Toaca, instrument muzical si obiect liturgic

Toaca simbolizeaza, conform sf Teodor Studitul, " chemarea la rugaciune a ingerului Domnului", iar
sf Gherman al Constantinopolului spune ca ea este un soi de semnal care ne indeamna la rugaciune
staruitoare si întărește pe toti in razboiul cu dusmanii nevazuti.

Parintele Constantin Galeriu spunea ça toaca este " un cantec de durere si bucurie, vestind odată cu
bataia cuielor Crucii si imnul pascal al Invierii"

Toaca este, mai inainte de toate , un instrument muzical de percutie cu origini indepartate, in Orient .

Monahii, vesteau chemarea la rugaciune si inceputul slujbelor printr- o simpla bataie in usile chiliilor
celorlalti membri ai obstii.

Gestul acesta a evoluat in timp si bataia in usa a devenit obiect. Deosebim astazi doua tipuri de
toaca- mare( lunga de 2- 3 metri si lata de aproximativ 30 de centimetri ) si mica ( purtata in jurul
lacasului de cult de catre monah, inainte de inceperea slujbelor).

Pe langa acestea exista si tochița , o toaca mica din metal, utilizata in momentele mai importante ale
slujbelor. Bataia in toaca depinde foarte mult de maiestria celui ce o manuieste, facandu - se in mod
ritmat si cu diferite cadente muzicale( schimbari expresive ale ritmului).

Toaca creaza o profunda semnificație spirituală, fiind un fel de rugaciune a mainilor cu implicatii
dogmatice: bataia circulara semnifica iubirea lui Dumnezeu, cea in forma de triunghi atotprezenta si
providenta divina in timp ce bataia in forma de Cruce ne aminteste de jertfa pe Cruce a
Mantuitorului.

Alaturi de clopote, toaca rasuna in incinta bisericilor si manastirilor ortodoxe din intreaga lume.

Toaca reprezinta , in mod sonor si ritmat, trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic, fiind pentru
fiecare dintre noi lectie si scara. Parcurgem drumul de la "rugaciunea mainilor"catre rugaciunea
rostita , a limbii, si ajungem in cele din urma, la rugaciunea inimii, portativ si nota muzicala, devenind
treapta cu treapta , cetateni ai Imparatiei lui

Dumnezeu.