Capitolul 6

Fizică nucleară

6.1 Noţiuni fundamentale

6.1.1 Nomenclatura si constituentii
nucleului
Nucleul este constituit din protoni si neutroni. Protonul a fost
descoperit în anul 1919 odată cu prima reactie nucleară realizată
de Ruther-ford. Nucleele de azot au fost bombardate cu particule
a si s-a obtinut un izotop al oxigenului si un proton:
14
N +4 He !17 O +1 H

Având în vedere faptul că înainte de a se descoperi protonul

fusese descoperit electronul în primul model al nucleului s-a
presupus caă acesta este constituit din protoni si electroni. Acest
model a prezentat o serie de deficiente care au fost rezolvate în
anul 1932 când Chadwich a descoperit neutronul. Ulterior
Ivancenco si Meisemberg (în mod independent) au propus
modelele în care nucleul este format din protoni si neutroni (fără
electroni). Se introduc notiunile:
1. Numărul d e masa A care reprezintă numărul de nucleoni
(protoni si neutroni) din care este contituit nucleul.
2. Numărul atomic Z care reprezintă numărul de protoni din
nucleu; el este o maăsuraă a sarcinii cu care este încaărcat
nucleul.
3. Numărul d e neutroni din nucleu este notat cu N. Între
numerele A, Z si N exista o relatie simplă s i anume:

Z+N=A (6.1)

1
2

Pentru denumirea speciilor nucleare se utilizează notaţia ^ElN

unde cu El am notat elementul chimic.
4. Nuclidul reprezintă o specie nucleară si este caracterizat
de numărul
de masă A si numărul atomic Z. In prezent sunt cunoscuti peste
1200
nuclizi.
5. Izotopii sunt nuclizi care au acelasi număr atomic Z:

126Ra 144Ra

6. Izobarii sunt nuclizii care au acelasi număr de masă:

14 14 14
C N O
7. Izotonii sunt nuclizii care au acelasi număr de neutroni:

8. Izomerii sunt nuclizii ce au acelasi număr de masă si

acelasi număr atomic dar care se află în stări metastabile diferite.
Stările metastabile sunt stările în care timpul de viată mediu este
de 10~9 s.
9. Nuclizii oglinda sunt nuclizi în care numărul de neutroni ai
unui nucleu este egal cu numărul atomic al celuilalt; de exemplu:

Referitor la rolul neutronilor în stabilitatea nucleară trebuie

remarcat că în timp ce 5Li2 are un timp de viată de 10~ 21 s nuclizii
3Li3 si j{Li4 sunt stabili, 8Li5 are timpul de viată de 1, 24 s iar §Li 6
are timpul de viată 0, 25 s. In stare liberă neutronii sunt instabili si
timpul lor mediu de viată este de 16,9 minute. Ei sunt mai grei ca
protonii. Masa neutronilor este m n = 1, 67252 x 10~27 kg = 1,
008665u unde u reprezintă unitatea atomică de masă. u = 1,
66043 x 10~27 kg si este echivalentă cu o energie egală cu E =
931,480 KeV. Masa protonului este m p = 1, 67252 x 10~27 kg = 1
, 007227u. Protonul si neutronul mai sunt numiti si nucleoni. In
stare liberaă neutronul este neutru în timp ce protonul are
sarcinaă pozitivaă egalaă în modul cu cea a electronului.

6.1.2 Raza nucleului

3

Studiile efecuate prin împraă stiere cu electroni, nucleoni,

deuteroni si particule a împreună cu consideratii de minim a
energiei fac ca într-o
Pî

Pmax
2

O
R

Figura 6.1: Variaţia densităţii materiei nucleare funcţie de distanţa

măsurată din centrul nucleului

primă aproximatie să se considere că nucleul poate fi privit ca

având o structură sferică.
Cele mai aprofundate studii ale densitătii materiei nucleare în
nucleu au fost făcute de Hafstaderr si colaboratorii de la Stanford
University. Metoda utilizată a fost aceea a împrăstierii de
electroni. Acestia au presupus caă densitatea de sarcinaă este de
forma:

unde p1 este densitatea la dimensiuni mici ale razei, R este

valoarea razei r la care p = p1/2 iar z1 este o măsură a grosimii
stratului superficial al nuclelui. Se poate presupune caă si
densitatea materiei nucleare urmeazaă o lege de acelasi tip.
Aceasta arată că nucleele nu au o frontieră bine determinată.
Astfel structura nucleului este descrisă cu ajutorul distributiei
masei si a sarcinii nucleare a căror densitate scade continuu. Din
acest motiv vom întelege prin raza nucleului R distan ta din
centrul nucleului la punctul în care densitatea scade la jumătate
(Fig. 6.1). S-a tras concluzia caă pentru nuclee raza acestora este:

R = roA1/3 (6.3)

unde A este numărul de masă al nucleului iar r0 = 1, 4 X 10~15 m.

Legătura dintre R si A permite determinarea densitătii materiei
nucleare
4

Am p 3Am p 3m p 14 3
P0 —------ = ------T = - - -^ — 10 g/cm
10
V 4TTR3 4vrr3 S/

Densitatea materiei nucleare este constantă până în

apropierea supra-fetei unde aceasta scade brusc. Acest fapt a
permis să se facă o analogie între nucleu si o picaăturaă de lichid,
pe baza caăreia s-a dezvoltat modelul picaăturii.

6.1.3 Masa nucleară şi energia de legătură

Nucleul contine în jur de 99,975% din masa unui atom. Tabelul
cu masele nucleare poate fi obtinut prin scăderea maselor
electronilor (luând în considerare si energiile de legătură a
electronilor când se doreste obtinerea unor precizii foarte mari).
Totusi cu exceptia unor particule ionizate (He, H) masa atomică
este cea utilizată mai degrabă decât cea nuclearaă. Exista însaă si
situa tii în care prezen ta electronilor nu mai poate i neglijataă ca
de exemplu când ace stia iau parte direct la procesele nucleare
(capturaă electronicaă, conversie internaă). Masa nuclearaă se
obtine cu ajutorul formulei:

M N c 2 = M (A, Z) c2 - (Zmec2 - Be) (6.4)

unde M ( A , Z ) este masa atomică, me este masa electronului, c

este viteza lumini, MN este masa nucleului iar Be este energia de
legaăturaă a electronilor. Energia de legaăturaă reprezintaă
energia care ar trebui cedataă atomului pentru a desprinde de el
to ti electronii si ai duce la o distantaă la care interact ia dintre ei
s i nucleu să fie neglijabilă.
Mai mult, experimental s-a constatat caă masa nucleului este
mai micaă decât suma maselor componentilor saăi. Aceasta se
datoreazaă existentei unei energii de legaăturaă a nucleonilor în
nucleu. Energia de legaăturaă reprezintaă în acest caz energia
necesaraă pentru a rupe nucleul în con-stituen tii saăi. Ea este:

B = [Zmp + (A - Z)mn - MN] (6.5)

Expresia de mai sus se poate scrie ca:

B = [Z(mp + me ) + (A - Z)mn - (M +
N Zm e )]c2 (6.6)
5

Tinând cont că masa hidrogenului este MH ' mp + me iar masa

atomicaă M (A, Z) = MN + Zme rela tia (6.6) devine (neglijând
Bl A
t

energia de legaturaă a electronilor):

2

50 100 150 200 250

Figura 6.2: Variaţia energiei de legătură pe nucleon funcţie de

numărul de masă

B = [ZMH + (A - Z)m n - M (A, Z )]c2

(6.7)

O semnificaţie mai importantă o are energia medie de legătură

pe nucleon B/A arătată în Fig. 6.2 deoarece ea este direct legată
de stabilitatea speciilor nucleare. Pentru nucleele cu A > 30
energia de legătură rămâne aproximativ constantă si anume 8
MeV/nucleon cu un maxim de 8, 8 MeV/nucleon în jurul lui A = 60
si apoi scade monoton până în jur de 7,5 MeV/nucleon când A =
240.
Această comportare furnizează informatii despre valoarea
energiei ce apare în cazul în care are loc fisiunea nucleelor grele
în nuclee mai usoare. Aceasta conduce la o maărire a energiei de
legaăturaă per nucleon. Pentru A = 240 prin fisiune cresterea
6

energiei de legătură este de aproximativ 8, 5 — 7, 5 = 1

MeV/nucleon si corespunde unei energii eliberate de aproximativ
AE ' 200 MeV.
6.1.4 Momentul cinetic
Protonii s i neutronii sunt particule al căror spin este s = 1/2.
Dacă se consideraă caă în interiorul nucleului nucleonii se mi scaă
în jurul centrului de masaă pe anumite orbite (modelul particulelor
independente) ace stia sunt caracterizati si de momente cinetice
orbitale care sunt determinate cu ajutorul unor numere cuantice
întregi ca în izica atomicaă. Suma momentelor cinetice orbitale si
de spin determinaă momentul cinetic total. Operatorul asociat
pătratului momentului cinetic are valorile proprii J(J +1)~2. J
numărul cuantic al momentului cinetic total este un număr întreg
pentru nucleele cu A par si un numaăr semiîntreg pentru nucleele
cu A impar. Numaărul cuantic J ce caracterizeazaă momentul
cinetic total este adesea numit spin al nucleului.
Proiec tia momentului cinetic pe o axaă (de exemplu direc tia
câmpului magnetic sau directia în care se deplaseazaă un fascicol
de particule) poate lua valorile:

-Jh, - ( J - 1) ~, (J - 1) ~, Jh

Rezultaă caă numaărul orientaărilor în spatiu a momentului

cinetic este 2J + 1. Experimental s-a gaăsit caă nucleele cu Z par
si A par (nuclee par-pare) în starea fundamentalaă au faăraă
exceptie J = 0.

6.1.5 Paritatea
Paritatea este un concept extrem de important în izica
atomicaă si nuclearaă, dar nu are un corespondent în izica
clasicaă. Aceasta este o proprietate a func tiei de stare care
descrie sistemul izic. Astfel, func tia de stare care descrie o
singuraă particulaă este paraă dacaă nu- si schimbaă semnul
când coordonatele particulei î si schimbaă semnul

#(x,y,z) = -y, -z) (6.8)

si imparaă dacaă aceasta î si schimbaă semnul prin aceastaă

opera tie:
7

y, z) = -y, -z) (6.9)

In primul caz spunem că paritatea funct iei de stare este P = 1,

iar în al doilea că paritatea este P = —1.
O funcţie de stare ce descrie mai multe particule (care nu
inter-actionează între ele) poate fi scrisă ca un produs de functii
de stare individuale sau ca o sumă de astfel de produse. Paritatea
întregului sistem este dată în acest caz de produsul paritătilor
functiilor de stare individuale.
Rezultă că o stare nucleară este caracterizată în afară de
numărul cuantic al momentului cinetic total si de paritatea stării
respective, simbolismul fiind Jp (de exemplu 1~, 2+, ). In
particular starea nucleelor par pare (care au un număr par de
protoni si neutroni) este 0+. In continuare vom considera caă
protonul si neutronul au aceia si paritate si anume una pozitivaă.
In procesele nucleare alaături de conservarea energiei totale, a
momentului cinetic si a impulsul se conservă si paritatea. (Totusi
există procese în care paritatea nu se mai conservaă si anume în
procesele în care sunt implicate for tele nucleare slabe).

6.1.6 Momente magnetice nucleare

Unui electron cu sarcina —e si masa me care posedă un
moment cinetic orbital L i se asociază un moment magnetic dat
de relatia:

~ L = - ^L (6.10)

In mod similar asociem spinului său S un moment magnetic

intrinsec:
e
S
~S = - g s - —

unde g S = 2 îl vom denumi factor giromagnetic de spin. Valoarea

reală a momentului magnetic este definită de proiectia pe axa
Oz, /X z când electronul se află într-o stare în care proiectia
S

spinului pe axă este m S = 1/2.

= -9 2m Sz (6.12)

unde Sz = m S ~, cu m S = ±1/2. Atunci cu m S = 1/2 se obtine

pentru momentul magnetic expresia:

= -1 g 2m~e = - 2 (6.13)
8

unde fiB = 9, 274 x 10~24 JT_1 este magnetonul Bohr.

Toate particulele cu spin cu excep tia lui neutrino au un
moment magnetic intrinsec pentru care există relat ii analoage ca
cele de mai sus. Astfel, operatorii moment magnetic pentru
proton si neutron sunt definit i ca:

e -*
~p = gp 2m~ S
p
(6.14)

e
fin = n
g S
n
(6.15)

iar valorile lor sunt dependente de masa protonului si de diferit ii

factori giromagnetici. Relat iile echivalente relatiei (6.13) pentru
valorile momentelor magnetice sunt:

fip = 2 gp fiN (6.16)

fin = 2 gnfiN (6.17)

unde prin analogie cu magnetonul Bohr, magnetonul nuclear este

deinit ca:

fin = — = 5,05078 x 10~27 JT"1 (6.18)

2mp
Factorii giromagnetici corespunzători protonului s i neutronului
sunt:

gp = 5,5856 si gn = -3,8262 (6.19)

Momentele magnetice ale protonului si neutronului sunt:

fip = 2,7928fiN si fip = -1.9131fiN (6.20)

Datoritaă dependen tei de masaă a valorii momentului
magnetic rezultaă caă momentele magnetice nucleare sunt cu trei
ordine de maărime mai mici decât momentul magnetic intrinsec al
electronului. In plus ele diferaă mult de valorile prezise de teorie
(ip = iN si in = 0). Aceasta este atribuitaă faptului caă spre
deosebire de electron, nucleonii au o dimensiune initaă si o
structuraă internaă complicataă.
Aceste momente magnetice precum si momentele magnetice
orbitale ale protonilor din nucleu contribuie la momentul magnetic
9

total al nucleului. Atunci, legătura dintre operatorul moment

magnetic total si operatorul moment cinetic total este:

A, = gj
2^ S (6.21)

Momentele magnetice ale celor mai multe stări nucleare

fundamentale si excitate au fost măsurate. Tehnicile includ
măsurători de structură hiperfină, spectroscopie de microunde,
rezonantă magnetică de spin, rezonantă paramagnetică. S-a găsit
că momentele magnetice nucleare sunt cuprinse în intervalul —
2/xN , 6/xN.

6.1.7 Momentul electric de cuadripol

In discu tiile anterioare am presupus implicit caă nucleul are o
formaă sfericaă. Anumite nuclee au într-adevaăr o formaă sfericaă
dar multe dintre ele nu au o astfel de formă. Cantitativ măsura
deviatiei de la forma sfericaă este dataă de momentul de
cuadripol.
Momentul electric de dipol pentru un ansamblu de sarcini este
deinit ca fiind:
p =
j rpdv (6.22)

unde p este densitatea de sarcină, din elementul de volum, iar

integrala se efectueazaă peste întreg volumul sistemului încaărcat
electric. Pentru nuclee momentul de dipol este nul în staările sta
tionare. Aceastaă este o consecintă a simetriei nucleelor; cu alte
cuvinte aceasta este o consecintă a paritaătii staărilor nucleare. O
astfel de simetrie nu trebuie saă ie neapaărat sferică. Nimic nu
împiedică să se presupună că nucleul are forma unui elipsoid de
rotatie (oricum cele mai multe nuclee au o astfel de formă),
deviatia de la forma sferică fiind caracterizată cu ajutorul
momentului electric de cuadripol.
Pentru deinirea acestei maărimi se presupune caă potentialul
electric V ( x , y , z ) este definit în jurul originii sistemului de
coordonate unde se află o sarcină electrică p a cărei densitate
depinde de pozitia p(x,y,z,) astfel caă centrul de sarcinaă a
acesteia saă coincidaă cu originea sistemului de coordonate.
Pentru a calcula energia potentialaă de interactie de naturaă
electrostatică se dezvoltă potentialul V în serie Taylor în jurul
originii:
10

Ep
= j V ( x , y , z ) p d v = V j pdv 0

+ zpdv (6.23)
© „/

+1 r s v\ r .
) 2
2
)
d
,
'v\ s . 2
E> o /zz2pdv]

+ (@
2
V
^ / xypdv + ^ @ V
^
/
xzpdv
©J yzpdv

Primul termen reprezintă energia de interacţiune cu câmpul

electric a unei sarcini punctiforme. Următorii trei termeni
reprezintă energia de interactiune dipolară cu câmpul electric.
Considerând o distributie de sarcinaă simetricaă rezultaă caă
momentele de dipol electric sunt nule iar această energie este
nulă. Ultimii sase termeni reprezintă energia de interactie
cuadripolară cu câmpul electric. Cele sase integrale definesc cele
sase componente ale momentului de cuadripol. Datorită simetriei
componentele cuadripolare în care apar produsele xy, yz, zx se
anulează.
Mai mult, nici celelalte trei componente ale momentului de
cuadripol nu sunt independente. Dacaă se consideraă ca axa Oz
este axă de simetrie, integrala ce contine pe y daă acela si
rezultat ca integrala ce con tine pe
2
x.
Atunci, energia de interactie cuadripolară devine:

x2 +
E 2
^ 1f d V \
2 f 2
, 1 (d V 2 d2V\ =2 © )

0
i
z2pdv 1) \ Z
/ - 0

Din ecuatia lul Laplace rezultă:

d2V d2V d2V

+
z2
x 2
y Dar x + y = r
2 2 2 2

— z2. Atunci:
 11

pdv (6.24)
2

2 2
r2 x2
(6.25)
sau:

pdv

0.
12

Go= 0
e „>
o
Figura 6.3: Legătura dintre forma nucleului si momentul de
cuadripol.

*=Ka/<-
unde Qo este momentul de cuadripol.
2
= t(§a >
(6.26

Qo = 1 y (3z2 - r2)pdv (6.27>

Expresia de mai sus este o simplă mediere spatială a expresiei

(3z — r2) relativ la distributia de sarcinaă astfel caă pentru un
2

nucleu putem scrie:

Qo = Z (3 (z2> - (r2» (6.28)

unde Z este numărul de protoni din acesta. Dimensiunea lui Q se

exprimă în m2. Din cauza dimensiunilor foarte mici ale nucleelor
se utilizeazaă de obicei o altă unitate de măsură si anume barnul
(1 barn=10~28 m2).
Deoarece (r2) = (x2) + (y2) + (z2) si cum pentru nucleele
sferice ( x 2 ) = ( y 2 ) = (z2) rezultă că (z2) = (r2) /3. Astfel pentru
o distibutie sfericaă de sarcinaă Qo = 0. Dacaă se consideraă un
nucleu pentru care (z2) = (r2) /3 atunci există două posibilităti
(Fig. 6.3):
 13

a) (z2) > (r2) /3 când nucleul este alungit de-a lungul axei Oz
si
Qo > 0
b) (z2) < (r2) /3 când nucleul este turtit de-a lungul axei Oz si
Q0 <

0.
 Figura 6.4: Forma energiei potenţiale de interacţie
internucleonică

Discuţia anterioară este similară celei din mecanica clasică, o

tratare a problemei în mecanica cuantică implicând de exemplu
exprimarea densitătii de sarcină p prin modulul pătrat al functiei
de stare nucleare. Pentru un nucleu cu numărul cuantic al
momentului cinetic total egal cu J > 0 rezultă:

Q
= 2T7TI)Qo <6.29>
In cazul J = 0 , Q = 0 deoarece nici o axă de simetrie nu poate
fi definită. Deasemenea momentul de cuadripol se anulează când
J = 1/2. Pentru valori mari ale lui J, Q ' Q0 . Au fost măsurate
multe momente cuadripolare iar valorile lor au fost găsite ca
apartinând intervalului 1 — 8 barn. Valori mari ale momentului de
cuadripol au pământurile rare.

6.2 Forţe nucleare şi energia de

interacţiune nucleară
Pentru ca nucleele saă ie stabile este necesar ca între nucleoni
saă existe forte de interactiune care să-i tină apropiati unii de alti.
Aceste forte trebuie saă ie suicient de puternice pentru a
contracara ac tiunea for telor repulsive de natură electrostatică
care există între protoni. Vom considera că aceste forte derivă
dintr-o energie potentială cu simetrie radială:
(6.30)
V
 Energia medie de legătură pe nucleon ( B / A ) este aproximativ
con-stantaă pentru nucleele stabile si are valoarea de aproximativ
8 MeV. Aceasta arataă caă energia necesaraă pentru a îndepaărta
un nucleon din nucleu este aproximativ independentaă de
numaărul de nucleoni pe care acesta îi contine. Aceastaă
constantaă a raportului B/A implicaă faptul caă energia potentialaă
de interac tie dintre nucleoni nu are o razaă mare de ac tiune si
dependen ta de r trebuie saă difere mult fa taă de 1 /r. Concluzia
care poate i trasaă este aceea caă energia poten tialaă are razaă
micaă de actiune iar în nucleu nucleonii sunt supu si unor for te
atractive datorate vecinilor nucleonului respectiv (aceastaă
proprietate poartaă numele de proprietatea de saturare a fortelor
nucleare). Deoarece distan ta dintre doi nucleoni este în jur de
1,8x10"15 m =1,8 fm putem presupune caă for tele de interactiune
dintre nucleoni se manifestaă pe o distan taă de 2 fm.
O altă proprietate a potentialului nuclear V rezultă din faptul că
volumul nucleului este proportional cu numaărul de masaă A.
Acestaă pro-por tionalitate implicaă faptul caă de si energia poten
tialaă de interac tie de-terminaă for te atractive nu se ajunge la un
colaps al nucleului. Acest fapt se datoreazaă existentei unei
componente repulsive care are o razaă de actiune mult mai micaă
decât raza de ac tiune a componentei atractive a for telor nucleare.
Aceastaă componentaă tine la distan taă nucleonii unii fată de altii.
Forma energiei potentiale de interactie este arătată în Fig.
6.5:

6.2.1 Deuteronul
Informatii cu privire la energia potentială de interactie dintre
nucleoni pot i ob tinute dacaă se studiazaă proprietaă tile unui
sistem format din 2 nucleoni (deuteronul) care este format dintr-un
proton si un neutron. Deuteronul mai este cunoscut si sub
denumirea de hidrogen greu (2H). Pentru acesta s-au determinat
experimental mai multe maărimi:
16

Figura 6.5: Forma energiei de interactie

internucleonice

Energia de legătură B = 2, 23
Momentul cinetic Momentul MeV J = 1
magnetic Momentul electric /x = 0,
de cuadripol Paritatea stării 86/% /x = 0,
86/% P = 1

Pentru determinarea teoretică a valorilor de mai sus este nevoie

să se rezolve ecuatia Schrodinger făcând anumite presupuneri
asupra energiei potentiale internucleonice. Pentru simplificare vom
considera această energie de forma unei gropi de potential (Fig.
6.6).
Ecuatia care trebuie rezolvată este:

r ~2 1
2
------V + V ( r ) u ( r , 6 , < p ) = Eu ( r , 6 , < p ) (6.31)

unde r, 6, ' sunt coordonatele sferice, iar:

17

m = (6.32)
2 n m m + mp
m n
,p
este masa redusaă a sistemului.
Deoarece energia potentială are o simtrie sferică functia de
stare are forma u ( r , 6 , ' ) = R n i Y i m ( 6 , ' ) unde Y\m ( 6 , ' ) sunt
functiile sferice.
V(r î

Figura 6.6: Energia potentială considerată sub forma unei gropi de

potential

6.2.2 Starea fundamentală a deuteronului

Energia staării fundamentale este micaă si deuteronul nu are
staări excitate. Din acest motiv vom considera pentru functia de
stare cele mai mici valori posibile ale numerelor cuantice: n = 1, l
= 0, m = 0. Astfel starea fundamentală a deuteronului este o
stare S (l = 0). Deoarece protonul s i neutronul au spini egali cu
1/2, există două posibilităt i pentru realizarea acestei staări:
a) Pentru J = 1 se realizează starea de triplet 3Si
b) Pentru J = 0 se realizează starea de singlet 1S0
Experien ta arataă caă starea care se realizeazaă este aceea
de triplet. Această afirmat ie este confirmată de luarea în
consideratie a momentului magnetic. In starea S nu existaă nici o
contributie la momentul magnetic datoritaă mi scaării orbitale a
protonului, astfel caă momentul magnetic rezultaă din momentele
magnetice intrinseci ale neutronului si protonului. Cum în această
stare J = 1 momentele de spin ale neutronului si protonului sunt
aliniate în acelas i sens. Rezultă că si momentele magnetice
18

corespunzaătoare sunt aliniate în acelea si sens, astfel caă

momentul magnetic total al deuteronului este:

/x = /xre + /Xp = 0, 88
/xre (6.33)

valoare care este apropiataă de valoarea determinataă

experimental.
6.2.3 Energia stării fundamentale a
deuteronului
Deoarece l = 0, m = 0, Y0O este o constantă. Rămâne de
rezolvat ecuat ia radială satisfăcută de R10. Efectuăm substitut ia
R10 = v/r. Din (6.31) rezultă ecuatia pentru v:

+ V (r) v = E10V

(6.34)
2
2m dr
Pentru starea fundamentală E10 este negativă si egală cu
energia de legătură cu semn schimbat —B. Energia potentială V
(r) este:

V (r) = {[ - o0 V penitru r
<
pentru r > a
a
(6.35)

In cazul r < a ecuatia (6.34) devine:

~2 d2v
2 d 2 =2(Vo " B) v (6.36)
----------------------------------------- 1/ r\ --

2m dr
unde tinem cont că V0 si B sunt mărimi pozitive s i V) — B > 0.
Solutia acestei ecuat ii este de forma:

v1 = A sin k1r + C cos k1r (6.37)

unde:

'2m (Vo - B)
k1 = (6.38)

iar A si C sunt constate. Atunci:

R10 (r) = A—r------+ C—r— (6.39)

19

sin k^r . cos k1r

Deoarece când r ! 0;------------► k1, iar-----------► 1 este necesar
să
consideraăm C = 0. Astfel, solu tia ecua tiei (6.34) în acest caz
este:

v1 = A sin k1r (6.40)

In cazul r > a ecuatia (6.34) devine:

~2 d2v
2m dr2 = -Bv (6.41)
care are solutia generală:

V 2 = De- k 2 r + Fe k 2 r (6.42)
unde:

/2mB f ,
k 2 = )l -j~r (6.43)

Deoarece e k 2 r ! 1 când r ! 1 , este necesar să alegem F = 0.

Atunci:

V2 = De- k 2 r
(6.44)

Impunem apoi conditiile ca v si dv/dr să fie continue în r = a,

vi (a) = v2 (a)

d (6.45)
dv
v1 2

dr dr (6.46)
Rezultă:

A sin k1a = De- k 2 a (6.47)

k1 A cos k1a = -k 2 De- k 2 a (6.48)

Din împărtirea celor două relatii rezultă:

ctgk i a (6.49)
= - = -{V^B
20

Aceastaă ecua tie con tine douaă necunoscute: laărgimea gropii

de potential a si adâncimea ei V0. Deoarece B este relativ mic în
comparatie cu energia medie de legătură dintre nucleoni într-o
primă aproximatie îl putem neglija în comparatie cu V0 , astfel că
ecuatia (6.49) se reduce la:

ctgk 1a = (6.50)
0
unde:
v(r)t

Figura 6.7: Forma funcţiei v (r)

ki = (6-51)

Din ecuatia (6.50) rezultă k\a = 7r/2, 37T/2, 5 TT/2....

Deoarece am considerat rezolvarea ecuaţiei în starea
fundamentală vom considera doar cazul k\a = 7r/2. Atunci:

7T2~2
V0a2 '--------' 10~28 MeVm2 (6.52)
4m p

6.2.4 Forma detaliată a energiei potenţiale

internu-cleonice
Forma functiei de stare v (r) este reprezentată în Fig. 6.7
Din forma functiei v (r) se deduce că sistemul celor doi nucleoni
se află în afara gropii de potential cam 40% din timp. Dacă
presupunem că a = 2 fm din relatia (6.52) rezultă că V0 ' 25 MeV.
Dacă se utilizează relatia mai exactă (6.49) rezultă V0 ' 35 MeV.
O altă observatie care poate fi făcută este aceea că energia de
inte-ractie este dependentă de spin. Aceasta rezultă din faptul că
21

deuteronul se află în starea de triplet cu J = 1 si nu se poate afla în

starea de singlet cu J = 0. Aceasta înseamnă că energia de
interactie dintre cei doi nucleoni este mult mai mică în starea de
singlet decât energia de interac tie în starea de triplet.
Informatii asupra dependentei de spin a fortelor nucleare pot fi
obtinute în procesele de împrăstiere a neutronilor de energi mici
pe protoni. In acest caz trebuie luate în considerare doar undele S
( l = 0). Brown si Jackson au obtinut în anul 1976 următoarele
rezultate:
a) pentru starea de triplet (J = 1), V0t = 31, 3 MeV, at = 2, 21
fm
b) pentru starea de singlet ( J = 0), V0s = 13, 4 MeV, a s = 2, 65
fm Aceastaă diferen taă între energiile poten tiale de triplet si
singlet implicaă
existen ta operatorilor de spin ai celor doi nucleoni în expresia
matematicaă a energiei:

(6.53)

unde f c reprezintă partea ce corespunde fortelor centrale, iar f S

reprezintă partea dependentă de spin. Operatorul s 1 s 2 are valorile
proprii ~2/4 în cazul în care J = 1 si — 3~2/4 în cazul în care J = 0,
fapt ce determină diferen ta dintre energia de interac tie dintre cei
doi nucleoni în starea de triplet si singlet.
Datorită faptului că momentul de cuadripol nu este nul (Q = 0),
deuteronul nu are o simetrie perfect sferică. Forma lui este mai de-
grabă una elipsoidală. În starea 3S1 functia de stare nu posedă o
dependent ă unghiulară s i atunci Q = 0. Aceasta înseamnă că
functia de stare trebuie să prezinte o anumită dependent ă
unghiulară adică ea trebuie să aibă si o altă componentă. Există
trei posibilităti pentru componenta respectivă si anume să descrie
stările: 3P1 ( S = 1, L = 1, J = 1), 1P1 ( S = 0, L = 1, J = 1), 3D1 ( S
= 1, L = 2, J =1). Primele două stări nu sunt acceptabile din cauză
că au paritatea P = —1 în timp ce starea 3S1 are paritatea P = 1.
Deoarece starea nuclearaă a deuteronului are paritatea unu,
singura stare care poate i admisaă este 3 D 1. Atunci, func tia de
stare este o combinatie între func tiile de stare corespunzaătoare
staărilor 3S1 si 3 D 1 . Ea este o stare mixtaă. Func tia de stare a
deuteronului are forma:
22

(6.54)

unde p este probabilitatea ca deuteronul să se afle în starea 3D1.

Din valoarea măsurată a momentului de cuadripol rezultă că p ~ 5
— 8%. Deoarece Q > 0 forma deuteronului este elipsoidală (Fig.
6.3). Componenta aditionalaă la energia de interac tie care
determinaă o astfel de formaă pentru deuteron este cunoscutaă
sub denumirea de componenta tensorialaă si are forma:
 VT = fr ( r ) -----r2---------S l S 2 (6.5
5)
unde fr (r) este o functie ce dă dependenta radială a energiei
respective.
In afară de acesti termeni există si alte contributii. Un fenomen
interesant este acela de schimb. S-a făcut următoarea experientă:
Neutroni cu energii de 500 KeV au fost împrăstiati pe protoni.
Deoarece energia poten tialaă de interac tie este micaă în raport
cu energia neutronilor ne-am i a steptat ca numai o micaă parte
din energie saă ie transferataă protonului, iar neutronul saă-si
continue drumul cu cea mai mare parte din energie. De fapt s-a
gaăsit caă protonul este împraă stiat înainte cu o energie foarte
mare. Acest fenomen se petrece astfel: neutronul preia sarcina
protonului transformându-se într-un proton în timp ce protonul
original se transformaă într-un neutron.
O ultimaă observa tie care trebuie faăcutaă este aceea caă
fortele internu-cleare sunt independente de sarcinaă. For ta de
interac tie este aceia si între doi neutroni, între doi protoni, si
între un neutron si un proton. Staările cu doi protoni si doi
neutroni nu se realizeazaă datoritaă principiului de excluziune
Pauli.
In concluzie despre for tele nucleare putem spune caă:
- au razaă micaă de ac
tiune -sunt atractive

6.3 Modele nucleare

6.3.1 Modelul picăturii de lichid
Modelul este bazat pe ideea caă nucleul se comportaă
asemaănaător unei picaături de lichid. De exemplu în cazul
lichidelor for tele intermoleculare sunt for te cu razaă scurtaă de
ac tiune, astfel caă energia necesaraă vaporizaării unei mase de
lichid dintr-o picaăturaă este independentaă de dimensiunea
picaăturii ceea ce înseamnaă caă energia de legaăturaă a
moleculelor în picaă-turaă este independentaă de maărimea
acesteia. In acela si mod energia de legătură pe nucleon este
Modelul picaăturii de lichid se aplicaă la nuclee grele pentru a
calcula energia de legătură si a studia procesul de fisiune
nucleară. El se aplică în general pentru nucleele cu A > 30.
 Ideea de bază de la care se porneste este aceea că energia de
legătură este dataă de suma mai multor termeni, forma acestor
termeni iind determinată de considerente de natură fizică.
Termenii depind de anumit i parametri care sunt determinat i din
compararea datelor teoretice cu valorile experimentale. Pentru un
nucleu cu numărul atomic Z si numărul de masaă A existaă
urmaătorii termeni care contribuie la energia de legaăturaă a
nucleului:
1. Energia d e volum. Aceasta reprezintă contribut ia fort
elor atrac-
tive care actioneazaă asupra iecaărui nucleon din partea
nucleonilor vecini.
Dacă fiecare nucleon contribuie cu energia av la energia de
legătură
atunci:

Bv = av A (6.56)
2. Energia d e suprafaţa. Nucleonii de lângă suprafată
interactionează
cu mai put ini nucleoni fată de cei care sunt în interiorul nucleului.
De
aceea energia de legaăturaă este mic sorataă cu o cantitate
proportionalaă
cu numărul de nucleoni aflat i la suprafat ă (fenomenul este
analog cu
existen ta unei tensiuni supericiale pentru o picaăturaă de lichid).
Deoarece
numaărul de nucleoni ala ti la suprafata nucleului este
proportional cu
2 3
suprafat a, el va fi proport ional si cu A = deoarece raza nucleului
este
proportională cu A1/3 conform relat iei 6.3. Rezultă:

B s = -a s A 2 / 3 (6.57)
3. Energia d e interactie coulombiana. Nucleul are
sarcina totală Ze
distribuită în mod uniform în interiorul unei sfere de rază R.
Energia
poten tialaă pentru o astfel de distribu tie de sarcinaă este:
 E
>=543 (6.58)

Deoarece R ~ A1/3 contributia acesteia la energia de legătură

este de forma:

Bc = -a c (6.59)
4. Energia d e asimetrie. Nucleele stabile usoare sunt
caracterizate
prin faptul că N ' Z , si A ' 2Z. Abaterea de la egalitatea A = 2Z
duce la micsorarea energiei de legătură. Astfel trebuie introdus un
termen
negativ care să depindă de diferenta A — 2Z:

(A
B a s = ~a a s ~A2Z) (6.60)
5. Energia d e împerechere. Experienta arată că nucleele
cele mai
stabile sunt nucleele par-pare, nucleele impar-impare sunt cel mai
putin
stabile iar cele par-impare au o stabilitate intermediară. Efectul
acesta
este considerat prin intermediul unui nou termen de forma

a0A~3/4, pentru nucleele par-pare

5 ( A , Z) = ^ 0, pentru nucleele par -impare
(6.61)
—a0A~3/4, pentru nucleele impar-impare

Valoarea pozitivă a lui 5 pentru nucleele par-pare indică

cresterea energiei de legaăturaă.
Rezultă în final următoarea expresie a energiei de legătură:

B = avA - a s A 2 / 3 - ac - -a a s (A
+ 5 (A, Z) (6.62)

Masa nucleului este:

M N = Zm p + (A - Z) mn - B (6.63)
Comparând masele nucleare calculate cu expresia (6.63) cu
cele determinate experimental rezultaă urmaătoarele valori
pentru parametrii ce intră în relatia (6.62): av = 15, 76 MeV, a s =
17, 81 MeV, a c = 0, 71 MeV, a a s = 23, 70 MeV, a0 = 34 MeV.
Cu ajutorul modelului picăturii se poate găsi relatia dintre A si
Z pentru toate nucleele stabile. Pentru aceasta se derivează
relatia (6.62) la Z, se egaleazaă cu zero si se obtine:
Z
= 1,97 + 0A 015A2/3 (6.64)

Formula permite calculul lui Z pentru izobarul (3 stabil pentru

un număr de masă A dat. Trebuie remarcat că desi (6.62) permite
calculul energiilor de legaăturaă, a maselor nucleare, modelul nu
poate i utilizat pentru a explora în detaliu proprietaătile nucleare
ca spinul, paritatea, momentul magnetic si nivelele de energie.

6.3.2 Modelul păturilor nucleare

Modelul care a permis în telegerea structurii nucleare este
modelul paăturilor nucleare care ia în consideratie comportarea
individualaă a nu-cleonilor în nucleu. Se poate considera
următoarea comportare a unui neutron în interiorul nucleului.
Asupra unui neutron care se mi scaă în interiorul nucleului forta
medie care actioneazaă asupra lui este aproximativ zero atâta
timp cât este departe de marginile nucleului, deoarece el este
încojurat din toate părt ile de alt i nucleoni care- s i compensează
reciproc actiunile. Atunci când nucleonul se apropie de suprafataă
asupra lui vor începe saă actioneze for te de atrac tie fapt ce duce
la o modiicare în energia sa potentialaă. Aceasta cre ste de la o
valoare negativaă aproximativ constantaă (când nucleonul este în
interiorul nucleului) la zero atunci când neutronul ajunge departe
de nucleu si este în afara razei de actiune a fortelor
internucleonice. Se pot aplica acelea si argumente la studiul mi
scaării unui proton, cu excep tia faptului caă atunci când acesta se
în-depaărteazaă de nucleu existaă forte de repulsie
electrostaticaă care dau o contribu tie pozitivaă la energia poten
tialaă de interac tie. Aceastaă energie este reprezentată în Fig.
6.8.
Considerând o particulaă într-o astfel de groapaă de potential
prin rezolvarea ecuat iei Schrodinger rezultă o serie de nivele de
energie. Este de a steptat ca nucleele în care nivelele energetice
sunt complete saă prezinte o stabilitate deosebitaă.
Numerele magice

A fost observat experimental caă nucleele ce au urmaătoarele

valori pentru Z sau N, cunoscute sub denumirea de numere
magice au o mare stabilitate. Numerele magice sunt:

2, 8, 20, 28, 50, 82, 126

V(r)^/ proton/// " r

neutron_ _1""""""""" H
/

Figura 6.8: Energia potenţială medie pe care o are un

neutron şi un proton în interiorul nucleului
Anumite caracteristici ale acestor nuclee sunt prezentate mai jos:
1. Comparând masele nucleare reale cu cele date de formula
(6.63) se găseşte că acestea sunt semnificativ mai mici când Z şi
N sunt numere magice.
2. Nucleele care au pentru Z si N ca valori numerele magice
posedă mai mult i izotopi stabili si mai murti izotoni stabili decât
nucleele vecine. De exemplu pentru Z = 50 există 10 izotopi
stabili în comparatie cu cei 4 izotopi stabili pentru celelalte
nuclee. Pentru N = 20 există 5 izotoni stabili în timp ce pentru N
= 19 nu există nici un izoton stabil iar pentru N = 21 există un
singur izoton stabil.
3. Nucleele dublu magice sunt deosebit de stabile. Ca exemplu
putem da nucleul de 4He (Z = 2, N = 2), de 16O (Z = 8, N = 8) s i
nucleul de 206Pb (Z = 82, N = 126) care este cel mai greu nucleu
stabil.
 4. Heliul precum si nucleele având N = 50, 82, 126 prezintă o
mare abunden taă în univers.
5. Primele staări excitate ale nucleelor cu un numaăr magic de
protoni sau neutroni au energii mult mai mari decât în cazul
nucleelor vecine.
6. Momentul de cuadripol este dependent de Z, fiind zero când
Z este un numaăr magic (în acest caz forma nucleului este
sfericaă).
Pentru a ob tine anumite rezultate cantitative trebuie saă ie
faăcute presupuneri asupra adâncimii si laărgimii gropii de
potential. Din studii de împrăstiere cu neutroni cu joasă energie
rezultă: V0 ' 50 MeV.

Pentru determinarea nivelelor nucleare de energie trebuie

rezolvataă ecuatia Schrodinger pentru un nucleon care se miscă
într-un astfel de potential. Functiile proprii depind de numerele
cuantice n, l, m i în timp ce valorile proprii care corespund energiei
depind de numerele cuantice n si l. Ordinea nivelelor este arătată
în Fig. 6.9 si este diferită făt ă de ordinea acestora în câmp
coulombian.
Principiul lui Pauli permite ca pe un nivel cu numaărul cuantic l
saă existe 2 (2l + 1) nucleoni. Rezultă că atunci când se ocupă
nivelul 1s există 2 nucleoni, când se ocupă s i nivelul 1p numărul
de nucleoni ajunge la 8, când se ocupă nivelul 1d se ajunge la 20
de nucleoni, restul numerelor magice nemaiiind posibil de ob
tinut, dupaă ocuparea nivelului 1 / numărul de nucleoni ajungând
la 34. Astfel, în anul 1948 Mayer si Jensen au sugerat că la
energia potent ială V (r) trebuie adăugată si o energie poten tialaă
datoritaă interac tiei spin-orbitaă:

Vso (r) = / (r) Ls (6.65)

unde L este momentul orbital al nucleonului, iar s este spinul

nucleonului:
1 dV
/ (r) ~ (6.66)
r dr
Efectul acestei interact ii constă în despicarea nivelelor
energetice Enl în douaă subnivele caracterizate de numerele
cuantice corespunzaătoare momentului cinetic total j = l ± 1/2.
Ca s i în cazul despicării nivelelor atomice AE este proport ional cu
2l + 1 s i este aproximativ:

AE = Ei=i+1/2 - Ei=i_i/2 = 10 (2l + 1) A- 2 / 3 MeV (6.67)

Revenind la diagrama din Fig. 6.9 se observaă caă apar noi

nivele pe fiecare din aceste nivele existând 2j + 1 nucleoni.
Despicarea nivelelor cres te cu cre sterea lui l [l = 3 (/) , 4 (g) , 5
(h)].

Momentul cinetic şi paritatea

Modelul în paături nucleare permite saă se facaă predic tii

asupra spinilor si paritaătilor staărilor fundamentale ale anumitor
nuclee si anume acelea
30

3ff3/2 4?
r-
^Jl/22&7
4s /21*11/
2
2
g9/2H/2
2 3
g />
l/2
2/5
/2
li ^
2
P — i„ . lz
"i3/2 -------- 126
3/2

3p,

2/ -;. ., 2/7

2
^ '^ - _ J9/2

3* ----------~" 1^11/2 1 /5/

'5/2
-----------2P3 / 2 28
82 *3/2
2rf
ld
l
f ::::: --------
1/2 I/7/2
= w 3*,.
si2
,
1^7/2
lg 9 /2 50
Id
\dil2 ------ 20
■"1/2

2*

1 ^5/2

lp _____________ ,

___l .Pl/2

~~~~ 1 ^3/2

Is
1 *1/2

Figura 6.9: Nivele de energie într-o groapă de potenţial. In partea

stângă sunt prezentate nivelele fară a lua în consideratie
interactia spin orbită, iar în dreapta sunt prezentate nivelele
31

energetice când se ia în considerare interactia spin-orbitaă care

au paăturile si subpaăturile complete precum si acele nuclee care
au un nucleon în plus sau în minus fată de o pătură completă.
Trebuie remarcat caă pe un nivel caracterizat de numaărul cuantic
j pot exista 2j + 1 nucleoni a caăror componentaă pe axa Oz a
momentului cinetic este caracterizată de numerele cuantice m =
— j, — j + 1,j . Valoarea totalaă a componentei dupaă axa Oz a
momentului cinetic al nucleonilor de pe paătura respectivaă este
zero ( m = 0). Aceasta implicaă faptul caă si momentul cinetic
total este nul. Astfel, nucleele la care toate subpaăturile sunt
ocupate complet au momentul cinetic total nul J = 0. Deoarece j =
l ± 1/2 este semiîntreg 2j + 1 este un număr par, astfel că
nucleele de acest tip sunt nuclee par-pare. Predic tia pentru J este
în concordantaă cu observat iile experimentale.
Deoarece paritaătile tuturor nucleonilor într-o subpaăturaă
sunt acelea si s i P = (—1)1 rezultă că paritatea totală a
nucleonilor de pe o pătură completă, care este produsul parităt
ilor component ilor, este P = 1. Atunci paritatea totalaă a
nucleului având paăturile complete este tot P = 1. Pentru astfel
de nuclee JP = 0+. Cele mai multe nuclee din această categorie
sunt nucleele dublu magice (|He, 16O, 8°8Pb) dar sunt si altele ca
2
6 C (subpăturile 1s1/2 s i 1pi/2 sunt complete).
Să considerăm cazul nucleelor cu un nucleon în plus fat a de
situatia în care J = 0+. Atunci, momentul cinetic total s i paritatea
sunt determinate de nucleonul în plus. De exemplu 1O are un
neutron în plus în starea 1d5/2 pentru care j = 5/2, l = 2 si P = (—
1)1 = 1. Atunci starea în care se află nucleul este JP = 5+ în
concordantă cu datele experimentale. În cazul 2oCa nucleonul
impar este în starea 1 /7/2 iar starea nucleului este JP = 2 , din nou
în concordant ă cu datele experimentale.
Rezultate similare se obtin în cazul în care unei paături îi lipse
ste un nucleon. O paăturaă cu un nucleon în minus are acela si
moment cinetic cu cel al nucleonului lipsaă deoarece momentul
cinetic total combinat cu momentul cinetic al nucleonului lipsaă
trebuie saă ie egal cu zero. Astfel, nucleul 75N care are un gol în
subpătura 1po/2 se află în starea JP = 0 . Nucleul 2°7Pb are un gol în
subpătura 3po/2 astfel că J p = 0 . Ambele predic tii sunt în
concordantaă cu experien ta.
Pentru alte tipuri de nuclee trebuie faăcute alte considera tii.
Modelul paăturilor nucleare este un model aproximativ în sensul
32

caă interactia dintre nucleoni este aproximataă cu o energie

potentialaă V (r) precum si cu o energie poten tialaă legataă de
interac tia spin-orbitaă pentru o singuraă particulaă. Astfel,
trebuie saă existe o interac tie rezidualaă care reprezintaă difer-en
ta dintre interac tia efectivaă si cea aproximativaă pe care am
considerat-o pânaă acum.
Energia poten tialaă internucleonicaă determinaă o for taă
atractivaă între perechile de nucleoni. Aceasta înseamnă că
starea cu energia cea mai joasă este una în care fiecare pereche
de nucleoni se află la o distant ă cât mai micaă pentru ca fortele
de atrac tie saă ie cât mai mari. Dar, conform principiului lui Pauli
doi nucleoni nu pot i în aceia si stare cu acela si set de numere
cuantice. Astfel, cea mai joasaă energie pentru 2 nucleoni aflat i
pe subpătura j trebuie să aibă numerele cuantice
corespunzătoare proiectiei momentului cinetic pe axa Oz m si —
m. Aceasta înseamnă caă momentul cinetic al unui nucleon dintr-
o pereche este de sens opus celuilalt nucleon din pereche.
Momentul total al unei perechi este zero.
Acceptând existen ta efectului de împerechere rezultaă caă
toate nuclele par-pare sunt în starea JP = 0+, cum a fost gaăsit
experimental, deoarece nucleonii se împerecheazaă doi câte doi
având un moment cinetic total nul. Mai mult, orice nucleu par-
impar provine dintr-un nucleu par-par la care s-a adaăugat un
nucleon. Rezultaă caă momentul cinetic total si paritatea sunt
egale cu valorile acestor maărimi pentru nucleonului adi tional.
Existaă except ii de la aceste reguli. Astfel, pentru °° 6Ag este
asteptat ca să existe 7 protoni pe nivelul energetic 1g0/2 astfel că
starea nucleului trebuie să fie |+. Experimental se găse ste că
starea nucleului este 0 . Aceasta rezultaă din faptul caă dacaă se
face un calcul mai exact, din punct de vedere energetic este mai
favorabilă configurat ia ca să existe 8 protoni pe nivelul 1g0/2 si
un singur proton pe nivelul 2p0/2. Protonul impar se află astfel pe
nivelul 2p0/2 s i el este nucleonul care determină momentul
nucleului si paritatea nucleului. În cazul nucleelor impar-impare
modelul nu daă rezultate satisfaăcaătoare.

Momente magnetice şi momentul de cuadripol

În cazul unui nucleu cu momentul cinetic total J , momentul

magnetic este:
33

p - j =gj 2>mp j (6.68)

Aceasta înseamnaă caă pentru nucleele par-pare care au J = 0

în starea fundamentalaă nu existaă momente magnetice.
 În schimb pentru nucleele par-impare care au un moment
cinetic caracterizat de un numaăr cuantic J semiîntreg ne a
steptaăm ca acestea saă aibaă momente magnetice. În acest model
momentul magnetic al nucleului este dat de ultimul nucleon a
caărui stare este caracterizataă de numerele cuantice l, si j.
Existaă douaă contribu tii la momentul magnetic: una datorataă
spinului nucleonului, iar alta datorataă mi scaării orbitale. Pentru
un singur nucleon operatorul moment magnetic poate i scris ca:
e
(6.69)
2m p
unde gL si gs sunt factorii giromagnetici. gL are valoarea 1 pentru
proton s i 0 pentru neutron (acesta nu are sarcină electrică), gs =
5, 5856 pentru proton s i gn = —3, 8262 pentru neutron. Din
relatiile (6.68) s i (6.69) se ob tine:

g j J = giL + (6.70)
gss Multiplicând cu J relat ia (6.70) se
obtine:

gj J = g L L J + gssJ (6.71)
Cum

JJ = LJ + Js
rezultaă Js = J
LJ si LJ = J
Js. De aici rezultaă
J2
+ LJ2 2
LJ J
(6.72
2
J2
+ - L2
Js J
)
2

(6.73

Atunci rela tia (6.71) devine:

 gjJJ2 = 1
gL JJ2 + LJ2 + gs ( J + s2 - 22 (6
2 L .7
4)

Ecua tia de mai sus este o ecua tie pentru operatori. Înlocuind
apoi paătratul iecaărui operator unghiular prin valorile proprii
corespunzaătoare se ob tine: fij = 9 j J = 2 J 9 L + 9 s + ( 9 L - 9 s ) 1
1 )=
( 3 4
J+ (6.75)

Dacă se utilizează această ecuaţie si valorile factorilor

giromagnetici 9, momentele magnetice ale protonului sau
neutronului impar se determină usor în două cazuri si anume când J
= l ± 1/2. Rezultatele obtinute cu ajutorul modelului nu duc la
predictii în conformitate cu datele experimentale. Pentru a realiza o
concordanta bună trebuie utilizate modele mai sofisticate.
Se observă că numai nucleele cu J > 1/2 au valori diferite de
zero pentru momentul de cuadripol Q. Ne vom referi doar la
nucleele par-impare cu un proton impar. In acest ultim caz utilizând
modelul păturilor nucleare Q va fi determinat doar de nucleonul
impar si:

Q = (3 <z2> - <r2» (6.76)

unde Z a fost luat egal cu 1 (un singur proton) iar media va fi
făcută peste orbita protonului. Mediile variază de la 10~30 m2
pentru nucleele usoare la 6 X 10~27 m2 pentru nucleele grele. In
cazul nucleelor cu un neutron impar Q = 0 deoarece neutronul nu
are sarcină. Din punct de vedere experimental situa tia este
diferitaă. Prima dataă trebuie remarcat caă nu existaă o mare
diferen taă între valorile lui Q pentru nucleele care au un proton
impar si nucleele care au un neutron impar. In al doilea rând
valorile gaăsite pentru Q pentru anumite nuclee sunt de 10 ori mai
mari decât cele calculate. Astfel de nepotriviri pot fi explicate de o
miscare colectivaă a nucleonilor în nuclee.

Stări excitate

In cazul nucleelor cu A impar, adică a nucleelor par-impare

stările excitate rezultă din excitarea nucleonului neîmperecheat pe
stările energetice superioare. De exemplu 17 O are un neutron pe
nivelul 1d5=2 iar imediat deasupra acestui nivel se află nivelele
2s1=2 si 1d3=2. Referindu-ne la diagrama nivelelor energetice din
Fig. 6.9 într-adevăr prima stare excitată este o stare |+ si poate fi
interpretată ca apărând din trecerea neutronului pe nivelul
energetic 2s1=2 iar starea 3 poate fi interpretată ca apărând din
trecerea neutronului pe nivelul energetic 1d3=2.
În cazul nuceleelor par-pare ob tinerea unei staări excitate se
face prin ruperea unei perechi de nucleoni fapt ce complicaă mult
lucrurile.
Modelul simplu al paăturilor nucleare este în maăsuraă saă
explice numerele magice, momentele cinetice ale nucleelor, ordinul
de maărime al momentelor magnetice, existen ta staărilor excitate
pentru nucleele care au un nucleon în plus sau în minus fataă de o
paăturaă completaă.
O ipotezaă a acestui model este caă nucleonii se mi scaă faăraă
ca ei saă interac tioneze între ei. Acest fapt pare a nu i în
concordantaă cu realitatea datoritaă faptului caă între nucleoni
existaă forte de interactie.

6.4 Reactii nucleare

O reactie nuclearaă este initiataă prin bombardarea unor nuclee
tintaă cu un fascicol de nucleoni sau nuclee. La începutul
dezvoltării fizicii nucleare erau folosite particulele a care proveneau
din dezintegrări radiaoctive. În zilele noastre particulele sunt
accelerate în acceleratoare de particule. Existaă douaă obiective
majore în experien tele în care se studiazaă reactiile nucleare:
1. Datele experimentale ob tinute pot i comparate cu predictiile
ce se fac asupra reac tiilor respective, în acest mod veriicându-se
modelele propuse pentru structura nucleului si a reactiilor însaă si.
2. React iile nucleare sunt utilizate în spectroscopia nucleară
pentru a se obtine informa tii asupra nivelelor nucleare.

6.4.1 Energetica reactiilor nucleare

O reac tie nuclearaă este în general scrisaă astfel:

A+a!B+b (6.77)

unde A este nucleul t intă, a este particula proiectil care ajunge pe

nucleul t intă, B este nucleul care se formează după react ia lor iar
b este particula care rezultaă în urma acestei reac tii. O reac tie
poate i scrisaă simpliicat astfel: A (a, b) B. Ca exemplu putem da
reac tia:

(6.78)
Reac tia nuclearaă poate i mai complicataă în sensul caă pot
existaă mai multi produsi de reactie. In continuare ne vom linita la
situatia în care existaă doar doi produ si de reac tie.
Reac tiile nucleare sunt guvernate de legile de conservare obi
snuite: a impulsului, a energiei, a sarcinii si a numaărului total de
nucleoni.
Din punct de vedere energetic importantaă este energia de reac
tie Q care reprezintaă diferen ta dintre energia de repaus a
particulelor în starea initialaă si energia de repaus în starea inalaă:

Q = [ ( m a + M A ) - (m b + MB)] c 2 (6.79)

O altaă expresie a lui Q se poate obtine utilizând legea

conservaării energiei. Considerăm că energia cinetică a particulei a
în sistemul laboratorului este Ta iar nucleul tintă se află în repaus.
Atunci:

m ac 2 + M AC
2
+ Ta = M B c2 + T B + mbc2 + T (6.80)

unde TB s i Tb sunt energiile cinetice ale produsilor de react ie.

Rezultă:

Q= T B + Tb - Ta (6.81)

Există două situat ii:

a) Q > 0, când reac tia este înso titaă de eliberare de energie. In
acest caz spunem caă reac tia este exoenergeticaă.
b) Q < 0, când react ia este însot ită de cresterea energiei de
repaus pe seama energiei cinetice. Spunem caă reac tia este
endoenergeticaă.
Q se măsoară în general în MeV si ea poate fi determinată
utilizând ecuat ia (6.79). Astfel, pentru react ia (6.78) avem M (|He)
= 4, 002604u, M (|Be) = 9, 01219u, M (62C) = 12, 00000u, M (0n)
= 1, 00867u. Astfel se obt ine Q = 6,12 X 10~3«c2 unde c = 3 X 108
m/s este viteza luminii în vid. Dar cum uc2 =931,19 MeV rezultă
energia de react ie Q = 5, 7 MeV. Câteva valori ale lui Q pentru
diverse reac tii sunt prezentate mai
jos:

2
D(2D, n)3He Q = 3, 3 MeV
12
B(p, n)12C Q = 12,6 MeV
12
B(p, 3H)10B Q = -6, 3 MeV
27
Al(7, p)26Mg Q = -8, 3 MeV

6.4.2 Sistemul centrului de masă

Dacă Q < 0, legea conservării energiei cere ca în sistemul
laboratorului energia cinetică a proiectilului să fie mai mare decât
|Q| deoarece conservarea impulsului interzice ca produsii de
reactie în starea finală să fie în repaus. Pentru a studia acest fapt
vom discuta reactia în sistemul centrului de masă. Conform legii
conservării impulsului avem:

m a v a + MAVA = 0 (6.82)
de unde

V A = ~ MAVa (6.83)

In sistemul centrului de masă energia totală este:

T = 2mav2a + 2MAVA = 2mav2a (1 + M^) (6.84)

In sistemul laboratorului nucleul tintă este în repaus si doar
particula a se miscă. Atunci energia cinetică este:

T' = 2 m^a2 (6.85)

unde va este viteza relativă a particulei a fată de nucleul A.

V'a = Va ~ V a = 1 + (6.86)

MA
Inlocuind în (6.85) relatia (6.86) rezultaă:

Tinând cont de conditia ca saă se producaă o reac tie

endoenergeticaă în sistemul centrului de masă T > |Q|. Atunci:
 r
> ( + M^)
■ I
Q
|
I (6.88)

Cantitatea 1 + M~~^ reprezintă energia de prag pentru care

Figura 6.10: a) Interactia dintre un fascicol de particule cu o

tintă constând din sfere rigide. b) Particule punctiforme care
se ciocnesc de sfere de raze R. c) Particule de raze r care se
ciocnesc de sfere de raze R.

are loc reac tia nuclearaă.

6.4.3 Reacţiile nucleare si secţiunile eficace
Să considerăm un fascicol ce cade pe o tintă constând din
obiecte sferice de rază R (Fig. 6.10). Fiecare sferă are aria
sectiunii a = iR 2 , iar fiecare particulă ajungând în interiorul
acestei arii loveste sfera respectivă. Dacă particulele incidente
sunt si ele sfere de rază r aria de interactie va creste la valoarea i
(r + R)2. Probabilitatea de ciocnire cre ste cu cre sterea ariei de
interactie a.
Intorcându-ne la reac tiile nucleare, trebuie remarcat caă
nucleele nu sunt sfere bine deinite, deoarece densitatea lor
variazaă cu raza. In plus, datoritaă razei inite de ac tiune a for
telor nucleare, nu este nevoie ca saă existe un contact direct între
particulele care interactionează. Astfel, vom considera ca
maăsuraă pentru probabilitatea de reac tie o sec tiune pe care o
vom nota tot cu a si pe care o vom denumi sec tiune eicace. a
poate fi privită ca o sectiune totală de interactie (a T ) care este
legată de probabilitatea ca saă se petreacaă ceva când particulele
incidente si tinta interactioneazaă, sau poate i privitaă ca o sec
tiune eicace par tialaă de interac tie când ea este legataă de
probabilitatea ca o anumitaă reactie să aibă loc. Evident:

ar = J2 a i (6.89)
 De si a nu reprezintaă sectiunea nucleului care nu poate i
precis deinitaă ne a steptaăm ca aceasta saă ie de acela si ordin
de maărime cu sec tiunea sfericaă a nucleului. Deoarece raza
nuclearaă este cuprinsaă în intervalul 2 si 7 fm atunci 7rR2 va fi
cuprinsă în intervalul 5 X 10 29 m2 - 1, 5 X 10 27 m2. Uzual sectiunile
eficace se exprimă în fizica nucleară în barni (1 barn = 1b = 10-28
m2)
Vom demonstra în continuare că atenuarea unui fascicol de
particule ce trece printr-o tintă este legată de a. Fie o tintă de
arie A, grosime dz care contine n nuclee pe unitatea de volum,
astfel încât în fiecare secundă pe aria A să ajungă N particule.
Dacă sectiunea eficace a fiecărui nucleu este a avem:
-numaărul total de nuclee din tintaă = nAdz
-sec tiunea eicace corespunzaătoare tuturor nucleelor =
naAdz
Atunci, numărul de particule din fascicolul incident care
interactionează cu nucleele tintă în unitatea de timp = (numărul
de particule ce ajung pe unitatea de arie) X (sectinea eficace
corespunzătoare tuturor nucleelor):

N
—anAdz = Nandz
A
Acesta este numaărul de particule care este îndepaărtat din
fascicolul incident. Notând cu dN variatia numărului de particule
din fascicolul incident prin reactia nucleară (dN < 0) atunci:

dN = -Nandz

(6.90)
Pentru o tintă de dimensiuni finite vom obtine atenuarea totală
prin integrarea pe distan ta z :

fN dN rz
I = -— nadz J (6.91)
No N 7c ^ '
unde Nc este o măsură a intensităţi fascicolului incident iar N este
o măsură a intensităţii fascicolului transmis. Rezultă:

N = Nc exp (-naz) = Nc exp (-/xz)

(6.92)
unde /i = na este cunoscut sub denumirea de coeficient de
atenuare. Inversul 1/na are dimensiunea unei lungimi si
reprezintă distanta pe care fascicolul este atenuat cu un factor
1/e.
In final vom introduce conceptul de sectiune eficace
diferentială. Situa tia este ilustrataă în Fig. 6.11 unde produsul de
reac tie este araătat ca împrăstiindu-se sub unghiurile polare 9 si
' în interiorul unghiului solid dQ = sin 9d9d'

Pentru o anumitaă reactie nuclearaă, a este legat de

probabilitatea ca reac tia saă aibaă loc iar produ sii de reac tie saă
se deplaseaze în toate di-rectiile posibile.
Mărimea da/dQ este legată de probabilitatea ca produsii de
reactie să se găsească într-un unghi solid dQ în jurul directiei
caracterizate de unghiurile 6 s i da/dQ este functie de unghiurile
6 si ' si se nume ste sec tiune diferen tialaă. Dacaă particulele din
fascicolul incident si nucleele t intei au spinii orientati haotic
atunci da/dQ va fi independent de
Dacă se integrează sectiunea diferent ială pe unghiul solid 4i
se obtine sec tiunea eicace a:

a = —dQ (6.93)
Jo dQ
Dacă da/dQ este indepent de unghiul ' se obtine:

d
a = 2i ^ sin 6d6 (6.94)
Jo d Q

6.4.4 Tipuri de reacţii nucleare

 Fie o particulaă încaărcataă care se apropie de un nucleu.
Prima inte-rac tie va i cea electrostaticaă iar dacaă particula are o
energie micaă ea va i împraă stiataă pe un potential de tip
coulombian. Ea va suferi o împraă stiere elasticaă faăraă ca ea saă
atingaă nucleul. Modul în care are loc împraă stierea depinde de
forma si maărimea nucleului si de poten tialul asociat acestuia. Un
astfel de proces va i simbolizat astfel:

A+a ! A +a (6.95)
Dacaă energia particulei este suicient de mare este posibil ca
particula încaărcataă saă traverseze bariera de poten tial si saă
ajungaă în regiunea în care se fac simtite fortele nucleare iar
particula atinge practic nucleul. Există mai multe posibilităti. Un
nucleon poate fi excitat pe un nivel energetic superior în timp ce
particula incidentaă paăraăse ste nucleul cu o energie mai micaă.
Un astfel de proces poartaă numele de ciocnire inelasticaă si în
urma lui nucleul rămâne într-o stare excitată. O altă posibilitate
este ca particula incidentaă saă excite un mod colectiv de vibratie
sau rota tie. Un astfel de proces este simbolizat prin:

A + a ! A* + a (6.96)
unde A* are semnificatia unei stări excitate a nucleului A.
Dacaă energia particulei incidente este si mai mare atunci în
urma interact iei nucleul poate suferi o transformare. Există două
posibilităti dependente de energia pe care o are particula
incidentaă si de câtaă energie este pierdutaă de particula
incidentaă. Astfel, dacaă particula a are sui-cientaă energie ea
poate saă paăraăseascaă nucleul determinând apar tia unui
nucleon. Acest proces se scrie ca:

A+a ! B +a +b (6.97)

unde B este nucleul rezidual iar b este nucleonul scos afară din
nucleu dupaă ciocnire. Dacaă particula incidentaă pierde foarte
multaă energie în cursul reac tiei ea nu va mai avea suicientaă
energie saă paăraăseascaă nucleul si va raămâne în interiorul
nucleului:

A + a ! B' + b (6.98)
Aceste tipuri de reactii poartaă numele de reac tii directe
deoarece in-terac tiunea are loc mai degrabaă doar cu un singur
nucleon decât cu nucleul ca un întreg. Alte variante ale aceestui
tip de reactii sunt cele de stripping s i pick-up. In primul tip de
react ie particula incidentă (de obicei deuteronul) pierde unul din
nucleoni care raămâne în interiorul tintei în timp ce celaălalt iese

c
)

din aceasta. In al doilea tip de reac tie particula

Figura 6.12: a) Exemple de reacţii directe b) Reacţie stripping c)
Reacţie pick-up

incidenţă loveşte un nucleon din ţintă căruia îi transmite

suficientă energie pentru a ieşi din aceasta. Aceste posibilităţi
sunt arătate în Fig. 6.12.
O altă posibilitate este aceea în care particula incidenţă cade
pe un nucleu din care nu are suficientă energie să iasă. In
interiorul nucleului particula va suferi diverse ciocniri până ce
energia va fi concentrată pe una sau mai multe particule care pot
paăraăsi nucleul. Este posibil si ca nucleul saă piardaă excesul de
energie prin emisie de radia tie electromagnetică (emisie gama).
Starea nucleului după ce acesta a captat particula incidentaă
poartaă numele de nucleu compus.
In cazul unei reacţii directe pentru o particulă cu energia de
câţiva MeV reacţia are loc într-un interval de timp egal ca ordin de
mărime cu timpul în care aceasta traversează nucleul ( f t R/c '
1CF22 s). In cazul reac tiilor cu formare de nucleu compus
intervalul de timp este mult mai mare (1CF14 — 1CF20 s). Un
proces în care apare un nucleu compus poate i considerat în
urmaătoarele etape: a) formarea nucleului compus b)
dezintegrarea nucleului compus:
A + a ! C* = B + b (6.99)

In final vom aminti despre modelul optic care a fost dezvoltat

de Fes-hbach, Porter and Weisskpof în anul 1954 si care este util
în întelegerea react iilor nucleare. El se bazează pe ideea că
potent ialului tip groapă de poten tial (din modelul cu paături) i se
adaugaă o componentaă imaginaraă:

V + iW (6.100)

Ultimul termen este introdus pentru a lua în considerat ie că

particula incidentă poate fi absorbită în react ie. Numele vine din
analogia cu optica unde termenul complex adăugat indicelui de
r
refract ie este introdus pentru a lua în considera e absorbtia.
Astfel, particula care interact ionează cu nucleul poate i sau nu
absorbitaă.

6.4.5 Împrăştiere şi absorbţie

Vom considera interactia unei particule cu câmpul electrostatic
al nucleului si cu poten tialul optic (care ia în consideratie
posibilitatea ca particula saă ie absorbitaă). Ne vom concentra
numai asupra a ceea ce se întâmplaă cu particula incidentaă si nu
vom considera nici un detaliu referitor la posibilele reactii
nucleare.

Împrăştierea columbiană

Fie o particulă încărcată cu sarcina ze care se apropie de un

nucleu cu sarcina Ze. Energia de interact ie dintre cele două
particule este:
Ze
VC = - (6.101)
4TV£0T
unde - este distanta măsurată din centrul nucleului. Atunci când
particula ajunge în raza de ac tiune a for telor nucleare energia
poten tialaă de interac tie se modiicaă în mod radical ca în Fig.
6.13 unde am prezentat simbolic energia poten tialului optic.
Aici efectul de interac tie al particulei cu nucleul prin
intermediul fortelor nucleare este reprezentat de potent ialul optic
V + iW. Bariera de poten tial poate i depaă sitaă dacaă particula

V(r)f< ►/r~ R\V

+ iW

Figura 6.13: Energia potenţială a unei particule în

vecinătatea nucelului

incidentaă are energia

VB
= £S (6.102)

unde R este raza nucleară. Valori tipice pentru VB în cazul unui

proton incident când z = 1 sunt:
Carbon ( Z = 50) VB ' 3 MeV
Argint (Z = 47) VB ' 12 MeV
Plumb (Z = 82) VB ' 17 MeV

Desi în mecanica clasică, o particulă incidentă nu poate trece

peste o barieră de potential decât dacă energia ei este mai mare
ca VB, conform mecanicii cuantice chiar dacă energia acesteia
este mai mică dacât înăhtimea barierei de potential ea poate
penetra bariera (efectul tunel). Dacă însă energia particulei este
mult mai mică decât înăltimea barierei efectul este neglijabil, iar
particula va suferi o împrăstiere. Pentru a determina distanta
minimă la care particula ajunge se pune condhtia ca energia
cinetică să fie egală cu energia potentială la distanta d c . Se
obtine:

dc
= 4 1? _ (6.103)
unde cu T am notat energia cinetică a particulei incidente.
Imprăstierea coulombiană este prezentată în Fig. 6.14.

Figura 6.14: Imprăştierea unor particule încărcate în câmp

coulombian

Un calcul detaliat arată că traiectoriile particulelor şunt

hiperbole iar secţiunea diferentială eşte de forma:

da d2 ,
dn = IăŞ^ (6.104)

In Fig. 6.15 eşte reprezentată şectiunea diferentială de

interactie într-un aşfel de caz.

Imprăştiere şi absorbţie pe potenţialul nuclear

Să considerăm şituatia în care energia particulei eşte suficient

de mare aştfel încât diştanta minimă de apropiere d C şă cadă în
interiorul razei de actiune a potentialului optic. Pentru energii
înalte ne aşteptăm ca da/dQ şă difere de valorile date de ecuatia
(6.104) pentru valori mari ale unghiului 9. Aceşt lucru eşte iluştrat
în cazul protonilor de 30 MeV care şunt împrăştiati pe nuclee de
208
Pb (Fig. 6.16).
Fluctuatiile şectiunii diferentiale pot fi conşiderate ca fiind
aşemănă-toare intenşitătii luminoaşe obtinute prin difractie
Fraunhoffer pe o şferă abşorbantă. Abşorbtia protonilor eşte luată
în conşiderare prin partea imaginară a potentialului optic iW.
Pornind de la aceşta şi de la diş-tantele dintre maxime şe poate
determina valoarea R a gropii de potential. Rezultă R = (1,4 - 1,
5) A1/3 fm. Aşa cum era de a şteptat expreşia lui R
 IO
dQ (mb/sr)
7
6
\Q

10

IO4

IO3

IO2

10

90° o
180
6

Figura 6.15: Sectiunea diferentială de împrăstiere a particulelor a

de 7,68 MeV pe nuclee de 197Au

da
dQ
.
1
a.
u
0,8
0,6
0,4 Y/
0,2 V

60° 120° 180 o

Figura 6.16: Sectiunea diferentială de împrăstiere a protonilor de

30 MeV pe
208pb
este de acelasi tip ca cea dată de ecuatia (6.3) având o valoare
mai mare datorită razei de actiune a fortelor nucleare. Pentru ca
datele obtinute să fie în concordantă cu cele prezise de teorie
este necesar ca V = 50 MeV, iar W = 5 MeV.
 O altă caracteristică descrisă de modelul optic este modul în
care sectiunea totală de interactie (de absorbie si împrăstiere) a T
variază în functie de dimensiunea nucleară. a T variază lent cu
energia pentru fiecare nucleu existând maxime largi. Aceste
maxime pot fi întelese ca niste rezonante care apar atunci când
lungimea de undaă a particulei incidente este cuprinsaă de un
numaăr întreg de ori în laărgimea gropii de poten tial. Deoarece
timpul de împrăstiere este de ordinul a A t ~ 10~22 s există o
incertitudine în energie AE ~ h/At ~ 10 MeV. Spunem ca starea
are lărgimea T = 10 MeV.

6.4.6 Reacţii directe

Reactiile directe sunt caracterizate de o singură ciocnire pe
care o suferaă particula incidentaă cu un nucleon din interiorul
nucleului. Ciocnirea are loc normal la suprafa ta nucleului,
deoarece dacaă particula ar paătrunde mai mult în interiorul
nucleului va suferi ciocniri multiple, fapt ce ar duce la formarea
nucleului compus. Nucleonul excitat pe un nivel energetic
superior (ciocnire inelastică) poate suferi reactie de tip pick-up (p,
d). O altă posibilitate este aceea că un nucleon din particula
incidentă poate fi captat pe o stare energetică (d, n). In orice
formă reactia duce la popularea nivelelor slab excitate ale
nucleului. Implicând o singură ciocnire cu un singur nucleon astfel
de reactii pot i tratate teoretic cu ajutorul modelului în paături al
nucleului. Principala sursaă de informatii în acest caz este dată de
variatia sectiunii de împrăstiere da/dQ în functie de unghiul de
împrăstiere 9.
Fie o particulă incidentă cu impulsul p i care interactionează cu
un nucleu din care rezultă o particulă cu impulsul qf/ care face
unghiul 9 cu directia de miscare a particulei incidente. Fie q
impulsul transferat nucleului (Fig. 6.17).
Mărimea lui q este dependentă de unghiul de împrăstiere 9:

q2 = p2 + pf - cos 9 (6.105)

Momentul cinetic transferat este cuantiicat si nu poate lua

decât
 Pi

Figura 6.17: Interactia directă în urma căreia nucleului i şe

tranşferă impulşul ~ = ~i - p/

valorile [l (l + 1)] = ~ unde l eşte numărul cuantic orbital. Când

nucleul
eşte excitat conşervarea momentului cintetic reştric tioneazaă
valorile pe
care le poate lua /. O altă limitare eşte impuşă de conşevarea
paritătii,
care impune ca diferenta dintre paritătile celor două ştări şă fie .

6.4.7 Reacţii cu formare de nucleu compus

Aceşt tip de reac tii şunt caracterizate de faptul caă are loc
captura particulei incidente de caătre nucleul tintaă. Particula
care paătrunde în interiorul nucleului şuferaă mai multe ciocniri,
dupaă care nucleul compuş şe dezintegreazaă prin emiterea unei
particule. Un exemplu tipic pentru aceşt tip de reac tie eşte
urmaătorul proceş:
27 27
Al+p ! Al+p !
27
Al*+p !
24
Mg+4He !
27
Si+n !
28
Si+7
 Diferitele moduri de dezintegrare poartă numele de canale de
dezintegrare şi includ împraă ştiere elaşticaă, împraă ştierea
inelaşticaă precum şi dezintegraări radioactive.
Energia de excitare a nucleului compuş eşte egală cu şuma
dintre energia de legătură Eb şi energia cinetică a particulei
incidente Ec (datorită maşei mari a nucleului tintă şe poate neglija
energia cinetică pe care nucleul tintaă o prime şte de la nucleonul
incident). Energia de legaăturaă i
6
0
'
5
3

\ J II, L AJ L/A
Energia particulei (MeV)

Figura 6.18: Rezonanţe în nucleul compus

este de aproximativ 8 MeV iar energia cinetică poate lua orice

valoare. In reactiile nucleare cu neutroni această energie poate fi
aproximativ egală cu zero deoarece nu există nici o barieră
coulombiană. In reactiile nucleare cu particule încărcate Ec trebuie
să fie suficient de mare pentru ca particula să poată trece bariera
de potential.
Măsurarea sectiunilor eficace pentru reactii în care energia
neutronilor incidenti este de câtiva MeV prezintă foarte multe
rezonante înguste (Fig.6.18).
Rezonantele apar atunci când energia particulei incidente
corespunde staărilor excitate ale nucleului compus.
Dacă notăm cu E energia particulei incidente, cu ER energia
rezonantei, s-a găsit că în vecinătătea rezonantei sectiunea
eficace pentru o reactie particulară (i) depinde de energia
particulei incidente după expresia:
 a ( E ) = ^g-------TcT2 1 (6.106)

unde A este lungimea de undă de Broglie a particulei incidente, g

este un factor statistic care depinde de spinii particulelor, V este
lărgimea la semi-înăltime. Tc este proportională cu probabilitatea
pentru formarea nucleului compus când particula incidentaă
interac tioneazaă cu nucleul tintaă, iar Ti este proportional cu
probabilitatea ca nucleul să se dezintegreze pe canalul i. Spunem
că Y i este lărgimea partială pentru realizarea canalului i.
Lărgimea totală a rezonantei este V si este egală cu suma
lărgimilor par tiale:
r (6.107
)
Expresia (6.106) a dependentei sectiunii eficace de energia
particulei incidente este cunoscută ca formula Breit-Wigner.
Trebuie remarcat că dependenta lui a de Ti implică faptul că
sectiunea eficace pentru diverse canale de reac tie este
independentaă de modul de formare a nucleului compus. O altă
caracteristică interesantă este că pentru E = ER , a este de
ordinul de mărime al lui A . Dar A ~ 1/p2 ~ 1/E astfel că aceasta
poate fi mult mai mare decât 7rR2 unde R este raza nucleară.
Astfel a poate avea valori foarte mari. Experimental s-a
determinat că Ti poate avea valori în intervalul 0,1 eV - 103 eV.
Aceste nedeterminări în valorile energiei duc la incertitudini în
timpul de via taă al staării nucleului compus care se situează în
intervalul 10~14 la 10~20 secunde.

6.4.8 Fisiunea
Fisiunea este un proces în care un nucleu greu (din regiunea
uraniului) se dezintegreazaă în douaă nuclee mai u soare cu
eliberarea a doi trei neutroni cu energii foarte mari. Ea a fost
descoperită de Hahn si Strassmann.
Dacă ne referim la energia de legătură pe nucleon B/A
reprezentată în Fig. 6.2 se observă că dacă în regiunea în care A '
240, B/A = 7, 6 MeV, pentru A ' 120, B/A = 8, 5 MeV. Aceasta
înseamnă că dacă un nucleu cu numaărul de masaă A = 240 se
divide în douaă nuclee energia de legătură a fiecărui nucleon
creste cu 0, 9 MeV. Astfel este eliberată o energie egală cu 216
MeV. Această energie este de 106 mai mare decât energia
eliberataă în procesele chimice.
Trebuie remarcat caă pe maăsuraă ce A cre ste, propor tia de
neutroni în nucleele stabile cre ste. De exemplu cel mai stabil
nucleu are A = 120 si este jjjfSn cu N/A = 0, 58 în timp ce pentru
A = 240 cel mai stabil nucleu 9°4Pu are N/A = 0, 61. Acest efect
este datorat cresterii energiei repulsive de tip electrostatic dintre
protoni. Astfel, când are loc un proces
 Neutroni promţi

Figura 6.19: Reprezentarea schematică a procesului de

fisiune

de fisiune există un exces de neutroni în sistem. Unii neutroni

sunt emisi chiar în timpul procesului de isiune (neutroni promp ti)
iar altii sunt emi si mai târziu (neutronii întârziati).
Energia eliberataă în procesul de isiune se distribuie astfel:

Energia cineticaă a nucleelor ob tinute prin 165 ± 5 MeV

isiune Energia radiatiilor 7 emise în procesul 7±1
de fisiune Energia cineticaă a neutronilor MeV
Energia particulelor (3 emise în procesul de 5± 1
fisiune MeV 7 ±
Radiatiile 7 a produsilor de fisiune 1 MeV
Energia netronilor emi si de produ sii de isiune 6± 1
Total MeV
10 MeV
216 MeV

Mecanismul procesului de isiune se poate explica intuitiv

considerând nucleul ca o picaăturaă de lichid.
Nucleul (Fig. 6.19) are initial o formă sferică, apoi el se
deformează pânaă ce are loc ruperea acestuia în douaă
fragmente, când apar si neutroni promp ti. Pentru un prim studiu
calitativ al procesului de isune se utilizează modelul picătură al
nucleului. In acest caz sunt importanti termenii care sunt legati de
energia de suprafată si energia de interactie coulombianaă:
 E = Z 2

asA2/ a's 3
+ A1/3 2 a
+ c
(6.108
ac R )
R

216
MeV

Deformare-separare

Figura 6.20: Energia potenţială de deformare funcţie de distanţa de

deformare - separare

Dacă nucleul este deformat energia de suprafaţă creste în timp

ce energia datorată interactiei coulombiene scade deoarece
sarcinile electrice se îndepărtează unele de altele. Suma celor doi
termeni creste sau descreşte în functie de valoarea Z2/ R sau Z 2 /A.
Bohr si Wheeler au găsit că pentru Z2/A > 47, 8 suma descreste prin
deformarea nucleului. Astfel, nu există nici o fortă care să se opună
deformatiei din ce în ce mai accentuate a nucleului si în final a
ruperii acestuia în două fragmente.
Dacă Z2/A < 47, 8 cresterea energiei superficiale este mai mare
decât scăderea datorată micsorării energiei potentiale
electrostatice. Nucleul rezistaă astfel deformaării. Aceastaă
rezistentaă trebuie saă aibaă caracterul unei bariere de poten tial,
deoarece dupaă separare cele douaă fragmente ajung într-o state
de energie mai mică.
In Fig. 6.20 este reprezentată energia potentială în cazul
procesului de fisiune pentru un nucleu cu A = 240 conform
modelului picăturii.
 Se observaă caă pe maăsuraă ce deformarea cre ste, cre ste si
energia poten tialaă datorataă lucrului mecanic efectuat împotriva
fortelor de atrac tie. Dacaă deformarea cre ste în continuare energia
potentialaă nu mai cre ste datoritaă faptului că fortele nucleare au o
rază scurtă de actiune; prin separarea celor douaă fragmente si
eliberarea neutronilor promp ti energia poten tialaă a sistemului se
reduce cu 216 MeV. Bariera care trebuie surmontată de cele două
fragmente este de aproximativ 6 MeV. Dacă această barieră este
penetrată are loc fisiunea spontană. Timpul de viata este foarte
lung pentru nucleele cu A < 250 (pentru f ^U, r ' 1016ani) dacă
i

nucleul nu este într-o stare excitataă.

Mult mai interesant este procesul de isiune indusaă care are loc
prin captura unui neutron. Existaă douaă posibilitaă ti ilustrate în
cazul bombardamentului cu neutroni a uraniului natural (99,3 % 238U
si 0,7% 235U).
Când are loc procesul:

238
U+n !239 U* (6.109)

cu neutroni cu energie nulă nucleul compus se află într-o stare

excitată cu energia de 5 MeV. Aceastaă energie este cu 1 MeV sub
pragul barierei de potential. Din acest motiv sunt necesari neutroni
rapizi cu energia de 1 MeV pentru ca nucleul compus să ajungă pe o
stare excitată de 6 MeV astfel încât bariera de poten tial saă ie
penetrataă de fragmentele de isiune.
Din contraă în cazul procesului:

235
U+n !236 U* ! X+Y+vn (6.110)

unde cu X si Y am notat produsii de de fisiune iar v = 2, 47

reprezintă numaărul mediu de neutroni rapizi care se ob tin prin
isiune, nucleul compus ajunge într-o stare excitataă de aproximativ
6,4 MeV. Aceastaă energie este suicientaă ca bariera de poten tial
saă ie depaă sitaă în cursul procesului de isiune. Atunci procesul de
isiune poate i indus de neutroni len ti. Când se produce isiunea cele
douaă fragmente nu sunt egale. Astfel, pentru uraniu masele produ
s ilor de react ie variază în jurul lui A ' 95 s i A ' 135. De exemplu:
 92U !52 Te+4°Zn (6.111)

92U !56 Ba+36Kr (6.112)

Reacţiile nucleare în lanţ si reactorii nucleari

O reac tie în lant apare atunci când cei doi sau trei neutroni
promp ti emi si în procesul de isiune pot saă inducaă o nouaă isiune.
In cazul unui bloc de uraniu, reactia poate i sus tinutaă dacaă cel pu
tin un neutron provenit din procesul de isiune induce o altaă isiune.
In acest caz ansamblul este critic si rezultă o explozie nucleară; dacă
în cursul reactiei nucleare numaărul de neutroni raămâne constant
avem de-a face cu o reactie nuclearaă controlataă care se
utilizeazaă în reactorii nucleari. Dacaă acest lucru nu se petrece,
atunci ansamblul este unul subcritic.
In cazul armelor nucleare douaă mase de uraniu subcritice se
unesc într-una criticaă.
Existaă douaă tipuri de reactori: cu neutroni termici si neutroni
rapizi.
In reactorii cu neutroni termici se utilizează un procent de 0,7%
de 235U din uraniul natural datorită faptului că sectiunea eficace de
reactie pentru neutronii termici (avînd energia 0,025 eV) este foarte
mare si anume de 550 b. Neutronii de fisiune au însă energii mari (în
jur de 1 MeV) si trebuie încetini ti pentru a ajunge la energii mici si
saă devinaă neutroni termici. Energia acestor neutroni este mic
sorataă prin ciocnirile pe care le suferaă ace stia în interiorul unei
substante numitaă moderator a caărui masaă molecularaă este
apropiataă de cea a neutronilor (hidrogen, deuteriu, carbon). Apa,
de si are un procent mare de hidrogen, are dezavantajul de a capta
neutronul într-o reac tie de tipul

n+p !2 D + 7 (6.113)
si poate i utilizataă numai dacaă combustibilul nuclear este puternic
îm-bogătit în 235U. Alti moderatori folositi sunt apa grea (D2O) si
grafitul (carbon). Este esential ca procesul de isiune saă ie controlat.
Aceasta se realizeazaă cu ajutorul unor bare de control (în mod
uzual realizate din bor si cadmiu a caăror sectiune eicace de
capturaă pentru neutronii termici este foarte mare). Aceste bare
sunt introduse sau scoase din interiorul reactorului astfel încât saă
se controleze numaărul de neutroni care pot induce fenomenul de
isiune.
Energia produsaă (datoritaă energiei cinetice a fragmentelor de
isiune) este preluataă de un agent de raăcire care circulaă în
interiorul reactorului (bioxid de carbon sau apă sub presiune). In
reactorii termici 238U nu fisionează ci captează neutronii, apoi emite
o radiat ie /3~ s i se transformă în 239Pu

238
U + n !239 U + 7

2
29U -939 Np+,3-
9f Np Pu+3-
Plutoniul 949Pu împreună cu 238U este utilizat în reactorii cu
neutroni rapizi. In acest tip de reactori nu este nevoie de moderatori
deoarece se utilizeazaă neutroni cu energii de 1 MeV iar miezul
reactorului este mult mai compact. Producerea de energie este atât
de mare încât ca agent de răcire trebuie utilizat natriul topit.

6.4.9 Fuziunea
Fuziunea este procesul prin care douaă nuclee u soare se unesc
si este eliberată o cantitate de energie. Din diagrama B/A în functie
de numărul de masaă se observaă caă fuziunea implicaă nuclee u
soare care prin acest proces duc la nuclee mai grele în final
obtinându-se 4He a cărui energie de legaăturaă este foarte mare.
Reac tiile de fuziune responsabile pentru arderea hidrogenului
sau ciclul hidrogenului în stele sunt:
 p+p=d+3++v+0,42 MeV (6.114)

d+p=3He+7+5,49 MeV (6.115)

3
He+3He=4He+p+p+12,86 MeV (6.116)
unde (3+ este pozitronul (o particulă cu aceiasi masă ca a
electronului dar cu sarcinaă pozitivaă) si v este neutrino o particulaă
cu masaă foarte micaă apropiataă de zero.
Intr-un astfel de proces patru protoni sunt converti ti într-un
nucleu de heliu. Energia care rezultaă în urma acestor reac tii este:

E = [ 4 m p - M (4He) - 2me] c2 = 24,7 MeV (6.117)

In (6.117) nu am luat în considerare si masa neutrinului deoarece
aceasta este apropiataă de zero.
Prima reactie (6.114) implică un proces de dezintegrare beta, o
reactie de tipul p+p!2He+7 fiind interzisă deoarece 2He nu este un
nucleu stabil. Această reactie este o reactie cu sect iune eficace
mică. In plus protonii trebuie saă escaladeze o barieraă de potential
de aproximativ 1 MeV pentru a interac tiona. Astfel, temperatura în
interiorul unei stele trebuie să fie de aproximativ 107 K pentru că
energia medie a unui proton saă ie în jur de 1 MeV. Datoritaă
distributiei Boltzmann dupaă energie si probabilităt ii mici de
penetrare a barierei de potential a protonilor cu energii joase reac
tia se produce la temperatura stelaraă numai cu o rataă foarte
micaă. Pentru a se obtine o reac tie nuclearaă într-un reactor
nuclear ar i nevoie de aproximativ 108 K.
In stele au loc si alte reactii de fuziune care duc la formarea altor
elemente. Astfel, două nucleee de 4He fuzionează formând un
nucleu de 8Be care împreună cu un alt nucleu de 4He duc la
formarea unui nucleu de 12C. Ultimul nucleu joacă un rol important în
producerea energiei în anumite stele printr-un alt ciclu de reac tii
nucleare numit ciclul carbonului:
 12
C+p !13 N+7+1,94 MeV 13
N
!13 C+e++z/+1,20 MeV
13
C+p !14 N+7+7,55 MeV
14
N+p !15 O+7+7,29 MeV
15
O !15 N+e++z/+1,73 MeV
15
N+p !12 C+4He+4,96 MeV

6.5 Radioactivitatea
Radioactivitatea naturală a fost descoperită accidental de Henry
Be-querell în anul 1896. Bequerell a lăsat o substant ă ce continea
uraniu lângaă o placaă fotograicaă învelitaă în hârtie neagraă.
Dupaă ce a developat-o, pe placă a apărut imaginea cristalelor ce
contineau uraniul. Intensele cercetaări efectuate de Bequerell, Curie
si Rutherford au dus la descoperirea si a altor radionuclizi. Au fost
găsite trei feluri de radiat ii: alfa, beta, gama. S-a constatat că radiat
ia a constă din nuclee de heliu, radiat ia /3 din electroni (fi~) sau
pozitroni (/3+) , iar radiatia 7 este de natură electromagneticaă.
In emisia a, numărul de masă A se micsorează cu 4 unităt i iar Z
se mic soreazaă cu douaă unitaăti, în emisia / numaărul de masaă
nu se schimbaă, în schimb Z si N variază cu o unitate. In emisia 7,
nu se schimbă nici Z nici N. O astfel de transformare suferită de
nucleu poartă numele de dezintegrare radioactivă.
Probabilitatea de dezintegrare dP a nucleului în intervalul de
timp dt este dată de relatia:

dP = Adt (6.118)
unde A poartă numele de constantă de dezintegrare. Ipoteza care
este fă-cutaă în cazul acestui proces este aceeea caă procesul este
probabilistic si caă el este independent de evolutia nucleului până în
momentul dezintegrării.
In cazul unui compus cu N nuclee radioactive în timpul dt
numaărul de dezintegrări va fi NdP. Atunci, tinând cont de (6.118):
 -dN = ANdt (6.119)
unde dN reprezintă variatia numărului de nuclee. Semnul minus
apare deoarece numaărul de nuclee nedezintegrate scade.
Integrarea ecua tiei diferentiale (6.119) se face considerând că la
momentul t = 0 numărul total de nuclee este N0, iar la momentul t
numărul de nuclee este N. Se ob tine:

N = N 0 e- X t (6.120)
O maărime importantaă în cazul radioactivitaă tii este activitatea
unei substante care se deine ste ca numaărul de dezintegraări care
au loc în unitatea de timp.

dN
AN0e"At = AN = Ae~At (6.121)

Astfel, activitatea unei surse radioactive scade exponential cu

timpul. Ca unitate de măsură pentru activitate se utilizează
Bequerellul care reprezintaă o dezintegrare pe secundaă. O altaă
unitate de maăsuraă folositaă este Curiul (Ci), 1 Ci =3, 7 x 1010 Bq.
Vor fi definite în continuare notiunile de timp mediu de viată al
unei substante radioactive si timpul de înjumătătire.
Timpul mediu de viată este media timpilor de viată ai nucleelor
sub-stantei radioactive. Nucleele care se dezintegrează în intervalul
de timp t, t + dt au timpul de viată cuprins în intervalul t si t + dt.
Numărul acestor nuclee este: j dN j = Adt = XN 0 e- x t dt (6.122)

Atunci:

1 f'° 1 f1 1
T = — / t I dNI = — / Xte~Atdt = - (6.123)
K J
NOJNO NOJ0 X
Ecuatia (6.120) poate fi scrisă sub forma:

N (t) = N 0 e- t / r (6.124)

Timpul mediu de viată poate fi interpretat ca timpul în care

activitatea probei scade la 1/e din valoarea initială.
 Timpul de înjumătătire este perioada de timp t1/2 în care
activitatea se micsorează la jumătate din valoarea sa initială sau
perioada în care numărul de nuclee initiale scade la jumătate. Astfel:

N = 1N0 = N0 e"Atl=2 (6.125)

2
de unde:

ln2 0,693
ti=2 = — = -H— = 0, 693T (6.126)

Valorile observate pentru timpul de viată T variază într-o gamă

extrem de largă. Timpii de viată pentru anumiti emitători a sunt de
ordinul a 1010 ani. Timpii de viată pentru emitătorii f3 sunt în
intervalul 10~3s la 106 ani. Timpi de viată foarte scurti se întâlnesc
la emitătorii 7 care pot ajunge la 10~15 s. Timpi de viată mai scurti
sunt observati pentru nucleul compus (10~21 s).
De multe ori în loc să se discute despre timpul de viată se
utilizează notiunea de lărgime V a stării. Aceasta este legată de
incertitudinea în timpul de viată. Deoarece At ~ T din relatiile de
incertitudine ale lui Heisenberg rezultă nedeterminarea în energia
stării:

AE = ~/At ' ~/T (6.127)

Pentru nucleele stabile T ! 00 iar T = 0, în timp ce în cazul în care

T = 10~21 s rezultă T = 0,1 MeV.

6.5.1 Măsurarea timpilor de viaţa

Modalitatea cea mai simplă pentru determinarea timpilor de viată
este măsurarea activităţii A în functie de timp. Apoi prin
logaritmarea ecuatiei (6.121) rezultă:

ln A = ln AN0 - At (6.128)

Se reprezintă grafic ln A în functie de timp. Rezultă o dreaptă a

cărei pantă este —A = — 1/r. Acest procedeu este potrivit dacă
timpii de via taă sunt cuprin si în intervalul minute - ani. Pe
maăsuraă ce timpii de via taă scad sunt utilizate tehnici de
maăsuraă din ce în ce mai complicate. Pentru timpi de viataă lungi:
N N(t)
A= » (6.129)
r r
astfel caă dacaă se cunoa ste cantitatea de substan taă radioactivaă
si activitatea sa, r poate i determinat u sor. In multe din aceste
cazuri activitatea se maăsoaraă indirect prin maăsurarea cantitaătii
produ silor de reac tie.

6.6 Dezintegrarea alfa

Dezintegrarea alfa constă în eliberarea de către nucleu a unui
nucleu de heliu. Ea diferă esent ial de dezintegrările // si 7 care duc
la aparit ia unor particule ce nu sunt prezente în nuclee (electroni,
neutrini, fotoni).
Ea apare mai ales la nucleele grele. Explica tia acestui fapt este
următoarea. Energia totală de legătură a particulei a este 28,3 MeV.
Dar în nucleele grele energia de legătură pe nucleon este de 7 MeV.
Astfel, energia de legaăturaă a ultimilor nucleoni (2 protoni si 2
neutroni) este doar de 28 MeV iar dacaă în interiorul nucleului se
combinaă 2 protoni cu 2 neutroni pentru a forma o particulaă a este
eliberataă o energie de 28,3 MeV mai mare decât energia de
legaăturaă a celor patru nucleoni individuali în nucleu (28 MeV). Din
acest motiv rezultaă caă este posibil din punct de vedere energetic
ca o particulaă a saă ie eliberataă din nucleu.
Energia totalaă eliberataă într-o dezintegrare a este:

Q = [M(Z, A) - M(Z - 2, A - 4) - M(4He)]c2 (6.130)

Deoarece numărul de neutroni s i protoni nu se schimbă, energia
Q dataă de relatia 6.130 poate i exprimataă si în func tie de
energiile de legaăturaă ale nucleului ini tial, nucleului inal si a
particulei a.

Q = B(4He) + B(Z - 2, A - 4) - B(Z, A) (6.131)

 Pentru a evalua valoarea lui Q vom utiliza modelul picaăturii de
lichid. Vom exprima pentru început diferen ta dintre energiile de
legaăturaă:

-. -
B(Z 2 A 4)
- , = - AZ +
B(Z A)
@A*A = -2@Z - 4@A (6.132)

Considerând cunoscutaă energia de legaăturaă a nucleului de

heliu B(4He) 28, 3 MeV:

= - + ^ + AIT^ ^ " ^J " " )

Q 28, 3 3 1 2 (6.133)
3 A 3 A

Substituind în expresia de mai sus valori pentru A si Z se ob tin

valori pozitive pentru energia Q când A > 150. De fapt pentru valori
ale numărului de masă A cuprinse între valorile 150 (Sm) si 210 (Pb)
au fost gaăsite doar câteva tipuri de nuclee radioactive a care au
timpii de înjumătăt ire mai mari de 1016 ani. Aceasta se datorează
energiilor mici Qa, care reduc foarte mult posibilitatea ca particulele
a să părăsească nucleul. Pentru A > 210 energiile tind să devină mai
mari si astfel multe dintre nuclee se pot dezintegra a.
To t i emitătorii a au timpi de înjumătătire (10~6 4- 1017s) mult
mai mari în comparat ie cu timpul necesar unei particule pentru a
traversa nucleul (10~21s). Trebuie remarcat că există diferente
enorme între timpii de înjumătăt ire. Astfel:
213
Po emite a cu Ea = 8, 336 MeV si t1/2 = 4, 2 x 10~6 s= 1, 33 x
10~13
ani
232
Th emite a cu Ea = 3, 98 MeV cu t1/2 = 1, 39 x 1010 ani In tabelul de
mai jos sunt prezentate câteva exemple din care se observă că
variiat iilor enorme ale timpilor de înjumătăt ire le corespund
variatii mult mai mici în energia particulelor a:
212
Emitător a E (MeV) Po 8, 8
 214
Po 7,7 T
210
Po 5,3 3 x 10~7 s 1,
226
Ra 4,7 6 x 10~4 s 1,
238
U 4,1 38 x 102 zile
1,62 x 103
ani 4, 5 x 109
ani

Geiger si Nuttall au măsurat constantele de dezintegrare si

parcursul R a în aer ale particulelor a. Ei au propus o relat ie simplă
între log A si

log A = a + b log R a (6.134)

O altă relat ie emipirică găsită a fost aceea care leagă direct
constanta de dezintegrare de energia particulei a:

log A = C - D/\JE (6.135)

unde C si D variază lent în functire de Z si nu depinde de N.
O primă teorie a procesului dezintegrării a a fost dată în anul
1929 de Gamow, Condon si Gurney. Ei au presupus că particula a
se formează în interiorul nucleului datoritaă for telor atractive
nucleare.
Datorită simetriei radiale vom scrie ecuat ia Schrodinger în
coordonate sferice:

2T?7
A* +------ (ET - V) * = 0 (6.136)

unde operatorul Laplacian are forma:

r2 @r \ dr) r2 sin 0 @0 \ @0 / r2 sin2 0 @'2

Atunci, functia de stare se poate scrie ca un produs între o

parte radialaă care depinde de distanta r si o parte unghiularaă
care depinde de unghiurile 0 s i ' si care este dată de funct iile
sferice Ytm (0, ') .

* = f (r) Y l m (0,') (6.138

)
67

Introducând (6.138) în (6.136) ecuatia satisfăcută de partea

radială a functiei de stare este:

1d Z(Z +
h2 /(r) = 0 (6.139
2
r dr 1) )
2mr2

Făcând substitutia:
u = r/ (6.140
)
ecuatia (6.139) devine:

d2u 2m /(/ + 1)h2"

(E - V) u= 0
dr2 h2 T
2mr2
d2u 2m ET - (V + /( / +
(6.141
dr2
)
2
h 2mr )
Ecuatia (6.141) este similară ecuatiei Schrodinger
unidimensionale în care energia potentială este înlocuită cu
expresia:

(6.142
)

Termen 1(1 +
ul are dimensiunea unei energii. Numitorul
1)h2 este un
2mr2
moment de inertie iar numărătorul este un moment cinetic la
pătrat. El poate fi considerat ca o energie de rotatie asociată cu
miscarea particulelor în jurul centrului lor de masaă. Acest termen
poartaă numele de potential centrifugal si are ca efect cresterea
barierei potentiale a nucleului. Pentru particulele încaărcate care
ciocnesc nucleul energia centrifugalaă actionează în sensul
diminuării probabilităţţii de penetrare si în cazul in-terac tiei care
implicaă momente orbitale mari efectul ei poate i apreciabil. In
cazul dezintegrării a efectul barierei centrifugale este mic. In Fig.
6.21 este prezentataă forma barierei de poten tial pe care
particula a trebuie saă o traverseze.
Astfel, luând Z ' 90 si R0 ' 10~14 m:

"h21(1 "zZe2 +1)" "

68

R0
0, 0021(1
+ 1)
Din acest motiv vom limita discu tia la situa tia în care 1
= 0 caz în care bariera de potential se reduce la bariera de
potential coulombianaă.
^^^Bariera de potenţial
E columbiană

R
\ b

Bariera de potenţial
r

centrifugală

Figura 6.21: Bariera de potential în cazul

dezintegrării a

Pentru un nucleu cu raza R înăltimea barierei de potential pentru o

particulaă încaărcataă este:
V =^
M
4TTCOR
unde ze este sarcina particulei considerate.
Astfel, pentru un proton incident pe 238 U înăhţ imea barierei de
poten t ial este Vm = 13, 02 MeV în timp ce pentru o particulă a
înătimea barierei este Vc = 23, 97 MeV
Vom calcula transparenta barierei de poten tial cu formulaă

j- h I [2m ( V - E)] 2 drj T=

exp
<J
~ l [2m (V - E)]1 dr }> (6.143)
I R

unde V este înăhţ imea acesteia, integrala realizându-se între

limitele R si b, marcate în Fig. 6.21. Integrala de la exponent poartă
numele de factorul Gamow si se notează cu G:

£ /: sT ) s
G 2 E 2 dr 2zze2m 2 1 E 2 dr
=( ) ( - ) =( ) /: ( - )
= ("ISOSH P cos (, H T" (6.144)

unde
69

b= Zze2
1 (6.145)

Expresia lui G se simplifică pentru E <C Vn si pentru b ^> R

R
1 - \-( )
R 2 R 2

(6.146)
[—( ) -( - S)

Atunci G ' A — BR2 , unde

A
= (-2"0Sr) (6.147)

= ( -^sr) (6.148)

Dacaă nu se tine cont de dependenta de raza nucleului în (6.144)

termenul din paranteza dreaptaă este egal cu 1. Atunci:

G
= ( -^f r) (6.149)

In acest fel G este determinat cu o aproximatie de 30% .

Numeric acest factor este (cu b în cm)

G ' 4,7 x 106(Zb)2 (6.150)

Vom încerca să găsim o legătură între X si T în cazul

dezintegrării a. Probabilitatea caă dupaă o ciocnire particula saă
raămânaă în interiorul nucleului este (1 — T) . După n ciocniri
această probabilitate este

Pn = (1 - T)n = enln(1-T) (6.151)

Deoarece T este mic:

ln (1 - T) ' —T

Atunci:
Pn = e~nT (6.152)
Timpul mediu de traversare a nucleului este:

2R
t0 = —
70

v
unde v este viteza particulei a. Astfel în timpul t au loc n ciocniri:

t v
t0 aR
si
Pn = e-(v/ R Tt
2 )
(6.153)
Dacaă N0 este numaărul total de nuclee la momentul intial atunci
dupaă timpul t numaărul de nuclee nedezintegrate este:

NP = N0 exp (- 2RTt)
Notaăm cu N = N0Pn numaărul de nuclee care nu se
dezintegreazaă. Astfel:
N = N0e-(v/2R)Tt (6.154)
Comparând relatiile (6.120) s i (6.154) rezultă:
v
2R 0

(De exemplu în timpul mediu de viata al lui 238U, T = 6, 5 x 1019 ani,

numărul de ciocniri a particulei a este n ' 1038). Atunci, tinând cont
de (6.121) rezultaă:

X= ' 1021 exp ------------— (6.155)

1
V vr^f2 )

Atunci X depinde de b deci si de energia cinetică E. Logaritmând:

V2mZe
log10 X = 21 - ----------^ = 21 - 1, 0941 -4= (6.156)

Astfel se regaăse ste rela tia 6.135.

71
72
73
74
75

t V2 = 24360 ani|
239
Pu0,051 MeV /a20,013
MeV /a 3 0

Figura 6.22: Schema de

239
dezintegrare a Pu

O altă caracteristică a dezintegrării a este că particulele a emise

de nuclee nu sunt monoenergetice. In cele mai multe din cazuri ele
se
constituie în grupuri cu energii bine determinate. Din formula
(6.156) rezultaă caă probabilitatea de dezintegrare a cre ste cu cre
sterea energiei. Ne asteptăm ca particulele cu energii mari să treacă
mai usor prin bariera de potential. Ca exemplu vom prezenta
schema de dezintegrare a a nucleului de 239Pu în 235U. Timpul de
înjumătăt ire este 24360 ani.

Tranzit ia Energia particulei a (MeV) Intensitatea relativă

ai 5,147 72,5%
a2 5,134 16,8%
a2 5,096 10,7%

Schema de dezintegrare este prezentataă în Fig. 6.22

6.7 Dezintegrarea beta

6.7.1 Moduri de dezintegrare beta
Termenul de dezintegrare // cuprinde toate modurile de
dezintegrare în care numaărul atomic Z se schimbaă cu o unitate, în
timp ce numaărul de masă rămâne constant. O astfel de
transformare cuprinde nu numai dezintegrarea // + s i //~, dar s i
captura electronică.
 76

z z z

CE

Z+l Z-l Z-l

Figura 6.23: Reprezentarea schematică a procesului de

dezintegrare ///. a) dezintegrarea /3_, b) dezintegrarea ///+, c)
captură electronică

In dezintegrarea (3~, un electron este emis de nucleu si

sarcina nucleului se schimbă de la Ze la (Z + 1)e. In cazul unei
astfel de dezintegrări, elementul este deplasat cu o poziţie în
dreapta sistemului periodic.
In dezintegrarea (3 + este emis un pozitron si sarcina nucleului
scade de la Ze la (Z — 1)e, iar elementul este deplasat cu o
pozitie în stânga în sistemul periodic.
In cazul capturii electronice nucleul absoarbe unul din
electronii de pe o pătura electronică si astfel sarcina sa se
modifică de la valoarea Ze la valoarea (Z — 1)e. Atomul rămâne
neutru, dar va fi într-o stare excitată, deoarece are un electron
lipsă în pătura electronică. Captura electronică cea mai probabilă
este aceea de pe patura K, deoarece un electron de pe o astfel de
paăturaă este mult mai aproape de nucleu fataă de cazul în care
s-ar afla pe pătura L sau M. Golul care apare în pătura elec-tonică
datorită capturii determină emisia unei radiatii X caracteristice
elementului respectiv.
Spectrul energetic al radiatiei (3 este continuu si se termină la
o valoare maximă. Valoarea maximă a energiei reprezintă energia
ce se eliberează în dezintegrarea /3.
Cele trei moduri de dezintegrare /3 sunt arătate în Fig. 6.23.
In dezintegrarea 3~, masa nucleului initial M(Z, A ) — Zm e se
descompune în masa nucleului ce se obtine M(Z + 1, A) — ( Z +
1)me si masa particulei // (electronului). Energia degajată este:
 77

= f[M(Z, A) - Zme] - [M(Z + 1, A) - (Z + 1)me + me]} c2

= [M(Z,A) - M(Z + 1,A)] c2 (6.157)

În dezintegrarea //+, această relatie nu se aplică, deoarece
dacă sarcina nucleară creste cu o unitate, un electron trebuie să
fie emis pentru a păstra neutralitatea atomului. Masa nucleului
initial M(Z, A) — Zme se descompune în masa nucleului rezultat
M(Z — 1, A) — (Z — 1)me si a unui pozitron de masă me. Energia
degajată este:

Q + = f[M(Z, A) - Zme] - [M(Z - 1, A) - (Z - 1)me + me]} c2

Ş

adicaă:

Q + = [M(Z, A) - M(Z - 1, A) - 2me] c2

Ş (6.158)
În captura electronica (CE) masa nucleului initial M(Z, A) —
Zme s i a electronului captat determinaă masa nuclelui rezultat.

Q CE = f[M(Z, A) - Zme + me] - [M(Z - 1, A) - (Z - 1)me]}c2

Q
CE =[M(Z, A) - M(Z - 1,A)] c2 (6.159)
Toate aceste trei procese au loc dacă Q este pozitiv. Această
conditie este îndeplinită în cazul dezintegrării //~~ si a capturii
electronice când masa atomului ini tial depaă se ste masa
atomului inal. Pentru a avea loc o dezintegrare /3+ diferent a
dintre masele celor doi atomi trebuie să fie mai mare decât 2me.

6.7.2 Spectrul de energie al particulei //

emise
A sa cum este prezentataă în Fig. 6.24 spectrul energetic al
particulelor // emise este continuu si se termină la o energie
maximă Em care este foarte apropiată de energia de react ie Q.
dN
 78

Energie

Figura 6.24: Distribuţia numărului de particule f3 în funcţie de

energie

Faptul că particulele /3 sunt emise cu un spectru continuu de

energii a reprezentat o mare dificultate în întelegerea si
explicarea procesului de dezintegrare (3 luându-se în considerare
chiar abandonarea legii conservării energiei.
O modalitate de a depăsi impasul a fost prima dată făcută de
Pauli. Deoarece nu s-a putut da o explica tie corespunzaătoare
spectrului de energie al particulelor (3, Pauli a presupus că în
cursul dezintegrării apare o a treia particulă electric neutră, cu
masă si momentul magnetic foarte mic. Această particulă poartă
numele de neutrino si ea preia diferenta de energie Em — E , unde
E este energia particulei /3.

6.7.3 Neutrino
Dacaă un neutrino este emis simultan cu particulele 3 în
dezintegrarea /3 si are o anumită energie, iar masa este egală cu
zero, viteza trebuie sa fie egală cu cea a luminii. Experimental s-a
demonstrat că masa de repaus a neutrinului este foarte mică: m v
c 2 < 250 eV (adică masa neutrinului este mai mică decât 0, 05%
din masa electronului).
Deoarece experimentele calorimetrice si altele au e suat în
demonstrarea faptului caă dezintegrarea 3 este acompaniataă de
o altaă particulaă, se poate trage concluzia caă dacaă particula
existaă, ea poate avea doar o interac tie extrem de slabaă cu
materia.
Presupunând caă legea de conservare a momentului cinetic
este valabilă, s-a stabilit că spinul neutrinului este s = 1/2. In
dezintegrarea
//, numărul de masă A nu se schimbă. Atunci, numărul cuantic al
momentului cinetic al întregului nucleu nu se schimbaă de la un
întreg la un semiîntreg s i viceversa. Deoarece particula // are
spinul 1/2 rezultă că si neutrino trebuie saă aibaă un spin
 79

semîintreg. Studiul dezintegraărilor / arată că numai valoarea 1/2

este permisă. Un exemplu al unui astfel de proces este:

C !N + /r + e Spin 1 1/2
1/2

Trebuie remarcat faptul caă neutrino si fotonul au masa nulaă

si momentul magnetic nul. Ei diferaă prin spin si deci prin tipul de
statisticaă cuanticaă care descrie comportarea lor. Neutrinii
având spinul semîntreg sunt fermioni, iar fotonii, având spinul 1,
sunt bozoni.
Existaă însaă douaă tipuri de neutrino (iecare având
antiparticula re-spectivaă).
-beta-neutrino ve emis în dezintegrarea // +:

p ! n + // + + v e -beta-
antineutrino emis în dezintegrarea //~:

n ! p + //~ + e e

-miu-neutrino emis în dezintegrarea 7r+ !

-miu-antineutrino emis în dezintegrarea 7r~ ! /x~:

Procesul de dezintegrare / în care ei apar poate i privit ca o

transformare a protonului în neutron sau invers, procesele având
loc în interiorul nucleului. Timpul de via taă al unui neutron legat
în interiorul nucleului nu are nici o legătură cu timpul mediu de
viat ă al unui neutron liber. (r = 1, 01 X 103 s). În concordant ă cu
teoria Heisenberg-Yukawa, neutronii lega ti î si petrec o parte din
timp ca protoni si nu sunt susceptibili a se dezintegra ca neutroni
liberi. Nu existaă nici o legaturaă între timpii de via taă ai
nucleelor ce suferaă dezintegrarea / si timpul de via taă al neu-
tronilor liberi.
6.7.4 Metodele de punere în evidenţă a
neutrinilor
Chiar metodele indirecte de punere în evidentaă a neutrinilor
sunt complicate s i dificil de realizat. Detectarea unor particule
fără masă, fără moment magnetic si care intraă în reac tii
 80

datoritaă unei interac tii extrem de slabe, pune probleme

deosebite.

Metoda energiei de recul Metoda constă în punerea în evident

ă a energiei de recul a nucleului care se ob tine în urma capturii
electronice. Dacaă nu ar mai i emisaă nici o particulaă nucleul nu
ar trebui saă aibaă nici o energie de recul. Dacaă se emite un
neutrino atunci energia de recul a nucleului este dataă de rela tia:

ER =
R -^r— = ° o (6.160)
2Amn 2Amnc2 v
'
unde pv = E0/c este impulsul relativist al neutrinului, E0 este
energia neutrinului, A este numărul de masă iar mn este masa
unui nucleon. Pentru obtinerea unei energii de recul mai mari este
necesar ca numărul de masă să fie cât mai mic. S-a pus în evident
ă energia de recul a nucleului în procesul de capturaă:

3
8Ar ! 37Cl + ee + 0,814 eV (6.161)

Energia de recul este 9,6 eV. React ia de mai sus are avantajul
că utilizeazaă o sursaă gazoasaă, iar produsul inal se ob tine în
starea funda-mentalaă. Viteza ionilor a fost determinataă prin
metoda timpului de zbor si s-a gaăsit caă viteza acestora este în
concordantaă cu predic tia teoreticaă faăcutaă pe baza existen tei
neutrinului.

Metoda reacţiei inverse Metoda constă în punerea în evident ă

a reac tiei inverse:

p+ + ee ! n + //+ (6.162)

Aceasta este o react ie ce poate fi initiată numai de

antineutrini liberi, sect iunea eficace de interact ie fiind de ordinul
a 10~43 cm2. Pentru ca această reactie să se producă este nevoie
de un flux foarte puternic de antineutrini (1013 e _2 _1
e cm s ). O
astfel de experientă a fost realizată la reactorul Savannah River
unde neutrinii au caăzut asupra a douaă vase cu apă (ce
contineau 3 X 1026 tinte) în care a fost dizolvat CdCl. Intr-un astfel
de experiment au avut loc trei fenomene:
a) crearea unei particule /3 + care este încetinită s i care se
combină cu un electron dintr-o paăturaă a unui atom.
 81

b) emiterea a două cuante 7 fiecare cu 0, 511 MeV care

traversează t inta în directii opuse s i sunt înregistrate prin
coincident ă cu ajutorul a doi detectori cu scintilatie asezat i de o
parte si de alta a t intei.
c) producerea unui neutron ce se mi scaă lent si care produce
o ionizare puternicaă si care dupaă mai multe ciocniri este captat
de Cd (la aproximativ 10 de la producerea sa). Captarea
neutronului în Cd duce la excitarea nucleului si la emisia unor
cuante 7. Astfel, au fost puse în evident ă mai multe cuante 7 (a
căror energie totală este 9,1 MeV) după 10 /xs de la apartia celor
două cuante 7 emise prin anihilarea pozitronului. Sect iunea
eficace de interact ie găsită experimental a fost:

<rexp = (0, 94 ± 0,13) X 10~43 cm2

în concordan taă cu valoarea calculataă:

a th = (1, 07 ± 0, 07) X 10~43 cm2

6.7.5 Teoria dezintegrării (/

Teoria a fost fundamentată de Fermi, care a pornit de la
analogia cu emisia unei radia tii electromagnetice, ca urmare a
unei tranzi tii a unui electron din norul electronic de pe un nivel pe
altul. Emisia radia tiei 7 este tratată cu ajutorul teoriei perturbat
iilor în termenii unei pro-babilităt i de tranzitie în unitatea de timp
din starea init ială în starea inalaă. Fotonul nu este un constituent
gata produs al atomului, el apare în momentul tranzi tiei
electronului de pe un nivel energetic pe altul. El apare datoritaă
interactiei atomului cu câmpul electromagnetic. Matematic
această interact ie este descrisă cu ajutorul unui operator
Hamilton care caracterizeazaă tranzi tia atomului din starea ini
tialaă în cea inalaă.
Intr-un mod similar dezintegrarea 3 :

n ! p+ + 3 ~ +
e p+ ! n +3+
+v

poate fi reprezentată prin crearea de leptoni (electoni, pozitroni,

neutrini s i antineutrini). Procesul de dezintegrare 3 este
considerat ca rezultat al unei interactii a nucleonilor nucleului cu
câmpul electroneutrinic: nucle-onul trece în cealaltă stare (din
proton în neutron si invers) cu generarea unui electron (pozitron)
 82

si antineutrino (neutrino). Interactia aceasta poartă numele de

interactie slabă.
Hamiltonianul de interactie H (în forma unui operator de
energie) duce sistemul din starea iniţiala i într-una din mai
multele stări finale posibile prin creare de leptoni (electroni si
neutrini) prin intermediul in-teractiei slabe. Tăria acestei interactii
este dată de elementul de matrice:

Hf i = j dft (6.163)

Notăm cu p (E/ ) densitatea stărilor accesibile sistemului după

ce are loc dezintegrarea:
dn
P(E/) = (6.164)

Atunci probabilitatea de tranzitie în unitatea de timp este,

conform regulii de aur a mecanicii cuantice:

W /i = ^ p ( E / ) |H/i|2 (6.165)
Astfel, problema determinării probabilitătii de tranzitie se reduce
la calculul densitaă tii de staări si a elementului de matrice H /i.
Densitatea d e stari
Vom determina mai întâi densitatea de stări. Dacă impulsul
electronilor emisi corespunzători intervalului energetic dE 0 din
vecinătatea E/ este în intervalul p , p + d p , rezultă că W/i
exprimă probabilitatea ca particulele f3 emise în unitatea de timp
să aibă impulsul în intervalul amintit. Atunci formula (6.165) poate
i scrisaă în termenii unei functii de distibutie după impulsuri
N(p)dp:

N (p )d p
= î
d| l il 2
H0 (6.166)

Din punct de vedere izic, ne imaginaăm procesul ca unul în

care nucleul (aflat în starea i ) se transformă sub actiunea unei
perturbatii slabe într-un alt nucleu plus un electron si un neutrino
care reprezintă cîm-pul electo-neutrinic. Nucleul inal va avea o
energie de recul, energia rămasă fiind împărtită între electron si
neutrino în diverse moduri. Conform principiului Heisenberg între
nedeterminarea în pozitia pe axa Ox si nedeterminarea în
componenta impulsului pe această direcţie există relatia:
AxAp x ' h
 83

(6.167)
Există relatii similare si pentru componentele dupa axele Oy si
Oz. Astfel, în spatiul fazelor cu sase dimensiuni determinat de (x,
y , z , p x , p y , p z ) un electron se poate afla în elementul de volum:

d x d y d z d p x d p y dp z ' h3

(6.168)

Acest volum este volumul minim din spatiul fazelor care poate fi
ocupat de un electron. Presupunem că electronul este localizat în
volumul din spatiul tridimensional V si are impulsul în intervalul
(p,p + d p ) . Deoarece în spatiul fazelor electronul ocupă un
volum h3 numărul de stări pe care acesta le poate ocupa este:
dn e = V ^
(6.169) h 3

In mod analog se poate calcula numărul de stări ale neutrinilor:

dn„ = V (6.170)
h 3

Numărul de stări din spatiul câmpului electroneutrinic va fi:

dn = dn e dn v (6.171)

Densitatea de staări este:

dn
16TT2V2 2 2 dp v p'p l ^ d p (6.172)

dE 0 h6 r rv
dE 0 In rela tia (6.172)

impulsul neutrinului este:

—
Vv = (6.173)
c
Neglijând energia de recul a nucleului obtinut, energia de
dezintegrare EQ se împarte între electron si neutrino:

EQ = E + (6.174
Ev )
 84

Relaţia (6.173) devine:

Pu = -(Eo ~ E) (6.175
)
iar:
= - ( E o - E) 2 dpu 1
dE0 c
asţfel că relaţia (6.172) se scrie: (6.176
dn 16% 2 V [
p (E0 - E) dp
2 2
dE0 c3h6
)

(6.177

Elementul d e matrice
Elementul de matrice
esţe:
(6.178
Hf i = J )

\&i esţe funcţia de sţare a sţării iniţiale a sistemului. Ea esţe chiar

funcţia de sţare a nucleului iniţial pe care o vom noţa cu w/v \I/f
esţe funcţia de sţare a sţării finale. Ea esţe un produs dinţre
funcţia de sţare a nucleului
final s i funcţiile de sţare a neuţrinului 'u (~) si
f elecţronului 'e

(6.179
)
Elemenţul de maţrice daţ de (6.178) se poaţe
exprima ca:
 85

MWi d (6.180
n )

unde 9 esţe o consţanţă fundamenţală empirică numiţă consţanţă

de cuplare Fermi si care are valoarea 9 = 1, 41 X 10~49 erg cm3 =
0, 9 X 10~4 MeV fm3, iar M esţe un operaţor adimensional care
provine din operatorul Hamilţon.
Consţanţa de cuplare Fermi exprimă puţerea de inţeracţie a
radiaţiei 3. Caracterul ei aminţesţe de consţanţa graviţaţională si
de consţanţa de sţrucţuraă inaă.
Vom simplifica elemenţul de maţrice Hfi. Deoarece inţeracţia
dinţre nucleu si lepţoni esţe foarţe micaă, undele asociaţe
lepţonilor sunţ nedisţor-sionaţe daţoriţă câmpului nuclear si puţem
să le considerăm unde plane
(Se neglijează efectul câmpului coulombian al nucleului). Atunci:

' e (~) = N e e i K e !

(6.181)
'v (r) = NveiK!

(6.182)

unde K e si K v reprezintă vectorii de undă. Dacă normăm functiile

de stare în interiorul volumului V se gaăse ste caă:

Ne = Nv = V-1/ 2 (6.183)
Funct iile de stare t p i s i i p f sunt diferite de zero numai în
interiorul nucleului. Din acest motiv integrala se extinde numai
peste volumul nucleului V . Deoarece extinderea nucleului este
micaă în compara tie cu volumul în care leptonii pot fi localizat i,
dezvoltăm functile de unde ' e (r ) si ' v ( r ) în jurul originii r = 0:

' e (?) = V-1/ 2 \ l + i(K e r ) + ...}

(6.184)
'v ) = V-1/ 2 \ l + i ( K v r ) + ............1
.........................................................................(6.185)

Este suicient saă consideraăm doar primul termen în iecare serie:

 86

'e (0) = 'v ( 0 ) = V-112 (6.186)

deoarece urmaătorul termen este de 50 de ori mai mic. Astfel:

Hf i = g'e ( 0 ) 1 ( 0 ) j r M t p d Q = g'
f i e ( 0 ) 1 ( 0 ) Uf ,

(6.187) Atunci:
g
Hf i = V Mf i (6.188)
unde cantităt ile necunoscute i p e , U si tp t au fost grupate într-un
element de matrice U f i . Acest element este o integrală în care
intervine funct ia de stare a nucleului init ial si functia de stare a
nucleului final. In cazul unei tranzi tii permise el este aproximativ
1 si este independent de energia electronului, în timp ce pentru
tranzi tiile interzise este egal cu zero.
Substituind în (6.166) densitatea de stări (6.177) si elementul
H f i în inal se ajunge la:

N(p)dp = 2 S(? K7 JUfil

2 2
(EQ ~ E) p dp
2
(6.189)
Acestei formule trebuie să i se adauge un factor de corecţie
pentru a lua în consideratie interactiunea coulombiană dintre
particula /// si nucleu. Datorită interactiei coulombiene cu nucleul,
viteza si deci si energia particulei ///~ este micsorată, în timp ce
pentru particula /// + viteza si energia cresc. Acest fapt afecteazaă
forma spectrului de energie precum si probabilitatea de
dezintegrare. Comparând situatia unei dezintegrări f/~ cu o
dezintegrare /// + apare paradoxal faptul că efectul interactiei
coulombiene serveste la stimularea emisiei /3~si nu stimulează
emisia /3+. Această influentă este caracterizată cu ajutorul
functiei Fermi F ( E , Z )

N(p)dp = ^ţc w |M/i|2 F(E, Z)(Eo - E) 2 p 2 d p (6.190)

Astfel, atunci când se studiază spectrul de energie al

particulelor /3+ si impulsul si energia acestora sunt altele decât la
momentul init ial. Astfel, pentru particulele /3 + impulsul este mai
mic la creare, si atunci densitatea de staări este mai micaă fapt ce
face ca probabilitatea de tranzitie să fie mai mică.
Schimbarea impulsului particulelor /// datorită câmpului
coulombian
este mai mare când particula are impuls mic. In consecintă,
 87

influenta
interac tiei coulombiene este mai mare la începutul spectrului de
energie.
Putem considera că această perturbare schimbă funct ia de stare
a elec-
tronului. Aceasta face necesară modificarea elementului |Hf^\ 2
astfel
încât acesta să cont ină funct ia de stare a electronului |' e(0)|^
modifi-
cată de sarcina nucleară. Astfel, noul element de matrice se
scrie
ca:

\ H f i \ 2 = g 2 |'C(0)|Z |'„(0)|2 \ M f i \ 2 (6.191)

In acest fel factorul de corectie F (E, Z) poate i deinit astfel:

F (E,Z) (6.192
)
Func tia Fermi ia valorile:

F > 1, pentru emisia ///_

F < 1, pentru emisia /
+

Expresia explicită a lui F este complicată existând formule si

tabele pentru diverse energii.
6.7.6 Constanta de dezintegrare (
Constanta de dezintegrare A este egală cu probabilitatea de
emisie a unei particule ( cu o energie între 0 si E care corespunde
Q

impulsului maxim p m :

A = j N ( p ) d p = 2^7 J \U f i \ 2 F( E , Z ) ( E Q - E ) 2 p 2 d p
(6.193)

Este convenabil ca aceastaă integralaă saă ie faăcutaă

referindu-ne la energia totală a particulei ( raportată la energia de
repaus a acesteia. Astfel se introduc maărimile:

E +
W =
WQ = me
 88

c2
m e c (6.194)
2

E + (6.195)
Q

me
c2
me
c2
Atunci (6.193) devine:

A= m5g 2 c 4 \U i f \ 2 i-Wo

/ Wo F ( Z , W ) ( W 2 - 1 ) 1 / 2 ( W - WQ) 2
WdW
(6.196)
sau:

(6.197
)
T Q
unde:

f (EQ,Z) = J F ( Z , W ) ( W 2 - 1 ) 1 / 2 (W - W Q ) 2 WdW

a fost evaluată numeric de Feenberg si Trigg pentru diverse valori

ale lui Z si EQ, iar:

TQ = ^TT~2 = 7000 s (6.198)

poartă numele de constanta universală de timp a dezintegrării (3.

conservam parităţii
In izica macroscopicaă existaă o serie de legi de conservare
care sunt respectate: legea conservaării energiei, legea de
conservare a momentului cinetic, legea de conservare a
impulsului. In izica atomicaă si nuclearaă alături de aceste legi
funct ionează si legea conservării parităt ii. Aceasta este o
 89

consecintaă a faptului caă poten tialele care sunt implicate în izica

atomicaă si nuclearaă sunt invariante la operatia de oglindire.
Aceasta face ca operatorul Hamilton asociat acestor interact ii să
fie invariant la reflexia coordonatelor spat iale fata de origine.
Această operat ie este notată simbolic cu r ! —~. Operat ia de
reflexie fat ă de origine este echivalentă cu o serie de reflexii
succesive fat ă de planele xOy, xOz, yOz. Pentru simpliicare în
continuare vom considera efectul relexiei doar într-un plan ca într-
o oglindaă planaă. Astfel:

(6.199
)

Spunem că H este un scalar. O astfel de mărime se deosebeste

de un pseudoscalar care- s i schimbă semnul după operat ia de
reflexie. Invarianta discutataă mai sus face ca func tiile proprii
asociate operatorului Hamilton saă aibaă o paritate bine
determinataă iar paritatea totalaă ini tialaă si inalaă este aceia s i
(paritatea se conservă).
Dacaă un sistem are o paritate bine determinataă el este
identic cu imaginea sa în oglindaă. Dacaă paritatea se conservaă
imaginea unui experiment real apare în oglindaă.
In lumea macroscopicaă în general sistemele nu sunt
invariante la ope-ratia de oglindire. O elice nu coincide cu
imaginea sa în oglindaă si spunem caă are o elicitate bine
determinataă. Chiar sisteme extrem de mici precum moleculele
organice posedaă o elicitate bine deinitaă.
Un exemplu este prezentat în Fig. 6.25 în care un ac magnetic
este deviat cu ajutorul unui câmp magnetic creat de un curent
liniar. In experimentul real polul nord este deviat înspre cititor. In
cazul experimentului relectat polul nord ar trebui deviat în sens
invers. Astfel, acest experiment pare a viola legea conservării
parităt ii deoarece în experimentul din oglindaă acul magnetic ar
trebui saă devieze dinspre cititor (în sens invers experimentului
real).
Dacaă studiem experimentul la scaraă microscopicaă trebuie
saă tinem cont de curen tii moleculari care produc câmpul
magnetic. In oglindaă sensul acestor curenti este invers sensului
curentilor din acul magnetic
 90

a)
b)

Figura 6.25: a) Imaginea în oglindă a unui magnet când nu se iau

în consideraţie curenţii moleculari din interiorul său b) Imaginea în
oglindă a unui magnet când se iau în consideraţie curenţii
moleculari din interiorul său

real, astfel că în oglindă polii acului magentic se schimbă. Atunci

imaginea experimentului în oglindă poate fi realizată în practică.
Rezultă astfel că la nivel microscopic legea de conservare a
paritătii este valabilă.
Vreme îndelungată legea conservării paritătii a fost considerată
valabilă. Pentru interactiunile electromagnetice si interactiunile
tari legea a fost demonstrată experimental. Totusi în 1956
studiindu-se dezintegrarea mezonilor K s-a observat că acestia în
unele scheme de dezintegrare se comportaă ca particule pare iar
în alte scheme se comportaă ca particule impare. Tot în 1956 Lee
si Young au arătat că se poate elabora o teorie a dezintegrării (3
fără a se lua în consideratie conservarea paritătii în cazul
interactiilor slabe (Lee T. D, Young C. N. , Phys Rev. 104 p 254,
1956). Lee si Young au sugerat caă punerea în evidentaă a
neconservaării paritaătii se poate face în studiul dezintegraării 3 a
unor nuclee polarizate.
In celebrul experiment al lui Wu din 1957 a fost măsurată
distributia unghiulară a electronilor emisi de nucleele polarizate
de 60Co. In Fig. 6.26 este araătat experimentul real si cel oglindit.
 91

Figura 6.26: Emisia beta în cazul experimentului real si

a celui oglindit

Proba utilizataă a fost un nitrat de cobalt în care s-a realizat o

orientare a momentelor cinetice nucleare cu ajutorul unui câmp
magnetic. S-a observat experimental că mai multi electroni au
fost emisi în directie
opusaă vectorului moment cinetic al nucleelor. In oglindaă se
observaă caă electronii sunt emi si în direc tia momentului cinetic.
Experimentul oglindit nu poate i realizat deoarece rezultatul saău
ar i în contradic tie cu rezultatele experimentului real. Astfel,
observarea acestei asimetrii în experimentul real, constituie o
demostratie caă legea conservaării paritaătii nu este valabilaă.
Experimentul a fost diicil de realizat din douaă motive: a) sunt
necesare câmpuri magnetice foarte mari 105 Oe b) sunt necesare
temperaturi extrem de mici (~ 0,1 K). Câmpurile magnetice mari
si temperaturile foarte mici sunt necesare pentru ca energia de
interactie a nucleului cu câmpul magnetic saă ie cel putin egalaă
cu energia de agitatie termicaă. In acea vreme nu s-au putut
obtine direct câmpuri de o astfel de valoare (astaăzi ele sunt ob
tinute cu ajutorul supraconductorilor). Din acest motiv s-au folosit
substante paramagnetice deoarece electronii acestora creazaă în
zona nucleului câmpuri de 105 Oe. Aceste câmpuri vor i orientate
paralel dacaă se polarizeazaă momentele magnetice ale electro-
nilor atomici (lucru care se realizeazaă cu ajutorul unor câmpuri în
jur de 100 Oe). Raăcirea se poate face pânaă la 4,2 K cu ajutorul
heliului lichid, apoi pânaă la 0,01 K prin metoda demagnetizaării
adiabatice. Rezultatele experimentului sunt araătate în Fig. 6.27.
 92

Pentru măsurarea gradului de asimetie s-au folosit doi contori 7

cu

& 1,2
Sens contrar
momentului cinetic
S 1,1

a fi
-8 ■8 0,9 Sensul
I =5 momentului
0,8 cinetic

8 10 12 14
1 6 timp (minute)

Figura 6.27: Rezultatul experimentului lui Wu cu privire al emisia

particulelor beta provenite din nuclee polarizate

cristal de Nai. Din Fig. 6.27 se observă că electronii sunt emisi pre-
ponderent în directia opusă momentului cinetic al nucleului. Mărimea
asimetriei scade treptat în timp (8 minute) fapt datorat micşorării
gradului de polarizare al nucleelor pe maăsura încaălzirii probei
datorataă caăldurii provenite din mediul exterior si celei datorate
dezintegrării (3. Distributia unghiulară a electronilor emisi a fost
caracterizată cu ajutorul functiei:

f (9) = A (1 + cos 9 ) (6.200)

Din punct de vedere matematic această neconservare a paritătii

înseamnă caă hamiltonianul care corespunde interac tiei slabe are
douaă componente: una scalară Hgs si una pseudoscalară H p p :

H = H Ps + H P p (6.201)

6.8 Dezintegrarea gama

6.8.1 Tranziţii de dipol şi tranziţii multipolare
Nucleele prezintaă o mul time de staări excitate caracterizate de
energia E, momentul cinetic (prin intermediul numărului cuantic J) si
 93

paritatea P = ±1. El poate ajunge într-o astfel de stare dacă are loc

a b
) )

o dezintegrare
Figura 6.28: a) Emisia unui foton b) Absorbtia unui foton

alfa sau beta. Apoi nucleul se dezexcitaă în starea fundamentalaă

prin emisia unui foton. Procesul poartaă numele de dezintegrare
gama. El este analog cu cel al emisiei radia tiei de caătre un atom.
Dar cum intervalul dintre nivelele energetice ale nucleului este mult
mai mare decât cel din atom lungimile de undaă corespunzaătoare
celor douaă situatii vor diferi foarte mult ( A ~ 10~7 m pentru atom
si A ~ 10~12 — 10~13 m pentru nucleu). Lungimea de undă poate fi
comparată cu raza atomică ( R a tom ' 10~10 m) si raza nucleară (Rnucleu
' 10~14 m):

(R) = w" si (R) =10-1 -10-3

\ / atom \ / nucleu

Diferenta dintre aceste rapoarte are implica tii profunde în sensul

caă pentru atomi trebuie considerataă în general doar emisia de
dipol în timp ce pentru nucleu apar mai multe tipuri de radiatii
multipolare.
Radiat ia de tip electric dipolar (notată cu E1 în fizica nucleară)
reprezintaă echivalentul cuantic al radia tiei produse în mod clasic
de un dipol oscilant. Pentru o particulă cu sarcină e având vectorul
de po-zitie r , momentul electric de dipol este er, iar probabilitatea
cuantică de tranzi tie dipolaraă între douaă staări este legataă de
elementul de matrice:

Mif = J u * e r u f dv (6.202)

Formula de mai sus se aplicaă de exemplu pentru tranzi tia unui

proton între două stări. Tranzit ia este reprezentată în Fig. 6.28a; în
Fig. 6.28b este prezentataă absorb tia unui foton.
 94

Se calculează probabilitatea de tranzit ie T care este proport

ională cu Mi f si se obtine:
1 f E \ 3
T ( E 1) ~ - - - j M i f I2 (6.203)

Deoarece elementul de matrice este de ordinul lui eR unde R

este raza nucleului iar E7 = hc/A atunci:
R
T (E1) ~ (6.204)
Cum timpul mediu de viată al stării este invers proportional cu
probabilitatea de tranzitie atunci acesta este proportional cu A3 sau
E~3.
O altă posibilitate de a se obtine radiatie gama este emisia de
cuadripol. Probabilitatea unei astfel de tranzitii este proportională cu
elementul de matrice dintre cele douaă staări pentru operatorul
moment de cuadripol. Acesta are ordinul de mărime eR2. Astfel
probabilitatea de tranzitie este:

T (E2) ~ -—- R4 ~ R
5 (6.205)

In mod analog probalitatea de tranzitie pentru celelalte momente

multipolare are forma:

T v ( E 1L ) ^ R2L ~ -RRZ-2i+1
1 (6.206)
4^£0 h \ h c ) A
Dacaă se porne ste de la expresiile de mai sus putem evalua
raportul:

T (EL + 1) /R
(6.207
VA
R :
( ) T (EL) )

In cazul nucleului acest raport este de ordinul 10~2 — 10~4 în

com-paratie cu 10~6 pentru atom. De aici rezultă faptul că în fizica
atomică radiatia multipolaraă are o importan taă foarte micaă.
In afară de radiatia datorată tranziţiilor de multipol există o
radiatie ce apare datoritaă oscilatiilor multipolilor magnetici. In
mecanica cuanticaă probabilitatea de tranzitie depinde de
elementele de matrice care implicaă mai degrabă curemti decât
sarcini elementare. Considerând j = ev unde v este viteza unui
nucleon în nucleu, ordinul de mărime al elementului de matrice
poate i estimat înlocuind pe e cu ev/c în expresiile care dau
 95

probabilităttile de tranzitie. Pentru evaluarea acestei expresii vom

utiliza
 X M5io™
h
i
io15
2
^M2K^
10
io
^Ml^^
0,02 0,05 0.1 0,2 1 2
io5
0,5 5
E1 (MeV)
i -\

Figura 6.29: Diagrama Weisskopf a

10 timpilor de înjumătătire funcţie de energia
" radiaţiei gama pentru tranziţii de diverşi
10 multipoli în cazul unui nucleu cu A = 100
"

relatia de incertitudine a lui Heisenberg ApAx ' ~ unde Ap ' m p v

iar Ax ' R. Atunci v/c ' ~/m p Rc. Există în plus şi o contributie da-
torată momentelor magnetice intrinseci ale nucleonilor. Din acest
motiv probabilitătile de tranzitie multipolare electrice si
magnetice sunt legate printr-o rela tie de forma:

T (ML) = 10 (—^—^ T (EL)

(6.208)
\m p Rc )

Ecuatia (6.208) a fost obtinută în anul 1950 de Weisskoff care

a adăugat o constantă multiplicativă care depinde de L. Având în
vedere legătura dintre probabilitătile de tranzitie si timpii de
înjumătătire t \ j 2 = ln2 /T pot fi trasate curbele care dau timpii de
înjumătătire pentru diverse tranzitii multipolare în functie de
energia radiatiilor 7 emise (Fig.
6.29).
6.8.2 Reguli de selectie
Pentru a se obtine însă o radiatie multipolară este necesar ca
elementul de matrice care intervine în expresia probabilitaă tii de
tranzitie saă nu ie nul. Aceasta depinde de natura func tiei de
stare si de simetria operatorului respectiv. De exemplu pentru
tranzi tia M1 operatorul este er. Acesta are o paritate egală cu -1.
Este de asteptat ca radiatia emisă să reflecte această proprietate
de simetrie si să fie caracterizată de un moment cinetic al caărui
numaăr cuantic saă ie L = 1 si saă aibaă o paritate egală cu —1.
De altfel se observă că pe directia Oz componenta lui er este ez
= er cos 9 ~ erY10 (cos 9) care este o functie proprie a operatoru-
lui moment cinetic cu L = 1 si are paritatea egală cu —1. Este
emis un foton 1~. In plus momentul cinetic si paritatea trebuie să
se conserve în aceste tranzitii. Astfel, pentru ca tranzi tia de dipol
saă aibaă loc este necesar ca AJ = ±1. Este interzisă tranzit ia
dintre două stări pentru care numaărul cuantic J corespunzaător
momentului cinetic este nul datoritaă faptului că radiat ia emisă
are un moment cinetic al cărui număr cuantic este L = 1.
Deoarece paritatea fotonului emis este —1 atunci P f = —Pi.
Acestea sunt regulile de select ie în cazul tranzit iei de dipol
electric.
Pentru tranzi tia de dipol magnetic deoarece operatorul
moment magnetic este legat de operatorul moment cinetic ~ X ~
fotonul emis are paritatea +1 (operatorul este un operator par
adicaă el nu se schimba la trecerea ~ ! —r). Din acest motiv fat ă
de cazul tranzit iei de dipol electric singura schimbare constaă în
faptul caă Pf = Pi.
In cazul tranzit iei electrice de multipol intervine operatorul 3 z2
— r2 ~ r2Y20, astfel că paritatea fotonului emis este P = +1. Mai
mult momentului cinetic al acestuia îi corespunde numaărul
cuantic L = 2, astfel că este emis un foton 2+ într-o astfel de
tranzit ie. Regula de selectie pentru numaărul cuantic J este AJ =
±2. Si în acest caz Pf = Pi.
Legătura dintre timpii de înjumătăt ire si energia radiat ei 7
emisă urmeazaă în general predic tiile teoretice. Dacaă o stare se
poate dezintegra printr-o radia tie de multipol de ordin mare
timpii de înjumaătaă tire sunt foate mari. De exemplu timpul de
înjumătăt ire al stări 11/2- a 131Xe care se dezintegrează în starea
fundamentală 3/2+ printr-o tranzitie M4 este de 11,8 zile.
Spunem despre astfel de staări (al caăror timp de înjumaătaătire
este mai mare de 1 s) ca iind staări izomere. Ele apar în regiunile
în care stările excitate de energie mică au momente cinetice
mari; revenirea în starea fundamentalaă iind posibilaă doar prin
tranzitii de multipol de ordin înalt. Este de remarcat ca multe
tranzhtii E2 au timpi de viată mult mai scurti decât cei prezisi cu
ajutorul modeului în pături uniparticulă. Un exemplu este cazul
180
Hf pentru care timpii de înjumătătire sunt de două ori mai mici
decât cei prezi si. Acest lucru nu poate i în teles decât dacaă se
consideraă contribu tia proceselor colective la probabilitatea de
tranzi tie.

6.8.3 Conversia internă

In mod frecvent în procesul de dezintegrare 7 sunt observati
electroni emi si cu energia:

E = E7 - W i (6.209)
unde E7 este energia fotonilor emisi, iar Wi se referă la energia de
legătură a electronilor de pe pătura i ( K , L , M , . . . ) ai atomului
din care face parte nucleul. Acest fenomen poate i privit ca un
efect fotoelectric intern. De si acest proces se poate petrece el
are loc cu o probabilitate foarte micaă. Explica tia fenomenului
constaă în faptul caă energia de tranzitie este transferataă direct
electronului prin interac tii electromagnetice de la nucleu. Acest
proces poartaă numele de conversie internaă si este un alt mod
de dezexcitare nuclearaă. Probabilitatea de tranzi tie T dintr-o
stare excitataă în altaă stare are forma:

T = T7 + Tc (6.210)
unde T7 este probabilitatea de dezintegrare prin emisia unui foton
iar Tc este probabilitatea de dezintegrare prin conversie internă.
Se poate defini un coeicient de conversie internaă:

T N
T N
a = = (6.211)

unde Nc si N7 sunt numaărul de electroni, respectiv numaărul de

particule gama emise în unitatea de timp. Mentionăm că a
depinde de ordinul de multipol al tranzi tiei.
Existaă si o altaă formaă a conversiei interne si anume aceea a
producerii de perechi electron - pozitron. Acest fenomen se
produce când energia de dezintegrare este mai mare decât
2m e c 2 = 1, 02 MeV. Un exemplu este dezintegrarea 16O din
starea 6, 06 MeV (0+) în starea fundamentală (0+). Regulile de
selectie interzic apartia unei tranzitii în care să apară un foton.
Tranzitiile 0+ ! 0+ nu pot avea loc decât printr-un proces de
conversie internaă sau dacaă energia este suicientaă pentru
aparitia unei perechi electron-pozitron. Pentru tranzitia 0 ! 0 cu
schimbarea paritătii cel mai probabil mod de realizare este acela
în care are loc emisia a douaă particule 7, Ei si Mi.