Nume: _______________________________ Dată: _____________________

ALFABETUL LIMBII ROMÂNE – recapitulare

1. Citește poezia „Alfabetul”, de Tudor Arghezi. Dezleagă ghicitorile cuprinse în text.

Cine vine mândru și călare Urechile au crescut Ce borțos și ce fudul

Și nici cal măcar nu are? (…..) Pe măgarul nevăzut. (…..) Și niciodată sătul! (…..)
O să-ți fac o întrebare: Ca să-i rămâie peltică Mi-a venit de la părinți
Cine-i gol, rotund și mare? (…..) I-a rămas limba mai mică. (…..) Un pieptene cu trei dinți. (…..)
Are la bază un glonț Fuge după coadă Cine seamănă din voi
Sau un păr cu scârlionț. (…..) Și n-o poate prinde. (…..) C-un cățel de usturoi? (…..)
Deșelat, răscăcărat, Îi atârnă, de căldură, Râma o literă știe
Spune, cum te-am botezat? (…..) Până-n praf limba din gură. (…..) Și numai pe ea o scrie. (…..)
Ați văzut cumva să stea Cobilița din spinare Vine șchiop, dar umblă bine:
Bățul drept, fără proptea? (…..) Îi stă-n cap și nici nu-l doare. (…..) Așa șchiop nu-i orișicine. (…..)
Trei s-a-ntors de-a-ndoasele Ca să nu-i rămâie goală
Să-și numere oasele. (…..) Inima, i-am pus pedală. (…..)
Vocabular :
 borțos = burtos
 fudul = îngâmfat
 peltic = sâsâit
 scârlionț = cârlionț, buclă, zuluf
 deșelat = cu spinarea frântă de poveri sau de lovituri; foarte obosit
 răscăcărat = crăcănat, cu picioarele depărtate
 proptea = lemn, par, stâlp, bară etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.
 cobilița =  bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe
umeri și servește la transportarea găleților, a coșurilor etc.
 de-a-ndoasele (a) = întors invers
2. Ordonează alfabetic cuvintele finale din primele șase strofe:

3. Ordonează alfabetic cuvintele primei strofe:

4. Transcrie câte trei cuvinte în care să fie prezente separat literele p, b, d:

 5. Selectează cuvântul marcat din textul poeziei. Formulează trei enunțuri în care sensurile cuvântului
respectiv să difere.

6. ȘORICEI POZNAȘI
Frați din neamul șoricesc,
Ronțăiți de zor… Privesc
Cum tot timpul risipiți,
Fără măcar să gândiți
Că școlarii cer în cor
O poveste-a literelor.

Bine zici, fârtate dragă,

Hai să-ncepem… Tot cu-
„odată”?
Ca de fiecare dată,
Poveștile țes cu spor
Un fir luuung până la nor…
Frățioare, nu-s cocor!
Mie să-mi vorbești pe șleau…
ÎNVĂȚĂTORUL Spusele ce zici tu mi-au
Învârtit mintea-ntr-atât
Că nu mai pricep, oricât
Copilași, hai veniți roată, Urechile-mi le destup
Ca ideile să poată Și prostia mi-o astup.
Să nască povestea toată!
Șoriceii cei poznași
Se-ncurcă, nu-s niște ași
În a povesti cu har…
Mai exact: nici n-au habar!!!

Cerința: povestește în lanț „ Cum au prins literele viață”, preluând ideile antevorbitorilor și adaugând formulări
personale care să se înlănțuie într-o ordine firească.

TEMĂ CLR (29.05.2014) :

1) formulează 5 enunțuri care să reprezinte începutul poveștii propuse;
2) memorează 5 „ghicitori” selectate din textul poeziei „Alfabetul”, Tudor Arghezi.
ALFABETUL, de Tudor Arghezi O să-ţi fac o întrebare :
Cine-i gol, rotund şi mare? ( O )
  - Ce mai lume de pitici!
Ca să-i rămâie peltică
I-a rămas limba mai mică. ( F )

Mi-a venit de la părinţi

Un pieptene cu trei dinţi. ( E )
                        - Taci din gură, să n-o strici!
Are la bază un glonţ
                        - Mângâie-i cu umbra! Poţi? Sau un păr cu scîrlionţ. ( G )

                        - Dacă sufli, zboară toţi! Fuge după coadă

Şi n-o poate prinde. ( C )
 
Cine seamănă din voi
                        - Dacă-ţi vine să strănuţi? C-un căţel de usturoi ? ( D )

                        - Cred că-n altă lume-i muţi! Deşelat răscăcărat,

Spune, cum te-am botezat ? ( H )
                        Hai şi tu în lumea lor,
Îi atârnă, de căldură,
                        Pici-Pitic, să facem haz! Până-n praf limba din gură. ( R )

                        Caţără-mi-te pe nas, Râma o literă ştie

Şi numai pe ea o scrie. ( S )
                        Plimbă-te printre pistrui
Aţi văzut cumva să stea
                        Ca pe nişte cărărui! Băţul drept, fără proptea ? ( I )

  Cobiliţa din spinare

Îi stă-n cap şi nici nu-1 doare. ( T )
                        Umbra ta va fi, în schimb,
Vine şchiop, dar umblă bine :
                        Foarte mare, măi băiete, Aşa şchiop nu-i orişicine. ( N )

                        Clătinându-se un timp Trei s-a-ntors de-a-ndoasele

Să-şi numere oasele. ( E )
                        Pe tavan şi pe perete.
Ca să nu-i rămâie goală
  Inima, i-am pus pedală. ( Q )

                        - Ce mai lume de cuvinte!

                        - Stăm sau mergem înainte?

Cine vine mîndru şi călare

Şi nici cal măcar nu are ? ( M )

Urechile au crescut
Pe măgarul nevăzut. ( V )

Ce borţos şi ce fudul
Şi niciodată sătul ! ( B )