfasurarea activitatii pe piata muncii il reprezinta Ministerul Muncii si
Solidaritatii Sociale.
Economia mondiala consta din (toate) economiile nationale
autonome si specializate, legate intre ele prin schimburi de bunuri
materiale si servicii.
Piata mondiala reflecta totalitatea relatiilor in legatura cu schimbul
de marfuri corporale sau incorporale intre tari, relatii devenite obligatorii
si permanente pentru existenta acestora. Notiunea respectiva are deci
un sens economic si nu unul geografic, politic sau religios.
Existenta unor resurse naturale diferite de la o tara la alta (ca
potential general si ca marime relativa rezulta din corelatia cu populatia)
a facut posibila si necesara specializarea tarilor in functie de resursele
detinute. Aceasta la randul ei, a condus la “exportul” de capital uman ce
depaseste o parte din cererea interna si, ca efect al acestuia, s-a impus
nevoia de a importa capital uman necesar in anumite domenii ale
activitatii.
Distingem astfel dupa forma de proprietate: sectorul public,
sectorul privat si sectorul mixt.
Sectorul public reprezinta forta de munca ocupata in proprietatea
statului central, in proprietatea administratiilor locale, precum si
persoanele angajate in intreprinderile cu capital integral al statului.
Sectorul privat-particular este format din proprietatea
individuala, individual-asociativa, privat-particulara de familie, privat
asociativa. Forma principala actuala de proprietate este cea privat-
asociativa, organizata sub forma unor proprietati de capital, in care
proprietarii, fie ca utilizeaza salariati nonproprietari, fie ca ei insisi sunt
participanti la activitatea economica.
Sectorul mixt consta din combinarea ambelor forme de
proprietate: publica si privata.

14
Permanenta competitie intre formele de proprietate se manifesta
in participarea lor la procesul concurential general. In baza acestui
proces, ponderea si rolul diferitelor forme de proprietate se modifica in
functie de dezvoltarea generala a tarii, de optiunile politice ale
popoarelor. Oricum, sensul pozitiv al evolutiilor respective, al modificarii
diferitelor forme de proprietate este dat de progresul economico-social,
de progresul factorilor de productie si de eficienta folosirii lor.
O alta clasificare ar fi cea dupa sectoarele in care se desfasoara
activitatea economica. Distingem trei sectoare si anume: primar,
secundar si tertiar. Acestea se impart la randul lor in mai multe ramuri
de activitate si anume: ramura agricola, cea industriala si serviciile
economice din Romania. Principalele categorii de activitati sunt
urmatoarele:
 agricultura, silvicultura si exploatarea forestiera;
 industriala si anume cea extractiva, prelucratoare, energie
electrica si termica;
 constructii;
 comert si turism;
 transport, depozitare, posta de telecomunicatii;
 activitati financiare, bancare si de asigurari;
 tranzactii imobiliare si de servicii;
 administratie publica;
 invatamant, sanatate si asistenta sociala;
 alte activitati ale economiei nationale
Se remarca clasificarea in functie de structura si specializarea
personalului pe meserii si profesii si anume: muncitor, miner, electrician,
profesor, inginer, economist etc.

15
In general, in functie de nivelul de pregatire al salariatilor si efortul
pe care il depun in activitatea pe care o desfasoara, proprietarii ii
remunereaza pe acestia.
Dupa gradul de organizare a ofertei de munca distingem doua
tipuri de piete si anume:
• piata muncii sindicalizata;
• piata muncii nesindicalizata.
Pe piata muncii sindicalizata, unele decizii privind oferta de munca
sunt luate in mod colectiv. Sindicatele incheie contracte colective de
munca in care este prevazut adeseori cine poate ocupa un anumit post
si care sunt conditiile de lucru. De asemenea, sindicatele pot hotari
declansarea unei greve, retragerea completa a ofertei de munca cu
scopul de a ajunge la o intelegere mai buna cu patronatul.
Pe piata muncii nesindicalizate, angajatii nu sunt reprezentati in
negocierea conditiilor de munca si al salarizarii. De aceea, pot aparea
anumite discriminari salariale intre angajatii care sunt reprezentati
sindical si cei nereprezentati sindical, chiar daca munca prestata de
acestia este identica.

1.3 Modele de piata a muncii

Caracterul specific al pietei muncii se intrepatrunde cu cel derivat.


Astfel functia majora a acesteia este de a asigura activitatile economico-
sociale cu resursele de munca in cantitatea, structurile si calitatea
necesare.
Caracteristicile marfii ce circula pe aceasta piata, precum si
raporturile persoanelor ce participa la schimb vor fi caracterizate prin
urmatoarele1:
 piata muncii este o piata cu un grad ridicat de rigiditate si
1
N. Dobrotă, – Economie Politică, Bucureşti, Editura Economică, 1997, pagina 394
16
 sensibilitate, ea interconditionandu-se atat cu echilibrul
economic
general, cat si cu cel social-politic;
 ea este o piata organizata si mai puternic reglementata;
 mecanismele acestei piete au un grad mai ridicat de
imperfectiune; de pilda, salariul nu reprezinta unica si adesea,
principala parghie de reglare a ocuparii si utilizarii resurselor de
munca.
La sfarsitul anilor ‘60, majoritatea analistilor economici au
concluzionat ca nu poate exista o singura piata a muncii la scara
oricarei economii nationale. Aceasta presupune:
- existenta mai multor segmente ale pietei muncii;
- bariere in calea trecerii de la un segment la altul;
- manifestarea mobilitatii fortei de munca mai ales in
limitele fiecarei piete si mult mai putin intre diferitele segmente;
- salariile se formeaza si sub influenta unor factori sociali,
politici, institutionali.
Segmentarea pietei reprezinta totalitatea tehnicilor de fractionare a
unei populatii date si care urmaresc constituirea unor grupuri de
componenti ce satisface o anumita conditie de clasificare, in functie de
criteriile considerate.
Initial, segmentarea pietei muncii a fost expresia unei scheme
dualiste a sistemului economic real, acesta transformandu-se ulterior in
mai multe segmente.
Punctul de pornire in teoria segmentarii pietei de munca este
admiterea ipotezei existentei unui sistem economic dualist, structurat in
doua sectoare:
- sectorul primar (central) al marilor intreprinderi
- sectorul secundar (periferic) al intreprinderilor supuse

17
concurentei intre care apare o relatie de interdependenta.
Deci, segmentele reale ale pietei muncii sunt analizate prin
folosirea mai multor criterii de grupare, in functie de fiecare criteriu
existand diferite genuri de piete ale muncii. Astfel, se constata cel putin
urmatoarele criterii:
a) dupa forma de proprietate – piata muncii a sectorului privat si
piata intreprinzatorilor publici, in general piata sectorului public;
b) dupa dimensiunile utilizatorilor de munca – piata muncii din
partea marilor firme si piata muncii pentru micile intreprinderi;
c) dupa gradul de organizare a ofertei de munca – piata
nestructurala a salariatilor liberi si piata salariatilor sindicalizati.
Astfel apare:
 piata primara a muncii - compusa din angajamentele oferite
de intreprinderi mari si / sau sindicate, iar caracteristicile sale pot fi
sintetizate astfel: salarii inalte, posibilitati de promovare si siguranta
locului de munca.
 piata secundara a muncii - definita prin locuri de munca slab
platite si instabile, cat si de existenta discriminarilor.
In general, segmentul primar al pietei muncii este asociat cu
componenta stabila a cererii de bunuri si servicii, in timp ce segmentul
secundar este legat mai ales de componenta variabila a cererii.
Concluzionam ca unul dintre principalii factori ai segmentarii pietei
muncii ar fi variatia in timp a cererii de bunuri sub aspect, atat cantitativ
cat si structural.
In Statele Unite ale Americii s-au conturat in practica si sunt
reflectate teoretic trei sectoare ale economiei cu manifestari specifice:
economia de centru, intreprinderile periferice, economia alternativa.
Unitatile economice de centru se caracterizeaza printr-un grad
inalt de sindicalizare, prin niveluri de salarii peste media nationala,

18
corelate cu productivitatea muncii superioara, de asemenea, peste
productivitatea nationala.
Intreprinderile periferice sub raport economic sunt de talie mica si
mijlocie, fiind angajate intr-o concurenta foarte dura. Produsele lor
incorporeaza multa munca, a carui productivitate este redusa.
Sindicalizarea este aici ca si inexistenta, iar salariile sunt mai mici decat
media.
Economia clandestina, lipsite de orice regula, cuprinde diversele
forme de activitate neoficiala, fara forme stabile de realizare – si adesea
ilegale cu o insecuritate totala a salariatilor.
Orice agent economic (intreprinzator) are ca scop reducerea
costurilor, maximizarea profitului si sporirea flexibilitatii ofertei, astfel
incat strategia intreprinzatorului se lanseaza pe segmentarea pietei
muncii.
Astfel salariatii cu cea mai buna calificare, indiferent de evolutia
conjuncturii vor fi pastrati de catre firma. Ceilalti sunt angajati si
concediati in functie de variatia volumului activitatii. Rezulta, anumite
componente ale ofertei de munca sunt nevoie sa se adapteze, mai mult
decat alti factori de productie, la cerintele pietei. Aceasta strategie se
aplica de regula in structura interioara a firmei. De regula, mai intai se
incearca modificarea organizarii interne a firmei si apoi ajustarea
procesului de angajare-concediere de lucratori. In consecinta au loc
schimbari si in profilul de calificare, in conditiile de munca si de
polarizare a diferitelor categorii de lucratori.
Strategiile antreprenoriale de ocupare tind spre mentinerea
segmentului secundar al pietei muncii, deoarece se asigura o sporire a
adaptabilitatii intrepatrunderii la variatiile conjuncturii. Aceasta implica
utilizarea unor mijloace diverse, ce include metode de polarizare
specifice si forme noi de ocupare si care au ca obiective multiple:
- reducerea deficitului de munca;

19
- asigurarea de locuri de munca;
- omogenitatea personalului propriu.
Cu toate ca piata muncii se caracterizeaza, ca si piata bunurilor,
printr-o concurenta imperfecta, ea poate fi privita si analizata ca o piata
cu concurenta perfecta. Scopul acestei analize il constituie cunoasterea
mecanismului ei concret de functionare. Datorita diferentelor foarte mari
existente intre profesii, ocupatii, nivel de calificare, locuri de munca, etc.,
intre diferentele industriei si firme, unde este utilizata forta de munca, in
viata economica exista mai multe tipuri de piata a muncii. Pentru
intelegerea mecanismelor de determinare, pe aceste tipuri concrete de
piata, a marimii salariului si cantitatii de piata ceruta si oferita, trebuie sa
pornim de la premisa unei concurente perfecte.
Modelul concurentei perfecte presupune urmatoarele conditii:
• toti lucratorii au acelasi nivel de calificare;
• exista o concurenta absolut libera atat intre ofertanti, cat si
intre intreprinzatori;
• exista un sistem informational perfect privind cererea si
oferta
de munca;
• nu exista nici o restrictie in schimbarea locurilor de munca
de
catre lucratori si, in modificarea numarului locurilor de munca, de catre
intreprinzatori;
• nu exista nici o deosebire intre conditiile ofertei diferitelor
locuri de munca.
In acest cadru, concurenta dintre ofertanti determina scaderea
salariului, iar concurenta dintre intreprinzatori cresterea salariului. Ca
rezultat, marimea acestuia este determinata de raportul dintre cele doua
forte ale pietei si anume la nivelul la care cantitatea ceruta este egala cu
cea oferita.
20
Acest model de piata se caracterizeaza prin:
• numarul mare al firmelor care concura intre ele in vederea
obtinerii unui anumit tip de factor de munca;
• numarul mare de muncitori calificati, cu calitati si abilitati
identice, care-si ofera serviciile in mod independent si individual;
• imposibilitatea influentarii ratei salariului pe piata de catre
firme sau de catre lucratori.

Figura 1.2. Cererea si oferta de munca pe o piata cu concurenta perfecta

In figura 1.2 se prezinta cererea si oferta de munca de pe o piata


cu concurenta perfecta, unde Qme, reprezinta numarul de lucratori
angajati, iar Se constituie salariul de echilibru. Avand in vedere acest
model, daca salariul ar fi la nivelul S1, ar exista un surplus de oferta, iar
la nivelul S2 un numar insuficient de lucratori. In ambele cazuri salariul
tinde spre echilibru. In acest model nici un intreprinzator nu poate
modifica marimea salariului, deci toate firmele trebuie sa plateasca
acelasi salariu.
Daca o firma acorda un salariu mai mare decat Se, ea
inregistreaza pierdere de profit, iar daca acorda un salariu mai mic
decat Se, exista pericolul sa ramana fara angajati. In ambele cazuri

21
rezultatul nu poate fi decat falimentul ori parasirea sectorului in care
opereaza respectiva firma.
Pentru a evita aceste efecte, firma trebuie sa indeplineasca
cerintele prezentate de urmatoarea figura 1.3

Figura 1.3 Realizarea salariului de echilibru

- adica sa plateasca salariul de echilibru (Se), iar numarul


lucratorilor angajati sa fie Qme. Se constata ca pentru firma oferta de
munca este perfect elastica, constituind, totodata, si costul marginal al
acestui factor de productie (CMF), iar cererea este reprezentata de
venitul marginal produs de munca (VMP).
Modelul de piata monopolist presupune ca toata forta de munca
sa fie reprezentata de un sindicat care apara interesele lucratorilor dintr-
o anumita categorie profesionala sau interesele tuturor lucratorilor, dintr-
o anumita industrie. Principalul rol al sindicatului este cresterea in
anumite limite, a salariului, in scopul cresterii sau cel putin mentinerii la
un anumit nivel a bunastarii economice a membrilor uniunii sindicale.

22
Desigur ca, o crestere a pretului muncii poate avea loc numai in
conditiile in care, se produc modificari in cererea si oferta de munca. Pe
piata muncii sindicatele nu pot influenta decat in mica masura cererea
de munca, deoarece aceasta depinde de situatia de pe piata bunurilor,
de raportul dintre cererea si oferta de pe aceasta piata, de evolutia
pretului de pe piata diferitelor resurse economice, precum si de
conditiile productiei. Alaturi de aceste conditii o importanta deosebita o
reprezinta nivelul si rata de crestere a productivitatii muncii.
Pe acest tip de piata, cererea poate fi considerata o variabila
independenta de puterea monopolista, exercitata de sindicat ca si in
cazul monopolului producerii unui anumit bun. Cu toate ca nu dispun de
parghii directe de influentare a cererii de munca, sindicatele pot apela la
metode indirecte de exercitare a puterii monopoliste, cum ar fi sprijinul
acordat politicii protectioniste a guvernului, de exemplu cresterea
tarifelor vamale pentru bunurile similare importate. Totusi, este o
influenta scazuta, deseori nesemnificativa, rezultatul fiind mai degraba
stoparea declinului decat cresterea cererii pe piata muncii.
Rezulta ca, la o oferta data de munca, majorarea salariului – prin
cresterea cererii depinde de politica patronatului si nu de cea a
sindicatului, chiar daca acesta dispune de o putere monopolista. In
schimb, sindicatele pot reduce oferta de munca si realiza, pe aceasta
baza, o majorare a salariului, recurgand de regula, la doua metode.
Prima, este o metoda prin care sindicatele pot obtine o crestere a
salariului, o constituie restrangerea directa a ofertei de munca. In acest
sens, ele pot initia o serie de masuri cum ar fi:
• reducerea numarului maxim de ore de munca pe saptamana;
• limitarea numarului maxim al membrilor sindicatului;
• refuzul de a acorda aviz favorabil de munca lucratorilor
nesindicalisti, etc.

23
Aceste efecte pot fi evidentiate cu ajutorul urmatoarei reprezentari
grafice (figura 1.4).

Figura 1.4
Rezulta ca urmare a reducerii ofertei de la O0 la O1, cantitatea de
munca angajata scade de la Qm0 la Qm1, iar salariul creste de la S0 la
S1.
O alta metoda de crestere a salariului o constituie restrangerea
indirecta a ofertei de munca. (Figura 1.5.).

Figura 1.5

Presupunem ca, in urma acordului dintre sindicat si patronat, se


stabileste un salariu minim la nivelul S1, care este mai mare decat

24
salariul de echilibru (Se), format pe baza raportului dintre cerere si
oferta pe piata muncii.
Ca rezultat al faptului ca acest salariu minim nu poate fi micsorat,
cantitatea de munca angajata se reduce de la Qme la Qm1. Deci, creste
numarul lucratorilor care cauta un loc de munca, crestere reprezentata
de diferenta Qm2 si Qm1. Sansa acestor lucratori de a gasi un loc de
munca scade si mai mult in conditiile aplicarii primei metode, de
restrangere directa a ofertei de pe piata muncii.
Modelul de piata cu concurenta de monopson1 se
fundamenteaza pe urmatoarele premise:
- factorul munca angajat de firma monopsonica reprezinta
o cota importanta din intreaga oferta de munca de pe piata;
- tipologia factorului munca ramane relativ nemodificata,
chiar daca procesul tehnic duce la aparitia de noi meserii si chiar
calificari;
- rata salariilor platite variaza direct cu numarul de lucratori
angajati.
In cazul monopsonului, ambele oferte de factori de munca, la nivel
individual si de piata, vor fi identice, curba ofertei avand panta
crescatoare (Figura 1.6)

1
V. Ionescu, E. Gavrilă, – Elemente de macroeconomie, Bucureşti, Editura Economică, 1999, pagina 141

25
Figura 1.6 Rata salariului si factorul munca pe o piata de tip monopson

In figura 1.6. curba CML se situeaza deasupra curbei OL. Egaland


curba costului marginal cu cea a cererii de factor munca (in punctul A),
monopsonul va angaja un numar L1 de lucratori (spre deosebire de L2,
in situatia unei piete concurentiale libere) si va plati o rata a salariului S1
(mai mica decat cea de pe piata libera S2).

26
CAPITOLUL 2. MECANISMUL DE FUNCTIONARE
A PIETEI MUNCII

2.1. Cererea de munca

2.1.1. Trasaturile cererii de munca

“Munca”, pentru un economist, este rezerva de resurse umane,


atat fizice cat si mentale, care este disponibila a fi implicata in productia
de bunuri si servicii. Rezerva de munca depinde de doua lucruri:
(a) totalul fortei de munca disponibile, adica intreaga populatie mai
putin categoriile populatiei care muncesc;
(b) numarul de ore pe saptamana in care populatia este pregatita
sa munceasca.
Cererea de forta de munca reprezinta cantitatea de eforturi umane
(de acea speta) pe care intreprinzatorii sunt dispusi sa o cumpere, la un
tarif salarial corespunzator nivelului general al preturilor in perioada
considerata.
Se stie ca cererea pentru fiecare factor este o cerere determinata
provenind din cererea pentru bunuri si servicii. In cazul muncii aceasta
are ca rezultat o curba a cererii care este descrescatoare in maniera
obisnuita; mai multa forta de munca va fi ceruta daca pretul ei este mai
mic, cu conditia ca celelalte lucruri sa ramana neschimbate.
In general forta de munca depinde de doi factori:
a) productivitatea marginala a muncii;
b) conditiile generale ale activitatii economice, inclusiv anticiparile
conjuncturale si previziunile privind marimea cererii globale.

27
La un anumit moment si intr-un anumit stadiu de dezvoltare
tehnologica, intre volumul resurselor de munca utilizate si volumul
productiei se stabileste o anumita relatie. Potrivit legii randamentelor,
fiecare unitate consumata din factorul de munca are o contributie din ce
in ce mai mica la realizarea productiei1. In Figura 8. se observa ca,
pentru cele 10 unitati de munca, salariul este de 20 $ / unitate.

Figura 2.1. Curba cererii de munca

Cererea de munca este determinata de productivitatea marginala


a factorului de munca in realizarea productiei nationale. Nivelul general
al salariului cuvenit pentru 10 unitati de munca este de 20$ /unitate,
acesta fiind egal cu productivitatea marginala a celui marginala a celei
de-a zecea unitati. Curba cererii de munca se deplaseaza spre dreapta
si in sus odata cu cresterea capitalului cumulat, cu progresul tehnologic
si cu imbunatatirea calitatii muncii.
Productivitatea marginala si, deci salariul unui muncitor, poate
creste din doua motive. In primul rand, productivitatea marginala creste

1
P. Samuelson, W. Nordhaus, - Economie Politică, Bucureşti, Editura Teora, 2000, pagina 272

28
daca muncitorii dispun de mijloace de productie mai multe sau mai
performante. Spre exemplu a se compara productivitatea unui
excavatorist cu productivitatea unui sapator care foloseste lopata, sau
posibilitatile de lucru ale scribilor medievali cu cele ale secretarelor din
timpurile moderne.
In al doilea rand, productivitatea marginala a lucratorilor mai bine
pregatiti sau instruiti este, in general, mai mare decat cea a lucratorilor
cu un “capital uman” mai modest.
Putem arata intr-un exemplu mai clar cum curba cererii de forta de
munca este identica cu cea a productivitatii castigului marginal.
Intrebarea care se pune este, cat de departe de originea graficului
(Figura 2.2) va merge o astfel de curba? Aceasta depinde de
productivitatea marginala a muncii, care variaza fie cu pretul bunurilor,
fie cu productivitatea lucratorilor. O modificare a preturilor poate sa
apara datorita unei modificari a cererii pentru produsul considerat. Daca
pretul produsului creste, aceasta va ridica productivitatea castigului
marginal al muncii, iar antreprenorii vor fi pregatiti sa angajeze mai multi
lucratori.

Figura 2.2 Efectul unei modificari a productivitatii marginale a muncii asupra


salariilor.

29
In concluzie putem utiliza anumite observatii.
1) curba produsului castigului marginal este identica cu curba
cererii pentru munca.
2) Daca castigul marginal creste, curba se deplaseaza la MRP2.
3) Posibilitatile in acest moment sunt:
a) Muncitorii existenti Q, vor castiga salarii mai mari, salariile
crescand la W2;
b) Daca se poate sa mai vina muncitori in plus, numarul de
muncitori va creste la Q2, iar salariul va creste pana la W3;
c) Daca ar fi somaj in industrie, astfel incat curba ofertei este la
infinit elastica, angajarea ar creste la Q3 si salariile ar ramane la W1,
deoarece curba ofertei ar fi orizontala.
Daca pretul ramane constant, dar productivitatea muncitorilor
creste, astfel incat costurile pe unitatea de produs sunt micsorate, acest
lucru va ridica din nou castigul marginal utilizat si va incuraja
antreprenorii sa angajeze mai multi lucratori. Astfel, un sindicat precum
Electrical Trades Union ar putea foarte bine sa sustina o politica de
reclama care incurajeaza pa consumatorul casnic sa utilizeze aparatele
electrice de incalzit ca metoda de incalzire casnica, indemnand in
acelasi timp pe membrii sai sa abandoneze anumite practici care reduc
productia. Prima, ar muta curba cererii pentru munca inspre dreapta prin
cresterea profitabilitatii industriei. Oricum, efectul este de a creste atat
salariile cat si numarul de oameni angajati (vezi Figura 2.3.)
Cererea de munca nu depinde insa numai de productivitatea
marginala a muncii. Cu alte cuvinte, intreprinzatorul nu inceteaza sa
incadreze mana de lucru exact in punctul in care salariul este egal cu
venitul pe care I-l procura ultimul muncitor incadrat, independent de
modalitatile de fixare a nivelului salariului. Dimpotriva, cererea de munca

30
este mai mult sau mai putin elastica in raport de rata modificarii
salariului.
De asemenea, elasticitatea depinde de structurile tehnice ale
productiei, adica de posibilitatea de substituire a muncii cu bunuri
internationale si invers.
Cererea de munca depinde, in general, si de previziunile privind
marimea cererii globale, de anticiparile conjucturale, etc.
In numeroase cazuri, variatia salariului nu are consecinte asupra
marimii ocuparii in intreprinderi. De pilda, daca intreprinzatorul nu are
alte obiective conjuncturale decat maximizarea profitului, atunci el nu se
raporteaza la cresterea salariului. Sau, daca se desfasoara o
reorganizare a productiei cu o componenta umana fixa, atunci efectivele
de lucratori raman constante, independent de nivelul salariului. In aceste
doua situatii, intreprinzatorul nu se simte obligat sa se incadreze intre
cele doua limite, variabilele in timp, ale salariului (real): inferioara – ce
reprezinta minimul de resurse (exprimate in bani) care permite
lucratorilor si familiilor lor sa supravietuiasca; superioara – venitul
banesc corespunzator productivitatii numai (medii marginale).
Elasticitatea cererii pentru munca este de asemenea de o mare
importanta in fixarea salariilor. Daca cererea pentru munca este elastica,
antreprenorii vor fi in stare sa paraseasca cu usurinta piata si de aceea,
va fi dificil pentru forta de munca de a-si asigura marimea salariilor.
Cererea de munca va fi elastica daca:
a) cererea pentru produsul final va fi elastica;
b) forta de munca poate fi inlocuita cu alta forta de munca;
c) alti factori (in special capitalul) pot fi inlocuiti cu forta de munca;
d) costurile datorate muncii reprezinta o parte mare din costurile
totale.

31
 Elasticitatea cererii pentru munca si cererea pentru
produsul final.
Furnizorul care acorda o crestere a salariilor trebuie sa mareasca
preturile consumatorilor. Asta inseamna ca la fiecare valoare a pretului,
cantitatea disponibila va fi mai mica si ca s-a produs o modificare a
conditiilor ofertei.
 Elasticitatea cererii pentru forta de munca necalificata.
Substituentul cel mai probabil pentru orice fel de forta de munca
este o alta forta de munca. Rezulta ca muncitorii necalificati gasesc ca
este dificil sa obtina mariri de salarii in fata antreprenorilor hotarati,
deoarece alti muncitori pot cu usurinta sa-i substituie. Cu conditia ca
cererea pentru produsul pe care acesta il face sa fie puternica, cererea
pentru serviciile pentru un muncitor calificat va fi neelastica.
In consecinta, pozitia sa de negociere va fi una puternica, de
vreme ce el poate oricand sa se deplaseze spre o pozitie de mai mare
avantaj personal net.
 Elasticitatea cererii pentru forta de munca care poate fi
inlocuita cu masini.
Cererea elastica ar putea fi intalnita acolo unde este posibil sa se
substituie forta de munca cu alti factori, in special cu capital. Politicile
salariale agresive din partea muncitorului ar putea sa-i determine pe
antreprenori sa cumpere utilaje puternice, fapt care reduce considerabil
cererea pentru forta de munca. Cererea pentru forta de munca va fi si
mai elastica daca astfel de utilitati sunt ieftine. La cumpararea unei
combinatii de factori echilibrate, un antreprenor ii va selecta pe acestia
pana cand produsele lor marginale raportate la preturile lor sunt egale.

32
Figura 2.3. Efectul elasticitatii asupra vanzarilor dupa o marime a pretului.

Se remarca cateva observatii:


1) Datorita unei marimi a pretului, curba ofertei s-a deplasat inspre
stanga.
2) Pretul produsului pentru care cererea este elastica, creste
putin, iar cererea se contracta mult, la Q2.
3) Pretul produsului pentru care cererea este neelastica, creste
mult, dar cererea se contracta putin la Q3.
4) Rezulta ca un furnizor pentru al carui produs cererea este
elastica va rezista la costurile de salarii mai bine decat un furnizor pentru
al carui produs cererea este neelastica. Daca el este fortat sa mareasca
salariile, el va reduce cererea pentru forta de munca.
 Elasticitatea cererii pentru forta de munca acolo unde
costurile cu munca reprezinta o parte mare din costurile totale.
In aceste circumstante, orice crestere a costurilor cu munca
inseamna o crestere considerabila a pretului de vanzare al produsului
final, si o reducere a limitelor de profit, daca cererea pentru produs este
foarte elastica. Acordarea de astfel de mariri de salarii va insemna, de
33
aceea, reduceri serioase ale productivitatii castigului marginal al muncii,
iar antreprenorul isi va reduce de aceea cererea pentru ea, la preturile
mai mari pe care trebuie acum sa le plateasca.

2.2. Oferta de munca

2.2.1.Trasaturile ofertei de munca

Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama resurselor


existente in societate, adica a volumului de munca ce poate fi depus, in
perioada respectiva, de populatia apta.
Oferta de munca depinde de numeroase trasaturi ale societatii in
discutie. Apoi sunt obiceiurile si legile legate de educatie si angajare,
disponibilitatea fortei de munca de a lucra pentru salarii si celelalte
stimulente care i se ofera si gradul de emigrare si imigrare permise.
Insa pentru a discuta despre aceste trasaturi se impune in primul
rand definirea termenului de oferta de munca.
Oferta de munca, mai precis de servicii umane de un anumit fel
este cantitatea de munca, de aceeasi calificare, pe care lucratorii sunt
capabili si doritori sa o furnizeze la un anumit tarif salarial, dat fiind
nivelul general al preturilor in perioada respectiva.
In general, oferta de munca se refera la numarul de ore pe care
populatia doreste sa le petreaca presand activitati aducatoare de castig
in fabrici, ferme, institutii de stat, intreprinderi, etc., sau activitati
nelucrative.
Factorul esential in dezvoltarea economico-sociala a oricarei tari il
constituie resursele umane ( potentialul uman) de care dispune aceasta,
resurse care constituie totalitatea populatiei tarii respective la un
34
moment dat. Acest potential trebuie privit in primul rand ca un
consumator colectiv, lucru ce se identifica cu populatia totala, si ca un
producator colectiv, lucru ce se identifica cu resursele de munca, adica
cu numarul, experienta si gradul de pregatire al acestora.
Resursele de munca, existente la un moment dat in societate,
exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea parte
din populatie care dispune de ansamblul capacitatilor fizice si
intelectuale care ii permit sa desfasoare o activitate utila.
In general, fiind exprimata prin numarul de lucratori, oferta de
munca se deosebeste de cea a marfurilor printr-o serie de particularitati:
a) Fiind atasati mediului economico-social din care provin, lucratorii au
o mobilitate spatiala si profesionala redusa;
b) Fiind interesati atat de conditiile in care isi desfasoara munca cat si
de cele in care vor trebui sa traiasca, putem afirma cu certitudine ca
marirea salariului nu este singurul element care determina lucratorii sa-si
ofere serviciile lor unor firme;
c) Serviciile umane sunt eminamente perisabile, efemeri, nu se pot
conserva, pentru a profita de o crestere ulterioara a pretului lor de
vanzare;
d) Oferta zilnica de munca are, in buna masura, un caracter rigid,
obligatoriu;
e) Oferta de munca nu se realizeaza, in exclusivitate, pe principiile
economiei de piata.
Lucratorii nu sunt crescuti de parinti ca pe o marfa, scopul
specializarii acestora nefiind acela de recuperare a investitiei sau de a
obtine un beneficiu de pe urma acestora. De aceea putem afirma ca
alaturi de legile economice, mai actioneaza si cele demografice.

35
In situatia unui lucrator individual, munca prestata incumba doua
dezutilitati1:
- sacrificarea timpului liber cu toate functiile lui;
- eforturile si eventualele neplaceri aduse de munca.
Deci, fiecare ora de munca in plus care este prestata reprezinta
pentru muncitor dezutilitate aditionala (dezutilitate marginala a muncii).
Ea tinde sa creasca pe masura ce programul de lucru se prelungeste.
Pentru ca salariatii sa fie mai motivati, salariul orar marginal trebuie sa
fie mai mare. Reprezentarea grafica a celor prezentate o regasim in
urmatoarea figura:

Dezuti
litatea Salarii
orare SO
DMM M

Figura 2.4. Relatia utilitate - dezutilitate


Ore lucrate
Ore lucrate
La acest nivel oferta de munca este influentata de urmatorii factori:
a) marimea salariului (nominal, real);
b) raportul intre utilitatea si dezutlitatea muncii (relatia dintre
efortul individual si costul de oportunitate);
c) nevoia de a subzista a salariului si a familiei sale.
Oferta de munca a lucratorului depinde si de natura muncii, de
securitatea ocuparii, de gradul de independenta economica etc.
Modificarea salariului provoaca relatii mai putin nete in oferta de
munca decat in cazul unui bun economic obisnuit. Curba ofertei poate
1
N. Drobotă – Economie Politică, Bucureşti, Editura Economică, 1997, pagina 386

36
lua o alura descrescatoare, in sensul ca la o scadere a salariului orar
oferta de munca va spori. Lucratorul va sacrifica timpul sau liber si va
presta mai multe ore de munca, cu scopul de a-si asigura un venit minim
(efect de venit).
Se remarca si efectul de substitutie, care presupune substituirea
timpului liber cu timpul de munca.
Marimea efectiva a acestor doua efecte va determina forma, alura
curbei ofertei individuale de munca.
Elasticitatea ofertei de munca are trasaturi specifice.
Analiza acestei probleme presupune formularea de raspunsuri
adecvate la intrebarea privitoare la intensitatea modificarii la o anumita
modificare a salariului. Raspunsul va fi urmatorul: oferta de munca este
inelastica (slab elastica); coeficientul de elasticitate a acestei oferte este
subunitar.

37
CAPITOLUL3. ECHILIBRUL PIETEI SI OCUPAREA
FACTORULUI MUNCǍ

Analiza echilibrului pietei muncii poate fi privata atat prin prisma


analizei clasice cat si prin analiza keynesiana a echilibrului pe piata
fortei de munca
In analiza clasica se pleaca de la ipoteza ca cererea de munca este
problema firmelor, iar pe termen scurt stocul de capital este considerat
constant si productia nu poate fi modificata decat prin variatia cantitatii
de munca .
In acest caz firmele isi vand productia la pretul stabilit de catre piata
si achita lucratorilor salariile W care se considera a fi singurele costuri.
Ele angajeaza atata munca, cat este necesara obtinerii profitului
maxim.
In acest caz firmele isi vand productia la pretul stabilit de catre piata
si achita lucratorilor salariile W care se considera a fi singurele costuri.
Ele angajeaza atata munca, cat este necesara obtinerii profitului
maxim.
Oferta de munca priveste lucratorii care isi maximizeaza utilitatea ,
alegand intre venit si timpul liber. Pentru lucrator, apare mai intai efectul
de substituire. Individul este determinat sa munceasca mai mult, sa
consume mai putin timp liber, pe masura ce salariul, ca pret al renuntarii
la ora de timp liber a crescut. Dar intrucat cresterea salariului il face pe
individ mai bogat, apare efectul de venit, individul fiind determinat sa
ceara mai mult timp liber.

38
Echilibrul pietei fortei de munca se obtine la salariul real ( w / p )0 ,
nivel la care cererea de munca este egala cu oferta de munca, iar
numarul de angajati este N*. La un salariu real mai ridicat decat (w / p)0
exista un exces de oferta de munca (neocuparea)
pe cand la un salariu real mai mic, se manifesta un exces de cerere de
munca. (figura 3.1)
w/p

(w/p)1

(w/p)0

(w/p)2

N1 N* N2 Nd
Figura 3.1. Echilibrul si dezechilibrul pe piata muncii

Conceptia keynesiana originala sustine existenta unui salariu


nominal de baza, care nu poate scadea sub un nivel specific, avand
tendinta de a ramane neschimbat pana cand productia atinge nivelul de
ocupare deplina. Analiza keynesiana contemporana exclude ipoteza
unui salariu de baza, dar considera ca salariul nominal este constant pe
un termen scurt, deoarece , potrivit contractelor de munca, lucratorii
accepta sa lucreze, pentru o perioada cu un salariu nominal specific.
Spre deosebire de analiza clasica, pentru Keynes cauzele somajului
se situeaza nu pe piata muncii , ci pe piata bunurilor si pe piata

39
monetara. El admite existenta rigiditatilor pe piata muncii, care se opun
reducerii salariilor. Insa aceste rigiditati nu sunt cauzele neocuparii.
Scaderea salariului poate avea consecinte nefaste, iar pentru a gasi
explicatii, privind dezechilibrele pe piata muncii si subutilizarea, se
impune analiza celorlalte piete.
In analiza echilibrului pe piata fortei de munca trebuie sa se tina
cont de relatia intre salarii, preturi si asigurari. In acest sens un rol
important il detine influenta variatiei masei monetare.
Presupunem ca o sporire a cantitatii de bani va conduce la o
crestere a cererii globale. La preturile existente si la nivelele de
salarizare , stocul real de bani este mai mare, iar ratele dobanzilor sunt
mai mici.
Un alt factor in analiza echilibrului il reprezinta interdependenta intre
salarii, preturi si productie. In 1958, A.W.Phillips a elaborat ,,curba
Phillips”, ce descrie relatia inversa intre rata somajului si rata cresterii
salariilor. Cu cat este mai mare rata somajului , cu atat este mai scazuta
rata inflatiei salariilor. Astfel apare o echilibrare intre cele doua tipuri de
rate.
Desi ,curba Phillips exprima relatia intre cresterea salariilor si
marimea somajului , s-a ajuns treptat ca termenul de ,,curba Phillips” sa
fie folosit fie pentru a descrie curba originala a acestuia, fie o curba ce
exprima o relatie intre rata cresterii preturilor ( rata inflatiei ) si rata
somajului .
In analiza echilibrului pe piata muncii se tine cont si de relatia
salarii-angajari-productie. Pentru aceasta pornim de la construirea
curbei Phillips ca relatie intre salarii si angajari.
Rigiditatea salariilor este determinata, in primul rand de faptul ca pe
piata muncii salariile se negociaza la perioade mai mari de timp, pe

40
baza unor contracte, ceea ce da stabilitate relatiilor dintre firme si
salariati. Frecventa cu care salariile, ca si preturile, se ajusteaza ,
depinde de stabilitatea nivelului productiei. Firmele stabilesc pentru
fiecare perioada, atat nivelul angajarilor, cat si salariul, inclusiv sporul de
salariu pentru munca suplimentara.
Daca cererea de munca creste, atunci si oferta de munca sporeste,
iar la urmatorul termen de negociere a salariilor, lucratorii solicita salarii
marite. Procesul de ajustare a salariilor si a preturilor, continua pana
cand economia ajunge in punctul de echilibru corespunzator angajarii
depline. Datorita faptului ca salariile sunt stabilite pentru o perioada de
timp si ca ajustarea lor este blocata atunci se genereaza tipul gradual
de ajustare a salariilor si a productiei, lucru confirmat de economia
reala.

3.1. Dinamica ocuparii pe piata fortei de munca

In Romania chiar daca populatia totala a scazut in ultimii ani,


aceasta nu a condus si la scaderea populatiei la varsta de munca. De
mentionat este ca in ultimii ani populatia apta de munca include femeile
in varsta de 16-54 ani si barbatii in varsta de 16 – 59 ani, precum si
femeile in varsta de 55 – 56 ani, barbatii in varsta de 60 – 61 ani din
sectorul agricol.

41
Evolutia populatiei apte de munca in Romania % Tabelul 1

Anii
1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Indicatori

Populatia
tota 97,94 97,73 97,41 97,15 96,86 96,5 96,54
la
Populatia
apta de
58,02 58,32 58,75 59,11 60,15 60,2 60,1
munca
Persoanele in
afara varstei
41,98 41,68 41,25 40,89 39,85 39,5 39,98
de munca

Pe fondul scaderii populatiei totale a tarii noastre cu 0,38 % pe an,


populatia apta de munca a crescut ajungand in anul 2000 la 60,1 % fata
de 59.11 % cat inregistra in anul 1997.
Intrarea in vigoare la 1 aprilie 2001 a noii legi a pensiilor a condus
la cresterea populatiei in varsta de munca, deoarece in aceasta lege se
stipuleaza cresterea varstei de pensionare de la 55-57 ani femei si de la
60-65 ani barbati.

61
P o p u la ţia a p tă d e

60
59
m uncă

58
57
56
55
54 ANII
1994 3.2
Figura 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Cresterea populatiei in varsta de munca 42
O noua grupare a populatiei ocupate o reprezinta, cea dupa forma
de proprietate.
Se cunoaste faptul ca tranzitia la economia de piata presupune
diminuarea in cea mai mare masura a sectorului public ( cooperatist ) si
dezvoltarea cat mai accentuata a sectorului privat. Astfel incepand cu
1990 cand proprietatea publica reprezenta peste 90 % s-a inceput o
diminuare a acesteia, astfel incat in anul 2000 ea a atins o proportie de
circa 32,1% ( vezi tabelul nr.2 ).

Evolutia populatiei ocupate pe forme de proprietate in Romania Tabelul 2

Anii
1997 1998 1999 2000
Forma de proprietate

42,5 36,2 35,1 32,1


Proprietate publica

54,3 58,2 57,7 59,4


Proprietate privata

3,2 6,4 7,2 8,5


Proprietate mixta

Scaderea populatiei ocupate in sectorul public ( de stat ) se


datoreaza in primul rand procesului de privatizare, prin trecerea in
proprietatea privata a unor intreprinderi de stat. Pe langa privatizarea
intreprinderilor o alta cauza o reprezinta lichidarea unor intreprinderi
nerentabile si restructurarile de personal, facute in majoritatea
intreprinderilor de stat.
Populatia ocupata in proprietatea privata a crescut de la an la an
datorita infiintarii unui numar mare de firme mici de tipul Societatilor cu
Raspundere Limitata, a Societatilor Noncomanditare, a Asociatiilor
Familiale si a Societatilor pe Actiuni. Pe langa acestea un alt factor il

43
reprezinta transformarea unor intreprinderi de stat in intreprinderi cu
capital privat.
Atat in spatiul rural cat si in cel urban, in perioada 1999 – 2000 rata de
ocupare este sensibil apropiata de rata de activitate.

Populatia ocupata pe medii Tabel 3

1996 1997 1998 1999 2000

TOTAL 64,8 64,8 63,6 63,4 63,2

URBAN 60,5 59,3 57,7 56,7 56,1

RURAL 69,9 71,5 70,8 71,7 72

In structura populatiei ocupate pe provincii ( 1999 ) primul loc este


detinut de Transilvania cu 2782665,2 persoane, adica 28,17 % din
totalul populatiei ocupate a tarii, urmata fiind de Muntenia cu 25,48 % si
MoIdova cu 18,18 %. La polul opus se situeaza Banatul cu doar 6,27 %
din totalul populatiei ocupate in Romania.

Structura populatiei ocupate pe provincii Tabelul 11

Anii 1999 2000

44
Provincii
Transilvania 28,17 28,20
Muntenia 25,48 25,78
Moldova 18,18 18,69
Oltenia 12,92 11,64
Dobrogea 8,98 8,89
Banat 6,27 6,80

Fata de 1999, in anul 2000 se remarca o diminuare a populatiei


ocupate in zona Olteniei pe fondul cresterii acesteia in majoritatea
celorlalte regiuni.

Provinciia
Banat
Dobrogea
Oltenia
Moldova
Muntenia
Transilvania
%
0 10 20 30

CAPITOLUL 4.SOMAJUL

4.1 Somajul-realitate economica si sociala

45
Prin amploarea ingrijoratoare, prin structurile complexe, dar mai
ales prin dinamicile ce isi schimba ritmurile si sensurile, somajul a
devenit o problema macrosociala ce face obiectul unei aprige dispute
teoretice, metodologice si politico-ideologige.
In literatura de specialitate se intalnesc mai multe modalitati de
analiza a somajului. In plus, statisticile oficiale nationale si internationale
folosesc metode diferite de evidenta si de masurare a somajului, ceea ce
creeaza o imagine generatoare de confuzii si in planul conceptual.
In unele tratare universitare, somajul este analizat ca suma
agregata a tuturor acelor persoane care au statut (oficial) de somer.
Definitia cea mai folosita pe care o dau economistii somerului este
urmatoarea: acea persoana care cauta un loc de munca remunerat, si
care nu are un asemenea loc in mod curent.
Biroul International al Muncii (B.I.T) considera ca somerul poate fi
definit ca acea persoana care: este lipsita de munca, este apta de
munca, cauta loc de munca remunerat, este disponibila sa inceapa lucrul
imediat (in 15 zile).
Cel mai adesea, fenomenul contemporan somaj este abordat si
analizat ca un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national: ca loc de
intalnire si de confruntare intre cererea globala si oferta globala de
munca.
Din punct de vedere al ocuparii, pot rezulta trei moduri de
combinare a factorului respectiv:
a) oferta si cererea de munca sunt egale, caz in care ocuparea de
echilibru este egala cu cea deplina;
b) oferta de munca este mai mica decat cererea, situatie in care

46
dezechilibru imbraca forma deficitului de munca, ocuparea deplina
necesitand fie resurse de munca suplimentare, fie o crestere mai
puternica a productivitatii muncii;
c) oferta de munca depaseste cererea, o parte a fortei de munca
ramanand fara loc de munca.
Ca urmare,echilibrul pietei muncii poate fi abordat din mai multe
puncte de vedere:
a)ca echilibru functional;
b)ca echilibru structural;
c)ca echilibru intern intre nevoile de munca si resursele de munca.

4.2. Cauzele somajului

Printre cauzele somajului, pe primul loc se situeaza slaba crestere


economica. De asemenea, se citeaza frecvent reconversiunile
economice, intrarea noilor solicitanti pe piata muncii, ezitarea
intreprinderilor de a angaja.
Evolutia economica impune importante reconversiuni de activitate
si o mobilitate mai mare a lucratorilor.Tehnicile de productie trebuie
adaptate la noul pret al energiei, trebuie sa se faca fata concurentei
tarilor care platesc salarii scazute si sa realizeze adaptarea la noile
tehnici.
Femeile, indeosebi cele tinere, sunt mult mai afectate de somaj
decat barbatii. S-a corelat somajul in randul femeilor cu intrarea mai
numeroasa a acestora pe piata munci si s-a incercat explicarea unui
fenomen prin intermediul celuilalt.
In general, daca exista somaj este pentru ca intreprinderile nu mai
vor sa angajeze. Personalul costa scump datorita salariilor si sarcinilor
47
aferente. Cauza profunda a somajului nu este lipsa de lucru, ci blocarea
initiativei.
Ca un flux macrosocial global, somajul este generat de cauze ce
tin de situatia economica a utilizatorilor, pe de o parte, si de statutul
social al ofertantilor de munca, pe de alta parte.
In primul rand, ca urmare a unei evolutii nefavorabile a activitatilor
social-economice sau ca urmare a procesului de substituire a muncii prin
capital, se produce pierderea locului de munca de catre o parte a
populatiei ocupate.
In al doilea rand, solicitarile suplimentare de munca ale noilor
generatii ce au ajuns la varsta legala de munca nu pot fi onorate de
utilizatori de munca. Tanara generatie intampina greutati in gasirea
locurilor de munca din mai multe motive obiective sau subiective.
In al treilea rand, somajul apare, se suplimenteaza si ca urmare a
solicitarilor locurilor de munca din partea unor persoane incadrate in
varsta a doua, care se decide sa-si ofere munca lor pe piata.
Pentru aprofundarea cauzelor somajului trebuie luate in
consideratie, in unitatea lor, asemenea procese demo-economice,
economice, tehnico-stiintifice, cum sunt: evolutia populatiei active;
dinamica productiei nationale; rata de crestere economica si modificarea
sensului ei; conjunctura interna si internationala etc.
Dupa unii autori, toate acestea isi pun pecetea asupra muncii,
respectiv asupra pietei muncii.Piata muncii reflecta asemenea aspecte,
direct sau indirect, pe termen scurt sau lung.
O alta cauza a somajului o reprezinta puternica migratie a fortei de
munca.1 Extinderea zonei euro fara o strategie bine corelata in
adoptarea monedei unice in tarile candidate poate genera un fenomen
1
Tribuna Economica nr. 5, 2002, p. 6

48
de crestere puternica a migratiei fortei de munca, avertizeaza expertii
economici. Cresterea sau scaderea fenomenului emigrationist, apreciaza
specialistii, va avea loc in corelatie cu influxurile de capital, care ar putea
reduce somajul prin crearea de noi locuri de munca sau ar putea duce la
o crestere a salariilor printr-o crestere a productivitatii.
Socurile trecerii la euro sunt asimetrice si in ceea ce priveste
cererea si oferta pe piata muncii si a productiei. Pentru Romania,
corelatia intre cerere si oferta in zona euro ar putea fi de 0,03% la
cererea de locuri de munca, raportat la un nivel de 0,02% oportunitati
existente pe piata muncii.Expertii spun ca o crestere a salariilor nu va fi
neaparat un element semnificativ in reducerea migratiei fortei de munca.
Costurile generale pe care va trebui sa le suporte populatia din
tarile nou admise fiind mult mai mari decat avantajele unei cresteri
salariale cu efecte de multe ori de scurta durata.
Specialistii au avertizat, pe de o parte, asupra faptului ca migratia
fortei de munca va fi mult mai usoara decat migratia capitalurilor, iar
intrarea in zona euro va insemna si o crestere puternica a riscurilor
economice.

4.3 Masurarea somajului

Masurarea somajului este o problema de evaluare. In tarile


avansate din punct de vedere economic exista sisteme nationale de
inregistrare zilnica a modificarilor in nivelul si structurile somajului.
49
Nivelul somajului este indicatorul statistic care arata partea celor
care nu au de lucru in numarul total al celor care doresc sa lucreze.
Masurarea somajului in Romania. Populatia ocupata, forta de
munca, somajul se calculeaza, in tara noastra, fie pe baza balantei fortei
de munca, fie pe baza de anchete asupra fortei de munca.
Se considera persoane ocupate:
a) salariatii - persoanele care-si exercita activitatea pe baza unui
contract de munca intr-o unitate economica sau sociala;
b) patronii - persoane care-si exercita ocupatia in propria lor unitate
pentru a carei activitate au ca angajati unul sau mai multi salariati;
c) lucratori pe cont propriu – persoane care-si exercita activitatea fie
in unitatea proprie sau cu ajutorul unui utilaj propriu, fie pe baza
pregatirii lor profesionale, dar care nu au angajati salariati, ele putand
fi sau nu ajutate de membrii familiei, neremunerati;
d) lucratorii familiali neremunerati;
e) membrii ai unei societati agricole sau ai unei cooperative.
Masa somajului consta din numarul persoanelor care intrunesc
conditiile pentru a fi incluse in categoria somerilor. Ea cuprinde populatia
activa disponibila, respectiv din acea forta de munca nonocupata.
Rata somajului, ca marime relativa a fenomenului, se calculeaza
ca raport procentual intre masa somajului si unul din parametrii de
referinta ai acestuia. Astfel de parametrii sunt: populatia activa, populatia
activa disponibila, forta de munca (populatia ocupata plus somajul),
populatia ocupata, populatia ocupata ca salariati.

4.4 Evolutia ocuparii fortei de munca

50
Potrivit datelor furnizate de Agentia Nationala pentru Ocuparea
Fortei de Munca, numarul somerilor inregistrati la sfarsitul lunii octombrei
2002 era de 767,7 mii persoane in scadere cu 18.5 mii fata de luna
precedenta, iar comparativ cu luna octombrie 2001, numarul somerilor
inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca a fost mai mare
cu 25,3 mii persoane.
Din numarul total al somerilor inregistrati, femeile reprezentau
45,5%. Rata somajului inregistrat in luna octombrie 2002 a fost de 8 % in
raport cu populatia civila activa totala. In aceeasi luna, pentru femei, rata
somajului a fost de 7,5% mentinandu-se la nivelul lunii precedente.
Cele mai ridicate rate ale somajului s-au inregistrat in judetele:
Ialomita (12,9%), Galati (12,5%), Vaslui(12,3%), Brasov (11,8%), iar cele
mai scazute rate, in judetele Bihor (3,2%), Satu-Mare si Timis cate
(4,4%), Arad ( 4,7%) si Municipiul Bucuresti ( 3,3%).1

4.5 Formele somajului

In teoria economica se disting doua categorii de somaj cu forme


de manifestare caracteristice, fiecare fiind determinata de cauze diferite:
somaj de dezechilibru si somaj de echilibru.2
Somajul de dezechilibru este determinat de discrepanta care
apare pe piata muncii intre cererea si oferta agregata de munca, datorita
practicarii unui salariu superior celui de echilibru.
Sub forma de grafic, somajul de dezechilibru se prezinta astfel:

1
Tribuna Economica, nr. 51-52, 18-25 dec. 2002
2
Eugen Prahoveanu, “Economie politica”, Editura Eficient, Bucuresti, 1997

51
Graficul nr. 1

Oam

S1 B
A

SE

Observatii:
Oam – curba ofertei agregate de munca; Cam
Cam - curba cererii agregata de munca;
SE – salariu de echilibru; Numar salariati
S1 – salariu practicat;

Salariul de echilibru corespunde unei situatii de echilibru care,


pe piata libera a muncii, se creeaza atunci cand cererea si oferta de
munca se egalizeaza. Cand salariul practicat se afla deasupra celui de
echilibru, oferta de munca depaseste cererea, aparand un surplus, care
pe piata muncii inseamna somaj. Datorita specificului pietei muncii,
rezistenta salariatilor la reducerea salariilor, surplusul de munca, in mod
frecvent, nu determina reducerea salariului.
In functie de cauzele care situeaza salariul practicat deasupra celui
de echilibru, in cadrul somajului de dezechilibru se disting mai multe
tipuri de somaj; unul dintre acestea este somajul clasic.
La “somajul clasic” se ajunge atunci cand, datorita presiunilor,
autoritatile statale stabilesc nivele numerice obligatorii de salarii, fie ca
actioneaza asupra evolutiei preturilor si a veniturilor intr-o maniera care
conduce la cresteri de salarii mai mari decat rata inflatiei. Drep urmare,
52
se ajunge la practicarea unor salarii negociate superioare celui de
achilibru.
Mijlocul cel mai potrivit pentru contracararea acestui tip de somaj
este reducerea salariului minim. Aplicarea unei asemenea masuri este
dificila intrucat se loveste de rezistenta sindicatelor; in plus are si
dezvantaje: prin reducrea salariului minim pe economie sunt afectati, in
primul rand, salariatii cu venituri mici, ceea ce creeaza mari nemultumiri
sociale; totodata, salariile mai scazute determina si un consum mai
scazut si, ca urmare, activitatea economica si cererea de munca se
reduc.
Tot in categoria somajului de dezechilibru se inscrie si somajul
ciclic, caracteristic fazei de recesiune economica. El este determinat de
reducerea activitatii economice in perioadele cu crize economice, cand
se opteaza pentru o politica economica care apreciaza ca pozitia de
echilibru sa se situeze sub capacitatea nationala de productie. Acest tip
de somaj este reprezentat astfel:

Graficul nr. 2
Salari
i
O

S1
S2

C1
C2 53

N2 N1 Numar salariati
Se observa ca somajul ciclic este reprezentat de diferenta dintre
N1 si N2. Acest somaj se manifesta si cand salariul ramane la S1,
deoarece se muta punctul de echilibru.
Solutia pentru combaterea acestui tip de somaj consta in pastrarea
la un nivel corespunzator, respectiv ridicat, a cererii agregate, in special
prin incurajarea cheltuielilor publice.
Somajul ciclic are, de regula, o durata egala cu durata recesiunii;
experienta arata ca fluctuatiile de productie si ocuparea au loc nu numai
in cursul unui an, ci si in perioade mai lungi, conform unor cicluri mai
mari sau mai mici. Gradul de ciclicitate la care este expusa o activitate
depinde de elasticitatea venitului pentru cererea produselor acelei
activitati.
Decalajul dintre cererea si oferta globala, respectiv confirmarea
cererii de marfuri pe piata fenomen care determina scaderea marfurilor
vandute si punerea intreprinderilor in situatia de a-si reduce productia,
reprezinta una din principalele cauze ale somajului: Keynes a aratat ca
insuficientele cererii efective ca si blocajele aparatului de productie
genereaza somaj involuntar. Somajul involuntar a fost definit de Keynes
astfel: ”somajul involuntar exista daca, in cazul unei cresteri usoare in
raport cu salariul nominal al preturilor la bunurile pe care le consuma
muncitorii, atat oferta totala de mana de lucru dispusa sa munceasca la
salariul nominal curent, cat si cererea totala de mana de lucru la acel
salariu ar fi mai mare decat volumul ocuparii”1. Marele economist a
argumentat ca pentru absorbtia somajului este necesara cresterea
cererii globale. Rolul principal in combaterea somajului a fost atribuit
1
J.M.Keynes,”Teoria generala a folosirii maini de lucru, a dobanzilor si a banilor”Editura stiintifica, Bucuresti
1970
54
investitiilor. Totodata, in stimularea cererii efective, el a considerat ca un
rol important revine cresterii salariului in conditiile sporirii
corespunzatoare a productivitatii munci; aceasta asigura atat o crestere
a consumului, cat si a economiilor populatiei.
Un alt tip de somaj din categoria somajului de dezechilibru este cel
determinat de discrepanta care apare pe piata muncii intre oferta de
munca care creste si cererea de munca care ramane aceeasi. In acesta
situatie, oferta de munca depasind cererea, conform regulilor pietei,
salariile ar trebui sa scada. Rigiditatea salariilor la coborare, respectiv
practicarea unui salariu peste cel de echilibru, determina somajul de
dezechilibru.

Somajul de dezechilibru determinat de cresterea ofertei de munca, cererea


ramanand constanta.
Grafic nr. 3

Salari O1
i O2

S1
S2

Somajul este reprezentat de diferenta dintre N1 si N2; el este


generat de cresterea oferteiNde Nmunca in conditiile in caresalariati
Numar cererea de
1 2

munca ramane constanta.


Pentru ameliorarea situatiei de pe piata muncii, autoritatile recurg
la recomandarea de programe reduse de munca si chiar la descurajarea
ocuparii locurilor de munca insuficiente de catre femei prin oferirea unor

55
salarii mai mici fata de cele ale barbatilor, chiar daca ele efectueaza o
munca echivalenta.
Somajul de echilibru este denumit astfel pentru motivul ca, desi
activitatea economica de ansamblu este in echilibru, persista o
neocupare a populatiei active disponibile.Explicatia consta in aceea ca
nu toata lumea care vrea sa se angajeze ca salariata va avea imediat si
un loc de munca corespunzator. La aceasta se adauga si faptul ca unii
indivizi vor continua sa caute locuri de munca pentru care se ofera salarii
mai mari, ceea ce determina aparitia unei oferte suplimentare de munca,
respectiv a unei curbe suplimentare de oferta de munca (N). Sub forma
de grafic, somajul se prezinta astfel:
Salarii Grafic nr. 4

Oam
N

A
S1 B C
E
S2
D

Numar salariati

Oam= oferta agregata de munca;


Cam= cererea agregata de munca;
N = oferta totala de munca sau populatia activa disponibila sa se angajeze ca
salariata;
S1= salariul minim negociat;
Se= salariul de echilibru.

Somajul de echilibru este reprezentat de diferenta orizontala dintre curba


ofertei agregate (Oam) si curba N, respectiv dimensiunea E-D sau A-C.
Acest somaj este alcatuit din numarul suplimentar al celor care cauta de

56
lucru peste oferta agregata. Somajul de dezechilibru este reprezentat de
dimensiunea A-B, iar somajul total (de echilibru, plus cel de dezechilibru)
este reliefat de dimensiunea B-C.
Cauzele somajului de echilibru sunt cele care pot determina
neocuparea locurilor de munca si in situatia in care activitatea
economica, in anssamblul ei, este in echilibru. Altfel spus, desi la nivel
macroeconomic este un echilibru, la cel microeconomic, cererea si oferta
de munca nu sunt in concordanta.
In general, explicatia somajului de echilibru consta in necorelarea
cererii cu oferta de munca. Aceasta necorelare poate aparea intre
diferite activitati (in unele exista locuri de munca neocupate, in altele
excedent de oferta de munca), intre diferite regiuni teritoriale sau chiar in
cadrul aceleiasi activitati sau regiuni, din motive precum: cei care cauta
un loc de munca nu pot executa muncile cerute pentru ca nu au
calificarea necesara; nu doresc sa se angajeze (somaj voluntar); nu sunt
informati de existenta acestor locuri de munca.
Somajul de echilibru poate fi de mai multe tipuri: frictional,
structural sau sezonier.
Somajul frictional se manifesta cand unele persoane sunt
somere pentru o perioada de timp datorita faptului ca au parasit serviciul
in mod voluntar sau au fost concediate. Persoanele in cauza au
posibilitatea sa gaseasca repede un alt loc de munca (deoarece aceste
locuri exista), dar angajarea lor intarzie fie pentru ca cei care cauta de
lucru doresc un loc de munca cu un salariu mai mare, fie pentru ca cei
ce ofera locul, se abtin sa angajeze persoana pentru motivele care au
determinat concedierea lor. De asemenea, este posibil ca aceasta
cautare si ocupare a locului de munca dorit sa dureze si din lipsa de
informare. Daca ar fi o cunoastere si o mobilitate perfecta pe piata

57
muncii, atunci o persoana care paraseste un loc de munca s-ar muta
imediat la altul nou.
Pentru reducerea somajului frictional se recomanda o informare
mai completa, prin oficiile de plasare, referitoare la cererea si oferta de
munca. O alta solutie care determina pe ofertantul de munca sa se
angajeze mai repede este reducerea ajutorului de somaj; aceasta solutie
este puternic contestata, ea fiind apreciata ca fiind o solutie
controversata.
Somajul structural este urmarea specializarii activitatii
economice si a restructurarii pietei muncii. Ca urmare a modificarilor
structurale care pot apare la nivelul economiei nationale si la nivel
regional, apar discordante intre calificarile cerute si cele de care dispun
ofertantii de munca. Modificarile structurale din economie ca urmare a
modificarii gustului cumparatorilor, a declinului productiei anumitor
produse, a epuizarii unor materii prime specifice.
Somajul structural vizeaza si aspectele structurale ale fortei de
munca, pe piata muncii aparand nepotriviri (sub aspectul calificarii, al
localitatii) intre oferta si cererea pentru anumite segmente de forta de
munca.
Amploarea somajului structural depinde de factori cum sunt:
rapiditatea cu care apar modificari intre cererea si oferta de bunuri
economice din economie, gradul de concentrare regionala a activitatii
economice, lipsa de diversificare a productiei si serviciilor.
Concedierile determinate de transformarile structurale din
economie ii dezavantajeaza indeosebi pe muncitorii necalificati, cu un
nivel de educatie scazut sau cu specializari limitate. Daca pe piata
muncii exista prea multi muncitori necalificati fata de locurile de munca

58
ce nu necesita calificare, cei necalificati nu ar putea fi reangajati chiar
daca cererea globala de munca ar creste.
Mijloacele de combatere a somajului structural vizeaza
incurajarea cautarii de lucru in alte domenii de activitate sau regiuni prin
diferentieri de salarizare si incurajarea recalificarii. Alte masuri constau in
acordarea de catre autoritati a unor avantaje financiare (reduceri de
impozite) firmelor care investesc in regiunile in care somajul este ridicat,
sau prin finantarea programelor pentru activitatile cerute.
Somajul sezonier este tot o forma de somaj de echilibru,
specific activitatilor economice care sunt influentate de factori naturali
(agricultura, constructii), ceea ce se repercuteaza si asupra cererii de
munca. O importanta deosebita pentru combaterea acestui tip de somaj
o au masurile care faciliteaza pregatirea pentru o activitate
complementara.
O problema teoretica si practica legata de somaj este relatia
dintre acest fenomen si starea de saracie. In general, statutul de somer,
si mai ales cel de somer de lunga durata, impinge persoanele in cauza in
pragul saraciei. Avem in vedere veniturile reduse care decurg din acest
statut.

CAPITOLUL 5. EFECTELE SOMAJULUI. MASURI DE


COMBATERE

5.1 Costul somajului.


59
“Somajul este ca si cancerul: pernicios, tenace si mortal”1.
Somajul este unul din fenomenele negative care se manifesta cu mare
intensitate in perioada de tranzitie. Este un fenomen inerent, intalnit in
orice economie. Daca se incadreaza in limitele considerate normale,
consecintele lui negative afecteaza un numar mic de persoane.
Somajul este opus ocuparii, reflecta imposibilitatea omului de a-
si utiliza capacitatea sa de a produce bunuri economice. Prin somaj,
munca sufera un proces de degradare, ea neputand fi conservata. Prin
existenta sa, somajul determina pierderea unei parti din productia
potentiala a societatii.
Alta consecinta negativa a somajului consta in faptul ca ajutorul
de somaj, fiind suportat din veniturile societatii, determina o diminuare a
veniturilor celor care lucreaza. Somajul inrautateste conditiile de viata ale
populatiei, in primul rand ale somerilor, determinand scaderea
consumului de bunuri economice. El alimenteaza acte antisociale, multe
dintre acestea fiind facute de catre cei care nu lucreaza.
O consecinta nefasta a “statutului” de somer cu implicatii in
viitor este tendinta unor persoane tinere de a ezita sa-si intemeieze
familii. Ca urmare a acestei tendinte, scade natalitatea. Alta consecinta a
somajului consta in faptul ca el determina reducerea dorintei de a invata
a viitoarei generatii; gandul de a ajunge somer este de natura sa
diminueze aspiratia spre carte, spre scoala.
Diminuarea increderii in scoala este insotita de un alt proces
daunator pentru interesela economiei nationale, respectiv plecarea
tinerilor peste granita pentru a se realiza uman si profesional.

1
Michel Didier, Economie.Regulile jocului. Editura Humanitas
60
Somajul apare ca un fenomen generator de diverse afectiuni
fizice si psihice. Aceste stari depresive pot constitui, la randul lor, cauze
ale pierderii locului de munca la un moment dat.
Consecintele somajului de lunga durata sunt si mai dureroase
pentru individ; daca o persoana ramane mult timp in somaj, competenta
si experienta sa se degradeaza si mai mult, ceea ce diminueaza
interesul potentialilor patroni fata de persoana respectiva.
Somajul are consecinte negative foarte diverse, printre acestea
inscriindu-se: raporturi familiale tensionate, izolarea sociala,
imposibilitatea de a fi la curent cu problemele ce tin de competenta
profesionala, moral scazut, lipsa increderii in sine.
Prin consecintele sale negative, somajul a devenit una din
problemele globale ale omenirii. ”Daca mii de oameni, si mai ales tineri,
se vor trezi someri si impovarati de o inactivitate permanenta, ei vor fi
condamnati la o stare de frustrare. In cele mai multa cazuri, insa,
“poluarea cu timp liber” va produce alcoolism, narcomanie, huliganism si
delincventa…”1
Consecintele negative ale somajului imbraca si forma pierderilor
de resurse banesti pe care le genereaza existenta acestui flagel.
Efectele negative ale somajului pe care le suporta indivizii,
economia si societatea desemneaza costul somajului. In costul somajului
se includ:
- pierderile de venit ale individului, reprezentate de
diferenta dintre ajutorul de somaj si salariul pe care l-ar fi obtinut daca ar
fi lucrat;
- pierderile de venituri ale bugetului de stat, reprezentate
de contributia pentru asigurarile sociale, contributia pentru fondul de
somaj si contributia pentru fondul de pensii suplimentare;
61
- plati din bugetul fondului special pentru ajutorul de
somaj, a alocatiilor de sprijin;
- pierderea de venit a societatii reprezentata de
realizarea unei productii sub cea potentiala;
- cheltuielile cu pregatirea in scolile profesionale, in
invatamantul mediu si superior.
Costurile imense pe care le implica somajul, directe sau
indirecte, releva faptul ca acest fenomen constituie o risipa de resurse
umane si financiare generate de utilizarea incompleta a unor fonduri de
productie, cu implicatii asupra costurilor sociale.
Costurile directe sunt evidentiate sub forma varsamintelor
financiare catre fondul destinat protectiei sociale a somerilor, care, in
principal este utilizat pentru plata ajutorului de somaj, alocatiei de sprijin,
calificarii si recalificarii somerilor, precum si pentru costuri, de regula, se
iau in considerare la estimarea cheltuielilor antrenate de somaj, ca factor
de risc social major; ele reprezinta un element esential in estimarea
costurilor sociale.
Costurile indirecte sunt generate de diminuarea globala a
productiei si a veniturilor de care ar putea sa beneficieze intreaga
populatie. Ele imbraca forma pierderilor de productie determinate de
neutralizarea unor capacitati si mijloace tehnice din dotare, ceea ce
implica reducerea resurselor de formare a veniturilor bugetare,
deteriorarea calificarii si capacitatii de munca, descurajarea personalului
in plan profesional, social si uman.
Numarul persoanelor cuprinse la cursurile de pregatire in
vederea calificarii si recalificarii a evoluat astfel:1

1
Anuarul Statistic al Romaniei, editia 2001
62
Tabel nr.1

1995 1996 1997 1998 1999 2000


Total 45298 49074 61479 70763 79295 87018
Din care someri 22794 20409 23575 27157 30559 26410
Au incheiat pregatirea in cursuri
32403 34515 40391 46045 56103 61889
organizate:
La cererea agentilor economici 8074 10099 11323 10773 14553 18799
Pe baza studiilor si prog. de
5214 5263 7372 10650 11733 10296
perspective privind p-ta. muncii
La cererea persoanelor interesate 19115 19153 21696 24622 29817 32794
In pregatire 10512 14441 21046 24672 23192 20152
Au inceput cursurile 10512 14441 21046 24672 23192 4970

5.2 Starea de criza generata de somaj

Starea de criza a pietei muncii este reliefata de faptul ca


numarul real al persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca este
mult mai mare decat cel al somerilor inregistrati la un moment dat si pe
baza caruia se calculeaza rata somajului. Se poate afirma ca exista cel
putin trei categorii de persoane neinregistrate ca someri, dar care sunt in
cautarea unui loc de munca sau au loc de munca, dar nu au de lucru.
Avem in vedere, pede o parte, pe acei someri care, dupa expirarea
termenului legal au primit ajutorul de somaj si alocatii de sprijin si care
raman, in marea lor majoritate neinregistrati la oficii. Pe de alta parte,
exista deja un numar mare de someri pentru care a expirat si termenul
legal in care au beneficiat de alocatie de sprijin si au iesit din evidenta.
De asemenea, este vorba de somajul mascat, de persoanele care au
calitatea de angajat, dar nu lucreaza.
Desigur, persoanele din primele doua categorii mentionate au
posibilitatea sa se inscrie in continuare la oficiile fortei de munca si somaj

63
dar majoritatea lor nu o fac. Sansele de angajare sunt asa de mici incat
ei considera ca nu merita.
Starea de criza a ocuparii resurselor de munca este reliefata si
de cresterea duratei somajului, de cronicizarea acestuia. Cresterea
numarului si ponderei somerilor care au depasit durata legala de 9 luni
fara sa se fi putut angaja, genereaza o serie de fenomene economice si
sociale preponderent negative, care trebuie sa stea in atentia factorilor
de decizie. Avem in vedere, pe de o parte, precaritatea situatiei materiale
care-si pune amprenta asupra viitorului copiilor proveniti din aceste
familii. Pe de alta parte, prin nefolosirea pe o perioada lunga, se
devalorizeaza forta de munca, necesitand ulterior cheltuieli suplimentare
prin perfectionare.
Starea de criza a ocuparii resurselor de munca este sustinuta si
prin structura pe varste a somerilor inregistrati, in special prin ponderea
mare a tinerilor in totalul somerilor. Intre somajul masiv in randul
tineretului, nesiguranta locului de munca si prabusirea sporului natural al
populatiei exista o stransa legatura. In anul 1992, pentru prima data in
istoria demografica a Romaniei, s-a inregistrat un spor natural negativ (-
3462 de persoane).
Starea de criza a ocuparii este reflectata si de mentinerea si
cresterea numarului somerilor in varsta, aflati in prag de pensionare.
Numai in stare de criza societatea nu se poate achita de obligatiile
morale pe care le are fata de persoanele in varsta care au muncit peste
25, 30 ani si care ajung someri. Desi prin experienta lor constituie o forta
de munca de calitate superioara, sansele lor de a gasi un nou loc de
munca sunt minime, avand in vedere disponibilitatea si capacitatea lor
de mobilitate teritoriala si profesionala, mult diminuata. In schimb,

64
impactul psihic si moral al “statutului” de somer este enorm de mare la
aceasta varsta.
Aprecierea starii de criza a ocuparii resurselor de munca,
reclama gasirea urgenta a unor solutii pe termen scurt, mediu si lung,
care sa stopeze inrautatirea in continuare a situatiei si sa asigure
crearea de noi locuri de munca.

5.3 Masuri de combatere a somajului

In actualul sistem legislativ al Romaniei principalul act normativ


in materie il constituie Legea nr.76/2002 privind sistemul aigurarilor
pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.
Principalele obiective urmarite sunt cresterea sanselor de
ocupare a persoanelor in cautarea unui loc de munca si stimularea
angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor si crearea de noi
locuri de munca .
Cresterea sanselor de ocupare a persoanelor in cautarea unui
loc de munca se realizeaza in principal prin1: informarea si consilierea
profesionala, medierea muncii, consultanta si asistenta pentru inceperea
unei activitati independente sau pentru initierea unei afaceri,
completarea veniturilor salariale ale angajatilor, stimularea mobilitatii
fortei de munca.

5.3.1 Informarea si consilierea profesionala costituie un


ansamblu de servicii acordate in mod gratuit persoanelor in cautarea
unui loc de munca2. Serviciile se acorda prin centre specializate si prin
furnizori din sectorul public sau privat, avand urmatorul scop:
1
Traian Stefanescu, “Dreptul muncii”,Editura All, Bucuresti, pag.146-147
2
Revista romana de Dreptul muncii, nr.5, 2002
65
 furnizarea de informatii privind piata muncii si evolutia
ocupatiilor;
 evaluarea si autoevaluarea personalitatii in vederea
orientarii profesionale;
 dezvoltarea abilitatii si increderii in sine a persoanelor
in
cautarea unui loc de munca, in vederea luarii de catre acestea a deciziei
privind propria cariera profesionala;
 instruirea in metode si tehnici de cautare a unui loc de
munca.

5.3.2 Medierea muncii consta in activitatea prin care se


realizeaza punerea in legatura a angajatorilor cu persoanele aflate in
cautarea unui loc de munca, in vederea stabilirii de raporturi de munca
sau de serviciu.
Angajatorii au obligatia sa comunice agentiilor pentru ocuparea
fortei de munca toate locurile de munca vacante, in termen de 5 zile de
la vacantarea acestora. Necomunicarea acestor locuri de munca vacante
constituie contraventie.
La randul lor, furnizorii de servicii de ocupare au obligatia de a
comunica lunar agentiilor pentru ocuparea fortei de munca date privind
numarul somerilor incadrati in munca.
Serviciile de mediere pentru persoanele in cautarea unui loc de
munca se acorda gratuit si constau in:
 informatii privind locurile de munca vacante si conditiile
de
ocupare a acestora prin publicarea, afisarea, organizarea de burse ale
locurilor de munca;

66
 mediere electronica, avand ca scop punerea in
corespondenta a cererilor si ofertelor de locuri de munca;
 preselectia candidatilor corespunzatori cerintelor
locurilor
de munca oferite si in concordanta cu pregatirea , aptitudinile, experienta
si cu interesele celor in cauza.

5.3.3 Acordarea de consultanta si asistenta pentru


inceperea unei activitati independente sau pentru initierea unei
afaceri sub forma de: servicii juridice; de marketing; financiare; metode
si tehnici de management al afacerilor si al resurselor umane.
Serviciile se acorda gratuit, o singura data, pentru fiecare
perioada in care persoana beneficiaza de indemnizatie de somaj.

5.3.4 Completarea veniturilor salariale ale angajatilor.


Scopul masurilor de completare a veniturilor salariale, rezida in
determinarea somerilor de a se incadra in munca. In acest sens
persoanele care primesc indemnizatia de somaj si care se angajeaza
pentru un program normal de lucru beneficiaza - din momentul angajarii
pana la sfarsitul perioadei pentru care erau indreptatite sa primeasca
indemnizatia de somaj - de o suma lunara, neimpozabila, in cuantum de
30% din indemnizatia de somaj. Sumele necesara se acorda din bugetul
asigurarilor pentru somaj.

5.3.5 Stimularea mobilitatii fortei de munca. Sedentarismul,


imobilismul fortei de munca din Romania constituie o realitate evidenta.
In aceste conditii s-au introdus solutii noi care urmaresc stimularea
mobilitatii fortei de munca. Astfel, persoanele care in perioada in care

67
beneficiaza de indemnizatie de somaj se incadreaza intr-o localitate
situata la o distanta mai mare de 50 km de localitatea in care isi au
domiciliul stabil, beneficiaza de o prima de incadrare neimpozabila,
acordata din bugetul asigurarilor pentru somaj, egala cu nivelul a doua
salarii minime brute pe tara in vigoare la data acordarii.
In cazul persoanelor care in perioada in care beneficiaza de
indemnizatie de somaj se incadreaza intr-o alta localitate, si ca urmare a
acestui fapt, isi schimba domiciliul, acestea primesc o prima de instalare,
acordata din bugetul asigurarilor pentru somaj, egala cu nivelul a 7 salarii
minime brute pe tara in vigoare la data instalarii.
Ca un factor coercitiv sumele acordate drept prime trebuie
restituite daca raporturile de munca sau de serviciu inceteaza din
initiativa sau din motive imputabile celui care presteaza munca intr-o
perioada mai mica de 12 luni de la data incadrarii sale.

5.3.6 Stimularea angajatorilor pentru incadrarea in munca a


somerilor. Persoana lipsita de venituri nu ramane pasiva, in asteptare;
ea isi cauta in mod real un loc de munca. De aceea o mare importanta
trebuie data masurilor privind stimularea angajatorilor.
a) Subventionarea locurilor de munca. O insemnatate
majora
o au masurile care vizeaza absolventii intitutiilor de invatamant, pe de o
parte si somerii de peste 45 de ani. Sunt categoriile de varsta care
intampina cele mai mari dificultati la incadrarea in munca.
Angajatorii care incadreaza in munca pe durata nedeterminata
absolventi ai unor institutii de invatamant primesc pe o perioada de 12
luni, pentru fiecare absolvent, o suma lunara reprezentand un salariu
minim brut pe tara in vigoare. Daca absolventul este o persoana cu

68
handicap, angajatorul primeste pe 18 luni o suma lunara reprezentand
1,5 salarii minime brute pe tara in vigoare. In schimbul acestor sume
primite de la bugetul asigurarilor pentru somaj, angajatorii sunt obligati
sa mentina raporturile de munca cel putin 3 ani de la data incheierii
actului juridic care a dat nastere raportului respectiv. In caz contrar,
angajatorii trebuie sa restituie, in totalitate, agentiilor pentru ocuparea
fortei de munca, sumele incasate pentru fiecare absolvent, plus dobanda
aferenta. Fac exceptie situatiile in care incetarea raporturilor de munca
se produce din initiativa sau din motive imputabile angajatului.
Angajatorii care incadreaza in munca pe durate nedeterminata someri in
varsta de peste 45 ani sau someri (indiferent de varsta) intretinatori unici
de familii primesc lunar, pe o perioada de 12 luni, pentru fiecare
persoana in cauza, o suma egala cu un salariu minim brut pe tara. In
acest caz, angajatorii sunt obligati sa mentina raporturile de munca sau
serviciu cel puti 2 ani. Beneficiaza de aceleasi facilitati si angajatorii care,
avand sub 100 de angajati, incadreaza in munca pe durata
nedeterminata persoane cu handicap, cu obligatia mentinerii raporturilor
de munca pe aceeasi perioada de cel putin 2 ani.
b) Acordarea de credite. Scopul acordarii de credite din
bugetul asigurarilor pentru somaj il constituie crearea de noi locuri de
munca prin infiintarea si dezvoltarea de intreprinderi mici si mijlocii,
unitati cooperatiste, asociatii familiale, precum si activitati independente
desfasurate de persoane fizice legal autorizate in domeniile productiei,
serviciilor sau turismului. Creditele se acorda pe baza unor proiecte de
fezabilitate – proportional cu numarul de locuri de munca ce vor fi
infiintate – pentru o perioada de cel mult 3 ani, in cazul investitiilor,
inclusiv perioada de gratie de maximum 6 luni si, respectiv, un an in

69
cazul productiei, cu o dobanda de 50% din taxa oficiala a scontului
stabilita de Banca Nationala.
Bancile sau agentiile de credite (cu care Agentia Nationala
pentru Ocuparea Fortei de Munca a incheiat contracte potrivit legii), pot
acorda credite daca beneficiarii intrunesc urmatoarele conditii:
 sa aiba cel mult 250 de angajati si/sau membri
cooperatori
cu raporturi de munca sau serviciu;
 pe cel putin 50% din locurile de munca nou-create sa
fie
incadrati someri; in caz contrar, angajatorul suporta o penalitate egala cu
marimea creditului acordat pentru fiecare loc de munca creat si
neocupat;
 cei astfel incadrati sa fie mentinuti in activitate cel putin
3
ani; in caz contrar, in termen de maximum 30 de zile calendaristice de la
data disponibilizarii, angajatorul este obligat sa incadreze, pe locurile
devenite vacante, tot someri;
 locurile de munca – in functie de care se calculeaza
valoarea creditelor – sa nu fie vacante ca urmare a disponibilizarilor de
personal in ultimele 12 luni premergatoare incheierii contractului de
creditare cu banca.
c) Alte facilitati acordate angajatorilor. O alta masura de
stimulare o constituie reducerea sumei reprezentand contributia datorata
bugetului asigurarilor pentru somaj.
 Angajatorii care incadreaza persoane din randul
somerilor, pe care le mentin pe o perioada de cel putin 6 luni (de la data
incadrarii), beneficiaza de reducerea sumei reprezentand contributia de

70
5% datorata bugetului asigurarilor pentru somaj. Reducerea – care se
acorda incepand din anul fiscal urmator, pentru o perioada de 6 luni –
consta in diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5 pentru fiecare procent
din ponderea personalului nou-angajat din numarul mediu scriptic de
personal incadrat cu contract de munca in anul respectiv.
 Angajatorii care primesc credite din bugetul asigurarilor
pentru somaj in conditiile legii, beneficiaza de reducerea la plata
contributiei numai pentru somerii incadrati peste nivelul de 50% din
locurile de munca nou-create. In acest caz angajatorul beneficiaza de
doua facilitati:
- credit avantajos;
- reducerea contributiei datorate la bugetul asigurarilor
pentru somaj.

CAPITOLUL 6. MANUFACTURA SOMAJULUI IN


ROMANIA

71
In Romania, desi numarul locurilor de munca oferite prin
intermediul agentiilor de recrutare a crescut de patru ori fata de 2001, tot
sunt putine. Aproape un sfert din romani ar accepta orice salariu pentru a
fi angajat. Cele mai frecvent oferite locuri de munca sunt in domeniul
vanzarilor, pe cand cele mai solicitate posturi sunt in domeniu contabil,
financiar si resurse umane.1
Grafic nr. 1

26
35 vanzari/marketing
altele
15
tehnologia
informatiei

5
Financiar/
Contabilitate
6
Stiinta/ 6
7
Inginerie Design/
Administrativ
Publicitate

Cei care cauta un loc de munca prin intermediul agentiilor de


recrutare a fortei de munca sunt, in general tineri si au studii superioare2.
In anul 2003 s-a inregistrat o crestere cu 294% a numarului de locuri
scoase la concurs. Un alt lucru imbucurator este acela ca respectiva
crestere a fost asigurata de firme mici si mijlocii. Aceasta ar putea
sugera ca mediul de afaceri romanesc a inceput sa renunte la sistemul
de angajare prin “relatii” apeland din ce in ce mai mult la instrumente
profesioniste, care asigura obiectivitatea procesului de recrutare.
Faptul ca oamenii accepta conditii de munca si salarizare sub
pregatirea lor, este confirmata de studiile efectuate de agentiile pentru
1
Ziarul “Capital”, numarul 2, 9 ianuarie 2003
2
site-ul de recrutare a fortei de munca BestJobs
72
recrutarea fortei de munca. Astfel potrivit site-ului de recrutare online –
www.hit.ro a efectuat studii pe un esantion de 8.000 de candidati in
perioada 1 ianuarie – 16 decembrie 2002. S-a observat astfel ca 19%
din acestia ar accepta orice salariu pentru a fi angajati pe postul dorit. De
asemenea, 20% din candidati ar accepta un salariu mai mic de 150 de
dolari pe luna.
Specialistii Agentiei Profesionale au remarcat, fata de 2001, o
crestere a interesului din partea candidatilor pentru posturi in domeniul
resurserlor umane. Este in continuare evidenta lipsa oricarei corelatii
dintre cererea si oferta de munca. Din partea angajatorilor a crescut
oferta de posturi in domenii precum vanzari, productie, tehnic, servicii.
Marea majoritate a ofertelor sunt pentru locuri de munca full-
time. Numarul de candidati pe aceste posturi are in schimb un procentaj
mai mic, ceea ce inseamna ca, desi nu sunt agreate de angajatori, totusi
multi candidati pentru locuri de munca prefera posturile part-time.
Situatia aceasta se datoreaza in principal ponderii destul de mari a
studentilor care isi cauta un loc de munca prin Internet.
2%
Free lancer
2%
Free lancer
Grafic nr. 2
Varsta celor
10% care cauta un loc de munca este cuprinsa intre 17
Part-time
si 52 de ani, media de varsta fiind de 26 de ani si
28%4 luni.
Part-time
Grafic nr. 3
88%
Full-time 70%
Full-time

40-52 ani
4%
30-40 ani
17-18 ani 14%
1%

43% 57% 24-30 ani


Femei Barbati 44%

13-23 ani
37%

73
Marea majoritate a celor care sunt in cautarea unui loc de
munca au terminat facultatea (67%) si domeniul de activitate in care
cauta de lucru este in mod frecvent cel economic (35%).
Grafic nr. 4
Colegiu
Mecanica 3%
45%

Scoala Generala
1%
Altele
22%
Doctorat Liceu/Postliceala
Economie 20%
35% 1%
Masterat Facultate
IT 67%
18% 4%
Studii
Postuniversitare
4%
Arte plastice Politehnic
1% Drept 13% Agricultura/
5% Silvicultura
Medicina 0%
2%

Majoritatea de 42% din candidati sunt angajati, dar cauta un alt


loc de munca. Studentii acopera un procentaj de 34% din membrii
inscrisi la agentiile pentru recrutarea fortei de munca.

Grafic nr. 5
Colaborator
6%

Liber-
Profesionist
12%

Angajat Student
42% 34%

Pensionari
Somer Niciodata 0%
4% Angajat
2%

74
La intrebarea privind salariul dorit, un procentaj de 29% nu au
raspuns, iar 19% ar accepta orice salariu pentru a fi angajati. 20% din
candidati ar accepta un salariu sub 150% dolari. Este destul de mica
proportia persoanelor care nu ar accepta un salariu mai mic de 300 de
dolari (14%) din care 2% s-ar angaja numai cu un salariu care depaseste
1.000 dolari.
Grafic nr. 6

Nu are
Nu a raspuns importanta
29% 29%
Peste 1500 USD
1%
1000-1500 USD Sub 150 USD
1% 20%
501-1000 USD
3%
151-300 USD
301-500 USD 18%
9%

CAPITOLUL 7. FENOMENUL SOMAJULUI IN


UNIUNEA EUROPEANA

7.1 Particularitatile somajului european

Anii ’90 au fost caracterizati in Uniunea europeana de nivele


ridicate ale somajului comparativ cu situatia din perioadele anterioare si
din alte tari dezvoltate. Principalele caracteristici ale pietei muncii din
Uniunea Europeana pot fi sintetizate astfel:

75
 Crearea unui numar mic de locuri de munca intre 1976

1996: 4,9 milioane (250000 de locuri de munca pe an), in conditiile in
care cresterea populatiei active in UE a fost de 21 milioane persoane
(fara a tine cont de integrarea Germaniei orientale), adica 1,05 milioane
de persoane active pe an.1
 Scaderea cvasiconstanta a ratei de ocupare de la 65%
in
1997, la 60% in 1996, in timp ce in SUA aceasta rata era de 75% in
aceiasi perioada.
 Rigiditate si disparitati intre diferite piete nationale ale
muncii: salarii minime nearmonizate, reguli diferite privind acordarea si
nivelul indemnizatiei de somaj, o larga varietete de reglementari a
Codurilor nationale ale muncii cu efecte asupra somajului de lunga
durata si a somajului din randul tinerilor.
 Disparitati regionale ale somajului european. Regiunile
in
care somajul este cel mai redus corespund partii occidentale a
Germaniei, Olandei, sudul Angliei, Austriei si nordul Italiei, Alsaciei si
regiunii Rhone – Alpes din Franta. Aceste regiuni, care sunt cele mai
dinamice din Europa, reprezinta ceea ce am putea numi “nucleul dur” al
Europei locurilor de munca. Regiunile cele mai indepartate: Finlanda,
Irlanda, Spania, sudul Frantei si sudul Italiei, precum si partea orientala a
Germaniei sunt cele mai afectate de somaj.
 Somajul afecteaza inegal diferitele categorii ale
populatiei.

1
Nicolae Suta (coord.), “Integrarea economica europeana”, Editura Economica, Bucuresti, 1999
76
Somajul in randul femeilor este in medie mai ridicat decat cel in randul
barbatilor in UE. Nu este si cazul Regatului Unit si al Suediei, tari in care
femeile sunt din ce in ce mai mult angajate part-time.
 Somajul european este un somaj structural care
depinde de
procesul de formare a preturilor pe piata de bunuri si de procesul de
constituire a salariilor pe piata muncii.
Totodata trebuie mentionat faptul ca ratele de somaj sunt datele
oficiale standardizate. Nivelul real al somajului este mult mai mare daca
se ia in considerare si numarul somerilor descurajati, dat fiind gradul de
deprimare al pietei muncii, precum si persoanele active care lucreaza
part-time si care din punct de vedere legal nu sunt considerate someri.

7.2 Cauzele somajului european

In analiza somajului in tarile Uniuni Europene este tot mai des


avansata ipoteza conform careia unul din determinantii principali il
constituie incompatibilitatea dintre calificarile disponibile pe piata muncii
si cele cerute de intreprinderi. Acesta pare a fi principalul determinant al
somajului structural. Alaturi de aceasta cauza mai poate fi mentionat si
costul ridicat al fortei de munca necalificate comparativ cu cel al angajarii
fortei de munca calificate.

 Diferentele intre costul social si costul privat al mainii


de

77
lucru si gradul diferit de impozitare (sistemele de asigurari sociale)
existente la nivelul statelor membre explica intr-o anumita masura
discrepantele dintre ratele nationale ale somajului.
 Factorii institutionali si migratiile de populatie pot
explica
persistenta unor puternice diferente intre ratele de somaj europene.
Desi, in Europa, libera circulatie a fortei de munca a fost statuata inca din
1957 prin Tratatul de la Roma, fluxurile de populatie in interiorul UE sunt
reduse. In medie, pe ansamblul tarilor UE, 5% din populatie (circa 18
milioane) are o nationalitate diferita de cea a tarii in care este rezidenta.
Dar 2/3 sunt straini din afara UE si doar 1/3 vin din tari ale UE.
Obstacolele in calea migratiilor in interiorul UE sunt importante. Unul
dintre ele il reprezinta barierele lingvistice. Din acest punct de vedere
trebuie mentionat ca europenii care migrazeaza in interiorul UE au, cel
mai adesea, un nivel ridicat de calificare si din aceasta cauza vorbesc
una sau mai multe limbi straine. Un alt obstacol il constituie costul ridicat
al locuintelor in regiunile cele mai dinamice, cost ce poate diminua, daca
nu chiar anula avantajul care reprezinta salariile ridicate. Cea mai
importanta bariera in calea migratiei populatiei o reprezinta insa
nearmonizarea reglementarilor privind diplomele si calificarile in UE.1

7.3 Masuri si politici de reducere a somajului in UE

In decembrie 1993 s-a adoptat Carta Alba, cuprinzand Strategia


pe Termen Mediu vizand Cresterea Economica, Competitivitatea si
Ocuparea Fortei de Munca. Dezideratul principal al acestei actiuni era
introducerea de masuri menite sa revigoreze competitivitatea economiei
1
Dumitru Miron (coord.), “Economia Uniunii Europene”, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2002
78
europene. S-a evidentiat o corelatie directa intre ritmul de crestere
economica la nivel comunitar si nivelul la care UE este apta sa creeze
locuri de munca. Principala preocupare a fost sa creeze premisele
pentru ca piata muncii sa se poata adapta la rapidele mutatii in sistemele
productive, in managementul organizational si in obiceiurile de consum.
Programul de actiune preconizat nu continea detalii despre modificarile
legislative la nivel comunitar, ci erau un tablou de actiuni pe care statele
membre trebuiau sa le aplice pentru a promova ocuparea fortei de
munca cu sprijin comunitar. Atentia principala era indreptata pe nevoia
de a genera flexibilitate pe piata fortei de munca concomitent cu
mentinerea unui pachet acoperitor de drepturi sociale.
Programul de actiune se baza pe urmatoarele conditii esentiale:
 economie integrata sanatoasa;
 economie deschisa;
 coeziunea sociala;
 economii mult mai descentralizate;
 imbunatatirea procesului educational si a calitatii
programelor
de calificare;
 urmarirea reducerii costurilor indirecte ale fortei de
munca;
 cresterea sprijinului logistic si financiar al UE in
domeniul
noilor tehnologii informatice si comunicationale;
 modernizarea si flexibilizarea dialogului social pan-
european.

79
Fondul Social European este principlul instrument financiar prin
care se acorda sprijin statelor membre in vederea aplicarii de scheme
menite sa depaseasca problemele subutilizarii fortei de munca. Sumele
se aloca fiecarei tari membre in functie de rata somajului, numarul de
someri pe termen lung, prosperitatea nationala si regionala.
In domeniul politicii utilizarii fortei de munca, se face diferenta
masurilor active de cele pasive. Acestea din urma au drept obiectiv
atenuarea efectelor sociale ale somajului fara a ataca cauzele
(indemnizatiile de somaj, cheltuielile angajate pentru pensionarea inainte
de termen a somerilor in varsta sau pentru inlocuirea muncitorilor in
varsta cu cei tineri). Masurile active privesc actiunile de pregatire si
recalificare a somerilor, ajutoarele si subventiile acordate pentru crearea
de locuri de munca, cheltuielile angajate pentru ameliorarea activitatii
agentilor de plasare a fortei de munca. Pentru politicile de folosire a fortei
de munca, s-au alocat in anii ’90: 0,8% din PIB-ul comunitar pentru
masurile active si 1,45% din PIB pentru cele pasive. Tarile care destinau
cea mai mare parte din PIB masurilor active (peste 1%) erau:
Danemarca, Irlanda, Olanda, Belgia si Germania. In aceste tari,
activitatile de formare si recalificare a somerilor erau cele mai
importante. In privinta masurilor active, se inregistrau mari disparitati
intre tarile europene. In ordine descrescatoare a partii din PIB destinata
acestor cheltuieli, se aflau Irlanda, Spania, Belgia, Danemarca, Franta,
Germania si Regatul Unit.
Este evident ca somajul conjunctural sau ciclic poate fi redus cu
ajutorul politicilor traditionale de stimulare a cererii. Dar aceste politici
raman fara efect asupra somajului structural. Printre modalitatile de
reducere a somajului structural se numara:
 cresterea caracterului concurential al pietei de bunuri;

80
 ameliorarea sistemelor educative si de pregatire;
 revizuirea procedurilor de negociere colectiva a
salariilor si a
sistemelor de indemnizatii pentru somaj;
 sustinerea mobilitatii geografice pentru a reduce
incompatibilitatea geografica dintre calificarile disponibile pe pietele
locale si regionale pe de o parte, si calificarile cerute de intreprinderi, pe
de alta parte;
 imbunatatirea activitatii institutiilor insarcinate cu
plasarea
fortei e munca si cu difuzarea informatiilor disponibile privind locurile de
munca.
Comisia a formulat urmatoarele recomandari in vederea atenuarii
efectelor generate de introducerea monedei unice in planul social:1
 imbunatatirea dialogului intre partenerii sociali carora le
revine responsabilitatea stabilirii salariilor si cresterii ocupari;
 corelarea in zona euro a cresterii salariilor nominale cu
necesitatea mentinerii stabiltatii preturilor;
 acordurile privind salariile trebuie sa tina cont de
diferentele
de productivitate dintre state;
 impulsionarea de catre guvernele nationale a dialogului
social;
 elaborarea unor planuri nationale de actiune pentru
cresterea ocuparii fortei de munca;
 imbunatatirea sistemelor de formare si perfectionare;

1
Dumitru Miron (coord.), “Economia Uniunii Europene”, Editura Luceafarul, bucuresti, 2002
81
 reducerea nivelului fiscalitatii sociale suportate de
salariati;
 reducerea timpului de munca care sa nu genereze
reducerea ofertei de munca si a productivitatii;
 eficientizarea activitatii oficiilor de plasare si orientare a
fortei
de munca;
 incurajarea angajarilor part-time si a altor forme de
angajare;
 incurajarea pensionarii inainte de termen;
 reforma sistemelor de asigurari sociale.
In concluzie, problema somajului ramane o problema serioasa
care are potentialul de a se perpetua si dupa crearea uniunii monetare.
In acest domeniu, rezolvarea deficientelor este plasata la nivelul fiecarui
stat si a partenerilor sociali, iar recomandarile institutiilor europene se
mentin la nivelul unor declaratii de principiu, precizarea unor solutii cu
caracter general si a caror aplicare nu este in masura sa reduca somajul.

82
BIBLIOGRAFIE

1. Michel Didier, “Economie. Regulile jocului.” Editura

Humanitas,1999.
2. N. Dobrota (coordonator), “Economie politica”, Editura
Economica, Bucuresti 1995.
3. John M. Keyns, “Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a
dobanzilor si a banilor”, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970.
4. Richard G. Lipsey, K. Chrysti, “Economie pozitiva”, Editura
Economica, Bucuresti, 1999.
5. Viorel Cornescu (coordonator lucrare), “Introducere in
economie”, Editura Actami, Bucuresti, 1997.
6. Eugen Prahoveanu, “Economie politica”, Editura Eficient,
Bucuresti, 1997.
7. Dumitru Miron, “Economia Uniunii Europene”, Editura
Luceafarul, Bucuresti, 2002.

83
8. V. Ionescu, E. Gavrila, “Elemente de macroeconomie”,
Editura
Economica, Bucuresti, 1999.
9. M. Bacescu, A. Bacescu, “Macroeconomie.Bazele
macroeconomiei”, Editura All, Bucuresti, 1993.
10. P. Sammuelson, W. Nordhouse, “Economie politica”, Editura
Teora, Bucuresti, 2002.
11. Traian Stefanescu, “Dreptul muncii”, Editura All, Bucuresti,
2002.
12. Nicolae Suta (coordonator), “Integrare economica
europeana”,
Editura Economica, Bucuresti, 1999.
13. Tribuna Economica, nr. 5, 51, 52/ 2002.
14. Ziarul Capital, nr. 2/ 2003.
15. Revista romana de Dreptul Muncii, nr.5/ 2002.
16. Anuarul Statistic al Romaniei 2001.
17. www.bestjobs.ro

18. Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj


si
stimularea ocuparii fortei de munca.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate

84