Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
DIABETUL ZAHARAT: DEFINIȚIE, TIPURI, SIMPTOME, CAUZE,
FACTORI DE RISC, DIAGNOSTIC, COMPLICAȚII, TRATAMENT,
MĂSURI PRVENTIVE, DIETĂ, ALIMENTE PERMISE, ALIMENTE
INTERZISE
I.1. Definiție
Diabetul zaharat reprezintă un grup de afecțiuni metabolice caracterizat prin valori mari ale
glicemiei cu afectarea întregului metabolism al organismului, datorită scăderii secreției de
insulină și/sau a sensibilității la insulină (insulinorezistența), cu evoluție progresivă către apariția
unor complicații cronice caracteristice [9].
I.2. Tipuri de diabet:
Este o afecțiune autoimună, în care organismul distruge propriile celule care produc insulina
(celule beta pancreatice), ducând la un deficit absolut de insulină și necesitatea tratamentului
insulinic pentru supravețuire. Mecanismul de distrugere este cel mai frecvent autoimun (tip 1A),
dar există și cazuri în care mecanismul nu este elucidat (tipul 1B, idiopatic). Oamenii de știință
nu au descoperit încă mecanismul prin care apare acest tip de diabet, însă sunt siguri că nu are
nici o legatura cu dieta și stilul de viață.
Diabetul de tip 1, este mult mai rar, fiind întâlnit, conform statisticilor la aproximativ un
procent de 10% dintre pacienți, în special copii.
Poartă și denumirea de diabet juvenil întrucât poate să apară la orice copil cu vârstă mai
mare de 6 luni.
Excepțional această formă de diabet poate afecta și copiii cu vârstă mai mică de 6 luni,
fiind vorba despre diabetul neonatal, cauzat de o genă care afectează producția de insulină.
Această formă de diabet neonatal poate avea:
2
- Caracter permanent: tratamentul fiind unul medicamentos dar nu insulina;
Procesul patogenic major este dat de scăderea secreției de insulină, explicată de reducerea
capacității secretorii a celulei beta pancreatice la care se asociază grade variabile de
insulinorezistență a țesuturilor periferice. Cuprinde 90% dintre pacienți și este asociat cu excesul
ponderal, alimentație și un stil de viață nesănătos [9].
Orice formă de alterare a toleranței la glucoză ce este diagnosticată pentru prima dată în
timpul sarcinii, chiar și în cazurile în care tulburarea metabolică a debutat înaintea sarcinii și/sau
a persistat după momentul nașterii (trim. 2 și 3 de sarcină) [9].
Datorate altor cauze, cum ar fi: anomalii genetice ale funcției beta pancreatice, anomalii
genetice în acțiunea insulinei, afecțiuni pancreatice exocrine, afecțiuni endocrine sau diabet
indus medicamentos sau de substanțe chimice [8].
I.2.5. Diabetul insipid
Această formă de diabet nu are nici o legătură cu celelalte forme de diabet, acesta fiind
cauzat de o dereglare a hormonului antidiuretic. Hormonul antidiuretic are rolul de a regla
cantitatea de urină produsă și eliminată, însă în caz de diabet insipid, acesta nu își mai
îndeplinește funcția, cauzând urinări frecvente și sete continuă. Această formă de diabet poate
apărea și în timpul sarcinii, când poartă denumirea de diabet insipid gestațional.
În mod fizilologic, un adult fără probleme de sănătate, produce și elimină aproximativ 1,5 –
2,5 litri de urină pe zi; în caz de diabet insipid eliminările de urină pot atinge o cantitate de
aproximativ 15 litri pe zi.
Diabetul insipid beneficiază de tratament.
I.3. Simptomatologie
3
- Scădere în greutate (caloriile sunt eliminate prin urină);
- Vedere încețoșată (zahărul în exces absoarbe apa de la nivelul ochilor, cauzând
senzația de vedere încețoșată);
- Oboseală (caloriile fiind eliminate fără a fi folosite, organismul nu mai are energie);
[3]
I.3.2. Simptomele diabetului de tip 2
Simptomele nu au un debut brusc, ci apar și evoluează treptat, motiv pentru care afecțiunea
este diagnosticată după mult timp de la instalarea ei.
- Sete accentuată și urinări frecvente (organismul elimină zahărul prin urină,
determinând deshidratarea);
- Foame accentuată (organismul rămâne fără energie și apare senzația continuă de
foame);
- Oboseala (lipsa zahărului din sânge cauzează oboseală și irascibilitate);
- Vedere încețoșată (deshidratarea de la nivelul ochilor, determină apariția senzației
de vedere încețoșată);
- Vindecarea greoaie a rănilor;
- Porțiuni pigmentate ale pielii (rezistența la insulină poate cauza apariția unor pete
pigmentare la nivelul pielii); [3]
I.4. Cauze și factori de risc
4
- Greutatea (țesutul gras în exces poate favoriza o rezistență a celulelor la insulină);
- Sedentarismul (activitatea fizică ajută organismul să se mențină în formă, folosind
glucoza pe post de energie, crescând sensibilitatea la glucoză a celulelor);
- Istoric în familie (existența unui părinte, frate cu această afecțiune, sporește riscul
de apariție);
- Vârsta (adoptarea unui stil de viață mai sedentar și acumularea în greutate, după
vârsta de 45 de ani);
- Prediabetul (este afecțiunea care indică o glicemie mărită, însă nu atât de mare
încât să fie pus diagnosticul de diabet, dacă nu este tratat, evoluează în diabet de tip
2);
- Diabetul gestațional (femeile care dezvoltă diabet gestațional în timpul sarcinii, au
mari șanse să facă diabet de tip 2);
- Sindromul ovarelor polichistice (această afecțiune crește riscul de apariție a
diabetului de tip 2);
- Stresul (expunerea îndelungată la situații stresante, poate determina creșterea
nivelului de glucoză din sânge, iar pe termen lung poate favoriza apariția diabetului
de tip 2); [3]
I.4.3. Factorii de risc în diabetul gestațional
I.5. Diagnostic
Diagnosticul de diabet este stabilit de către medic, iar analizele de sânge pentru depistarea
acestei afecțiuni sunt următoarele:
- Glicemia a jeun >126 mg/dl
- Hemoglobina glicozilată > 6,5%
- Test oral de toleranță la glucoză (glicemia la 2 ore > 200mg%)
- Glicozuria
5
Se impune investigarea tuturor persoanelor suspecte, care prezintă simptome, dar și
investigarea persoanelor care prezintă risc crescut pentru diabet. Diagnosticarea prediabetului în
timp util poate preveni instalarea diabetului [3].
Prediabetul indică un nivel crescut al zahărului în sânge dar nu atât de crescut încât să poată fi
vorba despre diabet. Netratat însă, acesta poate duce la apariția diabetului și a unor afecțiuni
cardiace.
Prediabetul este reversibil, iar tratamentul pentru acesta include atât medicamente cât și
schimbarea stilului de viață prin adoptarea unei diete sănătoase și practicarea activităților fizice.
Ignorat, prediabetul poate favoriza apariția diabetului în următorii ani.
Potrivit specialiștilor, cauzele prediabetului pot fi de natură genetică, sau secundare unui stil
de viață nesănătos [3].
Recomandări în caz de prediabet:
6
Reguli de bază pentru evitarea complicațiilor (5 reguli):
1. Verificarea peiodică a glicemiei (a jeune < 110-130mg/dl; post prandial (2 ore după masă)
< 140-160mg/dl; hemoglobina glicozilată < 6,5 – 7%);
2. Respectarea unui stil de viață sănătos (3 mese+2 gustări pe zi, excluderea dulciurilor,
sucurilor carbogazoase alimente procesate și grase, activități fizice, etc);
3. Menținerea unei greutăți corporale optime (IMC < 25 kg/mp, CA, mai puțin de jumătate
decât înălțimea);
4. Controlul periodic al tensiunii arteriale și al grăsimilor din sânge (TA < 135/85mmHg,
HDL colesterol (bun) > 45 mg/dl la femei și > 55 mg/dl la bărbați, LDL colesterol (rău) <
70-100 mg/dl, trigliceride < 150 mg/dl);
5. Consult periodic diabetolog și cardiolog; [3]
I.7. Tratament
Diabetul este o afecțiune care nu se vindecă, ci se tratează simptomatic pe tot parcursul vieții.
Tratamentul este prescris în funcție de fiecare pacient iar medicul este în măsură să facă
recomandările necesare.
Diabetul de tip 1, este obligatoriu tratat cu insulină, plus schimbarea stilui de viață.
Diabetul de tip 2, poate fi tratat în primă fază prin dietă, exerciții și tratament medicamentos.
Insulina este prescrisă pacienților cu diabet de tip 2, doar dacă, tratamentul medicamentos
combinat cu dieta și un stil de viață sănătos, nu dau rezultate [3] .
I.8. Măsuri prevenive ale diabetului zaharat, printr-un stil de viață sănătos
7
- Control periodic (analize), obligatoriu peste vârsta de 45 de ani, mai ales dacă există
factori de risc cum ar fi antecedente de diabet în familie, sedentarismul,
supraponderabilitatea;
- Limitarea consumului de alcool, alcoolul în cantități mari determină valori crescute ale
glucozei în sânge [3].
I.9. Dieta pacientului cu diabet zaharat
- tăiței din făină integrală sau făină de orez, orez integral, sălbatic, brun, roșu;
- pâinea integrală, de secară sau din făină hipoglucidică, preparată acasă, din
ingredientele tradiționale (făină, drojdie, sare, apă, fără conservanți, sucuri de fructoză
sau caramel, amelioratori, afânatori, coloranți etc) sau eventual cu adaos de semințe
crude și tărâțe;
- cereale integrale, cât mai bogate în fibre;
- andive, broccoli, dovlecei, fasole verde, morcovi, ceapă, usturoi verde, frunzele verzi
de salată, valeriană, iceberg, leurdă, pătrunjel, mărar, oregano, mentă, rozmarin,
busuioc);
- mere, pere, portocale, papaya, avocado, pepene galben, pepene verde, căpșune, fructe
de pădure, prune crude;
- Leguminoase, fasole, năut, linte;
- nuci si migdale;
8
- ulei de masline extravirgin;