Sunteți pe pagina 1din 85

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01

MECI–CNDIPT / UIP

AUXILIAR CURRICULAR
CLASA a XII-a

MODULUL:
ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR
ELECTRICE

DOMENIUL: ELECTRIC
NIVEL: 3
CALIFICARE: TEHNICIAN ÎN INSTALAŢII ELECTRICE

Martie 2009
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 1
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
AUTOR:

Prof. grad didactic I, COLEGIUL TEHNIC


CIŞMAN AMELIA
„DIMITRIE LEONIDA”, IAŞI

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 2


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
CUPRINS

1. Competenţe 4

2. Informaţii despre specificul agenţilor economici 5

3. Modalitatea de organizare a practicii 7

4. Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi securitatea


9
muncii

5. Instrumente de lucru ale elevului necesare desfăşurării practicii 12

5.1 Fişe de observaţie 15

5.2 Fişe de lucru 20

5.3 Fişe tehnologice 31

5.4 Studii de caz 33

5.5 Miniproiecte 37

5.6 Jurnal de practică 42

6. Organizarea evaluării 43

7. Anexe 48

8. Bibliografie 81

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 3


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
1. COMPETENŢE

Conţinuturile incluse în structura modulului ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR ŞI


ECHIPAMENTELOR ELECTRICE oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi
dezvolte abilităţi practice şi creative privind depistarea defectelor în cabluri electrice, în
aparate, maşini şi instalaţii electrice aflate în exploatare la agenţi economici locali,
precum şi de remediere a acestora şi de restabilire a funcţionalităţii, ceea ce le va
asigura baza necesară pentru realizarea activităţii de întreţinere pentru o gamă largă de
aparate, maşini şi instalaţii electrice, pe care le vor utiliza la locul de muncă sau/şi în
instalaţiile electrice, în condiţiile participării lor nemijlocite la un proces instructiv-formativ
centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii.

Conţinuturile incluse în structura modulului ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR ŞI


ECHIPAMENTELOR ELECTRICE se studiază pe parcursul clasei a XII–a liceu
tehnologic.
Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are
alocate un număr de 50 de ore / an, din care:
- Laborator tehnologic – 30 ore;
- Instruire practică – 20 ore.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul:

ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR ŞI ECHIPAMENTELOR ELECTRICE


- Localizează defectele în cabluri.
- Depistează defectele din maşini şi aparate electrice.
- Remediază defectele în instalaţii, maşini şi aparate electrice.

Rezolvând activităţile propuse în acest auxiliar, veţi fi capabili să:


► Identificaţi metodele de localizare a defectelor în liniile electrice subterane.
► Selectaţi metoda potrivită de depistare a defectelor pentru un anumit tip de defect
al LES
► Să utilizaţi un anumit tip de locator de defect în cabluri
► Să depistaţi defecte localizate la diferite subansambluri ale echipamentelor
electrice.
► Să corelaţi tipul de defect cu cauza care l-a determinat.
► Să oferiţi soluţii privind restabilirea funcţionalităţii unui aparat sau maşină
electrică
► Să remediaţi defecte localizate la aparate, maşini sau instalaţii electrice
► Să efectuaţi măsurători, probe şi încercări profilactice pentru repunerea în
funcţiune a echipamentului sau instalaţiei electrice

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 4


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
2. INFORMAŢII DESPRE SPECIFICUL AGENŢILOR
ECONOMICI

Având în vedere competenţele tehnice specializate prevăzute în standardul de


pregătire profesională al calificării de nivel 3 – Tehnician în instalaţii electrice, este de
dorit ca stagiul de pregătire practică să se desfăşoare la agenţi economici, având printre
obiectele de activitate:

► reparaţii transformatoare electrice (reparaţii capitale);


► reparaţii maşini electrice rotative (sincrone şi asincrone);
► reparaţii aparataj electric de înaltă tensiune de tip I.O.-10–20–110 kV, separatoare de
interior şi exterior 6 – 110 – 220 – 400 kV – 2500 A.
► echipări şi dezechipări de transformatoarie de mare putere;
► recondiţionarea uleiului de transformator (refacerea izolaţiei transformatoarelor);
► revizie planificată sau accidentală la comutatoarele de ploturi şi a dispozitivelor de
acţionare ale lor;
► echiparea sau dezechiparea transformatoarelor în staţii de transformare;
► masurători PRAM, specifice staţiilor de transformare şi transformatoarelor;
► distribuţia şi furnizarea energiei electrice
► exploatarea sistemelor de distribuţie a energiei electrice
► servicii de întreţinere-mentenanţă a instalaţiilor electrice
► constatări defecte la utilaje şi echipamente, demontări utilaje şi echipamente,
bobinaje şi măsurători electrice, asamblări şi probe tehnice
► verificări şi măsurători la instalaţia electrică de protecţie şi eliberare buletin de
verificare PRAM.
► încercări, probe de verificări PRAM la echipamente electroenergetice

La ora actuală există o diversitate de firme care efectuează activităţi de


mentenanţă a aparatelor şi echipamentelor electrice, activitate care include şi
remedierea defectelor, urmată de efectuarea de măsurători, probe şi verificări
profilactice la o mare varietate de aparate şi echipamente electrice de joasă, medie şi
înaltă tensiune. Elevii pot fi împărţiţi pe grupe pentru efectuarea stagiului de pregătire
practică la mai mulţi agenţi economici.
Pentru dobândirea competenţelor specifice, în dotarea agentului economic
partener pot să existe:
 atelier pentru fabricarea miezurilor dotat cu maşină semiautomată şi tratamentul
termic al acestora în cuptoare electrice
 atelier pentru bobinajul transformatoarelor pe maşini automate
 atelier pentru ansamblarea finală a transformatoarelor
 laborator modern în care sunt măsurate miezurile şi testate transformatoarele
 atelier rebobinări şi reparaţii motoare electrice
 truse aparate de măsură şi control pentru măsurarea: tensiunilor, curenţilor,
inductanţelor, rezistenţelor de izolaţie, rezistenţelor ohmice etc;

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 5


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
 stand de încercări pentru controlul straturilor de izolaţie, cu tensiuni şi curenţi
reglabili în curent continuu şi alternativ pentru joasă şi medie tensiune;
 posturi de lucru complet echipate pentru:
o electrician;
o electrician PRAM;
o bobinator
 autolaborator PRAM

Ţinând cont de accesul restrictiv al elevilor în efectuarea măsurătorilor şi probelor


sau încercărilor în instalaţiile de medie şi înaltă tensiune, datorită specificului organizării
activităţii în aceste societăţi determinată de stricteţea NTSM şi PSI specifice care se
impun respectate, activităţile propuse în acest auxiliar urmăresc ca elevii să asiste la
probe, verificări şi măsurători reale, iar realizarea efectivă a acestor măsurători, probe şi
încercări să se desfăşoare la nivelul aparatajului de joasă tensiune din laboratorul
tehnologic al şcolii.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 6


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
3. MODALITATEA DE ORGANIZARE A PRACTICII

Pentru efectuarea instruirii practice la agentul economic, unitatea de învăţământ


trebuie să încheie cu aceasta o convenţie de colaborare care să stabilească:
 statutul elevului care urmează formarea în întreprindere
 responsabilitatea pedagogică a unităţii de învăţământ
 modalităţile de protecţie şi igienă a muncii, precum şi de protecţie civilă
 obiectivele şi modalităţile de instruire (durată, calendar, conţinut, activităţi)
 modalităţi de participare a specialiştilor din întreprindere la instruirea elevilor
 modalităţi de urmărire a instruirii şi de evaluare
 desemnarea unui reprezentant care să aibă rolul de tutore pentru elevi şi care să
colaboreze permanent cu cadrul didactic coordonator al activităţii de instruire
practică
Unitatea de învăţământ, prin catedra de cultură tehnică, va întocmi următoarele
documente care vor asigura buna desfăşurare şi calitatea procesului de instruire
practică comasată:
► Grafic de desfăşurare a practicii comasate pe clase, săptămâni, loc de desfăşurare a
practicii
► Profesorii de specialitate/maiştrii instructori încadraţi pentru instruirea practică
comasată vor întocmi planificări calendaristice pentru această activitate şi vor urmări
atingerea competenţelor stabilite în SPP.
► Lista de echipamente şi materiale necesare realizării stagiului de practică
► Lista de criterii de evaluare, precum şi modalităţile şi probele de evaluare stabilite
împreună cu reprezentantul agentului economic

Obligaţiile unităţii de învaţământ:


Asigură programele şcolare ale modulelor din stagiul de pregătire practică
conform legislaţiei MECI;
Efectuează împreună cu reprezentatul agentului economic repartizarea nominală
a elevilor la locul de practică, prezentând zilnic lista elevilor prezenţi la fiecare loc de
practică;
Realizează controlul, supravegherea şi îndrumarea elevilor în procesul de
practică tehnologică, având în subordine un număr mic de elevi, uşor de controlat;
Asigură instructajul general şi periodic de protecţie a muncii specific locului de
practică;
Analizează împreună cu reprezentantul societăţii progresul realizat de elevi
privitor la competenţele practice şi stabileşte notele şi mediile elevilor;
Organizează probele practice de verificare a competenţelor elevilor la sfârşitul
stagiului de pregătire practică;
Organizează probele practice la examenul de certficare a competenţelor
profesionale şi evaluează periodic competenţele profesionale formate în condiţii
specifice.
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 7
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Prezenţa la practică a elevilor va fi consemnată atât de reprezentantul şcolii cât şi
de cel al agentului economic;
Lucrările practice executate de elevi în cadrul instruirii practice se vor încadra în
programa şcolară, adaptată la condiţiile existente în întreprindere. În acest sens:
- Elevii vor fi sprijiniţi atât de şcoală cât şi de agentul economic în realizarea lucrărilor
propuse;
- Maistrul instructor va avea fişe individuale de evaluare pentru fiecare elev în parte,
pentru evaluarea activităţii în cadrul stagiului de pregătire practică;
- Evaluarea va conţine atât aprecierea maistrului instructor, cât şi a agentului
economic.

Obligaţiile agentului economic partener:


 Sprijină activitatea de îmbunătăţire a conţinutului programelor şcolare la instruirea
 practică şi a curriculum-ului în dezvoltarea locală corespunzător tehnicilor,
tehnologiilor din dotarea unităţilor şi nevoilor economice locale;
 Analizează, definitivează şi aprobă graficul de repartizare nominală a elevilor pe
locurile de instruire practică;
 Sprijină unitatea de învăţământ în vederea parcurgerii integrului conţinut de
instruire practică după standardele de pregătire profesională (Phare Tvet);
 Sprijină elevii în însuşirea metodei eficiente de lucru şi în formarea competenţelor
de execuţie, a competenţelor cheie şi a celor de cunoaştere;
 Asigură materiale necesare instructajului de protecţie şi igiena muncii specific
condiţiilor de lucru;
 Permite colaborarea între specialistul unităţii şi maistrul instructor coordonator al
activităţii de instruire practică;
 Asigură elevilor echipamentele de protecţie, echipamentele şi S.D.V.- urile
necesare lucrărilor practice ce sunt executate de către aceştia pe toată perioada
de instruire practică;
 Acţionează unitar în domeniul valorificării pe piaţa forţei de muncă a absolvenţilor.

Obligaţiile elevilor practicanţi:


Elevii care vor desfăşura instruirea practică la agentul economic au statut de elevi
practicanţi. Aceştia au următoarele obligaţii:
 se vor încadra în programul unităţii, respectând numărul de ore prevăzut in
programa şcolară;
 vor respecta regulamentul intern al unităţii;
 vor purta echipamentul complet de protecţie a muncii
 vor avea un comportament decent pe toată durata desfăşurării instruirii practice.
 Instruirea practică se va desfăşura sub îndrumarea maistrului instructor al şcolii
şi reprezentantului agentului economic (tutorelui de practică)
 Instruirea practică se desfăşoară pe parcursul anului şcolar, în acord cu
necesităţile agentului economic.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 8


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
4. RECOMANDĂRI PRIVIND RESPECTAREA NORMELOR
DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE A MUNCII

În activitatea de exploatare, întreţinere şi reparaţii a instalaţiilor electrice, se vor


respecta reglementările în vigoare privind protecţia muncii şi a normelor de prevenire şi
stingere a incendiilor
Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de
reglementări privind asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, sistem compus din:
- Norme generale de protecţie a muncii care cuprind prevederi de protecţie a muncii
şi de medicină a muncii, cu aplicabilitate în general pentru orice activitate.
- Normele specifice de protecţie a muncii care cuprind prevederi de protecţie
specifice unor activităţi sau grupe de activităţi, detaliind prin acestea prevederile
normelor generale de protecţie a muncii.

Prevederi generale

 Personalul operaţional este obligat să execute dispoziţiile şefilor ierarhici în condiţiile


prezentelor norme şi trebuie să prevină sau să oprească orice acţiune care ar putea
conduce la accidentarea proprie sau a altor persoane.

 Orice electrician care constată o stare de pericol care poate conduce la accidente
umane sau avarii tehnice este obligat să ia măsuri de eliminare a acestora.

 Şeful de lucrare şi executanţii sunt răspunzători pentru nerespectarea prevederilor


din norme în cadrul lucrării la care participă.

 Fiecare electrician trebuie să verifice vizual înainte şi în timpul lucrului: integritatea


carcasei, a izolaţiei conductoarelor exterioare şi existenţa îngrădirilor de protecţie
sau menţinerea distanţelor de inaccesibilitate în limita zonei de manipulare.

 Personalul care execută manevre şi/sau lucrări în instalaţiile electrice sub tensiune
trebuie să fie dotat şi să utilizeze echipamentul electroizolant de protecţie. La joasă
tensiune trebuie utilizat cel puţin un mijloc de protecţie electroizolant, iar la înaltă
tensiune cel puţin două mijloace de protecţie electroizolante.

 Personalul operaţional nu permite accesul în instalaţii a personalului ce nu are drept


de control asupra acestora. Pentru înlăturarea pericolului de accidentare şi incendiu,
personalul operaţional este obligat să supravegheze permanent funcţionarea
instalaţiilor
 în cazuri deosebite, pericol de accidentare, accident, pericol de incendiu, pericol de
avarie sau avarierea instalaţiilor, personalul operaţional poate executa manevre de

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 9


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
scoatere din funcţiune a instalaţiilor în cauză, cu luarea tuturor măsurilor pentru
scoaterea accidentatului din zona periculoasă sau intervenţie pentru stingerea
incendiului sau lichidarea avariei cu anunţarea imediată sau ulterioară, după caz, a
personalului operaţional.

 Personalul operaţional este obligat să cunoască măsurile de prim ajutor, în caz de


accidentări de natura electrică sau neelectrică, să cunoască tipurile şi modul de
folosire al mijloacelor din dotare pentru stingerea incendiilor şi să intervină operativ şi
eficient în astfel de cazuri.

Normele specifice de protecţie a muncii pentru activităţi la instalaţiile electrice de


producere, transport şi distribuţie a energiei electrice se aplică pentru următoarele
categorii de lucrări efectuate în:
• staţiile electrice de transformare şi/sau de conexiuni;
• punctele de alimentare şi posturile de transformare:
• liniile electrice aeriene;
• liniile electrice subterane;
• circuitele secundare, de comandă şi automatizare;
• executarea măsurătorilor cu aparate portabile;
• generatoare, compensatoare şi motoare electrice;
• bateriile de acumulatoare staţionare;
• bateriile de condensatoare;
• executarea verificărilor şi reparaţiilor aparatelor electrice din laboratoare (pentru
măsurare, protecţie, control şi automatizare);

EXEMPLU: MĂSURI SPECIFICE DE PROTECŢIE A MUNCII LA EFECTUAREA


PROBELOR ŞI ÎNCERCĂRILOR TRANSFORMATOARELOR DE CURENT

 În timpul prelevării probelor de ulei, în cazul transformatoarelor montate la înălţimi


mai mari de 3 m, electricianul va fi asigurat contra căderii prin utilizarea centurii
de siguranţă fixată de transformatorul de măsură respectiv;

 Se intezice prelevarea probelor de ulei cu transformatorul sub tensiune pentru că


nu se pot asigura distanţele de izolaţie prescrise între părţile sub tensiune şi locul
de muncă. Dacă nivelul uleiului este scăzut, este posibil ca în timpul prelevării
probei, să se producă o amorsare în interiorul cuvei urmată de explozie;

 În cazul măsurării rezistenţei de izolaţie, se va avea în vedere că tensiunea de


încercare este de 2,5 KV şi se vor respecta normele de protecţie a muncii
specifice încercării cu tensiune mărită;

 În cazul realizării încercării izolaţiei înfăşurării secundare cu tensiune alternativă


mărită se vor respecta prevederile cuprinse în „Norme de protecţie a muncii
pentru instalaţii electrice”. În plus se vor respecta următoarele: după efectuarea
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 10
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
încercării şi scoaterea instalaţiei de încercare de sub tensiune, pe borna de înaltă
tensiune a acesteia se va amplasa o ştangă mobilă legată la pământ. Numai
după aceea se va putea trece la desfacerea legăturilor dintre borna de înaltă
tensiune a instalaţiei de încercare şi bornele înfăşurării încercate;

 În cazul realizării încercării izolaţiei înfăşurării primare cu tensiune alternativă


mărită se va avea grijă ca după încercare , transformatorul de încercat să se
descarce la pământ cu ajutorul unei ştăngi. În plus înaintea încercării se vor
şterge petele de ulei de pe exteriorul carcasei, pentru prevenirea incendiilor. Se
va folosi un număr de stingătoare cu praf şi CO2, corespunzător volumului de ulei
conţinut în transformator;

 În cazul ridicării caracteristicii volt-ampere a transformatorului de curent,


schimbarea domeniului de măsură a ampermetrului se face prin şuntare şi nu
prin întreruperea circuitului. Persoana care face schimbarea domeniului de
măsură va purta cizme şi mănuşi electroizolante şi va sta pe un covor izolant;

 Toate înfăşurările secundare ale transformatoarelor de curent vor fi legate la


pământ, însă într-un singur punct. De asemenea blocurile de încercare (elemente
cu contacte introduse în circuitele transformatoare de curent – relee, care permit
intervenţia în circuitul respectiv) vor fi prevăzute cu o bornă de legare la masă;

 În exploatare, la verificări şi revizii periodice circuitele transformatoarelor de


curent nu se vor deschide niciodată, nici chiar pentru scurt timp, funcţionarea în
gol a transformatoarelor de curent prezentând pericol de electrocutare (tensiuni
de circa 2000 – 3000 V). În acest scop blocurile de încercare din circuitele de
curent, vor fi prevăzute cu şină (bandă) de scurtcircuitare.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 11


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
5. INSTRUMENTE DE LUCRU ALE ELEVULUI NECESARE
DESFĂŞURĂRII PRACTICII

Activităţile propuse în acest auxiliar sunt realizate pornind de la competenţele ce


trebuie formate unui viitor tehnician în instalaţii electrice. Dar, ţinând cont că firmele au
ca obiect de activitate remedierea defectelor într-o mare diversitate de aparate, maşini,
echipamente electrice de joasă, medie sau înaltă tensiune, au fost propuse fişe de
observaţie, fişe de lucru, fişe tehnologice, studii de caz, cu exemple care au încercat să
acopere o gamă diversă de aparate şi echipamente. Este posibil ca unele activităţi să nu
se poată realiza la agentul economic partener, dar pot fi înlocuite cu altele concepute de
îndrumătorul de practică. Alte activităţi se pot adapta, existând sugestii în acest sens.
Metodele active / interactive (a învăţa prin a face) prezentate în material, oferă
multe avantaje. Elevul este mai implicat şi are oportunităţi de a dobândi experienţă
practică prin practică. Această experienţă poate fi îmbogăţită mai mult în situaţii de grup,
unde elevul poate învăţa şi poate modera învăţarea prin interacţiune cu colegii. Pentru a
eficientiza desfăşurarea activităţii indiviuale/în echipă vi se propun două fişe pe care le
puteţi completa:

FIŞĂ PENTRU ANALIZA UNEI ACTIVITĂŢI

Nume:
Activitatea:

Ce am făcut: Ce a mers bine:

Ce modificări am adus planului: Ce ar fi putut merge mai bine:

Cine m-a ajutat: Dovezi pe care le am în mapa de lucru:

“Confirm că informaţiile de mai sus sunt corecte şi au fost convenite cu profesorul meu”.

Semnături:
Elev: Profesor: Data:
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 12
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Acest tip de fişă îl ajută pe elev în analiza propriei activităţi, în sesizarea reuşitelor şi
nereuşitelor, inclusiv în analizarea abilităţilor dobândite pe parcursul desfăşurării unei
activităţi.

FIŞĂ PENTRU
LUCRUL ÎN ECHIPĂ (în pereche sau în grup)

Care este sarcina voastră comună? (ex. obiectivele pe care vi s-a spus că trebuie să le
îndepliniţi)

Cu cine vei lucra?

Ce anume trebuie Cine va face acest lucru? De ce fel de materiale, echipamente,


făcut? instrumente şi sprijin va fi nevoie din
partea celorlalţi?

Ce anume vei face tu?

Organizarea activităţii: Unde vei lucra?

Data/Ora începerii:

Data/Ora finalizării:

Cât de mult va dura îndeplinirea sarcinii?

„Confirm faptul că elevii au avut discuţii privind sarcina de mai sus şi:
 s-au asigurat că au înţeles obiectivele
 au stabilit ceea ce trebuie făcut
 au sugerat modalităţi prin care pot ajuta la îndeplinirea sarcinii
 s-au asigurat că au înţeles cu claritate responsabilităţile care le revin şi modul de
organizare a activităţii”

Martor/evaluator (semnătura): Data:


(ex.: maistru instructor/tutore de practică)

Nume elev:
Această fişă stabileşte sarcinile membrilor grupului de lucru, precum şi modul de
organizare a activităţii.
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 13
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
PENTRU A REZOLVA CU SUCCES SARCINILE DE LUCRU...
 Citiţi cu atenţie toate cerinţele unei sarcini de lucru, înainte de a începe să le
rezolvaţi!
 Dacă observaţi vreo problemă sau aveţi o neclaritate la una din cerinţe, aduceţi
acest lucru în atenţia profesorului înainte de a începe proba.
 Înainte de a vă apuca de lucru, asiguraţi-vă că dispuneţi de toate materialele,
ustensilele, utilajele şi echipamentele necesare petru rezolvarea sarcinilor de lucru.
 Dacă nu aţi înţeles sau dacă nu ştiţi cum să rezolvaţi sarcina de lucru, solicitaţi
sprijinul profesorului care vă va îndruma şi ajuta la rezolvarea ei.
 Rezolvaţi toate activităţile date pentru ca sarcina de lucru să fie încheiată !
 Profesorul va ţine evidenţa exerciţiilor şi problemelor pe care le-aţi rezolvat şi a
activităţilor pe care le-aţi desfăşurat şi va evalua progresul realizat.

Cum să înveţi mai eficient dacă ai un stil de învăţare AUDITIV


ascultă cu atenţie pe cel care îţi explică lucrurile
discută ideile noi şi explică-le cu cuvinte proprii
discută ideile şi problemele cu o altă persoană
roagă pe cineva să îţi explice din nou lucrurile pe care nu le-ai înţeles
ascultă noţiunile înregistrate pe bandă
citeşte cu voce tare
învaţă, repetă cu voce tare
înregistrează-ţi observaţiile şi gândurile pe un casetofon
înregistrează principalelor aspecte ce trebuie recapitulate, folosind propria ta voce

Cum să înveţi mai eficient dacă ai un stil de învăţare VIZUAL


☼ priveşte cu atenţie materialul tipărit pus la dispoziţie de profesor;
☼ verifică notiţele, pentru a vedea dacă sunt scrise corect;
☼ utilizează culori, ilustraţii şi diagrame ca ajutoare pentru învăţare;
☼ subliniază cuvintele cheie;
☼ converteşte notiţele într-o imagine sau într-o bandă desenată;
☼ utilizează imagini pentru explicarea unui text

Cum să înveţi mai eficient dacă ai un stil de învăţare PRACTIC


 efectuează activităţi practice
 scrie lucrurile în ordinea lor, pas cu pas.
 scrie ideile folosind cuvinte proprii
 converteşte notiţele într-o imagine sau într-o bandă desenată
 urmăreşte cu degetul titlurile, cuvintele cheie, apoi rosteşte cu voce tare acele
cuvinte, apoi de scrie-le din memorie, de mână sau pe calculator
 ajută alte persoane să îndeplinească sarcina respectivă

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 14


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 15
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişa de observaţie nr. 1
Trusa Locator Set

Analizând componenţa unei instalaţii de frecvenţă acustică de tip Locator


Set şi consultând manualul de utilizare, răspundeţi următoarelor cerinţe:
Indicaţi destinaţia acestei truse de localizare a defectelor LES.
Stabiliţi denumirea şi utilitatea fiecărui element component al trusei.

Număr reper Denumire Utilizare


1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Obs. În lipsa acestei truse se poate analiza componenţa altui locator de defect set
aflat în dotarea agentului economic la care se efectuează practica.
Atenţie! Studiaţi manualul de utilizare şi cereţi autorul maistrului instructor.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 16


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişă de observaţie nr. 2
Locatorul LDC

Locatorul LDC se bazează în funcţionare pe metoda impulsului reflectat,


permiţând o localizare relativă a defectelor în cabluri. În figura de mai jos este
prezentat panoul frontal al aparatului:
1. Precizaţi ce tipuri de defecte se pot localiza cu acest aparat.
2. Indicaţi rolul fiecărui buton de pe panoul frontal în utilizarea acestui locator.
3. Dacă defectul cablului are o rezistenţă mai mare de 5 Ω, cum se procedează
pentru a se putea utiliza acest aparat ?

Obs. Pentru rezolvarea acestei sarcini studiaţi Fişele de documentare nr. 1 şi 2 şi


manualul de utilizare al aparatului.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 17


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişa de observaţie nr. 3
Verificare separator electric al LEA de MT

În cadrul reviziei tehnice a unui separator se efectuează o listă de verificări.


Participaţi în cadrul unei revizii tehnice la verificarea unui separator electric al
unei linii electrice aeriene de medie tensiune. Împreună cu grupul de lucru din
care faceţi parte completati următoarea fişă de observaţie. Pentru verificările
pentru care aţi consemnat “NU” veţi înscrie la rubrica “Observaţii“
neconformităţile găsite.

Verificări executate:
Verificarea Corespund Observaţii
e
Verificarea fixării izolatoarelor pe suportul da nu
metalic şi a suportului metalic pe stâlp
Verificarea stării izolatoarelor da nu
Verificarea stării contactelor da nu
Verificarea distanţelor între faze şi între
fază şi masă
Verificarea legării la priza de pământ a da nu
separatorului şi a dispozitivului de acţionare
Verificarea modului de închidere/deschidere da nu
al separatorului şi blocarea dispozitivului
de acţionare
Verificare interblocaj între CP şi CLP da nu
Verificarea gresării articulaţiilor şi da nu
a îmbinărilor de contact
Verificarea îmbinărilor cu ştifturi şi şuruburi da nu
ale dispozitivului de acţionare
Verificarea stării protecţiei anticorosive a da nu
separatorului şi a dispozitivului de acţionare
Verificarea inscripţionării de interdicţie şi de da nu
identificare a separatorului

Concluzii şi recomandări: CORESPUNDE /NU CORESPUNDE

Atenţie! Pentru soluţionarea acestei sarcini solicitaţi sprijinul maistrului


instructor/ tutorelui de practică.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 18


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişa de observaţie nr. 4
Probe şi încercări ale motorului asincron

Participaţi împreună cu personalul de exploatare la efectuarea unei


încercări profilactice/probe a unui motor asincron trifazat. Se va avea în
vedere una dintre următoarele probe:
- măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor
- proba cu tensiune mărită
- încercarea de mers gol
- proba de mers în sarcină
1. Observaţi cu atenţie desfăşurarea probei/încercării (momentul efectuării,
condiţiile de execuţie, aparate utilizate, valori obţinute).
2. Consultând în prealabil normativul PE 116, completaţi cele observate în fişa
de mai jos:

Denumirea Scopul Condiţiile de Aparate folosite la Momentul efectuării


probei probei execuţie a probei realizarea probei probei

Obs. Pentru soluţionarea acestei sarcini


solicitaţi spriinul maistrului instructor /
tutorelui de practică şi consultaţi Fişa de
documentare nr. 8

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 19


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişă de observaţie nr. 5
Verificare transformator electric MT/JT

Participaţi în cadrul unei revizii tehnice la verificarea unui transformator


electric de MT/JT.
a. Identificaţi caracteristicile transformatorului de putere.
b. Observaţi cu atenţiei operaţiile realizate în timpul verificării, precum şi
lucrările executate şi recunoaşteţi-le din lista de la punctul 2, bifând cu X dacă
aţi participat la ele. Pentru verificările la care participaţi, marcaţi prin DA sau NU
dacă corespund prescripţiilor.
c. Notaţi lucrările executate în cazul constatării unor neconformităţi.

1. Caracteristici transformator de putere


Putere nominală Raport de Grupa de Tensiunea de Curenţi nominali
MVA transformare conexiuni scurtcircuit primar/secundar
kV/kV % A/A

2. Verificări executate
Lucrări la care
Operaţia DA/NU
s-a participat
Curăţirea izolatorilor
Verificarea legăturii la pământ a cuvei transformatorului
Verificarea sistemului de consolidare antiseismică
Verificarea legăturii bornei de nul la priza de protecţie a
postului (în cazul în care priza de pământ şi protecţie
sunt legate în comun)
Verificarea etanşeităţii cuvei transformatorului
Verificarea nivelului de ulei în conservator
Verificarea filtrului de aer cu silicagel
Controlul funcţionării şi al etanşeităţii robinetului de
golire ulei
Degresare şi refacere vopsitorie cuvă transformator
Verificarea gradului de deformare cuvei(numai la
transformatoarele de putere ermetice)
Verificarea funcţionării comutatorului
Verificarea şi reglarea elementelor de protecţie la
supratensiuni atmosferice (eclatorul montat pe fiecare
din izolatoarele de MT a transformatorului)
Recoltarea probă ulei Indicativ sticlă probă=
3. Lucrări executate
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
4. Concluzii şi recomandări
Transformatorul de putere corespunde / nu corespunde conform 3.2 FT10/85

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 20


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişă de lucru nr. 1
Verificarea scalei unui releu electromagnetic de curent de tip RC-2

Realizaţi verificarea scalei unui releu electromagnetic RC-2 într-un


laborator de încercări situat la agentul economic unde vă desfăşuraţi practica,
completând următoarea fişa de lucru de mai jos.
Cerinţe:
- alegeţi şi specificaţi rolul aparatelor necesare
- realizaţi montajul şi citiţi indicaţiile aparatelor
- completaţi tabelul de date
- formulaţi concluziile
- respectaţi NTSM

1.Schemă electrică:

Schema electrică Montaj realizat

2. Aparate necesare:

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 21


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Tip aparat Domeniu de măsură

3. Mod de lucru:
.............................................................................................................................................
.............................................................................................................................................
4. Date experimentale:
0,8xIn 1xIn 1,2xIn 1,4xIn 1,6xIn 1,8xIn 2,8xIn
Ir [A]
Ia [A]

Nr. crt. ta [s]


1
2 IR [A] ta [s]
3 2
4 3
5 4
6 5
7
8
9
10
ta mediu [s]

5. Concluzii:

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 22


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
............................................................................................................................................
............................................................................................................................................
..
Obs. Pentru rezolvarea acestei activităţi consultaţi Fişa de documentare nr. 3

Atenţie! Acestă sarcină se realizează numai sub supravegherea maistrului


instructor/tutorelui de practică.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 23


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişă de lucru nr. 2
Verificarea funcţionării releului termic

Realizaţi verificarea unui releu termobimetalic într-un laborator de


încercări. Răspundeţi în rezolvarea fişei de lucru, următoarelor cerinţe:
- alegeţi şi specificaţi rolul aparatelor necesare
- realizaţi montajul şi citiţi indicaţiile aparatelor
- completaţi tabelul de date şi trasaţi caracteristica t=f(I)
- formulaţi concluziile
- respectaţi NTSM

1. Scopul lucrării
În cadrul lucrării se va studia funcţionarea releului termic şi se va trasa
caracteristica de protecţie (timp de declanşare în funcţie de curent).

2. Schema de montaj pentru verificarea releului termic:

3. Aparate si materiale necesare


 trusă de curent şi tensiune 0 – 440 V, 0 – 20 A
 platformă de laborator
 ampermetru de c.a.
 conductoare de legătură

4. Modul de realizare a lucrării:


a) se realizează montajul conform schemei electrice
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 24
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
b) se modifică valoarea curentului prin lamela bimetal a releului termic cu ajutorul
cursorului trusei de curent şi tensiune până când releul este acţionat (lampa se stinge)
c) se citeşte valoarea curentului de acţionare la ampermetru
d) timpul de acţionare al releului se va măsura cu ajutorul unui ceas (cronometru)
e) se trec datele în tabelul de date
f) se trasează caracteristica de protecţie a releului termic

5. Tabel de date:

I (A) 1,05In 1,2In 6In

t (s)

6. Caracteristica de protecţie:
t

7. Concluzii: se va interpreta forma caracteristicii obţinute

Atenţie! Realizaţi această sarcină numai sub supravegherea maistrului


instructor /tutorelui de practică.

Obs. Consultaţi Fişa de documentare nr. 4

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 25


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişă de lucru nr. 3
Încercarea la mers în gol a transformatorului monofazat

Realizaţi încercarea la mers în gol a unui transformator monofazat.


Cerinţe:
- selectaţi aparatele de măsură şi alegeţi domeniile de măsurare
- realizaţi montajul şi citiţi indicaţiile aparatelor
- calculaţi mărimile şi completaţi tabelul de date
- formulaţi concluziile comparând datele obţinute cu cele din fişa tehnică a
transformatorului
- respectaţi NTSM

1. Schema electrică:
I *W
ATR 8 Tr
A a

A
*
220V
ca V V
1 2

x
X

2. Nomenclator aparate:
- sursă de curent alternativ monofazat 220 V;
- I – întreruptor bipolar;
- autotransformator monofazat ATR 8;
- V1 – voltmetru de c. a. ales pentru U1≤ 1,2U1n ;
- V2 – voltmetru de c. a. ales pentru U2≤ 1,2U2n;
- A – ampermetru de c. a. ales pentru I0≤ 0,10 I1n;
- W – wattmetru electrodinamic;
- Tr – transformator monofazat.

3. Mod de experimentare:
Se realizează montajul şi se variază cursorul autotransformatorului până când în
înfăşurarea primară se aplică tensiunea nominală. Se citesc curentul de mers în gol I0,
puterea absorbită de înfăşurarea primară P10 şi tensiunea la bornele înfăşurării
secundare U20.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 26


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
4. Tabel cu date:
Mărimi măsurate Mărimi calculate
U1n U 20 P10 I0 kT PFe i0% cos  0 I 0a I 0r
(V) (V) (W) (A) (W) (A) (A)

5. Concluzii:…………………………………………………………………………………

6. Relaţii de calcul:
La funcţionarea în gol, transformatorul absoarbe de la reţea o putere activă P10
necesară acoperirii pierderilor în miezul magnetic PFe şi pierderilor în înfăşurări PCu
.Pierderile în înfăşurări se pot neglija ţinînd cont de valorile curenţilor care le parcurg:
P10  PFe
Raportul de transformare al unui transformator este egal cu raportul tensiunilor
electromotoare induse în înfăşurarea primară, respectiv secundară şi la mers în gol,
devine:
E U
kT  1  1
E 2 U 20
Curentul de mers în gol exprimat în procente din curentul primar nominal i0% , este dat
de relaţia:
I
i0 %  0 100
I 1n
Componenta activă, respectiv cea reactivă a curentului de mers în gol, sunt date de
relaţiile:
P
I 0a  10 ; I 0r  I 02  I 02a
U1n
P10
Factorul de putere la mers în gol va fi: cos  0 
U1n I 0

Atenţie ! Realizaţi această sarcină numai sub supravegherea maistrului instructor/


tutorelui de practică.

Consultaţi Fişa de documentare nr. 7

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 27


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişă de lucru nr. 4
Încercarea la scurtcircuit a transformatorului monofazat

Realizaţi încercarea la scurtcircuit a unui transformator monofazat.


Cerinţe:
- selectaţi aparatele de măsură şi alegeţi domeniile de măsurare
- realizaţi montajul şi citiţi indicaţiile aparatelor
- calculaţi mărimile şi completaţi tabelul de date
- formulaţi concluziile comparând datele obţinute cu cele din fişa tehnică a
transformatorului
- respectaţi NTSM

1. Schema electrică:
I *W
ATR 8 Tr
A
a
A1 *
220V
ca V A
2

x
X

2. Nomenclator aparate:
- sursă de curent alternativ monofazat 220V;
- I – întreruptor bipolar;
- ATR 8 – autotransformator monofazat;
- A1 – ampermetru de curent alternativ ales pentru I1≤ 1,2I1n;
- A2 – ampermetru de curent alternativ ales pentru I2≤ 1,2 I2n;
- V – voltmetru ales pentru Uk≤ 0,1U1n;
- W – wattmetru electrodinamic;
- Tr – transformator monofazat.

3. Mod de experimentare:
Se realizează montajul şi se variază cursorul autotransformatorului până
când prin înfăşurarea primară circulă curentul primar nominal. Se citesc tensiunea de
scurcircuit Uk, puterea absorbită de transformator Pk şi curentul din secundar I2k.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 28


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
4. Tabel cu date:
Mărimi măsurate Mărimi calculate
I1n Uk P 1kI 2k
uk % PCu Z (75ْ C) R k (75 ْ C) X k u ka % u kr %
(A) (V) (W) (Ω) (Ω) (Ω)
(W) (A)

5. Concluzii:…………………………………………………………………………………

6. Relaţii de calcul:
Tensiunea de scurcircuit exprimată în procente este dată de relaţia:
U
u k %  k 100
U1n
Deoarece alimentând transformatorul la o tensiune foarte mică fluxul magnetic
principal este mic, se pot neglija pierderile în fier, considerându-se că întreaga putere
absorbită de transformator serveşte la acoperirea pierderilor în înfăşurări:
P1k  PFe  PCu1  PCu 2  PCu
Rezistenţa, reactanţa şi impedanţa de scurtcircuit se pot determina cu relaţiile:
P U
R k  12k ; Z k  k
I1n I1n
X k  Z k2  R k2
Se vor face corecţiile necesare ţinând cont că rezistenţele cresc cu temperatura şi
trebuie calculate pentru 75°C. Se determină componentele activă şi reactivă ale
tensiunii de scurtcircuit:
R k ( 75o C )I1n
u ka  100
U1n
X I
u kr  k 1n 100
U1n

Atenţie ! Realizaţi această sarcină sub supravegherea maistrului instructor/


tutorelui de practică.

Consultaţi Fişa de documentare nr. 7

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 29


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişă de lucru nr. 5
Verificarea grupelor de conexiuni Yy12 şi Yy6 ale transformatoarelor
trifazate

Cerinţe:
analizaţi schemele şi grupele de conexiuni Yy12 şi Yy6 ale unui transformator
trifazat;
deduceţi relaţiile de calcul ale tensiunilor UbB, UcC, UbC şi UcB pe baza
bB cC bC cB
diagramelor fazoriale;
executaţi montajele conform schemelor electrice pentru conexiunile Yy12 şi
Yy6;
comparaţi valorilor măsurate cu cele calculate;
respectaţi normele de tehnica securităţii muncii.

1. Schema electrică:

I I

A B C A B C

X Y Z X Y Z
a b c x y z

x y z a b c
Yy 12 Yy 6
2. Nomenclator aparate:
- sursă de curent alternativ trifazat 380 V;
- I – întreruptor tripolar;
- transformator trifazat;
-2 voltmetre cu domeniile adecvat alese:
- conductoare de legătură.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 30


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
3. Mod de experimentare:
Se realizează pe rând montajul din figura 1, respectiv figura 2, unind electric
bornele A şi a. Se măsoară UAB, UBC, UCA, Uab, Ubc, Uca. Se determină raportul de
transformare k şi tensiunile UbB, UcC, UbC şi UcB, ţinând cont de diagramele fazoriale ale
tensiunilor - pentru grupa Yy12 şi respectiv - pentru grupa Yy6.
Se măsoară UbB, UcC, UbC şi UcB, şi se compară cu valorile calculate conform
relaţiilor indicate mai sus. Apropierea valorilor tensiunilor măsurate de cele obţinute prin
calcule, va confirma că transformatorul are grupa de conexiuni Yy12 sau Yy6.

4. Tabel cu date:

UAB=UBC= Uab=Ubc UbB=UcC (V) UbC=UcB(V)


k
UCA (V) =Uca (V) Grupa
calculat măsurat calculat măsurat
( k  1)U ab k 2  k  1U ab
Yy12

( k  1)U ab k 2  k  1U ab
Yy6

U AB U BC U CA
5. Relaţiile de calcul: k   
U ab U bc U ca
B B

360ْ/12=12 180ْ/12=
b b 6

A=a
c
C
A=a c C
b
Grupa Yy12. Grupa Yy6
U bB  U cC  U AB  U ab  ( k  1)U ab U bB  U cC  U AB  U ab  ( k  1)U ab
U bC  U cB  k 2  k  1U ab U bC  U cB  k 2  k  1U ab

Atenţie! Realizaţi această sarcină numai sub supravegherea maistrului instructor /


tutorelui de practică.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 31


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişă de lucru nr. 6
Verificarea LES

Participaţi alături de personalul de exploatare la realizarea măsurătorilor


profilactice ale unei linii electrice subterane de MT, consultând în prealabil
normativul PE 116/1994.
Identificaţi aparatele folosite.
Completaţi datele obţinute în buletinul de mai jos.
Analizaţi valorile obţinute şi comparaţi-le cu cele din prescripţii, identificând
posibile defecte ale liniei electrice.

BULETIN DE MĂSURĂRI PROFILACTICE LES MT


Nr. …………………. din ……………………
Denumire tronson LES : ……………………………………………………
Tensiune nominală kV : ……………

Tip izolaţie HIU PVC PE XLPE


Secţiunea mmp
Lungimea m

Prilejul verificării : …….. (RT/IA/RM) Data : …………………Temperatura mediului °C =…..


1. Verificare manta cablu
U încercare = …kVc.c.; T încercare = … min
Corespunde Observaţii
R - pământ da nu
S - pământ da nu
T - pământ da nu
Notă : Verificarea se execută numai la cablurile cu manta de protecţie din materiale extrudate (PVC, PE, XLPE). La
RT se execută numai la LES la care s-a efectuat această verificare la p.i.f.

2. Verificare continuitate şi identificare faze


Schema de măsură Corespunde Observaţii
R+S da nu
S+T da nu
T+R da nu
R – ecran da nu
S – ecran da nu
T – ecran da nu
Metoda de verificare : punţii/megohmetru
Notă : Această verificare se efectuează numai după IA şi RM

3. Verificare rezistenţe ohmice ale conductoarelor şi ale ecranelor


Schema de măsură Corespunde Observaţii
R+S da nu
S+T da nu
T+R da nu
R – ecran da nu
S – ecran da nu
T – ecran da nu
Metoda de verificare : voltmtru – ampermetru / punţii

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 32


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Atenţie! Efectuaţi această sarcină sub supravegherea maistrului instructor/
tutorelui de practică.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 33


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişă tehnologică nr. 1
Montarea unui capăt terminal al LES

Asistaţi la operaţia de înlocuire a unei cutii terminale trifazate cu masă


electroizolantă în care a fost localizat un defect de izolaţie. Ştiind că se vor
utiliza materiale din seturi (vezi foto) se cere:
1. Completaţi fişa tehnologică pentru montarea unui terminal din materiale
plastice termocontractabile, urmărind criteriile de mai jos.
2. Precizaţi avantajele tehnologiei de montare a unui terminal din materiale
plastice termocontractabile, comparativ cu utilizarea cutiilor terminale de tip
vechi cu masă electroizolantă.

Materiale necesare Aparate,


Denumire Cant. SDV-uri Operaţii tehnologice NTSM specifice

Obs. Se poate realiza fişa


tehnologică pentru montarea unui
manşon din materiale plastice
termocontractabile şi compara
procesul tehnologic cu cel
corespunzător montării unui
manşon cu masă electroizolantă.

Atenţie! Efectuaţi această sarcină sub supravegherea maistrului instructor/


tutorelui de practică.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 34


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Fişa tehnologică nr. 2
Repararea înfăşurărilor unui transformator electric

Înfăşurările sunt cele mai afectate părţi ale transformatorului, fiind supuse
la deteriorări ale conductorului, desfaceri de pe bobină, contacte între spire,
întreruperi, alterarea izolaţiei.
1. Realizaţi fişa tehnologică pentru repararea înfăşurărilor unui transformator
electric de putere, urmărind criteriile de mai jos.
2. Precizaţi probele şi încercările care se efectuează după refacerea înfăşurărilor
pentru a verifica calitatea lucrărilor executate.

Materiale necesare Aparate,


Denumire Cant. SDV-uri Operaţii tehnologice NTSM specifice

Obs. Se poate realiza fişa tehnologică pentru o altă lucrare executată în cadrul
reparării unui transformator electric.

Atenţie! Consultaţi documentaţia specifică, Fişa de documentare nr. 6 şi cereţi


spriinul maistrului instructor/ tutorelui de practică.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 35


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Studiu de caz nr. 1
Deranjamentele motorului asincron

Se consideră următoarele deranjamente sesizate la un motor asincron trifazat


cu rotor bobinat. Stabiliţi, completând tabelul de mai jos:
cauzelele posibile ale deranjamentului
modalitatea de remediere a lui.

Nr. Modalităţi de
Deranjamente Cauze posibile
crt. remediere
1. Motorul nu porneşte.
Motorul porneşte greu în
2. gol; se roteşte cu viteză
redusă
Motorul absoarbe brusc un
3.
curent mult mai mare
Motorul absoarbe la pornire
4.
un curent prea mare
Motorul porneşte numai în
5.
gol şi cu jumătate din viteză
Motorul prezintă o
6. accentuată cădere de
tensiune
Periile scânteiază; unele
7. perii şi armăturile lor se
încălzesc excesiv
Inelele colectoare se uzează
8.
intens, neuniform
Lagărele se încălzesc peste
9.
limitele admisibile
Periile se uzează foarte
10.
intens

Obs. Activitatea se poate desfăşura pe grupe


de 2 elevi. Fiecărei grupe i se dă să
soluţioneze un caz. Dezbaterea lor se
realizează în plen, împreună cu maistrul
instructor / tutorele de practică.

Consultaţi Fişa de documentare nr. 8 !

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 36


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Studiu de caz nr. 2
Defectele releului termic

La punerea în funcţiune a unui releu termic se constată existenţa unui


defect.
1. Analizaţi defectul releului termic, completând tabelul de mai jos.
2. Anticipaţi urmările acestul defect asupra funcţionării instalaţiei în care ar fi
montat aparatul.
3. Comparaţi “cazul” pe care îl aveţi de soluţionat cu cel al colegilor.

Defectul Cauze Mod de verificare Mod de remediere

Observaţii ale maistrului sau tutorelui de practică……………………………………


……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………

Sugestii: Activitatea se va desfăşura pe grupe de elevi. Fiecare grupă va analiza


câte un releu termic cu un anumit tip de defect (exemple: arderea bimetalului sau
a rezistenţei încălzitoare, bimetalul nu se încălzeşte/ se încălzeşte prea puţin/ se
încălzeşte puternic, bimetalul rămâne curbat etc).

Atenţie! Efectuaţi această sarcină sub supravegherea maistrului instructor/


tutorelui de practică.

Consultaţi Fişa de documentare nr. 5!

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 37


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Studiu de caz nr. 3
Respectă NTSM şi PSI !

Analizaţi cu atenţie indicatoarele prezentate mai jos:

Identificaţi pe perioada desfăşurării stagiului de pregătire practică la agentul


economic spaţiile semnalizate prin aceste indicatoare.
Simulaţi posibile urmări ale nerespectării semnificaţiei lor într-o dezbatere de
grup cu maistrul/tutorele de practică.
Realizaţi şi voi un afiş în care să semnalaţi pericolele unui anumit loc de
muncă. Dovediţi creativitate!

1 2 3 4 5

6 7 8 9 10

Observaţii ale maistrului sau tutorelui de practică……………………………………


……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 38


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Studiu de caz nr. 4
AVARII ALE TRANSFORMATOARELOR DE PUTERE

Sunteţi într-o staţie de transformare în perioada de practică. Discutaţi cu


electricienii din staţia de transformare despre avariile mai importante care au
avut loc la transformatoare şi care au necesitat realizarea unor încercări ale
echipamentelului înainte de repunerea lor în funcţiune.
Completaţi tabelul tinând cont de localizarea avariei la un anumit
subansamblu al transformatorului de putere.

Probe şi încercări
Avaria Cauzele producerii Lucrări executate
realizate

Dezbaterea cazului se realizează împreună cu maistrul instructor / tutorele de


practică şi reprezentantul agentului economic

Consultaţi Fişele de documentare nr. 6 şi 7 !

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 39


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Miniproiect
Sudiul şi verificarea întreruptorului automat de joasă tensiune

În perioada desfăşurării stagiului de pregătire


practică la agentul economic partener, realizaţi un
miniproiect cu tema “Sudiul şi verificarea unui
întreruptor automat de joasă tensiune”, respectând
următoarele cerinţe:
Construcţia întreruptorului automat
Caracteristici tehnice
Defecte-cauze ale întreruptorul automat
Verificarea întreruptorului automat

Pentru parcurgerea etapelor puteţi alege un anumit


tip de întreruptor existent la agentul economic şi asista
la revizia tehnică a lui, completând buletinul de
verificare de mai jos.

Obs. Pentru realizarea proiectului consultaţi bibliografia de specialitate indicată la


orele de curs, site-urile firmelor producătoare de profil şi cereţi spriinul maistrului/
tutorelui de practică.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 40


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
BULETIN DE VERIFICARE ŞI MĂSURĂRI PROFILACTICE A
INTRERUPTORULUI DE JOASĂ TENSIUNE
1. Datele de identificare
Staţia/PT..............................................................................
Tip ......................................................................................
Un kV= ……………. InA= …………….

2. Elemente specifice lucrării


Prilejul verificarii REVIZIE TEHNICA
Data reviziei...............................
Starea vremii...................................... Temperatura mediului ...........................[ 0C ]

3. Verificari in cadrul reviziei tehnice


Verificari Corespunde Observatii
Verificarea stării legăturilor şi a acoperirilor de protecţie da nu
Verificarea vizuală a stării întreruptorului da nu
Verificare bobina de acţionare ( la contactoare ), pârghii
clichet, armare bobina de minimă tensiune şi de blocare da nu
lagăre
Se demonteaza si se reconditioneaza sau se inlocuiesc
subansamblele care impiedica functionarea corecta a da nu
intrerupatorului
Verificare electromagneti de actionare:
 pentru tensiuni cuprinse intre (0.851.05 ) Un, sa da nu
permita o functionare sigura a aparaturii;
 pentru tensiuni cuprinse intre (0.850.7) Un, aparatul da nu
trebuie sa ramana anclansat;
 pentru tensiuni cuprinse intre (0.70.3 ) Un, aparatul da nu
trebuie sa declanseze
Revizia contactelor principale si auxiliare:
 Se examineaza vizual contactele fixe si mobile –
daca uzura este mai mare de 50% contactele se da nu
inlocuiesc;
 Se verifica vizual daca contactele se inchid pe toata da nu
suprafata;
 Se verifica rezistenta de contact sa fie aceeasi pe
toate fazele, prin aplicarea unei tensiuni de curent
continuu de 6 – 24 V si masurarea caderii de
tensiunepe contacte, la un curent aproape de
valoarea nominala; da nu
 Verificarea contactelor auxiliare se face cu o lampa.
Se fac minim 10 probe. da nu
Se verifica releele termice prin aplicarea unui curent cu
50 % peste cea nominala. Releul trebuie sa actioneze in da nu
timp de 2 minute, pornind din stare calda
Se verifica functionarea dispozitivului de deschidere prin
aplicarea tensiunii nominale. Intreruptorul trebuie sa da nu
declanseze.
Se verifica declansatorul de minima tensiune intrerupand
alimentarea bobinei declansatorului si intrerupatorul da nu
trebuie sa declanseze
Scazand tensiunea aplicata declansatorului de minima
tensiune la 0,8 Un intrerupatorul nu trebuie sa da nu
declanseze
Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 41
Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Se controleaza starngerile fiecarui surub, in mod
deosebit la legaturile flexibile. Legaturile flexibile nu
da nu
trebuie sa aiba mai mult de 5% din fire intrerupte. In caz
contrar se inlocuiesc.
Se verifica starea camerelor de stingere da nu
Se verifica rezistenta de izolatie intre bornele de iesire si
de intrare ale intrerupatorului, intre partile metalice ale da nu
intrerupatorului care in mod normal sunt sub tensiune si
cele care nu sunt sub tensiune. Valoarea minima este de
2 M.

4. Tip aparate de măsură folosite:


Nr. crt. Tip aparat serie număr observaţii

5. Concluzii: Corespunde / Nu corespunde conform PE 116 / 1994

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 42


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
Miniproiect
Studiul şi verificarea transformatorului de curent

Pe perioada desfăşurării stagiului de pregătire


practică la agentul economic partener, realizaţi pe
grupe de elevi un miniproiect cu tema “Studiul şi
verificarea transformatorului de curent” respectând
următoarele cerinţe:
Caracteristici tehnice ale transformatorului studiat
Construcţia transformatorului de curent
Probe şi verificări ale transformatorului de curent:
Verificarea raportului de transformare şi calculul
erorii de curent
Trasarea curbei de magnetizare a miezului magnetic
Concluzii

Obs. Se va alege un transformator de curent de mică


putere care va fi supus verificărilor experimentale în
laboratorul PRAM aflat la agentul economic, completând fişele
A şi B din ANEXE. Fiecare elev din grup va avea sarcini clar
definite. Toţi membrii grupului trebuie să participe activ şi să
colaboreze la executarea proiectului.
La finalul realizării proiectului fiecare grup va realiza o
prezentare power point a etapelor parcurse, în care vor fi
inserate fotografii, scheme electrice, rezultate experimentale
şi concluzii.

Atenţie! Pentru realizarea proiectului consultaţi Fişa de documentare nr. 10 şi


cereţi sprijinul maistrului instructor / tutorelui de practică.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 43


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
RECOMANDĂRI ÎN ELABORAREA MINIPROIECTELOR

Proiectul poate fi privit ca :


 o sarcină sub formă de problemă, ce reflectă o activitate din viaţa reală
 o modalitate de a rezolva o situaţie sau o problemă ce necesită afi rezolvată
 o modalitate de lucru în echipă (grupuri de mxim 5 elevi)
 o invitaţie pentru elevi de aidentifica noi informaţii, de a integra noi conţinuturi de
învăţare
 o modalitate de poziţionare a elevului în rol de conducător al propriului parcurs
de învăţare: învăţare activă
 un mediu de integrare a diferitelor discipline, conţinuturi de învăţare şi abilităţi
 un mediu de stimulare a încrederii în sine, de asumare a responsabilităţii şi
formării abilităţilor
 o metodă de învăţare
 o metodă de evaluare

Profesorul va da elevului posibilitatea de a stabili modul de lucru pentru


realizarea proiectului: individual sau în cadrul unei grupe.
Planul de lucru – etapele de realizare, conţinutul fiecărei etape, termenele de
realizare - vor fi stabilite de către profesor şi vor fi discutate cu fiecare grupă în parte
In cazul lucrului pe grupe, elevii îşi vor împărţi sarcinile de lucru şi vor informa
profesorul despre sarcinile individuale din cadrul grupei. Pentru acesta, opţional, elevii
pot completa una dintre fişele de analiză a unei activităţi sau de lucru în echipă.
Activitatea elevilor va fi urmărită de către profesor după un grafic stabilit de
comun acord cu elevii. Profesorul va stabili criterii de evaluare ce vor fi prezentate
elevilor odată cu tema proiectului. Rezultatele proiectului pot fi prezentate la sesiuni de
comunicări ştiinţifice ale elevilor sau pot fi utilizate în elaborarea proiectului final de
certificare a competeţelor profesionale de nivel 3.
Proiectul este eficient în măsura în care poate:
- SĂ OFERE profesorului informaţii complexe asupra atingerii competenţelor
propuse prin curriculum şi Standardul de pregătire profesională

- SĂ VIZEZE :
 interpretarea creativă a informaţiilor
 capacitatea de a rezolva o problemă tehnică

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 44


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
JURNALUL DE PRACTICĂ

Elev:
Perioada:
Locaţie (Agent economic şi departament):
Modul:
Tema:
Sarcina de lucru:

În jurnalul de practică, veţi completa următoarele informaţii:

1. Care sunt principalele activităţi relevante pentru modulul de practică, pe


care le-aţi observat sau le-aţi desfăşurat?

2. Ce lucruri noi aţi învăţat?

3. Care au fost evenimentele sau lucrurile care v-au plăcut? Motivaţi.

4. Ce lucruri/ evenimente nu v-au plăcut? Motivaţi.

Acest material a fost elaborat prin finanţare Phare în proiectul de 45


Dezvoltare instituţională a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic
6. ORGANIZAREA EVALUĂRII

Pe perioada stadiului de instruire practică se poate opta pentru o metodă


alternativă de evaluare: portofoliul. Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a elevului,
prin care profesorul poate să-i urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi
comportamental – la o anumită disciplină, de-a lungul unui interval de mai lung de
timp (pe durata stagiului de pregătire practică).
Reprezintă un pact între elev şi profesorul care trebuie să-l ajute pe elev să se
autoevalueze. Profesorul discută cu elevul despre ce trebuie să stie şi ce trebuie să
facă acesta de-a lungul procesului de învăţare. La începutul demersului educativ se
realizeaza un diagnostic asupra necesităţilor elevului de învăţare pentru a stabili
obiectivele şi criteriile de evaluare. Diagnosticul este făcut de profesor şi este
discutat cu elevul implicat în evaluare.

Ce poate conţine un portofoliu?


 lista conţinutului acestuia (sumarul, care include titlul fiecarei lucrări/fişe, etc.
şi numărul paginii la care se găseşte);
 argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este
importantă fiecare şi cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a
elevului/grupului cu privire la subiectul respectiv;
 lucrările pe care le face elevul individual sau în grup;
 rezumate;
 articole, referate, comunicări;
 fişe individuale de studiu;
 miniproiecte şi experimente;
 probleme rezolvate;
 rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;
 chestionare de atitudini;
 înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elev individual
sau împreună cu colegii săi;
 observaţii pe baza unor ghiduri de observaţii;
 reflecţiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;
 autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;
 interviuri de evaluare;
 alte materiale, hărţi cognitive, contribuţii la activitate care reflectă participarea
elevului/ grupului la derularea şi soluţionarea temei date;
 viitoare obiective pornind de la realizările curente ale elevului/grupului, pe
baza intereselor şi a progreselor înregistrate;
 comentarii suplimentare şi evaluări ale profesorului, ale altor grupuri de
învăţare şi/sau ale altor părţi interesate, de exemplu părinţii;
Portofoliul se compune în mod normal din materiale obligatorii şi opţionale,
selectate de elev şi/sau de profesor şi care fac referire la diverse obiective şi strategii
cognitive.

46
Modalitatea de evaluare a portofoliului:

Criterii de apreciere şi indici DA PARŢIAL NU OBS.

1. PREZENTARE:
- evoluţia evidenţiată faţă de prima
prezentare a portofoliului
- dacă este complet
- estetica generală
2. REZUMATE:
- ceea ce a învăţat elevul şi cu succesele
înregistrate
- calitatea referatelor
- concordanţa cu temele date
3. LUCRĂRI PRACTICE
- adecvarea la scop
- eficienţa modului de lucru
- rezultatul lucrărilor practice
- dacă s-a lucrat în grup sau individual
- repartizarea eficientă a sarcinilor
4. REFLECŢIILE ELEVULUI ASUPRA
ANUMITOR PĂRŢI ALE PORTOFOLIULUI
- reflecţiile asupra propriei munci
- reflecţii asupra lucrului în echipă
- aşteptările elevului de la activitatea
desfăşurată
5. CRONOLOGIE
-punerea în ordine cronologică a
materialelor
6. AUTOEVALUAREA ELEVULUI:
- autoevaluarea activităţilor desfăşurate
- concordanţa scop-rezultat
- progresul realizat
- nota pe care cred că o merit
7. ALTE MATERIALE:
- calitatea acestora
- adecvarea la temele propuse
- relevanţa pentru creşterea aprecierilor

Desigur că rezolvarea fiecărei activităţi propusă în acest auxiliar, poate fi evaluată


individual, putând fi concepute instrumente de evaluare personalizate pentru fiecare
activitate desfăşurată de către elevi:

Fişe de evaluare a lucrărilor practice.


Pot fi concepute de îndrumătorul de practică . Se prezintă în continuare câteva
modele de evaluare a lucrărilor practice propuse prin fişele de lucru existente în
acest auxiliar. În funcţie de condiţiile concrete ale desfăşurării lucrărilor de laborator,
ele se pot adapta de către profesorul de specialitate sau îndrumătorul de practică.

Obs. Nota se obţine prin împărţirea la 10 a punctajului obţinut.

47
FIŞĂ DE EVALUARE
STUDIUL ŞI VERIFICAREA RELEULUI TERMIC
Nr. Puncta
DENUMIREA CRITERIULUI Notare Observaţii
crt. j
1 Completarea Tabelului de la punctul A. 18
2. Alegerea aparatelor şi specificarea rolului lor 10
3. Realizarea montajului conform schemei 24
electrice.
4. Măsurarea curentului de acţionare 9
5. Determinarea timpului de acţionare 9
6. Trasarea caracteristicii de protecţie 10
7. Respectarea NTSM. 10
8. Punctaj din oficiu 10
9. TOTAL 100

FIŞĂ DE EVALUARE
Încercarea la mers în gol a unui transformator monofazat
Nr.
Observaţi
crt DENUMIREA CRITERIULUI Punctaj Notare
i
.
1. Alegerea aparatelor şi specificarea rolului 10
lor.
2. Realizarea montajului conform schemei 35
electrice.
3. Măsurarea I0, P10 şi U20 15
4. Calcularea mărimilor cerute pe baza relaţiilor 15
i0%, KT, I0a, I0r, cosφ0.
5. Compararea rezultatelor cu cele din 5
cataloage.
6. Respectarea NTSM. 10
7. Punctaj din oficiu 10
8. TOTAL 100

FIŞĂ DE EVALUARE
Încercarea la scurtcircuit a transformatorului monofazat
Nr.
Observaţi
crt DENUMIREA CRITERIULUI Punctaj Notare
i
.
1. Alegerea aparatelor şi specificarea rolului 10
lor.
2. Realizarea montajului conform schemei 35
electrice.
3. Măsurarea Uk, Pk şi I2k 15
4. Calcularea mărimilor cerute pe baza relaţiilor 15
uk%,PCu, Zk uka, ukr
5. Compararea rezultatelor cu cele din 5
cataloage.
6. Respectarea NTSM. 10

48
7. Punctaj din oficiu 10
8. TOTAL 100

FIŞĂ DE EVALUARE:
Verificarea grupelor de conexiuni Yy12 şi Yy6 ale transformatoarelor trifazate
Nr Punctaj Notare
crt DENUMIREA CRITERIULUI Observaţii
Yy12 Yy6 Yy12 Yy6
1. Desenarea schemei electrice. 10 10
2. Selectarea aparatelor 10 10
3. Executarea montajului. 25 25
4. Determinarea raportului de 15
transformare.
5. Calcularea tensiunilor UbB, UcC, UbC şi 10 10
UcB.
6. Măsurarea tensiunilor UbB, UcC, UbC şi 10 10
UcB.
7. Respectarea NTSM. 10
8. Punctaj din oficiu. 10
9. TOTAL PUNCTAJ. 100

FIŞĂ DE EVALUARE
Verificarea raportului de transformare al transformatorului de curent
Nr.
Observaţi
crt DENUMIREA CRITERIULUI Punctaj Notare
i
.
1. Întocmirea schemei electrice 10
2. Alegerea aparatelor şi specificarea rolului lor 10
3. Scrierea relaţiilor de calcul. 5
4. Realizarea montajului conform schemei 25
5. Măsurarea curentului secundar pentru cei trei 10
cureţi primari.
6. Calcularea raportului real de transformare. 10
7. Calcularea erorii de raport şi indicarea 10
destinaţiei TC.
8. Respectarea NTSM. 10
9. Punctaj din oficiu 10
10. TOTAL 100

Studiul de caz.
Studiul de caz este o metodă ale cărei caracteristici o recomandă ca o metodă
alternativă de evaluare a capacităţii elevilor de a realiza astfel de demersuri (de
analiză, de înţelegere, de interpretare a unor fenomene, de exersare a capacităţii de
argumentare, de emitere a unor judecăţi de evaluare, precum şi de formare şi
dezvoltare a trăsăturilor de personalitate);
Studiul de caz, ca mijloc de evaluare, se realizează prin analiza şi dezbaterea
cazului pe care îl implică.

Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor.


Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor oferă
cadrului didactic posibilitatea de a culege informaţii relevante asupra performanţelor
elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi relaţionare, a competenţelor şi
abilităţilor de care dispun aceştia.

49
Ea reprezintă o modalitate eficientă de a urmări evoluţia şi progresul elevilor în
contextul activităţilor şcolare. Pot fi obţinute informaţii cu privire la:
► nivelul de pregătire;
► direcţia de evoluţie şcolară a elevului;
► destinul profesional;
► interesele manifestate către anumite domenii;
► aptitudinile de care dă dovadă elevul;
► atitudinile acestuia faţă de învaţătură;
► entuziasmul şi participarea la activităţile şcolare;

Eficacitatea metodei creşte considerabil atunci când comportamentului elevilor


este întreprinsă sistematic, presupunând:
• stabilirea obiectivelor acesteia (reperele) pentru o perioadă definită (cunoştinţe
acumulate, abilităţi formate, capacitatea de a lucra în grup, atitudini faţă de colegi);
• utilizarea unor instrumente de înregistrare şi sistematizare a constatărilor (fişă,
scală de apreciere).
Fişa de evaluare este completată de către profesor care înregistrează datele
factuale despre evenimentele importante din comportamentul elevului şi din modul lui
de acţiune. Separat de simpla consemnare a lor, aceste date factuale sunt
interpretate, configurându-se profilul personal al elevului. Un dezavantaj al acestei
practici este că necesită timp mai mult şi există riscul notării datelor în mod subiectiv.
Scala de apreciere sau de clasificare însumează un set de caracteristici
(comportamente) ce trebuie supuse evaluării, set ce este însoţit de un tip de scală.
Elevului îi sunt prezentate un număr de enunţuri în raport cu care acesta trebuie să-şi
manifeste acordul sau dezacordul, discriminând între cinci trepte: puternic de acord,
de acord, indecis (neutru), dezacord, puternic dezacord.
De exemplu, se pot da elevilor următoarele întrebări:
1. Particip cu plăcere la activităţile ce presupun lucrul în echipă:
puternic dezacord
dezacord
nu ştiu sau îmi este indiferent
de acord
puternic de acord
2. Îmi asum imediat responsabilităţile care îmi sunt stabilite în cadrul echipei:
puternic dezacord
dezacord
nu ştiu sau îmi este indiferent
de acord
puternic de acord
Ce poate să observe în mod sistematic profesorul la elevii săi:
ABILITĂŢI INTELECTUALE:
 exprimarea orală; capacitatea de a citi şi de a scrie; operaţiile gândirii: analiza,
sinteza, comparaţia, clasificarea, generalizarea, concretizarea, abstractizarea;
capacitatea de deducţie;
ABILITĂŢI SOCIALE:
 capacitatea de a colabora cu ceilalţi;
 cultivarea de relaţii pozitive în grup;
 participarea la negocierea şi adoptarea soluţiilor;
 interesul pentru a menţine un climat stimulativ şi plăcut;
 capacitatea de a lua decizii;

50
 toleranţa şi acceptarea punctelor de vedere diferite de cel personal;
 capacitatea de a asculta cu atenţie;
 rezolvarea nonviolentă a conflictelor;
 asumarea responsabilităţilor;

ANEXE

51
FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 1

LOCALIZAREA DEFECTELOR DIN LINIILE ELECTRICE ÎN CABLU (LEC)

Localizarea defectelor din liniile electrice în cablu LEC constituie o problemă


specială datorită specificului acestor linii. Cablul electric fiind un ansamblu de
conductoare izolate “acoperite” la rândul lor cu un înveliş cu proprietăţi
electroizolante sau de consolidare mecanică, nu oferă posibilitatea detectării cu
ochiul liber a unui eventual defect aşa cum se poate face la liniile electrice aeriene,
chiar daca ar fi pozat în aer liber. Pe de altă parte când este pozat în pământ nu este
suficientă cunoaşterea distanţei electrice până la defect, deoarece aceasta, de
regula, nu coincide cu cea fizică. O alta problemă ce o ridică localizarea unui defect
într-un cablu este detectarea traseului cablului, a locului exact unde este defectul
(pentru a săpa pe o porţiune cât mai restrânsă), a adâncimii de pozare, a locului unei
ramificaţii.
Datorită celor arătate mai sus, detectarea şi localizarea unui defect într-un
cablu necesită o activitate complexă bazată pe utilizarea unor metode şi
echipamente adecvate. În practică sunt întâlnite doua tipuri de metode :
- directă, bazata pe măsurători sau controlul cablului;
- indirectă, care corelează indicaţiile aparatelor de măsură şi semnalizare cu
rezultatul unor manevre de comutare efectuate în timpul operaţiilor de detectare a
defectului.
În funcţie de numărul de conductoare ale unui cablu, detectarea unui defect în
acesta începe cu stabilirea naturii acestuia. În reţelele în cablu se întâlnesc
următoarele tipuri de defecte :
- punerea la pământ a unei faze ( care poate sa constituie sau nu un scurtcircuit
monofazat), determinată de distrugerea izolaţiei faţă de pământ;
- scurtcircuit între două faze, determinate de distrugerea izolaţiei între două
conductoare fără ca izolaţia faţă de pământ sa fie afectată;
- întreruperea unei faze, fără să existe un defect de izolaţie;
- defecte mixte, rezultate din combinarea celor de mai sus;
Stabilirea tipului de defect se face cu ajutorul unui megohmmetru cu care se
măsoară rezistenta de izolaţie între faze şi între acestea si mantaua cablului. Pentru
defectele de izolaţie, cele mai răspândite metode de detectare a locului defectului
sunt metodele directe.
Având în vedere particularităţile unei linii în cablu, arătate mai sus, localizarea
defectelor necesită două etape :
 una în care se determină distanţa până la locul defectului şi care se face cu erori
determinate atât de metodă cât şi de faptul că distanţa indicată de aparat este
dificil de măsurat pe teren;
 şi alta în care în jurul locului aproximativ indicat în prima etapa se “caută” locul
defectului mergând pe traseul cablului. Acest loc trebuie stabilit cu o eroare care
sa nu depăşească fracţiunile de metru.
Corespunzător celor două etape de detectare a defectului s-au elaborat şi două
tipuri de metode, cu echipamentul corespunzător si anume :

metode relative (pentru etapa I-a): prin impulsuri sau ecometrice,


capacitive;
metode absolute (pentru etapa a II-a); inductive şi acustice.

52
FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 2

METODA PRIN IMPULSURI (STUDIUL LOCATORULUI LDC)

Aceasta metoda se bazeaza pe proprietatea de reflexie a undelor în general si


a celor electromagnetice , în special.
Pentru orice element a unei cai de curent ( LEA, LEC, transformator, etc.) se
defineste o marime numita impedanta caracteristica . În punctele unde aceasta
impedanta îsi modifica valoarea (treceri din LEA, înLEC, intrari în trafo, etc.) au loc
fenomene de reflexie si refractie, caracterizate prin coeficienti corespunzatori.
Într-un punct de scurtcircuit se modifica impedanta caracteristica si ca urmare,
are loc reflexia undei de tensiune cu amplitudine egala cu a undei incidente, dar de
semn schimbat.
Daca pe un cablu cu un scurtcircuit se va trimite un impuls de tensiune,
înseamna ca aceasta se va propaga de la locul de aplicare spre locul cu defect cu o
viteza “V”, la locul cu defect se va reflecta si se va înapoia cu aceeasi viteza, dar cu
semn schimbat. Cunoscând intervalul de timp scurs din momentul trimiterii si pâna în
momentul receptiei semnalului reflectat rezulta ca distanta pâna la defect va fi :

Pentru aplicarea acetei metode şi pentru o precizie cât mai buna este necesar
ca valoarea rezistentei de izolaţie între faze sau între acestea şi manta sa aibă cel
mult 5Ω.
Daca aceasta conditie nu este îndeplinită, deci defectul nu este destul de
ferm, se procedeaza la arderea acestuia, adica la distrugerea voită a izolaţiei prin
stabilirea într-un circuit care sa contina înseriat si locul de defect, a unui curent de
valoare mare care pe seama efectului termic sa distrugă izolaţia parţial afectată.

Aparatul cu ajutorul căruia se aplică aceasta metodă de detectare a defectelor


încablu, se numeste locator de defecte LDC. În fig. se prezintă panoul frontal al
aparatului, iar în fig. , schema bloc a acestuia.
Un asemenea aparat trebuie sa aibă o sursă de impulsuri a căror amplitudine
nu are importanţă şi o “abscisa” pe care să se măsoare intervalul intervalul de timp
între momentul plecării impulsului incident şi momentul recepţionării impulsului
reflectat.

53
La LDC aceasta se vizualizează pe ecranul unui tub cinescopic. Pe panoul din
faţă al LDC sunt accesibile o serie de butoane care asigură punerea în funcţie şi
condiţiile de calitate ale imaginii şi ale măsuratorii.

2. Modul de lucru cu LDC.


Punerea în funcţiune a aparatului se face cu ajutorul butonului “ focalizare”
care asigură şi focalizarea imaginii. Butoanele “luminozitate”, “deplasare X, Y”, au
destinaţia specifică oricărui osciloscop. În context trebuie precizat că prin deplasare
X sau Y se deplasează imaginea care se vede la un moment dat pe ecran. Având în
vedere principiul metodei, aparatul trebuie să vizualizeze abscisa (timpul) şi cele
două impulsuri. Dacă cele două impulsuri şi timpul dintre ele ar fi vizualizate
împreună pe ecran, atunci pentru o citire cu erori minime (pentru un t mare ) ecranul
ar trebui sa aibă dimensiuni foarte mari, raportat la caracterul portativ al aparatului.
De aceea aparatul a fost conceput astfel încât să memoreze întreaga lungime a
cablului, dar să vizualizeze numai o anumită porţiune. În felul acesta cu butonul
“explorare cablu”, pe ecran se derulează (ca la cinematograf) abscisa (timpul) din
momentul plecării impulsului incident pâna la apariţia celui reflectat.
Timpul pe abscisă se măsoară cu ajutorul unei baze de timp constituită dintr-
un şir de impulsuri între ale caror vârfuri este un interval de 2 μs. Din 10 în 10 μs
impulsurile sunt mai mari. Pentru o determinare cât mai exacta a timpului se folosesc
butoanele: “deplasare impuls” cu ajutorul căruia se deplasează numai impulsul de
sondaj mentinând baza de timp pe loc. În acest fel se potriveste momentul plecarii
impulsului cât mai precis pe baza de timp. Pentru ca aceasta să se facă cât mai
exact, imaginea se poate extinde (în detaliu) cu butonul “extensie imagine”. Butonul
basculant “direct-amplificare“ se comută pe direct în cazul cablurilor scurte. Butonul
“adaptare” realizează adaptarea aparatului la specificul cablului. Pentru cablele de
energie acesta se fixează pe poziţia minimă.

54
În cazul când unul din conductori este legat la masă (sau este mantaua)
cordonul bifilar al aparatului se va introduce direct în mufa aparatului, iar firul negru al
cordonului se va conecta la mantaua cablului. Dupa stabilirea imaginii si
determinarea intervalului de timp t, pentru determinarea lungimii pâna la locul cu
defect trebuie stabilita viteza de propagare a undelor electromagnetice. Aceasta este
determinata de tipul cablului si se indica în tabelul 1.
Rezultă deci, ca lungimea maxima a cablului ce poate fi explorat cu LDC,
depinde de natura cablului (prin V) si de lungimea bazei de timp a aparatului (t).
Având în vedere ca exploatarea se face pe la unul din cele doua capete, lungimea
maximă a cablului ce poate fi exploatat cu un anumit LDC este:

Eroarea cu care acest aparat va determină valoarea lui Lx va depinde de :


viteza
reala de propagare a impulsului în cablu si precizia de evaluare a lui t. Aceasta
eroare poate ajunge pâna la valori de ordinul zecilor de metri şi poate fi mărită sau
diminuată de eroarea cu care o transpunem pe teren.
De aici rezultă caracterul relativ al acestei metode si necesitatea completării ei
cu o metoda absolută, care sa fie aplicata local, în limita erorii primei metode.

Tabelul 1

Deci după stabilirea tipului de defect, se va utiliza o metodă directă relativă,


care ne va indica la ce distanţă de unul din capetele cablului se află defectul, iar în
continuare cu o metodă absolută, pe teren, se caută locul exact unde trebuie
interceptat cablul.

55
56
FISĂ DE DOCUMENTARE NR. 3
Studiul construcţiei releelor electromagnetice
Principalele părţi componente ale unui releu electromagnetic sunt:
- elementul sensibil ES care transformă semnalul de intrare x (curent, tensiune) într-
un semnal de altă natură x* necesar funcţionării releului (cuplu mecanic activ);
- elementul comparator C realizează compararea semnalului x* de la ieşirea
elementului ES cu un semnal prescris xR de aceeaşi natură fizică (cuplu mecanic
rezistent);
- elementul de execuţie E realizează în funcţie de rezultatul comparaţiei x **, una din
valorile de ieşire ale releului ym - neacţionat (x* < xR) sau yM – acţionat (x* > xR).

y
x S K E
a

xR

x1 S1
y1
K E b
yn
x2 S2

xR

Fig. 1 Schema bloc a unui releu: a – cu o mărime de intrare şi una de ieşire; b – cu


două mărimi de intrare şi un număr oarecare de mărimi de ieşire

Relee de curent
Releele de curent tip RC-2 sunt construite ca relee maximale, acţionarea
acestora obţinându-se la creşterea intensităţii curentului peste valoarea reglată IR,
condiţia de acţionare fiind I > IR.. Elementul sensibil al releelor de curent
electromagnetice este un electromagnet format din circuitul magnetic 1, pe care este
amplasata o bobină de curent 2 (număr mic de spire de diametru corespunzător
intensităţii nominale) prevăzută cu priză mediana. Armătura 3 a electromagnetului
este o lamelă feromagnetică în formă de Z şi care se poale roti în întrefier în jurul
axului lagărului 4. Pe acest ax este fixat dispozitivul de reglare a valorii prescrise a
curentului IR şi care este formal dintr-un resort spiral 5, axul 6, scara gradată 7,
butonul de reglare 8. Elementul de comparaţie este format din acest dispozitiv şi
armătura mobilă 4 la nivelul căreia se manifestă un cuplu electromagnetic activ Ma
proporţional cu variaţiile semnalului de intrare I, respectiv un cuplu rezistent Mr
general prin tensionarea resortului spiral 5 Releul acţionează dacă este îndeplinită
condiţia:
Ma=ki∙(N∙I)2≥km∙IR=MR
Aceste relee sunt prevăzute cu un contact normal deschis ND sau cu un
contact cu pol comun, normal deschis - normal închis ND-C-NI (starea normală a
contactelor corespunde bobinei nealimentate) şi care este acţionat, la deplasarea

57
armăturii mobile, prin intermediul piesei electroizolante 9. Pentru extinderea
domeniului de utilizare se utilizează eclisa 10 care în funcţie de poliţia de montaj
permite utilizarea întregii înfăşurări (In/2) sau numai a unei jumătăţi (In).
Caracteristica timp-curent a releelor electromagnetice de curent este practic
independentă de curent după ce sa depăşit pragul de acţionare (scăderea timpului
de acţionare faţă de valoarea de acţionare esie de maxim 20 % pentru 3∙In ). Timpul
propriu de acţionare este de ta= 0,05...0,1 s în funcţie de curentul nominal In=
0,05...200 A iar factorul de revenire arc valorii, kr > 0,85.

Relee de tensiune
Releele electromagnetice de tensiune se construiesc de tip maximal
(variantele RT-3, RT-3S), cu acţionare la valori ale tensiunii U > UR , fie de tip minimal
(variantele RT-4, RT-4S) care acţionează la valori ale tensiunii U < UR, UR fiind
tensiunea reglală. Releele maximale de tensiune au un contact normal deschis, cele
minimale au un contact normal închis care se deschide atunci când este îndeplinită
condiţia de funcţionare normală U ≥ Un, şi se închide atunci când tensiunea scade,
sub valoarea reglată UR = 0,8...0,9 Un , semnalizându-se o situaţie anormală de
funcţionare. Releele de tensiune RT-3S, RT-4S au bobina de tensiune alimentată în
curent continuu, tensiunea aplicată bobinei este obţinută prin redresarea tensiunii
alternative de intrare, pe aceasta cale obţinându-se atenuarea vibraţiilor armăturii
mobile a electromagnetului. Pentru valori mari ale tensiunii de intrare (linii electrice,
motoare de m.t.) releele de tensiune se conectează prin intermediul
transformatoarelor de tensiune cu tensiunea secundară standardizată de 100V.

Verificarea scalei unui releu electromagnetic de curent de tip RC-2


Încercările se efectuează realizând montaul conform schemei electrice:

58
Ampermetrul se alege corespunzător scalei releului verificat. Pentru fiecare
valoare a curentului reglat IR, se efectuează următoarele operaţii:
- se poziţionează comutatorul domeniilor de curent pe poziţia 5A şi comutatorul
domeniilor de tensiune pe poziţia 0, se verifică poziţia de zero a cursorului trusei de
curent şi tensiune TCT, se deschide separatorul S1;
- se fixează eclisa 10 corespunzător domeniului de lucru ales, apoi se reglează
curentul releului IR în domeniul 0,5...1xIn;
- se acţionează butonul ANCLANŞARE al TCT şi se creşte intensitatea curentului
până la acţionarea releului Ia , semnalizată de aprinderea lămpii de control H;
- se creşte în continuare intensitatea curentului, până la circa 1,2∙Ia = Is (curent
acţionare sigură), apoi se scade curentul până la obţinerea valorii de revenire Ir
înregistrată în momentul stingerii lămpii de control.

Măsurarea timpului propriu de acţionare al unui releu electromagnetic de


curent
Se utilizează montajul de la punctul anterior. Timpul propriu se măsoară pentru
valori ale intensităţii curentului de: I= 1,5...3xIR prin bobina releului. Pentru fiecare
măsurare se fac următoarele operaţii:
- se reglează curentul de acţionare al releului la valoarea minima (exemplu 0,5 In);
- se aduce la zero cursorul trusei TCT, se acţionează butonul ANCLANŞARE. şi se
reglează intensitatea curentului prin bobina releului la valoarea de acţionare sigură;
- se acţionează butonul DECLANŞARE, se aduce la zero indicaţia cronometrului Z3
apoi se închide separatorul SI pentru a introduce în circuit elemenlcle de măsurare a
timpului şi de declanşare automată a trusei TCT;
- acţionând succesiv butoanele ANCLANŞARE - DECLANŞARE, se înregistrează
timpul ta, corespunzător unui număr de 10 acţionări ale releului, după care se
calculează valoarea medie a timpului propriu de acţionare;
- se reiau încercările pentru noile valori ale curentului I prin bobină fără a se modifica
valoarea curentului reglat IR.

FIŞA DE DOCUMENTARE NR.4

59
RELEE TERMICE

Releele termice sunt aparate de protecţie care întrerup un circuit electric de


comandă la depăşirea unei anumite valori a curentului electric. Aceste aparate sunt
utilizate pentru protecţia motoarelor electrice împotriva suprasarcinilor.
Releele termice nu acţionează imediat ce valoarea curentului creşte, ci după o
anumită perioadă de timp, care este invers proporţională cu curentul; cu cât valoarea
curentului este mai mare, cu atât intervalul de timp este mai mic.
Standardele în vigoare impun următoarele condiţii releelor termice:
o să nu declanşeze în timp de două ore la un curent egal cu 1,05 I motor
o să declanşeze în timp de două ore la un curent egal cu 1,2 I motor
o să declanşeze la un curent egal cu 6 I motor într-un timp mai mare de 2
secunde
Contrucţia releelor termice se bazează pe utilizarea termobimetalelor sub
forma lamelară. Elementele componente ale unui releu termic sunt prezentate în
figura de mai jos:

1 – termobimetale
2 – pârghie
3 – bimetal de compensare
4 – piesă metalică
5 – lamelă elastică
6 - şurub

Fig. 2

Funcţionarea unui releu termic: curentul de intensitate I > I n, care încălzeşte


lamelele bimetalului, produce dilatarea acestora şi deplasarea tijei electroizolante,
care determina la rândul ei schimbarea stării contactelor electrice. Astfel, contactul
normal închis al releului se deschide, întrerupand circuitul electric de comandă.
Caracteristica de protecţie trebuie să satisfacă următoarele condiţii:

Curent de lucru în
multipli ai curentului Timp de Starea bimetalului Observaţii
nominal al releului declanşare
1,05 t > 2h din stare rece
1,2 t<2h din stare caldă
1,5 t < 2 min din stare caldă Nu e impusă de STAS. E
necesară totuşi pentru
motoare
6,0 t > 2 sec din stare rece Pornire normală
6,0 t > 5 sec din stare rece Pornire grea

60
FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 5
DEFECTELE RELEULUI TERMIC

Nr.
Defectul Cauze Mod de verificare Mod de remediere
crt.
1. Arderea Scurtcircuit între Se măsoară curentul Introducerea protecţiei
bimetalului spirele absorbit de motor şi se prin siguranţe fuzibile
sau a electromagnetului verifică funcţionarea Rebobinarea motorului
rezistenţei protejat şi mecanismului de Inlocuirea
încălzitoare nefuncţionarea declanşare conductoarelor defecte
mecanismului de
declanşare
Scurtcircuit între Se verifică rezistenţa de
Repararea
conductoarele ce izolaţie cu ajutorul
mecanismului de
leagă întreruptorul megohmmetrului
declanşare a releului
de electromotorul
termic
protejat
2. Bimetalul nu Capetele bimetalului Se verifică cu puntea Strângerea şuruburilor
se nu fac contact cu contactul dintre bimetal şi de legătură între borne
încălzeşte bornele borne
Rezistenţa Se verifică cu puntea
Se înlocuieşte rezistenţa
încălzitoare continuitatea rezistenţei
încălzitoare
întreruptă
Transformatorul de Se verifică cu un Repararea
alimentare defect ampermetru alimentarea transformatorului
bimetalului reductor de curent
3. Bimetalul se Şuntul montat în Se verifică continuitatea Se înlocuieşte şuntul cu
încălzeşte paralel cu bimetalul şuntului altul cu aceleaşi
puternic ars sau întrerupt caracteristici
Transformatorul Se verifică cu ampermetrul Se repară
debitează un curent curentul debitat de transformatorul de
mai mare decât cel transformator curent
nominal
4. Bimetalul Bimetalul a fost Se verifică funcţionarea Se înlocuieşte bimetalul
rămâne parcurs timp releului de curent într-o cu altul cu aceleaşi
îndoit îndelungat de un instalaţie specială dimensiuni şi
curent mai mare prevăzută cu reglaj de caracteristici
decât cel nominal curent
5. Bimetalul se Şuntul nu face un Se măsoară temperatura Se cositoreşte locul de
încălzeşte contact prea bun cu ambiantă contact între şunt şi
prea puţin bimetalul bimetal
Temperatura Se înlocuieşte releul cu Se reface reglajul pentru
ambiantă prea unul cu compensator temperatura ambiantă
scăzută şi releul nu corespunzătoare
are compensator
6. Bimetalul Temperatura Se măsoară temperatura Se reface reglajul pentru
declanşează ambiantă este prea ambiantă temperatura ambiantă
intempestiv mare şi releul nu Se înlocuieşte releul cu corespunzătoare
are compensator unul cu compensator

61
FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 6
REPARAREA TRANSFORMATOARELOR
Principalele defecte şi modul de recunoaştere a lor la transformatoarele de putere
Tipul defectului Modul de recunoaştere Cauze posibile
a defectului
Scurtcircuitarea locală Lucrează releul de gaze Îmbătrânirea lacului izolant al tolelor,
a tolelor de oţel deteriorarea tolelor
Funcţionează protecţiile: de Deteriorarea izolaţiei între spire datorită
gaze, diferenţială, maximală îmbătrânirii în urma uzurii normale sau a
Scurtcircuit între spire (dacă aceasta este instalată suprasarcinilor de durată sau a insuficientei
pe partea alimentării) răciri.
Descoperirea înfăşurărilor în urma coborârii
nivelului de ulei. Poziţia necorespunzătoare
a înfăşurărilor.

Funcţionează protecţia de Distrugerea capetelor de ieşire. Lipirea


Întreruperi în înfăşurări gaze din cauza arcului care interioară necorespunzătoare a
apare în punctul de conductorului. Topirea unei părţi din spire din
întrerupere cauza scurtcircuitului în înfăşurare.

Străpungerea (punerea Funcţionează protecţia de Defectarea izolaţiei principale datorită


la masă) gaze, iar la îmbătrânirii sau existenţei fisurilor; umezirea
transformatoarele cu neutrul uleiului. Scăderea nivelului de ulei din cuvă.
legat la pământ şi protecţia Umiditate şi murdărie în ulei. Supratensiuni
diferenţială care au condus la străpungerea izolaţiei.

Scurtcircuit între Funcţionează protecţiile: de Aceleaşi cauze ca în cazul precedent; în


înfăşurările fazelor. gaze, diferenţială şi plus: scurtcircuit la borne sau la comutatorul
maximală. Aruncarea uleiului de prize.
prin expandor

Topirea suprafeţelor Funcţionează protecţiile: de Defecte de montaj (apăsare insuficientă a


contactelor la gaze, diferenţială şi contactelor şi elasticitate insuficientă a
comutatoarele de maximală. resoartelor de presare).
ploturi Supraîncălziri datorită curenţilor de
scurtcircuit din zonă.

Defectarea izolaţiei Semnalizează protecţia de Deteriorarea izolaţiei buloanelor de


între tole. gaze, miros specific strângere, a izolaţiei între tole; deteriorarea
pătrunzător sau lipsa garniturilor la jug.

Repararea transformatoarelor se realizează numai după retragerea lor din


exploatare, pa baza foii de manevră, de către personalul de exploatare al staţiei sau
postului respectiv. Procesul tehnologic cuprinde următoarele faze:
 izolarea electrică a transformatorului de restul instalaţiei;
 desfacerea legăturilor electrice la borne;
 deplasarea transformatorului la atelierul de reparaţii;
 demontarea transformatorului;
 repararea părţilor componente defecte (miez, înfăşurări);
 remontarea transformatorului;
 încercări;
 reinstalarea transformatorului în boxă sau celulă;
 refacerea legăturilor la instalaţia electrică;
 ridicarea izolării;

62
 cuplarea la reţea prin executarea operaţiilor indicate în foaia de manevră.

1. Demontarea transformatorului.
Aceasta cuprinde operaţiile descrise pe scurt în cele ce urmează:
 Evacuarea uleiului parţial sau total într-un vas pregătit, curat şi uscat, prin
robinetul de golire de la partea inferioară.
 Deşurubarea şi desfacerea legăturilor electrice se va realiza începând cu
Capacul cuvei, apoi legăturile la izolatoarele de trecere. Dacă buloanele nu pot fi
deşurubate din cauza ruginii se ung cu petrol lampant. Se refac filetele defecte, iar
piesele defecte se înlocuiesc cu altele noi.
 Demontarea subansamblurilor începe cu demontarea izolatoarelor, şi
continuă cu expandorul. Se demontează conservatorul de ulei prin detaşarea lui pe
flanşa conductei de ulei, apoi de piesele de care este fixat şi cu un cablu cu inele de
ridicare se ridică de pe capacul cuvei. Se fereşte de deteriorări sticla indicatorului de
nivel de ulei. Releul de gaze şi termometrul cu rezistenţă sau termosemnalizatorul
sunt demontate imediat după evacuarea uleiului.
 Decuvarea reprezintă scoaterea părţii active din interiorul cuvei şi deasupra
Unei tăvi se aşează pe traverse de cale ferată. Acest proces se realizează lin, cu
ajutorul macaralei.
 Demontarea părţii active începe cu prizele şi comutatorul de ploturi care vor
trebui în prealabil numerotate prin etichete. Se dezlipesc lipiturile cu lampa de lipit
(cele cu cositor) şi cu dalta şi ciocanul (cele realizate cu aliaj tare).
Se demontează grinzile jugului, se despachetează jugul superior, şi se
depresează înfăşurările deşurubându-se buloanele de presare. Se deşurubează
buloanele de strângere a jugului superior şi grinzile respective, se leagă cu funii
grinzile şi se scot buloanele de strângere. Se ridică grinzile jugului scoţându-le de pe
tiranţii verticali. Se despachetează jugurile scoţând câte 2-3 tole simultan din două
părţi. Muncitorii vor aşeza lângă ei pe schelă tolele despachetate.
Pentru scoaterea înfăşurărilor se folosesc nişte gheare aşezate în cruce.
Acestea se prind de înfăşurarea respectivă şi cu ajutorul unei macarale se ridică cu o
funie strict vertical, după care se depozitează pe două grinzi pe pardoseală.
 Demontarea radiatoarelor se realizează dacă sunt detaşabile după
demontarea părţii active. Se închid robinetele, se deşurubează piuliţele flanşelor, se
deplasează radiatoarele de pe prezoane, se aşează pe podea.

2. Repararea miezului magnetic.


Se realizează un control minuţios al stării tolelor şi a izolaţiei lor. Izolaţia de lac
defecte cade la despachetare, iar cea din hârtie se sfărâmă. Dacă nu se constată
urme de scurtcircuite locale, se reface jugul superior şi se supune la încercări:
- măsurarea pierderilor în gol folosindu-se o înfăşurare de control, care să asigura
magnetizarea completă a miezului. Se alimentează la 380/220V şi se măsoară P´ 0
(pierderile în gol). Apoi se scurtcircuitează tolele marginale ale miezului, pe suprafaţa
exterioră cu un conductor şi se măsoară din nou P´´ 0. Dacă starea izolaţiei este
satisfăcătoare, trebuie ca:
P0  P0
100  1...2%
P0
- măsurarea tensiunii tolele marginale şi pachetele miezului magnetic (fig. 3)
înfăşurarea de control fiind sub tensiune. Lipsa unei tensiuni între pachete indică o

63
regiune în care există tola scurtcircuitate. Locul de defect se stabileşte la demontarea
pachetelor de tole.

Fig. 3 Schema de măsurare a tensiunii pe pachetele miezului magnetic.

Măsurarea rezistenţei în c.c. a izolaţiei între tolele diferitelor pachete, conform fig. 5.
Fixându-se un curent de 2-2,5 A, se determină rezistenţa diferitelor pachete cu
relaţiile:
U U U
R1  1 ; R 2  2 ; R 3  3
I I I

Rezistenţele trebuie să fie aproximativ egale, pentru pachetele simetrice. Se


calculează apoi rezistenţa specifică a izolaţiei între tolele fiecărui pachet cu relaţia:
R
0  =50-60 Ω/cm2unde:
nF
R – rezistenţa măsurată;
F – aria tolei, cm2;
n – numărul de tole în pachet.

Dacă starea este necorespunzătoare se reface izolaţia.


Electrod de cupru cu suprafaţa de 100-150mm2 şi
grosimea de 3-4mm, cu marginile ascuţite într-o
parte.

Rh

V E

A
Fig. 4 Schema de măsurare a rezistenţei în c.c. a pachetelor separate ale miezului.

3. Repararea înfăşurărilor.

64
Înfăşurările sunt cele mai afectate părţi ale transformatorului, fiind supuse la
deteriorări ale conductorului, desfaceri de pe bobină, contacte între spire, întreruperi,
alterarea izolaţiei. Repararea presupune :
- Scoaterea izolaţiei de pe conductor după care se îndreaptă cu un ciocan din lemn
şi se şterg cu cârpe. Dacă conductorul este ecruisat şi izolaţia se curăţă greu se
recoc în cuptoare la 550-600°C. Dacă se constată goluri, crăpături, ele se taie şi
conductorul se lipeşte cu cleştele electric.
- Reizolarea conductorului se face manual sau cu maşini de izolat. Pentru izolare se
utilizează hârtie de cablu cu grosimea de 0,05 mm, iar la ultimul strat hârtie cu
grosimea de 0,12mm. Productivitatea izolării în cazul folosirii maşinilor este de 6-8 ori
mai mare. În cazul izolării manuale, lucrătorul şterge conductorul cu o cârpă curată,
ia ruloul şi începe să izoleze aşezănd mai întâi primul strat. „jumătate acoperit”,
parcurgând tot tronsonul (distanţa între două tambure), iar apoi cel de-al doilea strat
ş.a.m.d.
Este necesar să se aşeze izolaţia cât mai strâns, tot timpul netezind-o şi
întinzând hârtia cu mâna, astel încât să nu se formeze goluri. Când tronsonul este
complet izolat acesta se înfăşoară pe tambur, aşezănd strâns o spiră lângă alta.

- Rebobinarea înfăşurărilor în cazul bobinelor cilindrice în două straturi se execută pe


şabloane sau direct pe cilindrul de pertinax, care constituie izolaţia faţă de miezul
transformatorului, în acest ultim caz cilindrul fixându-se pe şablonul de bobinare. De
prima spiră se fixează pana egalizatoare de carton preşpan, prin bandajare cu bandă
de bumbac. Se verifică calitatea izolaţiei în timpul bobinării, refăcându-se cea
deteriorată. Consolidarea spirelor se face cu fâşie de bandă groasă de bumbac, care
face o spiră peste prima spiră. După aşezarea primului strat de spire se aşează
distanţoarele longitudinale pentru realizarea canalelor de răcire.
- După bobinare urmează uscarea, presarea definitivă, impregnarea şi coacerea,
operaţii care se efectuează în cuptoare cu vid, speciale. Înainte de coborârea în cuvă
se curăţă minuţios, se şterge cu o cârpă uscată. Uscarea se realizează la
temperatura de 100-120°C, timp de 6-12 ore. Apoi se scoate se răceşte la 70°C, se
presează până la dimensiunea dorită şi se impregnează cu lac într-o baie. Apoi se
introduce din nou în cuvă pentru coacere timp de 8 ore.
- Remontarea înfăşurărilor pe miezul magnetic se realizează după verificarea în
prealabil a lor; se realizează cu ajutorul macaralei, cea de joasă să fie montată
imediat lângă coloană şi cea de înaltă la exterior.

4. Remontarea transformatorului.
După asamblarea părţii active sunt pregătite pentru montare cuva,
conservatorul, expandorul, radiatoarele, capacul, bornele, comutatorul, instrumentele
de măsură, robinetele etc.
Asamblarea constă în:
-montarea conservatorului şi expandorului;
-instalarea garniturilor de etanşare;
-montarea radiatoarelor, robinetelor, roţilor;
-ridicarea părţii active şi coborârea ei în cuvă;
-instalarea capacului;
-umplerea transformatorului cu ulei şi verificarea etanşeităţii garniturilor;
-vopsirea exterioară a transformatorului
FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 7

65
PROBE ŞI ÎNCERCĂRI ALE TRANSFORMATOARELOR ELECTRICE

Principalele probe şi verificări ale transformatoarelor de putere care au ca scop


verificarea calitatii reparatiei sunt:
 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor şi a coeficientului de absorbţie
R60/R15;
 Verificarea raportului de transformare;
 Verificarea grupei de conexiuni a înfăşurărilor;
 Verificarea rigidităţii dielectrice a izolaţiei la frecvenţă industrială;
 Încercarea la scurtcircuit;
 Încercarea la mers în gol;
 Măsurarea rezistenţei înfăşurărilor în curent continuu;
 Măsurarea unghiului de pierderi dielectrice tgδ a înfăşurărilor şi bornelor
(izolatoarelor de trecere);
 Determinarea raportului C2/C20.

 Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor şi a coeficientului de


absorbţie R60/R15;
Se măsoară:
- cu megohmmetrul de 1000V la înfăşurările de joasă tensiune;
- cu megohmmetrul de 2500V la înfăşurările de înaltă tensiune.

a A

b 2500
B
MΩ c
1000 C

Fig. 5 Montaj pentru măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor


transformatorului.

Rezistenţa de izolaţie se măsoară între fiecare înfăşurare şi masă şi între


înfăşurări (figura 5).Indicaţiile megohmmetrului se citesc după 15 şi 60 s. Raportul
acestor citiri R60/R15 se numeşte coeficient de absorbţie, fiind unul dintre criteriile de
stabilire a gradului de umiditate a înfăşurărilor. Valorile măsurătorilor se compară cu
cele indicate de întreprinderea constructoare.
Coeficientul de absorbţie trebuie să fie R 60/R15≥1,3.
Momentul efectuării probei:
- la PIF (punerea în funcţiune);
- în cadrul reviziilor tehnice RT, reparaţiilor curente RC şi a reparaţiilor
capitale RK;
- la schimbarea uleiului;
- la transformatoarele aflate în stare operativă “rezervă rece” odată la 2
ani.

 Verificarea raportului de transformare;

66
Se face pe toate fazele şi pe toate prizele transformatorului. Pe partea de
înaltă tensiune, unde nu se poate măsura tensiunea de fază (conexiunea de regulă
este triunghi), se face măsurarea tensiunii între faze ( U1  3U f ) . Raportul de
transformare nu trebuie să difere de cel indicat de întreprinderea constructoare cu
0,5 %..

Raportul de transformare se determină cu ajutorul montajului din figura de mai


sus şi valoarea sa se obţine făcând raportul dintre tensiunea fazei din primar şi cea
din secundar (măsurată la bornele omoloage), la mersul în gol al transformatorului,
trecând comutatorul de prize prin toate poziţiile sale.
Momentul efectuării probei:
- la PIF (punerea în funcţiune);
- intervenţii la înfăşurări şi la conexiuni;
- la modificarea conexiunilor sau a raportului de transformare pe placa
de conexiuni exterioară sau interioară;
- după RK în atelier.

 Verificarea rigidităţii dielectrice a izolaţiei transformatorului.


Această încercare are drept scop verificarea izolaţiei unei înfăşurări faţă de
masă sau faţă de alte înfăşurări şi a izolaţiei între spire şi părţile unei aceleiaşi
înfăşurări. Proba se efectuează după trecerea a cel puţin trei ore de la umplerea cu
ulei a transformatorului.
Verificarea rigidităţii dielectrice a izolaţiei se face în două feluri:
- cu tensiune aplicată;
- cu tensiune indusă.

Fig. 6. Montaj pentru verificarea rigidităţii dielectrice a transformatorului prin metoda


tensiunii aplicate: TP – transformatorul de încercat; T – transformatorul ridicător; ATR
– autotransformator reglabil; E – eclator; R – rezistenţă de protecţie.

67
În figura 6 se prezentată prima metodă fiind cea mai utilizată pentru
transformatoarele de putere din dotarea consumatorilor. Tensiunea de încercare se
aplică în modul următor: se aplică brusc 50 % din valoarea tensiunii de încercare,
apoi treptat, până se atinge valoarea tensiunii de încercare; aceasta se menţine un
minut, apoi se scade treptat până la zero.
Transformatorul se consideră bun, dacă în timpul probelor nu se produc
conturnări sau străpungeri, care se manifestă atât prin zgomote caracteristice, cât şi
prin oscilarea pronunţată a acelor aparatelor de măsură.

 Încercarea la scurtcircuit;
Se face cu scopul de a verifica tensiunea procentuală de scurtcircuit uk% şi
pierderile în scurtcircuit Pk. Montajul este cel indicat în figura 7. Tensiunea aplicată se
creşte treptat, până când indicaţiile ampermetrelor ating valoarea curentului nominal.
În acest moment se citesc: tensiunea de scurtcircuit Uk în V şi Pk în W (prin metoda
celor două wattmetre). Valorile măsurărilor se compară cu cele înscrise în fişa
tehnică a transformatorului.

Fig. 7. Montaj pentru încercarea la scurtcircuit a transformatorului trifazat

Montajul din figura 9 conţine un transformator trifazat reglabil TR, două


ampermetre A1 şi A2, două wattmetre W1 şi W2 a căror bobine de current sunt
alimentate din secundarele a două transformatoare de current 1TC şi 2TC, un
voltmetru pentru a determina tensiunea de scurtcircuit şi transformatorul verificat T.
Momentul efectuării probei:
- la PIF (punerea în funcţiune) în lipsa buletinului de fabrică;
- după RK în atelier care presupune demontarea înfăşurărilor sau
intervenţii la miezul magnetic.

 Încercarea la mers în gol;


Încercarea la mers în gol se face cu scopul de a determina curentul
procentual de mers în gol i 0% şi pierderile de putere la mers în gol P 0, în W. Montajul
cuprinde trei ampermetre, două wattmetre a căror bobine de curent sunt alimentate
din secundarele transformatoarelor de curent 1TC şi 2TC şi tansformatorul de
încercat T. Se aplică tensiunea nominală pe partea de joasă tensiune, bornele de
înaltă fiind în gol (la un potenţial ridicat şi deci încercarea se face cu respectarea
NTS pentru instalaţia sub tensiune periculoasă).
I I I
Se citesc valoarea curentului I 0  1 2 3 - media aritmetică a indicaţiilor
3
celor trei ampermetre şi valoarea puterii P 0 prin metoda celor două wattmetre. Se

68
calculează curentul de mers în gol în procente i 0%. Valorile se compară cu cele din
fişa tehnică a transformatorului.

 Măsurarea unghiului de pierderi dielectrice tgδ a înfăşurărilor şi bornelor


(izolatoarelor de trecere);
Această măsurare (figura 8) se efectuează cu puntea Schering, punte care având
tensiunea de 10 kV, se utilizează numai pe partea de înaltă tensiune a
transformatorului. Tangenta unghiului de pierderi serveşte drept criteriu pentru
stabilirea gradului de umiditate a înfăşurărilor. Aceasta nu trebuie să depăşească cu
mai mult de 30% valoarea dată de întreprinderea constructoare.
A a
Cx B b
Puntea C c
Schering 0
220 V cablu ecranat TP

Fig. 8. Montaj pentru determinarea tgδ la transformatorul de putere.

 Determinarea raportului C2/C20.


Un alt criteriu pentru aprecierea umidităţii înfăşurărilor îl constituie şi raportul
capacităţilor la frecvenţele de 2 şi 50 Hz. Măsurarea se face cu dispozitivul pentru
controlul umidităţii, conform instrucţiunilor de folosire a acestuia. Înainte de
măsurarea raportului C2/C20, trebuie să se măsoare rezistenţa de izolaţie a înfăşurării
transformatorului, deoarece la valori reduse ale acesteia dispozitivul dă erori
inacceptabile.

1. Izolatori IT 10. Suporţi pentru cric


2. Izolator nul IT 11. Robinet de filtrare şi golire
3. Izolatori JT 12. Cofret de comandă
4. Conservator de ulei 13. Cărucior (roţi)
5. Comutator de reglaj sub sarcină 14. Ventilatoare
6. Mecanism de acţionare pentru comutator 15. Indicator de temperatură a înfăşurării
7. Supapă de presiune 16. Indicator de temperatură a uleiului
8. Filtru de aer deshidratant cu silicagel 17. Releu Buchholz
9. Radiator 18. Suporţi pentru cric

69
FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 8
DEFECTELE MOTOARELOR ASINCRONE

Întreţinerea motoarelor electrice.


În scopul prevenirii unor defecţiuni sau incidente de exploatare în timpul
funcţionării motoarelor electrice, electricianul de tură consemnează micile defecţiuni
constate în timpul serviciului său şi dacă nu le-a putut înlătura din cause obiective, le
trece în caietul de sarcini ale echipei de intervenţie, care execută revizia tehnică în
timpul opririi de scurtă durată a utilajului antrenat de respective maşină electrică.
Lucrările care se execută cu ocazia reviziei tehnice a motoarelor sunt:
► verificarea stării siguranţelor (patron, fuzibile, legături);
► verificarea stării releelor de protecţie (reglaj, borne, legături) şi a dispozitivelor
automate;
► verificarea stării conductoarelor (izolaţia conexiunii);
► curăţarea fără demontare a inelelor, portperiilor, înfăşurărilor, precum şi
suflarea canalelor de ventilaţie în locurile accesibile;
► verificarea fixării prin buloane, şuruburi şi strângerea piuliţelor de la fundaţie,
de la căpăcele, scuturi, de la instalaţia de legare la pământ;
► verificarea transmisiei mişcării (şaiba de transmisie, a pinionului sau cuplei) ;
► verificarea lagărelor (lipsa zgomotului şi a supraîncălzirii, precum şi a
începutului de gripare).
Micile defecţiuni neremediate în timp pot duce la grave deranjamente. La
apariţia unui deranjament, trebuie să acţioneze elementele de protecţie ale motorului
(siguranţe fuzibile sau relee electromagnetice la scurtcircuite şi relee termice la
suprasarcini). În vederea unei întreţineri corecte şi a reparării corespunzătoare a
motoarelor asincrone în tabel sunt prezentate principalele defecte care pot să apară
şi modalitatea de remediere a lor.

Repararea motoarelor.
Tehnologia reparării unei maşini electrice aflate în exploatare cuprinde
următoarele faze mai importante:
 izolarea electrică de restul instalaţiei prin deschiderea întreruptorului (manual
sau automat) şi scoaterea patroanelor siguranţelor din tabloul de forţă, cu
luarea tuturor măsurilor de protecţie a muncii;
 desfacerea legăturilor electrice de la bornele maşinii;
 desfacerea legăturilor de transmisie de la utilajul antrenat;
 desfacerea piuliţelor de la prezoanele din fundaţie ;
 transportul la atelierul de reparaţii ;
 demontarea motorului ;
 repararea părţilor componente defecte ;
 remontarea ;
 încercări ;
 reinstalarea motorului pe fundaţie ;
 refacerea legăturilor electrice şi mecanice ;
 ridicarea izolării

70
Principalele deranjamente şi modul de remediere a lor la motoarele asincrone trifazate.
Deranjamente Cauze posibile Remedieri
Motorul nu porneşte. Întreruperea circuitului de forţă; o fază a Se verifică cu ohmmetrul şi se
statorului este întreruptă sau o legătură exterioră restabileşte legătura.
este desfăcută.
Statorul are curenţi inegali pe cele trei Una din cele trei faze ale statorului este legată Se controlează sensul bobinei şi se
faze, iar motorul nu porneşte. cu capetele inversate la montajul Y refac legăturile; se determină
începuturile şi sfârşiturile fazelor
Motorul porneşte greu în gol ; se Conexiunile statorului sunt legate în stea în loc Se refac legăturile
roteşte cu viteză redusă de triunghi
Motorul capătă viteză, dar curentul în La rotorul în colivie există o dezlipire a uneia sau Se caută contactul defect şi se reface
stator pulsează tare ; rotorul şi statorul mai multor bare de la inelul de scurtcircuitare lipitura
se încălzesc ; motorul produce un
zgomot anormal
Motorul nu se poate încărca ; curenţii Scurtcircuit într-una din bobinele statorului sau Se înlocuiesc bobinele defecte cu
inegali în stator; în sarcină se opreşte între două bobine învecinate altele noi sau se rebobinează statorul
brusc
Motorul absoarbe brusc un curent mult S-a întrerupt o fază a statorului Se depistează faza întreruptă şi se
mai mare stabileşte circuitul
Motorul absoarbe la pornire un curent Cele trei perii sunt scurtcircuitate sau există Se caută defectul şi se remediază
prea mare scurtcircuit în rezistenţa de pornire, pe ultimul
plot
Motorul porneşte numai în gol şi cu Scurtcircuit între două perii Se verifică circuitul şi se înlătură
jumătate din viteză defectul
Motorul prezintă o accentuată cădere Rezistenţa înfăşurării sau cuplu de pornire mari ; Se verifică cu ohmmetrul valoarea
de tensiune circuit întrerupt în rotor rezistenţelor; se înlătură întreruperea
rotorică

71
Deranjamente Cauze posibile Remedieri
Periile scânteiază ; unele perii şi Periile nu se mişcă liber în portperii sau nu sunt Se aleg perii de dimensiuni potrivite, se
armăturile lor se încălzesc excesiv şlefuite ; inelele colectoare au asperităţi sau finisează inelele ; se reglează
lovituri ; periile nu se presează suficient asupra presiunea de contact a periilor
inelelor
Miezul de fier al statorului este Tensiunea reţelei este mai mare decât cea Se aduce tensiunea la valoarea
supraîncălzit uniform, cu toate că nominală ; scurtcircuite locale între tolele nominală ; se execută reparaţia
sarcina motorului nu depăşeşte pe cea statorului miezului statoric
nominală
La pornirea motorului apare un cerc de Inelele şi periile sunt îmbâcsite cu ulei ; este Se înlătură scurgerea de ulei ; se refac
foc la inelele colectoare întreruptă una din legăturile dintre rotor şi legăturile întrerupte
reostatul de pornire
Motorul vibrează în timpul funcţionării Rotorul, cuplajul şi şaiba de transmisie sunt Se remediază aceste cauze mecanice
dezechilibrate; deplasarea bobinajului rotorului;
fundaţia nu este suficient de rigidă.
Inelele colectoare se uzează intens, Periile sunt necorespunzătoare (prea tari); Se montează perii corespunzătoare; se
neuniform presiunea pe inele este prea mare reglează presiunea pe contact
Lagărele se încălzesc peste limitele Debitul uleiului de răcire este insuficient sau de Se verifică nivelul uleiului; se reglează
admisibile prostă calitate; jocul dintre fusul fusul arborelui şi jocul dintre arbori şi cuzineţi
cuzineţi este prea mic
Periile se uzează foarte intens Inelele colectoare sunt imbâcsite cu praf de la Se îmbunătăţesc condiţiile de
perii, pulbere de metal, nisip ; curentul este întreţinere a inelelor colectoare şi se
repartizat neuniform între perii ; calitatea periilor curăţă mai des; se controlează şi se
este necorespunzătoare remediază presiunea de contact a
periilor pe inele.

72
Secţia executantă (Faţǎ)
APROBAT
INGINER ŞEF,

FIŞĂ TEHNOLOGICĂ PENTRU


REPARAŢII_________________
Poz. plan
Comandǎ
Nr. inventar Denumirea utilajului Secţia beneficiară
Nr. Felul operaţiei Categ. Timp Cost Marca
crt. lucrǎrii normat manoperǎ muncitorului
ore-om pe orǎ total
1 Verificarea maşinii pentru
stabilirea gradului de uzură.
2 Demontarea parţială sau
completă a maşinii(utilajului)
la locul de funcţionare sau în
atelierul de reparaţii.
3 Demontarea parţială sau
completă a subansamblelor
de montare în atelierul de
reparaţii.
4 Curăţarea, spălarea
pieselor, subansamblelor
demontate, curaţarea
ansamblurilor rămase pe
maşină.
5 Sortarea pieselor pe
categorii (întocmirea
constatării).
6 Verificarea şi repararea
sistemului de ungere şi
răcire pneumatică (unde e
cazul).
7 Verificarea şi repararea
sistemului hidraulic.

8 Verificarea şi repararea
dispozitivelor de protecţie.

Secţia executantă (Verso)


APROBAT
INGINER ŞEF,

73
74
FIŞĂ TEHNOLOGICĂ PENTRU
REPARAŢII_________________
Poz. plan
Comandǎ

MATERIALE ŞI PIESE DE SCHIMB


Nr. Denumirea Dimensiuni UM Cantitǎţi Cost materiale
crt. unitar total

Total manoperă X X X X

Recapitulaţie Lei De acord De acord


Şeful secţiei Şeful secţiei
Şeful secţiei reparaţii reparaţii beneficiare

Şeful secţiei beneficiare

Total materiale şi piese de schimb

Lucrari la terţi

Total manoperǎ

Costuri comune de atelier

Total

Beneficiu

Total general

Întocmit,

75
FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 9
MĂSURAREA REZISTENŢEI DE IZOLAŢIE A UNUI MOTOR ASINCRON TRIFAZAT

76
FIŞA DE DOCUMENTARE NR. 10
TRANSFORMATORUL DE CURENT
Transformatoarele de curent fac parte din categoria transformatoarelor de măsură
şi îndeplinesc următoarele funcţii în instalaţiile electroenergetice:
- reduc curenţii la valori convenabile alimentării aparatelor de măsurat, releelor de
protecţie şi dispozitivelor de automatizare: 5A sau 1A;
- izolează galvanic aparatele de măsură, releele de protecţie şi dispozitivele de
automatizare faţă de tensiunea înaltă din circuitele primare şi au secundarul legat la
pământ, protejând personalul de exploatare faţă de instalaţiile de înaltă tensiune;
- prin anumite scheme de conexiuni se pot depista anumite tipuri de defecte (de
exemplu prin conectarea în paralel a înfăşurărilor secundare ale transformatoarelor de
curent de pe cele trei faze se obţine componenta homopolară de curent care
evidenţiază o punere la pământ a unei faze).

d
Tipuri constructive de transformatoare de curent : a – transformatoare de curent pentru
instalaţii de joasă şi medie tensiune; b – transformator 1200 A; c – transformator pentru
reţele de înaltă tensiune 24 kV / 1200 A, d – tip cleşte

Mărimi caracteristice.
Transformatoarele de curent au următoarele mărimi caracteristice pe baza cărora
sunt definite:
a). Tensiunea nominală. În ţara noastră se construiesc transformatoare de curent
pentru: 10 KV, 20, 35, 110, 220, 400 KV.
b). Curentul nominal primar poate fi: 50, 100, 200, 300, 400, 500, 600, 800, 1000, 1250,
1500, ..., 6000 A.
c). Curentul nominal secundar. Acest parametru are valoarea standardizată de 5 A
pentru tensiuni de până la 110 KV inclusiv şi 1A pentru tensiuni nominale peste 110 KV.
d). Numărul înfăşurărilor secundare este de două, trei sau patru bobinate pe tot atâtea
miezuri magnetice individuale .

e). Raportul de transformare nominal este raportul curenţilor nominali din înfăşurarea
primară şi secundară şi este dat de relaţia:
I
nTCn  n
in

Odată cu evidenţierea raportului de transformare se evidenţiază şi numărul înfăşurărilor


secundare. De exemplu CESU 220KV – 4x300/5 A sau CESU 220 KV – 300/5/5/5/5 A.

77
f). Eroarea de curent reprezintă eroarea de transformare a valorilor efective ale
curenţilor primar şi secundar, fiind dată de relaţia:
n n
 I %  TCn TC 100
nTCn

unde nTC este raportul real de transformare.

S  Z S in2 (VA )

Eroarea de curent admisă în condiţii nominale de funcţionare adică la sarcină


nominală, până la limita superioară a domeniului de măsurare poartă numele de clasă
de precizie. Valorile standardizate ale clasei de precizie sunt: 0,1; 0,2; 0,5; 1; 3; 5; 10.

g). Eroarea de unghi di care reprezintă defazajul dintre curentul primar şi curentul
secundar, sensul acestora fiind astfel ales încât acest unghi să fie nul pentru un
transformator ideal; eroarea de unghi se consideră pozitivă dacă vectorul curentului
secundar este defazat înainte;

h). Coeficientul de saturaţie. Valoarea maximă a raportului I/In pentru care


transformatorul respectă limitele privind eroarea compusă se numeşte coeficient de
saturaţie sau factor limită de precizie şi se notează cu n:

I max
n   C   C max
In

Valorile normate ale coeficienţilor de saturaţie sunt: 5, 10, 15, 20 şi 30.


Transformatoarele de măsură pentru protecţie se realizează pentru n=10.....30 şi
clase de precizie 5P sau 10P.

78
FIŞA A. Determinarea erorilor transformatorului de curent
1. Schema electrică.
Pentru verificarea raportului real de transformare şi determinarea erorilor se va
folosi următoarea schemă de montaj:
I ATR 8

K k
220V
ca TC
A
1200 A
2

L l

A
1

2. Nomenclator aparate:
- sursă de curent alternativ monofazat 220 V;
- I – întreruptor bipolar cu pârghie;
- ATR8 – autotransformator monofazat;
- TC – 1200A – trusă de curent cu domeniul maxim 1200 A;
- A1, A2 – ampermetre cu domeniul 0 ÷ 6 A;
- transformatorul de curent verificat.

3. Mod de experimentare:
Se realizează montajul şi manevrând cursorul autotransformatorului, se aplică trei
curenţi de sarcină transformatorului de curent: 0,5I 1n, I1n, 1,2I1n. Se citeşte de fiecare dată
intensitatea curentului secundar la ampermetrul A 2.
Raportul de transformare nominal al unui transformator de curent este raportul
curenţilor nominali din înfăşurarea primară şi cea secundară, este înscris pe plăcuţa
acestuia şi este dat de relaţia:
I
kTCn  1n
I 2n
Raportul real de transformare se poate determina cu relaţia:
I
kTC  1n
I2
unde I2 este curentul real care circulă prin înfăşurarea secundară a transformatorului de
curent când primarul este parcurs de curentul nominal. Eroarea de raport (eroarea de
curent) se calculează cu relaţia:
k k
 I %  TCn TC 100
kTCn
În funcţie de valoarea acestei erori, se poate determina destinaţia
transformatorului de curent. Astfel dacă:
 eroarea este de ordinul ±0,1% - transformatorul de curent este etalon;
 eroarea este de ordinul ±0,2 - ±0,5%, el va alimenta aparate de măsură;
79
 eroarea este cuprinsă în intervalul ±0,5 - ±1%, el va alimenta aparate de tablou;
 eroarea este peste ±1% transformatorul de curent va fi destinat alimentării
protecţiilor prin relee.

1. Tabel cu date:

I1(A) I2(A) kTCn kTC εI(%)


0,5I1n
I1n
1,2I1n

5. Concluzii:
Destinaţia :…………………………………………………………………………………

FIŞA B. Trasarea curbei de magnetizare a transfomatorului de curent

 Noţiuni generale.
Curba de magnetizare a miezului magnetic a unui transformator de curent sau
caracteristica Volt-Ampere, dă informaţii despre starea miezului magnetic. Dacă miezul
este scurtcircuitat, se obţine o dreaptă (1) transfornatorul comportându-se ca un
consummator rezistiv, dacă miezul este în stare bună de funcţionare se obţine curba (2).
În plus se obţin informaţii despre starea înfăşurării secundare: dacă ea este întreruptă
curentul nu va creşte.

 Scopul lucrării:
Este trasarea experimentală a curbei de primă magnetizare a miezului magnetic a
unui transformator de curent.

 Schema de montaj:

80
 Aparate necesare:
o sursa de curent alternativ monofazat 220V
o I- intreruptor bipolar
o TC-U – trusa de curent şi tensiune cu domeniile indicate (se poate folosi un
autransformator ATR8)
o A- ampermetru cu domeniul 0-6-30 A
o V -voltmetru cu domeniu adecvat
o transformatorul de curent verificat

 Modul de experimentare:
Se realizează montajul şi se închide I. Se variază cursorul autotransformatorului
astfel încât sa se aplice înfăşurării secundare a transformatrului de curent, curenţii:
0,5I2n, 1,5 I2n 2I2n,3I2n, 5I2n. Se citeşte de fiecare dată tensiunea la borne. Se trasează
curba în coordonate U=f(I).

 Tabel de date:
0,25 I2n 0,5 I2n 1 I2n 1,5 I2n 2 I2n 3 I2n 5 I2n
I(A)
U(V)

 Curba de magnetizare:
U(V)

I(A)

 Concluzii:................................................................................................................

81
FIŞĂ DE DOCUMENTARE NR. 11
BULETINE DE VERIFICARE ŞI MĂSURĂTORI

BULETIN VERIFICARE DESCĂRCĂTOR ELECTRIC


Staţia / Postul/ LEA…………………………………… Locul de montaj…………………………

Faza Fabricant Serie An fabricaţie Tip constructiv


R
S
T
Prilejul verificării ……………………………..Un descărcător kV = ……………….

1. Verificări executate

Verificarea Corespunde Observaţii

Verificarea stării descărcătorului da nu


Verificarea legăturii la conductorul de fază da nu
şi la priza de pământ
Verificare stare protecţie anticorosivă părţi da nu
metalice
Verificarea spaţiului distructiv „d” la da nu
descărcătoarele cu coarne (DCP)
Verificarea stării izolatoarelor la DCP da nu
Verificarea stării electrozilor la DCP da nu
Verificarea rigidizării electrozilor şi da nu
orientarea lor
Verificarea distanţelor elementelor DCP da nu
faţă de restul instalaţiilor
Refacerea stratului de vopsea la da nu
DCP(vopsirea în alb a electrozilor)

2. Concluzii şi recomandări: Corespunde / Nu corespunde PE 116/1994 şi fişei


tehnologice 3.2.RE-I 71/00

82
BULETIN DE MĂSURĂTORI PROFILACTICE
TRAFO DE PUTERE, M.T./j.t.
Transformatorul nr. …. din staţia de transformare /postul de transformare………………………….
Fabricaţie ………………….. Anul ………seria ………………… Tip ……………………

Caracteristici transformator de putere


Putere nominală Raport de Grupa de Tensiunea de Curenţi nominali
MVA transformare conexiuni scurtcircuit primar/secundar
kV/kV % A/A

Prilejul încercării …………………..; Temperatura mediu °C= …. ; Umiditatea % = ……; Temperatura de referinţă °C= …….

1. Rezistenţa de izolaţie a înfăşurărilor [MΩ] şi coeficientul de absorbţie


R15 R60 Kabs=R60/R15
măsurată recalculată măsurată recalculată referinţă calculat normat

Temperatura izolaţiei ° C = …
IT-(JT+m)
JT-(IT+m)
(IT+JT)-m

2. Rezistenţa ohmică a înfăşurărilor


2.1. Înfăşurarea de înaltă tensine 

A –B B –C A -C
referinţă măsurată recalculată  referinţă măsurată recalculată  referinţă măsurată recalculată 
t= °C t= °C t= °C (%) t= °C t= °C t= °C (%) t= °C t= °C t= °C (%)

2.2. Înfăşurarea de joasă tensiune 


a–0 b–0 a-0
referinţă măsurată recalculată  referinţă măsurată recalculată  referinţă măsurată recalculată 
t= °C t= °C t= °C (%) t= °C t= °C t= °C (%) t= °C t= °C t= °C (%)

83
3 . Aparate de măsură folosite (denumire, tip, serie)

Tip Serie Nr. Observatii

4. Concluzii şi recomandări
Trafo corespunde / nu corespunde conform PE 116/94, 3.2. RE-I 53/91

84
Hilohi S., Ghinea D., Bichir N. – Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi
sisteme de reglare automată, Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, licee tehnologice
profil tehnic, specializarea electrotehnică, EDP, Bucureşti 2002

Mira N., Neguş C. – Instalaţii electrice industriale –Întreţinere şi reparaţii, Editura


Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989;

INSTRUCŢIUNI TEHNOLOGICE DE VERIFICARE PREVENTIVĂ A


TRANSFORMATOARELOR DE MĂSURĂ DIN STAŢII ŞI REŢELE, Regia Autonomă de
Electricitate RENEL Bucureşti 1993

PE 116/1994 – Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii electrice,


Regia autonomă de Electricitate RENEL, Bucureşti, 1995;

Florin Mareş, Petru Cociuba, ş.a – Modulul 2 – Tehnologii în electrotehnică, Editura Art
Grup Editorial, 2006

Fl. Mareş ş.a. – Sinteze pentru examenul de bacalaureat, Tehnic I, Editura Pax Aura
Mundi, Galati, 2007

Călin S., Mihoc D., Crîngu L. – Protecţia şi automatizarea instalaţiilor electroenergetice,


Manual pentru licee industriale şi de matematică – fizică, cu profilurile de electrotehnică
şi matematică – electrotehnică, clasa a XII – a şi şcoli profesionale;

Iacobescu Gh., Iordănescu I. Ş. a. – Instalaţii electroenergetice – Manual pentru licee


industriale şi de matematică-fizică, cu profilurile de electrotehnică şi de matematică-
electrotehnică, clasa a XII –a şi şcoli profesionale, EDP, Bucureşti, 1985.

Balaurescu T., ş. a. – Îndrumar de lucrări de laborator, EDP, Bucureşti, 1972

www.baur.at

85

S-ar putea să vă placă și