Sunteți pe pagina 1din 2

FOAIA CULTURALA #54

FOAIE DE CULTURA CISNADIANA – MARTIE 2021

Savu Popa – Ipostaze și nopți de insomnie

În această lună, ”Foaia culturală” vă prezintă un poet care nu


stă departe de comunitatea noastră, ne desparte doar Sibiul și care
merită cunoscut de noi. Savu Popa este din Ocna Sibiului, orașul
unde ”drumul spre rai trece prin vale” iar ”primului copil căruia îi iese
în cale o bătrână ducând un coș cu făină, pământul din jurul casei
lui, va avea tremurul unui ochi uriaș, cerul, un puzzle în ca re au fost
alăturate piese nepotrivite”.
Debutează în volum în anul 2016, cu ”Ipostaze” Editura Paralela
45, iar în 2018 apare un al doilea volum de poezie, ”Noaptea mea de
insomnie” Editura Cartea Românească. I se decernează premiul
„Traian Demetrescu” pentru poezie, la concursul de creaţie literară,
cu acelaşi nume, în anul 2016 şi Premiul juriului, preşedinte fiind
profesorul şi criticul literar Nicolae Manolescu, la Festivalul Literatura
Tinerilor (prima ediţie), organizat de Uniunea Scriitorilor din România la Neptun în 2017.
A publicat poezii în revistele Euphorion, România literară, Familia, Ateneu, Zona nouă, Revista
Cenaclului de la Păltiniş, Lumină lină și altele.
Citind cele două volume de poezii, m-am simțit aproape de locurile descrise, nu mă simțeam deloc
străin, ci într-un loc în care
”...dincolo de cer nu se află universul
se află tot un cer iar dincolo de acest
cer alt cer
și tot așa
un lanț trofic de ceruri care se
devorează între ele la fel de senin”
Totul este natural, găsim frații, bunicii,
copii, ”Ocna City”, lacul fără fund cu un
posibil monstru din Loch Ness, nimic
necunoscut, parcă o invitație de a-ți petrece
serile la Ocna Sibiului, sub un cer nesfârșit, cu
poezii scrise și spuse în stilul descris chiar de
autor:
”Poezia pe care o scriu
Ar trebui să dea o imagine vieții,
Ca filmul trecut de pe o casetă VHS pe un dvd.”
Vă recomand volumele de poezie ale lui Savu Popa, cum de altfel vă recomand să-i urmăriți
interesantele articole de pe site-uri precum citestema.ro sau pagina lui de facebook. Sper din suflet ca în
acest an să reușim să facem și o întâlnire culturală unde să îl avem invitat.
În continuare vă invit să citiți câteva poezii selectate din cele două volume ale autorului.

Constantin Buduleci
*** cutia cu papiote
Ea merge în urma cârdului de gâște,
trece un podeț de lemn, uneori, viața mea
pe lângă o căruță abandonată, e această cutie cu papiote
își pleacă ușor capul, în care acele se înțeapă
ea și păsările – unele pe altele,
distanța dintre căruță nodurile cresc unele din altele,
și primul fir de iarbă înverzit. mai apar din când în când,
resturi de ațe străine,
Canicula crește ca insuportabilitatea într-o mașină de mă obișnuiesc cu gândul
drum lung – că și acestea fac
parte din viața mea,
O singură presimțire, necesare când apare
Mai târziu sigur va cădea peste ocna vreo ruptură.
O ploaie de pești ca în romanul lui Murakami,
Aerul miroase a grăsime,
Oamenii își șterg transpirația care scoate un zgomot ***
De cărămidă arsă. în râul
din fundul grădinii
Pe jos, nisipul putrezit devine cenușă, pietrele sclipesc
Cineva, departe, râde, râsul lui se aliniază cu ca un cer de vară,
Sunetul unui casetofon uitat. când cineva
aprinde focuri de artificii.
mâinile
la suprafața apei,
*** peștii mici, argintii
ea a ieșit din casă, ne trec printre degete,
și-a șters tălpile goale lăsând în urma lor umbre multicolore.
de preșul de la intrare,
respirația ei, la atingere, mama ne cheamă,
o pană albă. vocea ei
a luat fiecare haină din mașina de spălat, dărâmă în această apă
la urmă, cerul șifonat joasă
l-a pus peste, câteva ziduri,
l-a atârnat la locul lui și peștii aceia mici, argintii
de la un capăt la altul trecându-ne
cu două cârlige cam rupte printre degete
în apa joasă,
așa cum obsesiile noastre
*** revin
ne strângem în brațe în zilele cele mai bune.
atât de puternic
încât ***
oasele nopții atunci am înțeles,
trosnesc tăcerea din ochii mamei,
un meteorit prăbușit
pe
*** pământ
îmi sprijin capul de
monitorul calculatorului cine, mai târziu, i-ar recunoaște
fruntea de pixeli mi-e plină rămășițele calde, colorate.

cine s-ar întoarce în acel loc,


înainte de începerea ninsorii.