TIPURI DE MEDII ŞI PEISAJE

GEOGRAFICE PE TERRA
 Criterii de diferenţiere

• Evoluţia relaţiilor dintre cele şase componente majore ale mediului a condus
la individualizarea unei multitudini de unităţi ale acestuia, ce se diferenţiază
după dimensiuni, structură, reflectare în peisaj, dar şi după poziţia ierarhică.
• Primul criteriu de diferenţiere a acestora este suportul pe care s-au
dezvol-tat, evidenţiindu-se:
- medii de pe uscatul continental -
medii din bazinele marine şi oceanice.
• În cadrul acestora se diferenţiză tipurile zonale de medii, determinate de
factorul climatic:
- medii din zona caldă
- medii din zona temperată - medii din zona rece
• După altitdine se diferenţiază mediile azonale dispuse pe verticală, generate
de existenţa reliefului montan
• Ceilalţi factori de mediu, între care şi omul, cu influenţă pe plan local sau
regional, determină mediile intrazonale
 PRINCIPALELE MEDII ALE USCATULUI CONTINENTAL
ŞI PEISAJELE CARACTERISTICE

• Mediile de pe uscat desfăşoară pe 29% din suprafata Pămantului, fiind

prezente la toate latitudinile (mai ales în emisfera nordică).

• Mediile Intertopicale
• În functie de conditiile climatice se deosebesc urmatoarele tipuri:
- mediul pădurilor ecuatoriale
- mediul pădurilor tropicale umede (inclusiv păd. musonice)
- mediul savanelor
- mediul stepelor tropicale şi al semideşerturilor
- mediul deşerturilor tropicale
• Mediul pădurilor ecualoriale

• Desfăşurare, Se află de o parte şi de alta a Ecuatorului, în medie pana la 50

latitudine, cu o extensie deosebită în America de Sud (bazinul Amazonului,
Podişul Guyanelor, N Podişului Brazilian), Africa (bazinul fluviului Congo,
litoralul Golfuiui Guineii), Indonezia, Filipine, Malaysia etc., la altitudini de
regulă până 1 000 m.
• Caracteristicile factorilor de mediu.

• Climatul ecuatorial are un rol esenţial, remarcându-se prin uniformitate

termică şi a precipitaţiilor:
- temperatura med. anuală 25-28 °C
- umiditatea relativă peste 85 %
- precipitaţii 1 000-3 000 mm cu regim aproape diurn

• Alterarea chimică este favorizată de temperaturile ridicate şi de umezeală.

Ca urmare, aici se dezvoltă:
- scoarţe de alterare groase bogate în oxizi de fier şi aluminiu
- stânci şi coloane convexe (căpăţâni de zahar)
- pe râurile mari, praguri pe care se formează cascade renumite.
Climat Ecuatorial Climat Ecuatorial
Iquitos, Peru 40 S Andagoya, Columbia 5° N
• Vegetaţia este reprezentată de pădurea luxuriantă, care imprimă
caracteris-tica esenţială a peisajului. Cunoscută în America de sud sub
numele de selvas, hylaea, bosanes etc., are următoarele caracteristici:
- este verde tot timpul anului, frunzele se schimbă treptat, întâlnim în orice
perioadă a anului frunze, flori şi fructe pe ramuri
- prezintă o distribuţie etajată a elementelor vegetale având două etaje
arboricole şi două etaje arbustive precum şi numeroase plante agăţătoare
(epifite şi liane)
- prezintă o mare diversitate floristică, cuprinzând mulţi arbori şi arbuşti cu
valoare economică (arborele de cauciuc, arborele de cafea, arborele de
cacao, palmierul de vin, de ulei, acaju, abanosul, palisandrul, mango,
arborele de scorşişoară bambusul etc.).
- în regiunile litorale joase se întâlnesc asociaţiile de mangrove
• Peisajele din regiunule montane.

- În munţii din zona ecuatorială care depăşesc 1 000 m altitudine,

tempera-turile sunt de 10 °C la 3 000 m şi de 0 °C la 5 000 m; precipitatiile
devin din ce in ce mai pţine la peste 3 000 m.
- Ca urmare, pana la 3 000 m, deşi vegetatia este abundentă, scade
numărul de specii si înaltimea copacilor.
- La peste 3 500 m altitudine se realizează trecerea treptată de la pajişti cu
tufe înalte la pajisti cu ierburi scunde, iar în final la stâncarie, muşchi, licheni
şi chiar gheţari (de exemplu, în munţii Kenya si Kilimandjaro),
- Modificări locale de mediu şi peisaje variate apar şi pe versanţii masivelor
muntoase cu orientări diferite în raport cu direcţia dominantă a maselor de
aer sau la gurile de vărsare ale fluviilor (Amazon Congo, Niger).
• Elementele antropice
- Unele ţinuturi din zona ecuatorială sunt destul de populate, iar suprafeţe
importante de pădure (mai ales în Asia de Sud-Est) au fost defrişate, locul
lor fiind luat de culturi de orez, manioc, arbori de cacao arbori de cauciuc,
bananieri etc. Ca urmare, în timp, în aceste locuri s-au produs schimbări ale
mediului şi respectiv ale peisajului (pădurea ecuatorială este înlocuită de un
mediu antropizat de culturi, pentru ca, ulterior, prin abandonarea culturilor,
să se revină un mediu natural, altul decat cel iniţial, în care se mai păstrează
sechele ale intervenţiei omului).
- Schimbările sunt mult mai profunde în regiunile de ţărm, unde peisajul este
dominat de amenajări portuare, apar în spaţiul intens populat cu mari oraşe
ori cu mari artere de comunicaţie modernizate (Transamazonianul).
REGIMUL DEBITELOR MEDII ALE AMAZONULUI
ZONA DE VĂRSARE
• Mediul şi peisajele din regiunile tropical-umede cu două anotinipuri

• Desfăşurare:
- Între 5 si 20° latitudine (America Centrală, estul Braziliei, India, Indochina,
China de Sud-Est, nordul Australiei mare parte din Africa Centrală, de la
Oceanul Atlantic la Oceani Indian)
- Regional poate ajunge şi la 30-35°latitudine (Argentina sudul Africii);
- Cuprinde regiuni de câmpie, podişuri, lanţuri de munţi nu prea înalţi, în care
peisajul se impune fie prin păduri, fie prin formaţiuni ierboase.

• Camcteristicile factorilor de mediu.

- Clima se caracterizeaza prin două sezoane calde, unul umed şi altul
secetos.
- Sezonul cald şi ploios are temperaturi de 20–250 C, cad peste 70% din
precipitaţiile anuale, de 1.000-1.500 mm care provoacă, umezeală bogată,
de 75%
- Sezonul cald şi secetos are temperaturi de 10–200 C, cu precipitaţii rare,
dar sub formă de averse
- Sunt inegale ca durată ceea ce se rasfrânge în evoluţia peisajului.
- Solurile au acumulări bogate de oxizi de fier, aluminiu (culoarea roşcată sau
violacee) sau de argilă (culoare negricioasă) şi fertilitate redusă.

- Regimul hidrologic al râurilor este puternic influenţat de regimul

precipitaţii-lor, cu debite foarte mari (însotite de revărsari şi inundatii) în
sezonul ploios, şi debite mici (râurile mici seacă) în sezonul uscat.

- Se înregistrează alterări chimice, spălare de suprafaţă, alunecări de teren în

lunile cu intensă umezeală, torenţialitate, la aversele din perioadele
secetoase. Ca urmare, rezultă forme de relief specifice, care constituie
elemente distincte în peisajul acestor regiuni (pedimente, inselberguri,
platouri ce au la partea superioară o crusta de oxizi de fier etc).

- Formatiunile vegetale diferă în funcţie de cantitatile de apa ce rezultă din

precipitaţii şi lungimea intervalului secetos, fiind elementul dominant al
peisajelor
 Diferenţe regionale şi tipuri de peisaje

• Peisajul pădurilor tropicale cu frunzele verzi tot anul (unde seceta durază
2-3 luni, însă rezervele de apă din sol atenuează uscaciunea), din
vecină-tatea pădurii ecuatoriale, având o alcatuire şi înalţimi mai reduse, pe
măsura departarii de aceasta; din ele se desprind „padurile galerii", care
inaintează în lungul râurilor cu debite bogate.
• Peisajul pădurilor tropicale cu frunze căzătoare (unde precipitaţiile lipsesc 4
luni), se află în regiunile unde deficitul de umiditate a cauzat aceasta
adap-tare (în vecinătatea savanelor).
• Peisajul pădurilor musonice este specific regiunilor unde se produc musonii.
(India, Asia de Sud-Est, Nord-Estul Australiei, Estul Madagascarului,
ţărmur-ile Americii Centrale);
- Ploile bogate din sezonul de vară asigură suficiente rezerve de apă în sol,
folosite în intervalul cu uscăciune.
- Vegetatia este bogată şi densă, cu arbori şi arbuşti de înăiţime redusă, din
care se ridcă însă şi copaci care ating 30-35 m; există specii apreciate
pentru calităţile lemnului (santalul, abanosul, teckul);
Climat Tropical Musonic Climat Tropical Musonic
Calcutta, India 22.5° N Darwin, Australia 12,50 S
• Peisajul de savană, este specific climatului subecuatorial cu două
anotim-puri – umed şi uscat (mai mult de patru luni), unde cantitatea de
precipitaţii nu depăşeşte 1000-1500 mm.
- Alcătuită din specii ierbacee xerofile cu înălţimi care uneori ajung la câţiva
metri, pâlcuri de arbuşti sau arbori cu înălţime redusă cu rădăcini profunde şi
crengi puţine alcătuind o coroană aplatizată.
- În funcţie de umiditate există savane umede şi savane uscate.
- Savanele umede przintă ierburi înalte “păduri galerii”, “păduri parcuri”
(în jurul izvoarelor) sau numai pâlcuri de arbori
- Savanele uscate prezintă ierburi mai joase, abori şi arbuşti răzleţi
- În Africa, savana ocupă 40% din suprafaţa continentului, existând savane
cu baobabi, savane cu acacii şi savane cu palmieri
- În America de Sud, savane cu ierburi înalte şi arbori rari, numite campos,
în Brazilia, llanos, în Venezuela etc.
- În Asia ocupă suprafeţe întinse în India şi Indochina
- În Australia sunt savane cu eucalipţi şi palmieri, ocopând suprafeţe mai
întinse în Est şi în Nord-Est.
Timbo, Guinea, 100 N, West Africa.
climat subecuatorial
- Fauna.Savanele formeaza habitatul unor ierbivore precum gazela,
caprioara,antilopa, bivolul salbatic, rinocerul, zebra, girafa, elefantul,etc., dar
şi al unor animale carnivore precum leii, leoparzii, tigrul, hienele, sacalii, ş.a.
- În Australia dintr ierbivore caracteristic este cangurul.
- În apele râurilor mari traiesc crocodilii, iar în apropierea apelor vieţuiesc
rinoceri şi hipopotami sau specii de pasari ca: flamingo, pelicani, egrete ş.a.
- Dintre păsări sunt specifice şi cele mari, alergatoare, cum sunt struţul în
Africa, nandu în America de Sud şi emu în Australia.
- Solurile specifice sunt cele roşii de savană, relativ fertile

- peisaje antropizate. Sunt caracteristice regiunilor unde presiunea antropică

este relativ mare (mai ales în centrele de exploatări de minereuri, diamante,
apoi pe litoral etc.).
Colonii de termite
• Medii şi Peisaje din Regiunile Tropical-Aride

• Desfăşurare. Ocupă suprafeţe foarte mari, între 15 – 250 latitudine, uneori

până la 300
- în emisfera nordică: N Africii, de la Atlantic şi până la Marea Roşie, apoi în
Peninsula Arabia, Irak, Iran, o bună parte din Pakistan, India şi Podişul
Mexican;
- în emisfera sudică: în S Africii, în Kalahari, în America de Sud, în Atacama,
centrul şi E Australiei.
- Predomină regiunile joase de câmpie şi de podişuri; se adaugă unele
masive muntoase (în Africa, în Iran, Afganistan).
• Caracteristicile factorilor de mediu
- Climatul trpical, este cald şi uscat, cu mari variaţii termice diurne şi
precipi-taţii anuale sub 200 mm, cu o distribuţie neuniformă.
-Temperaturile medii anuale sunt ridicate (25–300 C), înregistrându-se mari
diferenţieri diurne. În zilele de vară temperaturile pot sa ajunga la 500 C, iar
în nopţile de iarna temperaturile pot sa fie negative.
- Precipitaţiile sunt rare şi extrem de neregulate, iar uneori picăturile de
ploaie se evaporă înainte de a atinge solul. În Sahara cad ploi extrem de rar
(5 mm/an), înregistrandu-se mai mulţi ani consecutivi fără precipitaţii.
- Majoritatea văilor sunt seci; Râurile ce coboară din munţi îşi pierd rapid apa
prin evaporare şi infiltrare. Numai râurile foarte mari (Nil, Senegal, Indus
Murray), cu izvoare în regiuni cu precipitaţii bogate, pot traversa deşertul,
ajungând în ocean sau în unele lacuri interoare – L. Ciad, L Eyre, etc.
Alice Springs, Australia 23.5° S Berbera, Somalia 10.5° N
Climat Tropical Semiard Climat Tropical Arid
Sahara
• Tipurile de medii şi peisaje
• Deserturile propriu-zise, unde precipitaţiile sunt sub 150 mm/an şi cad în
câteva averse la intervale mari de timp (sunt şi ani lipsiţi de ploi);
- Relieful specific este reprezentat de întinderile mari de nisip (ergurile
sahariene), câmpurile de pietre (hamade), munţi cu versanţi abrupţi şi poale
de grohotiş, vârfurile ascuţite izolate etc. Vânturile puternice generează
furtuni de nisip violente, care transportă particulele fine pe distanţe mari.
Se remarcă crustele de săruri rezultate prin evaporarea apei unor lacuri în
depresiunile în care pânza freatică se află la adâncime mică.
- Cele mai tipice deserturi şi stepe tropicale sunt: Sahara, Rub al-Khali din
Arabia, Thar în NV Indiei, Gibson, Victoria din Australia etc.
O categoric oarecum diferenţiată între deşerturile tropicale o constituie
ţinuturile aride de pe coastele vestice ale unor continente, cum sunt
deserturile Namib din sud-vestul Africii, Atacama din Chile, cel din California
etc. Explicaţia aridităţii lor este vecinătatea centrelor barice de înaltă
presiune de pe ocean, datorită, între altele, şi curenţilor reci. Temperaturile
sunt ceva mai coborâte (în jur de 18°C) şi ceţurile persistente. Condensarea
cetii asigură o slabă umiditate solului.
- Vegetaţia aproape că lipseşte, speciile de plante prezentând multe adaptări
(ciclu vegetativ scurt pe intervalul de după ploi, dar cu seminţe rezistente în
lunga perioadă secetoasă; rădăcini lungi şi adânci, frunze reduse, mici,
frecvent transformate în spini etc).
- Este localizată pe fundul vailor seci (ueduri) şi în oaze, unde se întâlnesc
palmieri, care folosesc rezervele de apa din panzele freatice.
- În Sahara predomină ierburile (stipa), tufişurile xerofite (tamarix – cătina),
iar în deşerturile Mojave – Sonora (S-V Statelor Unite) sunt caracteristici
cactuşii candelabru.
- Solurile, cu un strat subţire de humus, au tendinţe de calcizare şi pe alocuri
de salinizare.

- Fauna este la fel de săracă şi are o activitate mai mult nocturnă. Este
repre-zentată prin diferite specii de şerpi, scorpioni şi insecte. Camila
dromader, specifică deşertului Sahara, a fost domesticită; În Atacama sunt
prezente lamele etc. Pentru desertul Kalahari este caracteristic struţul
african
Sonora Desert, Arizona
Chihuahua Desert, Mexic
• Semideşerturile se desfăşoară la trecerea dinspre deşert către regiunile
vecine (savană sau regiunea subtropicală);
- Cantitatea de precipitaţii este de 300-350 mm, iar ploile cad anual şi mai
regulat,
- Vegetaţia de sezon are ierburi joase în strat discontinuu, arbuşti şi plante
suculente (brusa cu acacii din nordul Saharei, brusa cu cactacee din Mexic,
catinga braziliană etc). În Podişul Colorado la poalele Munţilor Stâncoşi
pajiştile sunt în mare parte formate din pelin.
- Văile mai mari au apă în sezonul umed şi asigură condiţii vitrege pentru
existenta unor aşezări mici.
- O regiune tipică de semideşert este Sahelul, fâşie situată în sudul
deşertului deşertului Sahara ce face tranziţia către savană. Pajiştile relativ
sărăcăcioase nu permit creşterea unui număr mare de animale ierbivore, iar
seceta se poate prelungii uneori până la suprimarea totală a scurtei
perio-ade de ploi, fapt care crează probleme serioase populaţiei, care suferă
anii în şir din cauza secetei şi foametei.
• Munţii din regiunile deşertice au altitudini ce depăşesc cu cca 2 000 m
nivelul general al acestora. Exemple: Munţii Tassili, Munţii Tibesti, Munţii
Ahagar (în Sahara)
- Amplitudinile termice mari, datorate valorilor ridicate ziua şi negative
noaptea, determină dezagregări pe versanţi cu pante mari, lipsiţi de
vegetaţie şi formarea maselor de grohotiş;
- precipitaţiile sub 200 mm/an fac ca vegetaţia (ierburi şi unii arbuşti) să fie
legată îndeosebi de albiile văilor şi de baza versanţilor.

• Oazele (pânza de apă se află la adâncime mică) şi văile mari, cu apă

per-manent sau în cea mai mare parte a anului, constituie medii favorabile
aşezărilor umane şi culturilor de curmali, leandri, arbori de fistic şi alte plante
necesare alimentaţiei.
• În regiunile cu exploatări de petrol şi gaze s-a ajuns la artificializarea
antropică a mediului, peisajul fiind dominat de construcţii şi instalaţii (nordul
Libiei, Arabia Saudită, Iran, Kuweit etc).
• Mediile Temperate

• În funţie de conditiile climatice se deosebesc urmatoarele tipuri:

- mediile subtroicale - mediteraneene
- musonice
- mediul temterat-oceanic al pădurilor de foioase
- mediul stepelor-temperate
- mediul semideşerturilor şi al deşerturilor temperate
- mediul temperat rece
 Mediile Subtropicale

• Desfăşurare 30 -400 latitudine, existând 2 tipuri de medii în funcţie de climă:

- mediul subtopical mediteranean
- mediul subtropical musonic

• Caracteristicile factorilor de mediu

• Clima subtropicală (mediteraneană şi musonică)

- Temperaturi medii anuale 18-200 C, precipitaţii 400 -800 mm, două
anotimpuri
- cl. mediteraneean: veri călduroase şi secetoase (Maximele Tropicale), ierni
blânde şi ploioase(Vânturile de Vest). Este prezent pe ţărmurile vestice.
Regiuni specifice: Baz. M. Mediterane (Europa, Asia, Africa), California,
Chile, Africa de SV, Australia de SV
Mediul subtropical mediteranean
– cl. Musonic, cu veri ploioase (Vânturile Musonice şi Alizee dinspre ocean ),
ierni secetoase (mase de aer continentale). Este prezent pe ţărmurile estice
Regiuni specifice: China, Pen. Coreea, S Arh. Japonez, SE SUA, SE
Braziliei şi NE Argentinei, Australia de SE
 DIAGRAME CLIMATICE

Santiago, Chile 33,50 S San Francisco, California 380 N

 DIAGRAME CLIMATICE

Seoul, Corea de Sud 380 N Buenos Aires, Argentina 34,50 S

• Relieful, predominant muntos diversifică aceste caracteristici o data cu
creşterea în altitudine (scad temperaturile şi creşte cantitatea de precipitaţii).
Din munţi se dezvolta vânturi locale care antreneaza fie aer rece (mistralul în
Franta, bora în Croatia), fie aer cald (Santa Ana in Chile). Procesele
geomorfologice diferite diferite în cele două sezoane:
- dezagregări în regiunile montane în sezonul uscat
- denudaţie, eroziune torenţială, alunecări de teren în cel umed determinând
apariţia badlands-urilor
• Solurile castanii-roşcate (ca urmare a perioadei de secetă), terra rosa (pe
calcare)
• Hidrografia, rîuri cu mari creşteri denivel şi inundaţii (iarna şi prmăvara în
bazinu mediteranean) în sezonul umed cu ape mici sau chiar seacă în
sezonul uscat, organisme torenţiale
• Vegetaţia – păduri şi tufişuri xerofite
- Păduri mediteraneene xerofite sempeviriscente: stejarul verde, stejarul de
plută, pinul de Alep, stejarul de stâncă, cedrul de Liban măslinul sălbatic şi
arbuşti şi tufişuri(fistic, mirtul, leandrul, laurul, palmieri pitici, stejarul de
cârmâz, rozmarinul, levănţică, cimbrişor)
- Păduri mediteraneene cu frunze căzătoare: stejarul pufos, stejarul
balcanic, mojdreanul şi arbuşti (liliacul sălbatic, iasimia, alunul turcesc,
cărpiniţa)
- Pădurile mediteraneene au început să fie defrişate încă din antichitate
deţinând astăzi suprafeţe reduse pe locul acestora întâlnindu-se tufişuri
xerofite, plantaţii de măslin şi viţă de vie.
- Pădurile musonice sunt atât semperviriscente (palmieri, bambuşi,
magnolia, stejarul de Virginia, eucaliptul în Australia) cât şi cu frunze
căzătoare (stejari, fagi, frasini)
• Fauna – magotul, muflonul, şacalul, vipera cu corn, broasa ţestoasă,
scorpionul, rozătoare, insecte
Cedrul de Liban
Pădure de eucalipţi pe malurile fluviului Murray
Eucalyptus regans
Ginko Biloba – arborele pagodelor
• Diferenţieri regionale şi tipuri de peisaje

• Peisajul litoral montan

Presiunea umană este intensă ca urmare a existenţei unei populaţii
numeroase încă din antichitate (baz.mediteranean). Ea s-a manifestat prin :
- defrişări intense care au condus la accelerarea fenomenelor de eroziune,
degradarea solurilor şi extinderea suprafeţelor cu formaţiuni de tufişuri
xerofite
- apariţia unor mari aşezări urbane unele cu activităţi portuare intense
- prezenţa numeroaselor numeroase staţiuni turistice litorale, etc.

• Tufişuri xerofite formează peisaje caracteristice:

- maquis în Corsica – mirt, laur, leandru, măslin sălbatic, rozmarin
- gariga în S Franţei – stejar de cârmâz, rozmarin, palmieri pitici
- frigana în Grecia – stejari şi palmieri pitici, levănţică, cimbrişor
- tamilare în Spania – rozmarin
- mattoral în Chile predominant cactuşi
- chaparral în California
- mallee scrub în Australia – eucalipţi pitici şi acacii
- fynbos în Africa de Sud
Thassos Islands
maquis
Chaparral – California
• Peisaje agricole mediteraneene (grâu, măslin, viţa de vie – tradiţonale;
porumb, orez, citrice – mai recente, legumicultura, floricultura;) în câmpiile
litorale şi cele piemontane
• Peisaje montane de altitudine cu staţiuni turisice, parcuri şi rezervaţii
naturale
• Mediul Pădurilor de Foioase (temperat-oceanic)

• Desfăşurare şi caracteristici
• Este situat în spaţiile continentale vecine oceanelor, la latitudini de 40–550
mai ales în emisfera nordică, având o dezvoltare mai mare în regiunile de
câmpie şi de dealuri (în Europa de Vest) şi mai restrânsă în dreptul lanţurilor
de munţi (Cordilieri, Anzi) care constituie bariere în calea maselor de aer
aduse de circulaţia vestică.
• Este caracteristic pentru următoarele regiuni: Europa de Vest şi Centrală,
Nord-Estul Chinei, Nordul Arhipelagului Japonez, Estul Americii de
Nord până la fluviul Mississippi la Vest şi Marile Lacuri la Nord. Nu are
corespon-dent în emisfera Sudică.
• temperaturile medii anuale au valori de 10–150 C iar
precipitaţiile 800 – 1.000 mm/an).
În estul Asiei, climatul este dependent de circulaţia maselor de
aer dinspre ocean, care vara dau precipitaţii bogate, şi dinspre
interiorul continentului, iarna (uscate si reci).
• Mediul de Stepă şi Silvostepă

• Se desfăşoară în părţile interioare ale continentelor, la distanţe

mai mari în raport cu oceanele, astfel încât inluenţa a maselor de
aer oceanic este slabă, mai ales acolo unde se interpun unele
lanţuri montane precum Carpaţii, Caucazul, Uralul, Cordilierii, etc.
- Cea mai mare desfăşurare o au în Eurasia, din estul României şi
până în vestul Chinei, apoi în America de Nord (podişurile din
centrul SUA şi al Canadei - preriile) şi America de Sud (Argentina
– pampasul). În Europa acestui tip de mediu îi aparţine şi pusta,
din Depresiunea Panonică.

• Climatul este temperat continental cu uşoare nuanţe de ariditate.

- precipitaţiile înregistrează la valori de 400-500 mm/an, şi cad mai
ales primăvara.Secetele sunt frecvente.
- temperaturile sunt ridicate vara şi coborâte iarna (amplitudine
termică ridicată).
• Vegetaţia este cea a pădurilor de foioase formate din fag,
carpen, gorun, ulm, tei în Europa, arţar, frasin, stejar în
America de Nord.
- Arborii îşi pierd frunzele în sezonul rece formând un strat
gros de litieră, care prin descompunere dă naştere humusului
ce fertilizează solurile.
- stratul arbusiv (alunul, cornul, sângerul şi lemnul câinesc)
este slab dezvol-tat ca urmare a faptului că pădurea este
întunecoasă.

• Solurile din clasa celor Argiloiluviale (argiluvisoluri şi

luvisoluri) sunt fertile.

• Fauna : cerbul, căpriorul, mistreţul, lupul, vulpea, ursul brun,

jderul, etc.
• Fiind intens populată, aici condiţiile naturale au fost profund
transformate în medii,existând peisaje de culturi agricole, zone
portuare, industriale, numeroa-se aşezări.
• Acestea introduc o notă de antropizare subordonată menţinerii
echilibrelor naturale, mai ales în parcurile naturale care ocupă
spaţii întinse, în Franţa, Scoţia, Cehia, SUA, Canada etc

• În munţii înalţi s-a impus etajarea condiţiilor de mediu, care se

reflectă în peisajele pădurilor de foioase (la poale), conifere,
pajiştile alpine (pe creste), iar în spaţiile depresionare sunt
prezente aşezări şi activităţi economice deosebite.
• Vegetaţia dominantă este cea ierboasă cu specii de graminee xerofite (stepa
euroasiatică, pampasul argentinian, preeria nord-americană, veldul sud-
african), la care se adaugă arbuşti (măceş, gherghin, porumbar).
• Trecerea de la stepă la pădure de foioase se realizează prin intermediul unei
fâşii de tranziţie, numită silvostepă, în care ierburile stepei alternează cu
palcuri de copaci.
• Fauna cuprinde animale rozătoare (iepurele, popândăul, hârciogul), diferite
specii de păsari (potârnichea, prepeliţa), reptile, etc.
• Solurile cernoziomice fertile au facilitat înlocuirea acestor formaţiuni cu
diverse culturi agricole (cele mai însemnate zone cu cereale de pe Glob).
• Peisajului agricol i se adaugă cel al oraşelor şi aşezărilor rurale, cu
concentrări ale reţelelor de căi de comunicaţie.
Peisaj de stepă din Câmpia Română
• Mediul Deşerturilor Temperate

• Se desfăşoară în părţile centrale ale continentelor, la distanţe foarte mari în

raport cu oceanele, fiind de cele mai multe ori încadrate de sisteme de munţi
înalţi (Cordilieri, Stâncoşi, Altai, Himalaya, etc.), care împiedică pătrundere
maselor de aer oceanic.
• Peisajul deşerturilor apare în Asia Centrală ( Kara Kum, Kâzâl Kum),
Mongolia, China (Gobi , Takla Makan) şi Marele Bazin din SUA.
• Climatul arid are ierni reci cu temperaturi negative, veri lungi, calde şi
uscate, între care sunt intervale scurte cu precipitaţii reduse (sub 100
mm/an).
• Vegetaţia cuprinde un număr restrâns de plante xerofite (rogoz, ierburi
ţepoase, saxaulul alb şi negru) cu adaptări numeroase. Perioada vegetativă
durează 1-2 luni (martie-mai
 Asia Centrală - Drumul Mătăsii

Usti Urt

Otrau
I s i k
Şari
Bet Pak Dala
Muiun kum
Kysyl
kum
Kara
kum
 Lak
es V
alley
Djun
garia

Deşertul Gob
i
Alash
an De Ordos
sert
li Makan
Deşertul Tak
Desert
Tsaid
a
Dese m
rt

Podişul Tibe
t

Munţii Himalaya
Gobi Desert
Gobi Desert
Gobi Desert – Cămile Bactriene
 Mediul Pădurilor de Conifere

• Se află la latitudini de 50-600 (în unele regiuni ajunge la 700) şi aparţine unor
fâşii de trecere la regiunile subpolare (în nordul Americii de Nord, din
Scandinavia până în Siberia). Nu este prezent în emisfera sudică.
• Climatul este temperat rece (boreal) fiind influenţat de masele de aer arctice
(vara) şi polare (iarna).
- Este zona de formate în timpul iernii a maximelor de presiune polare –
anticiclonii Siberian şi Canadian.
- Iernile sunt lungi şi au temperaturi negative ce coboară sub -30 °C (în
Siberia, la Oimeakon, s-a înregistrat minima absolută din emisfera nordică
-77,8 °C) şi zăpezi în strat gros
- Verile, mai scurte, au temperaturi până la 20 °C şi ploi rare.

Climat temperat rece – Subarctic

Yakutsk, Rusia, 620 N
• Solurile – podzoluri, cu aciditate ridicată, infertile, sunt îngheţat pe toată
grosimea (permafrost).
- Vara, dezgheţul atinge numai o pătură superficială de sol (stratul activ),
dedesubt solul îngheţat putând coborî până la 300-400) m.
- Practic, îngheţul acesta subteran pune grele probleme pentru construcţii,
pentru săparea galeriilor de mină (bazinul Peciora, peninsulele Kola,
Labrador etc).
• Vegetaţia, elementul principal al peisajului este reprezentată de pădurile de
conifere alcătuite din:
- molid, brad, pin, laricea în Europa
- brad, molid, zâmbru (laricea siberiană cu frunze căzătoare) şi zadă, în
Siberia – taigaua siberiană
- molid, pin, bradul de balsam, zadă şi tuia, în Canada şi SUA – pădurea de
conifere canadiană).
Pădure de molid din nordul Angliei
• - În munţi apare sub forma etajului coniferelor. Pe litoralul pacific din
America de Nord apar şi specii de talie foarte mare, precum Sequoia
gigantea, unul din uriaşii pădurilor Terrei.
- Pe locurile mlăştinoase se întâlnesc mai multe specii de plop, salcie şi
mesteacăn.
- În Anzii chilieni la peste 1400 m creşte o specie de coifere numită
araucaria
- La latitudini mai mici, coniferele sunt în amestec cu pădurile de
foioase. Aici, condiţiile climatice mai blânde au diversificat peisajul.
• Fauna este reprezentată prin:
- elanul, cerbul, renul, ursul brun, lupul, vulpea, etc în Eurasia
- caribu, cerbul canadian, ursul grizzly, ursul negru, lutra, etc în America
de Nord.
Sequoia Gigantea
• Elementele antropice:
- Populaţia şi aşezările omeneşti sunt rare.
- - Exploatarea unor zăcăminte de cărbuni (Peciora, Tunguska, Kolyma), de
petrol (Alaska, Manitoba ş.a.), de minereu de fier (Scandinavia, Labrador)
etc. a dus la dezvoltarea unor aşezări omeneşti cu caracter industrial.
- Există aşezări înşirate în lungul drumurilor transcontinentale
–Transsiberianul în Eurasia, magistralele din Canada, etc.
- Există şi suprafeţe cu păşuni şi terenuri agricole, în special în regiunile
sudice.
- În munţi, peisajul pădurilor de conifere şi al crestelor alpine au determinat
apariţia celor mai extinse parcuri naţionale.
Yosemite National Park
 Mediile Polare şi Subpolare

În funţie de conditiile climatice se deosebesc urmatoarele tipuri:

- mediul subpolar de tundră
- mediul polar glaciar

Mediul de Tundră
• Desfăşurare:
- Formează o fâşie la ţărmul Oceanului Arctic în Europa, Asia şi America de
Nord;
- Este prezentă şi pe unele insule din Oceanul Arctic: cea mai mare parte a
Arhipelagului Nord Canadian, Sudul Groenlandei, cea mai mare parte a
Islandei, Sudul Arhipelagului Novaia Zemlja etc.
- În emisfera Sudică este prezentă în unele insule din oceanul ce înconjoară
Antarctida: Falkland, Shettland, Graham,etc
- Apare şi în regiunile montane sub forma etajului alpin
Tundra
• Climatul caracteristic este cel subpolar cu un sezon de iarnă foarte rece
(temperaturi sub -30 °C, zăpadă, vânturi intense) şi unul de vară când
temperaturile se pot ridica la 10 °C, producând topirea parţială a zăpezii;
precipitaţii reduse (sub 400 mm), care cad frecvent la schimbarea
anotimpurilor.

Climat subpolar
Barrow, Alaska 710N
• Vegetaţia de tundră este formată din ierburi, muşchi, licheni, mesteceni pitici, sălcii pitice,
merişori, afini etc. Mai este denumită şi stepa rece

• Solurile de tundră – rezultate prin dezagregare şi o alterare chimică redusă au aciditate

ridicată, sunt infertile şi îngheţate în profunzime (permafrost). Aşezate pe stratul de
permafrost, aceste argile se înmlăşlinează la dezgheţ.
• Fauna caracteristică:
- renul, boul moscat, ursul polar, vulpea polară, iepurele polar, etc.
- Vara vin un număr mare de păsări migratoare.
- Mai multe specii de pinguini populează îndeosebi arhipelagurile din sud
• Elementele antropice:
- Populaţia foarte rară se ocupă cu creşterea renilor, vânatul, pescuitul (eschimoşii).
- Sunt locuri de popas pentru flotele de pescuit, iar în emisfera australă şi pentru vânatul
balenelor.
- Aşezările sunt mai puţine şi concentrate în regiuni cu resurse de subsol (petrol în Alaska,
cărbuni şi minereuri în Eurasia), caracteristicile mediului natural se păstrează, influenţele
antropice fiind limitate.
Tundra este denumită şi stepa rece
Solurile de tundră se înmlăşlinează la dezgheţ.
Ovibus moschatus
Caribu
Tundra în Groenlanda
• Mediul Polar Glaciar

• Se află în Groenlanda, în insulele din Oceanul Arctic şi în Antarctica, fiind cel

mai rece de pe Pământ (climatul polar).
• Temperaturile medii lunare sunt negative, valorile cele mai scăzute fiind
înregistrate la staţia Vostok (-88,3 °C) în Antarctica; doar în sezonul de vară,
în unele zile, temperaturile devin pozitive, provocând o slabă topire a
zăpezii.
• Precipitaţiile sunt numai sub formă de zăpadă care, prin tasare, se
transfor-mă în mase de gheaţă ce ating în Antarctica şi Groenlanda grosimi
de la câteva sute de metri la peste 2 000 m.
• Uneori, deasupra gheţarilor se ridică creste şi vârfuri de munţi pe versanţii
cărora, în scurtul sezon de vară, se dezvoltă câteva specii de licheni, muşchi
etc.
• Fauna este redusă şi reprezentată de unele specii de păsări, morse, ursul
polar, în ţinuturile arctice, şi pinguini, în Antarctica.
• Aşezările omeneşti sunt puţine, şi doar în ţinuturile arctice. În Antarctica
există mai multe staţiuni de cercetări ştiinţifice aparţinând S.U.A., Australiei,
Marii Britanii, Rusiei, etc.
Fiord în Sudul Groenlandei
Staţiune de cercetări din Antarctida
 Mediile din bazinele oceanice

• Bazinele oceanice acoperă 71% din suprafaţa terestră, ocupând marile depresiuni ale scoarţei
terestre, create de factorii tectonici.
• Pe ansamblu, este un mediu general omogen în care se îmbină trei compo-nente naturale: apa,
relieful şi vieţuitoarele.

• Vieţuitoarele sunt cele care reflectă cel mai bine influenţa celorlalte componente ale mediului,
determinând diferenţierea subtipurilor.
• a) Mediul litoral se află în vecinătatea ţărmului, pe o parte din şelf (platforma
continentală), unde există condiţii bune de lumină, aerare a apei datorită
dinamicii active şi o mare varietate de plante şi animale.
- se dezvoltă adevărate “pajişti” submarine de alge verzi, ce constituie baza
piramidei trofice din cadrul oceanelor.
- Un loc aparte revine activităţilor economice şi construcţiilor din Iungul
ţăr-mului, care de multe ori produc importante modificări ale condiţiilor de
mediu pe termen mai scurt sau mai lung, cu repercusiuni în caracteristicile
bioma-sei. Un rol nefast îl au poluarea cu produse industriale (îndeosebi
cele rezultate din exploatarea şi prelucrarea petrolului), activităţile portuare,
deşeurile şi apele reziduale care ajung în apa mării.
Satellite image of part of the Great Barrier Reef
adjacent to the Queensland coastal
Heron Island, a coral cay in the southern Great Barrier Reef
Saltwater Crocodile near Darwin
• b) Mediul pelagic, desfăşurat în stratul de apă de la suprafaţa mărilor şi
oceanelor în care pătrunde lumina, este bine oxigenat îndeosebi datorită
valurilor şi conţine un număr mare de vieţuitoare, care fie că plutesc
(fitoplancton, zooplancton), fie că au o mobilitate propice (nectonul);
- În cadrul său se separă subtipuri cu caracter zonal:
- polar, (unde intervine ca factor şi prezenţa banchizei de gheaţă)
- temperat
- tropical
- Subtipurile regionale sunt determinate de prezenţa curenţilor de apă reci
sau calzi, deosebirile de salinitate, unele influenţe create prin producerea
poluării, etc.
• c) Mediul abisal ocupă cea mai mare parte din Oceanul Planetar,
desfăşurându-se între fundul bazinelor acestora şi limita până la care
pătrunde lumina. Este un mediu afotic, cu salinitate şi presiune ridicate,
temperaturi tot mai scăzute în raport cu adâncimea, o biomasă caracterizată
prin specii puţine cu numeroase adaptări.
- Deosebirile zonale sunt cauzate de valoarea temperaturii apei în stratul
cuprins între -50 m şi -100 m (de la 20-25 0C în zona tropicală, la -1 0C la
latitudinile polare). La adâncimi mai mari de 100 m, mediul abisal devine
aproape omogen.